IGIENA SOLULUI

Farm Ileana Popescu

Colegiul Universitar Spiru Haret
SOLUL
 SOLUL
• Acea parte a scoarței pămantului în care au loc procese biologice.
• Solul interacționează permanent cu toate elementele mediului
ambiant:apă, aer, alimente, care își exercită acțiunea lor complexă
asupra sănătății populației. Cunoașterea caracteristicilor solului
servește la aprecierea acestor riscuri.
1.PROPRIETĂȚILE SOLULUI
1.1 Proprietăți fizice
1.2 Proprietăți chimice
1.3 Proprietăți biologice
 1.1 Proprietăți fizice
• Solul este format din particule solide numite granule, care pot fi de diferite
dimensiuni,forme și compoziție chimică. Spațiile rămase libere între
granule constituie porozitatea solului. Mărimea porozității depinde de
dimensiunea ,forma și așezarea granulelor. Cu cat particulele sunt mai
mari, cu atat volumul total al porilor este mai mic. Granulozitatea și
porozitatea influențează proprietățile fizice ale solului. Proprietăți fizice:
a) Permeabilitatea
b) Capilaritatea
c) Capacitatea de filtrare
d) Temperatura
 a) Permeabilitatea
• Este proprietatea solului de a fi străbătut de aer și apă.
• Permeabilitatea pentru aer depinde de granulozitate. Solurile formate
din granule mari( nisip,prundiș ) sunt foarte permeabile pentru aer.
Cu cat cantitatea de aer din sol este mai mare, cu atat este mai mare
și salubritatea acestuia, deoarece este asigurată o mai mare cantitate
de oxigen proceselor biologice ce se petrec în sol. Concentrația
aerului teluric(din sol) este diferită de cel atmosferic și conține
concentrații mai mici de oxigen și mai mari de dioxid de
carbon,amoniac,hidrogen sulfurat,etc, rezultate în urma procesului de
descompunere a reziduurilor organice. Cu cat compoziția aerului
teluric este mai apropiată de cel atmosferic cu atat solul este mai
salubru.
 a) Permeabilitatea
• Permeabilitatea pentru apă se constată la solurile cu o porozitate mai
mare. Permeabilitatea prea mare poate determina înlocuirea aerului
cu apă, cu consecințe negative asupra procesului de descompunere
organică din sol, cu scăderea gradului de salubritate. Solurile
impermeabile pentru apă favorizează colecții de apă stagnantă la
suprafața lor, devenind insalubre.
 b) Capilaritatea
• Este proprietatea solului de a permite apei subterane de a se ridica
prin pori către straturile de sus. Solurile cu granulozitate
mare(nisip,pietriș) permit ridicarea apei pană la 0,3-0,5 m, iar cele cu
granulozitate mică(argila) pană la înălțimi de 1-2 m ; cu cat solul are o
capilaritate mai mare cu atat apa subterană se poate ridica mai mult
în porii acestuia și poate trece în porii materialelor de construcție,
ducand la insalubrizarea clădirilor. În solurile cu capilaritate mare nu
se recomandă amplasarea platformelor de depozitare a reziduurilor, a
fantanilor în mediu rural, etc.
 c) Capacitatea de filtrare
• Este proprietatea solului de a reține în porii săi diferite impurități:
substanțe toxice solide sau sub formă de soluții și microorganisme. Cu
cat solurile sunt mai puțin permeabile cu atat rețin mai bine
substanțele nocive și astfel protejează apele subterane de poluare.
 d) Temperatura
• Solul primește căldură din mai multe surse: - de la soare prin radiațiile
calorice ale spectrului solar, - de la masa incandescentă din centrul
pămantului, - de la procesele biochimice exogene care se petrec în sol
• Solul este rău conducător de căldură. Astfel, solurile cu granule fine și
umede se încălzesc mai greu, dar și pierd mai greu căldura. Solurile de
culoare mai deschisă(nisipoase) reflectă o cantitate mai mare de radiații
solare, pe cand cele închise la culoare(cernoziomuri) rețin mai multe
radiații calorice.
• Temperatura solului are importanță sanitară deoarece : - influențează clima
regiunii respective, - viața plantelor,procesele biochimice și biologice care
au loc în sol, - permite reținerea relativ constantă a apelor subterane, -
protejează conductele de apă și canalizare.
