Scoala Sociologica Bucuresti

Dorel Abraham, Angela Banciu, Dan Banciu, Ovidiu Badina, Carmen Balan, Septimiu
Chelcea, Stefan Costea, Marin Diaconu, Ion Dragan, Dan Dungaciu, Iancu Filipescu,
Virgiliu Constantinescu-Galiceni, Gheorghita Geana, Maria Larionescu, Vintila
Mihailescu, Andrei Negru, Gheorghe Socol, Maria Voinea

MARIA LARIONESCU - coordonator

SCOALA SOCIOLOGICA DE LA
BUCURESTI
Traditie si actualitate

(Extrase)

Editura Universitatii Bucuresti
1996

coala sociologic de la Bucureti

2


3

CUPRINS

1. DIMITRIE GUSTI - FONDATORUL SCOLII DE LA BUCURESTI - Maria Larionescu......................... 4
2. DESPARTIREA DE GUSTI - O perspectiva antropologica - Vintila Mihailescu...................................... 37
3. DIMITRIE GUSTI SI PROBLEMA STATELOR EUROPENE - Ovidiu Badina ..................................... 52
4. CONTRIBUTIA STIINTIFICA A PROFESORULUI H. H. STAHL LA CUNOASTEREA
COMUNITATILOR RURALE ROMANESTI - Dorel Abraham, Septimiu Chelcea......................................... 65
5. ANTON GOLOPENTIA - SOCIOLOGIA CA STIINTA - SteIan Costea................................................. 79
6. MIRCEA VULCANESCU - SOCIOLOG AL SATULUI ROMANESC SI ISTORIC AL SCOLII
SOCIOLOGICE A LUI DIMITRIE GUSTI - Marin Diaconu ........................................................................... 101
7. SCOALA MONOGRAFICA SI ANTROPOLOGICA. O RELATIE INTER-DISCIPLINARA SI
DEVENIREA EI - Gheorghita Geana ................................................................................................................ 119
8. ORIENTARI TEORETICE SI AFIRMARI DOCTRINARE IN CADRUL SCOLII MONOGRAFICE DE
LA BUCURESTI - Virgil Constantinescu-Galiceni ........................................................................................... 129
9. ORIENTARI TEORETICE I AFIRMARI DOCTRINARE IN CADRUL SCOLII MONOGRAFICE DE
LA BUCURESTI - Virgil Constantinescu Galiceni ........................................................................................... 145
10. TRAIAN HERSENI SAU VALENTELE NEIMPLINIRII incadrari sociologice si antropologice
Dan Dungaciu ..................................................................................................................................................... 161
11. CERCETAREA REGIUNILOR SI HARTA SOCIOLOGICA A ROMANIEI - PROIECTE MAJORE
ALE SCOLII SOCIOLOGICE DE LA BUCURESTI Iancu Filipescu........................................................... 190
12. PRIMUL INSTITUT SOCIAL REGIONAL Carmen Blan............................................................. 209
13. CERCETAREA SOCIALA DIN TRANSILVANIA SI BANAT Andrei Negru.............................. 224
14. SCOALA MONOGRAFICA SI CALITATEA VIETII Gheorghe Socoll ........................................ 233
15. TRADITII SOCIOJURIDICE ALE SCOLII SOCIOLOGICE DE LA BUCURESTI PRIVIND ROLUL
SI FUNCTIILE DREPTULUI SI LEGISLATIEI IN SOCIETATE Angela Banciu, Dan Banciu.................. 241
16. STUDIUL MONOGRAFIC AL FAMILIEI: TRADITIE SI ACTUALITATE Maria Voinea......... 250


4

1. DIMITRIE GUSTI - FONDATORUL SCOLII
SOCIOLOGICE DE LA BUCURESTI - Maria Larionescu

Personalitate de reIerinta a sociologiei romnesti si universale, Dimitrie Gusti (1880-
1955) este cunoscut ca intemeietorul unuia dintre cele mai puternice sisteme sociologice care
a rodit intr-o scoala de sociologie rurala moderna, Iondator de institute majore de sociologie
si de cultura, reIormator al invatmantului si culturii populare,om politic.
Inzestrat cu un simt deosebit al problemelor sociale D.Gusti a sesizat ca imprejurarile
social-istorice de dupa razboiul de intregire al neamului care a dus la crearea ROMANIEI
MARI au creat un mediu Iavorabil dezvoltarii punctului de vedere sociologic. Problemele
sociale ridicate de consolidarea noului stat national, indeosebi cele privind uniIicarea
economica, politica, culturala, administrativa nu mai tineau de 'tehnica politica, nici de
resortul unei discipline partiale, ca economia politica sau stiinta Iinanciara, ci au Iost
probleme totalitare care cereau solutii de ansamblu, de larga cooperare intre stiinte si de
cuprinzatoare perspective de cunoastere (
i
).
Reziduul reformei sociale - premisa a constituirii
sociologiei rurale romnesti
Emergenta sociologiei rurale romanesti a avut ca preconditie intelectuala majora
impulsul spre reorganizare sociala, 'reziduu intalnit, de altIel, si in cazul altor scoli de
sociologie rurala, ca de pilda cea americana de la inceputul acestui veac. 'Era nevoie,
consemna D.Gusti insusi, pe de o parte, de documentare, pe de alta, de lamurire. Pentru a
raspunde acestor doua mari necesitati de epoca ProIesorul D.Gusti a introdus in campul
stiintei si in constiinta generatiei sale cateva innoiri in tipul de sociologie proIesat, in caile de
legitimare sociala si intelectuala ale disciplinei, in raporturile teoriei sociologice, inclusiv ale
sociologiei rurale, cu practica sociala si in sistemul de valori impartasit de comunitatea
stiintiIica si de public.


