METABOLISMUL BACTERIAN

Particularităţi ale metabolismului bacterian:

 Unicelular - se desfăşoară într-o singură celulă
 Necompartimentat - prin lipsa organitelor celulare
 Teleonomic- în evoluţie au fost selectate căile metabolice cu eficienţa maximă
 Flexibil - adaptare rapidă la condiţiile de mediu
 Intens, accelerat - multiplicare bacteriană foarte rapidă (timp de generaţie 20')
 Supus restricţiei genetice - 3 x 109 molecule proteice, dintre care doar 2000 de
molecule sunt enzime.

Tabelul nr. 2 - Diversitatea metabolică a bacteriilor în raport cu factorii de mediu

Parametrul Bacterii: Dezvoltare optimă la:

 criofile (psihrofile)-->
1. Temperatura
 mezofile -->
 termofile -->
 bacterii neutrofile pH=7
2. PH-ul  acidofile pH < 7
 alcalofile pH > 7
 osmotolerante
 halofile
3. Osmolaritatea
 halotolerante
10-15° (ind. alimentară)
25-45° (la om)
60-80° (Archaebacterii)
-ex.: bacterii ce parazitează omul
- ex.: Thiobacillus, Lactobacillus
- ex.: Vibrion holeric: pH 9,2
- se dezvoltă la presiunea osmoti
că a organismului uman
- se dezvoltă la concentraţia în
NaCl> 10g%
- ex.: Vibrio parahaemolyticus
- se dezvoltă la concentraţia în
NaCl – până la 10g%
- ex.: Stafilococcus aureus
4. Necesităţile nutritive
Clasificarea în funcţie de sursa de:
a) Carbon – bacterii  autotrofe: folosesc CO2
 mixotrofe: folosesc CO2 şi substanţe organice
 heterotrofe: folosesc substanţe organice
b) Energie - bacterii  fototrofe: utilizează radiaţia luminoasă
 chimiotrofe: utilizează substanţe chimice:
- substanţe anorganice: bacterii *chimiolitrotrofe
- substanţe organice: bacterii *chimioorganotrofe
c) Azot - bacterii ce fixează N2 atmosferic - prin nitrogenaze
- bacterii ce folosesc NH4+
- bacterii ce folosesc azot aminic (NH-) - din aminoacizi (marea majoritate).

Căile metabolice prin care se utilizează azotul la bacterii:

- Sistemul glutamat/glutamină
- Sistemul glutamină/glutamat
- Sistemul aspartat/asparagină
Acidul aspartic marcat cu N15 e folosit preferenţial în dezvoltarea bacteriilor,
comparativ cu acidul glutamic. (experienţa prof. dr. Ivanof Antipa)
d) Factori de creştere
 - Substanţe necesare unor anumite bacterii, pe care acestea nu le pot sintetiza.
Exemple: vitamine din complexul B
baze purinice şi pirimidinice
hematina, NAD, NADP
- Se adaugă în mediu în cantitate de 50 µg/ml.

Variaţia prototrof-auxotrof :
 Bacterii prototrofe - nu necesită factori de creştere
- se dezvoltă pe medii minimale
- sunt de obicei tulpini sălbatice
 Bacterii auxotrofe - necesită factori de creştere
Variaţia prototrof - auxotrof: din bacteriile prototrofe se pot obţine mutante
auxotrofe, care reprezintă markeri genetici.
 Bacterii paratrofe - cu parazitism celular obligatoriu
- ex.: genul Ricketsia, Chlamydia

Mediul de cultură minimal

- Este un mediu sintetic care asigură necesităţile nutritive minimale (mediul de bază)
- La acest mediu se adaugă componenţi nutritivi specifici pentru fiecare tip de
bacterie ce se izolează (ex.: Haemophylus - se adaugă sânge şi factori de creştere X şi V).
- Mediul de bază  Glucoză (sursă de Carbon şi energie)
 Sulfat de amoniu (sursă de Azot)
 Fosfaţi (necesari pentru sinteza ATP)
 Minerale: Mg, Fe, Na, K, etc.
- fierul intră în structura citocromilor şi peroxidazelor
- potasiul intra în structura ribozomilor

