Matematica la preşcolari

1. Explicaţi rolul , funcţiile şi cerinţele

psihopedagogice în utilizarea materialului didactic la
activităţile cu conţinut matematic.Exemplificaţi
utilitatea blocurilor logice Dienes şi a rigletelor
Qiuizenaire.
Termenul material didactic desemnează atât obiectele
naturale, originale, cât şi pe cele concepute şi realizate
special pentru a substitui obiecte şi fenomene reale. Ceea
ce oferă eficienţă materialului didactic este posibilitatea
de a realiza o legătură permanentă între activitatea
motrice, percepţie, gândire şi limbaj în etapele de
realizare a sarcinilor didactice. Copilul preşcolar şi
şcolarul mic au la această vârstă o gândire preponderent
intuitivă, operează la nivel concret cu mulţimi obiectuale
şi în acest mod pătrunde sensul conceptulor fundamentale
de mulţime şi de număr. De aceea, atât mijloacele, cât şi
materialele didactice trebuie să fie cât mai variate şi mai
reprezentative. Pe lângă materialul didactic confecţionat
cu mijloace proprii, educatoarea are posibilitatea să
aleagă, funcţie de obiectivul urmărit şi tipul de activitate,
o gamă variată de mijloace didactice.
1. Trusa Diènes – formată din 48 de piese ce se disting
prin patru atribute, fiecare având o serie de valori
distincte.
Atribute: mărime cu 2 valori: mare, mic; culoare cu 3
valori: roşu, galben, albastru; formă cu 4 valori: pătrat,
triunghi, dreptunghi, cerc; grosime cu 2 valori: gros,
subţire. Numărul pieselor este dat de toate combinaţiile
posibile ale celor 4 atribute, fiecare fiind unicat. În total
sunt: 2 x 3 x 4 x 2 = 48 piese. Numărul lor poate fi redus
în cazul în care se renunţă la unele atribute sau valori, de
exemplu:
Grupa mică: – formă (cerc, pătrat);
(12 piese) – culoare (roşu, albastru, galben);
– mărime (mare, mic).
Grupa mijlocie): – formă (cerc, pătrat, triunghi);
(36 piese) – culoare (roşu, albastru, galben);
– mărime (mare, mic);
– grosime (gros, subţire).
Grupa mare, clasă I: – formă (cerc, pătrat, triunghi,
dreptunghi)
( 48 piese) – culoare (roşu, albastru, galben);
– mărime (mare, mic);
– grosime (gros, subţire).
Trusa poate fi folosită ca mijloc de exersare şi formare de
deprinderi în activităţile matematice pe bază de exerciţii şi
în jocurile logico-matematice, la formarea de mulţimi sau
la numeraţie.
2. Logi I – trusă ce cuprinde figuri geometrice cu patru
forme distincte (cerc, pătrat,
triunghi, dreptunghi) în 3 culori diferite şi 2 dimensiuni,
în total 24 de piese, deosebite de
trusa Diènes prin faptul că nu au atributul de grosime.
Dacă din trusa Diènes se elimină
piesele groase, ea poate înlocui trusa Logi I.
3. Logi II – cuprinde în plus, faţă de trusa Logi I, forma
de oval.
4. Rigletele Cuisenaire – conţin riglete în 10 culori şi
lungimi de la 1 cm la 10 cm,
simbolizând numerele naturale de la 1 la 10. Fiecare
număr este reprezentat printr-o rigletă de o anumită
lungime şi culoare: Numărul 1 – rigletă de culoare albă
(de exemplu) – lungime 1 cm, iar numărul acestora este
mai mare de 10 (12-50).
Numărul 2 – rigletă de culoare roşie – lungime 2 cm,
formată din două unităţi, pătrate cu latura de 1 cm.
Numărul 10 – rigletă de culoare portocalie – lungime 10
cm, formată din 10 unităţi, pătrate cu latura de 1 cm, 10
bucăţi.
Folosirea rigletelor oferă mai multe avantaje:
• fundamentează noţiunile de număr şi măsură; asocierea
dintre culoare-lungime-unitate uşurează însuşirea
proprietăţilor cardinale şi ordinale ale numărului;
• oferă posibilitatea copilului de a acţiona în ritm propriu,
potrivit capacităţilor sale, descoperind independent
combinaţii de riglete, ce îl conduc spre înţelegerea
compunerii, descompunerii numărului, dar şi a operaţiilor
aritmetice.
• asigură înţelegerea relaţiilor de egalitate şi inegalitate în
mulţimea numerelor naturale, a operaţiilor aritmetice;
copilul poate să afle lungimea părţii neacoperite când se
suprapun două riglete de lungimi diferite.
• asigură controlul şi autocontrolul în rezolvarea fiecărei
sarcini prin caracterul structural al materialului;
• oferă copilului posibilitatea de a acţiona, a aplica, a
valorifica, a înţelege, asigurându-se astfel formarea
mecanismelor operatorii.
În mod tradiţional, rigletele sunt folosite în lecţiile de
matematică în clasă I. Datorită multiplelor avantaje de
ordin pedagogic şi uşurinţei în folosire, utilizarea acestora
la grupa mare şi la cea pregătitoare favorizează
sistematizări la predarea noţiunilor de număr şi numeraţie
precum şi de operaţie şi determină transformări calitative
în achiziţia acestui concept.
Din punct de vedere psihologic, materialul didactic,
corelat cu calitatea acţiunii în momentul perceperii, ajută
la perfecţionarea capacităţii perceptive. Astfel, descrierea
imaginii se realizează la un nivel superior atunci când
copilul nu se rezumă să o observe, ci indică şi ceea ce
vede. Astfel, descrierile copiilor devin mai organizate,
abaterile de la sarcină sunt mai puţin frecvente. Ca efect
al exersării pe un material didactic adecvat, are loc
perfecţionarea actului perceptiv. În caz contrar, inerţia
activităţii cognitive se explică printr-o lipsă de
perfecţionare a percepţiei în procesul contactului repetat
cu un obiect. În folosirea materialului concret ca sprijin
pentru formarea noţiunilor este necesar să se ţină seama
de faptul că posibilităţile de generalizare şi abstractizare
sunt limitate la copil. Din această cauză, trebuie eliminate
orice elemente de prisos din materialul intuitiv şi din
acţiunile efectuate, care ar putea orienta gândirea spre
elemente întâmplătoare, neesenţiale.
Materialul didactic bogat, variat, este un mijloc foarte
eficient de comunicare între educatoare şi copil, căci
dezvoltă capacitatea copilului de a observa şi de a înţelege
realitatea, de a acţiona în mod adecvat; se asigură
conştientizarea, înţelegerea celor învăţate, precum şi
motivarea învăţării. În activitate, antrenează capacităţile
cognitive şi motrice şi, în acelaşi timp, declanşează o
atitudine afectiv-emoţională, favorabilă realizării
obiectivelor propuse. În realizarea unui obiectiv
pedagogic apare astfel mai evident rolul metodelor şi al
materialului didactic comparativ cu alţi factori ai
procesului de învăţământ. Astfel, materialul didactic:
sprijină procesul de formare a noţiunilor, contribuie la
formarea capacităţilor de analiză, sinteză, generalizare şi
constituie un mijloc de maturizare mentală; oferă un
suport pentru rezolvarea unor situaţii-problemă ale căror
soluţii urmează să fie analizate şi valorificate în activitate;
determină şi dezvoltă motivaţia învăţării şi, în acelaşi
timp, declanşează o atitudine emoţională pozitivă;
contribuie la evaluarea unor rezultate ale învăţării.
În folosirea materialului didactic trebuie să se respecte
următoarele cerinţe:
Materialele didactice să fie adecvate nivelului dezvoltării
copiilor şi vârstei; la grupele mici, în prima etapă a
învăţării noţiunii de mulţime, materialul didactic va servi
nu numai pentru familiarizare, dar şi pentru precizarea şi
lărgirea reprezentărilor, precum şi pentru stimularea
interesului copiilor faţă de activitatea matematică, pentru
formarea unei atitudini pozitive faţă de acest gen de
activitate. În acest scop, sunt necesare materiale intuitive
concrete şi atractive, estetic executate, care să reprezinte
obiecte şi să poată fi uşor mânuite de către copii. Treptat,
materialul didactic va deveni tot mai schematic, pentru a
contribui la formarea şi exersarea capacităţilor de
abstractizare.
În prima etapă a familiarizării şi identificării noţiunii de
mulţime, cel mai convingător material didactic îl
constituie obiectele concrete (jucării), pe care copiii le pot
mânui cu uşurinţă. Mai târziu se introduc figuri
geometrice şi desene.
Materialele didactice prezentate în scopul realizării unei
generalizări trebuie să reliefeze constant elementul
esenţial pentru scopul propus (culoare, formă).
Materialul didactic folosit în scopul formării noţiunilor de
mulţime, număr, al realizării generalizărilor şi
abstractizărilor solicită variante pentru fiecare nouă
situaţie de învăţare, pentru că în acest fel generalizările se
realizează pe baza desprinderii caracteristicilor comune a
elementelor şi sunt uşor de intuit de către copii.
Materialul didactic nu trebuie folosit excesiv, ci trebuie
treptat diversificat, pe măsura formării reprezentărilor
matematice; materialul intuitiv va fi folosit cu precădere
în dobândirea cunoştinţelor şi diversificat în lecţiile de
consolidare a cunoştinţelor.
Materialul didactic poate fi folosit în două moduri: frontal
(demonstrativ) pentru întreaga clasă şi individual
(distributiv). Materialul demonstrativ trebuie să fie
suficient de mare pentru a fi uşor văzut de către copii, iar
cel distributiv să fie uşor de mânuit.
2.Dezvăluiţi structura unei activităţi matematice.
Structura unei activităţi didactice are următoarele
secvenţe:
-captarea atenţiei-este necesară de a crea pentru
pregătirea de învăţare.educatorul găseşte formule
ingenioase care să stăpînească, stîrnească motivaţia şi să o
menţină pe toată durată activităţii.
-anunţarea scopurilor şi obiectivelor urmărite-aceasta
urmăreşte învăţarea comportamentală care asigură
angajarea copiilor în realizarea însărcinărilor.Are loc
anunţarea obiectivelor şi a scopurilor
-reactualizarea cunoştinţelor şi deprinderile învăţate
anterior-are baza de învăţare a noilor cunoştinţe pentru
formarea priceperilor şi deprinderilor
-prezentarea optimă a conţinutului şi dirijării învăţării-
anunţarea sarcinilor şi rezolvarea situaţiilor de
învăţare.educarea prezintă materialul model de lucru,
timpul dat pentru sarcinile de lucru.
-obţinerea performanţelor-activităţi individuale pentru
copii
-asigurarea conexiunii inverse-momente de autoreglare
comportamentale a copiilor.Ei sunt informaţi cum îşi
îndeplinesc sarcina, compară rezultatele activitatea şi are
loc aprecierea asupra calităţilor execuţiei.
-evaluarea performanţelor-esten prima probă de evaluare
formativă a rezultatelor învăţate în raport cu obiectivele
operaţionale învăţate.
-asigurarea retenţiei şi transferului-aplicarea
cunoştinţelor noi şi a deprindeilor ce constituie scopul
instituţiei realizate transferului noilor informaţii în bagajul
de cunoştinţe.
