Date despre autor

Marele pedagog rus Konstantin Dmitrievici Ușinski a creat un sistem pedagogic original, care
cuprinde problemele de bază ale educației.
Ușinski cerea ca în studiul pedagogiei să fie respectată unitatea dintre teorie și practică.
Ușinski considera că teoria pedagogică trebuie să reprezinte o generalizare a experienței
pedagogice.
Pentru Ușinski caracterul național reprezintă trăsăturile specifice ale fiecărui popor datorate
dezvoltării lui istorice determinate de condițiile vieții lui sociale, de particularitățile geografice ale
patriei sale.
 Definiția educației

„Educația ca activitate practică este o intervenție mai mult sau mai puțin permanentă a
adultului în procesul de formare a personalității copilului cu scopul de a dirija acest proces într-o
anumită direcție și de a înlesni desfășurarea lui. Intervenția trebuie să fie chibzuită și
fundamentată, că ea trebuie să bizuie pe cunoașterea științifică a naturii psiho-fizice a copilului.”
 Concepția despre copil
„Povestirea orală a profesorului, ascultată și apoi redată de elevi, este o completare
necesară a învățământului în primele clase.(...) Copiilor le place mai mult să asculte decât să
citească, de aceea este necesar să îi obișnuiești pe copii să asculte cu atenție, iar după aceea să
asimileze și să redea cele auzite.”
„Învățătorul trebuie să aibă în vedere un singur lucru: să dea un material trainic pentru o
construcție viitoare. Cu cât acest material se va așeza mai trainic în sufletul copilului, cu cât
copilul îl va asimila mai liber, cu cât aceste imagini vor fi mai vii și mai definite, cu atât
construcția însăși va merge mai ușor, mai repede și cu atât va fi mai trainică.”
 Concepția despre profesor

Ușinski era de părere că cei mai buni învățători și chiar conducători de școli sunt preoții,
în articolul „Privire generală asupra înființării școlilor noastre publice”, scris cu puțin înainte de
sfârșitul vieții sale, el luptă vehement împotriva ideii ca preoții să fie învățători în școlile publice.
 Idealul educației
„Copiii trebuie să își facă toate lecțiile în clasă, sub supravegherea și conducerea
pedagogilor, care la început trebuie să îl obișnuiască pe copil să învețe și abia după aceea să-i
încredințeze să facă acest lucru singur. ”
„Lecțiile nu îl împiedică pe copil să se dezvolte liber sub influența naturii și a oamenilor
care-l înconjoară, nu-i răpesc somnul si pofta de mâncare, nu-i otrăvesc jocurile.”
„Învățătorul care dă o lecție vede cum copilul învață această lecție și observă, poate,
propriile sale greșeli în predare.”
 Funcțiile educației
„Esența muncii educatorului constă în faptul că el este îndrumătorul și organizatorul vieții
copiilor.”
„Instrucția este una dintre cele mai puternice organe ale educației și un educator privat de
acest organ pierde unul dintre cele mai importante și mai eficiente mijloace de a influența asupra
elevilor.”
„Educatorul nu transmite elevilor pur și simplu o sumă de cunoștințe ci prin intermediul
cunoștințelor el le formează concepția despre lume, le creează convingeri.”
 Metode didactice
„Cănd te ocupi de instruirea unui copil trebuie să ai în vedere faptul că, independent de
instrucție, copilul se dezvoltă zi de zi atât de repede, încât o lună sau două din viața unui copil
aduc în organismul lui sufletesc și fizic mai multe schimbări decât aduce mai târziu un an întreg.”
„E mai bine să începi instrucția ceva mai târziu decât ceva mai devreme, deși ambele
posibilități au laturile lor negative.”
„Cu cât vei lupta mai perseverent împotriva acestor obstacole ale vârstei, cu atât mai
mult rău îi vei pricinui elevului.”
„Îi ceri să fie superior propriei sale dezvoltări; uiți că orice dezvoltare organică are loc
într-o anumita perioadă și că menirea noastră este aceea de a-i da o hrană sufletească.”
 Domeniile educației
1. „Educația ca o categorie pedagogică fundamentală își subordonează instrucția fără să anuleze
specificul acesteia.”
2. „Trăsătura caracteristică a educației caută să influențeze copilul luat ca un întreg, urmărind
dezvoltarea personalității lui, formarea ideilor și sentimentelor lui, clădirea voinței și a
caracterului.”
3. „Conținutul învățământului este determinat de orientarea politico-socială a vieții sociale .”
4. „Instrucția este un organ puternic al educației și unul dintre importante elemente constitutive
ale ei.”
 Educația timpurie
„Copilul intră în viața spirituală a oamenilor care-l înconjoară exclusiv prin intermediul
limbii materne și invers, lumea care-l înconjoară pe copil se oglindește în mintea lui prin latura ei
spirituală, numai prin același mijloc: limba maternă.”
„Studiul oricăreia dintre materiile ce se predau copilului este asimilat de el și se exprimă
întotdeauna prin cuvânt.”
 Creația organică a spiritului omenesc
„Studiul creațiilor organice ale naturii nu poate avea aceeași acțiune tocmai pentru că
aceste creații ne sunt mai puțin accesibile, pentru că nu le putem pătrunde atât de adânc cum
pătrundem propria noastă creație: limba”
„Limba a fost întotdeauna și rămâne unul dintre cei mai mari dascăli ai omenirii.”
 Bazele istorice comune ale educației
europene
„Sistemele de educație publică ale tuturor popoarelor europene prezintă la prima vedere
o mare asemănare nu numai în ce privește materiile de învățământ, care pretutindeni sunt unele și
aceleași, ci chiar și în privința metodelor didactice și a regulilor de disciplină școlară. Această
asemănare este determinată de ceea ce este rațional în măsurile educative, scopul educației fiind
mai mult sau mai puțin comun pentru toate popoarele, iar la baza oricărei activități educative
pretutindeni stând unitatea legilor psihice.”
 Obiectul educației

