Bazele biologice ale agriculturii

Obiectul şi rolul pedologiei în dezvoltarea producţiei agricole

Pedologia (din grec. „pedon” - sol, pământ și „logos” - știință) se
ocupă cu studiul proprietăților biologice, fizice, chimice și mineralogice
ale solurilor, precum și cu legile care stau la baza formării, evoluției,
distribuirii geografice, clasificării și fertilității acestora. Obiectul de studiu
al pedologiei îl constituie solul, care este un „produs” al mediului natural
şi principalul mijloc de producţie în agricultură.
Herodot Principala bogăţie naturală a Moldovei o constituie solul. După
componenţa şi fertilitatea naturală, solurile Moldovei fac parte din
categoria celor mai valoroase resurse, caracterizându-se şi printr-o
remarcabilă diversitate, legată de variaţiile zonalităţii orizontale şi
verticale locale, condiţiile climaterice şi geologice.
Din vremuri străvechi, solurile ţinutului nostru au fost apreciate ca
foarte fertile. Istoricul antic Herodot, care a traversat teritoriul dintre Prut
şi Nistru, a fost impresionat de grosimea stratului fertil. Dimitrie Cantemir
în lucrarea „Descrierea Moldovei” menţiona: „câmpurile moldoveneşti,
Dimitrie Cantemir glorioase după fertilitatea lor, depăşesc cu mult tezaurul munţilor”.
 Fondatorul pedologiei, celebrul savant rus
Vasilii Dokuciaiev, care aproximativ cu 130 de
ani în urmă a organizat două expediţii în scopul
studierii solurilor Basarabiei. A apreciat
cernoziomul Câmpiei Moldovei ca sol „de prima
calitate”. Savantul cu renume mondial menționa
că „ ... cernoziomul este mai prețios decât aurul,
cărbunele de pământ și petrolul...”
În structura învelişului de sol al Moldovei
cernoziomurile ocupă 70%.
V. Dokuceaev a numit cernoziomul „regele
solurilor”. Nici o ţară din lume nu dispune de o
cotă atât de mare de cernoziom, cu un grad atât
Vasili V. Dokuceaev de înalt de fertilitate.
1846-1903
 Solul reprezintă formaţiunea naturală de la suprafaţa litosferei.
Materialul mineral și organic care alcătuiește solul este dispus
într-o anumită ordine care reflectă stadiul de evoluție a procesului
de solificare. Straturile caracteristice ale solului, în care anumiți
constituenți (săruri, argile, humus, etc.) sunt acumulați sau
îndepărtați, se numesc orizonturi, iar succesiunea acestora
reprezintă profilul solului care, la rândul său, caracterizează
diferitele tipuri de sol.
Orizonturile s-au format şi se formează permanent prin transformarea rocilor şi
materiilor organice, sub acţiunea factorilor fizici, chimici şi biologici, în zona de contact
a atmosferei cu litosfera. Stratul de sol variază de la câţiva centimetri (în regiunile
polare, pe vârfurile munţilor şi în deşerturi), până la câţiva metri (pe fundul văilor, în
câmpii şi în regiunile ecuatoriale).
În sol se reţin şi se acumulează elementele nutritive sub formă de substanţe organice
(mai ales humus), care degradează treptat, prin mineralizarea acestora. Având o
compoziţie chimică complexă şi fiind un corp poros, poate fi străbătut uşor de rădăcinile
plantelor, reţine în el apa şi aerul şi reprezintă un adevărat rezervor de elemente
nutritive. Toate aceste proprietăţi fac ca solul să capete, faţă de roca maternă „sterilă”
din care provine, o proprietate nouă – fertilitatea.
 Fondul funciar al RM constituie 3 mln 384 mii hectare. Pe parcursul a circa
40-50 de ani suprafaţa terenurilor agricole s-a micşorat cu circa 150 mii hectare ca
rezultat al degradării şi al alunecării terenurilor, de asemenea, pentru necesităţi
sociale. Suprafaţa culturilor pomi-viticole în ultimii ani de asemenea s-a micşorat.
 Clasificarea solurilor Republicii Moldovei
Clasificarea actuală a solurilor Moldovei include 5 clase, 13
tipuri şi 37 de subtipuri.
Solurile brune, cenuşii şi cernoziomurile formează spectrul
