Curs 4-Ecofiziologie animal

A Relatii cooperare

a) Simbioza -Este una dintre una din principalele forme de cooperare care
reprezinta aprovizionarea reciproca cu hrana intre doua specii, multe forme
de simbioza fiind retinute de selectie. In simbioza obligatore apar modif
adaptative specifice vietii in comun.Simbioza permanenta se mai numeste
mutualism iar cea temporara protocooperare. Un exp. Tipic de simbioza il
reprezinta microorganismele din prestomacul rumegatoare sau bacteriile
celulozo-litice din tubul digestive al insectelor silofage.
b) Comensualismul- Este caracterizat prin avantaj pt unul dintre parteneri si
neafectarea celuilalt. Comensualul interest se mentine in preajma sau pe
corpul partenerului si se hraneste cu resturile alimentare sau excrementele
acestuia. Veverita-consuma conuri de pin de pe sol taiate find de pe ramuri
de catre forfecuta. In comensualism partenerul interest poate vietuii chiar in
tubul digestive al gazdei fara a o afecta. De multe ori relatia se perturba in
defavoarea gazdei deviind spre parasitism, cu urmari patologice pentru
aceasta, ca in cazul bacteriilor Escherichia Coli si Balantidium Coli,
microorganisme din tubul digetiv al vertebratelor.

B Relatii Antagoniste
Sunt relatii adaptative cu o serie de consecinte negative care se stabilesc intre
pop. Diferite apartinand aceleiasi nise ecologice. Nu trebuie confundata nisa
ecologicea cu mediul de viata al animalului. Nisa veveritei este sistemul dynamic
de relatii reciproce ale veveritei cu stejarul ca loc de viata si sursa de hrana, cu
microfauna din scorbura, cu jderul si alti dusmani , iar biotopul veveritei este
copacul cu scorbura in care traieste . Deci nisa arata profesia specie iar
biotopul adresa ei
a) Concurenta- cuprinde un system de relatii adaptative cu efecte negative p
tuna sau ambele specii, relatii ce se stabilesc in competitia pt hrana sau
adapost. In conditii de hrana sau spatii suficiente, speciile sau indiviziimai
putin adaptati pot supravietuii totusi iar in cazuri mai vitrege apare
marginalizarea sau expulzarea acestora de catre partenerii mai puternici.
b) Pradatorismul- este relatia prin care o specie consuma indivizii celeilalte
specii. Ex. Lostrita si Pastravul de munte consuma oobletii, porcusorii si
boistenii de talie mica. Uneori speciile rapitoare constitue agenti de reglaj
natural iar inlaturarea lor artificiala se poate repercuta negative asupra
populatiei speciilor predate, prin suravietuirea indivizilor nevalorosi, uneori
generatori de epidamii.
c) Parazitismul este un model de relatie interspecifica in care asocierea este
vitala si cu effect pozitiv pentru parazit dar daunatoare gazdei.
3/2 Mecanisme ale adaptarii biologice
In toate tipurile de interrelatii dintre specii sau indivizi conditia esentiala o
reprezinta asigurarea supravietuirii si perpetuarii pentru aceasta natura are o
multitudine de forme de aparare , fiecare forma fiind defapt un mechanism de
adaptare. Eficienta acestor forme de adaptare este mai mult sau mai putin relative
deoarece in natura nu exista specii invulnerabile. Gama mecanismelor de aparare,
deci de asigurare a supravietuirii si perpetuarii speciior este foarte variat:

- Adaptarile prin colorit si forma care sunt adaptari de protective sau prevenire
( homoclomie, mimetism etc.);
- Mijloace de natura chimica (eliminarea de substante urat mirositoare sau
caustic);
- Mijloace anatomice adecvate (member lungi pt fuga, dinti, gheare, productii
tegumentare diverse ec);
- Mijloace comportamentale (parasirea locului periculos prin fuga, ingroparea in
nisip etc);

