Prezentarea unei specii de microorganisme utilizate în procesele

biotehnologice

Bacterii
Bacteriile sunt microorganisme procariote șialcătuiesc domeniul Bacteria.Prezintă
de cele mai multe ori o lungime de câțiva micrometri, dar sunt foarte diverse din
punct de vedere morfologic, regăsindu-se sub formă sferică, alungită sau spiralată
(elicoidală). Bacteriile au fost printre primele forme de viață care au apărut
pe Pământ și sunt prezente în majoritatea habitatelor existente. Se regăsesc
în sol, apă, izvoare termale, deșeuri radioactive, chiar și la adâncimi mari din
scoarța terestră. Bacteriile trăiesc în relații de simbioză sau sunt uneori paraziți ai
plantelor și animalelor. Majoritatea acestora nu au fost caracterizate, iar
aproximativ doar jumătate dintre încrengăturile bacteriene cuprind specii care pot
fi crescute în laborator.

Știința care se ocupă cu studiul bacteriilor se numește bacteriologie și este o

ramură a microbiologiei.

Bacteriile au fost observate pentru prima dată în anul 1676 de către savantul
danez Antonie van Leeuwenhoek, utilizând un microscop format din două lentile,
pe care l-a construit însuși el. Ulterior, acesta a publicat rezultatele observațiilor
sale într-o serie de scrisori trimise către Royal Society of London. Dintre toate
studiile lui Leeuwenhoek, descoperirea bacteriilor este de departe cea mai
remarcabilă. Bacteriile observate se aflau la limita structurilor pe care microscopul
acestuia le putea observa și, în plus, următorul secol niciun alt om de știință nu a
repetat această experiență. Leeuwenhoek a observat de asemenea și protozoarele,
pe care le-a denumit animalculum, iar descoperirile sale au fost din nou privite prin
prisma noilor descoperiri din domeniul teoriei celulare.

În anul 1859, Louis Pasteur a demonstrat faptul că dezvoltarea și creșterea

microorganismelor este cauza procesului de fermentație și că această creștere nu
este nicidecum cauzată de o generație spontană. Împreună cu Robert Koch, Pasteur
a fost un susținător timpuriu al teoriei microbiene a bolilor.
În ecosistemele care au ca habitat izvoarele hidrotermale sau izvoarele reci,
bacteriile extremofile joacă un rol esențial în aducerea aportului
de nutrienți necesari pentru viață, prin transformarea unor compuși
precum hidrogenul sulfurat și metanul în energie. În octombrie 2012, datele
adunate de către cercetători au sugerat faptul că bacteriile prosperă în Groapa
Marianelor, care este cel mai adânc punct de pe suprafața Pământului, fiind aflat la
o adâncime de 11 kilometri. Alți cercetători au dedus prin studii similare faptul că
bacteriile se dezvoltă chiar și în interiorul rocilor la o adâncime de 580 de metri
sub fundul oceanic cu o adâncime de 2,6 kilometri, din apropiarea coastei nord-
vestice a Statelor Unite. Conform unuia dintre savanți, „Microbii pot fi întâlniți
oriunde – sunt organisme extrem de adaptabile la orice condiții, și pot supraviețui
oriunde se află.”

Bacteriile sunt organisme cu structură relativ simplă și cu dimensiuni reduse.

Frecvent măsoară doar 0,5-1,5 μm, dar bacilii pot ajunge la o lungime de 7-8 μm.
Sunt organisme procariote, așadar pentru ele este caracteristică lipsa unui nucleu
celular delimitat de o membrană, iar materialul genetic este distribuit sub forma
unei structuri citoplasmatice nucleoidice. Spațiul citoplasmatic este lipsit de
organitele membranare și de formațiunile protoplasmatice specifice
celulelor eucariote. Totuși, în citoplasmă se regăsesc plasmide, mici molecule
circulare de ADN care coexistă cu nucleoidul și care conțin gene ce pot fi
transferate prin procesul de conjugare bacteriană. În citoplasmă se mai regăsesc
și vacuole, organite bogate în substanțe de rezervă, și ribozomi, sediul sintezei
proteice.

