Biotehnologii de tratare ape

si biofiltre
Contents

1 Epurarea biologica

2 Randamente

3 Stoichiometria bioproceselor

4 Aspecte energetice ale bioproceselor

Epurarea biologică un complex de fenomene biochimice
realizate cu autorul microorganismelor care mineralizează
substanţele organice pe bază de carbon aflate în apele uzate
sub formă suspendata, coloidală sau dizolvată, transformându-le
în material celular viu (biomasă), care este reţinut sub formă de
nămol biologic în decantoarele secundare.
Principalele obiective:
 transformarea (oxidarea) constituentilor biodegradabili
(dizolvati sau in suspensie) in constituenti acceptabili din
punct de vedere ecologic;
 capturarea si incorporarea substantelor solide suspendate si
nedecantabile in flocoane biologice sau in biofilme;
 transformarea sau inlăturarea nutrientilor (azot, fosfor)
 inlăturarea unor compusi organici specifici

E.B. este puţin eficientă în eliminarea: azotului, fosforului,

metalelor grele, detergenţilor, germenilor şi paraziţilor şi a
substanţelor ”refractare”
 Epurarea biologică:
 naturala
 artificiala

 Epurarea biologică naturală– totalitatea fenomenelor

biochimice ce decurg din metabolismul microorganismelor
existente în apele uzate şi are ca scop reţinerea din aceste ape
a substanţelor organice coloidale sau dizolvate.
 E.B. naturala se bazează pe capacitatea naturala de
autoepurare a solului şi a apelor şi se realizează prin:
 câmpuri de irigare;
 câmpuri de infiltrare;
 filtre de nisip;
 iazuri biologice (de stabilizare).
Epurarea biologică artificială reproduce în mod intensiv în
conditii controlate fenomenele de autoepurare a solurilor şi
apelor de suprafaţă, realizând condiţiile necesare (masa biologică,
temperatura , pH, timp de contact, hrană, tip bacterii) dezvoltării
masei bacteriene cu ajutorul căreia se mineralizează şi se reţin
substanţele organice biodegradabile aflate în stare coloidală sau
dizolvată în apele uzate efluente din treapta de epurare
mecanică.

epurarea biologică se bazează pe reacţiile metabolice ale

unor populaţii mixte de bacterii, ciuperci şi alte organisme
inferioare, în special protozoare (biomasă).
substanţele organice (substratul) din apă pot fi îndepărtate de
către microorganisme care le utilizează ca hrană, respectiv
drept sursă de carbon;

in funcţie de procedeele de epurare predominante, epurarea

mecano – biologică conventională se poate clasifica astfel:

a) epurare biologică cu biomasă sau peliculă fixată → filtre

biologice clasice sau contactori biologici rotativi;

b) epurare biologică cu biomasă în suspensie → nămol

activat, şanţuri de oxidare;

c) epurare biologică mixtă iinstalaţii de tip special;

Clasificare procese de tratare ape uzate

Criteriul de Tip proces

clasificare
suspensie
Mod de crestere
biomasa atasata
conditii aerobe
Conditii crestere conditii anoxice
(acceptor de electroni)
conditii anaerobe
discontinuu
Mod de operare continuu
Clasificare microorganisme

Clasificare Sursa de Sursa de

energie carbon
HETEROTROFE
foto-heterotrofe lumina C-organic
chemo-heterotrofe reactii REDOX C-organic

AUTOTROFE
foto-autotrofe lumina CO2
chemo-autotrofe reactii REDOX CO2
 Clasificarea microorganismelor intalnite in tratarea
biologica a apelor uzate

