Siturile RAMSAR din România

Data de 2 februarie a fost stabilită ca Zi Mondiala a

Zonelor Umede prin semnarea la Ramsar, in Iran (1971), a
Convenţiei asupra zonelor umede de importanţă
internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice.
Alegerea acestor zone, conform convenţiei, se bazează pe
rolul internaţional din punct de vedere ecologic, botanic,
zoologic, limnologic, hidrologic, ţinând seama de
importanţa lor internaţională pentru păsările acvatice in
toate anotimpurile.
Convenţia stabileşte pentru statele părţi, în primul rând,
cerinţa de a elabora şi aplica planurile de amenajare,
astfel încât sa se favorizeze conservarea acestor zone, în
crearea de rezervaţii şi utilizarea raţională a rezervelor lor.
În anul 1991, România a aderat la Convenţia asupra
zonelor umede de importanţă internaţională, prin
Legea nr. 5/1991 pentru ratificarea Convenţiei asupra
zonelor umede de importanţă internaţională.
Desemnarea unei zone umede ca sit Ramsar este o
recunoaştere a importanţei şi a gestionarii adecvate a
acelei zone pe plan mondial.
La nivelul anului 2006, Romania deţinea 5 situri Ramsar:
Delta Dunării, Insula Mică a Brăilei, Lunca Mureşului,
Complexul Piscicol Dumbrăviţa, Lacul Techirghiol.
Insula Mică a Brăilei
Insula Mică a Brăilei
Este singura zonă rămasă
în regim hidrologic
natural (zonă inundabilă),
după îndiguirea, în
proporţie de circa 75%, a
fostei Bălţi a Brăilei şi
crearea incintei agricole
Insula Mare a Brăilei.
Insula Mică a Brăilei
este o rezervaţie
complexă, situată în
vestul si sud - vestul
Bălţii Brăilei, între
Dunăre la vest şi braţul
Vâlciu la est fiind parte
integrantă a Sistemului
Dunării Inferioare.
 Insula Mică a Brăilei
• Acest sit este un complex regional de sisteme ecologice
ce include: 2 ecoregiuni, 16 tipuri majore de
componente (complexe locale), cel puţin 67 tipuri de
ecosisteme şi 35 compartimente abiotice şi module
trofodinamice in structura ecosistemelor, ce asigura
menţinerea a peste 1688 specii de plante si 3.735
specii de animale.
• Parcul integrează toate cele 10 ostroave situate între
braţele Dunării: Vărsătura, Popa, Crăcănel (Chiciul),
Orbul, Calia (Lupului), Fundu Mare, Arapu, precum si
braţele adiacente ale Dunării. Se poate spune că este o
deltă interioară pe traseul inferior al Dunării de Jos.
 Lunca Mureşului
cu o suprafaţă de 17.166 ha, situată în vestul ţării (pe
teritoriile judeţelor Arad si Timiş) reprezintă un ecosistem
tipic de zonă umedă de mare diversitate, cu ape curgătoare
şi stătătoare, cu păduri (stejar pedunculat, frasin), galerii de
sălcii şi plopi, zăvoaie. Există plante erbacee rare sau pe
cale de dispariţie.
Ihtiofauna se caracterizează printr-o mare diversitate;
numai aici, pe Mureş, exista cosacul cu bot, morunaşul,
caracuda, somnul pitic, fusarul mare. Toate cele 6 specii de
reptile si 9 de amfibieni identificate până acum sunt specii
protejate, inclusiv pe plan internaţional.
Peste 200 de specii de pasări îşi află aici loc de cuibărit si
de pasaj, aproape toate fiind specii ocrotite.
Dintre mamifere se remarcă vidra, cerb carpatin, lopătar,
căprior, mistreţ.
 Lacul Techirghiol
cu o suprafata de 1.462 ha, situat pe
teritoriul judeţului Constanţa, a fost
inclus pe Lista zonelor umede de
importanţă internaţională, în special ca habitat al
păsărilor de apă.
• Lacul Techirghiol reprezintă o locaţie prioritară pentru
conservarea a două specii ameninţate la nivel global,
precum şi a altor specii europene. In timpul iernii,
lacul este utilizat ca loc principal de cuibărit, deoarece
apa nu îngheaţă.
• De asemenea, lacul reprezintă şi o zonă importantă
de staţionare a speciilor migratoare în drumul lor din
Rusia către Africa.
 Complexul piscicol Dumbrăviţa
• suprafaţa de 414 ha, situat pe teritoriul
judeţului Braşov.
• Importanţa acestui sit constă în speciile şi populaţiile de
păsări sălbatice, dar şi în peisajele mirifice ce amintesc de
un colţ al Deltei Dunării. Zona a fost denumită „Delta
Braşovului" sau „Delta dintre munţi". Scopul declarării sale
ca arie protejată a fost în primul rând bogăţia speciilor de
păsări; s-a ţinut cont şi de alte componente de mediu,
precum flora, alte specii de animale, existenta unor
habitate importante etc.
• Această arie naturală protejată se compune din două
sectoare principale, care se afla în prelungire, respectiv un
lac de acumulare şi un complex de heleșteie piscicole.
Aşadar, originea sitului este în mare parte antropică,
păstrându-se însă şi elemente ale ecosistemelor naturale
existente înaintea intervenţiilor antropice.
 Complexul piscicol Dumbrăviţa
• Lacul şi heleşteele Dumbrăviţa sunt aşezate între
partea centrală a Depresiunii Bârsei, în lunca Homorodului
Perşanilor.
• Atât fauna nevertebrată cât şi cea vertebrată sunt bine
reprezentate: scoica de lac, numeroase păsări
• Din punct de vedere al vegetaţiei, doar malul vestic este
înconjurat de un „brâu" de stuf şi papură. În partea nord-
vestică a lacului s-a format o mlaştină eutrofă unde trăiesc
şi specii rare de plante.
• Dintre cele mai importante tipuri de habitate pentru
păsări, fac parte: luciul de apă, vegetaţia emersă inundată
(mai ales stufărişul şi păpurişul), sectoarele de mal apărute
în perioadele recoltării peştelui (în special toamna),
fâneţele umede şi mlaştinile.