Cap. II.

Structura și funcțiile fundamentale ale organismelor vii

Nutriţia autotrofă. Fotosinteza - Structura şi rolul frunzei

Def. Nutriția = procesul de asimilație, latură a metabolismului.

Clasificarea nutriției
În funcție de sursa de carbon → nutriție autotrofă (organismul își sintetizează singur substanțele
organice pornind de la CO 2 sau C

→ nutriție heterortofă ( hrănirea cu substanțe organice produse de alte

organisme)
Nutriția autotrofă – clasificare după sursa de energie → FOTOSINTEZA (utilizează energia
luminoasă)
→CHEMOSINTEZA (utilizează energia rezultată din

oxidarea substanțelor anorganice – ex. bacteriile)

Def. Fotosinteza = procesul prin care se formează substanțe organice în prezența luminii, CO 2, a
sărurilor minerale, a pigmenților asimilatoriși se eliberează O 2 .
Ecuația generală a fotosintezei
CO 2 + H 2 O + săruri minerale C 6 H 12 O 6 +O 2 ↑
(glucoza)
- Fotosinteza are loc la nivelul frunzei.
1, Alcătuirea frunzei: →teacă (se prinde cu ea pe tulpină)
→ pețiol (codiță)- expune limbul la lumină
→limb- partea lățită , are nervuri secundare și nervură principală
2. Tipuri de frunze :
a) simple →aciculară (pin), liniară (grîu), lanceolată (răchită), reniformă (pochivnic)
→spatulată (bănuței), eliptică (fag), ovală (păr), cordată (tei), triunghiulară (lobodă)
→fistuloasă (ceapă)
b) penat compuse – salcîm
c) palmate – castan
3. Structura frunzei
a) Epiderma – superioară + inferioară (cu stomate)
b) Mezofil – țesut palisadic (are cloroplaste) + țesut lacunar (cloroplaste în număr mic)
c) Fascicule conducătoare libero – lemnoase
►Alcătuirea stomatei
- 2 celule stomatice reniforme
- Ostiolă (spatial dintre celulele reniforme)
- 2 celule anexe
- Camera substomatică
►Rolul pigmenților
- Există clorofila a și b
- Clorofila a este acceptorul universal
- Molecula de clorofilă eliberează un electron, deci energia luminoasă se transformă în energie
chimică, folosită la:
1. FOTOLIZA apei – descompunerea apei în H + oxigen
 Hidrogenul este acceptat de substanța organică

2. Producerea de ATP (acid adenozintrifosforic).

Fazele fotosintezei şi importanţa fotosintezei. Factorii care influențează fotosinteza

- cloroplastul deţine un pigment CLOROFILĂ

- fotosinteza are loc în cloroplast
- metodele de determinare ale fotosintezei sunt bazate pe -›cantitatea de substanţă organică
produsă
-›volumul de O2 produs
-›volumul de CO2 consumat
I. Pigmenţii clorofilieni
- clorofila se formează la lumină.
1.Proprietăţi fizice -›insolubilă în apă
-›solubilă în solvenţi
- prezintă fenomen de FLUORESCENŢĂproprietatea de a emite lumină de o anumită culoare.
- ex: clorofila a -› soluţia are culoare prin -transparenţă > verde-albastră
-reflexie > roşie rubinie
- ex: clorofila b -› transparenţă -› verde-gălbuie
-› reflexie -› roşie brună
2. Rolul pigmenţilor
- clorofila a este acceptor universal (final)
- molecula de clorofilă eliberează un electron, deci energia luminoasă s-a transformat în energie
chimică.

II. Fazele fotosintezei - I. Faza de lumină

- II. Faza de întuneric
A. Faza de lumină (în membrana tilacoidală)
a) FOTOLIZA APEI -› H2O e descompusă în O - şi H +
- hidrogenul este acceptat de substanța organică
H2O -› 2H + + 2e + 1/2O2 O2 -› pus în libertate
H2 -› acceptat de substanța organică
b) PRODUCEREA DE SUBSTANȚE SPECIALE purtătoare de energie chimică ATP (acid
adenozintrifosforic)
- clorofila recuperează 1e şi revine la starea iniţială.
B. Faza de întuneric (în stroma cloroplastului)

