UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

Specializarea in INGINERIE ECONOMICA IN AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA Student MLADIN LIVIA EMILIA GR. 8102 Profesor Univ. EMILIA CIOCOIU

REFERAT MICROBIOLOGIE

INTERACTIUNILE DINTRE POPULATIILE DE MICROORGANISME

In habitatele naturale se intalnesc o multitudine de microorganisme, apartinand diverselor specii,care in activitatile lor se influenteaza reciproc. Influentele reciproce poti fi benefice sau

pozitive pentru populatiile de microorganisme care interactioneaza , negative(perturbatoare)sau neutrale(indiferente). In cadrul interactiunilor pozitive se creaza conditii benefice pentru populatiile microorganismelor. In interactiunile negative(antagonice),unele populatii inhiba dezvoltarea altor populatii sensibile,pe care uneori le pot chiar exclude din habitat. Prin aceasta,se realizeaza o echilibrare numerica a populatiilor de microorganisme,cu efecte ecologice benefice in habitat. Neutralismul se manifesta fara influente reciproce directe datorita unor particularitati biologice,nutritionale,ecologice sau fizio-chimice. Neutralismul se manifesta in urmatoarele situatii: Cand populatiile au densitate mica si cand activitatea metabolica este mai scazuta; Cand microorganismele au exigente nutritionale foarte diferite si nu intra in competitie; Cand microorganismele se gasesc sub forma de spori sau alte forme de latenta.

Interactiunile pozitive sunt interactiuni cooperante care se pot manfesta intre indivizii aceleasi specii de sau intre diferite microorganisme. Prin formarea coloniilor de microorganisme,in habitatele naturale,se utilizeaza mai eficient nutrientii,se biodegradeaza mai bine o serie de substante greu degradabile,iar cu ajutorul unor enzime si metaboliti, se solubilizeaza mai rapid substraturile care devin apoi accesibile. In relatiile cooperante, pot apare sisteme biologice noi,care au caracteristici specifice pe care nu le au partenerii izolati. Metabioza sau comensalismul bacterian Prin acest fenomen se intelege relatiile dintre reprezentantii a doua sau mai multe specii de microorganisme (care convietuiesc si se succed) in care unul dintre microorganisme profita iar celalalt in aparenta, nici nu profita si nici nu este influentat negativ. Metabioza reprezinta raporturi generale si trepte superioare de convietuire, care se realizeaza prin mai multe mecanisme: Un microorganism produce metaboliti necesari altuia. Un exemplu de metabioza foarte stricta este activitatea microorganismelor denitrificatoare: amoniacul este transformat, in sol, in nitrit deNitrosomonas, iar nitritul in nitrat de Nitrobacter. Nitratul produs deNitrobacter este neutilizabil de Nitrosomonas, care oxideaza amoniacul. Pentru a se putea prelucra autotrof o cantitate suficienta de CO2, transformarea nitritilor in nitrati se va efectua mult mai repede decat transformarea amoniacului in nitriti, deoarece castigul de energie, in cazul formarii nitritilor din amoniac, este mult mai mare decat la formarea nitratilor din nitriti. In metabioaza transformarii sulfului in hidrogen sulfurat si sulfat, sulful produs in a doua etapa poate fi utilizat de catre bacteriile denitrificatoare. La descompunerea celulozei participa trei micropopulatii, in mod succesiv. Micropopulatia initiala se dezvolta pe seama celulozei din resturile vegetale. Produsii rezultati (glucoza, acizi organici) sunt utilizati de micropopulatia secundara. Pe seama microorganismelor moarte din micropopulatiile primare si secundare se dezvolta micropopulatia tertiara. Un microorganism degradeaza sau inactiveaza o substanta care are un efect toxic asupra celuilalt microorganism. De exemplu, unele microorganisme degradeaza sau inactiveaza unele