5

Preeminenta sociologiei natiunii asupra sociologiei
satului
Punctul de plecare al sociologiei rurale gustiene este sociologia natiunii, a carei
superioritate Iata de orice sociologie de ramura este de netagaduit. Argumentul invocat de
Gusti pentru sustinerea ideii preemientei sociologiei natiunii este de Iactura durkheimiana si
anume natura sociologiei ca stiinta pozitiva, adica 'indreptata spre Iapte, care 'nu poate
nesocoti ierarhia problemelor impusa chiar de realitate. Ori realitatea i se inIatisa lui D.Gusti
intr-o gradatie axiologica, la varI situandu-se natiunea, 'singura unitate sociala care isi ajunge
siesi, in intelesul ca nu cere pentru deplina ei realizare o unitate sociala mai cuprinzatoare,
Iiind in stare sa-si creeze o lume de valori, sa-si stabileasca un scop in sine si sa-si aIle
mijloacele de inIaptuire, adica Iorta de organizare si propasire in propria ei alcatuire(
ii
).
Deosebirile semnalate intre natiune si sat tin in primul rand de statutul acestora:
natiunea are pozitia cea mai inalta intrucat ea 'isi ajunge siesi, neIiind subordonata unei
unitati sociale mai largi; nu acelasi lucru se poate spune despre sat, oras, biserica, scoala,
Iabrica etc., a caror viata este reglementata in mare masura din aIara (de stat), Iiind legate prin
nevoile lor economice si spirituale de viata sociala mai larga (cea nationala si de stat).
Interesul de cunoastere al lui D.Gusti nu se indrepta insa, spre cercetarea acestor deosebiri ci,
mai degraba, spre caracteristicile comune ale natiunii si celorlalte realitati sociale mentionate.
Dintre punctele comune acestor realitati sociale doua se detaseaza prin semniIicatia lor
teoretica: 1) identitatea lor comuna ca unitati sociale; 2) cunoasterea acestor unitati sociale
prin metoda monografica.
Unitatile sociale sunt deIinite de D.Gusti drept 'grupari de oameni legati intre ei
printr-o organizare activa si o interdependenta suIleteasca; componentele lor se leaga intre
ele traind in, prin si pentru TOTUL ce le da viata si sens (
iii
). TOTUL este in acest inteles
atat natiunea cat si Satul, cu toate deosebirile de valoare dintre ele semnalate mai inainte.
Identitatea comuna de unitati sociale conIera aceeasi 'demnitate stiintiIica natiunii, satului,
orasului, judetului, regiunilor etnice, intreprinderilor industriale.
Calea cea mai adecvata de cunoastere stiintiIica integrala a unitatilor sociale a Iost
considerata de ProIesorul Gusti monograIia sociologica, care a primit conotatii proprii, ce o
diIerentiaza de utilizarile sale anterioare.


6
Constiuirea sistemului monografiei sociologice
DeIinitoriu pentru caracterizarea monograIiei sociologice gustiene este dubla sa
conIiguratie: sistem de gandire sociologica si, simultan, metoda de investigatie empirica.
Sistemul sociologic gustian este un ansamblu articulat de teorii, concepte, teze care
aIirma (
iv
):
1) societatea se compune din unitati sociale;
2) esenta societatii este vointa sociala;
3) vointa sociala se actualizeaza in maniIestari constitutive economice si spirituale,
reglementate de maniIestari juridice si politice;
4) vointa sociala este conditionata in maniIestarile ei de cadrele vietii sociale: cadru
cosmic, biologic, psihic si istoric;
5) schimbarile suIerite de societate in timp prin activitatile desIasurate si sub inIluenta
Iactorilor conditionanti sunt denumite procese sociale;
6) inceputurile de dezvoltare surprinse in realitatea prezenta si care pot Ii prevazute se
numesc tendinte sociale.
Teoria vointei sociale constituie dimensiunea cea mai contestata si mai etichetata in
termenii de 'inIundatura a sistemului sociologic, caracter conIuz, nestiintiIic, eclectic, etc. al
sociologiei lui Dimitrie Gusti, atribuite atat de catre unii discipoli cat si de majoritatea
exegetilor si comentatorilor operei proIesorului. Evaluarea critica a acestei teorii a vointei
sociale a condus in anii postbelici la cristalizarea, aproape Iara controverse, a unui stereotip
de interpretare a conceptiei gustiene de Iactura reductionista. Daca in ceea ce priveste
celelalte teorii care alcatuiesc sistemul sociologic intemeiat de D.Gusti - teoria 'cadrelor, a
'maniIestarilor, a 'unitatilor sociale, a 'paralelismului sociologic, - a existat o dezbatere, o
evaluare critica a consistentei si validitatii lor teoretice, operationale, nu acelasi lucru se pote
aIirma despre teoria vointei sociale. Aceasta din urma a Iost respinsa ab initio si etichetata
Iara nici un drept de apel ca nestiintiIica, conIuza, eclectica. Sub presiunea normativa a
paradigmei marxiste acestui segment din gandirea si conceptia lui Gusti nu i s-a putut gasi
nici o legitimitate, nici o posibilitate de recuperare stiintiIica.
Repunerea in campul dezbaterilor stiintiIice a problematicii gustiene a vointei sociale,
a capacitatilor explicative si interpretative ale teoriei vointei sociale constituie un demers
reparatoriu, de normalizare a criticii sociologie.
Statutul teoriei vointei sociale in ansamblul sistemului sociologic gustian. Teoria
vointei sociale detine un loc central atat in procesul genezei sistemului sau de sociologie cat si


