Dimitrie Gusti (1880-1955) se înscrie printre întemeietorii sociologiei din Româ-nia.

În concepþia sa,
sociologia este un sistem de cunoaºtere a realitãþii sociale prezente(D. Gusti, I, 1968, p. 237).
Sociologia, spre deosebire de istorie, care cautã sã refacãtraseul evoluþiei societãþilor în trecutul lor,
explicã fenomenele sociale aºa cum apar eleîn realitatea socialã: „Socialul este înainte de toate
rezultatul unui concurs de împreju-rãri: spaþiale, temporale, vitale ºi spirituale, care formeazã
cadrele cosmologic, istoric,biologic ºi psihologic, cu alte cuvinte ceea ce numim «mediu» […] Aceasta
este genezarealitãþii sociale, acestea sunt condiþiile care acþioneazã permanent asupra ei,
realitateasocialã reacþionând ºi actualizându-se în activitatea socialã, care poate fi redusã la
patrucategorii: economicã, spiritualã, politicã ºi juridicã. Valorile economice ºi spirituale(ºtiinþã, artã,
religie) constituie însuºi conþinutul vieþii sociale, categoriile ei constitutive.Cu alte cuvinte, ele fac ca
societatea sã existe, ele sunt societatea.Categoriile nu se pot totuºi menþine fãrã concursul altor
categorii sociale cu funcþieregulativã (categoriile politic ºi juridic) care le organizeazã ºi le
reglementeazã.Existenþa socialului nu se înþelege deci decât prin elementele sale
constitutive(economicul ºi spiritualul) ºi prin elementele sale organizatorice (juridicul ºi politicul)care
se manifestã paralel ca funcþii în interiorul întregului social.La problema cadrelor (geneza vieþii
sociale) ºi la cea a manifestãrilor (activitateavieþii sociale) se adaugã problema existenþei
fenomenologice a socialului sub formã deunitãþi, de relaþii între ele, de procese sociale“ (ibidem, p.
238). D. Gusti cuprinde însocial tot ceea ce þine de activitatea umanã desfãºuratã într-un context sau
mediu, darprecizeazã cã existã o anumitã ierarhie în ce priveºte tipurile de activitate socialã. Acti-
vitatea economicã ºi cea spiritualã, concretizatã în valori economice ºi spirituale, suntdeterminantele
societãþii însã acestea existã numai dacã fiinþeazã politicul ºi juridicul cufuncþii de organizare ºi
reglementare. D. Gusti cautã sã confere analizei socialului oviziune cât mai completã datã fiind însãºi
aria de cuprindere a socialului. Ca ºtiinþã arealitãþii sociale prezente, sociologia integreazã, în
obiectul ei de studiu, toate activitã-þile sociale conform unor principii ºi criterii de delimitare a
tipurilor fundamentale subcare aceasta existã, anume cele economice, spirituale, juridice ºi
politice.La D. Gusti este important modul cum descrie realitatea socialã, structuratã în douãniveluri:
lumea supraindividualã – alcãtuitã din valori economice, valori spirituale, valoripolitice ºi valori
juridice, ºi lumea interindividualã de grupuri sociale. Individul este nevoitsã trãiascã în aceste douã
lumi, una a valorilor ºi una a grupurilor în care este integrat.Prima dintre ele acþioneazã dincolo de
opþiunea sau interesul individului.În strânsã legãturã cu aceastã delimitare gustianã a realitãþilor
sociale în care fiin-þeazã individul este problema factorului ce determinã viaþa socialã. Acesta este
repre-zentat de cãtre voinþã: „Voinþa este esenþa vieþii sociale, astfel încât, potrivit situaþiei
ºiacþiunii forþelor voinþei sociale, realitatea socialã ia forma de opoziþie, de luptã, de echi-libru, de
concurenþã, de organizare, de subordonare, de supraordonare sau de coor-donare“ (ibidem). Ca
bazã a oricãrei existenþe, voinþa socialã nu este efectul acþiuniiarbitrare a unui ins sau a unui grup.
Ea rezultã din legea paralelismului sociologic care exprimã raportarea manifestãrilor economice,
spirituale, politice ºi juridice la ansamblul cadrelor: cosmologic, istoric, biologic ºi psihic. D. Gusti
afirmã existenþaunui triplu paralelism:1. în interiorul cadrelor: între cadrele extrasociale cosmologic
ºi biologic, pe de oparte, ºi cadrele sociale, psihic ºi istoric, pe de altã parte;2. paralelismul din
interiorul manifestãrilor, între manifestãrile constitutive ºi mani-festãrile regulative, ºi3. un
paralelism între ansamblul manifestãrilor ºi ansamblul cadrelor. Sociologulromân precizeazã, în baza
paralelismului sociologic, tendinþele de evoluþie în unitãþilesociale.Toate aceste idei vin sã dea un
contur exact realitãþii sociale: „Astfel conceputã,realitatea socialã constituie o totalitate de viaþã
umanã, adicã o unitate socialã justificatãprin voinþa socialã, condiþionatã potenþial: cosmic, biologic,
psihic, istoric ºi actualizatãparalel prin manifestãrile sale economice, spirituale, politice ºi juridice“
(ibidem, p. 239).Neîndoielnic, între cadre ºi manifestãri existã deosebiri, ºi ele sunt de naturã func-
þionalã.Pentru înþelegerea cât mai profundã a obiectului sociologiei, D. Gusti discutã
desprerealitatea socialã vãzutã din perspectiva altor ºtiinþe: etica ºi politica. Etica
abordeazãrealitatea socialã ca proces de transformare conform imperativelor idealului social,
iarpolitica studiazã realitatea socialã ca proces de schimbare conform sistemului de mij-loace prin
care se înfãptuiesc valorile sociale ºi idealul etic.Trebuie spus cã societatea nu se limiteazã la voinþa
socialã, deoarece socialul esteun ansamblu de unitãþi sociale: „O unitate socialã ne apare ca o
totalitate de relaþii,acþiuni ºi reacþiuni ale membrilor care le compun, toate forme ale activitãþii
omeneºti,expresii deci ale voinþei“ (ibidem, p. 270). Unitãþile sociale sunt de trei tipuri:

