Parametrii tehnologici ai procesului de epurare

În bazinele biologice se amestecă trei elemente :

•Apa uzată cu substanţe organice, azot şi fosfor care constituie hrana bacteriilor
mineralizatoare, bacterii pentru denitrificare, nitrificare şi bacterii pentru eliminarea
fosforului (aşa numitul substrat organic);
•Nămolul activ de recirculare;
•Aerul care conţine oxigen necesar pentru microorganisme.

Bazine biologice pentru eliminarea C

Mixarea celor trei elemente trebuie să se facă astfel încât, indiferent de sistemul de
aerare, să îndeplinească 3 condiţii esenţiale:
1. Să introducă oxigenul necesar desfăşurării proceselor biochimice în bazinul de aerare;
2. Să realizeze o bună omogenizare a celor trei elemente (apa uzată, aer şi nămol de
recirculare);
3. Să fie evitată depunerea flocoanelor de nămol în orice punct al bazinului.

Epurare convenţională

Bazine cu nămol activat, omogene sau cu amestecare totală

1
 Bazine cu nămol activat convenţionale

Bazine cu nămol activat cu distribuţia fracţionată a apei în lungul bazinului

(step feed)

Bazine cu nămol activat cu distribuţia fracţionată a nămolului de recirculare

în lungul bazinului

2
 Bazine cu nămol activat cu distribuţia fracţionată a apei uzate şi a nămolului
de recirculare în lungul bazinului

Bazine cu nămol activat cu regenerarea nămolului de recirculare (stabilizare

de contact)

Bazine cu nămol activat cu aerare prelungită

3
 Epurarea avansată
Principalele procese care intervin în epurarea avansată a apelor uzate orăşenesti sunt:
-procese de eliminare a azotului (nitrificare, denitrificare);
-procese de eliminare a fosforului;
-procese de eliminare avansată a materiilor solide în suspensie.

Mediu anaerob este un mediu lipsit de oxigen în care predomină reacţiile de

reducere.
Mediu aerob sau oxic este un mediu cu un conţinut important de oxigen (peste 1 mg
O2/l).
Mediu anoxic este un mediu cu “urme”de oxigen deci conţine foarte puţin oxigen
dizolvat <0,1 mg/l O2/l, până la < 0,5 mg/l O2/l.
Bacteriile heterotrofe aerobe sunt organisme vii care utilizează ca hrană substanţe
organice pe bază de carbon, având ca sursă de energie oxigenul introdus în apa uzată prin
diferite procedee de aerare. Sunt caracteristice epurării biologice convenţionale.
Bacteriile autotrofe aerobe sunt organisme vii capabile să sintetizeze independent
substanţele organice (celule noi) din cele anorganice. Astfel ele utilizează pentru
dezvoltarea lor carbonul anorganic din bioxidul de carbon în loc de carbonul organic.
Sursa de energie pentru dezvoltarea bacteriilor este oxigenul furnizat din exterior -
prin aerarea apei. Bacteriile produc oxidarea compuşilor anorganici ai amoniului în
azotaţi.
Aceste bacterii sunt cele specifice nitrificării de tipul NITROSOMONAS şi
NITROBACTER.
Bacterii heterotrofe anoxice utilizează în nutriţie substanţe pe bază de carbon
organic şi îşi obţin energia necesară dezvoltării preluând oxigenul din azotaţi. Aceste
bacterii necesită un mediu lipsit de oxigen dizolvat, eventual cu “urme”, adică <0,1 mg
O2/l. Ele au capacitatea de a utiliza, în conditii anoxice, oxigenul din azotati.
Transformarea azotatului în azot liber are loc cu producere de alcalinitate, ceea ce
va conduce la o creştere a pH-ului.
Dintre bacteriile heterotrofe anoxice în procesul de denitrificare avem:
ACHROMOBACTER, AEROBACTER, MICROCOCUS,PROTEUS, SPIRILLUM etc.

Timpul de generare este durata în care o bacterie, căreia i se asigură condiţii optime
de mediu (hrană, temperatură, oxigen etc), îşi începe multiplicarea prin diviziune binară.
Vârsta nămolului este definită prin raportul dintre cantitatea de materii solide în
suspensie (substanţă uscată) care părăseşte sistemul bioreactor – decantor secundar.
Orientativ vârsta nămolului reprezinta durata de retenţie a flocoanelor de nămol în
bioreactor. Se măsoară în zile.

Instalaţii de epurare avansată

Îndepărtarea azotului şi fosforului din apele uzate se realizează cel mai frecvent în
aceleaşi bazine în care se elimină substanţele organice biodegradabile (C).
La instalaţiile de epurare existente, dacă bazinele construite nu sunt suficiente,
atunci eliminarea azotului şi a fosforului se poate face într-o treaptă
independentă,amplasată aval de bazinul de aerare (C).

