UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

„REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI”
TIMIŞOARA
FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

ECOLOGIE ȘI PROTECȚIA
MEDIULUI
Biocenoza

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: Conf.dr.ing. Despina Bordean

Student: Stoichițescu Eduard-Alin

Anul : I
Specializarea : Protecția Consumatorului și a Mediului
Grupa : PCM 3

TIMIŞOARA
Anul 2022

1
 CUPRINS
1. Biocenoza – generalități;
2. Alcătuirea biocenozei;
3. Structura biocenozei;
4. Relații interpopulaționale;
5. Indicii principali;
6. Exemple;
7. Bibliografie

2
 1. BIOCENOZA - GENERALITĂȚI

Biocenoza este componenta vie a ecosistemului şi din punct de vedere sistematic, ea este
un sistem deschis, supraindividual, cu autoreglare proprie. Între biocenoză şi biotop au loc
schimburi permanente de materie, energie şi informaţie.
În cadrul biocenozei, populaţiile sunt interdependente atât teritorial cât şi funcţional.
Interdependenţa funcţională se manifestă prin faptul că fiecare populaţie din biocenoză, prin
desfăşurarea sa, îndeplineşte un rol, o funcţie, care se răsfrânge asupra celorlalte populaţii. La
baza acestei interdependenţe stau relaţiile trofice, care unesc direct sau indirect toate speciile din
biocenoză. Aceste legături trofice asigură circuitul substanţelor în acel fragment al scoarţei
terestre, din mediul neviu în cel viu şi invers.
O trăsătură caracteristică a sistemului biocenotic este productivitatea sa biologică,
însuşire pe care o posedă fiecare populaţie în parte, dar care se realizează numai în cadrul
biocenozei.
Cu alte cuvinte biocenoza este al 2-lea substrat decisiv în organizarea
ecosistemului care formează comunități biotice, respective sisteme de populații
care se găsesc împreună în același punct al scoarței terestre și realizează împreună
o activitate definită. [1]

3
 2. ALCĂTUIREA BIOCENOZEI
Din punct de vedere ecologic, biocenoza este alcătuită din:
-fitocenoză (comunitatea de plante);
-zoocenoză (comunitatea de animale);
-microbocenoză (comunitatea de microorganisme);
-fungocenoză (comunitatea de ciuperci);
-parazitocenoză (comunitatea organismelor parazite din interiorul altor organisme).
Între aceste componente se stabileşte o interdependenţă funcţională, determinată de
schimbul permanent de substanţă, energie şi informaţie, din care rezultă productivitatea
biologică. Atât în mediul terestru cât și cel acvatic această atașare și asociere a biocenozei cu
biotopul este cracteristică și evident, în figura de mai jos se prezintă o structură a unui ecosistem.
[2]

Biocenoza este un sistem supraindividual, o colectivitate de indivizi, care este

fundamentată pe cele 3 tipuri de conexiuni:
- genetice (au aceeași zestre ereditară, provin din același părinte sau strămoși);

4
- functionale (grupări datorate unor activități comune; pot fi relații intraspecifice dar și
interspecifice);
- spațiale (relații reciproce, cu sau fără conexiuni funcționale). Exemple sunt date în figurile de
mai jos. [1]

Exemplu de relații intraspecifice și interspecifice în structura biocenozei

Notiunea de biocenoză are un sens morfologic, este un plan structural specific, care
ilustrează o legatură strânsă, reciprocă, dintre mediul de viață și viața în sine.

5
 Autonomia biocenozei în raport cu biotopul se întemeiază pe lupta pentru existență,
exemplu din figura de mai jos:

6
7
 3. STRUCTURA BIOCENOZEI

Structural biocenoza este alcătută din trei grupe functionale:

1. producatori;
2. consumatori de diferite ordine;
3. reducatori (descompunatori)
a) Producătorii sunt organisme autotrofe ce pot crea substanţe organice complexe (lipide,
glucide, protide) pornind de la energie luminoasă sau chimică şi substanţe minerale (nutrienţi şi
apă). O parte din protoplasma sintetizată este folosită de producători pentru respiraţie, adică este
oxidată, eliberând energia necesară pentru supravieţuire, creştere şi reproducere.
Cei mai importanţi producători primari sunt plantele verzi, terestre şi acvatice, care,
utilizând o parte din energia radiaţiilor luminoase, o transformă în energie chimică conţinută în
substanţele organice. Reacţia de transformare este endotermă (cu consum de energie) şi este în
fapt o reacţie de reducere a dioxidului de carbon.
Tot din producători fac parte într-o proporţie mai mică, bacteriile fotosintetizate şi
bacteriile chemosintetizate.
b) Consumatorii sunt organisme heterotrofe, care nu pot sintetiza substanţe organice
pornind de la componente abiotice (apă, săruri minerale şi energie solară sau chimică). Aceştia
folosesc energia de la alte organisme. În funcţie de hrana consumată deosebim consumatori
primari şi consumatori secundari.
Consumatorii primari sau fitofagii consumă hrană vegetală şi cuprind o parte din moluşte,
crustacee, insecte, vertebrate.
Consumatorii secundari sau carnivorele cuprind diverse grupe de animale care se hrănesc
cu consumatorii primari sau cu alte grupe de consumatori. La rândul lor şi carnivorele pot fi
primare, secundare şi terţiare.
Carnivorele primare se hrănesc cu animale fitofage şi cuprind insecte prădătoare, păsări
răpitoare, mamifere carnivore etc.
Carnivorele secundare sunt consumatori ce se hrănesc cu carnivore primare (unii
hiperparaziţi sau prădători ai carnivorelor primare etc.).
Carnivorele terţiare sau de vârf sunt de obicei organisme de talie mare care nu cad uşor
pradă duşmanilor sau nu sunt consumate de alte animale; de exemplu: acvila, ursul, leul, tigrul

8
etc. Dar şi aceste carnivore de vârf pier de pe urma bolilor virotice sau bacteriene. Funcţia
fundamentală în ecosistem a carnivorelor terţiare constă în utilizarea ultimelor resurse energetice
ale substanţei vii. [3]
c) Descompunătorii sunt organisme microscopice reprezentate mai ales de bacterii şi
ciuperci, care duc mai departe procesul de descompunere al materialului organic alcătuit din
substanţe complexe, utilizând parţial produsele descompunerii şi eliberând substanţe simple,
accesibile producătorilor. Bacteriile atacă mai ales cadavrele animalelor, iar ciupercile celuloza
vegetală.
Descompunătorii intervin succesiv în descompunerea şi transformarea substanţelor
organice. Aceste transformări conduc până la urmă la eliberarea elementelor minerale conţinute
în substanţele organice, făcând posibilă reutilizarea acestor elemente de către producători. Acest
proces de transformare poartă numele de mineralizare. [3]

4. RELAȚII INTERPOPULAȚIONALE
Descrierea structurii biocenozei nu este nici completă și nici exactă dacă nu se iau în
considerație relațiile interspecifice (dintre speciile / populațiile componente ale biocenozei),
deoarece manifestarea acestor relații este caracteristică de bază a rațiunii existenței biocenozei.
Relațiile dintre populațiile biocenozei sunt considerate că fiind incluse în structura acesteia.

Competiția sau concurența unor specii presupune o relație în care una sau mai multe specii
exercită o acțiune care poate fi defavorabilă pentru alte specii. Se manifestă în cazul unor specii
care sunt interesate de aceleași resurse nutritive, același tip de habitat etc., și poate conduce, în
cazuri extreme, la eliminarea populațiilor mai puțîn adaptate condițiilor pe care le oferă
ecosistemul.
Mutualismul - poate fi descris că o relație obligatorie între două specii cu avantaje evidente
pentru ambele specii implicate.
Cooperarea presupune asocierea frecvența a speciilor în scopul unei acțiuni cu rezultate
favorabile pentru speciile implicate. Este un tip de relație care nu devine obligatoriu pentru
specii, dar care poate fi remarcat în anumite circumstanțe.
Parazitismul reprezintă o relație obligatorie pentru una din specii (specie parazită) în relația
acesteia cu altă specie (specie gazdă). Relația are un efect negativ asupra gazdei, deși nu este în
mod obligatoriu letală.Relatia prada-pradator (pradatorismul) este o relatie obligatorie care se

9
manifestă între o populație de obicei pașnică (populația pradă) și o populație "agresivă"
reprezentată de prădător. În această relație sursa de hrană a prădătorilor este reprezentată de
populația pradă. [4]

10
 5. INDICII PRINCIPALI
Valoarea numerică – totalitatea indivizilor caracteristică unui biotop. Ea depinde de tipul
speciilor din biocenoză, gradul lor de adaptibilitate, specializarea organismelor, aria teritoriului
ocupat etc. Valoarea numerică poate fi determinată după numărul de indivizi la o unitate de
suprafață ce coincide cu arealul biocenozei. [3]
Biomasă – cantitatea de substanță organică a indivizilor , care formează biocenoza. Ea se
exprimă în unități de greutate (kg) la o unitate de suprafață (m2, ha).
Productivitatea – biomasă organică ce se formează într-o unitate de timp. Evident, ea este
determinată de activitatea plantelor că producători principali. [5]