Proces Grup Sursa Sursa Acceptor

microorganisme carbon energie electroni
oxidare C-organic heterotrofe C C O2
organic organic
denitrificare heterotrofe C C azot
organic organic forma
oxidata
nitrificare autotrofe CO2 O2
Potentialul de indepartare a poluantilor
Tip poluant indepartat
C-organic
indepartare azot
indepartare fosfor
oxidare amoniac
indepartare azot oxidat
indepartarea biologica avansata a
fosforului
PAO  Phosphorus accumulating organisms
Functie metabolica
crestere heterotrofa
sursa de C si energie
crestere heterotrofa si auxotrofa
incorporat in biomasa
crestere heterotrofa si auxotrofa
incorporat in biomasa
crestere auxotrofa
nitrificare
crestere auxotrofa
conditii anoxice
denitrificare
cresterea microorganismelor ce
acumuleaza polifosfati (PAO)
stocare interna polifosfati
• comunitatea biologica din bazinul de aerare este foarte diversa
si competitiva.
• organismele existente in namolul activat provin din apa uzata

• Bacterii
• cele mai numeroase si cea mai importanta componenta a
comunitatii namolului activat (cele mai importante: bacteriile
ce formeaza flocoane si bacteriile filamentoase)
• rol:degradarea compusilor organici
• metabolism: aerob, facultativ anaerob, anaerob
• genuri: Pseudomonas, Zooglea, Achromobacter,
Flavobacterium, Nocardia, Mycobacterium + Nitrosomonas+
Nitrobacter
• bacterii filamentoase: Spherotilus, Beggiatoa, Thiothrix,
Lecicothrix,  contribuie la formarea flocoanelor
Pseudomonas sp.

Nitrobacter sp.
Fungi
•rol in formarea flocoanelor →in concentratii mici sunt benefice;
in concentratii mari formeaza flocoane cu ce sedimenteaza greu
•Genuri:Geotrichum

Protozoare (animale monocelulare)

 strict aerobe
 indicator al conditiei namolului activat
 sensibile la compusii toxici
 consuma bacteriile individuale ce nu sunt incluse in flocoane
si particulele (flocoanele) mici
Genuri: Ciliates (Opercularia, Vorticella, Carchesium,
Epistylis)
Amoebae (Arcella, Euglypha…)
Flagellates (Peranema… )
Carchesium sp. Paramecium sp.

Amoebae
Rotifere

cele mai abundente macronevertebrate prezente in namolul

activ
consuma flocoanele mici si bacteriile nefloculate → scade
turbiditatea efluentului
Genuri:Philodina, Colurella, Euchlanis
indicator al unui namol (partial) stabilizat si al unei aerari
foarte bune

Metazoare
se hranesc cu bacterii, fungi, protozoare, nematode
Genuri: Aelosoma, Rhabditis
observate in bazinele cu timp de retentie al namolului mare
• intr-un sistem de epurare cu namol activat, flocoanele
biologice produse incorporeaza majoritatea grupurilor de
organisme amintite

• metazoarele si protozoarele ce se deplaseaza rapid nu fac

parte din flocoane deoarece se pot desprinde din structura
acestora; cum ele se hranesc pe seama flocoanelor se
regasesc alaturi de flocoane in namolul stabilizat
Substantele organice existente in apele uzate sunt
metabolizate prin 3 procese
• oxidare (poate avea loc atat in conditii aerobe cat si in
conditii anaerobe)
• cresterea microbiana
• metabolism endogen
Schema generala metabolism aerob (compusii carbonului)
Schema de principiu a metabolizarii compusilor cu azot
 • metabolismul bacterian autotrof este lent timpul de dublare
de ordinul a 24 h

• activitatea nitrificanta este puternic influentata de

temperatura (bacterii mezofile toptim ≈ 30 °C) – foarte
sensibile la scaderea temperaturii

Denitrificarea: reacția de reducere biologica a azotatului la N2,

care se degaja in atmosfera

• acceptorul final de electroni este azotatul;

• bacteriile denitrificatoare (genurile Acinetobacter,
Pseudomonas, Moraxella, Alcaligenes ...) au un metabolism
heterotrof i denitrificarea necesita prezența compusilor
organici ai carbonului (prezenti in apa sau adaugati) si [OD]=0
(conditii anoxice).
 Randamente

sistemul analizat conţine o cantitate

constantă de biomasă→masa celulară
nou formată = produs al bioprocesului

model bioproces aerob

exemplu clasic- drojdia de panificatie

 Randamente

 prin consumul nutrienţilor i o cantitate suplimentară de

material celular, produşi de metabolism şi se degajă o
anumită cantitate de căldură.