4
 Schema tehnologică de epurare avansată cu nitrificare

Instalaţiile tehnologice necesare sunt:

În cazul în care este necesară numai nitrificarea.
Bioreactor în care se elimină substanţele biodegradabile şi se transformă azotul
amoniacal N-NH4 în azotaţi NO3.
Decantor secundar care reţine biomasa creată în bioreactor.
Instalaţii de recirculare a nămolului activ şi de evacuare a nămolului în exces.

Schema tehnologică de epurare avansată cu nitrificare – denitrificare (schema

cu predenitrificare)

Schema tehnologică de epurare avansată cu nitrificare – denitrificare şi

selector aerob amonte

5
 Instalaţiile tehnologice necesare sunt:
În cazul în care este necesară îndepărtarea azotului.
-Bioreactor, în care se elimină substanţele biodegradabile, nitrificarea şi denitrificarea.
-Decantor secundar.
-Instalaţii pentru nămolul activat de recirculare (recirculare externă) şi de evacuare a
nămolului în exces.
-Instalaţii de recirculare internă pentru aprovizionarea cu azotaţi a zonei de denitrificare.
-Un bazin selector aerob amplasat în amontele bioreactorului (opţional), în scopul evitării
dezvoltării bacteriilor filamentoase.
-O sursă externă de C, dacă este cazul.

Schema tehnologică de epurare avansată cu nitrificare – denitrificare şi

defosforizare

Instalaţiile tehnologice necesare sunt:

În cazul în care este necesară îndepărtarea substanţelor organice biodegradabile, a
azotului şi a fosforului.
-Bazin anaerob în amontele bioreactorului pentru îndepărtarea fosforului. Acesta poate
juca şi rol de selector.
-Bioreactor, în care se elimină substantele biodegradabile, nitrificarea şi denitrificarea.
-Decantor secundar
-Instalaţii de recirculare a nămolului (recirculare externă) şi de evacuare a nămolului în
exces.
-Instalaţii de recirculare internă pentru aprovizionarea cu azotaţi a zonei de denitrificare.
-O sursă externă de C, dacă este cazul.

Procesul de eliminare a azotului din apele uzate

-NITRIFICARE
-DENITRIFICARE

Procesul de nitrificare poate fi reprezentat schematic astfel

Tipul bacteriilor Reactia

Nitrosomonas Amoniu + Oxigen = Nitrit + Apa + Hidrogen
2NH + 3O = 2NO + 2H O + 4H
Nitrobacter Nitrit + Oxigen = Nitrat

6
 2NO2 + O2 = 2 NO3

TOTAL Amoniu + Oxigen = Nitrat + Apa + Hidrogen

NH4 + 2O2 = NO3 + H2O + 2H

Procesul de nitrificare
Nitrificarea este necesară deoarece azotul amoniacal consumă oxigen din mediu. Pe
de altă parte eliminarea azotului amoniacal sau a amoniacului este toxic pentru peşti şi
alte vieţuitoare acvatice.
De regulă procesul de nitrificare este necesar atunci când raportul CBO/TKN < 3,0.

Procesul de nitrificare este caracterizat prin următoarele aspecte

În mediul aerob al bioreactorului convieţuiesc şi bacterii heterotrofe care contribuie
la îndepărtarea substanţelor organice pe baza de C şi cele autotrofe care contribuie la
nitrificare.
Bacteriile nitrificatoare faţă de cele heterotrofe au o dezvoltare lentă, deci un timp
de generare mare. Viteza mai mare de înmulţire a bacteriilor heterotrofe trebuie adaptată
vitezei de înmulţire a bacteriilor nitrificatoare.
Acest lucru se obţine prin reducerea substanţială a ofertei de hrană pentru bacteriile
heterotrofe, adică a încărcarii organice a nămolului în bioreactor (kg CBO/kg SU).
Vârsta nămolului este de min.10 zile dar se recomandă 20 de zile (sau mai mare în
cazul aerării extinse).
Sub 8-10oC nu se mai produce nitrificarea. Eficienţa nitrificării creşte cu
temperatura apei uzate (optim 20-30oC ).
Prin nitrificare, datorită eliberării ionilor de H, se reduce alcalinitatea, deci pH-ul
poate scădea sub 7. O scădere a pH-ului, acidificarea apei, poate să înrăutăţească
condiţiile de viaţă ale microorganismelor. În acelaşi timp sunt dizolvate particule de
carbonat de calciu din suspensii şi se modifică structura flocoanelor.
În cazul epurării biologice într-o singură treaptă, în scopul nitrificării concomitente
cu reducerea CBO5, hotărâtoare pentru nitrificare este alcalinitatea apei.
Concentraţia de oxigen dizolvat trebuie să fie de minimum 2,0 mg O2/l.
Trebuie evitată introducerea în bioreactor a substanţelor toxice sau a substanţelor
inhibitoare ale procesului biologic.
Procesul de denitrificare este caracterizat prin următoarele aspecte
Pentru descompunerea substanţelor organice pe baza de C, bacteriile utilizează
oxigenul din combinaţiile azotului (azotaţi). Aceasta înseamnă că baza activităţii
microorganismelor o constituie oxigenul legat chimic şi nu oxigenul liber dizolvat. Acest
lucru se întâmplă deoarece bacteriile sunt silite să utilizeze această sursă de energie din
cauza lipsei oxigenului dizolvat.
Acest fenomen are loc numai în mediu anoxic. În procesul de denitrificare azotatul
este transformat de către bacterii în azot liber, bioxid de carbon, concomitent cu
consumul de carbon organic.
Succesiunea de transformare în procesul de denitrificare:
-Azotaţii NO3 »»»»»»azotţi NO2i
-Azotiţii NO2 »»»»»» oxid azotic NO
-Oxidul azotic NO »»»»»»oxidul azotos N2O