zonal al învelişului pedologic al Moldovei – clasa solurilor
automorfe.
În cadrul arealelor solurilor cenuşiu şi, îndeosebi, a cernozi-
omurilor, sunt răspândite fragmentar areale mici de soluri
intrazonale litomorfe, formarea cărora este condiţionată de
specificul rocilor parentale, hidromorfe – condiţionate de
surplusul de umiditate şi halomorfe, cu prezenţa sărurilor solubile.
Solurile litomorfe sunt prezentate de rendzine, formate pe
calcare şi vertisoluri, formate pe argile grele.
Clasa solurilor hidromorfe este reprezentată de 3 tipuri de sol
– cernoziomoide, mocirle şi sol turbos.
Clasa solurilor halomorfe sunt reprezentate de soloneturi şi
solonceacuri. Arealele solurilor zonale sunt întretăiate de solurile
clasei dinamomorfe, care se formează în văile râurilor şi
râuleţelor pe depozitele actuale – deluviale şi aluviale, precum şi în
rezultatul activităţii antropice.
 Caracterizarea învelişului de sol
pe teritoriul Republicii Moldova
Caracteristica morfologică a solului brun tipic.
Profilul, com. Rădenii-Vechi.
A0 0-2 cm, litieră semidescompusă.
A1 2–10 cm, uscat, cenuşiu brun, trecere lentă,
argilos, tasat, structura glomerulară mică, pronunţată,
rădăcini subţiri.
AB 10–38 cm, uscat, cenuşiu-brun– gălbui, trecere
lentă, dur, structură nuciformă pronunţată, mică, stabilă.
B1 38–53 cm, uscat, cenuşiu cu nuanţe brune,
trecere lentă, argilos, dur, structura nu se evidenţiază.
B2 53–80 cm, uscat, gălbui cu nuanţe brune, trecere
lentă, argilos, foarte dur, nestructurat–compact.
C 80–120 cm, uscat, de culoare cenuşie-albicioasă,
rocă carbonatică, compactă, foarte dură. În profil nu se
evidenţiază SiO2. La solurile brune tipice caracterul
luvic lipseşte, însă, ca şi solurile brune luvice, sînt
nesaturate sau slab saturate cu baze (Natura Rezervaţiei
„Plaiul Fagului”,2006).
 Ceornoziomurile reprezintă
un tip genetic clasic numit
„regele solurilor” şi ocupă cea
mai mare parte din suprafaţa
Republicii Moldova – peste 70%.
Acest tip de sol se caracterizează
printr-un conţinut relativ mare de
humusîn stratul superior,
structura lui este grăunţoasă.
În cadrul tipului genetic de
cernoziom se evidenţiază 4
subtipuri cu caracter subzonal:
argiloiluvial (podzolite), levigat,
tipic şi carbonatic şi 1 subtip cu
Cernoziom tipic Cernoziom carbonatic
caracter intrazonal – vertic.
 Solul cenușiu este un tip
de sol care se formează sub
pădurile de foioase (stejar,
gorun, carpen, frasin şi alte
specii de foioase). El este
prezent în regiunile de podiș
cu altitudini de 200-350 m.
Are un conținut de humus de
1,5-2,0% și este favorabil
pentru cultivarea pomilor
fructiferi, a sfeclei de zahăr,
tutunului, viței de vie.
Tipul de sol cenuşiu este
reprezentat de 4 subtipuri:
albice, tipice, molice şi
vertice.
 Starea actuală a învelişului de sol este nesatisfăcătoare pe cca 50% din terenurile
agricole, iar pe circa 10 la sută este critică. Prejudiciul anual adus economiei ţării de
procesele de degradare a solurilor este enorm.
Irigaţia, în complex cu fertilizarea, permite sporirea recoltelor de 1,5-2,0 ori şi mai
mult. Actualmente, irigaţia predomină pe suprafeţe limitate, unde ca sursă pentru irigare
se utilizează apa râurilor interioare, a lacurilor şi a iazurilor, de regulă, de calitate
nesatisfăcătoare, cu un grad sporit de mineralizare. Ca rezultat, se intensifică procesele
de salinizare şi alcalizare secundară a solurilor.
 Irigaţia prin picurare
Avantaje:
1. Distribuirea unei cantități mici de apă într-o perioadî lungă de timp.
2. Limitarea evaporației, datorită ariei mici umezite la suprafața soluui.
Dezavantaje:
1. Costul relativ ridicat al instalației.
2. Posibilitatea infundării dispozitivelor de picurare, motiv pentru care apa
introdusă în coloana de irigare trebuie neapărat filtrată.