„Orice succes mai temeinic al societății în opera de educație se sprijină neapărat pe

literatura pedagogică. Obiectul educației este atât de viu și atât de complex încât este aproape
imposibil să concepi vreo măsură educativă, astfel ca aceasta să aibă exact efectul care a fost
urmărit.”
 Educația publică

„Numai o opinie publică despre educație clară și bine stabilită, o opinie conștientă de
scopul educației, de cerințele și mijloacele acesteia constituie un teren în care poate prinde rădăcini
o dezvoltare proprie și independentă a educației naționale, care constituie unul dintre cei mai
importanți factori istorici în dezvoltarea generală a poporului.”
 Rolul judecății și rolul rațiunii în
domeniul educației

„Educatorul nu este un savant, specializat într-o anumită știință, un om al speculațiilor, ci

un practician și tocmai de aceea intențiile și acțiunile lui trebuie să fie călăuzite nu de pasiunile
unilaterale ale judecății, ale gândirii teoretice, care caută să înlăture contraindicațiile, construind o
punte provizorie sub forma unei ipoteze conștientă de limitele actuale ale cunoașterii.”
 Educația și caracterul
„Să punem acum educația față în față cu caracterul înnăscut nutrit de aerul natal din sânul
familiei.”
„Odată acceptat un singur ideal al educației este mult mai ușor să-l urmărești și să cauți
să sădești acest ideal în caractere, să faci ca acest ideal al educației să devină a doua natură a
omului.”
„Pentru ca educația să poată crea o a doua natură a omului trebuie ca ideile acestei
educații să se transforme în convingeri ale elevilor, convingerile în obișnuințe, iar obișnuințele în
înclinații.”
 Educarea obișnuințelor
„O educație care apreciază pe deplin importanța obișnuințelor și a deprinderilor și care
își clădește pe ele edificiul îl clădește pe o bază trainică. Numai obișnuința îi oferă educatorului
posibilitatea de a pune principiile sale la baza caracterului elevilor săi, a sistemului lor nervos, a
naturii lor.”
„Atunci când dezrădăcinăm o obișnuință trebuie să căutăm a înțelege de unde provine
obișnuința și să acționăm împotriva cauzei și nu împotriva urmărilor.”
 „Dacă, de pildă , obișnuința de a minți s-a dezvoltat la copil din cauză că a fost răsfățat din
cale afară, ceea ce a educat la el dorința de a se lăuda, atunci trebuie să organizăm lucrurile în așa fel
ca el să nu mai simtă dorința de a minți și a se lăuda. Dacă însă obișnuința de a minți s-a înrădăcinat
din cauza unei severități exagerate, atunci trebuie să combatem această obișnuință printr-un
tratament blând.”
 Bibliografia
Opere Pedagogice Alese – K.D. Ușinski – Editura de Stat Didactică și Pedagogică 1956 (Volumul I)
Opere Pedagogice Alese – K.D. Ușinski – Editura de Stat Didactică și Pedagogică 1958 (Volumul II)