7
-Oxidul azotos N2O »»»»»» N2
-Alături de N2 se mai obtine apa si CO2

Următoarele aspecte sunt importante în procesul de denitrificare :

Denitrificarea consumă jumătate din ionii de hidrogen, produşi la nitrificare
preîntâmpinându-se astfel o scădere a pH-ului ca urmare a nitrificării.
În fenomenul de nitrificare se consumă pentru fiecare mol de N exact 2 moli de O.
La denitrificare se consumă 1,25 moli de O la fiecare mol de N.
Se poate trage concluzia că printr-o nitrificare avansată se majorează consumul de
oxigen.
Exprimat valoric avem:
1 kg N obţinut din azotaţi are nevoie de o cantitate suplimentară de oxigen de 4,44 kg O
peste cel necesar pentru eliminarea substanţelor organice pe baza de C.

(Exemplu: M NH4= 18; M N =14, M O=16 )

2NH4 + 5O2 = 2NO3 + 4H2O
2x 18 ……… …………. 5x2x16
14………………………?
? = 4,44 kg O la kg N transformat în azotaţi

Prin denitrificare se recâştigă 2,9 kg O.

(Exemplu: M NO3= 62; M N =14, M O=16 )

2NH4 + 5O2 = 2NO3 + 4H2O
2x18 ……… …………. 5x2x16
14………………………?
? = 4,44 kg O la kg N transformat în azotaţi

Dacă prin denitrificare se câştigă 2,9 kg O2, pentru nitrificare avem nevoie de 4,44
kg/O2. Se poate concluziona că într-un proces de nitrificare - denitrificare am avea
nevoie doar de 4,44-2,9 =1,54 kg oxigen peste cel necesar pentru eliminarea substanţelor
organice.
Atenţie
CONSUMUL DE OXIGEN NECESAR SE VA REFLECTA APOI ÎN
COSTURILE DE OPERARE ALE STAŢIILOR DE EPURARE !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Pentru desfăşurarea corespunzătoare a procesului de denitrificare se recomandă:

Evitarea ca în zona de denitrificare să ajungă oxigen: în acest scop toate punctele de
alimentare (admisia apei, admisia nămolului de recirculare, a recirculării interne) să se
amplaseze grupat (alăturat) şi fără deversări libere în atmosferă (dacă este posibil acestea
trebuie să fie sub nivelul apei).
Este necesară mixarea apei cu echipamente corespunzătoare pentru realizarea unui
bun amestec şi pentru evitarea depunerilor. Este suficient un raport energetic de 2-5
W/mc bazin anoxic.

8
 Deoarece la denitrificare se eliberează azot sub formă de gaz se va produce un efect
de flotare a suspensiilor în bioreactor care poate conduce la formarea nămolului plutitor.
Acest nămol nu deranjază procesul de denitrificare şi se distruge în zona aerată.
Dacă zona de denitrificare este poziţionată după partea aerată, bulele de azot gazos
care se degajă din lichid pot dăuna procesului de sedimentare din decantorul secundar
care urmează în flux. Pentru a înlătura acest neajuns, se recomandă impunerea în flux,
între bazinul biologic şi decantorul secundar, a unui bazin de stripare cu aer a bulelor de
azot , numit bazin de degazare sau de postaerare.

CONCLUZII pentru procesele din bioreactoare sau bazinele de aerare

Pentru descompunerea substanţelor organice pe bază de carbon sunt necesare :
-condiţii aerobe,
-microorganisme heterotrofe aerobe,
-mediu bogat în oxigen (minium 1 mg O2/l).

Pentru nitrificare sunt necesare:

-condiţii aerobe,
-microorganisme autotrofe aerobe (nitrificatori),
-mediu bogat în oxigen (minium 2 mg O2/l).

Pentru denitrificare sunt necesare:

-condiţii anoxice (mediu lipsit de oxigen, cel mult cu “urme” de oxigen, dar nu mai mult
de 0,1 mg O2/l)
-microorganisme heterofe anoxice – care în lipsa oxigenului dizolvat îşi procură oxigenul
necesar din descompunerea în special a azotaţilor (şi a azotiţilor dacă există).

