Iftimie Bianca

Clasa a XI-a

MEDIUL ACVATIC
Mediul acvatic este mult mai complex decât
mediul terestru și aerian prin viețuitoarele acvatice
decât la cele terestre. Drept urmare acțiunea exercitată
de factorii de mediu asupra procesului intoxicării este
mai puternică la organismele acvatice. Prin acțiunea
substanțelor chimice se produce tulburarea relațiilor
intra și inter specifice precum sidereglarea întregului
echilibru biocenotic în unitatea acvatică respectivă.
Cunoașterea acțiunii substanțelor chimice asupra vieții
acvatice ne ajută în determinarea limitelor de
concentrație compatibile cu viață acestora și cu
folosințele normale ale apei.
Acțiunea nocivă a substanțelor toxice se manifestă asupra individului mai
întăi, apoi, asemeni uneireactii în lanț, asupra speciei și în final asupra biocenozei
acvatice. Pe lângă substanțele toxice care potaparea în mod natural în apele de
suprafață, că amoniac, hidrogen sulfurat și diferite toxine secretate de alge,
protozoare, gasteropode, un aport semnificativ în degradarea apelor de suprafață îl
aduc deversările de ape reziduale industriale și fecaloid-menajere. Dacă în procesul
de autoepurare are locmineralizarea substanțelor organice, în procesul de
detoxicare se constată descompunerea și transformarea substanțelor în produși
nenocivi; în autoepurare rolul principal este al organismelor vegetale și animale,
iar în detoxicare acest rol revine factorilor nebiologici (diluare și alte procese
fizico-chimice).
Apa –sub toate formele ei de agregare, constituie direct sau indirect, condiția
principal a vieții. Ea este izvorul vieții umane, este resursa fundamentală pentru
societatea omenească. Fiind un factor foarte important în echilibrele ecologice, apa
este afectată în mare parte de problema actuală a poluării ei. Prin poluarea apei, se
înţelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice şi biologice ale apei, produsă
direct sau indirect de activităţile umane şi care face că apele să devină improprii
utilizării normale în scopurile în care această utilizare era posibilă înainte de a
interveni alterarea.
Poluarea apelor poate fi naturală sau artificială.
Poluarea naturală se datorează surselor de poluare
naturale şi se produce în urma interacţiei apei cu
atmosfera, când are loc o dizolvare a gazelor
existente în aceasta, cu litosfera, când se produce
Iftimie Bianca
Clasa a XI-a

dizolvarea rocilor solubile şi cu organismele vii din apă. Poluarea artificială se

datorează surselor de ape uzate de orice fel.

Sursele de poluare, după proveniență apelor uzate, se pot grupa astfel: 1) ape
menajere, care provin în general de la poluatie, din activitatea casnică, restaurant,
hoteluri, zone de agreement, terenuri de sport 2)ape uzate industrial, care provin
din apele folosite în procesele tehnologice industriale. 3)apele uzate agricole,care
provin de la crescătorii de animale, continind poluanți sub formă de substanțe
organice și suspensii, precum și cele rezultate în urma irigării terenurilor agricole,
fiind poluate cu substanțe organice, pesticide, suspensii. 4)apele radioactive, care
pot conține substanțe radioactive rezultate pe cale naturală că exemplu fiind
Rodonul- un gaz foarte toxic, provenind de la extragerea și prelucrarea
minereurilor radioactive.
Vegetația care se găsește în mări, oceane, fluvii, lacuri, bălti etc are că mediu
de viață apa. Fiecare mediu acvatic se caracterizează prin anumiți factori naturali,
iar vegetația prezintă o serie de adaptări care îi permite creșterea, dezvoltarea și
înmultirea în acest mediu. Plantele trăiesc acolo unde găsesc cele necesare vieții:
hrană, adăpost , apa, aer o anumită temperatură etc. Toate acestea constituie mediul
de viață. Totalitatea factorilor externi care acționează și influențează în mod
nemijlocit viața unui organism în mod nemijlocit reprezintă mediul de viață.
Plantele trăiesc în diferite medii de viață: terestru, subteran, acvatic și aerian. Viață
într-un mediu acvatic este influențată nu numai de factorii studiați, ci și de relațiile
dintre diferite viețuitoare privind procurarea hranei, adăpostul lor etc.
Plantele nu sunt distribuite uniform. Astfel unele viețuitoare trăiesc la malul apei,
iar altele în largul apei, pe fundul acestuia sau în mal. Fiecare dintre ele are nevoie
de anumite condiții de viață, strâns legate de factori de mediu. Ecosistemele
acvatice se clasifică în ecosisteme de apa curgătoare și ecosisteme de apa
stătătoare. Țara noastră are o bogată rețea de ape curgătoare printre care și un
important fluviu Dunărea. Curentul și viteza unei ape curgătoare sunt elemente
principale care determină fizionomia acestui ecosistem și componența biocenozei.
După poziția lor geografică râurile sunt: de munte, colinare și de șes. Apele
curgătoare de munte prezintă două zone de curgere: zona superioară sau zona
păstrăvului zona inferioară sau zona crapului.