Membrana citoplasmatică, formată dintr-un bistrat fosfolipidic, este asemănătoare

cu cea a celulelor eucariote, însă majoritatea bacteriilor posedă și un perete
celular compus din peptidoglican (mureină). Unele bacterii prezintă o a doua
membrană lipidică, denumită membrană externă, care înconjoară peretele celular.
Spațiul dintre membrana citoplasmatică și peretele celular este denumit spațiu
periplasmic. Unele specii prezintă o capsulă, iar altele sunt capabile să se
diferențieze în endospori, forme latente rezistente la condiții extreme de
mediu. Printre structurile celulare externe tipice bacteriilor se numără flagelul
bacterian și pilii.
Metabolismul bacterian reprezintă totalitatea transformărilor biochimice
enzimatice implicate în activitatea lor biologică, prin care substanțele nutritive din
mediu sunt transformate în constituenți proprii, energie și produși de metabolism.
Spre deosebire de organismele superioare, bacteriile prezintă o mare varietate de
tipuri metabolice. Răspândirea acestor tipuri metabolice în cadrul grupurilor de
bacterii era tradițional utilizată ca factor decisiv pentru definirea
relațiilor taxonomice, însă adesea aceste caractere nu corespund cu clasificarea
genetică utilizată în prezent. Metabolismul bacterian poate fi clasificat în grupe
nutriționale pe baza a trei criterii majore: sursa energetică, natura donorilor de
electroni și sursa de carbon utilizată pentru creștere. Un alt criteriu utilizat pentru
clasificare este natura acceptorului de electroni utilizat în procesul
de respirație. Metabolismul bacterian are câteva proprietăți caracteristice, fiind un
metabolism flexibil (ceea ce permite adaptabilitatea crescută la mediu), reglat
genetic (caracterizat prin diversitatea mecanismelor enzimatice și a produșilor
metabolici), intens (permite o multiplicare extrem de rapidă a bacteriilor) și având
o eficiență maximă.
Majoritatea căilor metabolice cunoscute în biochimie au fost descoperite inițial la
microorganisme și apoi extrapolate la organismele superioare. Aceasta datorită
avantajelor prezentate de bacterii: pot fi studiate sub formă de populații de celule
individuale identice; pot fi obținute în cantități foarte mari; pot fi cultivate în medii
sintetice și pot fi urmărite modificările pe care creșterea celulelor bacteriene le
determină în mediu. Spre deosebire de concepția inițială a unui metabolism limitat,
corespunzător structurii relativ simple a celulei bacteriene, în prezent se cunosc căi
metabolice chiar mai complexe sau unice pentru bacterii, față de organismele
superioare. Câteva exemple sunt: sinteza antibioticelor, fixarea azotului molecular
atmosferic, respirația anaerobă și fotosinteza anoxigenică.

După natura sursei de carbon utilizate, bacteriile pot fi:

 heterotrofe, când utilizează compuși organici, fiind descompunători;

 autotrofe, când carbonul de la nivel celular se obține prin procesul de
fixare al dioxidului de carbon.
Bacteriile tipice autotrofe sunt cianobacteriiile fotosintetizatoare, bacteriile din
genul Chlorobia și unele bacterii purpurii. De asemenea, există și unele specii
chimio-litotrofe, precum sunt bacteriile nitrificatoare și cele oxidante ale sulfului.
După natura sursei de energie utilizate, bacteriile pot fi:

 fototrofe, când utilizează energia luminoasă prin procesul specific

de fotosinteză;
 chemotrofe, când obțin energia pe baza oxidării unor substanțe chimice, având
ca substrate acceptoare de electroni oxigenul (în cazul respirației aerobe) sau
substrate alternative (în cazul respirației anaerobe).
După natura donorilor de electroni, bacteriile pot fi:

 litotrofe, când utilizează pe post donori de electroni compuși anorganici, de cele

mai multe ori pe bază de sulf;
 organotrofe, când utilizează pe post donori de electroni compuși organici.
Bacteriile chemotrofe se folosesc de donori de electroni pentru conservarea
energiei (în timpul respirației aerobe, anaerobe și fermentative) și pentru
desfășurarea reacțiilor biosintetice, în timp ce bacteriile fototrofe utilizează donorii
de electroni doar pentru procese anabolice.

