1)Cresterea si multiplicarea bacteriilor.

Dinamica multiplicarii bacteriilor in cultura continua si

discontinua. Importanta practica.

Cresterea bacteriilor

- reprezintă mărirea coordonată a tuturor constituenţilor celulari;

- e rezultatul sintezei specifice si echilibrate a unor compusi de bază, asamblaţi ulterior pentru
a forma cópii fidele ale constituenţilor celulari;u
- specificitatea cresterii este determinată de intervenţia unor mecanisme de control genetic;
- depinde de natura si concentraţia substanţelor nutritive din mediu, precum si de aprovizionarea
continuă a celulei cu energia necesară reacţiilor de sinteză;
- mărirea masei totale a celulei bacteriene nu reflectă întotdeauna cresterea normală a celulei,
deoarece ea poate rezulta prin sinteza si acumularea de substanţe de rezervă (care nu sunt
specifice cresterii) sau prin sporirea accentuată a conţinutului în apă.
- se realizează prin adăugarea de constituenţi noi (uni-, bi- sau tridimensional) la peretele celular
rigid, care are loc în moduri diferite:
- polar;
- bipolar;
- ecuatorial, în zona septului de diviziune;
- intercalar, prin intususcepţiune, în zone specifice de crestere;
- prin depunere pe suprafaţa internă a peretelui celular.
De obicei cresterea bacteriilor cilindrice se face în sensul axului longitudinal, iar celulele
sferice cresc în sensul celor trei dimensiuni.

Cresterea bacteriilor nu se face la infinit, ci până la un moment critic, în care cresterea este
întreruptă si se declansează diviziunea celulară.
Se admite ipoteza că activitatea normală a celulei bacteriene este urmarea unui raport
echilibrat între volumul celulei bacteriene (care reflectă masa celulară ce consumă
nutrienţii si produce cataboliţii) si suprafaţa celulei (aria prin care se realizează
schimburile cu mediul extracelular, care constau în absorbţia nutrienţilor si eliminarea
unor produsi de catabolism).
În cursul cresterii celulei, acest raport se modifică în sensul diminuării suprafeţei (care
creste cu o rată pătratică, în timp ce volumul creste cu o rată cubică), astfel încât aportul de
substanţe nutritive devine insuficient si inadecvat necesităţilor metabolice ale celulei. Diviziunea
celulară restabileste raportul echilibrat între suprafaţa si volumul celulei bacteriene.

Multiplicarea bacteriilor

Diviziunea directă (izomorfă)

- forma cea mai răspândită si cea mai bine cunoscută de multiplicare a bacteriilor; constă în
scindarea celulei mamă, ajunsă la punctul critic de crestere, în două celule fiice surori, cel mai
adesea identice;
- la bacteriile cilindrice si spiralate diviziunea se face în plan transversal, perpendicular pe axul
longitudinal al celulei, si numai excepţional, la unii spirili, se realizează după un plan
longitudinal; cocii se divid după unul, două sau trei planuri, perpendiculare unul pe celălalt,
făcând posibilă gruparea celulelor în diplococi, tetradă, sarcină;
- În general, diviziunea evoluează în trei etape distincte:
- formarea unei membrane ce separă protoplastii ce vor forma celulele fiice;
- sinteza peretelui celular pe suprafaţa membranei respective sau formarea unui sept transversal
prin cresterea spre interior a peretelui celular periferic;
- separarea celulelor rezultate în urma diviziunii.
Dinamica procesului de multiplicare bacteriană în culturi

Culturile bacteriene sunt de două tipuri: continue si discontinue.