Irigaţia prin picurare

 În ultimele decenii a crescut în mod deosebit presiunea
antropică asupra solului. Ca urmare a dezvoltării proceselor
de eroziune, pierderii de humus, salinizare, soloneţizare
(soluri cu conținut de Na) în timpul irigării, poluării cu
chimicale, a generat reducerea fertilităţii solului. 62% din
solurile planetei au fertilitate redusă sau foarte redusă, 27% -
fertilitate moderată şi doar 10% de sol – au potenţialul mare
de productivitate.
Spre deosebire de alte mijloace de producţie, care pe
parcursul exploatării lor se epuizează, provocând dereglări în
echilibrul natural şi, în acelaşi timp, poluând într-o măsură
mai mare sau mai mică mediul ambiant, solul, în cazul
valorificării lui superioare şi corecte, se îmbunătăţeşte
mereu, sporindu-şi fertilitatea, ceea ce permite obţinerea
unor producţii din cele mai mari. Acest fapt era observat de
demult şi prima dată a fost formulat de K. Marx, care spunea
că „solul, dacă se lucrează corect, se îmbunătăţeşte”.
 eroziune scăderea cantităţii de
carbon organic din
a hidrică sol şi a biodiversităţii
solului
lucrarile
agricole de
pregatire a Solul este supus unei serii de
solului procese de degradare:

salinizarea şi
sodizarea
compactarea contaminarea solului (cu
metale grele şi pesticide
sau cantităţi excesive de
nitraţi şi fosfaţi)
 Eroziunea reprezintă pierderea solului. Atunci când picăturile de ploaie ating suprafaţa
solului, acestea desprind particule de sol. Gradul în care are loc acest fenomen depinde de
mărimea şi de viteza picăturilor de ploaie. Particulele de sol desprinse sunt ulterior
transportate de curentul apei de suprafaţă. Unele particule umplu goluri din sol, etanşând
suprafaţa solului. Eroziunea are loc atunci când nivelul precipitaţiilor depăşeşte viteza de
infiltrare în sol.
Compactarea se produce atunci când se aplică o presiune pe suprafaţa solului. Acest
proces modifică proprietăţile solului, cum ar fi porozitatea şi permeabilitatea. Circulaţia
gazelor şi a apei prin sol este împiedicată prin întreruperea porilor, determinând existenţa
unei cantităţi reduse de apă şi oxigen. Creşterea rădăcinilor este îngreunată.
Salinizarea şi sodizarea. Salinizarea reprezintă acumularea în sol a sărurilor solubile în
apă. Aceste săruri includ potasiu (K+ ), magneziu (Mg2 + ), calciu (Ca2 + ), clorură (Cl- ),
sulfat (SO4 2-), carbonat (CO3 2-), bicarbonat (HCO3 - ) şi sodiu (Na+ ). Acumularea de sodiu
este denumită, de asemenea, sodizare. Sărurile se dizolvă şi sunt transportate împreună cu apa.
Atunci când apa se evaporă, sărurile rămân. Salinizarea primară presupune acumularea de
săruri prin procese naturale datorită unui conţinut ridicat de săruri al materialului din solul de
origine sau al apelor subterane. Salinizarea secundară este cauzată de intervenţiile umane, cum
ar fi metodele de irigaţie necorespunzătoare, de exemplu, cu apă pentru irigaţii bogată în săruri
şi/sau drenaj insuficient.
 Obiectivul principal al Republicii Moldova este păstrarea pe termen lung a
calităţii învelişului de sol, concomitent cu protecţia mediului ambiant.
Deteriorarea fertilităţii solului duce nu numai la reducerea productivităţii
culturilor, dar, de asemenea, şi la alte consecinţe nedorite.
Nu întâmplător la Paris, în luna decembrie a anului 2015, liderii din toate
ţările lumii au aprobat iniţiativa „patru la 1000”, lansată de ministrul francez al
agriculturii, dl Le Fault. Esenţa iniţiativei constă în creşterea anuală a
conţinutului de carbon în sol cu 0,4% pentru a reduce riscul de încălzire
globală şi de a preveni creşterea temperaturii aerului peste nivelul critic de 2
grade după Celsius. Astfel, o cantitate mai mare de carbon acumulat în sol în
formă de materie organică contribuie la răcirea planetei, reduce încălzirea
globală şi contribuie la sporirea securităţii alimentare în întreaga lume.
Solul mai bine asigurat în surse de carbon este mai sănătos. Este
îmbucurător faptul că, în fond, creşte înţelegerea acestor aspecte nu numai în
rândurile producătorilor agricoli, dar şi în rândurile consumatorilor. De modul
cum este crescută producţia agricolă depinde sănătatea pe întreg lanţul trofic:
„sol-plante-animale-om”.
 Sistemul de măsuri privind combaterea degradării fertilităţii solurilor

Împădurirea a mii ha de terenuri deteriorate (alunecări, ravene, soluri foarte puternic erodate,
aflate pe pante cu înclinaţia mai mare de 30 grade).