Cunoașterea modului de nutriție a bacteriilor are importanță practică pentru

cultivarea lor și prepararea vaccinurilor. Creșterea, dezvoltarea și multiplicarea
bacteriilor sunt condiționate de pătrunderea nutrienților esențiali prin învelișurile
celulare și eliminarea unor substanțe uzate rezultate din catabolism. Nutriția se
realizează prin mecanisme de tip absorbtiv. Bacteriile își pot procura energia fie în
urma procesului de fotosinteză, fiind bacterii fototrofe, fie prin descompunerea
compușilor din mediu în urma proceselor oxidative, fiind bacterii
chemotrofe. Bacteriile litotrofe pot utiliza compușii anorganici ca sursă de energie,
iar cei mai comuni donori de electroni anorganici sunt hidrogenul, monoxidul de
carbon și amoniacul (ceea ce conduce la nitrificare), fierul divalent și alți ioni
metalici în stare redusă, precum și sulful în stare redusă. Există și bacterii denumite
metanotrofe, care utilizează metanul gazos atât ca sursă de electroni, cât și ca
substrat al anabolismului carbonului. La bacteriile aerobe cu nutriție fototrofă și
chemolitotrofă, oxigenul este acceptorul final de electroni, în timp în condiții
anaerobe se utilizează compușii anorganici. Majoritatea organismelor litotofe sunt
autotrofe, iar majoritatea organismelor organotrofe sunt heterotrofe.
Spre deosebire de organismele pluricelulare, pentru organismele unicelulare
creșterea în dimensiune a celulei și reproducerea prin diviziune celulară sunt
procese strâns legate. Bacteriile cresc până la o anumită dimensiune, iar apoi se
reproduc prin fisiune binară sau diviziune simplă, care este o formă de reproducere
asexuată.
Multe substanțe chimice importante, precum alcoolul etilic, acidul
acetic și acetona, sunt produse ca parte a metabolismului specific bacterian. Unele
specii bacteriene, în special bacteriile lactice din genurile 
Lactobacillus și Lactococcus, au fost utilizate de mii de ani în combinație
cu drojdiile și mucegaiurile pentru obținerea alimentelor fermentate, precum
sunt brânza, murăturile, sosul de soia, varza murată, oțetul, vinul și iaurtul.
Abilitatea bacteriilor de a descompune o mare varietate de compuși organici este
remarcabilă, și a fost utilizată în procesarea reziduurilor și în bioremediere.
Bacteriile care pot digera hidrocarburile din petrol sunt adesea utilizate pentru
remedierea scurgerilor de petrol. De exemplu, după accidentul ecologic Exxon
Valdez, au fost utilizați fertilizatori pe plajele din împrejurimile strâmtorii Prince
William cu scopul de a promova creșterea acestor bacterii. Rezultatele au fost
favorabile doar pe plajele care nu erau acoperite într-un strat prea gros de petrol.
De asemenea, bacteriile pot fi folosite și pentru bioremedierea reziduurilor toxice
industriale. În domeniul industriei chimice, principala utilizare a bacteriilor este
producerea de compuși chimici enantiopuri, folosiți apoi ca medicamente sau
substanțe agrochimice.
Bacteriile pot fi utilizate în locul pesticidelor, în controlul biologic al dăunătorilor.
În acest caz, este comună utilizarea speciei  Bacillus thuringiensis, o bacterie
Gram-pozitivă care trăiește în sol. Subspeciile acestei bacterii sunt folosite
ca insecticide cu specificitate pentru lepidoptere, cu denumirea comună de Dipel și
Thuricide. Datorită specificității lor, aceste pesticide sunt considerate a fi
ecologice, fără să prezinte un anumit efect asupra oamenilor, vietăților din mediul
natural, insectelor polenizatoare sau a celor benefice.
Datorită abilității lor de a crește foarte repede și de a ușurinței relative cu care pot
fi manipulate, bacteriile sunt uneltele perfecte care pot fi utilizate în cercetarea în
domeniul biologiei moleculare, geneticii și al biochimiei. Prin producerea
artificială a mutațiilor în ADN-ul bacterian și examinarea fenotipurilor rezultate,
oamenii de știință pot determina care este funcția genelor, enzimelor și a căilor
metabolice bacteriene, iar apoi pot aplica același raționament și la organismele mai
complexe. Pentru înțelegerea proceselor biochimice de la nivel celular este nevoie
de un nivel mare de informații legate de cinetica enzimatică și de exprimarea
genică, însă astfel se pot concepe modele matematice valabile pentru întreg
organismul. Acestea se pot realiza pentru unele bacterii bine cunoscute, astfel că în
prezent are loc producerea și testarea unor noi modele metabolice
pentru Escherichia coli. Această înțelegere a metabolismului și a geneticii
bacteriene a permis utilizarea biotehnologiilor pentru a obține bacterii ce pot să
producă anumite proteine de uz terapeutic, precum sunt insulina, factorii de
creștere sau anticorpii.
Şoaită Ovidiu
IPMA, an I