3.Expuneţi specificul activităţilor sub formă de joc
didactic matematic
Acestea sunt forme specifice ce permit realizarea cu
eficienţă a instruirii cu funcţii diferite, pe nivele de
vîrstă.Astfel în grupa mică jocul didactic are rol de
exersare a capacităţilor de identificare şi sadisface cel mai
bine tendinţa spre acţiune, specifică copiilor de 3-4
ani.Prin joc didactic se asigură efectuarea în mod
independent a unor acţiuni obiectuale se stimulează
descoperirea prin efort direct a unor proprietăţi obiectuale,
se stimulează decoperirea prin efort direct a unor
proprietăţi obiectuale care valorificate şi îmbogăţite vor
conduce treptat spre însuşirea unor noi cunoştinţe
matematice.La nivelul vîrstei 4-7 ani jocul didactic
dobîndeşte o nouă funcţie aceea de consolidare şi
verificare a cunoştinţelor, depriderilor şi priceperilor şi în
acelaşi timp constituie un mijloc eficient de verificare
pentru cadrul didactic.Scopul didactic se formează prin
raportarea la obiectivul specific şi la cele operaţionale şi
acest fapt va determina finalităţile funcţionale în
joc.Sarcina didactică este legată de conţinutul şi
structura jocului şi reprezintă elementul de instruire ce se
realizează prin antrenarea operaţiilor gîndirii.În jocul
didactic"Caută vecinii"scopul didactic este consolidarea
depriderilor de comparare a unor numere, iar sarcina
didactică este să găsească numărul "mai mare"sau "mai
mic" cu o unitate decit un număr dat şi se realizează prin
exersarea operaţiilor de analiză şi sinteză a le
gîndirii.sarcinile sunt formulate în funcţie de conţinutul
activităţii matematice ele constituie în sarcinile de lucru
următoarele caracteristicii:
-se referă numai la un singur aspect al conţinutului
-formulează o problemă care trebuie rezolvată de către
toţii copii
-precizează ceea ce trebuie să facă în mod conştient şi
concret copii în desfăşurarea jocului, pentru a se realiza
scopul propus
-antrenează operaţiile gîndirii
-valorifică în diverse moduri cunoştinţele deprnderile şi
priceperile.
Elementele de joc-trebuie articulate cu sarcina didactică
au rolul de a mijloci realizarea ei în cele mai bune condiţii
şi constituie elementele de susţinere a atenţiei pe parcusul
situaţie de învăţare.Elemetele de joc pot fi dintre cele mai
variate:întrecere,recompensă, penalizare, aplauze.
Conţinutul matematic -trebuie să fie prezentat într-o
formă accesibilă şi atractivă prin modul de desfăşurare,
mijloace utilozate şi volumul de cunoştinţe matematice la
care se apelează.
Materilul didactic- trebuie să fie variat adecvat
conţinutului(fişe individuale, trusa Dienes)
Regulile-realizează legătura între sarcina didactică şi
acţiunea jocului.Fiecare joc didactic are cel puţin două
reguli:
-prima regulă traduce sarcina didactică într-o acţiune
concretă, atractivă şi astfel exerciţiul este transpus în joc.
-a două regulă a jocului didactic are rol organizatoric şi
precizează momentul cînd trebuie să începă sau să se
termine o anumită acţiune a jocului, ordinea în care
trebuie să intre în joc.Gradul de realizare a sarcinii
didactice şi ncalitatea ei se constituie în forme de
evaluare.
4.Analiza compartimentului"Dezvoltarea
reprezentărilor elementare matematice la
preşcolari"din curriculum.
Dezvoltarea reprezentărilor elementare la preşcolari diferă
de la o vîrstă la alta. La vîrsta timpurie matematica este
bazată pe mulţimii.Copii se familiarizează cu mulţimele
copii diferenţiază obiectivele după culoare şi formă.La
vîrsta preşcolară şi anume la în grupa mică copii
diferenţiază obiectele cu ajutorul cuvîntului "mai mult"
cîte unul tot atîtea şi le grupează după
culoarea,dimensiune. La această grupă matematica atrage
atenţia la mulţine dimensiune orientare în spaţiu şi timp,
forma(cerc, pătrat, triunghi).În grupa medie copii cunosc
figuri:pătrat, triunghi,dreptunghi, copii încep să identifice
cifrele în limitele 1-5 şi succesiune a zilelor(ieri, azi ,
mîine).În grupa mare identifică cifrele în limitele 1-
10aplică măsuri nestandartizate, cunosc formele spaţilae
şi plane:ovalul, sfera, cubul.În grupa pregătitoare
identifică numarul 0 să compună, să descompună numărul
pînă la 10 să măsoare în măsuri standartizate: la timp,
înalt,grosimea, identifică forme spaţiale:comul cilindrul.
5.Dezvăluiţi importanţa familiarizării preşcolarilor cu
mărimea şi măsurarea obiectivelor.
Programa prevede studiul mărimelor şi a măsurilor în
mod concentric începînd din grupa mică.Lucrul organizat
la compartimentul "Mărimea"infulenţează dezvoltarea
matematică şi intelectuală a copiilor.
-activitatea practică şi ludică a copiilor şi munca
gospodărească a adulţilor servesc ca bazăde familiarizare
cu modalităţile de măsurare.Ex.:în muncă pe teren apare
necesitatea de a face rîndurile la aceaşi distanţă, de a sadi
plantele după o anumită măsură;de a determina a cui
construcţie este mai înaltă;în viaţa coditiană la grădiniţă şi
acasă apar situaţia cînd este necesar de a
măsura;experienţa de viaţă acumulată îmbogăţeşte
conţinutul jocurilor ca "Magazinul de textile","Atelierul".
-familiarizarea cu marimea şi măsurarea contribuie la
formarea reprezentărilor despre realitatea înconjurătoare,
influenţează perfecţionarea activităţii cognitive , dezvoltă
organele de simt, vizual, tactil.Copii încep mai bine să
diferenţieze aşa parametri ai mărimei ca : lungimea,
lăţimea, înălţimea, grosimea. Specificarea reperezentărilor
copiilor în procesul măsurii ste în legătură cu dezvoltarea
percepţiei vizuale şi includerea acţiunilor de cercetare,
activizarea vorbirii şi a gîndirii.
Însuşirea modalităţilor elementare de măsurare
prefecţionează măsurarea din ochi care stă la baza multor
pricepri şi deprinderi practice. În procesul formării
reperzentărilor despre mărime şi a deprinderilor de
măsurare copiilor li se înaintează astfel de
sarcinii:determinaţi care din cîteva obiecte este mai înaltă
mai lat, mai lung,de cîte ori măsura a încăput în lungimea
mesei.
-activitatea de măsurare contribuie la precizarea şi
aprofundarea unui şir de reprezentări elementare
matematice la dezvoltarea unor legături relaţii şi
dependenţe.Măsurarea contribuie la perfecţionarea
activităţii de numărare şi formării noţiunii de număr.
Procesul de măsurare contribuie la înţelegerea volumului
şi priceperea obiectelor tridiminsionale.Măsurarea poate fi
utilizată la precizarea reprezentărilor
geometrice.Măsurînd copii demonstrează egalitatea
laturilor pătratului.Prin măsurare copii înţeleg mai bine
relaţia dintre parte-întreg, egalitate-inegalitate,
tranzivitatea relaţiilor, cele mai simple tipuri de
dependenţă funcţională.Lucrul organizat la măsuri îl
pregăteşte pe copii pentru înţelegerea operaţiilor
aritmetice ca:adunare, scădere, înmulţire,
împărţire.Exerciţiile legate de măsurări oferă posibilitatea
de a obţine date care pot fi utilizate la compunerea şi
rezolvarea problemelor.
6.Explicaţi noţiunea de spaţiu, orientare spaţială şi
particularităţile perceperii timpului de către
preşcolari.
Spaţiul este o formă universală de existentă a materiei de
coordonare a obiectelor materilae şi fenomenelor
realităţii. Spaţiull reflectă ordinea situării şi poziţia
reciprocă a obiectelor şi fenomenelor coexistente ale
lumiii reale(distanţa, dimensiunile, forma, volumul,
suprafaţa).Ele prezintă un întreg neîntrerupt în toate
direcţiile avînd 3 diminsiuni:lungimea, lăţimea, înălţimee.
Oirntarea în spaţiu se determină ca capacitatea omului de
a se orienta dintr-un anumit punct. În pregătirea
matermaticii un rol de bază o are şi forma reprezentărilor
spaciale. Reprezentările spaţiale cu toate că apar devreme
sunt un proces mai complicat decît descriminarea
însuşirilor obiectelor.În formarea reperezentărilor spaciale
şi a orientării în spaţiu participă diverşi analizatori(tactili,
vizuali, auditivi).Orientarea în spaţiu are loc pe baza
percepţiei nemijlocite a spaţiului şi utilizarea categoriilor
verbal-spaţiale.În noţiunea de orientare spaţială intră
aprecierea distanţiei, mărimei şi formei.În sens îngust
expresia orientării spaţiale are în vedere orientarea în
localitate.În acest sens orientarea spaţială se subînţelege:
-determinarea aflării subiectului faţă de obiecte din jur.
Ex.Eu mă aflu în faţa casei.
-determinarea aflării obiectului faţă de obiect.Ex.Fereastra
se află în dreapta mea.
-determinarea poziţiei spaţiale a obiectului unul faţă de
altul.Ex.La dreapta de păpuşă este ursuleţul iar la stînga
este mingea.
7.Determinaţi noţiunea timp, însuşirile timpului şi
particularităţile perceperii timpului de către
preşcolari.
Timpul este una din formele fundamentale de existenţă a
meteriei.Timpul se caracterizează succesiunea s-au
simultiniatetea fenomenelor evenimetului, proceselor
materiale.LA trecerea lor unele în altele, durata, intervale
temporale dintre ele.Fiind ireversibile timpul are o singură
dimensiune durată şi se scurge veşnic într-un singur sens
de la trecut prin prezent spre viitor.Termenul
"timp"provine din limba latină "tempus".Timul se
caracterizează prin următoarele însuşirii:
-fluiditate(timpul legat de mişcare)
-ireversibilitate
-lipsa formelor intuitive(nu se vede şi nu se aude).
Baza percepţiei timpului este o sistemă de acţiuni în
perspectivă ce formează imaginea.Timpul apare ca o
anumită caracteristică a evaluării procesului după ritm
după succesiunea care se măsoară cu etaloanele de
măsurare a timpului. Cercetările filozofice au demonstrat
că eleborarea reflexilor condiţionate la timp la copii de
diferită vîrstă se caracterizează prin diferită rapiditate
Percepţiile de către copii a scurgerii timpului ireversibile
este dificilă din cauza lipsei forme
intuitive.Particularităţile percepţiei timpului la vîrsta
preşcolară se caracterizează prin următoarele:
-apare interesul copiilor către timp care se reflectă în
întrebările copiilor.Ex.astăzi este mîine?Iar acum este azi?
-la etapele timpurii copii se orientează o mai mult la
însuşirile calitative.Ex.:iarna-specifc bradului.
-la vîrsta preşcolară se formează o mai mare exacitate în
reamintirii: EX.:copii au fost la mare-pe urmă peste 2 ani
pleacă iarăşi şi ei înşi reamintesc cele văuzute.
-aree loc o extindere a reprezentărilor temoporale care
trec treptat în noţiuni temporale.Timpul nu se
caracterizează numai prin prezenta unui timp mai scurt
începe să se includă într-un timp mai lung.Mai muţi autori
afirmă că reperezentările perşcolare despre timp poartă
caracter concret.Copii de 3-5 anii stabilesc legăturile între
evenimentele ce se repetă regulat.Ex.:dimineaţa e pînă la
dejun,seara vine mama de la serviciu.
-copii încep să determine cu mai multă exacitate unele
bucătţi de timp.
-la preşcolari cuperiori apare interesul faţă de
evenimentele din trecut.
-la vîrsta preşcolară are loc însuşirea categoriilor verbale
temporale.Limblinskaia arată că cele mai accesibile
noţiuni temporale sunt exprimate prin cuvinte:"la început,
mai apoi, mai devreme, mai tîrziu".
-la vîrsta preşcolară mare copii încep să însuşească
măsurile de apreciere a timpului.Majoritatea autorilor au
ajuns la concluzia că la copii de 5-7 anii reperzentările
depre aşa etaloane ca secunda, minunta se formează cu
mult mai tîrziu decît ora , zi, săptămîna, luna acesta se
explică prin faptul că cunoştinţele despre bucăţile mici de
timp se dau mai mult pe cale verbală.
8.Exemplificaţi importanţa familiarizării preşcolarilor
ce elemente de geometrie plană şi în spaţiu.