Procesul de eliminare a fosforului din apele uzate

Eliminarea fosforului din apa uzată se poate face prin :
1. Procese biologice
2. Procese chimice
3. Procese mixte bio-chimice
Epurarea convenţională mecano-biologică înlătură din apa uzată aproximativ 10-
30% din fosforul influent deoarece ortofosfaţii, polifosfaţii şi fosforul legat organic sunt
încorporaţi în ţesutul celular al microorganismelor iar sedimentarea biomasei este
ineficientă în reţinerea fosforului.

Cele mai uzuale forme de fosfor care se găsesc în apa uzata sunt :
•Ortofosfatul PO4
•Polifosfatul (polimeri ai acidului fosforic)
•Fosfaţii organici
• Polifosfaţii, cum ar fi hexametafosfatul, hidrolizează în mod gradual în apă către forme
stabile (solubile) de tipul orto iar prin descompunerea bacteriană eliberează ortofosfaţi.
Pentru a mări eficienţa de eliminare a fosforului se utilizează în prezent mai multe
procedee biologice în care prin ajutorul microorganismelor angrenate în acest proces sunt
expuse fie la condiţii strict anaerobe fie la condiţii alternativ anaerobe şi aerobe.

9
 Aceasta expunere alternativă determină o suprasolicitare a microorganismelor astfel
încât capacitatea lor de adsorbţie a fosforului depăşeste nivelul normal.

Procesul de eliminare biologica a fosforului

Fosforul este reţinut în treapta biologică prin procese de încorporare a ortofosfaţilor,
polifosfaţilor şi a fosforului organic în ţesutul celular. Cantitatea totală de fosfor
eliminată este în funcţie de flocoanele produse efectiv.
Procedeele specifice de epurare biologică pentru îndepărtarea fosforului sunt:
-Procedeul A/O
-Procedeul PHOSTRIP
-Procedeul bioreactorului cu funcţionare secvenţială (SBR).

Procedeul A/O
Acest procedeu presupune îndepărtarea fosforului pe linia apei, în treapta biologică
concomitent cu oxidarea substanţelor organice pe baza de C. Este un sistem cu biomasă
în suspensie ce se dezvoltă într-un singur bazin.Tehnologia combină zone succesive
anaerob, aerob.
Pentru nitrificare aprovizionarea cu O poate fi facută prin suplimentarea timpului de
retenţie necesar în zona aerobă. O parte din nămolul activat reţinut în decantorul secundar
este recirculată în amontele bioreactorului.
Concentraţia fosforului influent depinde în mare măsură de raportul CBO5/P al apei
influente.
Pentru raporturi :
-mai mari de 10/1, se pot obţine concentraţii de fosfor solubil în efluentul epurat sub 1
mg/l;
-mai mici de 10/1, pentru a se obţine valori scăzute ale concentraţiei de fosfor în efluent
este necesară adăugarea de săruri metalice.

Procedeul PHOSTRIP
Implică îndepărtarea fosforului pe linia nămolului. În urma acestui procedeu o parte
din nămolul recirculat este dirijat într-un rezervor anaerob de stripare a fosforului.
Timpul de retenţie în acest bazin variază în general între 8-12 ore.
Fosforul eliberat în bazinul de stripare este evacuat odată cu supernatantul, iar
nămolul activ sărac în fosfor este introdus în faţa bazinului de aerare.
Supernatantul bogat în fosfor este tratat cu var sau alt coagulant într- un bazin
separat şi dirijat spre decantorul primar sau într-un bazin de floculare - coagulare pentru
separarea materiilor în suspensie. Acest procedeu poate asigura un efluent cu ~ 1,5 mg/l
P.

Procedeul bioreactorului cu funcţionare secvenţială (SBR)

Este utilizat în general pentru debite mici de apă uzată cu condiţia flexibilităţii
funcţionării şi care permite reţinerea atât a azotului cât şi a fosforului.
Configuraţia de lucru a SBR-ului este în 6 faze :
Faza 1 – UMPLERE
Faza 2 – MIXARE IN MEDIU ANAEROB
Faza 3 – AERARE

10
Faza 4 – MIXARE IN MEDIU ANOXIC
Faza 5 – SEDIMENTARE
Faza 6 – EVACUARE APA LIMPEZITĂ

In această configuraţie eliberarea fosforului şi reducerea CBO5 au loc în faza

anaerobă de mixare iar reducerea fosforului se face în faza de amestecare aerobă.
Modificând timpii de reacţie se obtine nitrificarea sau denitrificarea. Durata unui ciclu
poate varia de la 3 la 24 ore.
In faza anoxică este necesară sursa de carbon. (Dacă aceasta nu există în apa uzată
trebuie adaugată o sursă externă de C).