Scopurile cultivării bacteriilor

Cultivarea bacteriilor constă în izolarea bacteriilor pe medii sintetice, naturale sau
semisintetice, cu următoarele scopuri:
- diagnosticarea bolilor infecţioase
- controlul purităţii apei şi alimentelor
- testarea sensibilităţii bacteriene faţa de antibiotice
- procese industriale: industria lactatelor, a berii etc.
- biomasa: vaccinuri, hormoni, etc.

Bacteriile ce parazitează organismul uman sunt:

- mezofile : (25°- 45°)
- neutrofile : pH = 7
- osmotolerante: tolerează presiunea osmotică a organismului uman
- heterotrofe: substanţe organice ca sursă de carbon
- chimioorganotrofe : substanţe organice ca sursa de energie
- utilizează azot aminic : aminoacizi ca sursa de azot.

Metabolism energetic. Eliberarea şi conservarea energiei la bacterii.

 La microorganisme se produc reacţii biochimice:
- catabolice: de obţinere a energiei în urma degradării substanţelor nutritive
- anabolice: cu scopul sintezei structurilor celulare
- amfibolice: căi metabolice implicate în catabolism dar care furnizează şi compuşi
C2 - C6 pentru procesele de biosinteză
- anaplerotice: duc la fixarea CO2 cu obţinerea compuşilor C3, C4, necesari
anabolismului

Metabolism bioenergetic:
- reacţii catabolice - cu eliberare de energie
- prin căi metabolice universale în lumea vie. Exemplu:
- glicoliza
- ciclul acizilor tricarboxilici (CAT)
-  oxidarea acizilor graşi, etc.
- reacţii anabolice - cu consum de energie (reacţii endergonice)
- prin căi metabolice specifice bacteriilor
La bacterii, energia rezultată prin degradarea substanţelor nutritive se eliberează prin
procese redox:

donare de hidrogen ---> acceptare de hidrogen

(e- şi H+) | (e- şi H+)
transportorii de e-
| |
legaţi de M.C liberi - NAD
 în lanţul respirator - NADP
bacterian

Principalele tipuri de eliberare a energiei la bacterii

Se realizează prin:
- respiraţie oxibiotică
- respiraţie anaerobă
- fermentaţie

donor de H acceptor de H
Respiraţie oxibiotică: Substanţa organică ----------------------------------> O2
transport e- prin
lanţul respirator

Respiraţie anaeroba: Substanţa organică -------------------------> Subst. anorganică

transport e- (nitrat, sulfat, etc.)
prin lanţul respirator

Fermentaţie: Substanţa organică ------------------------------------> Subst. organică

glicoliza
Embden Meyerhoff
(rearanjări moleculare
ale substratului)

Clasificarea bacteriilor în funcţie de tipurile de eliberare a energiei

 Strict aerobe
 Strict anaerobe
 Aerob - anaerob facultative
 Anaerob - aerotolerante
 Aerotolerante

Tabelul nr.3 – Clasificarea bacteriilor funcţie de eliberarea energiei

 Grupa Eliberarea energiei Prez.O2 în mediu Exemple
Strict aerobe Respiraţie oxibiotică Obligatoriu Genurile:
Mycobacterium,
Bacillus,
Pseudomonas
Strict anaerobe Fermentaţie Fără (este toxic) Genurile:
Clostridium
Bacteroides
Fusobacterium
Veillonella
Peptococcus
Peptostreptoccocus
Aerob - Respiraţie şi / sau Prezent Genurile
anaerob fermentaţie Facultativ Staphylococcus
facultative Haemophylus şi
Enterobacteriile
Anaerob Fermentaţie Cu sau fără Streptococcus
aerotolerante
Microaerofile Respiraţie sau Foarte scăzut CO2 Streptococcus,
fermentaţie 5-20 Neisseria, Brucella
Campylobacter

Reacţii necesare pentru conservarea energiei

Energia se pierde:
- sub forma de căldură
- pentru transportul activ al substanţei nutritive
- în timpul mişcărilor ciliare

Pentru viaţa celulei, energia trebuie să fie conservată. Aceasta se face prin :
- “înmagazinarea” energiei în legături macroergice (care eliberează la hidroliză > -
7 kcal/mol). ATP-ul furnizează 7,3 kcal/mol.