În geometrie este obiect abstract în plan sau în sapţiu care
înlocuieşte o mulţime finită sau infinităde
puncte.Ex.:punctul, dreapta, triunghiul, dreptunghiul,
paralepipedul. familarizarea preşcolarilor cu cunoştinţe de
geometrie au drept scop principal îmbogăţirea experienţei
perceptive(vizuale, tactilă), descriminarea formelor ,
clasificarea după criteriul de formă, dezoltarea
perspicacităţiii.Studiu elementelor de geometrie la
nivelul ciclului preşcolar implică iniţierea copiilor cu
cunoştinţe concrete despre formele obiectelor lumii
reale.Studiul elemntelor de geometrie are pentru copii un
pronunţat aspect educativ, prin raportul ei la dezvoltarea
facilităţilor mintale şi prn evidentele valenţe formative.La
copii se dezvoltă spiritul de observaţie operaţiile de
analiză şi sinteză, clasificarea şi generalizarea.Ţinînd
seama de natura concretă a operaţiilor mnetale rezultă că
pentru a determina asimilarea temeinică a elementelor de
geometrie plană şi spaţiu prevăzute de curriculum
preşcolar trebuie să se pornească de la manipularea şi
cercetarea obiectelor materiale corespunzătoare şi nu de la
enunţuri verbale.În sprijinul ideii noţiunile de geometrie
se formează în acest mod: Ca şi noţiunea de număr,
noţiunea de figură este luată exclusiv din lumea exterioară
şi nu s-a născut în cap din gîndirea pură.Trebuie să fi
existat obiective care sa aibă anumite forme, pe care omul
să le compare între ele înainte de a sefi putut ajunge la
noţiunea de figură.
9.Dezvăluiţi importanţa, necesitatea şi metodica
familiarizării preşcolarilor cu problemele aritmetice.
Activitatea de rezolvare a problemelor pentru copii de
vîrstă 6-7 ani nu este şi nu poate fi în exclusivitate a
activitatea creativă.efortul pe care îl face copilul în
rezolvarea conştientă a unei probleme presupune o mare
mobilizare a proceselor psihice de cunoaştere, volitive şi
firesc motiţional afective. Prin rezolvarea problemelor de
matematică copii îşi formează deprinderii eficiente de
muncă intelectuale, îşi cultivă şi educă calităţile moral-
volitive. Problemele de aritmetică fiind stînsă legate cel
mai adesea prin însuşi enunţul lor de viaţă, de practică,
dar şi prin rezolvarea lor, generează le copii un simţ al
realităţii de tip matematic, formulîndule deprinderea de a
rezolva şi alte probleme practice pe care viaţa le pune în
faţă lor. Noţiunea de problemă are un conţinut lar care
cuprinde o gamă largă de preocupări şi acţiuni din
domenii diferite.Problema de matimatică reprezintă
transpunerea unei situaţii practice sau a unui complex de
situaţi practice în relaţii cantitative şi în care , pe baza
valorilor numerice date şi aflate într-o anumită
dependenţă unele faţă de altele şi faţă de una sau mai
multe valori numerice necunoscute, se cere determinarea
acestor valori necunoscute.
Metodica familiarizării preşcolarilor cu problemle
aritmetice:
I-etapa propedeutică
II-compunerea problemelor şi înţelegerea enuţului
problemei.
III-rezolvarea problemei prin operaţia de adunare şi
scădere.
Iv-însuşire procedeului de calcul.
Scopul I etape propedeutice este de a organiza o sistemă
de exerciţii în lucrul cu mulţimele ele servind pregătire
pentru rezolvarea problemelor de adunare iar execiţiile
pentru evidenţiere părţilor mulţimii se organizeză pentru
rezolvarea problemelor de scădere.Educatorul propune
copiilor să pună pe fişă 6 ciuperci, apoi să mai adauge
încă două.Cîte ciuperci sunt în total?De ce am obţinut 8?
La şase ciuperci am adăugat două şi am obţinut opt.Cu cît
am obţinut mai multe?
La etapa II copii compun probleme şi înţeleg structura
problemei.Copii analizează datele şi rezolvă
problema.Adunarea sau scăderea numărului unu se face
pe baza cunoştinţelor despre formarea numărului
precedent şi următor.Educatoarea propune unui copil să
pună într-un păhar 7 steguleţe, iar în altul-unu.Aceste
acţiuni vor alcătui conţiunutul problemei, pe care o
compune educatoarea, 2-3 copii repetă problema, iar
educatoarea urmăreşte să se supună corect tot enunţul.În
compunerea problemelor o mare importanţă o are punerea
întrebărilor.Elementele de bază ale unei probleme sunt
condiţia şi întrebarea.Condiţia include relaţiile dintre date
şi necunoscută.Această căutare duce la rezolvarea
problemei.Structura problemei include 4 componeţi:
condiţie, întrebare, rezolvare, răspuns. Analiza problemei
se face în baza unei probleme acţiuni.
Ex.:"Radu a pus într-un pahar 5 creioane, iar în altul un
creion.Cîte creioane sunt întotal?
-Ce ştim în problemă?
-Descrierea acţiunilor lui Radu este condiţia problemei?
-Ce nu ştim în problemă, ce trebuie să aflăm?
-Ceea ce nu ştim este întrebarea problemei?
-Similar se analizează şi o problemă de scădere?
Astefel la etapa a două în lucru asupra problei copii vor fi
capabili:
*să compună problema,*să înţeleagă necesitatea celor
două date numerice;*să înţeleagă structura problemei,*să
poată analiza problema, stabilind relaţii între datele
problemei şi necunoscută.
Etapa III are ca scop să-i înveţe pe copii să formuleze
operaţiile aritmetice de adunare şi scădere.Un exemplu
relevant poate fi următoarea problemă:"Victor şi Dănuţ
stîng împreună timbre.Victor a pus într-un trei timbre iar
Dănuţ o timbră.Cîte tibre au împreună ceidoi copii?
Problema se analizează:
*Ce ştim în problemă?
*Ce nu ştim?
*Cum putem afla?
*Au devenit mai multe timbre?De ce?
La etapa a patra copiii se familiarizează cu procedeele
de calcul.Al doilea termen sau scăzătorul va fi la
începutul numărului 2, apoi numărul 3.În rezolvarea
problemelor aceşti termeni vor fi descompuşi în
unităţi:Ex.:6+3=6+1+1+1=7+1+1=8+1=9.
La etapa finală putem trece la compunerea problemelor
orale, însă e necesar să atragem atenţia copiilor ca să
utilizeze date reale, care reflectă situaţii cotidiene.
10.Expuneţi forme şi tehnici de evaluare în activităţile
cu conţinut matematic?
După modul de integrare în desfăşurarea procesului
didactic şi a funcţiilor se evidenţiază următoarele forme
de evaluare:
-evaluarea iniţială
-evaluarea continuă(formativă)
-evaluarea cumulativă(sumativă, finală)
Evaluarea iniţială - se realizează prin rapoarte la
obiectivele terminale ale capitolului naterior.Tehnica de
evaluare o constituie proba iniţială ce este aplicată la
începutul fiecărei unităţi de conţinut.În colaborarea
conţinutului probei de evaluare trebuie să se ţină cont şi
de ceea ce urmează să înveţe copii pentru a putea anticipa
demersul de continuare optimă a instruirii.Rezultatele din
evaluările iniţiale direcţionează activitatea educatoarei în
două planuri:
-modalitatea de predare-învăţarea a noului conţinut
-aprecierea necesităţii unor programe compesatorii de
recrutare.
Evaluarea continuă - se relizează prin măsurarea
rezultatelor şi aprecierea activităţii copiilor pe tot
parcursul unui program de instruire.Ea constă în
informarea copiilor asupra obiectivelor pe care trebuie să
le îndeplinească, iar rezultatele obţine se comară cu
obiectivele. Evaluarea continuă se realizează în trepte
succesive, foarte scurte,şi se caracterizează prin:
-ritmul susţinut, fregvenţa mult mai mare a verificărilor şi
aprecierea pe parcursul unei perioade.
-scurtarea considerabilă a interviului dintre măsurare şi
intervenţie ameliorativă ce efecte benefice asupra actului
pedagogic.Pregătirea copiilor pentru a putea rezolva
sarcinile de pe fişă este importantă.Demersul didactic
conceput de educatoare pentru a pregăti momentul muncii
individuale de rezolvare a probelor formative pe fişe de
muncă independentă parcuge următoarele etape:
*rezolvarea sarcinii propuse cu ajutorul materialului
demonstrativ
*rezolvarea acelaşi sarcini individual de către copii cu
ajutorul materialului distributiv
*rezolvarea prin desene a sarcinii, frontal de către
educatoare şi apoi de 1-2 copii
*rezolvarea independentă, pe fişă, a sarcinii propuse.
Evaluarea formativă determină secvenţial calitatea actului
didactic, educatoarea avînd la dispoziţie alternative şi
soluţii pedagogice.
Evaluarea sumativă-de la sfîrşit de capitol cuprinde
global finalităţile învăţării:cunoştinţe dar şi capacităţi,
aptitudini.Evaluarea sumativă trebuie raportate la:
-obiectivele generale şi specifice ale formării copiilor.
-la nivel iniţial
-la posibilităţile fiecărui elev
-la modul de utilizare a elementelor sistemului
-la totalitatea obiectivelor propuse pentru o unitate de
conţinut.
Capacitatea de evaluare a probei:
*claritatea delimitării itemilor
*unitatea cerinţelor pe care le conţine proba
*valoarea itemilor, funcţie de efortul şi de exigenţele
cerute de rezolvarea fiecărei categorii de cerinţe cuprinse
în probă.
*conţinutul probei se formulează astfel încît să fie uşor
identificabil
*numărul itemilor cuprinşi în conţinutul testului şi
valoarea lor calitativă stabilesc punctajul maxim şi
punctajul minim admis.
Evaluarea orală - se relizează prin metode conversţiei şi
oferă informaţii despre nivelul de formare a structurilor
verbale prin modul cum utilizează limbajul matematic ca
suport al acţiunii.Copilul acţionează, analizează, compară
şi exprimă prin limbaj datele sarcinii primite.
În cadrul activităţilor matematice copii sunt supuşi în faţa
unor sarcinii de verbalizare:ei se numesc pe rînd,cu glas
tare,atributele unui obiect, le enumerătot cu glas tare şi le
identifică pe materialul didactic, apoi exteriorizează
verbal rzultatul la care ajunge.În felul acesta educatoare
apoate aprecia nivelul de înţelegere şi conştientizare al
conţinutului reflectat prin modul de integrare a limbajului
în acţiune ceea ce este detriminat pentru aprecierea
gradului de relizare a obiectivului de verbalizare.
Evaluarea acţional -practică- se realizează prin metoda
jocului şi a exerciţiuluişi oferă informaţii despre nivelul
de formare a structurulor operatorii şi implicit a
structurilor cognitive.Această tehnică de evaluare
urmăreşte aprecierea stadiului de formare a deprinderilor
şi abilităţilor matematice, materializate în modul în care
copii rezolvă sarcinile de lucru.Educatoarea observă
direct modul de acţiune a rezultatelor obţinute, măsoară şi
apreciază gradul de rezolvare a sarcinii de învăare.Ea este
necesară pentru măsurarea nivelului abilităţilor de
identificare , grupare, taiere, selectare, ordonare pentru
grupa mică şi grupa mijlocie, în toate formele de
evaluare.La grupa mare şi grupa pregătitoare această
tehnică de evaluare este specifică pentru relaizarea unor
obiective ce vizeză aplicarea în practică a cunoştinţelor
matematice (măsurarea şi determinarea unor lungimi,
capacităţi cu etaloaen nestandartizate, detreminarea
rapotului parte -întreg).
11.Argumentaţi valoarea formativă a jocurilor logice
şi didactice în formarea reprezentărilor elmentare
matematice la preşcolari.
