Fiziologia bacteriilor -

nutriţia, metabolismul,
creşterea şi multiplicarea
bacteriilor.

Elaborat:Velișca Maria
Gr-23B
Profesor:Nedbaliuc Boris
dr,.conf.univ.
FIZIOLOGIE BACTERIANĂ
1. Compoziţia chimică
2. Nutriţia bacteriană
3. Metabolismul bacterian
4. Creşterea şi înmulţirea bacteriilor
 1. COMPOZITIA CHIMICA
 • elementele de bază, H, C, N, O, P şi Sulf, care
intră în compoziţia substanţelor cu rol
primordial structural şi energetic a oricărei
celule vii (proteine, lipide şi zaharide),
 • elemente în concentraţie sub 1% şi mai ales
sub forma ionizată cum sunt K+, Na+, Mg2+,
Cl-, Ca2+ etc. cu rol funcţional în procesele de
activare a unor enzime (Mg), în permeabilitatea
sistemului membranar al celulei bacteriene (Ca),
în vâscozitatea citoplasmei etc.
 1. COMPOZITIA CHIMICA
 • oligoelementele, cum sunt Mn2+, Fe2+, Fe3+,
Co2+, Cu2+, MoO42+, SeO32-, WO42- etc., ce
se găsesc în celula bacteriană în cantităţi foarte
reduse, sub 0,001%, şi care intră în structura
unor coenzime absolut necesare desfăşurării
metabolismului,
 • conţinutul în apă al bacteriilor se situează în
medie la 85% din masa celulară. Apa este faza în
care se solubilizează, sunt transportaţi electroliţii
şi substanţele neelectrolitice şi mediul în care se
petrec toate reacţiile metabolice. Ea participă la
multe din aceste reacţii (hidroliză, reacţii
anabolice etc.) şi formează împreună cu
substanţele anorganice şi macromoleculele
organice conţinute o unitate fizico-chimică şi
biologică.
 2. Nutriţia bacteriană

Nutriţia bacteriană reprezintă totalitatea

proceselor prin care bacteriile îşi procură
din mediul înconjurător substanţele
necesare supravieţuirii, creşterii şi
înmulţirii.
Respiraţia bacteriană modalitatea de a-şi
produce energia necesară activităţii
metabolice.
Sursa de energie
• fotosintetizante - energia luminoasă
• chimiosintetizante - reacţii de oxido-
reducere a unor substanţe
– lithotrofe - oxidează substanţele anorganice
– chemoorganotrofe - oxidează subst.organice
Sursa de carbon
 autotrofe - substanţe anorganice, CO2
 mixotrofe - substanţe organice cât şi CO2
 heterotrofe - substanţe organice
Sursa de azot
 aminoacizii, săruri de amoniu (Escherichia coli,
Salmonella etc.).
 Necesităţile bacteriilor de
interes medical

 chimiosintetizante heterotrofe (cu

necesităţi diferite)
 paratrofe – sunt dependente de aparatul
enzimatic al celulelor gazdă, fiind bacterii
cu habitat obligatoriu intracelular
(chlamydii, rickettsii)
 3. Metabolismul bacterian
 reacţii catabolice – metabolizarea
substratului nutritiv cu eliberare de energie
 reacţii metabolice intermediare - energia
rezultată din reacţiile catabolice este
înmagazinată în compuşi macroergici
 reacţiile anabolice, prin care celula
bacteriană îşi sintetizeză substanţele
propri, cu consum energetic
 RESPIRATIA BACTERIANA
La bacterii deosebim în funcţie de acceptorul final
de hidrogen, 3 tipuri de oxidaţie:
 respiraţia, în care acceptorul final de hidrogen
este oxigenul atmosferic,
 fermentaţia, în care acceptorul final de hidrogen
este o substanţă organică, şi
 respiraţia anaerobă, în care acceptorul final de
hidrogen este oxigenul prezent într-o sare
anorganică (nitrat sau sulfat) care se va reduce.
 Respiraţia bacteriană
 Din punct de vedere practic, bacteriile se
împart, după necesarul de oxigen, în:
 • bacterii strict aerobe, care se dezvoltă numai
în prezenţa oxigenului atmosferic, folosind
exclusiv respiraţia aerobă ( oxigenul ca
acceptor final de hidrogen).
Exemple: Pseudomonas aeruginosa,
Corynebacterium diphteriae, Mycobacterium
tuberculosis etc.
 • bacterii strict anaerobe, care nu se dezvoltă
decât în absenţa oxigenului, prezenţa lui fiind
foarte toxică. Aceste bacterii folosesc ca reacţie
energogenetică exclusiv fermentaţia, în
condiţii anaerobe, deci oxidaţia de substrat.
Bacteriile strict anaerobe, spre deosebire de cele
aerobe, sunt lipsite de
-superoxiddismutază care transformă radicalul
superoxid în apă oxigenată şi
-catalază care descompune apa oxigenată.

Exemple: genul Clostridium, Bacteroides,

Prevotella, Fusobacterium etc.
 • bacterii facultativ anaerobe, care se pot
dezvolta atât în prezenţa cât şi în absenţa
oxigenului atmosferic. Ele utilizează ca reacţii
energogenetice respiraţia aerobă, fermentaţia
iar unele chiar şi respiraţia anaerobă.
Majoritatea speciilor de interes medical sunt
facultativ anaerobe (de pildă, enterobacteriile).
 • bacterii anaerobe aerotolerante folosesc
numai fermentaţia în prezenţa aerului
atmosferic, fără participarea oxigenului la
reacţiile energogenetice. Ele tolerează oxigenul
în mediu fie pentru că:
- poseda superoxiddismutază şi catalază,
- enzimele există în mediul de cultură.
Exemplu: bacteriile din genul Streptococcus sunt
lipsite de catalază, dar pot fi cultivate în
condiţii de aerobioză pe medii cu sânge, care
suplineşte catalaza.
 • bacterii microaerofile folosesc
respiraţia şi fermentaţia, dar necesită o
concentraţie mai mare de CO2 decât cea
din atmosferă pentru reacţii de
carboxilare.