Procesul de eliminare chimică a fosforului

Se folosesc diferite săruri de aluminiu şi săruri de fier cum ar fi: sulfatul de
aluminiu, clorura ferică, sulfatul feric, sulfatul feros etc.
Sărurile de fier şi aluminiu se adaugă în diferite puncte ale proceselor de epurare
după cum urmează:
- înainte de decantorul primar – pre-precipitare;
- înainte si/sau după bioreactor – co-precipitare.
După decantorul secundar – post-precipitare (în flux după decantorul secundar
există decantorul defosforizare).
În mai multe puncte din procesul tehnologic – adiţie chimică multipunctuală.

Debitele de calcul pentru treapta avansată sunt:

Debitul mediu zilnic
Debitul maxim zilnic
Debitul orar maxim

Ex.: Staţia de epurare Timişoara este proiectată :

O zi mediu= 2,4 mc/s = 207.360 mc/z
O zi maxim = 3,0 mc/s = 259.200 mc/zi

La verificarea bazinului de aerare trebuie să ţinem cont că avem:

Qv = Q zi max apă uzată + Q zi maxim nămol recirculare externă + Q zi maxim
nămol recirculare internă.

Date care trebuie cunoscute pentru dimensionarea sau verificarea

bioreactorului (bazinului de aerare)

-Concentraţiile de poluanţi la intrarea în staţia de epurare

-Concentraţiile de poluanţi la ieşirea din staţia de epurare
-Temperatura apei uzate (minim, maxim)

Aceste date ne sunt necesare pentru a putea determina: încărcarea cu substanţă

organică, azot şi fosfor, calculul volumelor de nitrificare, denitrificare, calculul cantităţii
de oxigen, vârsta nămolului, producţia de nămol, producţia de nămol în exces, calculul
gradului de recirculare etc.

11
 Concentraţiile de poluanţi :
Exemplu – Staţia de epurare Timişoara
Încărcarea la intrarea unei staţii de epurare debit de 2.400 l/s = 207.360 mc/zi
Încărcarea în poluanţi a staţiei (kg/zi) = debit zilnic (mc/zi)xcantitate poluant
(mg/l))/1000
Exemplu la staţia de epurare Timişoara :
1. încărcarea CBO5 = 22.000 kg/zi (+2.000 kg/zi reload)
2. încărcarea SS = 28.000 kg/zi
3. încărcarea NH = 5.400 kg/zi
4. încărcarea PO = 1600 kg/zi

Deteminarea producţiei de nămol

Nămolul produs în reactoarele biologice este compus din:
-materii organice rezultate din procesele de degradare;
-materii solide înglobate
-nămolul provenit din eliminarea fosforului
-nămol provenit din eliminarea P biologic
-nămol provenit din eliminarea P chimic
SS = producţia zilnică de nămol;
SS = SS + SS + SS (~0) (kg/zi);
SS SS = producţia zilnică de nămol rezultată la degradarea substantelor
organice;
SS = producţia zilnică de nămol rezultată din eliminarea P;
SS = producţia zilnică de nămol rezultată din floculare.

Producţia zilnică de nămol rezultată din degradarea substanţelor organice se

exprimă în kg SU/kg CBO5 şi se notează SSdd

SS = 0.75 + 0.6 -

În care:
F – factorul corectat cu temperatura F = 1.072t-15=0.706
t = 100C
SS – cantitatea de SS în apa uzată
CBO5 – cantitatea de CBO5 în apa uzată
t = vârsta nămolului

Dacă avem încărcarea în apa uzată:

CBO5 = 12.960 kg/zi
SS = 17.280 kg/zi
t = 25 zile

12
SS = 0.75 + 0.6 - =1.55- =1.1 kg SU/kg
CBO5

deci avem CBO5 = 12.960 kg/zi, rezultă:

SS = 1.1 x 12.960 = 14.256 kgSU/zi

Calculul producţiei de nămol rezultată de la eliminarea P

SS = producţia de nămol rezultată la eliminarea fosforului

Pentru a afla SS trebuie să cunoastem :

-conc P BM = concentraţia de fosfor încorporat în biomasă;
-conc P Bio-ex = concentraţia fosforului biologic exces.

Calculul producţiei de nămol încorporată în biomasă

Concentraţia de fosfor încorporat în biomasă, se consideră de regula 1% din
concentratia CBO5, influenţa bazinului anaerob.

