PRELEVAREA PROBELOR DE AER

Probele de aer se pot recolta folosind una din metodele de recoltare în

funcţie de posibilităţile de recoltare,de proprietăţile poluantului ce urmează a fi
determinat şi de concentraţia lui în aer astfel:

- recoltarea în flacoane închise;

- recoltarea prin aspiraţie;

- recoltarea prin sedimentare;

RECOLTAREA ÎN FLACOANE ÎNCHISE

Recoltarea în flacoane închise se practică pentru substanţe care se găsesc

în concentraţie mare în aer,deoarece prin acest procedeu se poate realiza o
concentrare a poluantului. Se pot obţine probe de scurtă durată,fapt care
limitează folosirea acestei metode.

Vasele de recoltare pentru probele de aer sunt din sticlă sau plastic cu
capacitate de 1-5 litri care se închid ermetic cu dop de cauciuc sau pipete mari
din sticlă numite tonometre de 200-500 ml deschise la ambele capete si care se
pot închide cu robinete sau tuburi de cauciuc prevăzute cu cleme.

Se folosesc trei modalități de recoltare a aerului cu ajutorul flacoanelor:

 - recoltarea prin golire: flacoanele bine spălate sunt umplute cu apă
distilată până la dop şi transportate la locul de recoltare. Aici se scurge complet
apa si se umple vasul cu aer de analizat închizându-se ermetic.

- recoltarea prin înlocuirea aerului: flaconul bine spălat şi uscat se

adaptează la un sistem de aspiraţie şi se recoltează un volum de 10 ori mai mare
decât capacitatea vasului de recoltare. În acest mod ne asigurăm ca întreaga
cantitate de aer din vas a fost înlocuită cu are de analizat.

- recoltarea cu ajutorul vidului: se scoate aerul din vas cu ajutorul unei

pompe de vid prevăzută cu un manometru până se atinge vidul maxim,adica
manometrul nu mai scade şi se notează presiunea reziduală din vas cu „p”
exprimată în mm coloană de Hg(mercur),iar apoi se astupă vasul. La locul de
recoltare vasul se deschide şi datorită diferenţei de presiune se va umple imediat
cu aerul ce trebuie recoltat. Se măsoară presiunea atmosferică în momentul
umplerii vasului şi se notează cu „B”. Pentru calcularea volumului de aer
recoltat se foloseşte relaţia:

V=volumul real de aer recoltat;

Vₒ= capacitatea vasului în care s-a făcut recoltarea;

B= presiunea barometrului în momentul umplerii vasului cu

proba de aer

P= presiunea reziduala din vas.

Indicații generale privind recoltarea aerului pentru analiză

- Stabilirea locurilor de recoltare trebuie să fie cât mai reprezentative.

 - Se vor nota condiţiile meteorologice în timpul recoltării şi variaţiile
orare,zilnice şi sezoniere care determină modificări importante în ceea ce
priveşte poluarea aerului în timp şi spaţiu. Factorii meteorologici de care trebuie
să se ţină seama sunt:temperatura umiditatea,presiunea,mişcarea
aerului,prezenţa sau lipsa unui plafon de nori,precipitaţii.

- Deoarece recoltarea probelor de aer se face în condiţii de temperatură şi

presiune diferite,se indică a se face corecţia de volum a aerului pentru condiţii
normale se face cu formula:

Vₒ- volumul de aer în litri, la temperatura şi presiunea standard a aerului;

V- volumul de aer în litri la temperatura şi presiunea din momentul recoltării;

p - presiunea atmosferica în momentul recoltării;

t - temperatura aerului în momentul recoltării.

În determinările continue nu se poate face corecţia de volum deoarece

temperatura şi presiunea variază în 24 de ore.

- pentru determinări de gaze paralel cu dispozitivul în care se recoltează

substanţa de analizat se pregăteşte un dispozitiv identic dar fără a se recolta aer
prin el,reprezentând proba martor.

- în cazul recoltării pulberilor,dispozitivul de reţinere va fi ambalat astfel

pentru a fi ferit de prăfuire în timpul transportului.

- pentru a asigura o reţinere totală a gazului de recoltat se indică folosirea

a 2 sau 3 dispozitive de reţinere legate în serie. Determinările se fac pentru
fiecare dispozitiv separat şi apoi se însumează rezultatele sau se amestecă
conţinutul din toate dispozitivele de reţinere, se ia o alicotă pentru determinare şi
apoi rezultatul se raportează la întreaga cantitate de lichid din absorbitoare.

-durata de timp pentru recoltare este indicată pentru concentraţia

momentană de maximum 30 şi pentru concentraţia medie zilnică de 24 de ore.

- pentru stabilirea locului şi momentului recoltării probelor momentane

se fac aprecieri organoleptice dacă este posibil. Pentru determinări medii
zilnice ,recoltarea probelor se face continuu 24 de ore.

