LECTIA 6. BIOCENOZA. PERTURBATIILE IN BIOCENOZA.

REDRESAREA
ECOLOGICA.

Cuvinte cheie: biocenoza, redresare ecologica, nişă ecologică

Biocenoza este componenta vie a ecosistemului şi este formata din populaţii

legate teritorial şi interdependente funcţional ca rezultat al adaptarilor lor reciproce şi a
evoluţiei lor in comun. Interacţiunile dintre populaţii sunt simultan cauza şi efectul unor
procese de acumulare, transformare şi transfer de materie, energie şi informaţie.
Conceptul de biocenoza este lansat in literatura de specialitate de Mobius (1877)
ca urmare a studiilor asupra unor asociaţii de organisme acvatice bentale şi a relaţiilor
acestora cu mediul. Biocenoza este interpretata ca o anumita comunitate de organisme
(plante şi animale) care işi desfaşoara activitatea pe un anumit areal (mediu) la care sunt
adaptate şi intre care exista relaţii speciale, care confera comunitaţii o coeziune sistemica.
Acest fapt permite sistemului biologic astfel alcatuit sa funcţioneze ca un intreg capabil
sa se modifice in funcţie de variaţia condiţiilor de mediu şi modificarea structurii sale ca
urmare a acţiunii diverşilor factori ecologici.
In general, o biocenoza este formata din populaţii de plante şi animale ce aparţin
unor specii diverse, care au in comun faptul ca ocupa un anumit areal geografic (au un
biotop comun) şi sunt interdependente din punct de vedere funcţional.
Exista situaţii in care organisme aparţinand mai multor specii constituie agregari
(grupari) care nu sunt adevarate biocenoze. In cazul in care aceste grupari de organisme
se realizeaza temporar şi/sau in mod accidental, determinate de regula de apariţia unui aşa
numit centru activ determinat de un factor de mediu, fara ca intre speciile componente sa
se manifeste interrelaţii specifice durabile, aceste agregari de organisme nu reprezinta
biocenoze ci nişte mulţimi de organisme. Deosebirea dintre o biocenoza şi o grupare
accidentala (mulţime) de organisme este prezentata schematic in figura 5.

1
 Fig. 5. Diferenţele dintre o grupare accidentala şi o comunitate de organisme( dupa Andrei Ciolac)
(o – reprezentarea organismelor; sageţile simple reprezinta acţiuni ale organismelor; sageţile duble
reprezinta interdependenţele dintre organisme).

Ecologia sistemica considera ca biocenozele sunt de fapt sisteme integrale, forme

supraindividuale de organizare a materiei vii care au o anumita structura, funcţii specifice
şi caracteristici specifice ale interacţiunii lor cu mediul. In aceeaşi accepţie, biocenoza
este un sistem biologic supraindividual ce reprezinta „un nivel de organizare a materiei
vii alcatuit din populaţii legate teritorial şi interdependente funcţional” (Botnariuc şi
Vadineanu, 1982).

Structura biocenozei
Elementele care permit caracterizarea structurii biocenozei sunt:

 speciile (populaţiile) din componenţa biocenozei;

 distribuţia spaţiala a populaţiilor;
 dinamica elementelor structurale;
 importanţa diverselor grupe de organisme sub aspect funcţional.

Indicii structurali ai biocenozei se folosesc pentru:

 exprimarea unor raporturi cantitative între speciile unei biomase;
 exprimarea unor relaţii de grupare între speciile unei biomase;

2
  caracterizarea structurii şi rolului speciilor în activitatea biocenozelor;
 compararea cantitativă a biocenozelor între ele.

Aceşti indici sunt:

a) Frecvenţa unei specii, (%), este reprezentată de raportul dintre numărul de
probe
conţinând specia dată şi numărul total de probe adunate în acelaşi interval de timp.
b) Abundenţa relativă a unei specii, (%), constitue raportul dintre numărul sau
(şi) masa indivizilor unei specii faţă de numărul sau masa celorlalte specii, dintr-o
probă sau din totalul probelor colectate în acelaşi interval de timp.
c) Dominanţa este un indice prin care se exprimă influenţa uneia sau mai multor
specii asupra structurii şi funcţionării biocenozei.
d) Constanţa unei specii dintr-o biocenoză se exprimă de obicei în funcţie de
frecvenţa ei (speciile cu frecvenţa > 50% sunt considerate constante).
e) Fidelitatea exprimă tăria legăturilor unei specii cu alte specii ale biocenozei
sau ale ecosistemului.
Din punct de vedere al fidelităţii, speciile se pot împărţi în specii:
 caracteristice;
 preferenţiale;
 întâmplătoare;
 indiferente.
f) Echitabilitatea exprimă modul cum este distribuită abundenţa relativă la
speciile unei biocenoze sau a unui compartiment din biocenoză.
g) Diversitatea este un indice complex al structurii unei biocenoze şi este legată
în primul rând de numărul de specii din biocenoza respectivă.

Proprietatile biocenozelor:
- autocontrol, necesar păstrării integralităţii;
- stabilitate; - tendinţă de dezvoltare;
- echilibru dinamic (numărul de indivizi poate prezenta fluctuaţii în timp, pozitive
sau negative în jurul unei valori medii);

3
 - eterogenitate istorică, fiind alcătuite dintr-o multitudine de subsisteme;
- autoorganizare şi autoreproducere.