• deşi toţi termenii din partea stângă a ecuaţiei pot fi

consideraţi nutrienţi, datorită importanţei sale deosebite,
sursa de carbon şi/sau energie poartă numele de substrat,
prin nutrienţi în sens restrâns înţelegându-se elementele
minerale ce intră în compoziţia mediului de cultură.

• similar, în sens restrâns, termenul produşi se referă la

compuşii organici ce rezultă în urma metabolismului celular,
biomasa fiind considerată separat
 Randamente

 in sens mai larg, ‘‘substrat’’ = orice substanta care poate fi

metabolizata de un organism:
 compusii organici = substrat pentru organismele
heterotrofe (chemoorganotrofe)
 un compus anorganic ca NH3 constituie substrat pentru
organismele autotrofe (chemolitotrofe)

 substratul asigura energia pentru catabolism, energia

rezultata fiind stocata in ATP

 in anabolism, transformarea ATP la ADP asigura energia

necesara sintezei celulare
 Randamente

 biomasa este considerată pseudoomogenă ipentru

caracterizarea ei pot fi folosite valori medii ale
parametrilor caracteristici.

 modelele de acest tip se bazează doar pe relaţii de

conservare pentru elemente chimice, sarcini electrice,
energie, energie liberă, iar valorile fluxurilor ce intrăies
în/din celulă şi modul în care nutrienţii sunt transformaţi
în produşi sunt nerelevante, au fost denumite modelele de
tip cutie neagră.

 avantaj: simplu (nu necesită acceptarea vreunei ipoteze referitoare

la metabolismul celular)
 Randamente

în compoziţia unui mediu de cultură intră un număr mare de

componenţi, i sunt identificaţi componenţii cheie care
limitează creşterea biomasei (obţinerea produsului)

identificarea nutrientului limitativ (stoichiometric) se bazează

pe stoechiometria reacţiei biologice

componentul limitativ stoichiometric este acel component pentru

care raportul dintre numărul de moli şi coeficientul stoichiometric
corespunzător este minim.

in afara componentului limitativ stoichiometric, există nutrienţi ce

limitează viteza de creştere a biomasei: nutrient de control
(cinetic).
 Randamente

adăugarea unei cantităţi suplimentare din nutrientul

limitativ va mări cantitatea totală de produs (fără a modifica
viteza de obţinere a acestuia), în timp ce adăugarea unei mici
cantităţi suplimentare de nutrient de control va mări viteza
de reacţie (dar nu va modifica cantitatea totală de produs).
 Randamente

Eficienţa transformării substratului în biomasă → randamentul

de substrat : raportul dintre cantitatea de biomasă obţinută şi
cantitatea de substrat consumat

procese discontinue (sarja):

 Randamente

Xt(t+1)=concentraţia celulară la momentul t, (t+1) (g/lL

St(t+1)=concentraţia substratului momentul t, (t+1) (g/L)

• semnul minus a fost introdus pentru asigurarea unei valori

pozitive a randamentului, în condiţiile în care concentraţia
de substrat scade (S<0) iar cea de biomasă creşte (X>0)

substraturi diferite au un conţinut de carbon şi energie

diferite, → randamentele raportate la întreaga cantitate de
substrat nu sunt întotdeauna edificatoare
 Randamente

Variaţia randamentului de
obţinere a biomasei de
Propionibacterium
pentosaceum cu natura
substratului limitativ

randamentul de substrat se calculeaza in raport cu

substratul limitativ
 Randamente

pentru eliminarea acestui dezavantaj se utilizează alte moduri

de exprimare a randamentului:

Ymol

X  
X
, g biomasa / mol substrat 
X S
 S 
mol
S mol

YXC S 
 X  X
C

 , g C  biomasa / g C  substrat 
   C
S   S

similar cu randamentul celular raportat la substrat, pentru

procesele aerobe se poate defini un randament raportat la
oxigenul consumat
X  X
mol 
Ymol
  , g biomasa / mol substrat 
X O
 O mol
O
 Randamente

la modul general:

vRi - viteza instanee de consum a compusului i , (g·L-1·s-1)

vRj-viteza instanee de formare a compusului j , (g·L-1·s-1)

randamentul raportat la 1 g biomasa:

randamentul raportat la 1 g substrat:

 Randamente
YiS` , YiX
` randamentele de transformare raportate la substrat, respectiv biomasă
(corectate pentru conţinutul de cenuşă), (mol-C /mol-C)
 YiS'  1;  YiX'  1
i i

între randamentele masice şi cele molare există relaţiile:

σx, σp, σs, reprezintă fracţia carbonului în biomasă, produs, substrat

 Randamente

 utilizarea randamentului de substrat este mai complicata in

procesele de tratare biologica deoarece concentratia substratului
este masurata indirect prin mai multi indicatori: COD, CBO, COT

 in procedeele cu namol activat biomasa este cuantificata tot

indirect prin MS (MST materii in suspensie totale), SV (suspensii
volatile) sau (mai nou) CCO-Cr suspensii
• cunoscând compoziţia elementară a substratului, a biomasei şi a
produşilor metabolici, procesele biologice pot fi reprezentate prin
ecuaţii stoechiometrice asemănătoare reacţiilor chimice sau
biochimice.

• stoichiometria unei reacţii stabileşte rapoartele molare de

combinare a reactanţilor şi de formare a produşilor de reacţie (ne
arată cât se consumă/formează şi în ce proporţie).
spre deosebire de cazul reacţiilor (bio)chimice, coeficienţii
stoichiometrici pot varia în timp (depind atat de organism cat si de
conditiile de operare).

tinând seama de faptul că aproximativ 92% din biomasa uscată este

alcătuită C, H, N, O ecuaţia stoichiometrică a unui bioproces contine
in majoritatea cazurilor doar cele 4 elemente

proces de fermentatie (obtinere metan) pe substrat glucoza:

starea de oxidare ≈ sarcina formala a unui

atom dupa aproximarea ionica (pe baza
scarii electronegativitatii) a legaturilor la
care participa
 pentru compararea parametrilor unor bioprocese cu caracteristici
diferite (aerobe/anaerobe, surse de carbon, azot, conditii de
cultivare diferite) pentru biomasa se poate folosi ‘’formula redusa’’
– in formula coeficientul carbonului este=1

 ‘’1 mol’’ biomasa = cantitatea de biomasa ce contine 12 g C

Organism Formula elementară
redusă (fără cenuşă)
Bacterii CH1,66O0,41N0,21 27,76 4,21 521,35
Alge CH1,63O0,44N0,09 23,35 4,48 530,08
Mucegaiuri CH1,71O0,44N0,10 24,52 4,55 535,01
Drojdii CH1,65O0,54N0,14 26,09 4,17 521,00
Biomasă CH1,66O0,46N0,14 25,46 4,31 525,55
Valori tipice ale randamentelor masice si energetice (Roels 2003)
Randament Dimensiuni Valori
YX/S,aerob mol-C/mol-C 0,4- 0,7
YX/S,anaerob mol-C/mol-C 0,1- 0,2
YX/02 (Gluc) mol-C/mol 1-2
YX/ATP mol-C/mol 0,35
YQ/O2 kJ/mol 380-490
YQ/C02 kJ/mol 460
YQ/X,aerob (Gluc) kJ/mol-C 325-500
YQ/X,anaerob kJ/mol-C 120-190
M= 24,6 g/mol (CH1,8O5N0,2)
reactiile chimice sunt urmarite prin determinarea
variatiei concentratiei reactantilor si/sau produsilor de
reactie CH 4  2O2  CO2  2 H 2O
aA  bB  cC
  dD
  Produsi
reactanti produsi

 2 A2  
1 A1     8 A8    Reactanti
7 A7 
reactanti produsi

j
j A j  0  forma canonica
j=indice pentru componenţii (speciile chimice) sistemului
Aj=formula sau simbolul unei specii participante la reacţie
j=coeficientul stoechiometric al speciei Aj (prin convenţie j<0 reactanţi;
j>0 produşi)