 1.2 Proprietăți chimice
• Solul conține totalitatea substanțelor chimice cunoscute, dar cantitatea în
care aceste substanțe sunt răspandite în sol poate fi variabilă de la un sol la
altul.
• În cantități mai mari în sol se găsesc:
siliciu,calciu,aluminiu,fier,magneziu,potasiu
• În cantități mai mici:iod,fluor,brom,cobalt,mangan,crom
• De asemenea elemente radioactive:radon,uraniu,toriu,cesiu
• Preocuparea de a întocmi hărți privind conținutul mineral al solului din
anumite zone geografice suprapuse peste patologia dominantă a populației
din aceleași zone( - fluoroza endemică din zonele cu exces de fluor, - gușa
endemică din zonele în care solul e carențat în iod , etc. )
 1.3 Proprietăți biologice
• Fertilitatea solului depinde nu numai de prezența substanțelor minerale și
organice, ci și de numărul și speciile de microorganisme.
• Deoarece solul conține substanțe nutritive și apă în cantități considerabile,
numărul de microorganisme este foarte mare:
-1 g sol argilos coține aprox 200 milioane microorganisme
-1 g sol cernoziom aprox 5 milioane microorganisme
- 1 g sol arabil conține aprox 1-10 milioane microorganisme
Numărul maxim de microorganisme se află la adancimea de 5-10 cm, ca la 4 m solul
să fie aproape steril.
• Flora solului este formată din bacterii
saprofite,actinomicete,ciuperci,alge,protozoare,etc. care îndeplinesc funcții
diferite: de oxidare a sulfului, a compușilor azotați, de fixare a azotului din aer,etc.
2.POLUAREA SOLULUI ȘI INFLUENȚA ASUPRA
SĂNĂTĂȚII
• Poluarea solului se datorează activității umane, prin îndepărtarea și depozitarea
neigienică a:
- reziduurilor solide și lichide
- excrementelor animale și cadavrelor acestora
- deșeurilor industriale
- prin utilizarea în agricultură a substanțelor chimice ca fertilizatori și împotriva
dăunătorilor
- depozitarea de substanțe radioactive,cancerigene și toxice în mod necontrolat
- utilizarea la irigații a apelor poluate
• Poluarea solului poate fi:
2.1. Poluare biologică
2.2. Poluare chimică
 2.1. Poluarea biologică
• Odată cu poluarea solului cu reziduuri oraganice se diseminează și germeni
patogeni, diferiți de flora microbiană proprie ( flora telurică care participă
activ la procesele biologice și biochimice care se petrec în sol.
• Acești germeni patogeni pot fi:
a) Germeni patogeni excretați de om și transmiși prin intermediul solului,
contaminare om-sol-om; sunt germeni de proveniență intestinală: bacilul
tific, bacilii dizenterici, vibrionul holeric, virusurile poliomielitice, virusul
hepatitei, etc.; au rezistență redusă pe sol; enterobacteriile rezistă pe sol în
medie 10-30 zile, iar enterovirusurile 4-6 săptămani. Acești germeni ajung de
pe sol în apă și alimente, transmiterea bolii prin contact direct cu solul este
foarte rar întalnită.
 2.1. Poluarea biologică
• b) Germeni patogeni ai animalelor și transmiși prin intermediul
solului, contaminare animal-sol-om. În această categorie există un
număr mult mai mare de germeni: bacilul tetanic, bacilul antracis,
germenii gangrenei gazoase, rickettsia burnetti, leptospire, brucele,
pasteurele, clostridii, etc. Viabilitatea acestora în sol este mare(luni,
ani) și transmit boala în timpul muncilor agricole, jocurilor copiilor,
război, etc.
• c) Contaminare sol-om; este cazul unor ciuperci și actinomicete;
produc micoze: tricomicoza, histoplasmoza, aspergiloza. Transmiterea
se face prin inhalarea de spori sau pătrunderea prin pielea lezată.
 2.1. Poluarea biologică
• d) Parazitozele, în primul rand helmintiazele:
-Biohelminții sunt paraziți intestinali ce au nevoie de o gazdă intermediară,
grupă din care fac parte TENIILE.
