Instalatii de Nitrificare biologica

Nume:Cirjan Filip
Sabin Andrei

Epurarea avansata a apelor uzate

Epurarea avansata a apelor uzate se introduce n tehnologia de tratare atunci cnd este necesar a se obtine
o apa de calitate superioara, imposibil de realizat prin procedeele secundare biologice, pentru protectia

mediului nconjurator, evitarea eutrofizarii pe cursul natural n aval de punctul de descarcare, n scopul
reutilizarii apei epurate sau atunci cnd emisarul este utilizat ca sursa de alimentare a unor localitati.

Pentru alegerea procedeelor si a tehnologiei n ansamblu trebuie avute n vedere:

a) capacitatea de autoepurare a cursului natural n care se face descarcarea efluentilor; b) costurile de tratare
a apelor n scopul potabilizarii pentru cazul captarilor amplasate n aval de punctul de descarcare a
efluentilor;
c) costurile constructiilor si instalatiilor aferente tehnologiei propuse;
d) costurile de exploatare si control a calitatii efluentilor deversati;
e) necesarul de energie pentru functionarea instalatiilor si echipamentelor aferente tehnologiei propuse.
n apele uzate menajere una dintre problemele majore este faptul ca rapoartele N:C si P:C pentru
majoritatea compusilor organici din apa uzata sunt mult mai mari dect cele necesare bacteriilor heterotrofe,
astfel nct compusii de N si P anorganici si organici se regasesc n efluent. De aceea, procesele pentru
ndepartarea N si P se aplica n principal apelor uzate menajere.
n apele uzate industriale aceste rapoarte sunt mici, de multe ori fiind necesara adaugarea suplimentara de
azot si fosfor.
ndepartarea biologica a azotului din apele uzate

Apele uzate menajere contin azot sub forma organica, aproximativ 60%, si anorganica amoniu,
aproximativ 40%. ndepartarea biologica a azotului din apele uzate se realizeaza secvential prin nitrificare si
denitrificare.
Nitrificarea consta n oxidarea amoniului n nitrit si apoi oxidarea nitritului n nitrat, de catre
microorganisme autotrofe. Procesul poate avea loc n bazine cu suspensii sau cu biofilm. Cea mai utilizata
metoda consta n realizarea nitrificarii n acelasi bazin n care se realizeaza si ndepartarea compusilor de
carbon (sistem cu un singur namol), procedeul fiind similar procesului cu namol activ, fiind necesar un bazin
de aerare, un decantor si un sistem de recirculare. Doar daca exista pericolul unor substante toxice sau
inhibitoare n apa uzata, pentru a proteja bacteriile nitrificatoare care sunt mai sensibile, se opteaza pentru
trepte separate: una pentru ndepartarea compusilor de azot si alta pentru nitrificare (sistem cu 2 namoluri).
Astfel, substantele toxice sunt ndepartate n prima treapta, odata cu compusii de carbon. Bacteriile
nitrificatoare au viteza de crestere lenta si de aceea sistemele pentru nitrificare au un timp de retentie mai
mare, att hidraulic ct si al suspensiei, dect cele pentru ndepartarea compusilor de carbon.
Principalii parametri care influenteaza nitrificarea sunt concentratia de oxigen dizolvat si pH-ul. Bacteriile
nitrificatoare sunt strict aerobe. Viteza de nitrificare creste odata cu concentratia oxigenului dizolvat pna la
3-4 mg O2/l, concentratia optima fiind de 2-3 mg O2/l. Valoarea pH-ului influenteaza cresterea bacteriilor
nitrificatoare. Astfel, el trebuie mentinut la valori de 7,2 8, o scadere sub 5,5 sau o crestere peste 9 ducnd
la scaderea dramatica a nitrificarii. Viteza de nitrificare depinde si de temperatura, valorile scazute ale
acesteia afectnd negativ nitrificarea, intervalul optim fiind de 28-32 0C.
Timpul de retentie a namolului trebuie sa fie mai mare de 4-6 zile, ceea ce asigura prezenta bacteriilor
nitrificatoare adecvate si sanatoase.
Ca inhibitori se amintesc prezenta substantelor toxice, metalelor si amoniului neionizat.
n sistemele de nitrificare cu film biologic, cea mai mare parte a compusilor de carbon trebuie ndepartata
nainte ca bacteriile nitrificatoare sa se stabileasca la nivelul biofilmului, altfel microorganismele
responsabile de ndepartarea compusilor organici, avnd viteza mai mare de crestere fata de bacteriile
nitrificatoare, vor domina biofilmul format.
Denitrificarea biologica consta n reducerea nitratului pna la azot gaz n conditii anoxice, adica lipsite de
oxigen molecular, dar n care exista nitriti si nitrati. Majoritatea microorganismelor denitrificatoare sunt

