FACULTATEA DE AGRICULTURA.

SPECIALIZARE MASTER
PROTECTIE SI EXPERTIZARE FITOSANITARĂ

SIMBIOZA

HANGANU MIHAELA (MÎRZA)

2023
 Simbioza
Simbioza este o formă de relație în care ambele organisme beneficiază unul de celălalt.
Organismul care trăiește în simbioză este un simboliont.

Simbioza are ca scop satisfacerea unei nevoi a unuia sau a ambelor organisme
participante. În funcție de integrarea acestei relații, sunt definite cele mai frecvente tipuri de
simbioză: mutualism, comensalism și parazitism.

Caracteristici

În mutualism, ambele organisme câștigă un beneficiu, în timp ce în comensalism

beneficiază doar unul dintre organisme. Dimpotrivă, în parazitism, unul dintre organisme profită
de celălalt, provocându-i un prejudiciu special.

Aceste relații simbiotice apar la toate nivelurile trofice ale ecosistemelor terestre și acvatice. De
fapt, este comun să observăm aceste relații la nivel intracelular, unde organitele interacționează
între ele pentru a îndeplini anumite funcții.

În acest context, este obișnuit să găsim exemple de simbioză la majoritatea ființelor vii de pe
planetă; animale, plante, ciuperci și microorganisme. Lichenii, formați printr-o relație simbiotică
între o algă și o ciupercă, a fost una dintre primele interacțiuni studiate.

La nivel microscopic, relațiile simbiotice au o mare influență asupra problemelor de sănătate și

producție agricolă. Multe microorganisme pot deveni agenți patogeni ai plantelor și animalelor,
inclusiv ale omului, provocând boli greu de controlat.

În prezent, cunoașterea mecanismelor care guvernează relațiile simbiotice face obiectul studiului
în Biologie. A ști cum a evoluat acest fenomen înseamnă a înțelege cum natura menține viața pe
planeta Pământ.

Tipuri

O clasificare generală a modului în care interacționează organismele se bazează pe

interacțiunea lor fizică. În acest sens, spațiul fizic în care interacționează simbionții este
delimitat, în interiorul corpului sau în exterior.

 Endosimbioza: este asocierea simbiotică în care un individ locuiește în celălalt individ.

De exemplu: flora bacteriană care face parte din tractul intestinal al mamiferelor.
 Ectosimbioza: Este interacțiunea în care unul dintre simbionți interacționează cu celălalt
individ. De exemplu: relația dintre albine și flori în timpul procesului de polenizare.

Când interacțiunea este esențială pentru menținerea capacităților vitale ale unuia dintre simbioti,
vorbim de relații permanente sau obligatorii. În caz contrar, relațiile sunt numite temporare sau
opționale.
La fel, în funcție de modul în care începe procesul simbiotic, există transmisii verticale și relații
de transmisie orizontală. În verticală, simbionții sunt transferați la descendenți, iar în orizontală,
gazda obține simbionții din mediu.

De fapt, corespondența în obținerea unui beneficiu este modul în care relațiile simbiotice sunt în
principal clasificate, ținând cont că acest beneficiu poate fi împărțit, direcțional sau poate deveni
în detrimentul unuia dintre simbionți.

1.Mutualism

Este interacțiunea în care ambii simbionți obțin un beneficiu comun pentru supraviețuirea
individuală a fiecărei specii. Când au loc interacțiuni benefice între organisme din aceeași specie,
relația se numește cooperare.

Mutualismul a fost folosit ca sinonim pentru simbioză, cu toate acestea, simbioza trebuie să fie
necesară în beneficiul ambelor specii. Dimpotrivă, mutualismul nu este necesar pentru ca fiecare
specie să supraviețuiască independent.

Această interacțiune poate fi temporară sau facultativă, atunci când ambele specii beneficiază, cu
toate acestea, pot supraviețui fără ca interacțiunea să aibă loc. În mutualismul permanent sau
forțat, interacțiunea este total dependentă, organismele nu pot supraviețui fără prezența celuilalt.