6. EXEMPLE
a) Ecosistemul unei păduri de stejari :
Pădurile de stejar se întind în zonele cu altitudine de pâna la 700–800 m. În zonele de
câmpie, aceste păduri sunt formate din stejar brumăriu și stejar pufos. În zonele joase, ele sunt
formate din stejar în amestec cu cer sau gârniță (rude cu stejarul). În zona dealurilor înalte se
întâlnește gorunul care formează păduri întinse numai de gorun (numite gorunete) sau în amestec
cu alte specii de foioase.
Fauna și vegetația pădurilor de stejar :
 Fauna: rădașcă, arici, salamandră, cuc, căprioară etc.
 Vegetația: ghiocel, porumbar etc.
Caracteristici ale biotopului:
-soluri: brune și brun-roșcate de pădure;
-temperatura medie anuală în jur de 10 °C;
-lumina care ajunge până la suprafața solului, filtrată printre coroanele arborilor; de aceea există
numeroase plante erbacee și arbuști.
Componente ale biocenozei:
 arbori : carpen, ulm, tei, frasin, paltin de câmpie, arțar, cireș sălbatic;
 arbuști: măceș, păducel, soc, lemn câinesc, corn, porumbar, gherghinar;
 plante erbacee: golomăț, păiuș etc.
 animale nevertebrate: viermi, păianjeni, melci, insecte, etc.
 animale vertebrate:brotăcel, șopârlă, șarpe, cuc, lup, vulpe, etc [6]

11
 b) Biocenoza Lacului Baikal :
Lacul Baikal se bucură de interesul oamenilor de știință nu numai datorită adâncimii sale,
care stabilește un record în materie, dar și datorită faunei și florei sale unice. Apele lacului
surprind prin transparența lor neobișnuită, și prin puritatea lor. Lacul se distinge printr-o mare
varietate a florei și faunei. Speciile care trăiesc în adâncurile sale sunt în majoritatea lor

12
endemice, cu alte cuvinte pot fi întâlnite numai în acestă zonă a globului pământesc,
precum foca de Baikal sau dintre pești, babetele de Baikal și omulul. Primul cercetător care a
apreciat acest exemplar biologic deosebit a fost polonezul Benedykt Dybowski. Focile de Baikal,
iubitoare de apă dulce, rămân una dintre cele mai importante particularități ale lacului. În timpul
uneia dintre glaciațiuni, o parte dintre focile de mare au migrat în aval. Când Baikal a devenit un
lac fără cale de comunicare cu marea, ca urmare a deplasării plăcilor litosferei, focile au fost
separate de mediul lor natural. În prezent, aproximativ 70.000 dintre aceste mamifere înoată în
Lacul Baikal, situat la aproape 1.700 kilometri distanță de Oceanul Arctic.
Baikal este unul dintre lacurile cele mai populate cu pește din Siberia. Aici se pescuiesc mai
ales sturioni șisomoni. În zonele din vecinătatea lacului se extrage petrol și alte minerale
folositoare. Fabricile de celuloză și hârtie, construite pe malul sudic al lacului în perioada
comunistă, continuă să deverseze deșeuri direct în apele acestuia, amenințând ecosistemul
regiunii de poluare.
Majoritatea covârşitoare a plantelor din lac este constituită din alge, grup de plante inferioare,
reprezentate în apele dulci de organisme unicelulare, coloniale. Numărul endemismelor vegetale
nu este nici pe departe atât de ridicat ca cel al animalelor, deoarece majoritatea speciilor
descoperite în Baikal sunt răspândite în toate apele dulci din Eurasia.
 Fauna : Nevertebratele(artropode, moluște), pești(știuca, văduvița, somn, lipan, biban).
 Flora: Algele albastre-verzi, Algele aurii, Algele pirofite, Algele diatomee, Algele roşii.
[4]

BIBLIOGRAFIE
13
[1] : https://ro.wikipedia.org/wiki/Biocenoz%C4%83
[2] : https://se.upg-ploiesti.ro/images/Educatie/Master/Admitere/biocenoza.pdf
[3] : https://www.scribd.com/doc/141839151/Organizarea-structural%C4%83-a-Biocenozei
[4] : https://view.livresq.com/view/5f41106720cd73c9f8882118/
[5] : https://www.youtube.com/watch?v=uvkTMwf07Dg
[6] : https://www.qreferat.com/referate/geografie/Structura-si-organizarea-bioce551.php

14