- nu necesită lumină
- H2 + CO2 sunt încorporate în substanţe organice (glucide -› glucoză; lipide, proteine)
III. Importanţa fotosintezei
- pune la dispoziţie O2 necesar vieţii
- menţine constantă compoziţia atmosferei
- determină direct producţia silvică şi agricolă
- asigură circuitul substanțelor în natură
- furnizează combustibili fosili (gaze, cărbune, petrol).
IV. Factorii care influențează fotosinteza
1. Lumina – influenţează prin intensitate, compoziţia luminii, durata perioadei de lumină
- are loc şi la lumină foarte slabă (începe la câţiva zeci de lucşi)
- nu e evidentă datorită respiraţiei (se desfăşoară cu aceeaşi intensitate)
- e evidentă la 100-500 lucşi
- creşte în intesitate până la 50.000 lucşi
- între 50.000-100.000 lucşi intensitatea fotosintezei e constantă
- peste 100.000 lucşi fotosinteza scade (apar leziuni celulare produse de lumina în exces)
- fotosinteza cu cea mai mare intensitate e în lumina roşie
Plantele de umbră –›cloroplaste mari, mai multă clorofilă
–›frunze subţiri
Alge brune + roşii – absorb radiaţia specifică luminii verzi şi albaste
2. Temperatura
- fotosinteza începe la 0°C şi creşte în intensitate
-temperatura optimă 25-30°C (cartof) sau roşii+castraveţi 35-40°C
-ex. : conifere -› -6-10°C; alge termale -›+ 90°C
3. CO2 are loc şi la 0,01.
- dacă creşte peste 0,03 CO2 -› fotosinteza sporeşte
- peste 2-5 CO2 devine toxic.
4. Umiditatea -› plantele ofilite -› stomatele închise împiedică intrarea CO2 în frunze.
5. Săruri minerale
- ionii minerali participă direct/indirect la sinteza substanțelor organice.
- planta ia din sol N, P, K (în cantităţi mari)
- când un element chimic este insuficient boli fiziologice scade fotosinteza
- scad recoltele.

Chemosinteza

Def. Chemosinteza = Nutriţia autotrofă în care organismul chemoantotrof îşi formează

substanţa organică folosind energia rezultată din oxidarea substanțelor anorganice.
ex. bacteriile – feruginoase
-sulfuroase - nu au pigmenţi fotosintetizatori
-nitrificatoare - bacteriile trăiesc în condiții de - anaerobioză
-metanogene - aerobioză
-hidrogen bacteriile.
I. HIDROGENBACTERIILE
- răspândite în – soluri mlăştinoase + gunoi de grajd.
- ape stătătoare, tinoave (turbării)
- oxidează hidrogenul;
- prin fermentarea celulozei se pune în libertate H 2.
II. BACTERII SULFUROASE
-pe fundul apelor stătătoare.
-oxidează H 2 S hidrogenul sulfurat până la sulf sau la sulfaţi (ex: acidul sulfuric nu e liber în
mediu)
2H 2 S + O 2 S 2 + 2H 2 O + Energie.
-sulful este redat circuitului biologic
-se elimină din mediu H 2 S toxic şi formează depozite geologice de gips sulfat de calciu (CaSO
4)
-ex. bacteria Thiobacillus.
III. BACTERII METANOGENE
-reduc CO 2 la metan (CH 4 ); în absenţa O 2.
4H2 + CO2 CH 4 + 2H 2 O
-în stomacul rumegătoarelor
-în nămolul de pe fundul apelor stătătoare.
IV. BACTERII FERUGINOASE (ex. Leptotrix)
-fundul lacurilor + mlaştinilor;
-transformă compuşii feroşi în combinaţii ferice;
-au rol în formarea zăcămintelor de fier
*se pot înmulţii în tuburiler de fier ale conductelor de apă
*pot oxida şi sărurile manganoase zăcăminte de magan.

V. BACTERII NITRIFICATOARE ex. NITROBACTER

ex. AZOTOBACTER
-în sol; ecosisteme acvatice;
-oxidează amoniacul (NH 3 )
-unele bacterii duc oxidarea până la stadiul de NITRIŢI (sărurile acidului azotos HNO2) şi
NITRAŢI
(săruri ale acidului azotic HNO 3 )
-asigură circuitul azotului în natură
-dacă aceste bacterii ar lipsi – ar toxicitatea mediului
-o parte din azot s-ar pierde în atmosferă (ex: amoniacul este un gaz)
-descompune substanța organică din cadavre.
-peşteri unde producătorii sunt fulfobacteriile (ex: sistemul cavernicol din Dobrogea)
Chemosinteza cel mai vechi mod de nutriţie autotrofă.