Cap 2.

Structura şi funcţiile
fundamentale ale
organismelor vii

Clasa a X-a
Prof. R. Beicu
Colegiul Naţional Bănăţean Timişoara
2.1. NUTRIŢIA ÎN LUMEA VIE

 Organismele vii realizează schimburi de

materie şi energie cu mediul înconjurător.
 Nutriţia, ca funcţie de baza a
organismelor vii, care asigura creşterea si
dezvoltarea organismului şi se realizează
cu ajutorul funcţiilor coparticipante: hrănire
(procesul de nutriţie), circulaţie, respiraţie şi
excreţie.
Nutriţia ca proces
 Aportul de substante organice se
realizeaza prin procesul de nutriţie.
 După sursa de carbon poate fi:
 1. Nutriţia autotrofă
 2. Nutriţia heterotrofă
 3. Nutriţia simbiotrofă
 4. Nutriţia mixotrofă
1. Nutriţia autotrofă
constă în sinteza substanţelor organice din
substanţe anorganice (CO2) cu aport
energetic. După natura sursei de energie
folosită în sinteza substanţelor organice
nutriţia autotrofă poate fi:
A. Fotoautotrofă (Fotosinteza)
B. Chemoautotrofă (Chimiosinteza),
1.1. Fotosinteza

sursa de energie folosită

în sinteza substanţelor
organice o reprezintă
energia luminoasă
 Fotosinteza reprezintă procesul prin care se
sintetizează substanţe organice cu ajutorul
energiei luminoase absorbite de pigmenţii
clorofilieni şi carotenoizi.
Primele organisme fotosintetizante
au fost bacteriile, Producerea
care utilizau energie oxigenului a dus la
solară pentru modificarea
descompunerea atmosferei
hidrogenului sulfurat Pământului, care a
sau a apei, reacţii devenit astfel
din care rezultă propice evoluţiei
sulful, respectiv celorlalte organisme
oxigenul.
Procariotele fotosintetizante
joacă şi în  Organisme din
prezent un rol această clasă de sunt
important în descendente ale
biosferă şi sunt primelor celule
intens folosite fotosintetizante; ele
în cercetările includ algele albastre-
asupra verzi, bacteriile verzi şi
fotosintezei. bacteriile purpurii.
 Organisme
fotosintetizante

Procesul de fotosinteză
are loc în:
1. celulele vegetale,
care prezintă
cloroplaste
2. celula algelor
albastre-verzi şi
bacteriilor purpurii
care nu prezintă
cloroplaste, dar au.
pigmenţi
fotosintetizanţi
Eucariotele fotosintetizante
 Eucariotele
fotosintetizante includ
plantele verzi
superioare, algele
multicelulare verzi,
brune şi roşii, dar şi
euglenoidele,
dinoflagelatele şi
diatomeele.
Se crede adesea greşit că fotosinteza are
loc în cea mai mare parte în plantele
superioare; de fapt, mai mult de jumătate
din întreaga fotosinteză de pe planetă se
realizează în oceane, de către alge
microscopice, diatomee şi dinoflagelate,
care împreună constituie fitoplanctonul.
Principalul organ fotosintetizant studiat la
liceu este frunza plantelor superioare.
REAMINTIŢI-VĂ DIN CLASELE ANTERIOARE MORFOLOGIA ŞI ANATOMIA FRUNZEI!
 Ecuaţia fotosintezei
 Din ecuaţia fotosintezei se deduce că frunza
trebuie să se aprovizioneze cu CO2 şi H2O, să
conţină clorofilă care să capteze lumina, să
producă substanţe organice şi să elibereze O2.
CO 2 + H2O → (CH2O)n + O2

 Substanţele organice sintetizate sunt conduse

spre alte organe ale plantei, prin floem, ca sevă
elaborată.
Procesul de fotosinteză
are loc în:

1. celulele vegetale,
care prezintă
cloroplaste CU
PIGMENŢI
fotosintetizanţi

2. celula algelor
albastre-verzi şi
bacteriilor purpurii
care nu prezintă
cloroplaste, dar au
pigmenţi
fotosintetizanţi
Unele alge eucariote nu conţin decât o
cloroplastă pe celulă; la plantele superioare se
pot întâlni însă până la 40 de cloroplaste într-o
celulă.
 Cloroplastele

 organite citoplasmatice care se autoreplică

şi care conţin, ca şi mitocondriile, ADN.
 în general mai mari decât mitocondriile.
 de obicei, globulare sau discoidale, dar
uneori pot avea şi forme deosebite
(structuri în formă de panglică – ex.
Spirogyra sp.).
Spirogyra sp.
 Cloroplastele sunt mărginite de un sistem de
membrane: o membrană externă, continuă,
extrem de fragilă şi o membrană internă, pliată.
Sistemul membranei interne este continuu,
aranjat ca îndoituri pereche - numite lamele - şi
delimitează un compartiment numit stromă,
comparabil cu matricea mitocondrială.
La intervale regulate, lamelele se desfac pentru a
forma saci membranari turtiţi sau vezicule
numite tilacoide (gr. „pantaloni în formă de
saci”), care se află sub formă de pachete
numite grane.
Perechile de membrane dintre grane se numesc
membrane intergranale.
 Atât aceste lamele cât şi membranele
tilacoidelor conţin pigmenţii fotosintetizanţi ai
cloroplastului şi enzimele necesare reacţiilor
dependente de lumină,
 Pigmenţii fotosintetizanţi
 Majoritatea sunt verzi, de la clorofilă; dar nu
toate celulele fotosintetizante sunt însă verzi
(ex. algele fotosintetizante pot fi verzi, brune,
roşii sau purpurii).
 Varietatea de culori este datorată faptului că
majoritatea celulelor fotosintetizante conţin
nişte pigmenţi suplimentari pe lângă clorofilă,
ce includ pigmenţii carotenoizi (galbeni, roşii,
purpurii) şi ficobilinele (albastre, roşii).