Sinteza ATP:
Are loc prin 2 mecanisme
a) Fosforilarea prin transport de e-
b) Fosforilarea la substrat
 a) Fosforilarea prin transport de electroni

transp. (e-+H+)
Substrat supus oxidării -----------------------------> O2
prin lanţ respir.

Particularităţi ale lanţului respirator bacterian

 Structurat în membrana citoplasmatică (mitocondria lipseşte)
 Este ramificat (“bucle” ale lanţului)
 Bacteriile au citocromi hibrizi, care nu apar la alte organisme
 Transferul de e- şi sinteza ATP se pot realiza şi pe lanţ respirator incomplet.
 Lanţul respirator poate funcţiona şi în respiraţia anaerobă, acceptorul de e - fiind o
substanţă anorganică (aici e corect termenul fosforilare prin transport de e- şi nu
“fosforilare oxidativă”)

Fig. 11 – Lanţul respirator bacterian (80)

Sinteza ATP are loc în 3 poziţii din lanţul respirator:

 Între NAD şi flavoproteină
 Între citocromul “b” şi citocromul “c”
 Între citocromul “a” şi oxigen

Forţe proton motrice

Transferul separat al e- şi H+ prin buclele lanţului respirator realizează concentrarea
diferită a acestora pe cele două feţe ale MC şi rezultă o diferenţă de potenţial electric şi un
gradient de pH (gradientul conferă starea de “membrană energizată”).
b) Fosforilarea la substrat
ATP-ul e sintetizat direct prin reacţii enzimatice, de exemplu:
  CAT - ciclul acizilor tricarboxilici
De la  cetoglutarat --> la succinat
 Fermentarea glucozei
- principalul proces energetic al anaerobiozei
- prin glicoliză sau calea Embden-Meyerhoff
- produsul final al glicolizei este piruvatul şi NAD
- pornind de la piruvat, prin fermentaţie se ajunge la o gamă largă de produşi
finali, produşi care caracterizează principalele tipuri de fermentaţie

Tabelul nr. 4 - Clasificarea bacteriilor în funcţie de tipul de fermentaţie

Importanţa Tipul de Produs final obţinut Microorganisme

fermentaţie
Alcoolică etanol + CO2 Zimmomonas,
Industria Sacharomyces cerevisiae
alimentară Lactică Ac. lactic Lactobacillus,
Streptococii lactici
Propionică Acid propionic Chorynebacterium
diphteriae, Clostridium
propionicum,
Genul Neisseria,
Genul Veillonella
Diagnostic Acidă mixtă Acid succinic Toate enterobacteriile, cu
(identificare Acid formic excepţia genurilor Klebsie-
bacteriană) Acid acetic lla, Enterobacter., Serratia
toate: pH < 5
evidenţiată prin testul roşu-metil
Acetoinică Acetoina Klebsiella, Serratia,
Enterobacter
evidenţiată prin testul Voges-Proskauer

 Reacţia fosforoclastică
- Reacţie de fosforilare la substrat întâlnită la anaerobi
- În această reacţie, acceptorii de hidrogen sunt feredoxinele (proteine cu Fe
neheminic)
 Bilanţul energetic pentru respiraţie şi fermentaţie

 Pentru respiraţie: Dintr-un mol glucoză prin activitatea coordonată a:

- glicolizei |
- CAT | => 38 moli ATP
- lanţului respirator | (bacterii strict aerobe)

 Pentru fermentaţie: Dintr-un mol glucoză prin calea Embden Meyerhoff rezultă
2 moli ATP (bacterii strict anaerobe). Deci fermentaţia este un proces primitiv şi
neeficient de eliberare a energiei la bacterii.