Componenţii inerţi prezenţi eventual în sistem nu sunt

specificaţi în ecuaţia stoechiometrică, ci separat
Sa se determine reactantul limitativ, cunoscand ca
debitele volumetrice (c.n) de CH4 si aer sunt 2L/min,
respectiv 5 L/min

 CH4, aerul: gaze ale caror volume sunt masurate in

aceleasi conditii irapoartul volumetric= raportul molar
 concentratia O2 in aer (% volumetrice ≈20%)
 volum O2= 5× 0,2=1 L/min
 ec. stoichiometrica: CH4+2O2iCO2+2H2O
 1=1; 2=  2; 3=+1; 4=+2
 n1=(2/22,4); n2=(1/22,4)
 j  coeficientul stoichiometric al componentei j
 nj numarul de moli (reali) de component j
1  2 3 j
  
1 2 3 i reactantul limitativ determina
nj cantitatea de produs (produsi)
reactant limitativ : min de reactie ce se poate forma
j
 
 
  2 22 , 4  1 22 , 4  
min  , 
1
  2
 
 metan oxigen 

O2  reactant limitativ

orice component pentru care raportul nj/jeste mai

mare decat valoarea minima este reactant in exces
 Compozitia celulara
Constituent % masa M (g/mol) nr molecule/
celula
proteine 54 104 106
acizi nucleici
ADN 3 109 1-2
ARN 20 106 105
metaboliti 20 100-600 108
compusi 3 20-100 108
anorganici
 Stoichiometria bioproceselor

Celula microbiana : aprox. 70% apa si 30% substanta

uscata (s.u.)

Compozitia medie (elementara) a celulei E.coli (s.u.)

Element (%) Element (%)

C 50 P 3
O 20 S 1
N 14 K 1
H 8 S 1
altele <2

8,5% cenusa
 Stoichiometria bioproceselor

Sa se calculeze formula bacteriei E.coli.

50
C:  4 ,167
12 1. Se imparte % masic (sau fractia
20 masica) a elementului la masa
O:  1, 25 atomica a acestuia
16
14 2. Se impart valorile obtinute la
N : 1
14 valoarea raportului corespunzator
8 carbonului (astfel incat coeficientul
H : 8
1 carbonului sa fie egal cu 1)
C4 ,167 H 8O1,25 N1
C 4 ,167 H 8 O 1,25 N 1
4 ,167 4 ,167 4 ,167 4 ,167

CH1,9O0 ,3 N 0 ,24
 Stoichiometria bioproceselor

Creşterea drojdiei pe etanol în condiţii aerobe poate fi

reprezentată prin ecuaţia (Battley 1979):

C2 H 5OH  0,153NH 3  1,851O 2 

1,03CH1,704O0,408 N 0,149  0,97CO 2  2,346H 2O
Se cer randamentele de obţinere a biomasei raportate la
etanol, amoniac şi oxigen
 Stoichiometria bioproceselor

Masele moleculare ale substratului, oxigenului şi

amoniacului sunt:

Similar masa unui "mol" de celule este:

Mx=12+1,704+14+0,149+16·0,148=22,32 (g)
 Stoichiometria bioproceselor

Obs:
Se obţin aceleaşi valori ale randamentelor şi dacă se
utilizează forma redusă a ecuaţiei anterioare:

CH 3O 0,5  0,0765NH 3  0,9255O 2 

0,5150CH1,704O0,408 N 0,149  0, 4850CO 2  1,173H 2O

• deoarece în formula biomasei s-au luat în considerare

doar C, H, N, O (biomasa fără cenuşă) se obţin direct
randamentele corectate.