Conc P,BM = 0,01 x C CBO5 = 0,01 x 150 mg/l = 1,5mgP/l

sau
Conc P,BM= 0,005 x C CCOCr = 0,005 x 300mg/l = 1,5mgP/l

Cantitatea de P în nămolul încorporat în biomasă poate fi calculată cu relaţia :

SS P BM=0,01xCBO5 (kg/zi)= =0,01kgP/kgCBO5x12.960kg CBO5/zi = 129,6
kgP/zi

Calculul producţiei de nămol încorporată în nămolul în exces

Pentru apa uzată orăsenească, concentratia fosforului biologic în exces se va
considera:
1. Schema de epurare cuprinde bazine anaerobe amplasate amonte de bioreactor
Conc P, bio ex =(0,01......0,015) x C CBO5 = (0,01.............0,015) x 150 mg/l = =1,50 –
2,25 mgP/l
Sau
Conc P, bio ex =(0,005...........0,007) x C CCOCr = (0,005.......0,007) x 300 mg/l = =1,50-
2,1 mgP/l
2. Schema de epurare este cu predenitrificare sau cu denitrificare cu alimentare
fractionata
Conc P, bio ex ≤ (0,005......0,01) x C CBO5 = (0,005.............0,01) x 150 mg/l = =0,75 –
1,5 mgP/l
sau
Conc P, bio ex ≤ 0,002 x C CCOCr = 0,002 x 300 mg/l = 0,6 mgP/l

1. Schema de epurare cuprinde bazine anaerobe amplasate amonte de bioreactor

Conc P, bio ex = (0,01......0,015) x C CBO5 = (0,01.............0,015) x 150 mg/l = =1,50 –
2,25 mgP/l

13
SS P Bio-ex = (1,5-2,25 ) mgP/l x 86.400 mc/zi = 129,6 – 194.400 kgP/zi
2. Schema de epurare este cu predenitrificare sau cu denitrificare cu alimentare
fractionată
Conc P, bio ex ≤ (0,005......0,01) x C CBO5 = (0,005.............0,01) x 150 mg/l = = 0,75 –
1,5 mgP/l
SS P Bio-ex = (0,75- 1,5 ) mgP/l x 86.400 mc/zi = 64,8 – 129,6 kgP/zi

Calculul producţiei de nămol rezultată de la eliminarea P

Calculul cantităţii de nămol în exces provenit din eliminarea P se face cu relatia
următoare:

SS = =……kg SU/zi

Acest nămol este alcătuit din materie solidă rezultată la îndepartarea P biologic în
exces şi din cea obtinută din precipitarea simultană. La eliminarea P biologic se admit 3
gSU/gP eliminat biologic.
Materiile solide rezultate la precipitarea simultană sunt functie de tipul de coagulant
si de cantitatea dozată:
-2,5 g SU pentru 1g Fe dozat
-4,0 g SU pentru 1g Al dozat
Pentru a putea afla cantitatea de nămol rezultată de la eliminarea P trebuie neaparat
să cunoastem “BALANTA P TOTAL”.
Astfel avem :
•P total la intrare în treapta biologică (este egal cu P la intrarea în staţia de epurare),
•P total încorporat în biomasă
•P total din efluent la ieşirea din statia de epurare (1 sau 2 mg/l),
•P care trebuie înlăturat = P infl – P biomasă-P efluent
Astfel avem :
-P influent = 432 kg P/zi
-P total încorporat în biomasă = 0,01xCBO5 (kg/zi)= 0,01kgP/kgCBO5x12.960 kg
CBO5/zi = 129,6 kgP/zi
-P total din efluent la iesirea din statia de epurare (1 mg/l) = 86,4 kgP/zi
-Pcare trebuie înlaturat = Pinfl –Pbiomasa-Pefluent=432-129,6-86,4 = 216 kg P/zi sau 2,5
mgP/l.
Astfel avem :
•6,8= 2,5 (înseamnă 2,5 gSU/g de fier dozat)X2,7 (care este raportul 2,7 gFe 3+ /g P total
eliminat)
•5,3= 2,5 (înseamnă 4,0 gSU/g de aluminiu dozat)X1,32 (care este raportul 1,32 g Al 3+ /
g P total eliminat)

SS = = 1857.6 kg SU/zi

14
 Calculul producţiei de nămol

SS = SS + SS + SS (~0) (kg/zi)

În care:
- SS SS = producţia zilnică de nămol rezultată la degradarea
substantelor organice - SS = producţia zilnică de nămol rezultată din
eliminarea P - SS = productia zilnică de nămol rezultată din floculare

Balanţa azotului
Încărcarea la intrarea în statia de epurare în N total = 2.592 kgN/zi
Raportul TKN/NH4-N = 1,43 (dacă nu aveţi încărcarea la intrare în staţie în azot
total ci o aveţi în amoniu sau azot amoniacal)
Azotul în efluent va fi de : 1000 l/s x 3600 x 24 x 0,01 =864 kgN total/zi
Azotul conţinut în nămolul în exces:
-Nămolul produs = 16.113,6 kgSU/zi
-Considerând raportul volatile / total solide = 0,7
-Volatilele continând 50% proteine şi proteinele/N total =6,25

Azotul care trebuie denitrificat:

Azotul conţinut în nămolul în exces:
Nămolul produs = 16.113,6 kgSU/zi
Considerând raportul volatile / total solide = 0,7,volatilele conţinând 50% proteine şi
proteinele/N total =6,25,avem:
N total în nămolul biologic = 16.113,6 x0,7 x(0,5/6,25) = 902,3 kg/zi
Rezultă:
N care trebuie denitrificat = = N total influent – N total efluent – N total namol biologic=
=2.592 – 864-902,3 =825,7 kg N/zi

Azotul
conf ATV pag 25, tabelul 3, se recomandă:
Rata de denitrificare = 0,13 kg N-NO3/kg CBO5.
Rezultă că pentru o încărcare de 12.960 kg/zi CBO5, maximum de încărcare N-NO3 care
poate fi denitrificată este de 12.960 x 0,13 = 1.684,8 kg/zi.