Scopul principal al jocurilor de acest tip este de a-i
înzestra pe copii cu un aparat logic suplu,care să le
permită să se orienteze la problemele realităţii
înconjurătoare, să exprime judecăţi şi raţionamente într-
un limbaj simplu, familiar.Exerciţii de formare de mulţimi
după una. sau două sau mai multe însuşiri de culoare
,formă,mărime, grosime reprezintă modalităţi eficiente de
exersare a abilităţilor de clasificare.Mijloacele didactico-
materiale utilizate fregvent în jocurile logico-matematice
sunt trusele cu piese geometrice Dienes,Logi I,Logi II.În
anasmblul, jocului logic respectă structura jocului
didactic.Clasificarea jocurilor logice:
-Jocuri de descriere şi caracterizare a mulţimilor şi
elementelor lor cu folosirea în caracterizarea a
principalului element:*un element al unei mulţimi
formate trebuie să aparţină sau unei mulţimi, sau
complementariei sale;*nici un element nu poate aparţine
simultan mulţimii şi complementării
sale;*complementarea coplimentării unei mulţimii este
mulţimea însăşi.
-Jocuri de comparare evidenţiază asemănările şi
deosebirile dintre elementele ce corespund jocurilor de
diferenţă din clasificarea clasică.
-Jocuri de orientare în tablou vizeză familiarizarea
copiilor cu oparaţiile logice cu mulţimi, prin clasificarea
şi scrierea într-o succesiune prestabilită.
-Jocuri cu cercuri presupune sprijinirea intuirii operaţiilor
cu muţimi şi a operţiilor logice ce decurg din
aceasta.Copii intuiesc corect operaţia de complimentare
şi, prin intermediul negaţiei logice, caracterizează
elementele din intersecţia mulţimilor cu conjuncţie logică
şi din reunire prin disjuncţie.
Ex.:Joc didactic:Cum este şi cum nu este această piesă
Sarcina de învăţare:
-copilul alege o piesă şi o caracterizeză ,precizîndu-i
însuşirile
Se aşteptă răspunsul: piesa este roşie,mare ,groasă şi are
formă de triunghi.
-se cere copilului să precizeze şi ce însuşiri nu are piesa
aleasă, în comparaţie cu proprietăţile celorlalte piese ale
trusei
Se aşteaptă răspunsul:Piesa nu este albastră, nu este
galbenă nu este subţire,nu este mică, nu este nici
dreptunghi, nici disc,nici pătrat.
Jocurile didactice matematice de formare de mulţimi
au aceiaşi structură generală dar sarcina de învăţare
implică exerciţii de :imitare,grupare,separare,clasifiacrea
vor conduce la dobîndirea abilităţilor de
identificare,selectare,şi formare de mulţimi.
Jocuri didactice matematice de numeraţie contribuie la
consolidarea şi exersarea deprinderilor de aşezare în
perechi comparare,numărare conştientă de exersare a
cardinalului şi ordinarului de familiarizare cu operaţiile
aritmetice şi de formare a raţinamentului de tip ipotetico-
deductiv.
Jocuri logico-matematice sunt jocuri didactice matematice
care intriduc în verbalizare conectori şi operaţii logice şi
urmăresc formarea abilităţilor pentru elaborarea
judecăţilor de valoare şi de exprimare a unităţilor
logice.Jocurile logico-matematice oferă posibiltatea
familiarizăzii copiilor cu mulţimii.Orice noţiune
abstracte ,inclusiv noţiunea de mulţime devine mai
accesibilă poate fi însişită conştient dacă este inclusă în
jocul logico-matematic.Scopul principal al jocurilor de
acest tip este de-aiînzestra pe copii cu un aparat logic
suplu, care l epermite să se orienteze în problemele
realităţii înconjurătoare.
12.Evidenţiaţi elementele de continuitate dintre
învăţămîntul preşcolar şi primar.
Programa activităţilor matematice pentru învăţămîntul
preşcolar conţine aspecte de conţinut,capacităţi adecvate
diferitelor grupe de vîrstă şi sistematizare în funcţie de
modalităţile de relizare,stabileşteobiective cadru şi de
referinţă ce urmăresc pregătirea corespunzătoare a
copiilor pentru şcoală.Învăţămîntul primar păstrează unele
metode,procedee şi forme de organizare a activităţii,
respectînd specificul treptei de învăţămînt dar obiectivele
şi conţinutul sunt riguros stabilite, fiind lipsite de
felxibilitate şi transparenţă specifice grădiniţei.Elementele
de continuitate în învăţămîntu preşcolar:Obiectivele
urmărite prin activităţile matematice:
-ordoanrea şi clasificarea grupurilor de obiecte după
criteriile alese sau date(formă, mărime, culoare, lungime)
-observarea şi identificarea formelor geometrice din
lumea înconjurătoare,construirea cu ajutorul obiectivelor
sau grafic a formelor geometrice
-compararea grupurilor de elemente omogene sau
neomogene pe baza unui criteri(mai multe, mai
puţine)precum şi prin corespondenţa unu la unu.
-învăţarea numeraţiei în limite 1-20 în fucţie de etapele de
dezvolatre
-cunoaşterea şi scrierea cifrelor.
Obiective de referinţă urmarite prin activităţile
matematice:
-să construiască şiruri de obiecte pe orizontală şi verticală,
-să construiască serii de obiecte
-să sorteze obiectele
-să clasifice obiectele
-să cunoască forme geometrice
-să numere, să construiascăgrupuri de elemente
-să recunoască şi să scrie în limitele 1-20
-să compare grupuri de obiecte prin aprecierea globală sau
prin corespondenţa unu la unu.
-să utilizeze semnele plus, minus, egal.
Elementele de continuitate în învăţămîntul
primar:Obiectivele urmărite la obiectul matematica:
-cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice
matematicii.
-dezvolatrea capacităţii de explorare/investigare şi
rezolvare de probleme
-formarea şi dezvolatrea capacităţilor de a comunica
utilizînd limbajul matematic
-foramarea interesului şi a amotivaţiei pentru studiul şi
planifiacarea matematicii în contexte variate.
Obiective de referinţă urmarite prin activităţile
matematice:
-să înţeleagă sistemul poziţional de formare a numerelor
din zeci şi unităţi, utilizînd obiecte pentru justificare,
-sa scire, să citească şi să compare numerele naturale de la
1 la 100
- să utilizeze corect simbolurile senmul mai mare. mic sau
egal în compararea numerelor
-să efectuieze operaţii de adunare sau scădere în limtele 0-
20 cu trecere peste ordin,0-30fără trecere peste ordin,0-
100 fără trecere peste ordin.
-să recunoască forme plane şi forme spaţiale
-să sorteze şi să clasifice după forme obiecte date.
-să verbalizeze în mod constant modalităţile de calcul
folositeînrezolvarea exerciţiilor
-să compună oral exerciţii şi probleme cu numerele 0-20.
Astfel în învăţămîntul preşcolar şi cel primar se urmăreşte
formarea deprinderilor de a construi mulţimi de obiecte
diferite dupa anumite criterii.
Întrebări practice
1.Dezvăluiți metodica familiarizării copiilor cu
activitatea de numărare.
Noțiunea de număr este fundamentală în matematică și
are o deosebită importanță practică.Primul contat cu
noțiunea de ”număr natural”se face la o vîrstă foarte
fragedă-prin contemplarea unor mulțimi finite , ale căror
elemente sunt obiecte fizice concrete.Pe acestă bază se
consideră numărul natural și în învățămîntul
preșcolar,experiență fizică senzorială, experiența de viată
a copiilor crează premizele și constituie fondul aperceptiv
pentru formarea și precizarea noțiunii de număr de
obiecte, din care este formată o anumită grupare, grămadă
sau mulțime de obiecte fizice.Fiecărui astefle de mulțime
i se asociayă un număr și un simbol, pentru a-l
desemna.Ex.:2,1,3,5,0..În acest stadiu,noțiunea de număr
se formeayă treptat,începînd cu numerele mici și trecînd
apoi la numerele mari. Noțiunea de ”număr natural”se
introduce în stînsă coordonare cu noțiunea de
”mulțime”.Fiecărei mulțimi i se asociază un obiect,numit
număr cardinal al mulțimii,iar la douămulțimi A și B
corespunde același număr cardinal al mulțimii care indică
numărul de elemente din care sunt formate cele două
mulțimi,dacă și numai dacă între cele două mulțimi există
o corespondență biunivocă.Prin definiție numerele
naturale sunt numere cardinale ale mulțimilor finite.La
vîrsta preșcolară mică, copilul numără obiecte , dar
asociayă simbolul verbal cu o anumită poziție în
succesiune; copilul spune 1,2,3,și asociază numele unu
primului obiect,doi celui de al doile obiect,căci aspectul
ordinal domină.Însușirea numărului începe cu etapa de
recunoaștere și denumire ale jucăriilor folosite ca material
didactic în activitate , copii exprimînd verbal culoarea,
forma, mărimea acestora.Pentru a forma noțiunea de
număr, se pornește de la schema concret-vizuală,în
vederea însușirii relației de echivalență între două
mulțimii. Trebuie de avut învedere faptul că aprecierea
numerică este mult timp influențată de dipunerea spațială
a elementelor,copilulu apreciind că mulțimea cu
elementele așezate distanțat are mai multe elemente decît
cea în care sunt așezate apropiat, deoarece atunci cînd
copilul ne are echivalență optică în schema spațială nu
admite nici echivalența numerică. Noțiunea de număr se
formează prin stabilirea corespodenței element cu element
între două mulțimi,parcurgînd următoarele etape:
-scrierea elementelor după proprietătile
lor(formă,culaore,mărime)
-constituirea de mulțimi după proprietățile comune
-așezarea în perechi a elemetelor celor două mulțimi
-compararea și sesizarea diferențelor cantitative.
În învățarea unui număr nou se pot folosi metode diferite:
*Conversația,explicația (spijină permanet de material
intuitiv)susțin prezentare,descrierea și înțelegerea logică a
formării numerelor.
*Demonstrația ușurează asimilarea cunoștințelor.
*Exercițiul asigură repetarea, sub diferite forme și cu
material variat, a cunoștințelor transmise,urmate
permanent de explicațiile și de verbalizarea acțiunilor
efectuate de copii.
*Algoritmizarea aoperațiile de numărare și aprecierea a
cantității se realizează pornind de la unități și continuă pe
mulțimi cu mai multe elemente,în scopul exersării acțiunii
mintale de relaționare a ultimului element numărat la
calitatea mulțimii.În felul acesta,se colorează aspectele
ordinal și cardinal ale numărului.
2.Demonstrați metodica lucrului cu mulțimele în
grupa mică.
Pentru formarea noțiunii de mulțime se va respecta
următorul model logic:
-se realizează cunoștințele privind denumirile unor
obiecte și jucării,însușiri de formă,culoare,mărime și
poziții spațiale.
-se exersează deprinderile de identificare și grupare în
formarea unor mulțimi și numirea proprietăților
caracteristice.
-se fixează o anume proprietate de formă,culoare sau
mărime și ce cere copiilor să formeze mulțimea
corespunzătoare.
-se prezintă diverse mulțimi și se cere copiilor să
identifice și să numească proprietatea elementelor ei.
-se cere copiilor caracterizarea unui element al mulțimii
sau din afara ei.
-se cere numirea locului ocupat în sala de grupă de
diverse mulțimi sau plasarea lor în diferite locuri.
După vîrsta de 3 ani, copii desprind cu ușurință, un obiect
dintr-o mulțime și denumesc, în general, numărul unu prin
comparație:un obiect-multe obiecte.
În grupa mică copii vor fi capabili:
-să aleagă și să grupeze obiectele după
culoare,fromă,dimensiune
-să aleagă obiectele după indicii funcționali(punem în
borcan pensule pentru clei,iar în cutie pensule pentru
desen)
-să înțeleagă și să utilizeze corect și conștient expresiile:
„mult”,”unu”,”tot atîtea”
-să găsească în mediul înconjurător obiectele care sunt
multe și care este numai unul.
-se poată compara 2 mulțimi de obiecte prin suprapunere,
juxtapunere, să utilizeze corect expresiile:”mai
mult”,”mai puțin”,”tot atîtea„cîte unu”.