Într-adevăr, mutualismul constituie una dintre cele mai răspândite relații simbiotice de pe
planetă, de la mamifere la microorganisme. Studiat nu doar la nivel biologic, ci și la nivel
sociologic, datorită interacțiunilor care apar între specii în diversele lor habitate.

În mutualism, o interacțiune apare atunci când o resursă sau un serviciu este obținut ca beneficiu.
În acest fel, relațiile reciproce se bazează pe schimbul de resurse (nutrienți) și servicii (protecție)
în beneficiul ambilor simbionți.

Tipuri de mutualism

Un exemplu de relație mutualistă în care ambii simbionți obțin o resursă apare în

micoriza plantelor. În interacțiunea dintre ciuperci din sol și plante, ciuperca oferă elemente
nutriționale și obține carbohidrați.

În cazul speciilor care furnizează și obțin servicii în relația lor mutualistă, există anemona și
peștele clovn. Peștele protejează anemona împotriva dușmanilor săi naturali, iar anemona oferă
un loc de protecție prădătorilor.

Relația dintre albine și flori constituie un tip de mutualism în care un serviciu este schimbat cu o
resursă. Albinele obțin nectarul din flori iar florile reușesc să-și disperseze polenul grație
intervenției albinelor.
Mutualismul este o simbioză în care indivizii implicați participă la o relație câștig-câștig. Într-un
exemplu al modului în care relațiile dintre specii au evoluat pentru a-și completa modul de viață
într-un anumit mediu.

2.Comensalismul

Comensalismul este o interacțiune între indivizi din două specii de care beneficiază o
specie. Cu toate acestea, indivizii celorlalte specii nu obțin niciun beneficiu și nici nu sunt
afectați de această relație.

Scavengers

În natură, acest tip de interacțiune este comun între speciile care se hrănesc cu deșeurile altor
specii. Așa-numitele specii de scavenger, cum ar fi hienele sau vulturii care se hrănesc cu
deșeurile animalelor carnivore.

Foreză

Interacțiunea comensală în care o specie obține transportul și protecția față de alta se numește
foreză. Peștii Remora aderă la suprafața rechinului, obținând surplusul de hrană și transportându-
i către alte teritorii subacvatice.

Închiriere

În chirie, o specie rămâne și locuiește în altă specie, obținând protecție și adăpost. Ciocănitoarele
fac o gaură cu ciocul în diferite specii de arbori, obținând hrană și adăpost fără a dăuna
copacului.

Metabioză

În cele din urmă, metabioza este o relație în care o specie beneficiază de resturile fizice ale altei
ca instrument. Un exemplu este crabul pustnic, care își protejează corpul fragil inserându-se în
interiorul cochiliei de melc.

3.Parazitism

Parazitismul este interacțiunea dintre indivizii a două specii în care o specie beneficiază
în detrimentul celeilalte. În acest caz, individul care beneficiază este numit parazit, iar cel care
este afectat este gazda.

În funcție de habitatul în care parazitul interacționează cu gazda, paraziții pot fi endoparaziți sau
ectoparaziți. Endoparazitul trăiește în interiorul gazdei, iar ectoparazitul trăiește în afara gazdei.

Prin parazitism, multe specii au evoluat asigurându-și nevoile vitale în detrimentul unei gazde.
Specia care parazitează este capabilă să-și asigure nevoile nutriționale, habitatul și securitatea,
provocând daune gazdei.
Într-adevăr, în relația de parazitism, gazda nu obține niciodată un beneficiu, este o relație de
pierdere-pierdere. Gazda tinde să-și diminueze capacitățile vitale, murind ca urmare a
interacțiunii cu parazitul.

O caracteristică a paraziților este capacitatea lor mare de a domina alte specii. În acest sens,
acestea sunt organisme adaptate condițiilor extreme și suportă schimbări bruște rezultate din
mecanismele de apărare ale indivizilor gazdă.

