IGIENĂ, PREVENIREA ŞI CONTROLUL INFECŢIILOR

CURSUL III (02.10.2020)

IGIENA SOLULUL

IGIENA SOLULUI
Solul este al treilea element de mediu şi care intervine în viaţa omului.
Solul reprezintă acea parte a scoarţei terestre în care se petrec fenomene biologice.
Din punct de vedere fizic, solul este format dintr-o serie de particule denumite grunji. Între
grunjii solului rămâne un spaţiu liber cunoscut sub denumirea de porii solului. Volumul total al
acestor pori formează porozitatea solului.

Solul are mai multe proprietăţi fizice cu rol sanitar. Acestea sunt:
a) Permeabilitatea pentru aer – proprietatea solului de a fi străbătut de aer. Aerul din sol
este cunoscut sub denumirea de aer teluric şi se deosebeşte de aerul atmosferic, având o cantitate
mai mică de O2, o cantitate mai mare de CO2 şi un plus de alte gaze, ca amoniacul şi hidrogenul
sulfurat.
b) Permeabilitatea pentru apă - proprietatea solului de a fi străbătut de apă.
c) Capilaritatea – proprietatea solului de a permite apei subterane să se ridice prin porii săi.
d) Selectivitatea - proprietatea solului de a reţine în porii săi diversele impurităţi care îl
străbat.
e) Temperatura – de aceasta depinde desfăşurarea proceselor biochimice şi viabilitatea
diverselor organisme, care iau parte la procesele de autopurificare dar şi la cele patogene.
Temperatura solului depinde în primul rând de radiaţia solară. Solul nu este un bun conducător de
căldură, de aceea temperatura sa rămâne în urmă faţă de temperatura aerului cu câteva grade.

Compoziţia chimică a solului

Sub aspect chimic, se poate spune că solul conţine toate elementele chimice cunoscute.
Cantităţile acestor elemente variază de la o zonă la alta. Aceste variaţii se pot răsfrânge în sănătatea
populaţiei. Afecţiunile care apar în acest caz, prin diferenţa de compoziţie chimică a solului, au
fost denumite endemii biogeochimice.

1
 Exemplu: guşa endemică, legată de carenţa de iod; fluoroza endemică, legată de excesul de
fluor din sol; nefrita endemică, întâlnită la intersecţia României cu Bulgaria şi Serbia.

Poluarea solului
a)Poluarea biologică – cuprinde diseminarea de germeni patogeni sau condiţionat-patogeni
pe sol. Aceşti germeni patogeni pot veni în contact cu organismul uman şi pot produce
îmbolnăviri.
După origine şi după modul de transmitere, bolile microbiene transmise prin sol pot imbraca
doua forme:
- boli de provenienţă umană şi transmise prin sol (ciclul om-sol-om);
- boli de provenienţă animală şi transmise prin sol (animal-sol-om).
În primul ciclu, eliminatorul de germeni este omul bolnav, care elimină germenii, mai ales
prin fecale. Aceste boli sunt boli umane şi în principal digestive (febra tifoidă, dizenteria, hepatita
virală).
În cel de-al doilea ciclu, se recunoaşte un număr mult mai mare de germeni, a căror
provenienţă este de la animale, care poluează solul şi ajung ulterior la omul receptiv. Astfel omul
contractează aceste boli comune care se numesc antropozoonoze (boli comune la om şi animal).
Exemple: tetanosul, antraxul (cărbunele), gangrena gazoasă, brucelozele.
Pe lângă aceste 2 cicluri de transmitere a germenilor prin sol, mai există şi un al treilea ciclu,
şi anume sol-om, în care germenii respectivi se găsesc în mod natural în sol şi pot produce
îmbolnăviri organismului uman. Bacilul botulinic este unul dintre aceşti germeni.

Alături de microorganisme, solul poate fi contaminat şi cu paraziţi. Ca şi bolile bacteriene,

parazitozele se împart în două categorii:
a) parazitoze care au nevoie de o gazdă intermediară pentru a se dezvolta şi a produce
infestarea; exemplu: teniile - acestea se elimină din organismul bolnav prin proglote, care conţin
ouă nedezvoltate. Pentru a se dezvolta ele trebuie să fie preluate de porc, în cazul Taeniei solium,
sau de bovine, în cazul Taeniei sagitata. În corpul acestora se dezvoltă, şi prin carnea lor,
consumată insuficient tratată termic, se produce îmbolnăvirea umană.
b) parazitoze care nu au nevoie de gazdă intermediară, se dezvoltă direct pe sol până în faza
infestantă. Ex: ascaridioza, tricocefaloza, care se devoltă pe sol în condiţii de temperature de 16-
18 grade C, umiditate 70-80%, aceste condiţii fiind frecvent întâlnite în grădinile de zarzavat şi
legume. Transmiterea paraziţilor se face frecvent prin consumul de legume şi fructe nespălate.

2
 b)Poluarea chimică a solului – este produsă de reziduurile gospodăreşti, zootehnice,
industriale, radioactive şi ca urmare a utilizării unor substanţe chimice în agricultură.
Reziduurile menajere gospodăreşti şi cele zootehnice sunt bogate în substanţe organice,
producând poluarea organică. Aceste substanţe organice suferă în sol un puternic proces de
degradare, din cauza germenilor telurici. Prin această biodegradare, materia organică se transformă
în materie anorganică.
În prima fază a biodegradării substanţelor organice, acestea sunt reţinute în straturile
superficiale ale solului. Urmează cea de-a doua fază, a degradării biochimice, unde diversele
substanţe organice, în funcţie de constituţia lor chimică, urmează cicluri diferite. Astfel
hidrocarbonatele se descompun, într-o primă fază, până la glucoză, iar ulterior până la CO2 şi H2O.
Lipidele sunt descompuse, în primă fază, în glicerină şi acizi graşi. În faza a doua, glicerina
ajunge la CO2 şi H2O.
Proteinele sunt descompuse, în primă fază, în polipeptide, iar ulterior în acizi aminaţi.

Poluarea mai poate fi şi industrială, radioactivă, cei mai periculoşi nuclizi de poluare
radioactivă fiind cei de Cesiu (Cs) şi Stronţiu (Sr).

Poluarea agricolă este foarte actuală deoarece pentru creşterea producţiei se folosesc diverse
substanţe chimice (fertilizatori, biostimulatori, antidăunatori).

Solul trebuie păstrat într-un stadiu de sanogetitate corespunzător.

Au fost elaboraţi o serie de indicatori de salubritate biologici, chimici, toxicologici. În ceea
ce priveşte indicatorii bacteriologici, ei se adresează, atât numărului de germeni mezofili din sol,
cât şi a unor indicatori specifici pentru anumite tipuri de poluare biologică.
Putem considera că un sol este curat în momentul când are mai puţin de 10 mii de germeni
mezofili pe gram. Un sol este poluat când conţine mai mult de 100 mii de germeni mezofili pe
gram.
Indicatorii bacteriologici specifici sunt cei pentru bacilii coliformi a căror prezenţă semnifică
poluarea solului cu fecale.
Pentru a păstra solul în condiţii bune şi pentru a evita infestarea lui cu diverse substanţe şi
germeni trebuie să procedăm la îndepărtarea reziduurilor solide în mod organizat, îndepărtarea
reziduurilor lichide de asemenea, efectuarea operaţiunilor de dezinsecţie, deratizare şi dezinfecţie.
Dezinfecţia solului se face cu substanţe clorigene.