Capitolul III/3 Mecanisme de reglare a densitatii in

populatie

In cazul unei populatii mecanismele adaptative actioneaza favorabil asupra

dimensiunii ei, adica pt mentinerea unui nr minim necesar pt supravietuirea specie.
Mecanismele necesare realizarii acestui scop sunt urmatoarele :

a) Reglarea chimica a densitatii populatiei prin metabolitii eliminate de

indivizii acesteie care in concentratie mare devin toxici pt toti membrii
colectivitatii sau numai pentru o parte dintre ei. Mormolocii de Rana Pipiens
care cresc mai repede secreta o proteina cu efecte toxice asupra
mormolocilor mai mici ramasi in urma sau eclozati mai tarziu
b) Reglarea active a densitatii reprezinta un alt mechanism adaptativ prin
care unii indivizi din populatie ocupa un areal sau un substrat, restul
indivizilor nemai avand acces in acel spatiu.
Unele pasari planctonofage din Oceanul Atlantic ocupa zonele cu aglomerari
de plankton, eliminand indivizii altor specii din areal. (Masculii de potarniche
scotiana Lagopus Scoticus isi apara in mod active teritoriul de hranire, iar
pasarile care nu-si pot asigura hrana sunt eliminate din colonie, se hranesc
mai putin si nu mai pot participa la reproducere.Astfel densitatea
potarnichilor se mentine in limite optime premise de rezervle de hrana ale
zonei.
c) Canibalismul reprezinta un alt mijloc de reglare a densitatii in populatii unii
pesti ( Bibanul) ajung sa-si consume propriile icre sau propriul puiet atunci
 cand frana este insuficienta; Unele reptile ca Lacerta Sicula din insulele Marii
Adriatice capata accese de cannibalism atunci cand hrana devine
insufiecenta. Unele cercetari effectuate asupra unor loturi de puiet de
pastrav, crescut in captivitate au demonstrate faptul ca atunci cand hrana
granulate este carentata ( putine vitamine) in protein de origine animal ( lipsa
fainii de peste) puietul isi acopera necesarul fiziologic de proteina animal prin
exacerbarea canibalismului, consumand congeneri uneori cu putin mai mici
decat ei. Efectele dispar in conditiile unei hrane echilibrate.
d) Decalajul dat de depunerea esalonata a pontei asigura eclozarea pe rand
a puilor deci hranirea pe rand in functie de baza trofica existent. Ex. Striga
Este o pasare ce depune 7 oua, cate unul la 2 zile asa ca atunci cand apare
ultimul pui, cel mai mare are peste 15 zile si este hranit cu prioritare. Daca
hrana nu ajunge va muri cel mai mic sau cei aparuti mai tarziu iar daca hrana
este suficienta (soricei) toti puii se vor dezvolta normal.
e) Reglajul densitatii prin marimea prolificitatii in raport cu longevitatea. La
soareci, care traiesc numai un an prolificitatea este foarte mare, iar ritmul
cresterii puilor este rapid , pe cand la liliac care are longevitatea mult mai
mare femela face annual un singur pui.
f) Reglajul densitatii prin mecanismul stresului psihic dat de cresterea
frecvetei incidentelor interindividuale in populatiile prea dense. Contactele
prea dese dintre indivizi la soareci, cobia marmote si maimute provoaca
tulburari in activitatea normal in odihna, cautarea hranei, reproducere, etc..
Stresul modofica activitatea hormonala si provoaca sindromul general de
adaptare care duce la scaderea prolificitatii a imunitatii, longevitatii,
fecunditatii si la cresterea mortalitatii. Deci stresul daunator in plan individual
devine util pentru populatie ca system biologic.