-volumul de aer recoltat este în funcţie de concentraţia presupusă a

substanţei respective,din aer şi de sensibilitatea metodei.

-ritmul şi durata recoltărilor poate fi periodic sau continuu în funcţie de

scopul determinărilor.

-după recoltarea probelor de aer,dispozitivele se vor transporta în

laborator în condiţii corespunzătoare pentru ca probele să nu sufere modificări în
timpul transportului.

-se vor efectua determinările pentru fiecare substanţă şi aşa cum este
indicat la metoda respectivă.

-pentru recoltarea pulberilor prin aspiraţie se foloseşte un debit de 20-30

litri/minut în timp ce recoltarea gazelor se face cu un debit mult mai mic , 0,3-3
litri/minut.

Metoda de recoltare prin aspiraţie

Cea mai precisă metodă de apreciere a componenţei bacteriologice a aerului este

metoda de aspiraţie.
Principiul metodei constă pe sedimentarea forţată a microorganismelor din aerul
atmosferic pe suprafaţa mediului nutritiv solid prin utilizarea unui sistem de
aspiraţie (aparatul Krotov, aparatul Ardelean etc.).

Viteza de aspiraţie a aerului constituie 25 l/min. Notând debitul cu care a

funcţionat aparatul în momentul recoltării, precum şi timpul efectuat
însămânţării plăcii, se poate calcula prin numărarea coloniilor crescute pe placă
după incubare 24-48 ore la 37 ºC, numărul de microorganisme/m³. Se aplică la
temperaturi pozitive ale aerului atmosferic. La recoltarea probelor se aspiră 250-
1000 l/m³ de aer, în dependenţă de gradul presupus de contaminare şi mediul
nutritiv utilizat.

Formula de calcul este următoarea:

n x 1000 / numărul de microorganisme/m³, V

unde: n = număr de colonii dezvoltate pe placă,

V = volum de aer aspirat.

Rezultatul se exprimă în UFC/ m3

Metoda de recoltare prin sedimentaţie

Metoda constă în deschiderea şi expunerea cutiilor Petri cu un mediu solid timp

de câteva minute până la o oră. Pentru a se putea calcula numărul de germeni la
un anumit volum de aer, se recomandă expunerea timp de 5 minute sau expuneri
de tip multiplu de 5 minute (10, 15, 20 etc. până la 1oră). După expunere, cutiile
se închid şi se incubează la temperatura şi timpul respectiv în funcţie de scopul
urmărit. Se numără apoi coloniile pornind de la premiza că fiecare colonie s-a
dezvoltat dintrun microorganism. Timpul de expunere trebuie apreciat în funcţie
de gradul de încărcare a aerului. Trebuie evitată o încărcare prea mare cu colonii
a suprafeţei mediului de cultură, deoarece numărătoarea devine dificilă şi există
posibilitatea, că anumite bacterii prin aglomerare să inhibe dezvoltarea altora.
Pentru exprimare pe unitate de volum de aer se poate folosi formula de calcul
Omeliansky, care este bazată pe observaţia, că în timp de 5 minute se depun pe o
suprafaţă de 100 cm3 germenii din 10 litri de aer:

n x 10000 Număr germeni/m³ / T S x/ 5 unde:

n – numărul de colonii dezvoltate pe suprafaţa mediului de cultură;

S – suprafaţa cutiei;

T – timpul de expunere în minute;

Această formulă se aplică frecvent în practică, deşi rezultatele obţinute au un

oarecare coeficient de eroare.

Metode de recoltare

1.Recoltarea prin dislocuire de lichid. Vasele de recoltare, perfect curate, se

umplu cu apă distilată până la dop şi se transportă la locul de recoltare. Prin
golire, aerul de analizat ia locul apei, apoi vasul se închide. Acest procedeu nu
poate fi folosit pentru determinarea poluanţilor solubili în apă.

2.Recoltare prin dislocuire de aer. Se aplică pentru poluanţii solubili în apă.

Se folosesc tonometre sau flacoane de sticlă de tip sifon (prevăzute cu un dop
străbătut de un tub lung şi unul scurt). Flaconul se adaptează la un sistem de
aspiraţie în aşa fel, încât aerul să intre prin tubul lung şi să iasă prin cel scurt. Se
circulă prin vas un volum de aer aproximativ de 10 ori mai mare decât
capacitatea recipientului pentru a avea siguranţa îndepărtării complete a gazului
remanent.

3.Recoltare prin creare de vid. Din vasul în care urmează a se recolta proba de
aer cu ajutorul unei pompe de vid se scoate aerul până la vidul maxim, apoi se
închide ermetic. La locul de recoltare, vasul se deschide, se notează presiunea
reziduală din vas, iar aerul pentru analiză pătrunde în el. Se măsoară presiunea
atmosferică în momentul umplerii vasului.