Ecosistemul terestru-aerian

A elaborate : Bejenaru Daniela

A verificat : Cataraga Elena
 Ecosistemul reprezintă un
complex ecologic unitar, rezultat
din interacţiunea organismelor
vii şi a factorilor abiotici.Astfel,
ecosistemul este alcătuit din
totalitatea speciilor(biocenoză)
ce populează un anumit
teritoriu (biotop).

BIOTOP + BIOCENOZĂ =

ECOSITEM
 Termenul Biotop a fost propus
de savantul german F. Dahl, în
1908 pentru a denumi locul de
viață al unei biocenoze.
Termenul Biocenoză a propus,în
1877, de zoologul german K.A.
Mobis, pentru definirea asocierii
speciilor de plante și animale
care interacționează și
populează un anumit teritoriu.
 Savantul englez A.G. Tanasley a
propus, în 1935, termenul
ecosistem, pentru a desemna
unitatea elementară fundamentală
a biosferei,formată din biotop
(mediul ambiant în care traiesc
organismele) și
biocenoza(totalitatea organismelor
animale și vegetale care populează
biotopul). între biotop și biocenoză
exista un schimb permanent de
substanță și energie.
 Ecosistemele pot fi diferențiate după mai multe
criterii:

Mărime: Mediu: Origine:

- Microecosistem (un
- Naturale (păduri tropicale,
arbore); - Terestre (se formează pe
deșerturi, râuri etc.);
- Mezoecosistem (o pădure); uscat);
- Seminaturale (rezervațiile
- Macroecosistem (un - Acvatice (se formează în naturale pentru aclimatizarea
ocean); bazinele acvatice); animalelor aflate pe cale de
dispariție,parcuri);
- Ecosfera (planeta Pamant). - Cavernicole (se
- Artificiale (lanuri de cereale,
formează în peșteri).
livezi, iazuri etc).
Ecosistemele terestre-aeriene sunt
considerate cele mai diverse după
comportamentele lor ecologice.Viața pe
uscat a determinat formarea unor adaptări
ale plantelor și animalelor. La baza
diferențierii ecosistemelor terestre se află
diversitatea vegetației și prezența speciilor
dominante.
Ecosistem terestru 
este un ecosistem, a cărui biotop este strâns
legat de mediul terestru. Exemple
de ecosisteme terestre sunt:

- pădurile;
- deșerturile;
- stepele;
- savanele;
- câmpiile.
În aceste ecosisteme se dezvoltă și
trăiesc numeroase specii vii de
plante si animale.
Ecosistemul unei păduri.
Mediul de viață se caracterizează prin diferiți factori naturali. Cei
lipsiți de viață se numesc factori abiotici, iar viețuitoarele sau produșii
acestora se numesc factori biotici.

Comunitatea de populații (plante, animale, microorganisme)

caracteristice unui biotop aflate în relații interspecifice se numește 
biocenoză.

Unitatea structurală și funcțională care se stabilește între un biotop și

o biocenoză constituie un ecosistem.

Ecosistemul unei păduri de stejar

Pădurile de stejar se întind în zonele cu altitudine de pâna la
700–800 m. În zonele de câmpie, aceste păduri sunt formate
din stejar brumăriu și stejar pufos. În zonele joase, ele
sunt formate din stejar în amestec cu cer sau gârniță (rude
cu stejarul). În zona dealurilor înalte se întâlnește gorunul
 care formează păduri întinse numai de gorun
(numite gorunete) sau în amestec cu alte specii de foioase.
 Ecosistemul unei păduri de
fag
Pădurile de fag (numite și făgete) sunt
răspândite în zonele cu altitudini de 600–
1300 m. Pădurile de fag se întâlnesc însă
și la altitudini mai mici, pe versanți umbriți
(400m) sau la altitudini de 1500 m, pe
versanții însoriți.

Ecosistemul unei păduri de

molid
Pădurile de molid, (numite și molidișuri), ocupă regiunile
înalte ale munților carpați, de la limita superioară a
 Deșert
Deșertul sau pustiul este o zonă care
primește foarte puține precipitații,
aproximativ 250 mm pe an. Deșerturile au
reputația de a susține foarte puține forme de
viață deși, la o comparație mai atentă cu un
mediu mai umed, formele de viață din deșert
sunt de cele mai multe ori variate și rămân în
general ascunse pentru a-și păstra
umiditatea. Aproximativ o treime din
suprafața Terrei este acoperită de deșerturi.
In regiunile de deșert sunt în general
diferențe mari de temperatură de la zi la 
noapte. Cauza lipsei de vegetație dintr-un
deșert (pustiu) poate fi lipsa apei sau în
regiunile arctice lipsa căldurii necesare vieții.
 Stepa reprezintă o zonă de vegetație în care
flora este reprezentată de plante ierboase și condițiile
climaterice sunt semiaride. Stepele sunt caracteristice
regiunilor euroasiatice, dar pot fi întâlnite, cu unele
modificări, și în Africa, Australia, în America de Nord și în 
America de Sud. În România, regiuni de stepă sunt cele
din estul Câmpiei Române, o parte din Dobrogea și un
sector din sud-estul Podișului Moldovei.

Biotop
Biotopul stepei este unul diferit de cel al pădurilor. Cad
puține precipitații, nu mai mult de 400-600 mm pe an.
Luminozitatea este ridicată. Temperatura medie iarna
este de -10 °C...-5 °C, iar vara poate ajunge până la
30...35 °C.Stepele se dezvoltă pe soluri din clasa 
molisoluri, așa cum sunt: cernoziomuri, soluri cenușii și
cafenii.
 Savana
Savana este un tip de stepă africană,
semiaridă, situată în regiunea tropicală din
partea centrală a Africii.

Biotop
Biotopul este diferit de cel al altor stepe. În
savană cad mai puține precipitații decât în
stepa europeană. Clima în savană este mai
caldă, iar anual sunt înregistrate secete.
Solurile sunt mai puțin fertile, iar luminozitatea
este maximă. Sunt 2 anotimpuri principale:
sezonul secetos și sezonul ploios.
 Câmpie
Câmpia este o formă de relief majoră
caracterizată prin altitudini joase (până în 300 m), 
interfluvii netede sau ușor ondulate (câmpuri) și văi
 slab adâncite.

Câmpiile au origini diferite:

- câmpii de acumulare: (piemontane, lacustre,
deltaice, glaciare cetc.);
- câmpii de eroziune (rezultate prin erodarea completă
a unor munți sau dealuri; poartă numele de peneplenă
 sau pediplenă);
- câmpii de desecare.
Câmpiile favorizează vegetația de pădure.