Biosinteza materialului celular

Căi metabolice

Glucoza Aminoacizi Proteine nucleoid
Amoniu mf Nucleotide poli- Acizi nucl. structuri citoplasma
(N2 aminic) --------> Monozaharide -------------> Polizaharide ---------------> ribozomi
Săruri mine- Glicerol merizare Lipide celulare*) MC
rale (Fe, Mg,K) Acizi graşi cu PC
cu cu 100-1000 capsula
25 atomi/molec 60 atomi/molec atomi/molec spori
cili, pili

*) Sinteza pe matriţa ADN pentru proteine şi acizi nucleici

*) Polimerizare pentru polizaharide şi lipide
mf = metaboliţi focali - produşi intermediari între catabolism şi anabolism;

Tabelul nr.5 - Metaboliţi focali

Metaboliţi focali Originea catabolică Rol în biosinteză

Glucozo-1-fosfat Degradarea PZ, galactoza Nucleozide cuplate cu
monozaharide
Glucozo-6-fosfat Glicoliza Pentoza, polizaharide
Ribozo-5-fosfat Calea pentozofosfatica Nucleotide
Eritrozo-5-fosfat Calea pentozofosfatica Aminoacizi aromatici
Piruvat Glicoliza Aminoacizi
Acid 3-fosfogliceric
Dihidroxiaceton- Glicoliza Glicerol, lipide, fosfolipide
fosfat
Acetil CoA  oxidarea acizilor graşi, Acizi graşi, Steroli
degradarea pirimidinei
 Deci, metaboliţii focali provin din:
- căi catabolice
- căi metabolice anabolice
- căi anaplerotice
- căi amfibolice (pe unele secvenţe anabolice pe alte secvenţe catabolice)

Reglarea metabolismului bacterian

 Reglarea pătrunderii substanţelor nutritive în celulă
- prin funcţia selectivă a MC şi PC
- prin transport activ şi facilitat
 Controlul genetic al biosintezei enzimelor
- prin control pozitiv sau
- control negativ
 Controlul alosteric al activităţii enzimelor (retro-inhibiţie.) (Genetica bacteriană)

Creşterea şi multiplicarea bacteriilor

Cultura microbiană este o populaţie celulară omogenă cu celule similare, rezultate
dintr-o singură celulă, bacteria iniţială.
Creşterea celulelor este continuă, până când toţi constituenţii ajung în cantitate dublă,
după care are loc diviziunea celulară.
Multiplicarea bacteriilor - prin diviziune celulară => 2 celule identice

Fig. 12 – Celula bacteriană în diviziune (82)

Diviziunea celulară se produce cu o “strangulare” a MC iniţial, apoi a PC în final,

până la separarea celor 2 celule fiice. Este coordonată prin replicarea moleculei de ADN şi
prin legătura acidului nucleic cu mezozomul.
Ciclul celular cuprinde toate evenimentele metabolice dintre 2 diviziuni
Determinarea numărului de celule dintr-o cultură bacteriană:
 Determinarea nr. de celule bacteriene pe unitatea de volum prin:
 - numărare directă în camera de numărare sau pe lame speciale (ex.: lame ca
pentru hematii)
- numărarea celulelor viabile prin însămânţarea unei cantităţi anume de produs
patologic pe un mediu de cultură - după formula:

N = n x 1/Diluţie x 1/Vol.însămânţat

N = nr. total de celule bacteriene de pe o placă

n = nr. de colonii bacteriene
(1 colonie bacteriană = o clonă de celule identice care provin dintr-o singură celulă,
în urma diviziunilor).
exemplu: n = 40 diluţia = 10-6 volumul = 0,1 ml
=> N = 40 x 1/10-6 x 1/10-1 = 40 x 106 x 10 = 4 x 108 bacterii vii / ml cultură

 Măsurarea densităţii celulare

- Calcularea greutăţii uscate a bacteriilor, cunoscând concentraţia azotului din
celulele dintr-un volum dat.
- Stabilirea densităţii optice cu ajutorul fotometrelor, prin absorbţia luminii la o
anumită lungime de undă.

