Relații interpersonale în adolescență

Adolescenţa, vârsta “viselor de aur”,

este vârsta când apare un nou nivel al
conştiinţei de sine. Trăsătura specifi că a
acestui nivel al conştiinţei de sine o
constituie apariţia la adolescent a În linii generale, se poate
meditaţiei asupra propriei lui persoane, ca afirma că la
proces lăuntric de sine stătător, ca o această vârstă relaţiile cu
necesitate. În centrul meditaţiilor părinţii capătă o
adolescenţilor asupra propriei lor persoane dimensiune calitativ
stă fapta, ca act de conduită socială a nouă, determinată de
noile însuşiri de
omului.
personalitate şi de noile
sfere de activitate ale
Adolescentul îşi formează un mod propriu
adolescenţilor
de a înţelege viaţa, îşi cristalizează o
concepţie proprie despre alegerile pe care le
face. El devine conştient de forţele sale, le
compară cu cele ale părinţilor şi se crede
superior acestora, aspirând la acelaşi
rol în societate ca şi părinţii.
“...Fiecare individ matur a fost cîndva tînăr, însă rămîne să
ne uimim cît de puţin completează acest fapt cunoştinţele
noastre despre vîrsta dată, considerată unanim de către
savanţi drept cea mai importantă etapă a maturizării
umane...”
H. Remschmid
 2 3
Relaţiile dintre generaţii au fost
complicate în toate timpurile,
datorită faptului că fiecare
generaţie este purtătoarea unor
valori spirituale (culturale,
morale), care au devenit stabile
şi chiar rigide, schimbîndu-se
mult mai încet decît condiţiile
de viaţă. Generaţiile tinere îşi
creează noi valori, deseori
neînţelese şi neacceptate de cei
mai în vîrstă. Or, aprecierea
diferenţiată a valorilor
constituie
cauza conflictelor ce se
manifestă în relaţiile
adolescenţilor cu adulţii.
1 părinţii, ca parte integrantă a
Raporturile adolescentului
cu adulţii constituie una
dintre cele mai complexe,
controversate şi actuale
probleme ale
psihopedagogiei
contemporane, întrucît
conţinutul relaţiilor dintre
generaţii permit a înţelege
mai profund integrarea
socială a adolescentului.
Raporturile adolescenţilor cu
intercomunicării dintre ei,
merită o atenţie deosebită şi
o examinare minuţioasă la
nivel interdisciplinar. În
pofida faptului că influenţa
familiei scade simţitor în
perioada maturizării,
caracterul relaţiilor familiale
continuă să determine direct
dezvoltarea psihicului,
formarea personalităţii,
autodeterminarea şi
integrarea socială a
adolescentului.
 Atitudinea adolescentului faţă de părinţi în procesul
maturizării evoluează şi se schimbă în modul următor:

– maturizarea funcţiilor – în procesul integrării – transferul „centrului de integrare

cognitive şi a sferei
emoţionale a adolescenţilor
se reflectă frecvent în
relaţiile lor cu părinţii,
încorporînd forme de
atitudine critică, conflicte,
situaţii dubioase, uneori chiar
de opoziţie faţă de valorile
morale şi
comportamentul acestora;
sociale adolescentul se
apropie tot mai mult de
semenii săi care în mare
măsură îi înlocuiesc relaţiile
cu părinţii;
socială” din familie în grupul
semenilor provoacă „slăbirea
relaţiilor afective cu părinţii” şi
substituirea lor cu un şir de relaţii
noi, influenţa cărora, deşi este în
întregime mai redusă, contribuie,
totuşi, la formarea noilor modalităţi
de comportament la adolescenţi.
 Principalele temeri ale adolescenţilor şi remediile educative:
Principalele temeri Conţinutul temerilor
• Teama de a nu fi Adolescentul se teme să nu fie
înţeles subestimat, ridiculizat
• Teama de a nu fi Adolescentul se teme să fie
luat în seamă (de a considerat „mic”; insuficient
fi desconsiderat) apreciat sau observat
• Teama de a nu se Adolescentul nu se cunoaşte
autodetermina bine, de aceea se observă
tendinţe de supraapreciere sau
subapreciere
• Teama de a nu-şi Adolescentul se teme că
realiza potenţialul nu-şi va realiza aptitudinile,
creativ că nu va deveni personalitate
• Teama de Adolescentul se teme de
banalitate banal, obişnuit, rutină
• Teama de a fi Adolescentul se teme că va fi
pedepsit pedepsit, fiindcă nu a răspuns
exigenţelor adultului de a se
schimba în ritmul solicitat
Remedii educative
• Dialogul deschis şi sincer cu adolescentul
• Sprijinirea confidenţelor astfel încît adultul să devină nun aliat în
educaţie
• Studierea minuţioasă şi abordarea individuală a adolescentului
• Crearea unor modalităţi practice prin care adolescentul se va afirma
(expoziţii, concerte ş.a.)
• Încredinţarea unor sarcini cu valoare socială
• Sprijinirea iniţiativelor
• Antrenarea adolescentului în procesul propriei formări
• Acordarea posibilităţii de autocunoaştere, de confruntare cu sine, de
comparaţie cu alţii, de verificare a imaginii de sine cu imaginea altora
• Antrenarea în diverse activităţi
• Analiza şi discutarea rezultatelor mobţinute
• Aplicarea unor mici probe (chestionare, teste psihologice)
• Orientarea şi dirijarea procesului instructiv-educativ sau de profil
• Încurajarea creativităţii
• Sprijinirea iniţiativelor
• Antrenarea adolescenţilor în concursuri, competiţii; la amenajarea
încăperilor, locuinţei; în realizarea proiectelor, machetelor etc
• Stimularea şi formarea creativităţii prin intermediul disciplinelor
preferate sau de profil
• Aplicarea unor teste de creativitate
• Se solicită din partea adulţilor răbdare, atenţie şi tact
• Abaterile şi greşelile întîmplătoare nu trebuie dramatizate şi
transformate în „probleme vitale”
 • Evitaţi să vă comportaţi cu superioritate.

• Nu faceţi promisiuni pe care nu intenţionaţi

să le onoraţi.

• Respectaţi permanent drepturile

Sugestii adolescentului la opinie şi la valorile personale.
• Atunci cînd apare o situaţie conflictuală,
aplicative rezumaţi-vă la subiect, nu la persoana care are
dreptate sau nu.

pentru părinţi: • Trataţi subiectul impersonal – nu veţi fi

considerat că realizaţi un atac la persoana
concretă, ci vă ocupaţi de ceea ce s-a întîmplat.

• Sesizaţi momentul cînd o discuţie riscă să se

transforme într-o ceartă şi propuneţi s-o
amînaţi pe altă dată.

• Cînd ştiţi că aţi greşit, recunoaşteţi şi cereţi

scuzele de rigoare.

• Încercaţi să fiţi un părinte bun.

• Fiţi politicos.