antibiotice, favorizand astfel dezvoltarea microorganismelor care sunt sensibile la antibioticul respectiv. Un microorganism altereaza mediul, din punct de vedere fizico-chimic. In acest caz, este interesanta metabioza ce se realizeaza intre bacteriile aerobe si cele anaerobe din sol, care explica faptul ca bacteriile anaerobe se pot dezvolta si in straturile superioare, bine aerisite, ale solului. Un exemplu elocvent este cauza metabiozei dintre bacteriile aerobe si cele anaerobe in cadrul agregatelor particulelor din sol: cele aerobe se dezvolta pe suprafata agregatelor si consuma O2, impiedicand, astfel, difuzarea oxigenului in interiorul agregatelor, prin aceasta favorizeaza dezvoltarea bacteriilor anaerobe din interiorul agregatelor. Raporturi antagoniste Antagonismul consta in relatii in care un microorganism sau un fag exercita o actiune defavorabila asupra unui alt microorganism. Fenomenul apare cand un organism secreta in mediu produse ale activitatii vitale care inhiba dezvoltarea altui organism sau il omoara. In sol apar urmatoarele aspecte de antagonisme intre microorganismele care il populeaza: - Antagonismul microbian propriu-zis, care se realizeaza prin: Concurenta pentru sursa de hrana, ce apare cand doua specii au necesitati nutritive asemanatoare. Specia cu o crestere rapida impiedica dezvoltarea speciei cu crestere lenta. De exemplu, la inceputul descompunerii resturilor vegetale si animale, bacteriile se dezvolta abundent, in timp ce actinomicetele nu se dezvolta. Dupa epuizarea substantelor usor asimilabile, bacteriile mor. In locul lor apar actinomicetele care se multiplica rapid, consumand resturile organice care nu au fost descompuse de bacterii. Modificarea mediului prin produsi metabolici. De exemplu, acidul lactic si acidul butiric, produsi ai bacteriilor de fermentatie, actioneaza asupra tuturor microorganismelor asociate si, astfel impiedica multiplicarea bacteriilor de putrefactie. Tot aici, trebuie mentionat si fenomenul de antibioza, cand antibioticul produs de un microorganism poate elimina dezvoltarea altor organisme din sol. De exemplu, Streptomyces grisseus produce streptomicina, care inhiba activitatea bacteriei Bacillus subtilis. Parazitismul este fenomenul prin care un fag sau un microorganism se dezvolta pe seama si in dauna altui microorganism. Dupa cum s-a mai mentionat, fagii paraziteaza bacterii, actinomicete, cianobacterii si ciuperci, al carui mecanism a fost, de asemenea, descris anterior. Sunt si bacterii si actinomicete care lizeaza alte bacterii, respectiv ciuperci sau alge. Bacteriile micolitice sunt mixobacterii sau actinomicetele micolitice sunt streptomicete si nocardii. tulpini de Bacillus si Pseudomonas, iar

Liza la cianobacterii si la algele verzi este efectuata de mixobacterii si alte bacterii, precum si de unele tulpini de streptomicete.