Tenia solium=gazdă intermediară porcinele
Tenia saginata=gazdă intermediară bovinele
-Geohelminții sunt paraziți intestinali ce se dezvoltă direct pe sol. Enumerăm:
ASCARIDUL ( Ascaris lumbricoides ) care produce ascaridioza, TRICOCEFALUL
( Tricocefalus trichiura ) care produce tricocefaloza. Ouăle geohelminților
sunt viabile în sol peste un an dacă temperatura solului este 16-18ᴼC,
umiditatea 60-80%și lipsesc radiațiile solare directe(care le usucă și le
distrug). Ascaridioza mai ales la copii, tricocefaloza la adulți-lipsă de igienă
elementară.
 2.2. Poluarea chimică
• Produsă prin:
-reziduuri menajere și zootehnice
-reziduuri industriale
-reziduuri radioactive
-produși chimici utilizați în agricultură
și vorbim atunci de:
a) Poluarea organică cu reziduuri menajere și zootehnice și reziduuri industriale de la
întreprinderi alimentare; ele persistă pe sol timp limitat, microorganismele telurice
degradandu-le. Materia organică se descompune: hidrocarburile pană la dioxid de carbon și
apă, lipidele pană la acizi grași, dioxid de carbon și apă, proteinele pană la
amoniac.Procesele de descompunere sunt anaerobe și aerobe și se desfășoară succesiv.
Procesul de descompunere este urmat de procesul de mineralizare, prin oxidări succesive
rezultă sulfați,fosfați,azot organic necesare creșterii plantelor.
 2.2. Poluarea chimică
• b) Poluarea industrială, poate oferi o componentă organică, dar de cele mai
multe ori are un conținut bogat în substanțe chimice potențial toxice. 50%
din materiile prime utilizate în industrie devin deșeuri industriale, din care
15% sunt toxice.
Reziduuri din: exploatări miniere, industria siderurgică și metalurgică,
industria petrochimică,etc.
• c) Poluarea radioactivă constă din depunerile radioactive și depozitarea pe
sol a reziduurilor cu conținut bogat în izotopi.
Radionuclizii cu viață lungă sunt cei mai periculoși: Stronțiu-90 (28 de ani),
Cesiu-137 (30 de ani), Iodul-131, Bariu-141, Ceriu-144, Ruteniu-160 și alții
emiși de reactoarele nucleare și care contribuie la radiația gama globală.
 2.2. Poluarea chimică
• d)Poluarea cu produși chimici utilizați în agricultură.
Aici vorbim de:îngrășăminte, biostimulatori, produse contra
dăunătorilor plantelor. Cea mai mare parte a lor , fiind de natură
organică, suferă în sol un proces de descompunere și biodegradare, așa
încat produsele chimice utilizate în agricultură și pătrunse în sol dispar,
solul poate fi din nou tratat.
Dar, compușii cu plumb sau mercur (organo-metalice) ca și sărurile
acidului arsenic se descompun greu și se depozitează în sol. Produsele
organo-clorurate de tip DDT, lindan au mare remanență în sol. Așa încat
se impune ca pesticidele organo-clorurate să fie raționalizate.
3.CRITERII SANITARE DE APRECIERE A
POLUĂRII SOLULUI
• Aprecierea poluării solului se face cu ajutorul indicatorilor igienico-
sanitari. Sunt indicatori CHIMICI și indicatori BIOLOGICI.
• INDICATORII CHIMICI
a) Indicatorii direcți ai poluării chimice
Indicatorii direcți ai poluării chimice se adresează substanțelor chimice
poluante ajunse pe sol cu acțiune nocivă prin ele însele asupra sănătății
omului. Indicatori direcți: determinarea prezenței în sol a diverselor
elemente chimice toxice(arsen,plumb,cadmiu) sau a unor combinații
nocive(pesticide organo-clorurate).
 INDICATORII CHIMICI
b) Indicatorii indirecți ai poluării chimice
Se pot folosi ca indicatori indirecți diverși produși intermediari de
descompunere(amoniac, nitriți, hidrogen sulfurat) sau chiar produși
finali(nitrați, fosfați, sulfați).
Cel mai utilizat indicator pentru poluarea organică este AZOTUL organic
teluric. Valoarea sa raportată la azotul organic total din sol constituie un
indicator prețios cunoscut sub denumirea de cifra sanitară sau indicele lui
Hlebnicov: IH=N organic teluric/N organic total
Acest raport este totdeauna subunitar, deoarece numai o parte a azotului din
sol trece în azot teluric. Cu cat acest raport este mai aproape de unitate cu
atat solul poate fi considerat mai curat. Astfel: IH ˂ 0,70 sol poluat; IH 0,70-
0,85 poluare medie; IH 0,85-0,95 poluare redusă; IH ˃ 0,95 sol curat.
