Sunteți pe pagina 1din 2

Ecotoxicologie, Curs 7, 03.12.

2009

Autopurificarea apei: acest proces se refera la eliberarea apei poluate de


elemente poluante (substane solide in suspensie, substane organice si
anorganice, diverse microorganisme, etc.) si revenirea ei la nsuirile fizicochimice si biologice iniiale care se realizeaz prin procese fizice, chimice si biochimice si prin procese biologice naturale.
Procese fizice: principalele factori care joaca un rol important direct sau
indirect in autopurificarea apei sunt:
diluia;
sedimentarea;
radiaia solara;
temperatura;
micarea apei.
Diluia contribuie la reducerea concentraiei poluantului prin amestecul cu
apa in care acesta ptrunde. Eficienta fenomenului depinde in principal de
raportul intre volumul poluantului si al bazinului receptor, si de micarea apei,
care accelereaz si amplifica dispersia poluanilor.
Sedimentarea consta in depunerea particulelor in suspensie din apa, cea ce
conduce la limpezirea acestuia. Intensitatea si viteza de sedimentare depinde de
mrimea particulelor, de greutatea si forma acestelor, de adncimea apei, de
densitatea si temperatura ei. Astfel se vor sedimenta mai repede suspensiile de
dimensiuni mai ari si cele cu densitate mai mare. Cu cat viteza apei se reduce, cu
att sedimentarea se reduce mai repede. Prin sedimentare sunt antrenate si o
parte din microorganisme existente in ea.
Radiaia solara: acioneaz direct prin razele ultraviolet (efect bactericid la
suprafaa apei si la o mica adncime a acetia)si indirect prin razele infraroii si
luminoase care acioneaz prin creterea temperaturii apei respectiv prin
stimularea unor reacii fotochimice si activitii organismelor acvatice. cu cat
coninutul in suspensie este mai ridicat, deci apa este mai tulbure adncimea de
ptrundere a razelor ultraviolete este mai mica si deci efectele sunt mai slabe.
Temperatura influeneaz majoritatea proceselor fizice, chimice si biologice
care participa in cadrul autoepurrii. viteza de sedimentare a suspensiilor, viteza
unor reacii chimice, intensitatea proceselor metabolice ale organismelor acvatice
sunt direct influenate de temperatura. Tot temperatura influeneaz regimul
Oxigenului in apa, intensitatea proceselor de descompunere bacteriana, gradul
de toxicitate al unor substane, etc. Temperatura acioneaz direct asupra
germenilor patogeni ptruni in apa in sensul ca acetia fiind adaptai la
temperatura corpului uman sau animal nu ndeplinesc condiii prielnice de
supravieuire ndelungata.
Micarea apei influeneaz procesul de amestec al apelor uzate cu cele ale
receptorului, viteza de aerare, viteza de sedimentare a suspensiilor, etc. si joaca
un rol important in poluarea cu organisme a bazinelor acvatice.
Procese chimice si biochimice in apele poluate au loc o serie de reacii
chimice, care pot influenta stabilitatea agenilor poluani si procesele de
autoepurare. In funcie de natura agentului poluant aceste reacii pot fi de
hidroliza, de oxidare, de reducere si altele. Diferitele substane deversate in
bazinele de apa sunt neutralizate prin oxidare. Unii ageni poluani sub aciunea
unor substane din apa pot fi distrui sau scoi din circulaie prin reacii de
precipitare. La autopurificarea apei participa in paralel cu procesele chimice si
cele biochimice de mineralizare a substanelor organice in prezenta
microorganismelor proprii apei sau a solului. Oxigenul face posibila mineralizarea
in condiii de aerobioza, favoriznd autoepurarea apei, pe cnd condiiile de
anaerobioza frneaz autoepurarea, genernd o serie de substane toxice.
Procese biologice: rolul esenial in autopurificarea apelor de suprafaa l au
microorganismele si organismele acvatice, care alctuiesc fitoplanctonul si

Ecotoxicologie, Curs 7, 03.12.2009

zooplanctonul. Ansamblul de organisme in suspensie din apele naturale care


intervin in realizarea autoepurrii poarta denumirea de plancton (totalitatea
organismelor vegetale si animal). Principalele grupe de organisme cu rol in
procesul de autoepurare sunt bacteriile, protozoarele, plantele si animalele
acvatice, etc. Capacitatea de autoepurare depinde in primul rnd de compoziia
cantitativa si calitativa a biogenozelor. Un rol important in autopurificare apei l
are si prezenta spongierilor, a lamelibranhiatelor precum si prezenta
chiromonidelor. Plantele clorofiliene din mediul acvatic pun in libertate oxigenul
necesar dezvoltrii microflorei oxidante, de asemenea fixeaz si metabolizeaz
anumii ageni poluani si constituie o sursa de hrana pentru fauna acvatica.
In deversarea apelor reziduale neepurate sau parial epurate trebuie sa se tina
seama pentru a nu ajunge in situaia de a rupe toate echilibrele naturale intre
biogenozele sale cu consecinele faste asupra biologiei si economiei acvatice.
Protecia apei mpotriva polurii: masurile de protecie mpotriva polurii
apei se pot realiza prin:
- protecia surselor si instalaiilor de aprovizionare cu apa a colectivitilor
umane si a unitilor de cretere a animalelor;
- protecia apelor de suprafaa in funcie de categoria bazinelor naturale,
respectiv de folosirea lor. In acest scop se vor stabilii limite maxime admise
pentru diferite substane toxice, in funcie de gradul de toxicitate si de
categoria de folosina a bazinelor naturale de apa.
Legea privind protecia mediului nconjurtor stipuleaz interzicerea evacurii,
aruncrii sau injectrii in apele de suprafaa, subterane sau maritime a apelor
uzate, deeurilor, rezidurilor sau a produselor de orice fel, care conin substane
in stare solida, lichida sau stare gazoasa, bacterii ce pot schimba caracteristicile
apei facnd-o astfel duntoare sntii populaiei, florei si faunei, sau improprii
unei folosiri raionale. Se interzice de asemenea folosirea, transportul,
manipularea si depozitarea de orice substane sau reziduri in condiiile in care pot
duce la poluare prin scurgerea directa sau indirecta a acestora in ape. Unitile
industriale trebuie sa dispun de staii de epurare care sa purifice apa ce poate fi
recirculata in unele procese tehnologice realiznd astfel o importanta economie
de apa potabila sau industriala concomitent cu reducerea emisiilor poluante.
Apele reziduale municipale si cele provenite din fermele si complexele
zootehnice, cele provenite de la spitale de boli contagioase, abatoare, etc. pot fi
epurate in staii care rein si degradeaz substanele organice si distrug prin
dezinfecie germenii patogeni coninui. Trebuie avut in vedere faptul ca
deversarea apelor reziduale in bazinele naturale de apa este necesar sa se fac
innd cont de caracteristicile receptorului si cele ale a fluentului pentru a nu
depii capacitatea de autoepurare si a conduce la perturbri ecologice. Pentru a
prevenii poluarea cu substane radioactive a apei se impune ca unitile
industriale ce produc sau utilizeaz radionuclizi sa fie nzestrate cu sisteme de
reinere si de colectare a acestora.