SE POATE CONCLUZIONA CĂ DENITRIFICAREA VA FUNCŢIONA BINE

PENTRU CĂ POATE DENITRIFICA ~1.680 kg/zi ŞI VA TREBUI SĂ DENITRIFICE
NUMAI ~ 825 kg/zi.

15
 Necesarul de oxigen

OD = Bd, CBO 5(0.56 + )

Unde:
- OD =consumul de oxigen kgO2/zi
-Bd,CBO5 = încărcarea în CBO5 (kg CBO5/zi)
-t = vârsta nămolului (zile)
-F = factor de temperatură =

Necesarul de oxigen pentru nitrificare

OD =Q x4,3( )

Unde :
-Qzi = cantitatea de apă uzată /zi
-S =concentratia de N-NO3 care treb denitrificat
-S =concentratia de N din apa uzată din influent şi care se consideră = 0
-S =concentraţia de N din efluent

NECESARUL DE OXIGEN furnizat la denitrificare

În procesul de denitrificare se FURNIZEAZĂ procesului (nu se consumă) ~ 2,9 kg
O2 pentru fiecare kg azot din azotatul care trebuie denitrificat.
Astfel se poate obţine din denitrificare :

OD =-

Încărcarea organică a nămolului Ion-F/M ratio (rata de hrană pentru

microorganisme)
F/M este dat din proiectarea staţiei de epurare. Se consideră pentru :
•Aerare extinsă cu stabilizarea nămolului F/M = 0.05- 0,15 zile .
Exemplu TM =F/M ratio = 0,07.
•Epurare convenţională F/M = 0,2-0,4 zile .
•Aerare cu încărcare mare (high-rate aeration) F/M = 0,4-1,5 zile
•Aerare cu nitrificare (în acelaşi bazin se înlăturăşi C şi N)= F/M = = 0,05- 0,2 zile .
•Aerare cu nitrificare (se înlăturăşi C şi N în bazine separate)= F/M = 0,5- 1,5 zile .
SBR =F/M = 0,05- 0,3 zile

. Încărcarea organică a nămolului - F/M Ratio

16
 Ion = F/M = =……kgCBO5/kgSU/zi

Cb = cantitatea de substanţă organică biodegradabilă exprimată în CBO5 care intră în

treapta biologicăşi care este egală cu cantitatea de substanţă organică care iese din
decantorul primar.
Na = cantitatea de materii solide în suspensie, exprimată în SU din nămolul activat
existent în bazinul cu nămol activ (kg SU/zi).

Concentraţia nămolului activ în bazinul de aerare (MLSS )

Concentraţia nămolului în bioreactor (bazinul de aerare) (MLSS) reprezintă
materiile solide din bazinul de aerare în procesul cu nămol activ.
Concentraţia MLSS ne indică date despre cantitatea biomasei în bioreactor (bazinul
de aerare).
Na = cantitatea de materii solide în suspensie, exprimată în SU din nămolul activat
existent în bazinul cu nămol activ (kg/zi).

MLSS = = …..kg SU/mc

MLSS este o dată stabilită la proiectarea staţiei de epurare.

Din proiectare se impune:
1. Pentru staţii de epurare convenţională unde Conc CBO5 efluent ≤ 20, rezultă
MLSS = 3,30 kg/mc.
2. Pentru staţii de epurare convenţională unde Conc CBO5 efluent ≤ 30, rezultă
MLSS = 3,30 kg/mc.
3. Pentru staţii de epurare cu nitrificare, rezulta MLSS = 3,30 kg/mc.
4. Pentru staţii de epurare cu aerare prelungităşi stabilizarea nămolului, rezultă
MLSS = 3,50 – 5,0 kg/mc.

Rezultă, V total = 51.428,5 mc.