- Culturile continue - mediul de cultură este reînnoit permanent cu o anumită rată, o parte din
masa bacteriană formată fiind îndepărtată în acelasi timp din cultură, cu aceeasi rată; se
realizează în aparate speciale, asigură o concentraţie constantă de celule în cultură (după
principiul turbidostatului) si o concentraţie constantă a substanţelor chimice din mediu (după
principiul chemostatului);

- Culturile discontinue - obţinute într-un mediu de cultură neînnoit, în vase închise, se pot
realiza în două variante:
- culturi sincrone - în care majoritatea bacteriilor se multiplică în acelasi timp
- culturi asincrone - în care bacteriile se multiplică în momente diferite.
Culturile obţinute în laborator în mod curent sunt culturi discontinue asincrone, cu următoarele
particularităţi:
- mediul de cultură nu este reînnoit pe timpul cultivării, fiind în volum fix pe întreaga durată a
obţinerii culturii;
- compoziţia chimică a mediului se schimbă pe parcursul formării culturii (substanţele nutritive
sunt consumate, se acumulează produsi de catabolism, se modifică pH-ul);
- numărul de celule viabile este variabil, la început crescând progresiv, ulterior scăzând datorită
îmbătrânirii si morţii celulelor;
- ritmul de diviziune este inegal, la început, când populaţia bacteriană este tânără si condiţiile de
mediu sunt optime, fiind mai mare, ulterior scăzând;
- vârsta celulelor bacteriene este diferită;
- numărul de generaţii este limitat, datorită condiţiilor de mediu fixe.

Fiecare celulă-fiică capătă o copie a moleculei de ADN matern. Procesul de diviziune se

consideră terminat, când citoplasma celulelor-fiice este despărțită complet de peretele
transversal.
Înmulțirea bacteriilor în medii lichide de cultură se caracterizează prin multe particularități şi are
loc în câteva faze consecutive:
I. Faza de lag – faza de adaptare la condiţiile mediului, bacteriile sunt active metabolic, cresc în
dimensiuni, dar nu se divid. Durata este variabilă (2-4 ore); depinde de starea bacteriei, condiţiile
mediului, etc
II. Faza logaritmică – bacteriile cresc şi se divid cu viteză maximală constantă, curba evoluează
exponenţial. Bacteriile sunt foarte sensibile la agenţi antimicrobieni (culturi utile pentru testarea
sensibilităţii la antibiotice). Durata – 8-10 ore.
III. Faza staţionară – rata celulelor care se multiplică scade treptat, numărul celulelor vii rămâne
constant mai multe ore. Cauza – consumarea nutrienţilor, acumularea metaboliţilor toxici.
Morfologia bacteriilor este tipică speciei, apar incluziuni, spori (culturi utile pentru identificare).
Sensibilitatea la agenţii antimicrobieni scade. Durata – 10-12 ore.
IV. Faza de declin (letalitate) – bacteriile mor progresiv.

2) Clasificarea microorganismelor dupa sursele de energie si carbon.Notiune de microorganisme

saprofite si parazite.

Dupa sursa de energie :

1.fototrofe-care folosesc energia din radiatia luminoasa,bacteriile fotosintetice
2.chimiotrofe-folosesc energia chimica a diferitelor substrate(organice,anorganice,majoritatea
bacteriilor cu importanta medicala)
3.heterotrofe-folosesc ca sursa de carbon substantele organice ,ele sunt bacteriile cu importantqa
medicala
4.paratrofe- care nu dezvolta decat pe celule vii

Dupa sursa de carbom :

1.autotrofe-capabile sa se dezvolte pe medii altacuite din substante anorganice care utilizeaza de
obicei CO2 dizolvat in mediu ca sursa de carbom
2. mixotrofe –pot folosi atat subst. Organice cat si CO2 din subst. Anorganice
3.heterotrofe- folosesc ca sursa de carbon substantele organice ,ele sunt bacterille cu importanta
medicala
4. Paratrofe – care nu se dezvolta decat pe celulele vii

Microorganisme saprofite – care utilizeaza materia organica moarta (reciclarea materiei

organice)
Microorgn. Parazite – traiesc pe contul organismelor vii , aducand prejudicii , bacteriile patogene
reprezinta parazite care afecteaza grav gazda, provocand maladie sau moarte.

3) Notiuni de specie ,cultura pura si mixta , tulpina si clona

Specie – categorie sistematica fundamentala , inferioara genului si superioara subspeciei
Cultura pura – formata din bacterii de aceeasi specie (indispensabila identificarii)
Cultura mixta – compusa din bacterii de specii diferite
Tulpina – populatie microbiana constituita din descendentii unei singure izolari in cultura pura ,
care va fi studiata
Clona – populatie care rezulta din multiplicarea unei singure celule.