 INDICATORII BIOLOGICI
• Sunt reprezentați de o serie de germeni a căror prezență și mai ales
număr arată gradul de poluare și ca atare riscul pentru sănătate:
-numărul total al germenilor din sol care se dezvoltă la 37ᴼC
-prezența și numărul germenilor coliformi(din conținut intestinal)
-prezența și numărul germenilor sulfitoreductori
-prezența și numărul germenilor termofili(se dezvoltă la ̴ 60ᴼC)
-germeni nitrificatori
Deși nu există norme legiferate în nicio țară din lume, se recomandă
următoarea interpretare a valorii numărului total de germeni:
 INDICATORII BIOLOGICI
-sol curat ˂ 10 000 germeni/g sol
-sol slab poluat ˃ 10 000 germeni/g sol
-sol poluat - 100 000 germeni/g sol
-sol foarte poluat – 1 000 000 germeni/g sol
Poluarea biologică a solului se apreciază și prin indicatorii parazitologici.
Se consideră că solurile curate nu trebuie să conțină ouă de
geohelminți. Solurile slab poluate conțin pană la 10 ouă/g sol, cele
poluate 10-100 ouă/g sol, iar cele foarte poluate peste 100 ouă/g sol.
4.MĂSURI DE PROTECȚIE SANITARĂ ȘI
ASANAREA SOLULUI
• Protecția sanitară cuprinde totalitatea măsurilor care au drept scop
limitarea pătrunderii în sol a diferitelor impurități pană la intensități care
nu dereglează procesul de autoepurare, nu contribuie la acumularea
substanțelor nocive în plante, nu poluează aerul atmosferic și nici apa.
• Pe baza indicatorilor, fie biologici,fie chimici, în cazul solurilor constatate
poluate se iau măsuri de depoluare(salubrizare) cunoscute sub numele de
asanarea solului.
• Măsuri:
-îndepărtarea mecanică a excesului de poluanți
-la solurile umede,îmbibate cu apă- operația de drenare și aerare
-solul se ară pentru a favoriza pătrunderea aerului în sol
-dezinfecția solului
4.1. ÎNDEPĂRTAREA REZIDUURILOR SOLIDE
• După proveniență sunt:
-reziduuri menajere
-reziduuri de stradă
-reziduuri industriale
-reziduuri agro-zootehnice
-reziduuri speciale, acestea incluzand: reziduurile de spital și reziduurile radioactive.
• Reziduurile solide prezintă pericol pentru sănătate deoarece:
-conțin cantități mari de germeni patogeni
-adăpostesc și dezvoltă un număr mare de insecte(gandacii roșii și negri)-vectori ai
unor boli infecțioase și parazitare
-adăpostesc și dezvoltă rozătoare(șoareci, șobolani)
 4.1. ÎNDEPĂRTAREA REZIDUURILOR SOLIDE
• Ce presupune îndepărtarea reziduurilor solide:
1. Colectarea la locul de producere
2. Transportul la locul de neutralizare
3. Neutralizarea reziduurilor, care se face prin mai multe metode funcție și
de natura lor:
-depozitarea controlată, în decurs de cațiva ani se realizează
mineralizarea
-compostarea reziduurilor, în 5-6 luni iarna și 3-4 luni vara mineralizarea
este terminată
-camerele bioterme, timp de mineralizare 20-30 zile
-incinerarea reziduurilor cu monitorizare emisie gaze în atmosferă
4.1. ÎNDEPĂRTAREA REZIDUUILOR SOLIDE
 4.1. ÎNDEPĂRTAREA REZIDUURILOR SOLIDE
• REZIDUURILE DE SPITAL
Datorită pericolului epidemiologic ridicat nu pot fi îndepărtate și neutralizate
ca cele menajere. Ele se sortează și se depozitează separat:tăietoare-
înțepătoare, periculoase(”pericol biologic”,”inflamabil”,”toxic”), menajere.
• REZIDUURILE RADIOACTIVE
-reziduurile care conțin radionuclizi cu viață scurtă sunt colectate și păstrate
în containere speciale, ecranate corespunzător pană la depășirea timpului de
înjumătățire după care pot fi îndepărtate.