Sunt si cazuri cand atat parazitul cat si gazda sunt ciuperci. De exemplu, Penicillium vermiculatum este parazit pe Rhizoctonia solani. Aceasta din urma poate fi parazit la randul ei pe alte ciuperci, de exemplu pe Mucor recuvus. Pradatorismul (predatia) este un act de agresiune cand un microorganism (agresor) ataca pe un altul (prada) pe care il captureaza, ingereaza si digera. De exemplu, bacteriile sunt o hrana a protozoarelor (protozoarul Rhizopoda consuma in timpul existentei sale circa 40.000 de bacterii). Prin aceasta, insa, nu se reduce numarul bacteriilor, ci se poate, uneori, mari intensitatea proceselor fiziologice ale bacteriilor. Astfel de relatii pot fi considerate ca relatii de simbioza. Sunt si ciuperci pradatoare care consuma animale mici, bacterii pradatoare, protozoare, metazoare si chiar bacteriofagi. Studiul raporturilor antagoniste dintre diferiti reprezentanti ai micropopulatiei solului prezinta interes in sensul dirijarii lor pentru protectia plantelor cultivate, excluzand astfel mijloacele chimice de combatere, care prezinta multe neajunsuri. Simbioza (mutualismul) Simbioza este o forma de convietuire intre doua sau mai multe specii si consta intr-o nutritie incrucisata: fiecare simbiont produce un metabolit pe care nu-l poate produce celalalt. In formele ei superioare, simbioza consta si intr-o patrundere morfologica reciproca a ambilor parteneri (ex. lichenii). Uneori, in relatiile simbiotice se pot observa si trasaturi parazitare. Simbioza poate ave loc intre parteneri apartinand unor grupe diferite de microorganisme si anume: a) Intre diferite bacterii, de exemplu, simbioza dintre bacteriile denitrificatoare si cele fixatoare de azot, pe de o parte si bacteriile celulolitice, pe de alta parte. (Simbioza consta in schimbul de sursa de C si energie si de sursa de N). b) Intre bacterii si ciuperci care se bazeaza, mi ales pe un schimb de factori de crestere. c) Intre bacterii si alge, de exemplu, intre Azotobcter si unele alge. d) Intre bacterii si protozoare. S-a constatat ca, in prezenta protozoarelor, culturile bacteriene respira mai intens, iar cele de Azotobacter fixeaza mai mult N2. Multe protozoare contin bacterii endosimbiotice, de exemplu, ciliatul Spirostomul teres contine Chromatium vinosum. e) Intre ciuperci si alge, de exemplu, lichenii. Ei reprezinta forma superioara de simbioza dintre microorganisme. Simbioza lichenilor actioneaza asupra formei, metabolismului si inmultirii organismelor participante. La formarea lichenilor participa adesea, din partea algelor, cianoficee filiforme si cloroficee unicelulare, iar din partea ciupercilor, de preferinta, ascomicete si, numai rareori, bazidiomicete. Mutualismul este o interactiune bilateral benefica,pentru microorganismele care coopereaza. Bacteriile Lactobacillus arabinosus si Streptococcus faecalis R,se pot dezvolta numai in culturi asociate. Fiacare din bacteriile amintite este capabila sa sintetizeze factorul de crestere necesat celeilalte si astfel formeaza colonii abundente.

INTERACIUNI POPULAIONALE Interactiunile populationale sunt reprezentate de factorii biotici care se individualizeaza la nivelul sistemului populational prin relatii intraspecifice( se constituie intre organisme si populatii apartinand aceleiasi specii) si prin relatii interspecifice -intre specii diferite ( Barbu, V., Margineanu, L.-1986). I. Relatiile intraspecifice . La anumite animale relatiile intraspecifice inregistreaza doua tendinte fundamentale: repulsive, care se manifesta prin agresivitate si care explica diversele antagonisme mergand de la simpla concurenta pana la canibalism; si atractive, care au drept rezultat gruparea indivizilor sau intalnirea partenerilor in vederea reproducerii. (Petre, N.-1974). Relatia de concurenta intraspecifica este generata de pretentii identice ale indivizilor populatiei pentru spatiul vital, se manifesta atunci cand densitatea creste peste limita, depasind capacitatea de mediu si are ca rezultat dominanta indivizilor mai rigurosi asupra celor firavi. Atunci cand densitatea nu este exagerata concurenta intraspecifica se face in folosul speciei prin reglarea numarului de indivizi, ducand la supravietuirea celor mai valoroase genotipuri. Competitia intraspecifica are diferite forme de manifestare la plante: se face in mod pasiv prin intrecerea pentru apa si lumina. La plante se apreciaza densitatea prin biomasa pe unitatea lor de aer, un exemplu foarte cunoscut este cel al plantelor cultivate atunci cand densitatea este mare, randamentul este mic. Competitia indirecta la animale se face prin excluderea indirecta asigurata de comportamentul ierarhizarii in populatia de indivizi, eliminare de substante in mediul de trai. La animale competitia directa are loc prin intoleranta indivizilor, in cazuri extreme prin canibalism intalnit la multe specii,mai ales la insecte. (Gomoiu, T., M., 2006). Intre insecte fenomenul este destul de raspandit, dar uneori el imbraca aspecte cu totul monstruoase, asa cum il descrie Fabre in cazul calugaritei (Mantis religiosa), aceasta insecta feroce care-si mananca partenerul mascul dupa imperechere. In captivitate, calugaritele (femele) se sfasie intre ele si cea invinsa este mancata imediat chiar daca au la indemana hrana din abundenta si inca din cea foarte apreciata, cum ar fi greierii si lacustele. Canibalismul se intalneste si la unele specii de pesti. Bibanul isi manaca icrele si chiar o parte din propriul puiet. La pasarile rapitoare mari, daca hrana pentru puiet este insuficienta, fratele mai mare il mananca pe cel mic (Barbu, V., Margineanu, L.-1986). II. Relatii interspecifice. Intre populatiile ce coexista intr-o biocenoza se stabilesc conexiuni relatii interspecifice) ce determina atat structura, cat si functiile biocenozei ca suprasistem integrator. Cu cat conexiunile sunt mai diverse si variate, cu atat va fi si biocenoza mai complexa si mai stabila. Intrucat domeniul spatio-temporal in care isi desfasoara activitatea populatiile componente variaza majoritatea populatiilor nu interactioneaza deloc sau foarte putin( Cogalniceanu, D.-2006).