heterotrofe facultativ aerobe si preiau oxigenul din nitrati si nitriti. Pe lnga acestea, exista si bacterii
autotrofe, care utilizeaza H2 sau sulfatii ca acceptori de electron.
Principalii parametri care influenteaza denitrificarea sunt: prezenta substratului organic, concentratia de
oxigen dizolvat, pH-ul si temperatura.
Prezenta substratului organic este foarte importanta, un raport CCO: NO2 (NO3) de 3:1 fiind optim
pentru denitrificare completa. O concentratie de oxigen dizolvat mai mare de 0,2 mg O2/l inhiba
denitrificarea.
Denitrificarea determina cresterea alcalinitatii, viteze mari de denitrificare fiind obtinute n intervalul 7-7,5.
Att viteza de crestere a microorganismelor, ct si viteza de ndepartare a nitratilor sunt afectate de
temperatura. Viteza de denitrificare creste odata cu cresterea temperaturii pna la 350C, iar sub 50C este
foarte scazuta.
Sistemul combinat nitrificare/denitrificare n treapta unica cu namol activ, elimina necesitatea sursei de
carbon externe (reduce costurile) prezentnd urmatoarele avantaje: a) reduce necesarul de oxigen pentru
ndepartarea materiei organice si realizarea nitrificarii; b) elimina necesarul de carbon organic suplimentar
impus de procesul de denitrificare; c) elimina decantoarele intermediare pentru recircularea namolului. Un
astfel de sistem combinat conduce la eficienta de ndepartare a azotului total de 6080% si poate ajunge
pna la 8595%.
Se disting doua procedee de baza:
a) sistem cu namol separat sistemul cu doua sau trei namoluri;
b) sistem cu un singur tip de namol.
In primul caz, sistemul foloseste doua namoluri, adica doua tipuri de comunitati biologice separate,
dezvoltate n doua instalatii biologice independente conectate n serie. Ambele instalatii contin decantoarele
de separare a namolului cu recircularea acestuia n cadrul treptei respective. Prima instalatie are drept scop
eliminarea compusilor organici pe baza de carbon si nitrificarea produsilor pe baza de azot n bazin aerob. A
doua treapta este destinata denitrificarii n mediu anoxic.
Exista si un sistem cu trei namoluri pentru eliminarea treptata a produsilor pe baza de carbon, nitrificare si
apoi denitrificare; fiecare dintre aceste faze se desfasoara ntr-o instalatie biologica independenta cu un
singur tip de namol. Dezavantajul acestui sistem consta n faptul ca la treapta de denitrificare este necesara o