1. comunitãþi sociale;2. instituþii sociale;3. grupãri sociale.Una dintre cele mai productive contribuþii
ale lui D. Gusti ºi ale ºcolii sale o con-stituie elaborarea metodei monografice ºi aplicarea ei la studiul
realitãþilor socialeromâneºti, aºa cum fiinþau ele în comunitãþile sãteºti. În viziunea lui Gusti,
sociologiaîºi clãdeºte eºafodajul teoretic numai în temeiul cunoaºterii faptelor sociale prin
metodeproprii. Existã, susþine Gusti, o metodã care dã ºansa sociologiei de a deveni
ºtiinþãautonomã, ºi aceasta este metoda monograficã. Mai mult, el crede în necesitatea fu-ziunii
sociologiei cu metoda monograficã astfel încât se poate discuta despre „socio-logia monograficã“. Se
urmãrea astfel depãºirea limitelor monografiilor sociale casimple culegeri de documente. Prin
metoda monograficã propusã de D. Gusti se între-prinde descrierea ºi cercetarea sistemicã ºi
integralã a unitãþii sociale studiate. De aceea:„Sociologia nu se poate mãrgini la studiul relaþiilor
sociale sau la cel al manifestãrilorde viaþã; în toate cercetãrile, ea trebuie sã descopere gruparea
socialã ºi unitatea mani-festãrilor de viaþã, expresie a tuturor circumstanþelor locale“ (ibidem, pp.
241-242).Dupã experienþa de opt ani de activitate de cercetare monograficã, D. Gusti a reco-mandat
reguli ce trebuie respectate în aplicarea observaþiei sociologice. Acestea sunt:1. observaþia trebuie
sã fie sincerã ºi obiectivã;2. ea trebuie sã fie exactã, adicã pãtrunzãtoare ºi completã, sã cuprindã
toatedetaliile în varietatea ºi unitatea lor 3. ea trebuie verificatã ºi controlatã, obþinându-se astfel o
observaþie „experimentalã“;4. observaþia monograficã sã fie colectivã, rodul colaborãrii
specialiºtilor;5. ca sã fie ºtiinþificã observaþia trebuie sã fie informatã ºi pregãtitã, studiereateoreticã
fiind prima condiþie pentru reuºita cercetãtorului;6. observaþia sociologicã se cere sã fie intuitivã.
Fiind un act de pãtrundere a obiec-tului cercetat, ea este totodatã ºi un act de creaþie;7. alãturi de
observaþie se cuvine sã fie folositã ºi metoda comparaþiei cu ajutorulcãreia se eliminã progresiv tot
ceea ce este particular ºi accidental (ibidem, pp. 239-247).Regulile formulate de D. Gusti în anii ’30
sunt, în esenþa lor, valabile ºi astãzi, cutot ceea ce þine de demersul empiric din sociologie. Cele
ºapte norme decurg dintr-ologicã a cercetãrii monografice a unitãþilor sociale ºi dovedesc caracterul
ºtiinþific alsociologiei monografice, prin urmãrirea înþelegerii ºi explicãrii realitãþilor sociale stu-
diate, semnificative pentru modul de a gândi metoda monograficã. Observaþii criticefaþã de metoda
monograficã s-au formulat cu privire mai ales la caracterul ei empirist.Organizarea cercetãrilor
monografice a avut un scop bine precizat de însuºi D.Gusti. Ele se înscriau în acel efort, remarcabil de
altfel, de a pune bazele unei ºtiinþe ºiunei politici a naþiunii. Nu ar exista altã cale de cunoaºtere a
realitãþii naþionale vii ºiconcrete decât prin metoda monograficã, susþine sociologul român. O
abordare parþialãnu ar duce decât la o construcþie arbitrarã despre naþiune. În viziunea lui D.
Gusticercetarea unei unitãþi sociale trebuie sã se facã din toate perspectivele ºtiinþifice sau,cum
spunem astãzi, aceastã investigaþie trebuie sã fie multidisciplinarã ºi interdisci-plinarã. O asemenea
cerinþã derivã din þelul urmãrit, anume cunoaºterea naþiunii în toatedimensiunile ei: „Prin
cunoaºterea monograficã ºi sinteticã a naþiunii, aceasta va luacunoºtinþã de ea însãºi ºi-ºi va da
seama de ceea ce o deosebeºte de celelalte naþiuni.Aceastã cunoaºtere va deveni baza unei culturi ºi
a unei politici naþionale sãnãtoase.Cãci dacã existã vreo greºealã dureroasã în politica unui stat,
aceasta constã în a pornide la o deducþie algebricã a acestei fiinþe vii, diversã, multiplã si