Exemple de endoparaziți sunt virușii, amibele sau viermii care trăiesc într-o gazdă în detrimentul
capacităților sale nutritive. Extern, puricii, acarienii, căpușele sau termitele sunt exemple de
ectoparaziți.

Importanţă

În diverse ecosisteme terestre și acvatice, organismele se asociază în relații simbiotice pentru a

împărtăși și a concura pentru resurse. Simbioza este prezentă în toate activitățile vitale, fiind un
fenomen frecvent pentru supraviețuirea majorității speciilor.

Simbioza constituie un mecanism care întărește evoluția speciilor. Prin relații simbiotice, multe
organisme reușesc să își extindă capacitatea vitală în diverse ecosisteme și condiții de mediu.

Exemple în natură

Există numeroase exemple de relații simbiotice care se realizează în natură. Mai jos este un grup
de interacțiuni care reflectă modul în care diferite specii interacționează pentru a obține
supraviețuirea în mediile lor naturale.

Lichenii

Lichenii reprezintă o interacțiune simbioză mutualistă între o algă și o ciupercă. În această

interacțiune ciuperca este specia dominantă, micobiontul; cealaltă specie, care poate fi o algă sau
o cianobacterie, este ficobiontul.

În această interacțiune, ciuperca constituie suportul algelor, oferind structură și umiditate. De

asemenea, alga este responsabilă pentru producerea de carbohidrați pe care o împarte cu ciuperca
pentru a completa asocierea simbiotică.
Micorize

Micorizele sunt o interacțiune simbiotică mutualistă între diferite ciuperci ale solului și rădăcinile
plantelor. Ciuperci de sol, cum ar fi filurile Glomeromycota, Basidiomycota Da Ascomycota se
stabilesc în rizosfera plantei schimbând nutrienți.

În această relație, planta beneficiază de faptul că are la dispoziție diferite elemente nutriționale
care au fost descompuse de ciuperci. La fel, interacțiunea dintre rădăcini și miceliul ciupercii le
permite să profite de un volum mai mare de sol.

În cazul ciupercii, aceasta obține un spațiu de locuit și absoarbe carbohidrații produși în procesul
fotosintetic. Succesul micorizei depinde de condițiile de mediu în care se dezvoltă simbioza.

Flora intestinală este o relație simbiotică care există între un grup de bacterii și microorganisme
din tractul intestinal al mamiferelor. Microflora este compusă din mii de bacterii benefice care
afișează funcții în organism.

Diferitele bacterii care alcătuiesc flora intestinală îndeplinesc funcții nutriționale, de protecție și
imunologice. Cu toate acestea, ele sunt ușor modificate prin modificări dietetice simple,
medicamente, infecții virale sau vârstă.

Furnicile și afidele

Unele specii de furnici și afide sau afide mențin un tip de relație simbiotică de tip mutualist. În
această relație, afidul primește protecție și îngrijire de la furnici, care beneficiază de nectarul
dulce pe care îl produce afidul.

Furnicile (Tetramorium) protejează afidele (Paracletus cimiformis) ca și când ar fi fost o turmă

care stabilea o relație de cooperare. În această relație, afidele primesc protecție, iar furnicile se
hrănesc.

Peștele clovn și anemona

Peștele clovn colorat (Amphiprion ocellaris) trăiește printre anemonele otrăvitoare din fundul
mării. Stabilirea unei relații mutualiste, în care peștele-clovn atrage prădători paralizați de
tentaculele otrăvitoare ale anemonelor.

Odată ce peștii răpitori sunt paralizați, servesc drept hrană pentru anemoni. Rămășițele sunt
folosite de peștii clovni, care în această sarcină reușesc să curățe și să mențină apa din jurul
gazdei sale oxigenată.

Rechini și remore

Simbioza dintre rechini și remore (familie Echeneidae) este un exemplu clar de comensalism.
Deși remorele sunt înotători excelenți și sunt capabili de vânătoare, preferă să se atașeze de
rechini pentru transport și hrană.