Încărcarea organică abazinului

Iob = = …..kg CBO5/ mc / zi

Cb = cantitatea de substanţă organică biodegradabilă exprimată în CBO5 care intră în

treapta biologicăşi care este egală cu cantitatea de substanţă organică care iese din
decantorul primar.
V total = volumul bazinului de aerare

Volumul bioreactorului (bazinului de aerare)

17
V total = volumul BIOREACTORULUI (bazinului de aerare)
V denitrificare = volumul de denitrificare (bazinului de aerare)

conf ATV pag 25, tabelul 3, se recomandă :

Vdenitrificare/ V total = 0,3
V denitrificare = 0,3 x V total
V nitrificare = 0,7 x V total

Vârsta nămolului
Orientativ, vârsta nămolului poate fi definită ca durata medie de retenţie a
flocoanelor de nămol activ din bioreactor.
Tehnic, ea reprezintă raportul dintre cantitatea de materii solide în suspensie
(exprimată în SU) existente în bioreactor şi cantitatea de materii solide în suspensie
(exprimată în SU) care părăseşte zilnic bioreactorul spre decantorul secundar.
Astfel avem :
1. vârsta nămolului (totală),
2. vârsta nămolului pentru zona aerobă.

Vârsta nămolului (‘’totală”)

t = = =….zile

Vârsta nămolului, zona aerobă

t = =

Vârsta nămolului, zona aerobă

Total biomasă aerobă = Vaerob x MLSS

t = =

Producţia de nămol = producţia de nămol degradare substanţe organice + producţia

nămol P.

Timpul de retenţie hidraulică

t =

18
Q zi max = ~1,2 Q zi mediu
V total = V nitrificare + V denitrificare

Capacitatea de sedimentare a nămolului active

Indexul volumului de nămol (IVN) este folosit pentru a analiza calitatea capacităţii
de sedimentare a nămolului.
IVN-ul este măsurat prin umplerea unui con Imhoff (sau a unui cilindru gradat de
1l) cu supernatant prelevat din bazinul de aerare şi lăsând amestecul să sedimenteze timp
de 30 min. Volumul nămolului decantat (în 1 l) este măsurat după scurgerea acestei
perioade de timp şi IVN este calculat cu ajutorul formulei:

IVN =

IVN (ml/g) este volumul în mililitri ocupat de 1g de nămol sedimentat şi

concentraţia nămolului activ în bazin sunt exprimate în mg/l.
Un nămol care sedimentează uşor are o valoare de 80 ml/g sau mai mică.
Valorile în jurul a 100 ml/g arată un nămol de calitate, care sedimenteaza uşor, iar
valorile mai mari de 150 ml/g denotă proaste caracteristici de sedimentare.

Nămolul activ recirculat (RAS)

Scopul nămolului activ este să menţină un număr adecvat de microroganisme în
bazinele de aerare pentru a face faţa încărcărilor (hranei) care intră în staţie.
Nămolul recirculat conţine microorganisme care au abilitatea de a se hrăni cu
materia organică din apa uzată.
Dacă nămolul sedimentat nu este recirculat rapid în bazinele de aerare sau dacă
devine septic, atunci va fi afectat întreg procesul de epurare. Capacitatea de a răspunde
modificărilor volumului de nămol al influentului prin ajustarea volumelor de RAS este
vitală pentru o funcţionare eficientă a staţiei de epurare.
Nămolul se reîntoarce de la decantoarele secundare în bioreactor pentru a menţine
cantitatea dorită de hrană pentru microorganisme.
Sistemul bazin de aerare – decantor secundar este proiectat ca raport de recirculare
de 50-150% din debitul mediu zilnic.
Raportul de recirculare cerut se determină prin simple teste insitu sau în laborator.
O metodă comună este cea în care se măsoară cu o rigla înălţimea stratului de
nămol din bazin.
O alta metodă este de a determina volumul nămolului decantat la 30 min. în cilindru
gradat care a fost umplut cu MLSS.

RAPORTUL DE RECIRCULARE
Raportul de recirculare se determină cu relaţia:

Q /Q =

19
 Metoda de determinare a raportului de recirculare se bazează pe cunoaşterea IVN
(indicele volumetric al nămolului).

Q /Q =

Nămolul activ recirculat (RAS)

Un echilibru al SS în bazinul de aerare poate fi stabilit pentru a determina volumul
de nămol recirculat:
solidele intrate în bazinul de aerare = solidele ieşite din bazinul de aerare
QxSi+QrxSr=MLSS(Q+Qr)
Presupunând ca indicele Si din influent (Si) este mai mic decât în relaţia cu Sr şi
prin urmare poate fi ignorat, aceasta ecuaţie poate fi rearanjată pentru a determina
volumul de RAS (Qr) în mc/zi.
Sr – concentraţia nămolului recirculat

Q =

Nămol activ în exces (SAS)

Nămolul activ în exces rezultat în urma activităţilor din treapta biologică trebuie să
fie eliminat din sistem pentru a menţine cantitatea dorită de SS în bazinul de aerare.
Nămolul concentrat este de obicei eliminat din decantoarele secundare sau din linia
de nămol recirculat. Supernatantul poate fi de asemenea pompat direct din bazinul de
aerare.
În mod obişnuit, pompele de nămol în exces şi nămol recirculat sunt poziţionate în
aceeaşi cameră.

20