Traseul metodic favorabil în învățarea culorilor este
următorul:
1.copilului i se prezintă obiecte colorate diferit, se
accentuiază caracteristicile de culoare ale obiectului și se
denumește culoarea prin asociere cu obiectul(măr-
roșu,frunză-verde)
2.obiectele colorate sunt înlocuite apoi cu imagini
colorate ale obiectelor cunoscute și copilul folosește
bucăți de hîrtie colorată,cu sarcina de anumi și asocia la
bucată de hîrtie colorată imaginea cu obiectul de aceiași
culoare(verde frunza verde)
3. colorarea imaginilor(reprezentări grafice simple)și
numirea culorilor folosite.
4.gruparea desenelor după criteriile de culoare,cu scopul
de a forma primele reprezentări despre mulțimi și numirea
criteriului de grupare.La toate etapele traseului metodic
vor fi formulate sarcini de tipul:
*arată obiectul de o anumită culoare
*denumește culoarea unui anumit obiect
*grupează la un loc obiectele de o anumită culoare și
nimește culoarea fiecărui obiect.
În discriminarea mărimilor, capacitățile perceptive ale
copiilor sunt stimulate pozitiv dacă se repectă următoarele
succesiuni:
*să prezinte copiilor spre comparare obiecte mari și mici
cu vizibile diferențe de mărime,
*să compare aceeași categorie de obiecte dar de mărimi
diferite
*să facă comparații pe obiecte diferite
*să fac comparații pe obiecte diferite, dar cu forme
asemănătoare.
Discriminarea de formă parcurge următorul traseu
*exerciții de recunoaștere a formelor și atribuirea a
numelui
*exercițiide recunoaștere a obiectelor ce au o aceiași
caracteristică de formă cu asocierea unei figuri
geometrice de aceiași formă(exerciții relațional)
*exerciții de reproducere a formelor și figurilor
geometrice prin desen.
3.Demonstrați procedeile de lucru cu cifrele ca simbol
al numerelor.
Curriculumul la matematică prevede familiarizarea
preșcolarilor cu cifre le începănd cu vărsta de 4-5
ani.Pentru a înlesni procesul de familiarizare a
preșcolarilor cu cifre e necesar din partea educatorului o
îmbinare reușită a exercițiiolor de joc, a cuvîntului artistic
și a însărcinărilor ce conțin materiale
didactice.Obiectivele înaintate prevăd înțelegerea
semnificației simbolurilor ca semne grafice a mulțimilor
de obiecte;recunoașterea cifrelor de tipar, cultivarea
deprinderilor de a asocia cifra cu cantitatea și
invers;formarea deprinderilor de a confecționa cifre din
diferite materiale ca: bețișoare, chibrite, sîrmă moale,
plastilină, aplicarea cunoștințelor despre cifre în variate
situații cotidiene și de joc. În procesul de predare-învățare
a cifrelor educatoarea poate utiliza diverse strategii
didcatice:
-prezentarea cifrei de tipar,analiza configurației ei;
-utilizarea cuvîntului artistic-care descriu configurația
cifrelor:”Unu pare –un cîrligel/Ia uitațivă la el/Doi e chiar
o rățușcă /Eu am auzit că mușcă”.
-confecționarea cifrelor din bețișoare,sîrmă
moale,plastilină
-asocierea cifrei la cantitate și invers
-exerciții în forma de joc.
”cine e mai atent”-educatoarea schimbă pe panou
cantitatea obiectelor în limta 3, propunînd ca copii să
închidă ochii.La deschiderea ochilor copii trebuie să
numească în gînd cantitatea de obiecte și să prezinte cifra
corespunzătoare.
”Cine găsește mai repede”-din mai multe fișe cu numere
a alege doar pe cele solicitate de educatoare
”Cine lipsește”-1.3,2.4,3.5;
”Găsește vecinii”.2.,.3.,.4.4
4.Demonstraţi familiarizarea preşcolarilor cu
compunerea şi descompunerea numerelor.
Prin descompunerea şi compunerea numerelor înlesnim
pregătirea operaţiilor de adunare şi scădere cu 1-2
unităţi.Pentru compunere educatoarea va accentua
raportul numărului întreg faţă de părţile sale, iar pentru
descompunerea rapotului părţilor faţă de întreg,
valorificînd experienţa cognitivă căpătată de copii în
acţiunea de măsurare ca metodă de formare a numărului
natural. Compunerea şi descompunerea numerelor
realizate la grupa pregătitoare se organizează prin
intermediul exerciţiilor cu material concret şi se
consolidează prin rezolvarea fişelor matematice, dar şi
prin completarea sarcinilor de joc.
Activitatea de descompunere şi compunere a numerelor
are următoarele secvenţe:
-educatorul aşează pe primul raft al unei vitrine 5 jucării
şi le cere copiilor să spună cîte jucării sunt aşezate,
asociind cifra şi numărul corespunzător.
-educatorul precizează că jucăriile pot fi aşezate şi astfel
decît pe un singur raft ,ia o jucărie şi o plasează pe al
doilea raft. Se numără jucăriile rămase şi se constată că pe
primul raft au rămas 4 jucării, iar pe raftul doilea una.Se
asociază cifrele asemănătoare numărului de jucării sunt
în total pe cele două rafturi.
-se cere copiilor să descopere şi să percizeze cîte jucării
sunt în total pe cele două rafturi şi să verbalizeze cum
sunt ele aşezate.
-copii numără jucăriile şi constată că, idiferent de modul
de aranjare în rafturi ele au rămas tot 5,aranjate în două
grupuri: 4 şi 1.
-educatorul mai ea o jucărie de pe primul raft şi o aşează
pe al doilea raft.
-copii numără jucăriile de pe cele 2 rafturi,constată că în
acest caz ele sunt aşezate astefle:3 pe raftul de sus,2 pe
raftul de jos şi că în total sunt tot 5.
-se precizează că cele 5 jucării pot fi aşezate în cîte 2
grupe astefle:4 şi1, 3şi2, 2 şi 3, cantitatea rămînînd
constantă.
Comunerea şi descompunerea numerelor pot fi însuşite
logic de către copii prin exerciţii cu material individual
sug forma jocurilor"Ghici, ghici"sau"Cîte jucării am
ascuns".solicitînd determinarea număruluide obiecte
ascunse.
Ex.:Educatorul arată la început 7 ursuleţi pe care copii le
numără.Copii închid ochii, educatorul lasă la vedere 5
ursuleţi şi cere să descopere cîţi ursuleţi s-au ascuns, se
precizează că au dispărut 2 ursuleţi şi că în acest caz cei 7
ursuleţi au fost împărţiţi în două grupe, şi anume 2 şi5.
5.Demonstraţi metodica familiarizarii preşcolarilor cu
divizarea întregului în 2, 4, 8 părţi egale.
Cel mai bine prescolarii vor intelege atunci cind le va
fi demonstrate,și ei vor participa active la împărțirea
intregului în părți egale.
Impartirea in 2 parti egale:
-se ia un mar și se cheamă 2 copii la educatoare
-se întreabă pe ceilalți copii că cîți colegi de al lor
sunt in față
-li se aduce la cunoștință copiilor că avem numai un
măr la noi și trebuie săl împărtim in asa fel ca
ambii copii sa aibă hrenci egale de măr
-luam marul și-l taiem cu un cutit in jumătate,adica
de la codita marului
in jos
-educatoare intreaba copii ce au observat,si cum sunt
aceste 2 parti
-educatoarea le aduce la cunostinta cau au avut un
intreg,adica un mar si la impartit in 2 parti egale
Impartirea in 4parti egale
-se ia un mar și se cheamă 4 copii la educatoare
-se întreabă pe ceilalți copii că
cîți colegi de al lor sunt in față
-li se aduce la cunoștință copiilor că avem numai un
măr la noi și trebuie săl împărtim in asa fel ca copii
sa aibă hrenci egale de măr
-luam marul și-l taiem cu un cutit in jumătate,adica de
la codita marului
in jos
-educatoare intreaba copii ce au observat,si cum sunt
aceste 2
parti
-apoi împartim acele 2 parti egale in jumătate,ce ati
observant
-educatoarele le spune ca au obtinut 4 parti egale si
toti copii din fata pot sa guste din mar
- educatoarea le aduce la cunostinta cau au avut un
intreg,adica un mar si la impartit in 4parti egale
Impartirea in 8 parti egale
-se ia un mar și se cheamă 8 copii la educatoare
-se întreabă pe ceilalți copii că cîți colegi de al lor
sunt in față
-li se aduce la cunoștință copiilor că avem numai un
măr la noi și trebuie săl împărtim in asa fel ca toti
copii sa aibă hrenci egale de măr
-luam marul și-l taiem cu un cutit in jumătate,adica
de la codita marului in jos
-educatoare intreaba copii ce au observat,si cum sunt
aceste 2 parti
-apoi împartim acele 2 parti egale in jumătate,ce ati
observant
-educatoarele le spune ca au obtinut 4 parti egale
-fiecare parte o imparte inca in doua si educatoare ii
intreba pe copii cite bucati sau primit sisa imparta cite
o bucata fiecarui copil din fata sa vada daca
intradevar s-au primit 8
- educatoarea le aduce la cunostinta cau au avut un
intreg,adica un mar si la impartit in 8parti egale
6.Expuneţi metodica familiarizării preşcolarilor cu
arnjarea obiectelor în şir ordonat.
În sala de grupă  se afla un ghiozdan cu cărti,creioane
colorate şi pănglicuţe de diferite mărimi
amestecate,jucării.Acesta îi va ruga pe copii să îl ajute să
pună obiectele pe categorii.Un
copil va veni la mine, îşi va alege o categorie de obiecte
pe care le va aşeza
crescător/descrescător.Un copil va veni la mine,va lua o
categorie de obiecte
pe care o va ordona crescător/descrescător.
Exemplu:Eu am ales categoria creioanelor.Voi ordona
aceste creioane crescător,de la cel mai mic la cel mai
mare.Dacă sarcina este rezolvată corect copilul primeşte
aplauze.Voi cere copiilor să îmi dea cel mai mic
creion,cea mai groasă carte, si un caiet. La fiecare
categorie voi mai adăuga una corespunzătoare.Spre
exemplu la creioane voi adăuga o categorie cu pixuri de
diferite lungimi.Voi cere copiilor să îmi ordoneze in
ordine crescătoare creioanele,iar pixurile in ordine
descrescătoare.
Joc didactic :Asemanarilor'
Scopul jocului: dezvoltarea capacitatii de a discrimina
culorile
Sarcina didactica: sa identifice culoarea obiectelor
Continutul jocului: cunostintele referitoare la culoarea
obiectelor
Reguli de joc: Cand Martinel ridica un stegulet de o
anumita culoare, copiii aseaza jucariile avand culoarea
indicata pe raftul identic colorat.
Elemente de joc: participarea lui Martinel la joc, semnal
sonor, semnal vizual (stegulete colorate), gruparea dupa
culoarea medalionului, manuirea materialului.
Materiale didactice: jucarii de diferite culori, ursulet,
stegulete colorate, medalioane colorate,
trompeta, rafturi colorate amenajate in sala de grupa.
Obiectivele operationale pe care le-am urmarit sunt:
 - sa denumeasca culoarea obiectelor (jucariilor)
prezentate;
- sa clasifice obiectele in functie de culoarea acestora;
- sa verbalizeze actiunile efectuate.
Desfasurarea jocului:
 Ursuletul Martinel are foarte multe jucarii, dar sunt
amestecate si ar vrea sa si le ordoneze. Se prezinta
copiilor jucariile ursuletului. In clasa sunt amenajate niste
rafturi diferit
colorate (rosu,galben, verde etc). Copiii vor alege jucariile
de culoarea stegule ridicat de Martinel si le vor aseza pe
raftul de aceeasi culori.Verbalizeaza apoi actiunea
efectuata, specificand caracteristicile(culoarea) jucariilor.