Atat populatiile de microorganisme( bacterii, ciuperci, protozoare), cat si cele de macroorganisme realizeaza concomitent interrelatii multiple, fiind dependente unele de altele in grade diferite, direct sau indirect. In functie de efectul direct al relatiilor interspecifice, in natura pot avea loc interactiuni cu semnificatie pozitiva(+), negativa(-) sau neutra(0) (Barbu, V., Margineanu, L.-1986). Relatiile interspecifice posibile intre doua specii sunt: neutralism, protocooperarea, mutualism(simbioza), comensalism, amensalism(antibioza), competitia si pradatorism si parazitism. Rolul ecologic al acestor relatii este de reglarea numarului in biocenoza in mentinerea echilibrului biocenotic (Gomoiu, T., M., 2006).

Tipuri de interactiuni intre doua specii +

(+ +)mutualism, protocooperarea (+ -)parazitism, pradatorism (0 +)comensalism

(- +)parazitism, pradatorism (- -) competitia (- 0)amensalism

(+ 0) comensalism

(0 -)amensalism (0 0)neutralism

In continuare voi caracteriza cele 8 tipuri de interactiuni specifice ce se desfasoara intre doua specii: 1. neutralismul : populatiile celor doua specii nu se afecteaza reciproc, au preferinte diferite de hrana, adapost;

2. protocooperarea: este o relatie interspecifica bilateral pozitiva(+ +), in care ambele specii sunt avantajate. Convietuirea este de scurta durata, nefiind obligatorie. Unele plante isi asigura fie polenizarea, fie o dispersie la distanta mare a semintelor, oferind in schimb animalelor ce asigura transportul tesaturi nutritive, cel mai adesea grupate in jurul florii sau al semintei;

3. mutualism (simbioza): este o relatie obligatorie, ambele populatii profitand de pe urma convietuirii. Acest tip de relatie este foarte raspandit in natura, majoritatea speciilor convietuind cu altele (Cogalniceanu, D.-2006). Astfel in simbioza dintre ciuperci si radacinile plantelor superioare ( micoriza) se intalnesc diferite grade de dependenta, de la micoriza peritrofa, unde ciuperca nu vine in contact intim cu radacinile, simbiontii influenteaza totusi reciproc prin metabolitii pe care ii elibereaza in mediu, pana la micoriza endotrofa care este obligatorie pentru ambii parteneri. In acest caz, simbioza se mai numeste mutualism. Exempul clasic il constituie lichenii, organisme ce au luat nastere ca rezultat al relatiilor de mutualism dintre o ciuperca si o alga. Exista numeroase cazuri de simbioza intre animale(protozoare, coelenterate, viermi, moluste) si alge, acestea din urma furnizand