Perturbaţiile în biocenoze pot surveni din cauze naturale sau antropice .

a) Perturbaţiile naturale (riscurile) apar din mai multe cauze. Din aceasta categorie
fac parte: cutremure, erupţii vulcanice (însoţite de lavă, nori de gaze, praf, mişcări
tectonice), fulgere, invazii de lăcuste, fermentaţii organice de mare intensitate.
b) Perturbaţiile antropice pot provoca:
- modificări topografice, ca în cazul extracţiilor miniere la suprafaţă, amplasare de
localităţi, construcţii rutiere, industriale, baraje, etc;
- modificări hidrografice în cursurile de apă, apariţia de bălţi, sărăturarea unor
terenuri, ca urmare a construirii de baraje;
- modificări ale biocenozelor, ce pot duce la dispariţia unor specii, cum s-a
întâmplat în cazul defrişărilor, asanărilor, etc.;
- modificări chiar în regiuni polare. S-a remarcat o creştere de agenţi poluanţi
chimici (Pb de exemplu) şi radioactivi în astfel de zone, datorită, în special, curenţilor de
aer.

Redresarea ecologică reprezintă totalitatea proceselor naturale şi antropice,

succesive, pentru revenirea la starea normală anterioară. Reprezintă refacerea capacităţii
ecologice a unui biosistem, în totalitate, sau parţial.

Căile de refacere ecologică se concretizează în:

- regenerarea naturală, fără intervenţia omului. Pădurea după tăiere sau după un
incendiu se regenerează, lunca inundată după retragerea apelor se regenerează, etc.;
- restaurarea ecologică, ceea ce presupune reconstituirea unui biosistem conform
informaţiei bioistorice şi ştiinţifice;
- reconstrucţia ecologică a unui biosistem respectând funcţionalitatea lui şi în
măsură mai mică structura şi componenţa lui;
- prin construcţii ecologice adecvate. De exemplu, apele reziduale se pot fi
epurate cu ajutorul unor plante în construcţii de tip piramidal. Efectul de piramidă ajută la

4
dezvoltarea viguroasă a plantelor, care pot consuma cantităţi mai mari de poluanţi, degajă
O2 si duc la o mai bună purificare a apei.

Conceptul de nişa ecologica a fost introdus de Johnson, 1910, cu semnificaţia de

unitate de distribuţie a speciei, dependenta de resursele trofice şi factorii fizico-chimici ai
bitopului. Pe masura abordarii sistemice a problematicii ecologice, conceptul de nişa
ecologica a revenit in actualitate şi a relevat noi valenţe. Accepţia actuala a nişei
ecologice este aceea de poziţie a unei specii in structura biocenozei, poziţie considerata
mai ales in funcţie de relaţiile de natura trofica (legate de hranire) şi competiţionale sub
aspect funcţional, de unde şi denumirea de nişa trofica, fara sa se excluda insa total
componenta spaţiala şi influenţa altor factori de mediu.
Se considera ca, in general, intr-o biocenoza, o nişa ecologica aparţine unei
singure populaţii (specii) şi ca doua specii diferite nu pot "ocupa", in principiu, nişe
identice sub toate aspectele (axioma: o specie – o nişa).

Bibliografie:

1. Allen, T.F.H., T.W. Hoekstra. 1992. Towards a Unified Ecology. Columbia University Press, New
York.
2. L. von Bertalanffy, General System Theory, George Braziller, Inc., New York, 1968
3. Ciolac Andrei, ELEMENTE DE ECOLOGIE, Curs universitar, Universitatea “Dunarea de Jos”
din Galaţi, 2006
4. Godeanu, S. 1998. Tehnologii ecologice şi ingineria mediului. Ecotehnie. Editura Bucura Mond,
Bucureşti.
5. Holling, C.S. 1959. Some characteristics of simple types of predation and parasitism. Canad.
Entomol. 91: 385-398.
6. Houghton, J.T., G.J. Jenkins and J.J. Ephraums .1991. Climate Change. The IPCC Scientific
Assessment. University of Cambridge Press, Cambridge.
7. Hunter, M. L. Jr.1995. Fundamentals of Conservation Biology. Blackwell Science, Cambridge,
MA.
8. Milosan Ioan, Ecologie si Protectia mediului, Universitatea Transilvania din Brasov, Facultatea
Stiinta si Ingineria Materialelor, 2006;
9. Uemov, A.I., Sistemele şi cercetarile sistemice, in volumul Metoda cercetarii sistemice, Bucureşti,
Editura Ştiinţifica, 1974, p. 73

5
 10. www.didactic.ro/files/20/ecologie_sistemulbiologic.ppt
11. http://www.contabilizat.ro/file/cursuri_de_perfectionare/economie_generala/Ecosfera%20si
%20politici%20ecologice/Cap1.pdf
12. http://www.contabilizat.ro/file/cursuri_de_perfectionare/economie_generala/Ecologie
%20generala/cap7.pdf
13. http://jackshoe.blogspot.com/2007/07/cymothoa-exigua-alien.html
14. http://www.scritube.com/geografie/ecologie/BIOCENOZA54206913.php
15. http://facultate.regielive.ro/cursuri/management/ecotehnologie_2-19424.html

Intrebari:
1. Definiti notiunea de ecosistem, ecosfera, biom, biotop, biocenoza!
2. Care sunt indicii structurali ai biocenozei?
3. In ce constau perturbatiile biocenozei? Exemplificati!
4. In ce consta redresarea ecologica si cum poate fi aceasta realizata? Exemplificati!
5. Definiti conceptul de nisa ecologica!