7
in ansamblul conceptiei sale cristlizate. Cu aceasta teorie si prin ea Gusti si-a sincronizat
gandirea teoretica cu cele mai inalte contributii stiintiIice ale sociologiei europene, indeosebi
germane, generate de disputele cunoscute sub termenul 'methodenstreit. Spirite stralucite ca
W.Wundt, F.Tonnies, M.Weber, Fr.Paulsen, G.Schmoller,C.Simmel, L. von Wiese s.a. au
imaginat o varietate de teorii ale 'vointei de a exista, 'vointei de a Ii, 'vointei de a putea,
ca argumente valabile in 'cearta metodelor, pentru a sustine legitimitatea stiintiIica a
disciplinelor spiritului, din care Iaceau parte si sociologia, psihologia, IilosoIia, istoria etc.
Gusti insusi a Iost studentul si doctorandul lui W.Wundt, in seminarul caruia si-a pregatit teza
de doctorat cu un subiect semniIicativ 'Egoism si Altruism: Asupra motivatiei sociologice
a vointei practice (1904) publicata in prestigioasa revista de IilosoIie si sociologie condusa
de Paul Barth.
In lucrarile succesive pe care le-a elaborat, indeosebi in Stiintele sociale, sociologia,
politica si etica in interdependenta lor unitara: prolegomene la un sistem (1909-1910),
Despre natura vietii sociale (1910). Realitate, stiinta si reforma sociala (1919), Sociologia
monografica, stiinta a realitatii sociale (1934), Problema sociologiei. Sistem si metoda.
Trei comunicari (1940, Academia Romna), Dimitrie Gusti isi precizeaza si desavarseste
teoria vointei sociale, careia ii conIera un statut de centralitate in ansamblul sistemului
sociologic.
Vointa sociala: esenta vietii sociale si principiul sau explictiv.
Ceea ce caracterizeaza 'catehismul sistemului sociologic gustian (dupa expresia lui
M.Vulcanescu) este Iundamentarea lui pe conceptul vointei sociale. Vointa sociala este esenta
societatii intrucat ea deIineste doua note distincte ale acesteia (
v
): caracteristica de univers
moral al societatii opusa universului material, pe de o parte, si Iaptul ca ea este 'izvorul
intregii vieti sociale, adica acea realitate pe care o gasim prezenta pretutindeni 'inapoia
tuturor Ienomenelor sociale, acestea Iiind produsele si creatiile ei, pe de alta. Aceasta
realitate sociala ca esenta nu epuizeaza insa, dupa D.Gusti, intrega realitate sociala: 'Vointa
este doar un principiu obtinut pe cale de abstractie, din nevoia gandirii de a intelege si a
clasiIica (
vi
). Realitatea intraga este alcatuita din multimea unitatilor sociale. O unitate
sociala 'nu ne apare niciodata prin esenta ei, prin vointa sociala, ci se desIasoara
Ienomenologic intr-o multime de activitati sau maniIestari (
vii
), al caror studiu sociologic
dezvaluie maniIestarile de viata ale vointei sociale.
Vointa sociala este inteleasa de sociologul roman ca o totalitate autonoma de
maniIestari spirituale si economice, reglementate juridic si politic si conditionate cosmic,


8
biologic, psihic si istoric. Ca si proIesorul sau Wundt, Gusti considea ca nimic nu se petrece
in viata sociala care sa nu-si aiba isvorul in actiunile si relatiile 'indivizilor voitori. Fiind
inzestrati cu vointa, indivizii o actualizeaza prin actiunile si raporturile lor: vointa este acel
principiu socializator care conIera ideilor, sentimentelor, reprezentarilor, puterea de realizare,
de actualizare in plan social. 'Socialul este activitate, Iapta; 'societatea este realitate vie, ea
traieste intrucat se maniIesta. Ori tocmai vointa sociala are in constitutia sa intima miscarea,
maniIestarea, ea Iiind 'eminamente activista.
Vointa sociala este inzestrata de D.Gusti cu o calitate uimitoare, si anume capacitatea
de a crea unitati sociale, deci de a indeplini o functiune morala primordiala. Ea detine
aceasta capacitate in virtutea constitutiei sale intime, a morIologiei sale. Gusti demonstreaza
existenta unei legaturi intime intre caracterul social de activitate al vointei si constitutia sa
psihica. In acest sens el Iace cateva precizari lamuritoare.
Prima idee clariIicatoare priveste Iaptul ca 'vointa nu se poate desIace niciodata de
constiinta, intrucat datorita mecanismului sau teleologic 'ea urmareste, prin deIinitie,
scopuri si manuieste mijloace, a caror alegere nu este posibila Iara cel putin un rudiment de
constiinta. Iar in lucrarea sa de doctorat Gusti speciIica Iaptul ca ceea ce Iace din om o Iiinta
voluntara este inainte de orice constiinta de sine. Daca nu si-ar da sema de Iaptele sale si nu
ar avea putinta sa le stapaneasca, omul ar actiona mecanic dupa impulsuri si instincte, nu dupa
propria vointa.
A doua precizare Iacuta de D.Gusti se reIera la determinarea constiintei de sine ca pe
un Iapt complex, un centru volitiv cu o dubla motivare: aIectiva si rationala. Gusti a preluat
distinctia kantiana intre aspectul aIectiv al motivarii vointei ca impuls sau aIect si
reprezentarea constienta a aIectelor ca mobil. Impulsurile determina vointa in chip nemijlocit,
prin desIasurarea sentimentelor: ele genereaza atat calitatea cat si directia vointei: o constiinta
saraca in sentimente ramane ineIicace, potentiala, in vreme ce o constiinta cu o puternica
incarcatura aIectiva este concretizata prin eIicienta si actualitate (
viii
).
D.Gusti identiIica trei aspecte tipice Iundamentale care exprima motivarea aIectiva a
vointei si trei mobiluri tipice, Iundamentale care constituie motivarea rationala a acesteia.
Atat aIectele tipice cat si mobilurile tipice sunt sociale in natura lor.
AstIel, iubirea de sine, care este un aIect insotitor al constiintei de sine si simpatia, ca
o proiectare in aIara a iubirii de sine 'devin Iactori de creatie sociala, de comunitate, ori de
cate ori intalnesc Iiinte semene, capabile de acelasi aIect (
ix
)