Exemplu: genurile Neisseria, Brucella,

Campylobacter, necesită concentraţii de
CO2 de 6-10%.
 Creşterea şi înmulţirea
bacteriilor
 Este rezultatul nutriţiei şi al metabolismului
bacterian.
 Viteza de multiplicare a bacteriilor este foarte
mare. S-a făcut un calcul ipotetic din care rezultă
că, dacă la fiecare 20' are loc o diviziune, dintr-o
celulă bacteriană cultivată într-un mediu nelimitat
ar lua naştere într-o zi 1x1021 celule, ceea ce ar
corespunde unei mase de 4.000 de tone. În
realitate, o asemenea rată de înmulţire a bacteriilor
nu este posibilă, fiind împiedicată de epuizarea
substanţelor nutritive şi a factorilor de creştere, pe
de o parte, şi de acumularea metaboliţilor toxici, pe
de altă parte.
 CREŞTEREA ŞI
ÎNMULŢIREA BACTERIILOR
 Diviziune binară
– Gram pozitive - formarea unui sept
– Gram negative - strangulare directă
 Curba de multiplicare a
bacteriilor în mediu limitat
 Curba de creştere şi înmulţire a
bacteriilor într-un mediu
limitat
 Dacă se introduce un inocul de celule bacteriene
dintr-o cultură pură într-un mediu de cultură
proaspăt şi se incubează într-o atmosferă prielnică
speciei respective, bacteriile vor creşte şi se vor
înmulţi, iar timpul care trece de la o diviziune
celulară la următoarea se numeşte timp de
generaţie. Dacă se apreciază numărul de celule
bacteriene la intervale diferite de timp de la
momentul inoculării şi reprezentăm grafic raportul
care se stabileşte între acest număr şi timpul care
s-a scurs, vom obţine două curbe caracteristice în
funcţie de celulele bacteriene luate în calcul.
 1. Faza de lag = adaptare la
noile condiţii
 Durata – în funcţie de specie, condiţii de mediu,
de numărul de celule din inocul (1/2 h şi 3-4 h
la bacteriile sporulate)
 Numărul bacteriilor este staţionar
 Metabolismul este intens
 Creşte volumul bacteriilor
 Sensibilitate crescută la antibiotice
 Faza de accelerare – bacteriile încep să se
înmulţească (faza B)
 2. Faza de multiplicare
exponenţială
 Bacteriile se înmulţesc în progresie logaritmică.
 Durata (în general 2-3 ore în funcţie de TG)
– Escherichia coli – TG 10 minute
– Mycobacterium tuberculosis – 25 ore
 Bacteriile prezintă toate caracterele speciei
 Sensibilitate mare la antibiotice
 Compoziţia mediului se schimbă
 Perioadă de încetinire
 3. Faza staţionară
 Durata – câteva ore
 Numărul de bacterii este constant
 Sensibilitate scăzută la chimioterapice
 Modificări ale morfologiei şi caracterelor tinctoriale
 Produc anumiţi metaboliţi secundari cu distribuţie
taxonomică foarte riguroasă:
– Antibiotice (Actinomyces)
– Colicine (b.piocianic)
– Exotoxine (b. difteric, b. tetanic, b.botulinic, etc.)
 Sporogeneza la bacteriile sporulate
 4. Faza de declin
 Durata – zile
 Numărul de bacterii scade constant
(epuizarea substratului nutritiv şi
acumularea de metaboliţi toxici)
 Modificări morfologice
 Autosterilizare sau sporulare completă
Cultivarea bacteriilor în mediu limitat este
utilizată în laboratoarele de bacteriologie
medicală, pentru stabilirea diagnosticului
unei infecţii bacteriene.
Cultivarea bacteriilor în laborator

 Medii lichide
 Mediile solide
– colonii
Colonii izolate
Caractere culturale
 Curba de creştere şi înmulţire a
bacteriilor în culturi continui
 Cultivarea bacteriilor în sisteme deschise -
chemostate - pentru obţinerea unei mase mari
celulare
– Vaccinuri
– Produşi bacterieni (exotoxine, enzime, antibiotice,
interferoni, etc) pentru industria alimentară,
farmaceutică, etc.
– Cercetare
 Mediul de cultura este înlocuit în permanenţă
 Bacteriile sunt mereu în fază logaritmică
 Înmulţirea bacteriilor în
organism
Condiţiile pe care microorganismele le întâlnesc
în organism le selectează pe acelea care cresc în
anumite limite de temperatură, osmolaritate şi
pH.
 după pătrunderea în organism a unui număr
mic de microbi aceştia se pot înmulţi rapid şi
produc o infecţie gravă cu evoluţie acută
 Bacteriile cu timp de generaţie lung vor
produce o infecţie cu evoluţie insidioasă,
cronică
 Înmulţirea bacteriilor în
organism
 În organism, creşterea şi multiplicarea
bacteriilor este stresată
– necesităţi nutritive (prin competiţie cu flora
normală)
– prin mecanismele apărării antiinfecţioase
 Înmulţirea bacteriilor în
organism
 bacteriile cu habitat extracelular sunt expuse
acţiunii anticorpilor, complementului,
fagocitozei,
 bacteriile ce se înmulţesc intracelular sunt
protejate de acţiunea acestor factorii şi scapă
uneori supravegherii imunologice
 bacteriile dezvoltă mecanisme adaptative care să
ocolească barierele ce se opun înmulţirii lor.