Caracterizarea metodelor de

formare a culturii sonore la

copiii preșcolari

Țurcanu Laura PP31Z

Cultura sonoră este o parte componentă
importantă a formării culturiivorbiriii în general,
Într-un sens este haina exterioară a vorbirii
Printre metodele principale ce vizează îmbogăţirea vocabularului
figurează:
observarea, convorbirea, povestirea, lectura imaginilor, jocurile
didactice, exerciţii verbale, situaţii de joc, înscenarea etc.
În procesul de formare a culturii sonore dezvoltăm atenţia -
capacitatea de a determina direcţia şi izvorul vorbirii, iar auzul fonematic
se bazează pe atenţia verbală şi constituie capacitatea de a diferenţia
elementele sonore ale vorbirii şi mijloacele intonaţionale (înălţimea şi
timbrul vocii, pauzele, accentul logic şi tempoul).
Metodele de formare a culturii sonore

Metoda Metoda Metoda

intuitivă verbală practică
• Metoda intuitivă – presupune utilizarea materialelor
demonstrative(obiecte, jucării, tablouri), și este folosită în grupele de
vârstă mică.cea mai răspândită metodă intuitivă este observarea și
examinarea obiectelor, a imaginilor, ilustrațiilor.
• Metoda verbală- are la bază cuvântul viu. În grădiniță ea este legată
de familiarizarea copiilor cu literatura artistică.formele de realizare a
metodei verbale sunt- citirea poveștilor, nararea , recitarea poeziilor,
conversașii despre mediul înconjurător.Metodele verbale se realizează
prin diverse procedee, exerciții verbale, explicații ale cuvintelor.
Dezvoltarea simțului lingvistic și cultivarea interesului față de cuvântul
matern trezește tendința de a vorbi corect și frumos
• Metodele practice- un loc deosebit în dezvoltarea culturii sonore îl
ocupă metodele practice.scopul lor constă în consolidarea priceperilor
și deprinderilor de vorbire.
• Formele principale de realizare a acestor metode sunt- jocurile
didactice, dramatizări, distractive, mobile, ghicitori, jocurile sunetele
și cuvintele vii.
• Metode şi procedee didactice de perfecţionare a aparatului
articulator :
• Exerciţii, poezii imitative (Cum face vântul, albina, şarpele, maşina,
trenul . . .);
• Jocuri imitative (Focul şi vântul, Scara etc.);
• Frământări de limbă;
• Poezii cu un sunet sau grup de sunete care se rostesc cu dificultate
(Ce zicea vulpea, Rică,
• Moş Păcală . . .);
• Exerciţii de gimnastică linguală /Exerciţii cu oglinda (Lopăţica,
Acuşorul, Şarpele, Dăm poarta cu var, Dăm gardul cu var, Zâmbiți,
• Desenăm cu vârful limbii cerculeţe . . .).
 • Exemple.
• Lectura după imagini.. Educatoarea trebuie să dirijeze
copilul nu numai spre intuirea şi expunerea verbală a
celor ilustrate, ci şi spre interpretarea lor,solicitînd
procesele gîndirii: analiza, sinteza, generalizarea,
abstractizarea.
• Imaginile oferă copiilor diferite posibilităţi în privinţa
vorbirii
• - Interpretează acţiuni (Unde credeţi că merg copiii?
Sau De ce sunt veseli?)
• - Caută răspuns la întrebări care trebuie să fie cît mai
diferite şi cu caracter productiv, ce solicită răspunsuri
desfăşurate, deducţii etc.
• (De unde ştim că afară este...frig? Ce are copacul?
(medicul,florăreasa, învăţătoarea etc).
 • Exemple.
• Jocul „Ce sunet se aude şi care este înaintea lui”
• Obiective: Dezvoltarea atenţiei auditive, a auzului fonematic.
Determinarea sunetului ce se aude, pronunţarea lui –b, p şi m; depistarea
locului sunetului–m-.
• Regulile jocului. La auzul sunetului –b- se ridică fişa albă, iar cea neagră se
• ridică la auzul sunetului –p-.
• Desfăşurarea
• La etapa iniţială cuvintele în care se întîlnesc sunetele –b- sau –p-sînt
• propuse de educatoare ca apoi acest lucru să fie preluat de jucători.
• (bară-pară, bec-plec). Se pot
• propune următoarele cuvinte: bomboană, umbrelă, bombăni; împărţi,
• împrejur, cumpăra, compune etc.
 • Exerciţii
de rostire a silabelor, modificînd viteza;
• - silabe deschise: sa, se, si, so, su;
• - silabe inchise: as, es, is, os, us;
• - silabe intermediare: asa, ese, isi, oso, usu;
• - logatoni: sas, ses, sis, sos, sus;
• - grupe consonantice: stra, stre, spre, stri, stro, stru etc.
• de exersare a suflului respiraţiei. Lumînarea: Copilul este pus în
• situaţia să clatine flacăra, sau să o stingă cu suflul. Sau, şi mai mult,
• să facă aceasta, pronunţînd anumite sunete ( f, v,s,z …)
• Metode şi procedee didactice de perfecţionare a atenţiei auditive:
• Însărcinarea;
• De cîte ori ai auzit cuvântul . . . în propoziţie, poezie;
• Păcăleli;
• Jocuri de tipul “Ghici al cui e glasul”,
• “Telefonul stricat”;
• Jocuri literare: Sunetele vii, Cuvintele vii, Găseşte căsuţa, Cioroiul
înţelept etc.;
• Analiza sonoră a cuvintelor prin utilizarea fişelor, ferestruicilor şi
riglelor de analiză sonoră a cuvintelor.
Surse bibliografice

• Metodica dezvoltarii vorbirii la preșcolari. Maria Lavric

• http://dir.upsc.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/1068/Di
dactica%20ed.%20presc.pdf?sequence=1&isAllowed=y