9
Prin simpatie, arata Gusti, omul surprinde identitatea sa cu alti oameni si astIel ia
nastere constiinta de grup. Ar Ii interesanta o comparatie intre punctul de vedere gustian
asupra primelor doua aIecte si cel al lui J.J.Rousseau reIeritor la raportul dintre iubirea de sine
si iubirea de oameni, Iormulat in lucrarea sa Emil sau despre educatie. Iubirea de sine si
simpatia se gasesc unite, la D.Gusti, printr-o sinteza creatoare (in intelesul conIerit de
W.Wundt), intr-un aIect superior, Irica respectuoasa sau veneratia Iata de necunoscutul
natural si social (acea religiozitate de care vorbea si Em.Durkheim) care implica
subordonarea constienta a propriului eu Iata de puterile naturii si societatii recunoscute de el
ca mai inalte. Este deosebit de semniIicativa aceasta trasatura psihica a constiintei
subordonarii care caracterizeaza Iuziunea dintre iubirea de sine si simpatie, deoarece ea
marcheaza o evolutie spirituala de la primele stadii elementare spre treptele desavarsite,
constiente, ale eului. Respectul social se traduce in dragostea de parinti, stima pentru
varstnici, respectul Iata de conducatori etc.
Dezvoltarii aIectelor tipice ale vointei ii corespunde succesiunea progresiva a
mobilurilor tipice, care sunt in esenta reprezentari ale scopului si mijloacelor pentru atingerea
lui. La intrebarea: ce anume face vointa sa fie sociala? D. Gusti raspunde Iara ezitare ca
orice vointa este determinata de un scop si este inteleasa prin acest scop. Ori scopul nu este
niciodata izolat, el e conditionat national, religios, economic, caci se integreaza intr-un
imperiu de alte scopuri si valori care se raporteaza la Iamilie, natiune, epoci istorice, la
umanitatea insasi (
x
). Dupa raportul dintre scop si mijloc Gusti distinge trei trepte de evolutie
ale vointei sociale si anume mobilurile perceptiei, intelectului si ratiunii (
xi
). Motivele
perceperii apartin vointei neevolutate, instinctive; aici individul nu are reprezentarea clara a
scopului, recurgand la mijloacele ce-i stau la indemana; este ceea ce se cheama lipsa de griji a
omului natural. Mobilurile intelectului si ratiunii sunt calauzite, in schimb, de constiinta
scopului. Inteligent se dovedeste omul care cauta cu perspicacitate mijloacele cele mai
adecvate telului si stie sa le aplice bine (alegerea mifloacelor) iar rational este cel ce cuprinde
cu mintea si stapaneste scopurile (reusind sa inIaptuiasca o alegere a scopurilor). In Iunctie
de reprezentarea scopului si a mijloacelor se schimba, in conceptia lui D.Gusti, si caracterul
social al vointei. El deosebeste astIel trei grade de evolutie a vointei sociale (
xii
): vointa scurta
sau embrionara este caracteristica omului natural, lipsit de notiunea scopului si care este prada
impulsurilor inconstiente momentane; vointa slab dezvoltata apartine celor ce stiu a alege
mijloacele Iara a stapani imperiul scopurilor; vointa deplin realizata sau cea mai lunga vointa
este a celor ce stapanesc perspectiva scopurilor si mijloacelor adecvate.


10
Rezultatul analizei morIologiei sociale inIaptuite de D. Gusti surprinde prin ineditul
si subtilitatea intuitiilor sale: impulsurile (aIectele) tipice ale vointei sociale si mobilurile sale
tipice intra in combinatii pe care se bazeaza desIasurarea intregii vieti sociale. Iar unitea
armonic concentrata dintre aIectele Iundamentale ale vointei si mobilurile sale tipice
Iormeaza conceptul de personalitate. Personalitatea, preciza Gusti, poate Ii o posibilitate, o
realitate si pe cale de desavarsire dupa cum aIectele Iundamentale se gasesc in stare
embrionara, slab dezvoltata sau deplin dezvoltata si dupa cum lungimea vointei tine de
perceptie, intelegere sau ratiune (
xiii
).
Consecinta etica care deriva din aceste consideratii are valoarea unui imperativ si
anume: orice evaluare a motivelor actiunii vointei grupurilor si membrilor lor trebuie sa
considere sintetic intreg continutul tipic al vointei si nu doar unele impulsuri sau motive in
dauna altora. AstIel, utilitarismul este o orientare eronata intrucat pune pret pe imbinarea
'iubirii de sine bine inteleasa cu mobile rationale, ignorand celelalte componente ale
morIologiei vointei sociale; la randul lor, hedonismul accentueaza imbinara iubirii de sine cu
mobilurile perceptibile, etica crestina pretuieste doar sentimentul de veneratie, etica lui
Schopenhauer se bazeaza pe mila (o Iorma a simpatiei), etica apriorica a lui Kant se
intemeiaza pe ratiunea pura etc: toate aceste doctrine au luat doar elemente disparate din
continutul viu, unitar al vointei carora le-a conIerit caliIicarea etica, in detrimentul celorlalte
elemente. Singura modalitate stiintiIica de apreciere a moralitatii vointei este, dupa D.Gusti,
considerarea sa unitara.
Din teoria gustiana a vointei sociale se pot desprinde cateva concluzii de ordin
metodologic de mare insemnatate pentru sociologia contemporana. Mai intai, aceasta teorie a
oIerit o explicatie articulata teoretic a capacitatii unitatilor sociale de a crea o personalitate. A
rezultat, in al doilea rand, ca prin dubla motivare a vointei - aIectiva si intelectuala-
societatea, Iamilia, grupul local traieste in individ, omul Iiind social a priori, adica el este
social inainte de orice experienta prin structura intima a vointei. D.Gusti Iace precizarea
importanta ca omul nu este social datorita unui instinct (Aristotel) nici datorita unei trairi
indelungate in grup (Durkheim) ci intrucat societatea traieste in individ, prin structura sa
psihica si existentiala (de esenta sociala). Prin simpatie indivizii se leaga spontan intre ei
instituindu-se raporturi de solidaritate, si tot in simpatie se aIla 'radacina aIectiva a limbii,
moralei, religiei, dreptului, a artei etc., iar prin conIiguratia sa rationala vointa sociala isi
consolideaza vocatia socializatoare; Iiindu-i propriu un sistem de scopuri (motivate) vointa
sociala este autonoma, adica este conditionata de legi impuse dinauntru. O a treia consecinta