Extinderea pajiştilor şi fâneţelor prin înierbarea solurilor arabile foarte puternic erodate.

Extinderea zonelor umede în luncile râurilor.
Măsurile enumerate vor permite de a proteja solurile şi bazinele acvatice locale, de a
combate secetele.
 Implementarea şi respectarea asolamentelor, sistemul de lucrare a solului. Asolamentul
asigură conservarea solului, ameliorarea însuşirilor agrochimice, fizice şi biologice,
contribuie la combaterea buruienilor, bolilor, dăunătorilor, eroziunii „oboselii solului”.
 Plantarea perdelelor forestiere de protecţie a solului, împădurirea solurilor deteriorate.

Măsuri fitotehnice (asolamente antierozionale, cultivarea plantelor în fâşii şi formarea benzilor
înierbate).

Măsuri de agrotehnică antierozională.

Ameliorarea solurilor cu exces de umiditate.

Ameliorarea solurilor sărăturate cu exces de umiditate din luncile râurilor prin drenare - desecare,
prelucrare cu ghips, fertilizare organică, cultivarea plantelor rezistente la salanizare.

Ameliorarea soloneţurilor de stepă prin: amendarea ghipsică, aplicarea îngrăşămintelor organice şi
afânarea adâncă a solului.

Pentru sporirea fertilităţii e necesar de încorporat în sol anual, câte 18-20 mln tone de îngrăşăminte
organice şi 270-300 mii tone azot, fosfor şi potasiu.
 O rotaţie a culturilor bine planificată trebuie să menţină fertilitatea solului,
precum şi nivelul producţiilor tuturor culturilor din rotaţie.
De asemenea, rotaţia culturilor este esenţială în managementul integrat al
dăunătorilor şi bolilor, prin întreruperea ciclului de viaţă al bolilor şi dăunătorilor,
prevenind acumularea de boli şi dăunători specifici unor anumite culturi, şi reducând
abundenţa şi adaptabilitatea buruienilor la anumite specii de culturi agricole.
O rotaţie corespunzătoare a culturilor poate reduce consumul de produse chimice,
poate îmbunătăţi proprietăţile solului şi poate spori profitabilitatea, diversitatea şi
durabilitatea producţiei agricole.
 Asolamentele și sistemele de asolamente
Prin asolament se înţelege împărțirea unui teren cultivabil în mai multe parcele,
fiecare dintre acestea fiind însîmânțate anual cu cun anumit tip de plantă, iar în
următorii ani agricoli, fiecare tip de plantă va fi repartizată suucesiv pe o parcelă
diferită.
Criteriul după care se face împărțirea se numeşte rotaţia culturilor, adică
schimbarea anuală a plantelor cultivate de pe fiecare parcelă.
 Cultura premergatoare este cultura care a ocupat o parcelă, solă (suprfță cultivată cu aceeași
specie de plante agricole, în cadrul unui asolament) în anul anterior şi care exercită o anumită
influenţă asupra culturii următoare. Cele mai bune plante premergătoare pentru culturile agricole sunt:
Pentru grâu de toamnă – mazărea, fasolea, rapiţa de toamnă, borceagul, cartoful timpuriu şi de
vară, trifoiul, muştarul, năutul, porumbul pentru masă verde, tutunul;
Pentru orz de toamnă – mazărea, fasolea, borceagul, rapiţă, trifoiul, cartoful, ovăzul, floarea-
soarelui, soia, porumbul, sfecla de zahăr, plante care trebuie recoltate până la 10 septembrie;
Pentru floarea soarelui – porumbul, cerealele de toamnă, mazărea.
Pentru porumb – leguminoasele anuale pentru boabe şi furajere, cerealele păioase, cartoful, sfecla
de zahăr, sfecla furajeră, floarea-soarelui;
Pentru sfecla de zahăr – cerealele păioase, porumbul, sfecla de zahăr, cartoful;
Pentru mazăre – cerealele păioase de primăvară, sfecla pentru zahăr, porumbul;
Pentru soia – cerealele de toamnă, păioasele de primăvară, porumbul, sfecla pentru zahăr;
Pentru rapiţă – culturile păioase, leguminoase, care părăsesc terenul târziu (soia).
În primul an, culturile vor ocupa fiecare câte o solă din asolamentul respectiv. În anul următor,
fiecare cultură va trece pe o altă solă. Această trecere nu se va face la întâmplare, ci se planifică astfel
ca, în timp, culturile să se succeadă în aceeaşi ordine. Numărul de sole ale asolamentului este egal cu
numărul de ani al rotaţiei culturilor. Astfel încât, pe durata unei rotaţii, fiecare cultură din asolament
trece o dată pe fiecare solă.