sursa externa de carbon, ceea ce impune introducerea de metanol, etanol etc. sau o parte din apa uzata intra
direct, prin ocolire, n reactorul anoxic de denitrificare.
Instalatia cu un singur tip de namol foloseste fie un reactor care functioneaza secvential, fie un singur bazin
mai lung n care o parte este aerata iar cealalta este n regim anoxic. De asemenea, se pot realiza bazine
independente n regim aerob sau anoxic cu circulatia apei si a namolului activ pna la decantorul secundar
care este unic (nu se introduce sedimentare intermediara).
Procesele cu un singur namol pot fi de 3 tipuri n functie de pozitia zonei anoxice fata de cea aeroba:
procesul cu predenitrificare (fig.1 a), procesul cu postdenitrificare (fig.1 b) si procesul cu nitrificaredenitrificare simultana (fig.1 c).
Namolul biologic se adapteaza conditiilor aerobe si anoxice rezolvnd eliminarea compusilor pe baza de
carbon si de azot.
n procesul cu predenitrificare, n prima treapta, apa uzata intra ntr-un bazin anaerob unde apare procesul
de denitrificare prin utilizarea carbonului organic existent n apa uzata. Din al doilea bazin de nitrificare si
ndepartare a compusilor organici se recircula apa, ncarcata cu nitrati, din zona aeroba n cea anoxica unde
acestia vin n contact cu substratul organic din apa uzata. Schema este eficienta n eliminarea azotului si
prezinta avantajul de a folosi rational sursele de carbon interne existente si de a reduce costurile de investitie
prin eliminarea unui decantor intermediar.
Procesul cu postdenitrificare poate functiona cu sau fara sursa externa de carbon.
Noi procese de ndepartare a azotului din apele uzate
Namolul preponderent biologic rezultat din epurarea apelor uzate trebuie stabilizat nainte de a fi deshidratat
si depozitat. De obicei stabilizarea se fac n mediu anaerob, astfel ca azotul din namol este eliberat sub forma
de amoniu care se regaseste n apa evacuata din metantanc. Aceasta apa este recirculata n bazinele cu namol
activ, ceea ce duce la ncarcarea suplimentara a acestora cu azot. Concentratiile de amoniu n apa de evacuare
din fermentatoare este ridicata, de ordinul 500-1500 mg/l, iar temperatura de 25-35 0C. Datorita acestei
concentratii mari de amoniu s-a constatat ca este mai convenabil sa se trateze separat aceste ape. Cercetarile
realizate dupa anii 1990 au condus la noi procese de ndepartare a azotului din apele puternic ncarcate cu
amoniu: Sharon, Anammox, Sharon-Anammox, Canon, Oland, Snap, Babe, InNitri.
Concluzii

Metoda conventionala de epurare bilogica reuseste sa ndeparteze doar o parte din nutrientii din apa uzata.
Datorita restrictiilor impuse pentru deversarea acestora, s-au dezvoltat tehnologiile de ndepartare ale
azotului si fosforului, dintre acestea tehnologiile biologice fiind preferate din ce n ce mai mult n special
datorita faptului ca pot fi combinate cu procesul biologic de ndepartare a compusilor de carbon. Cercetarile
din biotehnologie au avut o influenta deosebita si n dezvoltarea proceselor de ndepartare a nutrientilor.
Exista o serie de configuratii posibile, unele dintre acestea doar pentru ndepartarea azotului, altele pentru
ndepartarea combinata a azotului si fosforului. Alegerea configuratiei depinde de calitatea influentului,
calitatea dorita a efluentului, experienta operatorului si procesele de epurare existente daca se doreste
retehnologizarea statiei de epurare. Retehnologizarea unei statii de epurare pentru ndepartarea nutrientilor
trebuie sa tina seama de configuratia si dimensiunea bazinelor de aerare, capacitatea decantoarelor, tipul
sistemului de aerare, tehnologia de tratare a namolurilor si experienta operatorului. Realizarea unei noi statii
de epurare este mult mai flexibila si ofera mai multe optiuni n ceea ce priveste ndepartarea nutrientilor.

Staia de epurare a municipiului Timioara

S.C. AQUATIM Timioara

Emisar : rul Bega.
Q mediu evacuat : 1837,96 l/s.
Fluxul tehnologic al staiei de epurare pe linia de tratare a apei uzate cuprinde urmtoarele
componente:
1. Cminul de intrare
Vechiul cmin de intrare a fost reabiltat i s-a realizat interconectarea colectoarelor nord i sud. Exist un
stvilar pentru situai de urgen, amplasat naintea grtarelor, care limiteaz debitul de ap care ajunge la
grtare la 4,3 m3/s. Cantiatea de ap influent care depetea aceast valoare duce la creterea nivelului n
canalul de intrare, apa depete pragul deversor pentru ap pluvial, cea ce duce la pornirea pompelor de
ap pluvial.
2. Instalaie pentru descrcarea vidanjelor