Varianta
Fiecare copil primeste cate un medalion de o anumita
culoare. La semnalul sonor al educatoarei (sufla din
trompeta) copiii se grupeaza in functie de culoarea
medalionului.
Constituire de multimi dupa forma;
Joc didactic:"Grupeaza jucariile care auaceeasi forma"
Constituire de multimi dupa marime;
Joc didactic:"Ne jucam cu mingi mari si mici"
Constituire de multimi dupa culoare;
Joc didactic:"Aseaza frunzele dupa culoare"
Ordonarea obiectelor dintr-o grupa care au aceeasi
forma și culoare;
Joc didactic:"Ordoneaza legumele in și crescator si
descrescator,dupa marime"
Ordonarea obiectelor dupa lungime;
Joc didactic:"Ordoneaza creioanele in sircrescator si
descrescator,dupa lungime"
Ordonarea obiectelor dupa grosime;
Joc didactic"Ordoneaza betisoarele in sircrescator si
descrescator,dupa grosime"
7.Demonstraţi metodica lucrului cu figurile geometrice
la vîrsta preşcolară.
Forma joacă un rol important în formarea capacităţilor de
iedntificare şi achizaţia conceptului de formă parcurge
următorul traseu:
-exerciţii de recunoaştere a formelor şi de atribuire a
numelui.
-exerciţii de recunoaştere a obiectelor ce au o aceiaşi
caracteristică de formă, cu asocierea unei figuri
geometrice de aceiaşi formă.
-exerciţii de reproducere a formelor şi figurilor
geometrice, în desen.
-exerciţii de coordonare şi sistematizare a achiziţiilor de
culoare, formă-culoare,formă-culoare-poziţie spaţială.
-exerciţii de apreciere a rapoturilor de mărime pentru o
aceiaşi formă.
Descriminarea de formă se face prin diverse jocuri cu
piesele trusei Dienes:
cercul,pătratul,triunghiul,dreptunghiul.
La vîrsta preşcolară mică- obiectul de bază constă în
discriminarea şi denumirea corectă a
cercului,pătratului,triunghiului.Copii sunt exersaţi în
cercetarea tactilo-motoră mşi vizuală, compararea
figurilor în pereche:cerc-pătrat, pătrat-triunghi,-triunghi-
cerc,rostogoilrea figurilor.Pentru consolidare putem
organiza astefel de exerciţii:
*arată o figurăla fel;
*arată cercul,pătratul;
*ia în mîna dreaptă triunghiul,iar în stînga-pătratul.
În grupa medie se continuă lucrul asupra
compartimentului"Forma".La începutul anului se
realizează activităţi cu caracter de repetare, în scopul
reactualizării unor cunoştinţe şi deprinderi anterior
formate.Activităţile vor fi organizate sub formă de joc
didactic, însă regulile jocurilor vor deveni mai
complicate, iar sarcinile de lucru vor avea un grad sporit
de dificulate.
În cadrul grupei mijlocii apar contexte metodice noi
impuse de conţinutul mai bogat şi mai variat al
activităţilor, se accentuiază activitatea independentă a
copiilor, se îmbogăţeşte elementele de joc şi procedeile de
lucru, în scopul de a stimula activittaea practică a activiza
gîndirea şi limbajul, prin aplicarea cunoştinţelor dobîndite
în situaţii noi.Dreptunghiul este comparat cu pătratul, iar
cilindrul cu cubul şi sfera.La început figurile se compară
cîte două, apoi cîte trei şi mai multe.La consolidarea
cunoştinţelor despre triunghi copiilor li se pun la
dispoziţie deverse triunghiuri.la vîrsta de 5 ani copii
însuşesc particularităţile figurilor geometrice,pot detrmina
pe cale tactilă şi după contur figura.De la compararea
nemijlocită a obiectelor cu figurile geometrice ei trec la
descrierea verbală a formei şi le generalizări.
Figurile se compară într-o anumită ordine:"Cum se
numesc figurile?","Ce culoare au?"."Ce mărime?","Din ce
sunt făcute?".Consectivitatea indică formează logica
cercetării şi capacitatea de a scoate în evidenţă însuşirile
de bază.Sunt eficiente astfel de procedee metodice:
-acţiuni practice cu modele,
-suprapunerea şi juxtapunerea,
-cercetarea controlului
-gruparea şi ordonarea
-exerciţii şi jocuri.
În grupa mare şi pregătitoare activităţile de dobîndire a
noilor cunoştinţe au ca formă principală de organizare
exerciţiului pe bază de material individual. Un mare
accent ce pune pe formarea abilităţii de identificare care
presupune formarea unor capacităţi de:
-recunoaştere a formelor,
-diferenţiere a obiectelor şi formelor
-apartenenţa obiectului la o clasă după o proprietate
caracteristică.Metodica de lucru este similară cu grupele
precedente.Copii se familiarizează cu ovalul în
comparaţie cu cercul. Copii li se propun însărcinările de a
clasifica figurile după diverse însuşiri:
-după formă indiferent de mărime şi culoare
-după culoare indiferent de formă şi mărime
-după mărime indiferent de firmă şi culoare
-în două grupe:cele rotunde şi cele cu colţuri.
Consolidarea reprezentărilor despre figuri se va face prin
jocuri:"Săculeţul fermecat","Cine va memoriza mai
multe","Găseşte la fel".
În grupa pregătitoare se consolideaţă reprezentările
copiilor despre figurile geometrice cu etaloane ale formei
obiectelor.Jocul didactic dobîndeşte o nouă funcţie-de
consolidare şi verificare a cunoştinţelor, deprinderilor şi
priceperilor.
8.Dezvăluiţi rolul jocurilor şi a exerciţiilor logice în
dezvoltarea perspecacităţii la preşcolari.
Pentru dezvolatrea perspecacităţii pot fi utilizate şarade cu
beţişoare care se mai numesc probleme de isteţime cu
caracter geometric.Problemele de isteţime sunt diferite
după gradul de dificultate şi caracterul de
transformare.Pentru copii de 5-7 ani probleme de isteţime
a minţii pot fi clasificaţi în trei grupe:
1.Probleme de construire a unei figuri dintr-un număr
anumit de beţişoare: să se compună două pătrate egale
din 7 beţişoare.
2.Probleme de schimbare a figurilor, la rezolvarea cărora
trebuie înlăturat un anumit număr de beţişoare.
3.Probleme de isteţime, rezolvarea cărora constă în
permutarea beţişoarelor cu scopul de a schimba şi
transforma figura dată.
Construcţii din beţişoare.
*Scoateţi din coşuleţ 2 beţişoare!Ce figuri geometrice
pueţi construi pe masa de lucru,ajutîndu-vă de
acesta?...Un pătrat la colţul mesei, un triunghi la
marginea mesei.
*Cîte beţişoare trebuie să mai luaţi din coşuleţ ca să fie 7?
Construiţi 2 pătrate egale!..un romb/pătrat tăiat în
două.Ce faceţi ca să rămînă pe masă doar un
dreptunghi?...luăm beţişorul din mijloc.
*Construiţi 3 triunghiuri egale..un trapez cu un trunghi la
mijloc. De unde puteţi lua un beţişor ca să rămînă 2
triunghiuri egael?..baza mică a trapezului.
*Construiţi din cele 7 beţişoare 1 triunghi mare şi 1
triunghi mic!...triunghiul mic este vîrful unui trapez Ce
faceţi ca sa rămînă 1 triunghi?...se ia baza triunghiului
mic.
*Cîte beţişoare aveţi pe masă?Ce faceţi ca să aveţi cu 2
mai mult?Construiţi din toate acestea 4 triunghiuri
egale!...un paralelogram format din 4 triunghiuri
juxtapuse, alternativ avînd cîte unul vîrful în sus şi unul
vîrful în jos, fiecare cu 1 sau 2 laturi comune. De unde
puteţi lua 3 beţişoare, ca să rămînă 2 triunghiuri?..două
laturi adiacente ale paleogramului.
Exerciţii de calcul aritmetic:adunare şi scădere
*Joc Bucheţelul-Copii dansează pe o melodie, la
întreruperea ei, se grupează conform cerinţei: bucheţele
de 6, 4,2...flori sau bucheţele din 4+2,6+1...
*Joc Ghiceşte la ce număr m-am gîndit -copii aşezaţi
unul după altul trec pe sub podul realizat de doi copii care
recită versurile:"Pe sub vapor v-aţi învîrtit/Noi pe tine te-
am oprit/Spune la ce număr ne-am gîndit".Copilul oprit
sub pod, va ghici numărul rezultat din indicaţia primită de
la conducătorul jocului:Decît 7 este mai mare...,Decît 9 e
mai mic...;Mă gîndesc la un număr care este compus din
6 şi 1...
9.Expuneţi metodologia formării reprezentărilor
spaţiale la preşcolari.
La vîrsta preşcolară mică lucru se începe cu orientarea pe
părţile corpului propriu şi direcţiile spaţiale
corespunzător:
-înainte-acolo unde îi faţa
-în urmă-unei spatele
-dreapta-acolo unde este mîna dreaptă
-stînga-mîna stîngă.
Pe cunoaşterii părţii corpului adică orientarea pe sine face
posibilă"orientarea de la sine".Copii trebuie să poată
stabili poziţia unuia sau altuia obiect faţă de
sine.Preşcolarii mari sunt familiarizaţi cu regulile de
circulaţie pentru pietoni:
*Pe ce parte a drumului trebuie să meargă
*unde se poate traversa strada
Perceperea corectă a relaţiei spaţiale solictă organizarea
unor sarcini de învăţămînt în următoarea succesiune:
-pe faţa mesei copii şi educatoarea vor aşeza obiecte în
diferite poziţii spaţiale, verbalizînd acţiunea: pune pe
masă un creion, pune lîngă el o păpuşă.
-copii aşează mulţimele grupele de obiecte în poziţii
indicate verbale de către educator sau a unei anumite
situaţii de joc.
-copii numesc locul unde se află diverse obiecte din sală
de grupă sau de pe masă.Perceperea corectă a poziţei
spaţiale a unei jucării sau grupe de jucării este verificată
în situaţile problematice de tipul greşeli intenţionate
organizate de educator cu rolul de a asigura însuşirea
conştintă prin acţiune a sarcini de învăţare.
-copii pot lucra pe fişe individual şi fixează la indicaţia
verbală a educatorului elemente de orientare spaţială
(colorează bluza fetiţei din stînga băiatului)
În orice activitate se poate solicita copii să dispună de
obiecte în anumite poziţii spaţiale-relative(în dreapta foiei
aşezaţi creionul în colţul din stînga aşezaţi cuburile pe
raftul de jos).Consolidarea unor deprinderi şi capacităţi de
grupări şi forme de mulţimi după criterii diferite este
asociată cu îmbogăţirea cunoştinţelor privind perceperea
şi denumirea corectă a unor poziţii spaţiale relative.
În desfăşurarea activităţilor se pot iniţia sarcini în
următoarea succesiune:
1.Copii sunt invitaţi să aşeze cîte un element dintr-o
mulţime pe masa iar deasupra să aşeze pe cele lant de
acelaşi fel.
2.se va cere să aşeze o altă mulţime la marginea
stîngă/dreaptă mesei în partea de sus/jos.
3.se cere copiilor să aşeze o mulţime de discuri galbene la
dreapta mulţimii de discuri verzi.
4.educatorul aşează pe tablă o mulţime de ciupercuţe între
mulţime de mere.Se va cere copiilor să aşeze materialul
lor la fel.
5.solicită copiilor să aşeze mulţimea de flori la
stînga/dreapta şi apoi deasupra mulţimii de flori să aşeze
mulţimea de mere iar dedesubt sub mulţimea de flori ă
aşeze mulţimi de puişori.
6.copii vor lucra independent pe fişe rezolvînd sarcini
similare.
La vîrsta superioară copii găsesc colţul de sus, jos,colţul
din stînga de sus/jos apoi îndeplinesc diverse însărcinări
practice acest procedeu este numit dictare vizuală.