Exemple de asolamente elaborate de către Catedra Fitotehnie, Facultatea de
Agronomie din cadrul Universităţii Agrare de Stat din Republica Moldova

Pentru agricultura convenţională Zona de nord a Moldovei

Schiţa nr. 1

1. Borceag de primăvară 2. Grâu de toamnă 3. Sfecla pentru zahăr (1) 4.
Porumb boabe (1) 5. Mazărea 6. Grâu de toamnă 7. Sfecla pentru zahăr (2) 8.
Porumb boabe (2) 9. Orz de toamnă / orz de primăvară 10. Floarea-soarelui

Schiţa nr. 2

1. Ierburi perene (1) 2. Ierburi perene (2) 3. Ierburi perene (3) 4. Grâu de toamnă 5. Sfecla pentru zahăr
6. Porumb boabe (1) 7. Porumb boabe (2) 8.


Grâu toamnă / orz de toamnă
Schiţa nr. 3

1. Mazăre 2. Grâu de toamnă 3. Rapiţa de toamnă 4. Sfecla pentru zahar 5. Porumb boabe
(1) 6. Porumb boabe / porumb siloz 7. Orz de toamnă 8. Floarea soarelui 9. Porumb boabe
(2)

Schiţa nr. 4

1. Borceag de primăvară 2. Grâu de toamnă 3. Rapiţa de toamnă 4. Porumb boabe (1) 5. Soia
6. Orz de toamnă 7. Floarea soarelui 8. Porumb boabe (2)

Schiţa nr. 5

1. Borceag de primăvară 2. Grâu de toamnă 3. Sfecla pentru zahăr 4. Mazăre pentru boabe 5. Grâu
de toamnă / orz de toamnă 6. Sfecla pentru zahar

Zona de centru şi sud a Moldovei

Schiţa nr. 1

1. Borceag de primăvară 2. Grâu de toamnă 3. Floarea-soarelui 4. Porumb boabe (1) 5.
Mazăre 6. Grâu de toamnă / orz de toamnă 7. Rapiţa de toamnă 8. Porumb boabe (2)

Schiţa nr. 2

1. Borceag de primăvară 2. Grâu de toamnă 3. Floarea soarelui 4. Porumb boabe (1) 5.
Orz de toamnă / orz de primăvară 6. Soia 7. Porumb boabe (2) 8. Porumb boabe (3)

Schiţa nr. 3

1. Ierburi perene (1) 2. Ierburi perene (2) 3. Ierburi perene (3) 4. Grâu de toamnă (1) 5. Floarea
soarelui 6. Porumb boabe 7. Porumb siloz 8. Grâu de toamnă (2) 9. Rapiţa de toamnă

Schiţa nr. 4

1. Mazărea 2. Grâu de toamnă 3. Porumb boabe (1) 4. Soia 5. Orz de toamnă / grâu de toamnă 6.
Floarea-soarelui 7. Porumb boabe (2)
 Măsuri de precauţie şi măsuri de prevenire a deteriorării fizice a
solului:

efectuarea concomitentă a mai multor lucrări (operaţii) în cadrul
activităţilor de pregătire a solului şi de întreţinere a culturilor la o singură
trecere pentru minimizarea numărului de treceri a tractoarelor;

tocarea şi încorporarea în sol, prin discuire şi arat, a miriştii şi oricăror altor
resturi vegetale;

includerea în asolament sau în rotaţia culturilor a ierburilor perene
(amelioratoare);

utilizarea maşinilor agricole cu pneuri de presiune joasă şi cu roţi late pentru
micşorarea acţiunii de comprimare a solului.;

excluderea din asolamente a culturilor care provoacă degradarea fizică a
solului.