• in multe lucrări de specialitate, prin cantitatea de

biomasă uscată obţinută se întelege biomasă integrală
(inclusiv cenuşa). Randamentele experimentale (biomasa
cu cenusa) sunt cu 5-9% mai mari
 Stoichiometria bioproceselor

deoarece bacteriile nitrificatoare au necesităţi nutriţionale

pentru întreţinere mari, în multe cazuri, descrierea
stoichiometrică a metabolismului lor este limitată la reacţiile de
oxidare a amoniacului şi azotitului, neglijându-se formarea
biomasei şi fixarea CO2:

Nitrosomonas : 2 NH 4  3O2  2 NO2  2 H 2O  4 H 

 
Nitrobacter : 2 NO  O  2 NO

2 2 3

Total : 2 NH 4  4O2  2 NO3  2 H 2O  4 H  : 2

NH 4  2O2  NO3  H 2O  2 H 
 Stoichiometria bioproceselor

biomasa:
C5H7NO2 (Hoover si Porges 1952);
(MX=113 g/’’mol’’, MX,c=124 g/’’mol’’– cu cenusa)
C5H7NO2P0,074 (Droste,1997)

apa uzata menajera (grasimi,proteine, zaharuri)

C10H19O3N
sau
C18H19O9N (Pöpel 1997)
Raport optim pentru tratare biologica

CCO : N : P = 100 : 5 : 1 crestere bacteriana

aeroba
CCO : N : P = 250 : 5 : 1
conditii anaerobe
 Reactii oxido-reducere

A– acceptor final de electroni

D – donor de electroni
B – biomasa
 Reactii oxido-reducere

DE+feAE→ fsB+feCO2+xH2O
 Reactii oxido-reducere

Metabolism chemo-heterotrof aerob: sursa de C si energie

compus organic; acceptor final de electroni: O2
 Reactii oxido-reducere

 SCCO    X CCO   O2 

(−ΔSCCO) electronii disponibili in substratul indepartat ( CCO) ( in
unitati de concentratie kg CCO/m3).

ΔXCCO electronii disponibili existenti in biomasa nou formata (kg

CCO/m3 sau alte unitati de concentratie).

(−ΔO2) electronii transferati la oxigenul consumat (kg O2/m3) – acestia

sunt electronii indepartati din sistem

• electronii disponibili ai substratului indepărtat sunt transferaţi

la biomasa și la acceptorul final de electroni (oxigenul pentru
metabolismul aerob)
• CO2 este forma cu cel mai mare grad de oxidare al carbonului –
nu mai are electroni disponibili (care sa participe la reactii
RedOx)
 Reactii oxido-reducere

• daca se formeaza alti produsi de reactie, electronii disponibili

ai acestora vor aparea tot in partea dreapta a ecuatiei

• principiul se poate aplica si atunci cand exista alti acceptori

finali de electroni (nitrat, sulfat) sau in conditii anaerobe

Obs:
• in analiza CCO sunt cuantificati toti electronii disponibili ai
substratului, in timp ce in analiza CBO sunt luati in
considerare doar electronii tranferati la oxigen – chiar dacă
întreaga cantitate de substrat este biodegradabila
 Reactii oxido-reducere

 SCCO    X CCO    NO3   2,86

Procese fermentative

in procesele fermentative, nu exista un acceptor final de

electroni:

 SCCO    X CCO     PCCO 

ΔP CCO–Cr valoarea CCO pentru produsii metabolici formati (de
ex. etanol, metan), exprimat in unitati de concentratie in faza
lichida (chiar daca produsul este gazos)
 Reactii oxido-reducere

 Aceptor final de electroni NO3

• pentru compararea electronilor transferati in conditii aerobe

si in conditii anoxice se scriu ecuatiile de reducere ale
acceptorilor finali de oxigen:
5 0
 
