Analiza calității solurilor din

aria agroecosistemelor
(4 ore)
dr., conf. univ. Olesea COJOCARU

o.cojocaru@uasm.md
Catedra de Agroecologie și Știința Solului

CHIȘINĂU, 2018
 După componenţa şi fertilitatea lor naturală, solurile Moldovei fac parte din categoria celor
mai valoroase, caracterizîndu­se şi printr­o remarcabilă diversitate, legată de variaţiile zonalităţii
orizontale şi verticale locale, condiţiile climaterice şi geologice. Ţinînd cont de tendinţele
globale, a ritmurilor de degradare şi pierderilor irecuperabile de suprafeţe agricole, precum şi de
dezvoltarea agriculturii, problema păstrării calităţii învelişului solului pe terenurile agricole
devine pentru statul nostru o preocupaţie strategică de securitate naţională. Obiectivul principal
al Republicii Moldova este păstrarea pe termen lung a calităţii învelişului de sol, concomitent
cu protecţia mediului ambiant. De nivelul calităţii solurilor depinde în mare măsură
productivitatea culturilor agricole, dezvoltarea sectorului zootehnic, exportul de produse
agroalimentare, bunăstarea populaţiei şi situaţia ecologică în ţară. Solurile agricole sunt
mijlocul principal de producere în agricultură şi de calitatea acestora şi tehnologiile aplicate la
lucrarea lor depinde atât volumul şi calitatea producţiei agricole, cât şi cantitate de emisii a
gazelor cu efect de seră. Cu cât mai înalt este nivelul de conservare a calităţii solurilor, totodată
mai mare şi mai constant în timp este volumul de producţie agricolă.
 Starea nefavorabilă a solurilor agricole, cauzată în primul rând de
dehumificarea acestora, explică necesitatea efectuării unei proiecţiuni
noi de atenuate a emisiilor de GES direct din solurile agricole.
 Emisiile de CH4 provin doar de la categoria 4A „Fermentarea enterică” şi 4B

„Managementul dejecţiilor animaliere”, iar cele de N 2O – preponderent de la categoria de surse

4D „Solurile agricole”, mai puţin de la categoria de surse 4B. Până nu demult emisiile de CO 2
de la categoria 5B „Terenuri agricole lucrate” (solurile agricole) erau considerate a fi
neglijabile, ce nu este corect. Aceasta se datorează lipsei la nivel mondial a unei metodici unice
de calcul ale acestor emisii, care în fond, unică nici nu poate fi. În zona cernoziomurilor, la
evaluarea emisiilor CO2 în rezultatul dehumificării este necesar a lua în consideraţie că : a)
pierderile istorice totale de carbon din cernoziomurile arabile ca rezultat al dehumificării
alcătuiesc la moment cca 1,24% (rezultat al desţelenirii şi utilizării la arabil), cantitatea
emisiilor istorice din solurile Moldovei este de cca 320 Mt CO 2 ; b) În cadrul sistemului
existent de agricultură de subzistenţă anual din carbonul istoric acumulat în humus se pierde
cca 0,6 t/ha; pierderile totale de pe suprafaţa semănată de cca 1,6 mil. ha alcătuiesc cca 0,9 Mt
cea ce este echivalent cu 3,4 Mt/an emisii CO 2. Pentru calcularea emisiilor CO2 din contul
pierderilor de C din humusul istoric a fost elaborată metodologia determinării bilanţului
carbonului în solurile agricole ale Republicii Moldova.
 Marna – 25-50% conţinut de CaCO3;uneori peste 50%, se
lasă pentru a se dezagrega peste iarnă şi se aplică primăvara.
şi deşeurile care conţin CaCO3 de la diferite industrii:

