1.

Microbiologia şi cercetările microbiologice

1.1Obiectul de studiu al microbiologiei.
1.2 Rolul savanţilor microbiologi şi sarcinile microbiologiei contemporane.
1.3Compartimentele microbiologiei şi locul microorganismelor în lumea vie.
1.4 Microflora componentelor mediului ambiant
1.5 Relaţiile interspecifice ale microorganismelor.
1.6 Igiena aerului şi apei.

1
Microbiologia -(miros-mic, bios-viață, logos- vorbire) este știința care studiază
organismele microscopice numite microbi ;Studiază legitățile vieții și evoluției
microorganismelor în unitate cu ambianța lor cît și modificările pe care le provoacă în natură.
Din grupul microorganismelor fac parte bacteriile, ciupercile microscopice (mucegaiurile si
levurile), algele unicelulare si protozoarele. La lumea microorganismelor au fost alaturate si
virusurile
Microorganismele:
 cele mai vechi, numeroase si diversificate forme de viata pe pamant;
 se afla in mediul inconjurator;
 au rol in descompunerea materiei organice si mentin fertilitatea solului;
 majoritatea sunt utile si numai o parte sunt implicate,in diferite grade, in patologie.
 Microorganismele – rol important pe planeta – nu ar exista viata fara ele
2
Prima perioadă – morfologică consacrată primelor studii asupra microbilor au fost făcute
între anii 1674-1676 de către Antonie van Leeuwenhoek (1632-1723), negustor olandez, care
având pasiunea șlefuirii lentilelor și-a construit un microscop propriu cu putere de mărire de
aproximativ 150 de ori. Cu ajutorul acestor lentile el a studiat o serie de produse ca: apa de râu,
infuzia de fân, urina, tartrul interdental, în care a observat microorganisme de diferite forme
(sfere, bastonașe, spirili) care se mișcau, creșteau și se înmulțeau, și pe care le-a denumit
“animalicele”
Cea de-a doua perioadă numită fiziologică tine de numele întemeietorul microbiologiei ca
știință, Louis Pasteur (1822-1895). Chimist de profesie, el a fost solicitat de industriașii francezi
să studieze procesul tehnologic al industriei berii și vinului, care evolua uneori defectuos. În
aceeași perioadă, Pasteur a făcut numeroase și aprofundate studii asupra fermentației lactice,
butirice, acetice, alcoolice. El a arătat că fiecare tip de fermentație este determinat de un anumit
tip de microorganism care este specific pentru fermentația respectivă și că modificarea
randamentului său a calității vinului a fost cauzată de pătrunderea unor microorganisme străine,
nedorite, în procesul fermentativ. El a demonstrat astfel, natura biologică și nespecifică a
defectelor de fermentație.
Perioada imunologică – este cea de-a treia perioadă, care este legată de succesele în
microbiologia medicală descrise în lucrările clasice ale lui Ilia Mecinikov (1845-1916),
cercetător rus, a descoperit rolul fagocitelor în procesul de aparare naturala antiinfectioasa a
organismului, creind astfel primele notiuni de imunologie (imunitate celulara).