Continutul notiunii de adaptare fiziologica

Adaptarea fiziologica sau acomodarea cuprinde o serie de fenomene reversibile

care se constitue in reactii de raspuns la actiunea directa si indirecta a excitantilor
din mediul extern si intern si are rolul de a pune organismele c sisteme
autoreglabile in accord cu mediul. Adaptarea fiziologica este de fapt o formade
adaptare individuala si cuprinde modificari biofizice, biochimice , morfologice si
fiziologice care apar la finite ca urmare a intrarii lor in condiii de mediu diferite de
cele obisnuite si legate de variabilitatea diurnal, sezoniera etc. a mediului. Deci
adaptarea fiziologica priveste totalitatea reactiilor de raspuns date de o fiinta prin
care se cauta neutralizarea unor excitanti ajustarea functiilor interne sau externe la
noi situatii in concordanta cu mediul mai mult sau mai putin schimbat. Prin aceste
reactii adaptative organismele vii reusesc sa se integreze in ambienta variabila a
mediului sis a-si desfasoare normal principalele functii biologice
3/5 Modul de realizare al adaptarii fiziologice

Adaptarea fiziologica se desfasoara cu participarea a numeroase functii si

organe dintre care se pot enumera : Functia Integratoare a sistemelor de relatie
(Cresterea sau diminuarea sensibilitatii organelor de simt); Inmbunatatirea
raspunsului endocrine; Perfectionarea activitatii enzimatice etc.;. In general sunt
implicate functiile care participa la realizarea uneia din caracteristicile de baza ale
vietii- integrarea. Functiile organismului animal sunt decim mijloacele prin care
acesta trebuie sa restabileasca echilibrul. In general raspunsul ecofiziologic
cuprinde mai multe faze. Astfel dupa o prima faza de cedare temporara urmeaza o
intensificare a functiei implicate rezultand una din formele de raspuns dupa cum
urmeaza : Adecvare complete, Compensare partiala, Supraconpensare, adecvare
incompleta, Lipsa de adecvare , adica Disfunctie, Dezechilibru, Boala sau chiar
moarte. Uneori compensarile cuprind schimbari simple , asa numitele adaptari de
rezistenta care permit supravietuirea dar care inseamna diminuari sau accelerari
compensatoare ale functiilor generatoare de tensiune ronica cu urmari negative
asupra organismului. Alteori se intra pe taramul heterostaziei prin care e
realizeaza un echilibru deplasat deci anormal , stare in care organismal evita
patologicul dar in care se mentine prin mecanismele de reglare din rezerva, in
acrd cu solicitarile anormale la care este supus. Duap realizarea adaptarii fiziologice
are loc de regula o reducere a raspunsului la actiunea stimulului provenit din
mediul inconjurator si chiar un mod ameliorat de actiune generala a organismului.
Scaderea mplitudinii raspunsului constituie un mod mai efficient, mai economic si
mai promt de actiune datorita unei integrari mai potrivite a intregului system.
Exemplu- Daca un om ajnge brusc intr-o ambianta rece, intai va tremura apoi isi va
agita bratele si va incepe sa alerge pentru ca in aceasta situatie speciala sa-si
mentina temperature normal a corpului prin termogeneza interna accelerata. In
schimb cand cineva petrece un anumit timp in frig intens si aceasta luni de-a
randul dupa o scurta vreme tiroida sa va secreta hormone de intensificare a
metabolismului, in acantitati atat de mari incat se va produce suficienta caldura in
organism , chiar fara actiunea termogena a muschilor. Concomitent, sistemul
vascular cutanat se va obisnui sa se contracte si astfel sa diminueze pierderea de
caldura de la suprafata. Deci treptat organismal devine capabil sa reziste la
temperature scazuta, folosind doar partial mecanismele de adaptare. In organism
adaptarea fiziologica respecta o anumita ierarhie a prioritatilor. De exemplu
Homeotema este prioritara echilibrului hydric, animalul sacrificand apa pe care o
eliminsa prin transpiratie pentru a mentine echilibrul termic dar toate acestea
petrecandu-se insa pana la o anumita limit ace se inscribe in armonia generala a
functiilor

Capitolul 3/6
Functiile adaptarii Fiziologice
 Prin reactiile sale reversibile de raspuns a organismului la variatiile factorilor de
mediu adaptarea fiziologica isi indeplineste defapt functia sa fundamental anti
entropica de stabilizare, adica de mentinere a acelui echilibru dynamic sau
echilibru fluent stady state