11
care deriva din cele de mai sus priveste statutul explicatiei in sociologie. Fiind un Ienomen de
vointa sociala, cu o dubla motivare, socialul nu mai poate Ii explicat prin raportare la una sau
mai multe cauze exterioare, asa cum au procedat sociologiile 'unilaterale, ci necesita
cercetarea sensului propriu al unitatilor sociale, urmata de explicarea cauzala a genezei
Ienomenelor sociale.
Prin teoria sa a vointei sociale D.Gusti a deschis o cale Iecunda imaginatiei
sociologice orietand cercetarile disciplinare spre campul explorarilor interpretative,
Ienomenologice Iara a renunta insa la analizele etiologice. Ideea dupa care comprehensiunea
precede cu necesitate stabilirea cauzelor poate Ii considerata ca un aport metodologic de
substanta adus de Gusti si scoala sa la dezvoltarea sociologiei, care merita toata luarea aminte
a sociologilor contemporani.
D.Gusti a nutrit convingerea ca teoria sa asupra vointei sociale a implinit o lacuna
esentiala a studiului societatii si anume analiza omului inIaptuita prin acea dezghiocare a
constiintei de sine a omului intr-o categorie aIectiva cu trei sentimente si intr-o categorie
rationala alcatuita din cele trei raporturi posibile dintre scop si mijloace 'lipsa de constiinta a
scopului si mijloacelor, constiinta doar a mijloacelor Iara aceea a scopurilor si constiinta
scopurilor si a mijloacelor(
xiv
).
Insa vointa sociala in unitatea ei este doar o conditie, este drept ca una causa causans
a vietii sociale, dar una careia i lipseste materialul asupra caruia se exercita imboldul de
socializare al vointei, acest material Iiind constituit din cea de-a II-a conditie a cauzalitatii
sociale, si anume, unitatea mediului sau a cadrelor vietii sociale
Teoria cadrelor vietii sociale
DeIinitia gustiana a cadrelor se bazeaza pe distinctia Iundamentala dintre conditie si
cauza. Orice Iapt care este o conditie de maniIestare a socialului apartine cadrului. Cadrele
sociale deIinesc virtualitatile de dezvoltare, putintele de devenire ale vietii societatii asa cum
sunt ele conIigurate in conditiile ei de dezvoltare. SemniIicatia sociologica a cadrelor priveste
explicarea vietii sociale prin indicarea modalitatilor in care virtualitatile, 'viata sociala
neactualizata, existand latent, se transIorma in realitati sociale. Socialul, preciza Gusti, este
inainte de toate rezultatul unui concurs de imprejurari: spatiale, temporale, vitale si spirituale,
care Iormeaza cadrele: cosmologic, istoric, biologic si psihologic; cu alte cuvinte ceea ce
numim 'mediul (
xv
). Natura, cadrul cosmic si viata, cadrul biologic, Iormeaza cadrele
naturale, asociale, cata vreme timpul, cadrul istoric si constiinta, cadrul psihic, Iormeaza
cadrele sociale. (
xvi
)


12
Cadrele vietii sociale sunt, in viziunea lui D.Gusti, obtinute prin deductie
transcendentala a categoriilor din analiza actiunii sociale.
D.Gusti si colaboratorii sai apropiati, indeosebi M.Vulcanescu (
xvii
) si Traian Herseni
(
xviii
) au speciIicat unele implicatii teoretice si metodologice inovatoare ale teoriei gustiene a
cadrelor vietii sociale.
a) Conceptia lui Gusti asupra cadrelor introduce o intelegere nuantata a problemei
cauzalitatii sociologice prin disocierea de tratarea mecanicista a acesteia. AstIel, in viziunea
lui Gusti cadrele nu cauzeaza direct transIormari sociale ci numai le conditioneaza si
provoaca, prin reactiune, maniIestarile sociale. Conditia indica o posibilitate, nu o necesitate:
cadrele provoaca reactiuni (nu aceleasi) care variaza dupa natura societatii. Mecanismul vietii
sociale este doar declansat, dezlantuit de cadre, dar reactiunea se savarseste dupa o structura
proprie. Ceea ce intereaseaza pe sociolog este relatia dintre mediul natural, istoric si viata
sociala.
b) Teoria gustiana a cadrelor inoveaza mecanismul explicatiei sociologice prin ideea
deteminismului Iinalist indusa de Iorta de autodeterminare a cadrelor imanente vietii sociale.
'Admitand aceasta Iorta de autodeterminare, problema explicatiei sociologice nu mai poate
ramane in domeniul strict al explicatiei mecanice prin cauze exterioare, ci trebuie sa aiba
recurs la un determinism Iinalist, la o intelegere dinamica, prin scopuri, prin motive (
xix
). La
interactiunea continua intre societate si imprejurarile naturale care nasc putinte sociale se
adauga interactiunea intre societate si ea insasi. Cu alte cuvinte, viata sociala nu este un obiect
inert supus cauzalitatii mecanice a imprejurarilor a-sociale, ci o totalitate complexa inzestrata
cu putere de reactiune proprie la Iiecare mod de inIluenta cauzala: inIluentei naturale,
societatea i opune cultura, inIluentei biologice, societatea i opune o reactie selectiva (sau
contraselectia), propriei inIluente psihologice, societatea i opune o reactie noua,
individualizarea, iar inIluentei traditionale a trecutului grupul uman i opune inovatia (
xx
).
c) Prin teoria cadrelor D. Gusti concretizeaza apriorismul sau sociologic. Plecand de
la analiza conceptului de personalitate ca actualizare a virtualitatilor omenesti (ca o
desIasurare de iubire de sine, simpatie si religiozitate in lumina unor idealuri superioare),
D.Gusti a ajuns Iiresc la ideea cadrelor: potentele sunt in noi, dar posibilitatile sunt in aIara
noastra. Pentru Gusti conditionarea nu coincide cu intregul cuprins al cadrelor, ci numai cu
aceea parte din ele care corespunde virtualitatilor omenesti, prin aceste virtualitati societatea
se incorporeaza in om datorita aIectelor vointei sociale. Cu cat iubirea de sine a omului este
mai mare, cu atat eul se revarsa in aIara sub Iorma simpatiei si deci, cu atat socialitatea


