NITRIFICAREA BIOLOGICA

Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară

Facultatea de Îmbunatatiri Funciare si Ingineria Mediului
Studenti : Popa Andrei Tudor
Cristea Stefan
Nitrificarea este procesul prin care se realizează oxidarea biologică a
amoniului.Aceasta se realizează în două etape, prima la forma de azotiţi şi apoi la
forma de azotaţi.
Responsabile pentru aceste două etape sunt două bacterii autotrofe (obţin energie din
reacţii chimice, prin oxidarea compuşilor anorganici asemenea amoniacului, azotiţilor
şi sulfidelor).
Procesul în care azotul (sub forma de ioni de amoniu) din apa uzată neepurată sau
decantată este substanţial transformată în nitraţi este cunoscut sub denumirea de
"nitrificare biologică".
În procesul de nitrificare au loc două procese importante: reducerea substanţei
organice, care se realizează cu ajutorul unor bacterii aerobe heterotrofe şi respectiv
reducerea azotului amoniacal (nitrificarea propriu-zisă) care se realizează cu ajutorul
unor populaţii de bacterii aerobe autotrofe , care oxidează amoniul la nitrat cu formarea
intermediară a nitritului.

Prin nitrificare înţelegem oxidarea azotului amoniacal (NH4-N) în nitrit (NO2-) şi a

nitritului în nitrat (NO3-).
Principalele două specii de bacterii care realizează procesul de nitrificare sunt
Nitrosomonas şi Nitrobacter.
• Pentru procesul de nitrificare sunt necesare:
• condiţii aerobe
• microorganisme autotrofe aerobe
• mediu bogat in oxigen (min. 2 mg O2/l).
• Factorii care influenţează procesul de nitrificare sunt:
• temperatura
• concentraţia oxigenului dizolvat
• pH-ul şi alcalinitatea
• inhibitorii
• raportul carbon organic influent/ azot
• mediile oxidativ reductive.
Nitrificarea este o oxidare biologică a amoniacului în nitrit (NO2) şi apoi în nitrat
(NO3). Deoarece azotul este un nutrient, microorganismele prezente în procesul de
epurare vor asimila azotul din amoniu, incorporându-l în masa celulară.

Există o varietate de agenţi organici şi anorganici care inhibă creşterea şi

activitatea acestor organisme: concentraţia mare de amoniu- în cazul nostru
este cuprinsă între 80-150 mg/l (conform NTPA 002/2004 N din amoniu la
intrarea din staţiile de epurare trebuie să aibă o concentraţie de 30 mg/l).
Efectul pH-ului este de asemenea semnificativ
rata optimă pentru nitrificare, fiind 7,5-8,6 (în cazul nostru pH-ul este în jur de
7).Concentraţia oxigenului dizolvat este esenţială, la o concentraţie de 1mg/l
apare reacţia de nitrificare, însă concentraţia optimă este cuprinsă între 2,5 – 4
mg/l.
Desfasurarea procesului biologic
Când începe amorsarea unei staţii nămolul activ este foarte tânăr, imaginea
microscopică fiind reprezentată de amibe şi flagelate. Când nămolul atinge un
nivel optim de tratament, populaţia flagelatelor intră în declin şi încep să apară
ciliatele fixe şi ciliatele libere. Un parametru important al procesului cu nămol
activ este vârsta nămolului reprezenând: raportul dintre MTS din bazinul
biologic (MLSS-Mixed liquor suspended solids) şi MTS din decantorul primar.
Pe măsură ce nămolul activ îmbătrâneşte, se vor observa mai multe ciliate fixe
şi rotiferi. Dacă nămolul devine prea bătrân vor domina rotiferii şi nematodele
(viermii). Staţia de epurare are o funcţionare optimă atunci când vârsta
nămolului este cuprinsă între 7 şi 10 zile ( MTS-ul din bazinul biologic trebuie
să aibă valori de zece ori mai mari comparativ cu MTS-ul din bazinul de
omogenizare).
Vârsta nămolului este controlată prin eliminarea acestuia din procesul
biologic,putâdu-se ajusta rata de eliminare, pentru a influenţa populaţia
microbiologică şi sănătatea nămolului activ al sistemului precum şi calitatea
efluentului rezultat.
O procedură folositoare este observarea protozoarelor care sunt din
următoarele categorii: amibe, flagelate, ciliate libere, ciliate târâtoare, ciliate
fixe, metazoare – rotiferi,nematode. În graficul de mai jos se observă scăderea
concentraţiei amoniului la ieşirea din staţia de epurare, aceasta datorându-se
evoluţiei vârstei nămolului activ.
Automatizarea statiei
• Instalatia de automatizare este parte componenta esentială a staţiei de epurare
si realizează acţionarea echipamentelor astfel încât să se respecte fluxul
tehnologic de epurare a apelor uzate. Este realizată monitorizarea
permanentă a stării echipamentelor de proces din punct de vedere a
functionarii.

• Are loc identificare si memorare a situatiilor atipice de funcţionare ce pot să

apară ca urmare a unor perturbatii externe. Sistemul de automatizare permite
modificarea anumitor parametri de functionare a procesului in scopul
optimizarii sau adaptarii acestuia la anumiti factori de influenta din exterior.