In zona cminului de intrare, exist o instalaie pentru descrcarea vidanjelor, dotat cu sistem de
ndeprtare mecanic a materilor n suspensie i plutioare - grtar cu spaiul ntre bare de 6 mm, instalaie de
splare a grtarului propriu i sistem de compactare a reinerilor. Capacitatea instalaiei pentru descrcarea
vidanjelor este de 60 m3/h. Reinerile sunt compactate pn la un coninut minim de 30 % substan uscat.
Dup compactare reinerile sunt deversate n doua containere de cte 10 m3, din care unul este n ateptare.
Cupla pentru preluarea coninutului vidanjelor i panoul pentru identificare sunt amplasate n exteriorul
staiei de epurare, pe o platform betonat. Instalaia este prevzut cu un sistem de identificare cu card a
operatorilor de vidanje. Se determin n mod automat pH-ul i conductivitatea coninutului deversat, iar n
cazul n care valorile prescrise sunt depite, vana de admisie se nchide n mod automat, pentru a mpiedica
perturbarea procesului de epurare. De asemenea, instalaia permite nregistrarea cantii deversate de un
operator la fiecare transport, cantiatea zilnic i cantiatea total.
3. Grtarele rare i dese
Din cminul de intrare apa este direcionat prin 4 canale spre grtarele rare i apoi spre grtarele dese.
Distana ntre bare pentru grtarele rare este de 50 mm, iar pentru grtarele dese de 6 mm.
Att grtarele rare, ct i cele dese sunt amplasate pe 4 lini paralele, care pot fi zolate fiecare, pentru
ntreinere i reparai. Fiecare din cele 4 canale n care sunt amplasate grtarele are limea de 1,60 m i
adncimea de 4,350 m. Grtarele sunt ampalsate nclinat, iar zona de trecere a apei are dimensinile de 1,60
m x 1,20 m. Viteza apei prin grtarele rare este de 0,9 m/s, iar prin grtarele dese de 1,08 m/s.
Ambele tipuri de grtare sunt prevzute cu sisteme mecanice de curire i cu sistem de splare cu ap sub
presiune. Reinerile sunt deversate prin intermediul unor transportoare elicoidale ntr- o instalaie de splare
i compactare. Att apa separat, ct i apa de splare a reinerilor i a grtarelor, se ntoarce gravitaional n
canalul de ap rezidual, iar materialul solid este depus ntr-un container. Sistemul de curare al fiecrui
grtar este controlat prin sistemul de automatizare i pornete la o diferen de nivel a apei nainte i dup
grtar, de 20 cm.

4. Staia de pompare pentru apa uzat

Apa uzat, dup trecerea prin grtarele rare i dese, este pompat, prin intermediul staiei de pompare a
apei uzate, spre deznisipatoare i separatoarele de grsimi.

Date tehnice pentru pompele de apa uzat

Parametrul
Capacitate totala de pompare
Numar total de pompare
Numar pompe in functionare
Numar pompe in asteptare
Debitul unei pompe

U.M.
m3/h
buc.
buc.
buc.
m3/h

Valoare
10800
4
3
1
3600

Pompele sunt pompe centrifuge, cu ba umed de tip Flygt CP3501/835. Pornirea pompelor se
realizeaz n cascad, n funcie de debitul influent n staia de epurare.
5. Deznisipatoare i separatoare de grsimi
Din staia de pompare a apei uzate, apa ajunge n canalul de distribuie a deznisipatoarelor. Deznisiparea
i eliminarea grsimilor se realizeaz n patru lini paralele. Eliminarea grsimilor se realizeaz prin flotare cu
aer. Necesarul de aer de 2040 m3/h este asigurat de 3 suflante n configuraia 2 n funciune + 1 de rezerv.
Suflantele sunt amplasate mpreun cu suflantele care asigur aerul necesar procesului biologic, n cldirea
suflantelor. Fiecare linie este dotat cu sistem de aerare i cu pod mobil pentru eliminarea nisipului.
Deznisipatoarele sunt prevzute cu cte un canal pentru colectare nisipului, de unde eliminarea acestuia se
realizeaz prin pompare, cu cte o pomp submersibil amplasat pe fiecare pod. Debitul unei pompe este de
26 m3/h. Viteza de deplasare a podului este de 1,8 m/s.
Fiecare linie se poate izola prin intermediul unor stvilare, pentru ntreinere si reparai.Capacitatea
hidraulic total pentru deznisipatoare - separatoare de grsimi este de 10.80 m3/h. Incrcarea de suprafa
pentru deznisipatoare este de 18,24 m3/m2h, iar pentru separatoarele de grsimi este de 30,68 m3 /m2h.
Timpul de retenie hidraulic este de 12, 8 minute, iar viteza apei este de 0,05 m/s.
Caracteristicile unei lini de deznisipare - separea a grsimilor sunt:
Parametrul