13
omului creste. Concluzia lui Gusti este limpede: individul e social nu pentru ca traieste in
societate, ci pentru ca societatea traieste in individ. Omul este sociabil prin constitutia psihica
a vointei sale si datorita conditionarii prin cadre.
Teoria manifestarilor vietii sociale
InIatisarea initiala a teoriei celor patru Ieluri de maniIstari sociale rezulta din lucrarea
timpurie a lui D.Gusti, 'Stiintele sociale, sociologia, politica, si etica in interdependenta lor
unitara: prolegomene la un sistem (1909). Ulterior aceasta teorie a Iost reluata si dezvoltata
in toate lucrarile lui Gusti si colaboratorilor sai. Isvoarele teoretice ale teoriei gustiene a
maniIestarilor sociale se pot identiIica in: cercetarile de psihologie a popoarelor apartinand lui
Lazarus, W.Wundt, studiile de economie desIasurate de K.Bucher, lucrarile de istorie a
culturii elaborate de K.Lamprecht, sociologia neokantiana a lui R.Stammler (
xxi
), cercetarile
criminalistice ale lui Fr.List, etc. Ca si in cazul vointei sociale, teoria maniIestarilor detine un
loc semniIicativ in sistemul gustian. ManiIestarile, impreuna cu unitatile sociale, relatiile si
procesele sociale deIinesc socialul pur, realitatea sociala ca atare, constituind obiectul prin
excelenta al sociologiei.
Orice Iapt care este o activitate actuala si e conditionat de alti Iactori constituie
maniIestarile unitatii sociale si ele sunt de atatea Ieluri de cate Ieluri sunt trebuintele omenesti
si anume: maniIestari economice, adica privitoare la satisIacerea nevoilor de ordin material
(de hrana, adapost, circulatie - agricultura, cresterea vitelor, silvicultura, meserii si industrii
satesti, industria casnica, comertul in sat si la targ, cooperatia, bugetele, structura economica a
satului); spirituale, corespunzatoare cerintelor privind graiul, viata religioasa, viata morala,
conceptia despre lume si viata (cugetarea, stiinta, timpul si calendarul, magia), viata artistica
(literatura, muzica, arta plastica, arhitectura, sculptura, ceramica, tesaturi, port, opinii despre
Irumos), obiceiuri si ceremonii (de nastere, botez, nunta, inmormantare, sarbatori de peste an,
claca), stiinta de carte; moral-juridice, adica privitoare la reglementarea si institutionalizarea
maniIestarilor economice si spirituale (viata juridica traditionala, viata juridica procesiva,
proprietatea individuala si colectiva); politico-administrative, adica privitoare la modul de
edictare si impunere a acestor reglementari si institutionalizari (conceptii politice, grupuri si
actiuni politice, Iinantele si administratia comunala). ManiIestarile juridice si politice sunt
regulative, functionale, iar cele economice si spirituale sunt constitutive, substantiale.
Substanta si Iunctiunea sociala Iormeaza impreuna structura unitatilor sociale (
xxii
)
Tipologia maniIestarilor gustiene isi aIla izvorul de inspiratie in IilosoIia kantiana.
Tr.Herseni prezinta raportul dintre cele doua tipuri de maniIestari Iormulat de D.Gusti ca un


14
raspuns kantian: activitatea economica si spirituala Iara reglementarea juridica si ierarhizarea
etica ar Ii o activitate oarba, haotica: activitatea juridica, morala, politica si administrativa Iara
o materie pe care sa o organizeze ar Ii o activitate lipsita de continut, goala (
xxiii
)
Categoriile constitutive spirituale sunt in conceptia lui Gusti, valori scopuri, adica
valori in sine si pentru sine, in vreme ce categoriile economice sunt valori mijloace, servind la
satisIacerea unei trebuinte. Tr.Herseni atrage atentia ca in viziunea lui Gusti, din Iaptul ca
spiritualul are valoare intrinseca, iar economicul are valoare extrinseca, nu decurge
subordonarea economicului Iata de spiritual (doar poate in sens de ierarhizare etica, dar nu de
determinism). Economicul Iormeaza o lume care serveste in aIara dar detine legi propri de
Iunctionare. Raportul cu ceilalti Iactori este de interdependenta si coexistenta, dar esential e
autonom (atat este valabil din marxism) (
xxiv
)
Legea paralelismului sociologic conceptualizeaza natura raporturilor dintre partile
totului social (cadre maniIestari, vointa sociala)(
xxv
): a) partile totului se dezvolta