4) Examenul bacteriologic
Consta in insamantarea prelevatelor pe medii de cultura pentru izolarea culturilor pure de
bacterii ,care vor fi ulterior identificate , testate la sensibilitatea vis-a-vis de antibiotice , eventual
conservate.Examenul bacteriologic consta din cateva etape succesive,de la recoltarea probelor
biologice pana la remiterea rezultatelor .
Faza pre-analitica :
1.Preinscrierea investigatiei, in ordonanta se fixeaza identitatea medicului , pacientului ,scopului
analizei, manifestarile patologice ,data aparitiei,alte date precum imunosupresie ,tratament cu
antibiotice, graviditate.
2.Prelevarea probelor – alegerea prelevatului si momentului prelevarii

Prelevate de la pacienti : secretii rino-faringiene , bronsite ,sputa ,puroi ,exsudate ,transsudate ,

sange , LCR , urima , secretii genitale , mase fecale , bila , suc duodenal etc.

5) Etapele de cultivare , izolare , indicare si identificare a microorganismelor aerobe.

Examenul bacteriologic pentru culturile aerobe – prelevatul este supus examenului

macroscopic(modificarea aspectului , a mirosului), orientare in diagnostic .Dupa necesitate
probele supuse pregatirii pentru investigatie (diluare ,omeginizare centrifugare).
Examinarea microscopica (preparate native , gram , Zaihl-Neelson , Loeffler), prezenta
microorganismelor , cantitatea , G +/-

I etapa – IZOLAREA CULTURILOR PURE : scopul izolarii este de a obtine o cultura pura
dintr-un melanj(amestec) de celule bacterienesau dintr-un produs patologic. O colonie separata
constituie o cultura pura. Tehnici utilizate :
1.epuizarea inoculului(cultura+mediul nutritiv) pe suprafata gelozei din cutria Petri
2.Metoda dilutiilor (micsorarea nr de microorgn.) logaritmice a inoculului in geloza topita si
racita la 50 grade C, apoi turnate in cutii Petri sau eprubate in termostat la 37grade C , 18-24 h

II etapa – ACUMULAREA CULTURII PURE :

Examinarea macroscopica a coloniilor crescute (forma, culoarea , dimensiuni)
Examinarea microscopica (frotiul Gram) a coloniilor suspecte ,confirmarea puritatii culturii
Repicarea coloonilor suspucte pe geloza in panta (inclinata) pentru acumularea culturii pure,
termostat 37 grade C , 18-24 h

III etapa – IDENTIFICAREA CULTURII PURE : Verificarea purtitatii culturii (frotiu Gram) ,
idetificarea culturii pure consta in evidentierea unor caractere specifice ale acestei culturi pentru
a o include intr-o familie , gen , specie , variant .
Se studiaza caracterele : morfologice , tinctoriale , de cultura , biochimice , antigenice , de
patogenitate , sensibilitatea la bacteriofagi , sensibilitatea la antibiotic.

IV etapa – EVALUAREA REZULTATELOR , FORMULAREA SI ELIBERAREA

RASPUNSULUI : compararea rezultatelor obtinute cu caracterele speciilor bacteriene
cunoscute pentru a gasi asemanari

6) Particularitati de izolare a bacteriilor in cultura pura din prelevate :

a)izolarea bacteriilor sporulate :incalzirea prealabila a prelevatului 80 grade C – 20 min
b) izolarea bacteriilor acido-rezistente : tratarea prealabila cu acid a prelevatului si neutralizarea
ulterioara cu o baza
c) izolarea bacteriilor din asociatii cu numar minim de microorganisme patogene : imbogatirea
prealabila a florei patogene utilizand medii de imbogatire
d) izolarea bacteriilor cu virulenta inalta si pretentioase la cultivare : inocularea(A introduce în
organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli,) la animale de
laborator sensibile