U.M.

Lungime
Lime
Adncime medie
Suprafa
Volum
Aria seciuni transversale
Adncimea de aerare
Raport Lime /Adncime
Raport Lungime /Laime
Raport Lime Sep. grsimi /Deznisipator

m
m
m
m2
m3
m2
m3

Camera
Deznisipare Sep. grsimi
40
37.7
3.7
2.2
3.95
148
83
541
13.5
3.4
0.9
11
0.6

Eficiena garantat de eliminare a particulelor cu dimensiuni mai mari sau egale cu 0,2 mm este de 90 %.
Grsimile sunt colectate ntr-o cuv, de unde sunt deversate spre concentratorul de grsimi.

Nisipul este splat pentru ndeprtarea substanelor organice i apoi separat de ap.
Apa rezultat de la procesarea (splarea) nisipului este introdus n canalul de evacuare al
deznisipatoarelor, iar apa de la concentratoarele de grsimi este introdus n canalul de intrare al
deznisipatoarelor.
6. Bazinul biologic
Procesul biologic este un proces aerob, cu nitrificare-denitrificare i stabilzarea simultan a nmolului.
Datorit ncrcri relativ reduse a influentului, a fost eliminat decantarea primar.
In cadrul procesului biologic are loc eliminarea ncrcri organice, mpreun cu eliminarea azotului i
parial a fosforului. O parte din fosfor se elimin biologic, iar estul, pn la atingerea caliti impuse a
efluentului se realizeaz prin precipitare chimic.
Apa provenit de la deznisipatoare i separatoarele de grsimi, este condus gravitaional n camera de
distribuie a treptei biologice, care distribuie n mod egal apa n cele patru linii independente ale bazinului de
aerare. In camera de distribuie apa este amestecat cu nmolul biologic recirculat. Fiecare linie de aerare
poate fi izolat independent pentru ntreinere sau reparai. Dimensiunile unei lini sunt 26 x 170 m. Volumul
total al bazinului biologic este de 106.60 m3.
Aerarea se realizeaz prin insuflare de aer, aer asigurat de suflantele amplasate ntr-o cldire separat. In
aceai cldire se realizeaz i prepararea reactivului (clorur feric) pentru precipitarea fosforului. Dispersia
aerului se realizeaz prin 12.80 de discuri de dispersie, cu diametrul membranei EPDM de 267 mm,
amplasate la o adncime de 5,75 m.
Longitudinal, n prima parte a bazinului biologic (zona anoxic) de 34 m lungime are loc procesul de
denitrificare, urmat de cel de nitrificare, care are loc n zona de aerare. Separarea celor dou zone se
realizeaz printr-un perete despritor cu nlimea de 5,5 m. Este asigurat recircularea intern ntre cele
dou zone pentru eliminarea nitrailor care apar n cadrul procesului de nitrificare i care trebuie redui la
azot, cu cte 2 pompe de recirculare pentru fiecare linie. Una din pompe este amplasat cu refularea
orizontal i are debitul de 4.185 m3/h, iar cealalt, utilzat pentru vrfurile de sarcin, are refularea orientat
nclinat i are un debit de 3.240 m3/s. Amestecarea este realizat cu cte 2 mixere cu elice, pentru fiecare
zon a fiecrei lini a bazinului biologic.