concomitent, nu succesiv; b) raporturile partilor sunt de interdependenta, nu de subordonare.
Exista, dupa Gusti, un paralelism inlauntrul cadrelor (cosmologic, biologic, psihologic si
istoric), un paralelism inlauntrul maniIestarilor (economice, spirituale, juridice si politice) si
un paralelism intre cadre si vointa. Consecinta nemijlocita a aplicarii acestei legi este egala
indreptatire a 'partilor in proiectele de cercetare monograIica, adica imposibilitatea
ierarhizarii lor dupa criterii de importanta (idee impartasita indeosebi de D.Gusti,
M.Vulcanescu, Tr.Herseni). Unii mebrii ai scolii (H.H.Stahl) au oIerit o interpretare
modiIicata a Legii paralelismului sociologic, care din lege devine un mijloc tehnic de
investigare pe teren, avand Iunctia unui 'registru-inventar de intrebari la care cercetatorul
are de dat raspuns (
xxvi
)
Legea paralelismului sociologic prezinta o insemnatate esentiala pentru intelegerea
cauzalitatii sociologice in sistemul gustian. Tr.Herseni si M.Vulcanescu au dezvaluit unele
implicatii metodologice proIunde ale acestei legi asupra Iundamentarii conceptului de
explicatie sociologica gustiana. Desi Iiecare Iactor constituiv al societatii este esential
autonom totusi, precizeaza Tr.Herseni (
xxvii
), pe urmele lui Gusti, intre ele sunt multiple
corespondente, corelatii, interdependente datorita determinismului comun din partea
societatii. Tipul social din care Iac parte diIeritele activitati nu se realizeaza contradictoriu, ci
cu anumite Iorme economice apar anumite Iorme spirituale sau invers. Cauzatia, precizeaza
D.Gusti, o detine intregul care-si armonizeaza partile, adaptandu-le una la alta, iar variatia


15
concomitenta a partilor indica, de cele mai multe ori, o determinare comuna. Prin legea
paralelismului social D.Gusti atrage atentia asupra imposibilitatii de a explica o realitate
concreta Ioarte complicata prin cateva elemente care nu sunt decat abstractiuni din nevoi de
metoda, primatul detinandu-l intregul, societatea.
O explicitare deosebit de lamuritoare a sensului cauzal al legii paralelismului
sociologic apartine lui M.Vulcanescu: 'Nici una din imprejurarile care conditioneaza Iaptele
sociale nu constituie insa, luata in parte, o cauza a acestei vieti, ci numai o conditie a ei.
Deosebirea este cunoscuta. Nici una nu declanseaza singura procesul de realizare, nu
reprezinta in realitate Iorta care dezlantuie actiunea de maniIestare. Cauzala
e numai actiunea concomitenta a tuturor conditiilor in masura in care realizeaza o unitate in
act, o totalitate vie, dinamica: vointa sociala. De unde nevoia de a cerceta actiunea paralela a
acestora si contopirea lor intr-o singura unitate(
xxviii
).
Paralelismul gustian, oarecum monoton, dupa opinia lui Mihu Achim, a Iost amendat
de 'poligraIul Scolii de la Bucuresti, cum era denumit Traian Herseni, printr-o constructie
proprie, mai nuantata, a raporturilor neparalele intre individ, viata sociala si cultura (
xxix
).
Sistemul sociologic odata constituit a urmat operationalizarea sa in ipoteze ale
cercetarii, planuri de cercetare, chestionare si ghiduri de interviu, de observatie directa si
coparticipanta, analiza documentara, cartograIie, etc. In acest moment al transIormarii
sistemului sociologic in 'practica metodologica s-a pus pentru prima data problema
semnificatiei satului ca unitate de cercetare monografica si, in consecinta, nasterea
sociologiei rurale monografice legate de numele lui D.Gusti.
Satul era intersant ca unitate de cercetare monograIica atat din punct de vedere
pragmatic cat si al reprezentativitatii sale sociale. Satul constituia in optica lui D.Gusti
unitatea sociala optima cu care trebuia sa demareze cercetarile monograIice.
Dimensiunea lor relativ redusa ca sIera de cuprindere tematica, arie geograIica,
complexitate a relatiilor recomandau satul ca unitate ce oIerea conditii optime de investigatie
in etapa constituirii si testarii ipotezelor monograIiei soiologice, deci in absenta unei
experiente monograIice. Unitatile sociale mai mari, consemna Gusti, se studiaza mai greu, ele
trebuind cercetate mai tarziu, dupa ce se cunosc suIicient unitatile mai restranse: 'orasele cer
o munca exceptionala, Iiind realitati nu numai cantitativ mai intinse, dar si mult mai
complexe. De aceea sociologia oraselor trebuie sa urmeze dupa sociologia satelor, pe temeiul
datelor si mai ales a experientei Iacute in conditii optime in monograIiile satesti(
xxx
). De