partenerilor importante cantitati de substante organice nutritive realizate in procesul de fotosinteza; (Barbu, V., Margineanu, L.-1986). Relatia mutuala dintre crocodil si pasarea colibri este raspandita pe valea Nilului in N-E Africii si pana in nordul Angliei. Dupa ce se hraneste, crocodilul iese pe uscat si sta ore intregi cu gura deschisa, in timp ce pasarelele alearga printre dintii sai ciugulind lipitori, insecte, resturi de mancare. Coralii vietuiesc tot cu ajutorul plantelor inferioare. Algele ce traiesc printre coloniile de polipi preiau CO2 si elibereaza O2. Calciul necesar cresterii coloniei este absorbit de o alta alga cu care coralii traiesc in simbioza; 4. comensalism: in natura exista numeroase specii care se hranesc fie permanent, fie ocazional cu resturile de alimente de la indivizii altei specii sau ii folosesc pe acestia ca adapost. In cadrul acestei asociatii una dintre specii beneficiaza de pe urma celeilalte, fara insa a o influenta. Cazuri frecvente de comensalism s-au inregistrat intre sipunculide si alte nevertebrate: corali, polichete, moluste. Sipunculidele sunt niste viermi ce traiesc in mari si oceane. In interiorul cuiburilor de furnici se intalnesc, adesea numeroase insecte care profita de adapost, dar se si hranesc cu resturile lor alimentare (Barbu, V., Margineanu, L.-1986); 5. amensalism: reprezinta o relatie care nu este obligatorie dintre doua specii, nefavorabila pentru una dintre ele. De exemplu, unele plante elimina substante toxice ce inhiba cresterea altor plante( alelopatie), acest lucru conferindu-le un avantaj competitional. Acesta este cazul nucului ale carui frunze cazute prin descompunere genereaza compusi toxici pentru alte specii de plante aflate in jurul lui ; 6. competitia :se refera la interactiunile dintre doua sau mai multe organisme, populatii sau specii ce utilizeaza aceeasi sursa (habitat sau hrana) disponibila in cantitati limitate. Este un factor determinant in evolutia speciilor. Competitia poate avea loc intre indivizii aceleiasi specii (intraspecifica) sau intre indivizi de specii diferite (interspecifica). Deoarece in final competitia poate duce la inlaturarea unuia dintre competitori si este si costisitoare din punct de vedere energetic, este avantajos sa fie evitata (Cogalniceanu, D.2006). Macacii sunt maimute foarte adaptabile, care traiesc in cele mai diverse habitate. De exemplu, macacii berberi( magotii) de pe stanca Gibraltarului sunt singurele maimute din Europa care traiesc in libertate. Grupurile de macaci numara in medie 20 de indivizi. Fiecare membru al grupului are un rang bine definit, de obicei mostenit din partea mamei. Competitia intre grupuri este crancena. Femelele isi exercita dreptul de a alege, uneori preferand un mascul de rang inferior celui dominant. De asemenea, se cunosc cazuri in care femelele dominante au rapit nou-nascutii unor femele de rang inferior; Alt exemplu este cel al plantelor superioare care predomina competitia pentru lumina, dar ele intra in competitie si pentru apa si substantele minerale din sol.Exigentele pentru lumina difera de la o specie la alta. De pilda, speciile de stejar necesita mai multa lumina decat cele de fag . La animale competitia se duce in special pentru teritoriu, pentru resursele de hrana si, la unele grupe, pentru partnerul de cuplu(Barbu, V., Margineanu, L.-1986); 7. pradatorism si parazitism: este o relatie obligatorie, benefica pentru pradator(+) si daunatoare pentru prada(-). Indivizii din populatiapradatorului consuma membrii populatiei prada ca hrana. Acest tip de relatie se deosebeste de parazitism, deoarece parazitul de