complexã, care estenaþiunea“ (ibidem, p. 248). Metoda monograficã îºi aduce astfel contribuþia
decisivã laconstituirea ºtiinþei naþiunii. Unitatea socialã reprezentativã în afirmarea ºtiinþei
naþiuniieste satul deoarece el pãstreazã nealterate trãsãturile vieþii naþionale. De aceea, activi-tatea
monografiºtilor s-a orientat exclusiv spre sate.Opera lui Gusti se constituie într-o demonstraþie a
necesitãþii unei ºtiinþe a naþiuniiîntr-un context naþional românesc deosebit de favorabil, cum a fost
perioada de dupãînfãptuirea Marii Uniri de la 1918. Naþiunea românã impunea, în noul cadru
statalcuprins în graniþele sale etnice, decelarea acelor cadre ºi manifestãri constitutive carac-teristice
pentru viaþa naþionalã româneascã. D. Gusti ºi ºcoala sa au oferit un model, celal sociologiei
monografice, de cunoaºtere ºi explicare a realitãþilor sociale româneºti înintegralitatea lor.

Petre Andrei (1891-1940) a elaborat un sistem sociologic întemeiat pe o concepþieintegralist-

deterministã. Format sub influenþa ideilor lui Gusti, dar detaºându-se deacesta, Petre Andrei a
cercetat socialul în relaþie cu naturalul. Societatea are un funda-ment material, dar ea „e produsul
spiritului, e o parte din spirit“ (Petre Andrei, 1970),fãrã ca aceasta sã însemne abordarea în manierã
spiritualistã a realitãþii sociale. El con-cepe societatea în toate dimensiunile ei. Întrucât esenþa
societãþii este datã de comunitatea de scop ºi de interese, evoluþia ei este determinatã de
manifestarea voinþei sociale, ideece-l apropie de concepþia profesorului sãu D. Gusti.Sociologia
susþinutã de Petre Andrei cautã sã scruteze societatea prin relaþiilesociale stabilite de oameni.
Întâlnim în scrierile sale o descriere ºi o definiþie a societãþiiîntemeiate pe ideea fiinþãrii acesteia
prin oameni: „Societatea este o realitate caretrãieºte prin indivizi, dar dureazã mai mult ca ei ºi îºi
materializeazã existenþa în diferiteobiecte. Religie, drept, ºtiinþã, artã ne apar ca ºi cum ar fi produse
ale unei realitãþisuperioare, exterioare ºi independente faþã de noi, tocmai pentru cã ele se
formeazãtreptat, treptat, prin aportul fiecãrei generaþii ºi se concretizeazã în fapte. Conþinutul
lorrãmâne însã tot spiritual ºi tot produs al raporturilor interindividuale, deºi întotdeaunaaproape nu
se mai recunoaºte partea individualã de colaborare. În acest mod dobândeºtesocietatea o existenþã
de sine stãtãtoare“. (Petre Andrei, 1970, p. 153-154). Sociologulromân a explicat funcþionarea
societãþii ºi devenirea ei ca entitate autonomã de membriisãi. Toate fenomenele sociale au la bazã
relaþiile între oameni: „Fenomenele socialesunt pentru noi relaþii între oameni
substanþializate,concretizate,obiectivate“ (ibidem,p. 153). Observãm cum Petre Andrei accentueazã
rolul psihismului uman în existenþasocietãþii. Determinismul social, în viziunea sa, este flexibil pentru
cã, deºi societateaeste vãzutã ca exterioarã individului, acesta poate acþiona asupra mediului sãu
social.Societatea funcþioneazã prin oameni, iar aceºtia acþioneazã în raport de societate.În
consecinþã, sociologia este ºtiinþa care studiazã societatea ºi relaþiile sociale sta-bilite între membrii
sãi. Mai mult, ea este consideratã de Petre Andrei ca o ºtiinþã con-cretã ºi empiricã preocupatã de
cunoaºterea instituþiilor ºi modalitãþilor de obiectivarea relaþiilor sociale în instituþii.