10.Explicaţi metodologia formării reprezentărilor
temporale la preşcolari.
Pentru măsurarea timpului se folosec fenomenele care
variaza regulat:
-schimbarea zilei şi a nopţii
-schimbarea anotimpurilor care sînt condiţionatede roţile
timp de o sutcă (1zi) a pămîntului în jurul axei sale, durata
rotirii pămîntului în jurul axei sale este egală cu o suctă în
viaţa cotidiană.Sutca se împarte în 4 părţi:dimineaţa, ziua,
seara, noaptea.
La familiarizarea copiilor cu părţile sucei este necesar să
ne limităm la coraportarea corectă a părţii sucei cu
bucăţile de timp corespunzător şi săi învăţăm să
:determine aceste bucăţi după activitatea
corespunzătoareşi să deosebească însuşirile de bază a
fiecăreipărţi a sucei.Se recomandă ca educatorul să
demonstreze tabouri cu subiectul pe care sunt imaginate
acţiunile copiilor fenomenele ale naturii în diferite părţi
ale sucei se organizează convorbiri,povestiri,ghicitori.
Ex.:tabloul zilei:Ce este reprezentat pe desen?Cînd
soarele luminează mai puternic?
Grupa medie pentru a înţelege mai bine curgerea şi
fluivitatea timpului cu copii se organizează jocuri şi
activităţi cu noţiuni: ieri,azi,mîine.
În grupa mijlocie copii se învaţă să determine rapiditatea
acţiunilor prin cuvinte începătoare:Ex.:La plimbare-se
compară viteza mişcării,pietonilor şi biciclistului.
La grupa mare şi pregătitoare obiectivele înaintate sunt:
1.să recunoască şi să utilizeze elementele calendarului
ca:zile săptamînii,lunele anului,anotimpurile
2.să recunoască succesiunea în timp a evenimentelor
3.să utilizeze aparatele de măsurare a timpului
4.să recunoască ora exactă,jumătate şi sfert de oră de
ceasornic
5.să dezvolte la copii simţul timpului.
11.Dezvăluiţi aspectele metodologice ale predării temei
"Unităţi de măsură".
În proiectarea activităţilor pentru grupa mică e necesar a
lua în considereţie o serie de precizări:
-activităţile matematice de însuşire a noilor cunoştinţe se
vor organiza pe baza de joc didactic matematic.
-e necesar să fie prezent un personaj(Scufiţa
roşie,ursuleţul,iepuraşul)care conduce jocul şi care
stabileşte copii pregătindu-i psihologic pentru
activitate.Astefel,ei se oferă să acţioneze , să aducă
iepuraşului jucăria de o anumită mărime, să răspundă
acţional şi verbal, avînd impresia că ar conversa chiar cu
personajul prezent să vorbească, la această vîrstă, cu
jucării ori de cîte ori se joacă singur.
-elementele de joc sub forma aplauzelor, ca apreciere
colectivă a corectitudinii răspunsului dat de aproape
fiecare copil prin acţiune şi verbal-îl stimulează, le crează
o stare de mulţumire şi plăcere.În cazul copiilor timizi,
aplauzele au uneori şi rol stimulator.
-putem utiliza şi alte elemente de joc ca:închierea şi
deschiderea ochilor,atunci cînd li se pregătesc
surprize,acestea avînd rolul să sporească interesul pentru
activitate, să le menţină atenţia trează.
-la grupa mică se permite răspunsurile în cor, mai ales
atunci cînd surprizile plac atît de mult copiilor, încît bvor
dori toţi să răspundă.
-la formarea reprezentărilor despre mărime se va utiliza
materialul didactic special.
-însuşirea compară trebuie să fie clar exprimată
-obiectele comparate să fie de diverse culori.
-activităţile matematice organizate de exerciţii cu material
individual vor asigura cercetarea multiaspectuală a
obiectului.
-asupra dezvoltării copiilor au un efect pozitiv aşa
procedee de cercetare ca:demonstrarea lungimii,
lăţimiei,ducerea conturului cu degetul pe lungimea
indicată, demonstrarea dimensiunii prin mîinele desfăcute
, compararea prin procedeul suprapunerii şi procedeul
alăturării
-la demonstrarea lungimii mîna se mişcă de la stînga spre
dreapta, de-a lungul obiectului;lăţimea se demonstrează
prin mişcarea mîinii de-a latul obiectului;înălţimea -de sus
în jos sau invers;grosimea-prin cuprinderea obiectelor în
palme sau se întorc cu baza înspre copii şi se
demonstrează conturul cu degetul.
12.Descrieţi activităţi practice de estimare, măsurare
şi comparare a unor lungimi.
Educatoarea măsoară lungimea camerei de la fereasctră
pînă la masă cu ajutorul paşilor. Un copil, la tablă, va
trasa ttot atîtea linii cîţi paşi de-ai educatoarei a
numărat:concomitent vor trasa individual, pe fişe,toţi
copii.După acelaşi procedeu, cu ajutorul unui copil, se
măsoară distanţa de la fereastră la uşă.Copii vor trasa pe
fişe, sub primul rînd de linii, tot atîtea linii cîţi paşi de-ai
copilului au numărat.Se solicită compararea celor două
şiruri de liniuţe, pri formare de perechi, constatînd că, "de
la fereastră la uşă", s-au făcut mai mulţi/puţini paşi;deşi
distanţa este aceeiaşi, numărul de paşi obţinuţi este
influenţat de mărimea pasului.se numără liniuţile şi se
motivează rezultatul acţiunii.Aceeaşi distanţă se măsoară
cu o sfoară; se suprapune cele două sfori şi se observă
care este mai lungă/scurtă.

Ex.: Cu ajutorul unui creion sau betisor masoara

lungimea tablei, a unei planse, a mesei etc. si explica: „a
masura lungimea unor obiecte inseamna a stabili cate
lungimi de creion sau betisor se cuprind in lungimea
diferitelor obiecte”.

Explica tehnica de masurare in doua moduri:

1.așezand „cap la cap” atatea bețișoare cîte sunt necesare

pentru a acoperi toata lungimea de masurat (a obiectului
propus);
2.așezand succesiv pe lungimea obiectului unui betișor și
însemnand locul pîna unde s-a ajuns, reluînd
masuratoarea de la acel semn, pîna se acopera lungimea
obiectului de masurat.
Masoara lungimea tablei și a mesei cu palma, apoi cu
cotul și atrage atentia ca desi lungimea celeilalte table este
aceeasi, lungimea meselor este la fel, numarul care
reprezinta rezultatul masuratorii este diferit, pentru ca
difera palma de cotul celui care masoara.
Face masuratori practice utilizand pasul pentru a constata
distanta de la usa la fereastra.
Numeste un copil pentru efectuarea masuratorii anterioare
si inregistreaza la tabla, prin trasarea unor linii, numarul
pasilor.
Educatoarea concluzioneaza: „Pentru ca rezultatul sa fie
la fel-atunci cand se fac masuratorile-oamenii au stabilit o
unitate de masura universala (standard)-in cazul
lungimilor, centimetrul si metrul”.
Se intueste centimetrul, lungimea de 1 cm notata pe rigla,
pe metrul de croitorie, pe metrul de tamplarie, ruleta,
subler si se precizeaza ca centimetrul este identic pentru
orice unitate stadard de masura prezentata si utilizata de
oameni.
Executa cateva masuratori cu rigla gradata solicitand
copiii sa spuna cati centimetri are lungimea cutiei de
culori, a unei crete, a unui betisor.
Copiii sa traseze diferite linii cu ajutorul riglei gradate si
sa noteze prin liniute cati centimetri au trasat. Daca pot
scrie cifrele si literele mari de tipar vor mentiona in
capatul segmentului numarul corespunzator centimetrilor
trasati.
____________3 cm
Analizeaza cu copiii segmentele trasate pe spatele fisei si
cere sa le masoare si sa le inregistreze prin linii sau cifre.
___________________5 cm
_______________________6 cm
___________________________7 cm
Copiii vor preciza cati centimetri are primul segment, al
doilea, al treilea.

13.Descrieţi activităţi demonstrative şi practic-

aplicative de măsurare a capacităţii recipientelor.
Ex.:exerciţiu
Masurarea capacităţii unor lichide de trei vase, dinre care
două sunt de aceia şi formă:
-în primul exerciţiu se familiarizează copii cu tehnica de
măsurare, luînd ca unitate demăsură un alt vas(ceaşcă)în
care se toarnă aceiaşi cantitate de lichid.
-în al doilea exerciţiu se urmăreşte gradul de înţelegere şi
asimilare a conservării volumului prin turnarea unui lichid
dintr-un vas în altul(unu dintre ele este diferit)
Se prezintă copiilor 4 vase 3 dintre ele sunt la fel. În
primele două sunt cantităţi de boabe egale, cantitatea de
boabe din primul se toarnă în al treilea, iar cantitatea din
al doilea în al patrulea.Copii sunt întrebaţi în care vas sunt
mai multe boabe; afirmaţiile copiilor sunt verificate(cu
ajutorul lor)folosinduse de vasul “Unitate de măsură”.
14.Dezvăluiţi exemple de exerciţii demonstrative şi
practic-aplicative de estimare şi măsurare a masei
corpului.
Se iniţiază experienţe prin exerciţii de cîntărire a unor
obiecte din acelaşi material şi de aceeaşi formă cu
obiectele “unitate de măsură” de dimensiuni diferite.
Se poate cîntări un cui mare cu ajutorul mai multor cue
mai mici se observă că diferenţa de dimensiune determină
diferenţa de greutate; se stabileşte de cite ori obectul “ de
cîntărit “ este mai greu decît obiectul “ unitate de
măsură”.
Se pot introduce ca unitate de măsură, şi alte obiecte din
alt material (cretă nastore):se obwservă că greutatea nu
depinde numai de volum, şi de substanţa din care este
format obectul;se solicită comparaţii între numărul de
obiecte “unitate de măsură”folosite pentru două cîntăriri
successive(cuie mici, cretă).
Exerciţiu de cîntărire a unui obiect ce+şi pot schimba
forma (pînza,plastelina)-forma nu influientează masa.
15.Dezvăluiţi exemple de exerciţii demonstrative şi
practic-aplicative de estimare şi percepere a duratei
timpului.
Pentru măsurarea timpului se foloses fenomenele care
variază regulat:schimbarea zilei şi a nopţii, schimbarea
fazelor lunii, schimbarea anotimpurilor care-s
condiţionate de rotire timp de o sutcă a pămîntului.Grupa
mică:
Jocul verbal"Numeşte cuvîntul omis"-adultul spune un
enuţ, în care omite o parte a zilei Ex.:"Noi luăm dejunul
dimineaţa, iar prînzul ...".Ne vom duce la plimbare ..."-
copilul numeşte cuvîntul omis, iar pentru răspunsul corect
primeşte o fişă.
Joc dinamic:"Numeşte vecinii"-educatoarea comunică
însărcinarea:"Numeşte vecinii
dimineţei(zilei,nopţii,serii)"-pentru răspuns corect copilul
primeşte o fişă.
Joc dinamic"Ziua şi noaptea"-la mijlocul terenului se
trasează două linii paralele la distanţa de 1-1,5m.De
ambele părţi se trasează linia"căsuţelor".Jucătorii se
împart în două echipe "ziua şi noaptea".Ei se întorc cu
faţa spre "căsuţe".Conducătorul se află în centru. La
comanda lui jucătorii din echipe numită aleargă în
căsuţe.Echipa adversară se strduie să-i alsateze.
Regulile jocului:Alsatarea jucătorilor se face pînă la
"căsuţe"Se interzice a intra în "căsuţe"pînă conducătorul
nu anunţă "ziua"şi "noaptea".
Grupa medie:pentru a înţelege mai bine curgerea şi
fluiditatea timpului cu copii se organizează lucrul cu
noţiunile "ieri,azi, mîine,repede,încet".
Jocul"Ce a fost, este, va fi".-copii pe rînd compun
povestire cu conţinut real sau inventat despre ce a fost
ieri, ce este azi şi ce va fi mîine.