2 H NO3  10e  10 H  N 2  6 H 2O
0 2
 
O 2  4e  4 H  2 H 2 O
se observa ca pentru transferul a 4 electroni ai substratului de la O(0) la
O(–2) sunt necesare 32 g oxigen (deci 8g oxigen/ 1 echiv. eln. transferati)

in cazul azotatului pentru transferul a 10 eln de la N (+5) la N (0) sunt

necesare 24 g azot (2,4 g azot/ 1 echiv. eln. transferati)

deci 1 g de azot (din azotat) indeparteaza din substrat acelasi numar de

electroni ca 8/2,4=2,86 g oxigen
 Reactii oxido-reducere

 Sa se calculeze randamentul de substrat (g biomasa/

CCO-Cr) daca influentul are un raport CCO:N=100:5.
Se admite ca sursa de carbon este glucoza si sursa de
azot este NH3.
 Reactii oxido-reducere
17  13 x 12  3 x  7
C6 H12O6  O2  x NH 3  x C5 H 7O2 N   6  5 x  CO2  H 2O
2 2
 CCO  Cr   M S  CCO  Cr
14 x N
180 1, 067 20
  x  0 , 69
14 x 1 CCO-Cr = (g CCO-Cr/g substrat)
xMX
YX CCO  x = coeficientul stoichiometric al
 CCO  Cr   M S biomasei
0 , 69 113
YX CCO   0 , 41 1,067= (g CCO/g gluc.)
1, 067 180

Raportul CCO:N= 100:5 este valabil daca randamentul de

substrat este 0,41 (g biomasa/g CCO-Cr) si nu se formeaza
metaboliti secundari; formula Droste C5H7NO2P0,074 se
bazeaza pe un raport N:P=14/(31·0,074)=6/1, destul de
apropiat de valoarea „clasca” 5/1
 Reactii oxido-reducere

 viteza de scadere a masei celulare este proportionala cu

concentratia biomasei existente: vd=kd ·X
ec. stoichiometrica a metabolismului endogen:

C5H7NO2 + 5O2 → 5CO2 + 2H2O + NH3 + energie +

produsi

consecintele metabolismului endogen:

 existenta unei cantitati mai mici de namol
 necesar mai mare de O2
 cresterea concentratiei de produsi de degradare (creste
CBO) si nutrienti in bazin→ efluent
 Reactii oxido-reducere

Sa se calculeze echivalentul pentru oxigen in cazul

reducerii nitratului la nitrit.

pentru transferul a 2 eln la azot sunt necesare 14 g azot

(7g azot/eln);
pentru transferul unui electron la oxigen sunt necesare 8
g oxigen
echivalentul va fi 8 g oxigen/7 g azot= 1,143 g oxigen/g
azot
 Reactii oxido-reducere

Obs: daca se produce si reducerea azotitului la N2, are loc

reactia globala:
3 0
 
H NO2  3e  3H  N 2  2 H 2O

pentru transferul a 3 eln la azot sunt necesare 14 g azot

(4,67g azot/eln);
echivalentul va fi 8 g oxigen/4,67 g azot= 1,713 g
oxigen/g azot pentru denitrificare

N(+5)→N(+3)=1,713
N(+3)→N(0)= 1,143
Total:N(+5)→N(0)= 2,86
 Reactii oxido-reducere

Intr-un proces anaerob (fara acceptor extern de

electroni; substratul este si oxidant si reducator)
concentratia initiala CCO-Cr este 1.5 g CCO/L. Daca in
urma procesului de epurare CCO a fost indepartat
complet, concentratia biomasei formate este 0,1 g/L
(C5H7O2N), iar ca produsi s-au format 0,1 g/L acid acetic
(CH3COOH) si metan (CH4), sa se estimeze cantitatea
de metan formata (g/L – in faza lichida)?
 SCCO     X CCO   
 ac.a ceticCCO     me tanCCO 

 PCCO
g
 CCO 
  S  1 , 5  
L
 g CCO  g g
 CCO 
 X  1, 42    0 ,1    0 ,14  
 g biomasa  L L
CH 3COOH  2O2  2CO2  2 H 2O
2  32  g CCO  g g
  ac.a ceticCCO      0 ,1    0 ,11  
60  g ac.acetic  L L
CH 4  2O2  CO2  2 H 2O
2  32  g CCO  g
  me tanCCO    
 metan  
c
16  g ac.acetic  L
g
  me tanCCO   1,5  0,14  0,11  1, 25  
L
1, 25 g
cmetan   0 ,312  0 ,31  
4 L
Reactii anabolice importante in tratarea apei
Reactii catabolice importante in tratarea apei