-reziduurile care conțin radionuclizi cu viață lungă și activitate mare sunt
tratate în vederea reducerii volumului, după care sunt înglobate în blocuri
compacte de sticlă, ceramică, plumb și îndepărtate în sol sau apă, în locuri
speciale numite cimitire radioactive.
 4.1. ÎNDEPĂRTAREA REZIDUURILOR SOLIDE
• Dezinfecția=operația prin care se urmărește distrugerea germenilor
patogeni
• Dezinsecția=metoda de a distruge insectele vectoare(gandaci,muște)
• Deratizarea=operația de distrugere a rozătoarelor
• Capitolul V din Ordinul nr. 114/4 februarie 2014: Norme de igienă
referitoare la colectarea, îndepărtarea și neutralizarea deșeurilor
solide.
 4.2.ÎNDEPĂRTAREA REZIDUURILOR LICHIDE
• După proveniență sunt:
1. Ape reziduale comunale = provin din locuințe și instituții
publice(băi,spălătorii,spitale,școli,hoteluri,unități comerciale și alimentare). Sunt caracterizate
prin:
- ritm de producere în general uniform
- prezența germenilor patogeni
- prezența substanțelor organice
2. Ape reziduale industriale = provin urmare a folosirii apei în diversele procese de fabricație. Se
caracterizează prin:
- volumul diferit de la o industrie la alta
- ritmul de producere determinat de procesul de fabricație
- conțin germeni patogeni(abatoare,tăbăcării), suspensii (stații de flotare), substanțe organice
(fabrici de zahăr,conserve ), substanțe chimice toxice (industria chimică,metalurgică,forestieră )
 4.2.ÎNDEPĂRTAREA REZIDUURILOR LICHIDE
3. Ape reziduale zootehnice = provin din unitățile de creștere și îngrijire
a animalelor. Se caracterizează prin:
- volumul și ritmul determinat de specia de animale,număr, varstă(
volume mari în unități de porcine)
- conțin concentrații mari de impurități, număr mare de germeni
patogeni, număr mare de substanțe chimice toxice(antibiotice,
biostimulatori, pesticide)
4. Ape reziduale meteorice = provin din precipitațiile căzute pe
teritoriul unor colectivități.
 4.2. ÎNDEPĂRTAREA REZIDUURILOR LICHIDE
• Colectarea apelor reziduale se realizează prin intermediul rețelelor de
canalizare.
• După ce sunt evacuate prin canalizare apele reziduale sunt reantoarse în
natură prin deversarea lor în sursele naturale de apă, cel mai frecvent în
apele de suprafață.
• În cazul în care deversarea este contraindicată urmare a depășirii
concentrației elementelor poluante în apa reziduală, aceasta este supusă
operației de epurare.
• Epurarea reprezintă totalitatea metodelor și mijloacelor de reținere și
îndepărtare din apele reziduale a poluanților care depășesc limita admisă
pentru protecția surselor de apă. Sunt trei tipuri: epurare fizică, epurare
chimică, epurare biologică.
 4.2. ÎNDEPĂRTAREA REZIDUURILOR LICHIDE
• Apa de suprafață primitoare se caracterizează sanitar prin:
- cunoașterea debitului ( volumul de apă care curge în unitatea de timp pe
porțiunea udă a albiei )
- cunoașterea folosinței apei de suprafață ,la ce se utilizează apa în avalul
locului unde se face deversarea; se cunosc astfel trei categorii de ape:
categoria I ,ape care servesc în mod organizat în scop potabil, pentru
industria alimentară, ștranduri publice.
categoria II ,ape care servesc în scopuri urbanistice, arhitectonice, pentru
salubrizarea localităților, sporturi nautice,loc de agrement.
categoria III ,ape pentru nevoi industriale,irigarea culturilor.
 4.2. ÎNDEPĂRTAREA REZIDUURILOR LICHIDE
• Pentru fiecare categorie există indici de calitate prevăzuți în
Standardul de Calitate al apelor de suprafață.
• Caracterizarea sanitară a apelor reziduale care se devarsă se face prin:
- cunoașterea debitului
- cunoașterea compoziției apelor reziduale în substanțe chimice și
germeni patogeni.
• ORDIN 119/4.02.2014 Capitolul IV – Norme de igienă referitoare la
colectarea și îndepărtarea apelor uzate și a apelor meteorice