Măsurând la diferite intervale de timp nr. de celule dintr-un mediu lichid, număr
proporţional cu log de densitate optica (d. o.) - Se obţine o curbă de tipul:

log d.o.
D E
F
C

Fig. 13 -Curba de dezvoltare a unei

culturi bacteriene
AB 
Timp

Legenda:
A - faza de latenţă (lag) (to lag = a întârzia)
B - faza de accelerare a multiplicărilor bacteriene
C - faza de multiplicare exponenţială (logaritmică)
D - faza de încetinire a multiplicării
E - faza staţionară
 F - faza de declin
Fazele esenţiale sunt: A, C, E, F
Fazele intermediare sunt: B, D

Analiza etapelor din curba de dezvoltare a culturii bacteriene:

Faza A - faza de programare metabolică a celulelor, în vederea folosirii substanţelor

nutritive din mediul de cultură.
- S-a demonstrat această ipoteză prin fenomenul de diauxie a lui Monod.
Experiment: Se cultivă E. Coli pe un mediu cu glucoză în cantităţi foarte scăzute şi
lactoză în cantităţi mari. Curba de dezvoltare are 2 perioade de lag :
- lag 1 foarte scurtă, corespunde utilizării glucozei din mediul de cultură
- lag 2 lungă, corespunde utilizării lactozei din mediu, după epuizarea glucozei (prin
reprogramarea metabolismului bacterian)
Faza de lag - diferă în funcţie de: specia bacteriană şi condiţiile de cultivare
- poate să dispară dacă se inoculează bacteriile din faza exponenţială pe acelaşi
mediu de cultură (principiul chemostatelor ce produc culturi continue, doar cu fază
exponenţială).
Faza de lag durează cam 2-6 ore.

Faza B - accelerare a multiplicărilor bacteriene.

Faza C (exponenţială)
- Faza în care se produc diviziunile (2N germeni)
- Timp de generaţie = Intervalul mediu dintre două diviziuni
- variază în funcţie de specia bacteriană:
timpul de generaţie - E. Coli = 20 minute; B. Koch = 1000 minute

Caracteristicile celulelor din faza logaritmică:

 celule tinere cu mulţi ribozomi
 celule cu activitate crescută de sinteză a proteinelor
 aceste celule au cea mai mare sensibilitate la antibiotice şi chimioterapice
 Faza D - de încetinire a multiplicării
- se produce prin: - epuizarea unuia sau a mai multor metaboliţi necesari dezvoltării
- scăderea concentraţiei în O2 în mediul de cultură

Faza E - staţionară
- cu un număr mai mic de diviziuni, dar constant
(nr. celule vii = nr. celule care mor)

Faza F - de declin
- moartea celulelor în progresie geometrică
- celulele sunt: - îmbătrânite, cu PC gros, cu sinteză proteică foarte redusă
- rezistente la factorii fizici, chimici şi chimioterapice

Culturi continue

- Sunt culturi menţinute într-o perioadă exponenţiala permanentă

- Vasul de cultură este - adaptat ca pH, aerat şi aprovizionat permanent cu mediu de
cultură proaspăt.
- Cantitatea de mediu proaspăt adăugată este identică cu cea de cultura eliminată.
- Se utilizează pentru - studii de metabolism, genetică bacteriană;
- biotehnologie (obţinerea de vaccinuri, hormoni, enzime cu
ajutorul bacteriilor).
Aparatele se numesc “chemostate “ sau “biogene”.