CALITATEA SOLULUI

-Solul este partea superioară, afânată, a litosferei, care se află într-o continuă evoluție sub influența
factorilor pedogenetici, reprezentând stratul superficial al Pământului în care se dezvoltă viața vegetală.
-Stratul fertil al solului conține nutrienți și este alcătuit din humus și din loess. El poate proveni și din
mulci. Un sol lipsit de o cantitate suficientă de nutrienți se numește oligotrofic.

-Știința care studiază geneza, evoluția, structura și distribuția solurilor se numește pedologie.

-Solul înghețat permanent sau temporar se numește gelisol. Partea de dedesubt, ce rămâne înghețată
permanent, se numește pergelisol sau permafrost. Partea de la suprafață, care se dezgheață vara, se
numește molisol. Zonele de pe glob care sunt afectate profund de îngheț formează criolitozona.

-În zonele cu pergelisol gros, procesul repetat îngheț-dezgheț dă naștere la un microrelief

-dispus anarhic (similar carstului) numit criocarst sau termocarst.
-De studiul gelisolului se ocupă geocriologia.
 TIPURI DE SOLURI
 Alte tipuri de soluri sunt:
 sol aluvionar - Tip de sol cu o structură foarte variată ce apare pe luncile
inundabile. Sunt soluri foarte productive, bogate în nutrienți.
 sol azonal - Soluri de evoluție incipientă, fără orizonturi distincte, formate
pe depozite recente, răspândite pe mici areale.
 sol calcimorfic - Tip de sol aflat deasupra unui strat bogat în calciu.
 sol hidromorfic - Tip de sol ale cărui procese pedologice sunt dominate de
prezența unei cantități abundente de apă.
 de tundră (se găsesc în zona de tundră, și sunt sărace în humus)
 cenușii (se găsesc în puținele locuri din deșert în care vegetația este
prezentă, grosime foarte mică)
 roșii (se găsesc în zonele subecuatoriale unde se dezvoltă savanele, ele au
o fertilitate bună dar se degradează repede)
 laterice (se găsesc în zonele ecuatoriale, sărace în humus, culoare roșie)
 CALITATEA SOLURILOR
 reprezinta un indicator relevant in operatia de apreciere a resurselor.
 Pentru a evalua potentialul natural al terenurilor agricole in vederea
folosirii lor rationale, solurile au fost impartite in clase, tipuri si
subtipuri, in functie de diferite criterii cum sunt: troficitatea, cantitatea
de microorganisme, oferta ecologica, capacitatea bioproductiva si
capacitatea de protectie, de fertilitate sau productivitate s.a.
 Dupa criteriul productivitatii, solurile s-au divizat in cinci clase de
pretabilitate.
 Clasa de pretabilitate reprezinta aptitudinea terenului pentru o anumita
folosinta agricola cu randament optim. Incadrarea terenurilor intr-una
din cele cinci clase de pretabilitate se face in functie de potentialul
productiv al acestora.
1.Repartiția terenurilor pe clase de calitate
 Clasele de calitate ale terenurilor dau pretabilitatea acestora
pentru folosintele agricole. Se remarca faptul ca, in cazul
terenurilor arabile, care ocupa 68% din suprafata agricola a
judetului, cele mai multe terenuri se grupeaza in domeniul
claselor de calitate a II-a si a III-a
2. Principalele restrictii ale solurilor
Principalele restrictii privind calitatea solurilor sunt determinate de:
 factori naturali (clima, forma de relief, caracteristici edafice etc.)
 actiuni antropice agricole si industriale.
 In multe cazuri, factorii mentionati pot actiona sinergic in sens negativ si avand ca efect scaderea calitatii
solurilor si chiar anularea functiilor acestora.

Principalele restrictii ale calitatii solurilor se refera atat la degradari naturale cat si la cele antropice si in judetul
Arad sunt reprezentate prin:
-degradari ale solului prin acoperire cu deponeuri (halde de steril, iazuri de decantare, depozit de deseuri)
 poluarea solului cu hidrocarburi: reziduuri petroliere, poluari accidentale, etc.
 depozitari de materii radioactive (halde)
 depozitari de deseuri si reziduuri organice de la industria alimentara
 poluarea solului prin procese de eroziune de adancime si de suprafata
 poluarea solului prin alunecari de teren
 poluarea solului prin salinizare secundara si alcalizare secundara
 poluarea solului prin acidifiere secundara
 poluarea solului prin exces de umiditate (freatic si stagnant)
 poluarea solului prin compactare secundara.
SĂNĂTATEA UMANĂ
 Sănătatea umană, apariția anumitor boli, cursul și rezultatul acestora, speranța de viață
depind de un număr mare de factori.
 Toți factorii care determină sănătatea sunt împărțiți în factori care îmbunătățesc sănătatea
(„factori de sănătate”) și factori care afectează sănătatea („factori de risc”).
 Potrivit OMS, în funcție de sfera de influență, toți factorii sunt combinați în patru grupuri
principale:
1) factori ai stilului de viață(50% din ponderea totală de influență);
2) factori de mediu(20% în ponderea totală de influență);
3) factori biologici (ereditate)(20% în ponderea totală de influență);
4) factori de îngrijire a sănătăţii(10% din ponderea totală de influență).
La principalii factori ai stilului de viață care promovează sănătatea, includ:
absența obiceiurilor proaste; dieta echilibrata; activitate fizică adecvată; climat
psihologic sănătos; ai grija de sanatatea ta; comportament sexual care vizează
crearea unei familii și procrearea.
• La principalii factori ai stilului de viață, deteriorarea sănătății, includ:
fumatul, alcoolul, dependența de droguri, abuzul de substanțe, abuzul de droguri;
alimentatie dezechilibrata din punct de vedere cantitativ si calitativ;
hipodinamie, hiperdinamie; situații stresante; activitate medicală insuficientă;
comportament sexual care contribuie la apariția bolilor sexuale și a sarcinii
neplanificate.
• La principalii factori de mediu Factorii care determină sănătatea includ:
condițiile de pregătire și de muncă, factorii de producție, condițiile materiale și
de viață, condițiile climatice și naturale, gradul de curățenie a mediului etc.
Principalii factori biologici care determină sănătatea includ ereditatea, vârsta,
sexul și caracteristicile constituționale ale corpului. Factorii asistenței medicale
sunt determinați de calitatea îngrijirii medicale pentru populație.
 Conform conceptelor moderne, sănătatea depinde în proporție de 50% de
stilul de viață, 20-25% de ereditate, 20-25% de factorii de mediu (inclusiv
mediul profesional) și doar 5-10% de nivelul de dezvoltare a sănătății. Aceste
cifre sunt foarte aproximative și insuficient fundamentate, se bazează pe
estimări ale experților.

 În opinia noastră, rolul eredității ar trebui sporit datorită rolului stilului de

viață, deoarece se știe că, cu o bază genetică favorabilă, uneori chiar și un stil
de viață foarte nesănătos nu duce la boli grave pentru o lungă perioadă de timp.

 La nivel de zi cu zi, o persoană tinde să acorde o importanță exagerată

medicinei și medicamentelor, punând responsabilitatea pentru sănătatea sa pe
medicină și să subestimeze importanța obiceiurilor proaste și a stilului său de
viață. În același timp, trebuie avut în vedere faptul că o persoană este
responsabilă pentru propria sănătate, medicina poate doar uneori să corecteze
greșelile unei persoane în legătură cu sănătatea sa.