Fosforul se elimin prin precipitare cu sulfat feric. Reactivul de precipitare poate fi adugat n 3 puncte
distincte:
- n canalul de distribuie a bazinului biologic,
- n bazinul de aerare dup zona anoxic,
- n canalul de evacuare a bazinului de aerare, n amonte de decantoarele secundare.
Urmrirea procesului se realizeaz prin:
- monitorizarea potenialului redox n fiecare linie, n mijlocul zonei anoxice,
- monitorizarea coninutului de oxigen dizolvat n 3 puncte, n zona de aerare a fiecrei lini.
Debitul de aer al suflantelor se regleaz automat, n funcie de coninutul de oxigen dizolvat n zonele de
aerare.
7. Decantoarele secundare
Apa tratat biologic i chimic, pentru precipitarea fosforului, este condus gravitaional spre dou bateri
de cte patru decantoare secundare radiale. Fiecare baterie este formata din cte 4 decantoare, dintre care 4
nou construite i 4 reabiltate. Distribuia apei n cele dou bateri are loc n camera de distribuie de la
evacuarea bazinului de aerare.
Decantoarele nou construite sunt de tip radial, cu urmtoarele caracteristici:
Diametru 48 m
Suprafa 1630 m2
Adncime la 2/3 din raza 4,7 m
Volum 850 m3
Decantoare reabiltate sunt de tip radial, cu urmtoarele caracteristici:
Diametru 40 m
Suprafa 108 m2
Adncime la 2/3 din raza 2,9 m
Volum 3650 m3
Fiecare baterie de decantoare este prevzut cu cte o staie de pompare pentru nmolul recirculat i
pentru nmolul n exces.

Apa decantat este dirijat spre canalul de evacuare a efluentului, iar nmolul n exces spre linia de tratare
a nmolului.

Epurarea avansata a apelor uzate se defineste prin ansamblul operatiilor suplimentare, ce urmeaza epurarii
conventionale secundare, avnd drept scop eliminarea substantelor n suspensie si dizolvate ramase n apa
dupa parcurgerea etapelor clasice. n efluentul deversat din treapta biologica secundara se mai gasesc:
a) suspensii solide;
b) substante organice rezistente la metabolismul microbian - nebiodegradabile;
c) compusi toxici sau cancerigeni;
d) ionii unor substante anorganice cum ar fi cei de calciu, potasiu, nitrati, fosfati, sulfati, cloruri etc.;
e) un numar nedefinit de compusi organici sintetici.
Epurarea avansata cuprinde procesele si tehnologiile destinate sa asigure grade ridicate de epurare imposibil
de realizat prin metode clasice si/sau destinate ndepartarii unor poluanti n treptele fizica si biologica.
Dupa 1970 au aparut preocupari pentru eliminarea n special a compusilor pe baza de azot si fosfor. Treapta
biologica reuseste sa elimine maximum 2540% din azotul total. Aceste elemente si compusii lor au efecte
dezastruoase asupra mediului prin accelerarea procesului de eutrofizare a bazinelor de apa. Ele sunt elemente
nutritive care favorizeaza dezvoltarea algelor, dar sunt esentiale pentru formarea si dezvoltarea namolului

activ n epurarea biologica. Pe de alta parte, amoniul are efecte dezastruoase asupra concentratiei de oxigen
dizolvat din apele receptoare si este toxic pentru pesti.
Astazi epurarea avansata a apelor uzate este obligatorie, fiind impusa de necesitatea mentinerii echilibrului
ecologic. Impactul statiilor de epurare asupra mediului trebuie analizat att din punctul de vedere al
urmarilor ce apar la deversarea produsilor de carbon ct si la modificarile ce pot interveni n emisar ca
urmare a compusilor pe baza de azot si fosfor. Totodata, trebuie analizat si efectul altor compusi, de exemplu
cei toxici, care sunt deversati accidental sau dirijat n apele naturale.

Bibliografie:
www.rowater.ro
www.uoradea.ro
http://biblioteca.regielive.ro/
http://www.tehnicainstalatiilor.ro/