obicei nu-si omoara gazda. Are un rol important in reglarea numarului de indivizi din ambele populatii si sta la baza retelei trofice din cadrul biocenozei. De exemplu, disparitia unui pradator poate determina o explozie numerica a populatiei ceea ce poate avea impact negativ la nivelul biocenozei. Un bun exemplu ar fi disparitia lupilor ce poate duce la inmultirea necontrolata a cerbilor si caprioarelor, care pot determina distrugerea completa a plantelor prin suprapasunat, ceea ce antreneaza si moartea lor (Cogalniceanu, D.-2006). Prin parazit se intelege un organism care depinde in mod necesar si direct de o alta fiinta vie, numita gazda, de la care isi procura substantele necesare construirii propriei sale fiinte. Relatiile dintre cei doi parteneri sunt unilateral positive si unilateral negative( + -), parazitii aducand intotdeauna prejudicii gazdelor. In general, parazitismul este mai frecvent pe treptele inferioare ale scarii filogenetice( la nevertebrate), dar se intalneste, in mod exceptional, si la unele vertebrate( de exemplu la vampirul Desmodus din America de Sud, care este hematofag). Parazitismul este un fenomen foarte raspandit in natura: virusurile sunt in totalitate parazite; virusii nu se pot inmulti sau reproduce fara ajutorul componentelor celulei din plantagazda; printre micoplasme, bacterii, ciuperci si nevertebrate parazitismul este foarte frecvent(Barbu, V., Margineanu, L.-1986). In privinta parazitismului se poate distinge un parazitism obligatoriu( pentru parazit) ca acela al viermilor intestinali -Tenia-Limbricus intestinalis, ce mor cand sunt scosi din corpul gazda si un parazitism facultativ. Unii paraziti permanenti isi schimba gazdele in cursul metamorfozei. Ca exemplu clasic serveste plasmodiul malariei, a carui inmultire asexuata se face in organismul uman, iar cea sexuala in corpul tantarului, transmiterea parazitului facandu-se in timpul hranirii tantarului cu sangele gazdei (Petre, N.-1974). CONCLUZII In natura organismele stabilesc intre ele multiple si complexe relatii, legate de asigurarea hranei, aparare, reproducere. Aceste relatii imbraca o multitudine de aspecte in functie de indivizii sau populatiile care interactioneaza si de dinamica factorilor ecologici, biotici si abiotici, in care se desfasoara. Variatiile neperiodice de mare amploare determina uneori reducerea numerica a unor populatii, care poate merge pana la exterminarea lor, ceea ce conduce la modificarea compozitiei biocenozei(Barbu, V., Margineanu, L.-1986). Insectele dintr-o padure sau dintr-o pasune, pestii dintr-un lac, mamiferele dintr-o savana nu mai traiesc izolate de plante si de alte animale, ci in stransa dependenta unele de altele. Chiar ierburile dintr-un teren necultivat sau arborii dintr-o padure formeaza asociatii variabile, in care fiecare individ depinde de vecinii sai. Se pot distinge relatii intraspecifice( intre membrii aceleasi specii sau populatii) si relatii interspecifice ca rezultat al conexiunilor dintre diverse specii de plante si animale(Petre, N.-1974). In functie de efectul direct al relatiilor interspecifice, in natura pot avea loc interactiuni cu semnificatie pozitiva, negativa sau neutra. In cadrul biocenozei relatiile trofice sunt de o mare

complexitate si varietate. Ele au fost totusi grupate in cateva tipuri: mutualism, protocooperare, comensalism, amensalism, competitia, neutralism, parazitism si pradatorism. Procesele biotice includ atat aspecte evolutive( cum ar fi adaptarea si extinctia locala), cat si procese ecologice legate fie de capacitatea de dispersie caracteristica fiecarei specii in parte, fie de interactiunile dintre specii prezentate anterior. Interactiile dintre specii fac parte din caracteristica structurala a biocenozei, prezenta unei specii intr-o anumita biocenoza depinde in primul rand de biotop. Biocenoza apare ca o retea de conexiuni dintre populatiile componente, conexiuni care determina: integralitatea biocenozei si de fapt a intregului ecosistem; organizarea biocenozei (numarul si structura nivelelor trofice, lanturi si retele trofice, ca si functionalitatea acestora); circuitul substantelor( cicluri bigeochimice), fluxul de energie prin ecosistem, ca si transferul de informatie; autocontrolul ecosistemului ( stabilirea, rezistenta la perturbari); determina in mare masura, sensul( directia), intensitatea si formele selectiei, deci determina evolutia corelata a speciilor si, in fine- determina cantitatea si calitatea productivitatii biologice a ecosistemului. Existenta unor comunicatii intre o populatie si mediul sau ambient biologic presupune, pe de o parte emiterea unor semnale codificate iar pe de alta parte receptia semnalelor din mediu prin organe de simt specializate, decodificarea semnalelor, interpretarea lor si efectuarea raspunsului adecvat( Nicolae, B.).

BIBLIOGRAFIE 1. BARBU, V., MARGINEANU, L.- "Relatii in lumea vie", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986 2.COGALNICEANU, D.-Note de curs "Principiile ecologiei": Structura biocenozei-2006 3. GOMOIU T., M.-Note de curs "Sisteme supraindividuale":Interactiuni populationale-2006 4. NEACSU , P.- "Ecologie generala "(lectii de sinteza), Universitatea din Bucuresti -1974 5. NICOLAE, B.-"Ecologie", Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 6.Emilia Ciocoiu Manualul de Microbiologie