3
MEDICINA, - microbiologie medicală;
AGRICULTURA-microbiologie agrară;
ALIMENTAȚIE- microbiologie industrială;
BIOTEHNOLOGIE – inginerie genetică;
ZOOTEHNIE -microbiologie veterinară;
ECOLOGIE – microbiologie sanitară
 4
Microflora solului-Solul constituie rezervorul principal de microorganisme, suprafața
solului conține un număr redus de m/o deoarecese distrud de razele ultraviolete
Microorganismele se pot gasi la mii de metri adancime in ocean, la cativa pentru
celelalte medii , metri in pamant sau chiar pe stanca goala in desert. Bacteriile sunt m/o cele mai
abudente în sol,participă la fixarea azotului atmosferic, descompunerea proteinelor etc.
Microflora de aer depinde de microflora apei și solului, peste care se află straturile de
aer. Microbii se pot înmulți în sol și apă, nu se înmulțesc în aer, ci rămân doar ceva timp.
Crescuți în aer cu praf, ei se așează din nou cu picături pe suprafața pământului, ori mor în aer
din lipsa de nutriție și din acțiunea razelor ultraviolete. Cu toate acestea, unele dintre ele sunt mai
stabile, de exemplu, bacilul tuberculilor, sporii de clostridie, ciuperci etc., pot persista mult timp
în aer.
Cel mai mare număr de microbi se găsește în aerul orașelor industriale. Cel mai curat aer
deasupra pădurilor, munților, întinderilor înzăpezite. La tuse, strănut, picături mici de aerosol
sunt eliberate în aer care conțin agenți patogeni, cum ar fi gripa, transmise prin picături aeriene
de la o persoană bolnavă la o persoană sănătoasă, provocând boala.
Microflora apei -Apa constituie cel de-al doilea mediu natural, dupa sol, pentru
dezvoltarea microorganismelor, datorita prezentei substantelor nutritive.
In acest caz, bacteriile sunt mai numeroase la circa 5-20 m adancime in apa. La suprafata apar
mai ales pe mil. Se intalnesc mai des:
a. Bacterii sulfuroase
b. Bacteriile fierului
c. Bacterii ce fermenteaza celuloza
d. Bacterii de putrefactie
e. Bacterii butirice
Apele subterane si de izvor sunt mai sarace in bacterii, din cauza lipsei de substante nutritive.
Apa de ploaie si de zapada contine foarte putine bacterii daca cade pe locuri fara praf, in caz
contrar continand zeci si sute de germeni.

5. Inter-relaţiile între MO
Inter-relaţiile ce pot apărea în condiţii naturale între MO care trăiesc în acelaşi mediu, sau
pe acelaşi aliment sunt foarte complexe
Dintre relaţiile ce se pot stabili între diferite grupe de MO mai importante sunt următoarele:
Neutralismul corespunde unor relaţii de indiferenţă între două sau mai multe specii atunci
când acestea se deosebesc mult prin exigenţele nutritive. Foarte puţine specii sunt strict neutrale.
Mutualismul (simbioza) reprezintă un tip de relaţie care permite dezvoltarea simultană pe un
substrat comun a unor specii diferite care exercită una asupra alteia o influenţă. Un exemplu îl
oferă microflora kefirului (o băutură lacto-alcoolică), formată din bacterii lactice şi drojdii.
Interacţiunea benefică între aceste microorganisme se manifestă în felul următor: drojdiile au
nevoie în dezvoltare de un mediu acid, pe care îl crează prin activitatea lor bacteriile lactice.
Consumînd o parte din acidul lactic format, drojdiile stimulează dezvoltarea bacteriilor lactice,
care nu suportă concentraţii prea mari de acid. În panificaţie, drojdiile produc vitamine ale
grupului B care sunt factori de creştere pentru bacteriile lactice.
Comensalismul (metabioza) este caracterizat prin creşterea împreună a două sau mai multor
specii de microorganisme aflate într-o relaţie în care una profită de asociere iar cealaltă în
aparenţă nici nu profită nici nu este influenţată negativ.
Astfel bacteriile anaerobe de putrefacţie se dezvoltă în urma activităţii, bacteriilor aerobe de
putrefacţie. Bacteriile aerobe, consumînd oxigen liber din ţesuturi, permit dezvoltarea
bacteriilor anaerobe, pentru care acest oxigen este vătămator. Se întîlnesc frecvent la păstrarea
laptelui, la fermentarea lactică a produselor vegetale, la fabricarea vinului, a brânzeturilor.
Sinegnizmul este o relatie de tip coperat in care 2 sau mai multe specii produc impreuna un
efect pe care in mod izolat nu il pot realiza..
Tema pentru acasa: 1.6 Igiena aerului şi apei -referat