 Spuma de defecaţie – conţine CaCO3 şi mai puţin Ca(OH)2,

acţiune rapidă la neutralizare.
 Zgura de furnale – în timpul arderii CaCO3 trece în CaO,
combinandu-se cu silicaţii formând zgura.
 Praful de ciment – sau „clincherul”, bogat în CaCO3.
 Nămolurile de la industria sodei – sub formă de pastă cu 40-
50% umiditate; conţine 1,2-1,4% Na2O.
 Carbonatul de calciu rezidual – conţine 1-7% azot rezidual.
 Spălarea sărurilor solubile este lucrarea agropedoameliorativă cu scopul de a
ameliora radical sau rapid solurile sărăturate, efectuată repetat şi în mai multe etape.
Obligatorie atunci când conţinutul de săruri uşor solubile depăşeste 0,8-1%, conţinutul
de Na schimbabil depăşeste 15% din T şi un conţinut de săruri usor solubile peste 0,4%,
sau conţinutul de săruri uşor solubile din orizontul superior depaseste 0,3%, solurile
mentionate trebuie sa se afle in lucari de imbunătăţiri funciare.
Norma udării de spălare este cantitatea de apă administrată solului cu rol de a-l
aproviziona corespunzător şi de a asigura un flux descendent de apă pe profil cu rolul de
evacuare a soluţiilor saline provenite din dizolvarea sărurilor solubile aflate în profilul
solului (S=a+D).
După textura solului marimea normei de spălare repriză urmatoarele valori: textura
grosieră – 800-1000 m3/ha; textura mijlocie – 1000-1200 m3/ha; textura fină – 1200-
1500 m3/ha.
 După salinitatea solurilor numărul de reprize de spălare este: soluri slab salinizate – 1-
2; soluri mijlociu salinizate – 2-3; soluri puternic salinizate – 3-4.
Lucrările hidroameliorative şi agropedoameliorative au două obiective de bază:
indepartarea sărurilor solubile de pe pofilul solurilor până la limita inferioară de toleranţă la
salinitatea plantelor; menţinerea şi cumularea efectelor pozitive, diminuarea şi combaterea
tuturor tendinţelor de resalinizare a solurilor.
În funcţie de tipurile de amenajare a teritoriului avem urmatoarele metode de spălare:
- prin submersie, în amenjarea orizicolă;
- prin inundare, în afara perioadei de vegetaţie;
- pe brazde şi fâşii, în afara perioadei de vegetaţie;
- prin suprairigaţie, în afara sau în perioada de vegetaţie.
Cultivarea de plante cu toleranţă la sărăturare reprezintă o măsură obligatorie pentru
solurile recent ameliorate.
 Excesul de umiditate este starea de umiditate excesivă a solului, care determină în
sol o aeraţie insuficientă ce contribuie la incetinirea proceselor de oxidare, adică
mineralizarea insuficientă a materiei organice, modificând compuşii minerali ai solului.
Cauzele pot fi:
 de natură externă: factori hidrogeologici, factori geomorfologici
 de natură internă: factori litologici, factori pedologici
Solurile hidromorfe sunt afectate de procesele:
Gleizare – apare atunci când circulaţia apei freatice este nulă sau foarte lentă, în
condiţii de existenţă a unui strat acvifer, cu oscilaţie sezioneră de 2 m; afectarea poate fi
până la satdiul mlaştinos şi submers;
Pseudogleizare – apare din cauza slabei permeabilităţi a orizontului argiloiluvial
în zone în care există un exces de umiditate cel puţin periodic.
 Gleisolurile reprezintă principalul component al învelişului de sol caracteristic
formelor de relief. Sunt dezvoltate pe depozite aluviale, dar câteva dintre ele s-au
format şi pe depozite de loess, caracteristice sesului mlăştinos-submers. Au o textură
predominant lutoasă-lutoargiloasă, prezintă un conţinut ridicat de materie organică
(8-10%) şi sunt slab carbonatice sau chiar necarbonatice în orizontul de la suprafaţă.
Gleisolurile zonelor joase, permanent submerse, sunt de regulă turboase. Ele cuprind
soluri cu umezire freatică puterincă până la excesivă, reprezentative sunt lacovistele
şi solurile gleice.
Lâcoviștele – limita superioară a orizontului Gr situată în primii 125 cm, orizont
Am cu crome ≤ 2, orizont AG si BG culori cu valori şi crome ≤ 3,5 la materalulu în
stare umedă; profil Am-AG-Gr; subtipuri: tipic, cambic, mlăştinoas, salinizat,
alcalizat; raspandite în zone de câmpie din V și N-V, pe luncile râurilor şi
depresiunile din S; nivelul apei fratice 1,0-1,5 m; depozite LA sau A; exesiv de
umede, slab aerate, bogate în humus.
 Stagnosolurile – includ solurile cu exces de umiditate provenit din precipitaţii,
favorizând procesul de pseudogleizare.
Măsuri de ameliorare:
ameliorare drenaj, fertilizare oragnică, fertilizare minerală.
Prevenirea şi combaterea eroziuni solurilor
Cauzele:
Cauzele defrişarea pădurilor, desţelenirea păsunilor, practicarea unei agriculturi
rudimentare şi continuă; eroziunea datorată apei, vântului.
Efecte:
Efecte
Pierderea unei părţi importante din coloizii solului aflaţi în orizontul superior al
acestuia;
Scăderea conţinutului de humus şi de substanţe nutritive;
Înrăutaţirea însuşirilor fizice (textura, structura, porozitate pentru aer);
Înrăutăţirea însuşirilor hidrofizice (capacitate pentru apă, permeabilitate);
Înrăutăţirea însuşirilor biologice (activitate biologică slabă);
Scăderea accentuată a fertilităţii solului şi a capacităţii de producţie.