Exerciţiul "Căsuţa zilelor"
Material:o căsuţă cu trei geamur jos e scris ieri, la
mijloc-azi, sus mîine.
Copii răspund la întrebare şi arată locul fiecărei zile.
-Cum se numeşte ziua care a trecut?
-Cum se numeşte ziua în care suntem la moment?
-Cum se numeşte ziua care va veni degrabă?
Grupa mare şi pregătitoare
Obiectivele înaintate sunt:
*să recunoască şi să utilizeze elemente ale calendarului
ca:zilele săptămînii, lunile anului,anotimpurile.
*să recunoască succesiunea în timp a evenimentelor, să
comenteze imaginele în ordinea derulării evenimentelor
*să utilizeze aparatele de măsurare a timpului, să
recunoască ora exactă, jumătate şi sfert de oră pe
ciasornic.
*să dezvoltăm la copii "simţul timpului".
Variante de lucru cu calendarul: pedagogul rosteşte
indicatorul, copii numesc zilele săptămînii în ordine
directă şi invers;pedagogul arată o zi copii nuesc ziua
precedentă şi ziua următoare, copii găsesc a patra zi al
săptămînii cîte zile au trecut de la ziua numită.
Diferite poezii despre zile săptămînii: Ia te uită 7
fraţi/Înşiraţi parcă-s soldaţi/Tot mereu se fugăresc/Nu se
prind, nu se izbesc./Luni aşters-o frumuşel/Marţi se ţine
după el/Miercuri iute de picior/Uite-l e pe urma lor/Cine
vine mai apoi/Cine-să fie.Este joi/Vinerea iute a
pornit/Sîmbăta-i şi la grăbit/Iar duminica ehei/Vine, vine
după ei!/Şi aleargă aşa pe rînd/Nu se prin
nicicînd,nicicînd/Nu se prind măcar de mînă/Şi aleargă o
săptămînă.
16.Elaboraţi un mesaj prin care va fi dezvoltată
capacitatea de a înţelege şi utiliza numerele şi cifrele.
Se desenează un drum pe care trebuie să-l parcurgă
Scufiţa Roşie la bunica, dar pentru a parcurge drumul
trebuie să se ferească de nişte obstacole, şi nnoi trebuie să
ajutăm pe scufiţa roşie ca să ajungă la bunica ca si duca
placinţele.Primul obstacol de care trebuie sa treacă scufiţa
roşie este:
1.Să numere floricelele şi să pună cifra corespunzător
numărului de flori(1flori,2flori).
-Cîte flori avem? Ce numere a descoperit scufiţa Roşie?
2.Următorul obstacol:Sunt aranjate nişte numere iar
scufiţa roşie trebuie să le aranjeze în formă corectă dacă
mai sus au descoperit numerele 1 şi 2 ei trebuiesă aseaza
cartoanele cu numerele amestecate.Exercitiul presupune
invatarea anterioara,vizuala a numerelor si
recunoasterea acestora de catre copil.În continuare
solicită copilul sa gaseasca nr 3. cînd el a făcut acest
lucru,ea îi arata unde să pună numărlul şi îl roagă să
scoată din plic un numarator şi să îl pună sub cartonaş.
Educatoarea il intreaba apoi pe copil ce urmeaza dupa
3.Copilul ar trebui sa ii poata raspunda 3. Daca o face il
roaga sa il gaseasca, sa il puna alaturi de unu si sub el sa
puna doua numaratori. Se continua pana la 10.
Al treilea obstacol de care trebuie să treacă scufiţa roşie
este:educatoarea citeşte o ghicitoare despre numere iar
ei trebuie să fie atenţi să numească cifrele şi numerele
care sau enumerat:
1, 2, 3, il stiti pe Mos Andrei?
1, 2, 3, 4, s-a-necat cu lapte acru.
1, 2, 3, 4, 5, si-a turnat si in opinci.
1,2, 3, 4, 5, 6, vine baba si-l descoase.
1,2, 3, 4, 5, 6, 7, ba se supara si-l bate.
1,2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, Mos Andrei se suie-n pod.
1,2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, si gaseste multe oua.
1,2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 babei supararea-i trece!
Bravo copii am ajutato pe scufita rosie să ajungă la
bunicuta.
17.Elaboraţi un mesaj prin care va fi dezvoltată
capacitatea de recunoaştere, denumire, construire şi
utilizare a formelor geometrice.
Dragi copii azi la noi în grupă a venit o scrisoare de la
iepuraşul Rică şi ne roagă ca să-l ajutăm să construim din
nişte figuri geometrice o casă frumoasă unde el să trăiască
că pe cea veche lupul a dărîmat-o.Copii îl ajutăm pe
iepuraş?Educatoarea are afişat pe mesaj textul cu o poezie
iar pe podea le propune copiior un şir de figuri geometrice
de cunoscute(cerc, pătrat , triunghi, dreptunghi,) şi le
propune copiilor să aleagă acea figură conform versurilor
citite.
Un pătrat am să aşez
Pe un colţ de masă.
Pun deasupra un triunghi,
Şi-am făcut o casă.
Casei ce-i lipseşte
-Ştiu ce îi lipseşte!
Din dreptunghi chiar uşă-i pun,
Şi doua ferestre.
Din pătrate le-am făcut,
Iar lîngă intrare,
Pun un cerc şi-un alt dreptunghi,
Un copac în floare.
-Copii dacă sunteţi atenţi ce am obţinut noi:(o casă)
-Din ce am construit casa lui iepuraşului Rică?(triunghi,
pătrat, dreptunghi, cerc).
18.Elaboraţi un mesaj prin care va fi dezvoltată
capacitatea de a utiliza corect unităţile de măsură,
întrebuinţînd un vocabular adecvat.
Mă numesc Silică/Şi am nasul lung/Cînd întind o
mîină/Nu pot să-l ajung/Am venit eu azi la voi/Ca să mă
ajutaţi/Năsucul mai mic să-l fac.
Educatoare le explică copiilor că Silică are nevoie de
ajutorul vostru în rezolvarea unor sarcini, el trebuie să
ajungă la el acasă dar în calea lui se află o mulţime de
obstacole şi noi trebuie ca să-l ajutăm de nu nasul lui se
va face foarte mare.
1.Numerotaţi arbuştii conform mărimelor?
-Copii care arbuşte este cel mai mare?(al doilea)
-Cum aţi descoperit?
-Copii care va fi al doilea după acel mai mare?
-Care este cel mai mic?
2.Încercuiţii borcanul care are o cantitatea mai mare?
-Cu va-ţi dat seama că acesta este cel mai mare borcan?
3.Educatorul împarte la copii buline de culoare roşie şi
albastră şi ei trebuie să le lipească la panou dacă consideră
că:
*borcanul de 3 litri este mai mare- culoarea roşie
*căldarea de 3 litri este mai mare-culoarea albastră
-Copii iar acum haideţi să numărăm cîte buline roşii aţi
pus?
-Cîte buline albastre aţi pus la căldare?
-De ce va-ţi gîndit să puneţi bulina voastra la
căldare/borcan?
-Cum credeţi care este răpunsul corect?
Bravo copii Silică este mulţumit de voi că la-ţi ajutat şi
nasul ea revenit la loc.
19.Elaboraţi sarcini de învăţare cu conţinut matematic
pentru centrul de activitate "Apă şi nisip".
1.Umpleţi un păhar gradat pînă la 6 ml.şi într-un alt pahar
pînă la 3 ml.faceţi comparaţiea în acre se află mai multă
apă?
2.Număraţi cîte păhare de apă înape într-un borcan de 2
litri?
3.Puneţi pe cîntar trei linguriţe de nisip şi observaţi cît
cîntăreşte?
4.Puneţi într-o căldare nisip iar într-o căldare apă apoi
faceţi coparaţia care din ele este mai grea_
20.Elaboraţi sarcini de învăţare cu conţinut matematic
pentru centru de activitate "Menaj".
1.Salata de legume:luaţi 3castraneţi şi tăiaţi cîte un
castravete în 10 bucăţi astfel obţinînd 30 de bucăţi,după
aceia luaţi 2 roşii şi le tăiat pe fiecare în 4 bucăţi astfel
oţinînd 8 bucăţi.Le amesticaţi şi cerviţele Poftă Bună!
21.Elaboraţi sarcini de învăţare cu conţinit matematic
pentru centrul de activitate "Blocuri".
1.Construiţi Castelul Zînei Alba ca Zăpada.Ce piese aţi
folosit în costrucţia casteluli?Cîte sunt la număr?Cîte
cuburi avem?Cîte dreptunghiuri avem?Cîte cilindre Aţi
folsit?
2.Construiţi grădina bunicii din 10 dreptunghiuri, 15
pătrate,8 cilindre,4 triunghiuri,12 conuri.
22.Dezvăluţi metodologia organizării şi desfăşurării
jocului didactic"Ineluşul".
Jocul "Ineluşul"
Scopul:cunoaşterea părţii drepte şi stîngi a propriului
corp, cunoaşterea prenumelui
colegilor din grupă.
Obiectivele:să-şi identifice corect mîna dreptă şi stîngă,
să spună corect prenumele colegilor.
Resursele didactice: un inel sau un cerculeţ din metal
Desfăşurarea jocului:
Copii sunt aşezaţi în formă de cerc, cu faţa spre inetrior şi
dau din mînă în mînă un inel în timp ce spun următoarele
versuri:
"Iau cu dreapta,dau cu stînga
Iau cu dreapta, dau cu stînga
Stop!Inelul s-a oprit
De la cine l-ai primit?"
Copilul cu inelul în mîină îşi va numi colegul din dreapta
sa.El mai poate fi întrebat:
"Cerculeţul îi vei da
Cine e la stînga ta?"
Jocul se repetă de mai multe ori pentru a da posibilitatea
tuturor copiilor să răspundă la întrebările jocului.
23.Dezvăluţi metodologia organizării şi desfăşurării
jocului didactic "Găseşte-mi frăţiorii"
Scopul: denumirea si identificarea figurilor geometrice.
Obiective operationale: sa aleaga, sa grupeze piesele din
trusa "Logi II" dupa criteriul forma. Resurse didactice:
trusa "Logi I", trusa "Logi II".
Desfasurarea jocului:la început copii vor denumi figurile
geometrice prezentate de propunator, apoi vor arata
figurile geometrice cerute .Cadrul didactic va lua o figura
geometrica din trusa "Logi I", va cere copiilor sa o
denumeasca si sa-i gaseasca "fratiorii", sa aleaga din trusa
lor figurile geometrice care au aceeasi forma ca a lui.
Daca figura geometrica prezentata va fi un patrat, atunci
copii vor alege toate patratele din trusa lor, indiferent de
culoare si marime. Dupa fiecare grupare piesele vor fi pu-
se înapoi în trusa. Jocul se poate juca si sub forma de
competitie, câstigator este jucatorul care în cel mai scurt
timp gaseste toti "fratiorii". De asemenea jocul se poate
complica cerând copiilor sa grupeze figurile geometrice
utilizând pe lânga criteriul forma si criteriul culoare.
24.Prezentaţi aspectele cu conţinut matematic în
lucrul cu panoul de fregvenţă"Azi sunt aici".
1.Înregistrarea fiecărui copil în listă
2.Numărarea tuturor copiilor prezeţii.
3.Al cîtălea pe listă eşti tu?
4. De cîtţi băieţi/fetiţe mai avem nevoie ca să fie egali?
25.Prezentaţi exmple de formare a conceptelor
matematice în cadrul studierii unităţii
tematice"Transportul".
Mijloc de transport trenul:
-Cîte locomotive are trenul?
-Cîte scaune sunt într-o locomotivă?
Mijloc de transport maşina:
-cîte culori are semaforul?Care sunt ele?
-La ce culoare treversăm strada?
-Cîte roţi are maşina?
-Cîţi pasageri poate uraca într-o maşină?
-Ce formă au roţile?
-Ce formă poate avea maşin?
-Compară maşina ta şi maşina tatălui tău?