16
altminteri, programul de lucru gustian cuprindea monograIii de sate, monograIii de orase, de
intreprinderi, de judete, de regiuni etnice si in Iinal sociologia natiunii.
Al doilea argument in Iavoarea alegerii satului ca debut al cercetarii monograIice avea
in vedere semniIicatia coplesitoare a problemei agrar-taranesti care urca in prim-planul scenei
politice romanesti dupa solutionarea problemei nationale.
Satul reIlecta o realitate tipica a unei societati majoritar agricole si taranesti, ce nu
putea Ii ignorata de reIormatorii timpului.
Prima scoala de monografie sociologica rurala din Romnia
In 1920 D.Gusti incepe opera de cristalizare a primei Scoli a monograIiilor
sociologice rurale din societatea romneasca, in intelesul modern al termenului, cunoscuta sub
numele de 'Scoala sociologica de la Bucuresti.
Identitatea scolii de la Bucuresti
*xxxi
a Iost marcata de cateva momente decisive:
crearea sistemului monograIiei sociologice care a servit ca Iundament analitic cercetarii
nemijlocite a satelor; diversiIicarea tipologica a cercetarilor monograIice si codiIicarea
experientei metodice de cercetare; constituirea comunitatii sociologice moderne a echipelor
monograIice, dispunand de structuri de comunicare, autoritate, de cunoastere 'tacita, cai de
legitimare, de valori impartasite in comun de membrii si discipolii echipelor monograIice.
Momentul hotarator al transIormarii sistemului teoretic creat de D.Gusti in 'practica
metodologica de investigare monograIica a comunitatilor rurale din Romania poate Ii
localizat incepand cu 20-24 aprilie 1925 odata cu 'excursia stiintiIica de la Goicea Mare,
judetul Dolj, a primei echipe studentesti alcatuita din studenti, cate unul pentru studiul
Iiecarui cadru si Iiecarei maniIestari. Deosebit de importante pentru geneza scolii sociologice
sunt si cele 37 sedinte ale echipei conduse de D.Gusti si G.Racoasa Iinalizate in primul
document metodologic al Scolii si anume chestionarul insumand 25 coli sapirograIiate.
Echipa studenteasca de la Goicea Mare cuprindea pe primul nesociolog, medicinistul
D.C.Georgescu, din istoria echipelor sociologice interdisciplinare(
xxxii
).
Momentul 'Goicea Mare semniIica debutul monograIiei sociologice in intelestul sau
deplin de sistem sociologic si, simultan, unealta de lucru, de conIruntare sistematica intre
teorie si realitate, 'un mijloc de cunoastere integrala si amanuntita a realitatii, Iara de care
sociologia ca stiinta nu este posibila (
xxxiii
). D.Gusti a conceput un proces de 'universalizare

*

*
* Mihu Achim propune o schema alcatuita din patru Iactori a 'determinarii a ceea ce inseamna Scoala de
sociologie de la Bucuresti: ideologico-teoretic, epistemologico-metodologic, Iorta umana si cadrul
organizational si publicistic.


17
a metodei monograIice: 'sociologia va Ii monograIica ori nu va Ii; monograIia sociologica
este 'singura cale de cercetare integrala si neIalsiIicata a vietii sociale; 'Sociologia
monograIica este singura cale de constituire a sociologiei ca stiinta a realitatii sociale (
xxxiv
);
ea va elimina neajunsurile sociologiei impresioniste, speculative, descriptiviste ducandu-l pe
Gusti si Scoala sa la Iormula unei sociologii romanesti, intrucat 'caile nationale ale
sociologiei incep chiar de la material (
xxxv
).
Ipotezele cercetarii monografice
Scoala monograIica gustiana a experimentat cateva tipuri Iundamentale de ipoteze ale
cercetarii sociologice (
xxxvi
): ipoteza monograIiei exhaustive sau integrale, ipoteza
monograIiei cu problema cheie, ipoteza monograIiei sumare si tipologice (comparative),
ipoteza monograIiei zonale (cu si Iara sat pilot), ipoteza monograIiei tematice.
1.Ipoteza monografiei exhaustive sau integrale implica un ansamblul de concepte si
teorii stiintiIice derivat din sistemul sociologic gustian, detaliat in indicatori de cercetare la
teren. Etapele succesive ale elaborarii acestei ipoteze sunt urmatoarele:
-elaborarea in cadrul Seminarului de Sociologie, incepand cu 1923-1924, a planului
monograIiei sociologice, apoi, din 1925 a chestionarului de 25 coli sapirograIiate, documente
care operationalizeaza conceptia cadrelor, maniIestarilor, unitatilor, relatiilor, proceselor
sociale, legea paralelismului sociologic, principiul interdisciplinaritatii;
-testarea planului monograIiei integrale in cercetarile nemijlocite de teren: a 2-a
campanie monograIica la Rusetu (Braila) in 1926, timp de doua saptamani, de catre 16
studenti condusi de D.Gusti si asistentul sau: a 3-a campanie monograIica, Nerej (Vrancea),
in 1927, timp de o luna de zile, cu 41 de participanti:
-elaborarea primei versiuni a monograIiei integrale, constand din indicatori codiIicati
in planuri si chestionare de cercetare:
-Iormularea in Iorma deIinitiva a ipotezei monograIiei integrale dupa conIruntarea
suplimentara cu terenul in cadrul campaniei a patra, la Fundul Moldovei (Campulung), in
1928, timp de o luna de zile, de catre 60 de participanti. Aceasta campanie a marcat momentul
deIinitivarii monograIiei integrale (
xxxvii
);
-validarea monograIiei sociologice integrale in campaniile de cercetare ulterioara:
Dragus (Fagaras) in 1929 (cu reveniri ale echipei si individual in anii 1932, 1933, 1938,
1974) cu 80 de echipieri, punct culminant al cercetarilor monograIice gustiene atat din
punctul de vedere al complexitatii problemelor teoretice abordate, al 'laboratorului de creatie
metodologica si 'tehnica cat si al volumului si structurii interdisciplinare a participantilor


18
(
xxxviii
); Runcu (Gorj), in 1930, cu 67 echipieri (plus o echipa de 19 studenti germani din
Leipzig); prezenta la Runcu a unui grup de tehnicieni ai culturii tutunului semniIica
accentuarea orientarii Scolii gustiene de la cunoasterea monograIica spre actiunea sociala;
Cornova, in 1931, cu 55 echipieri; aici s-a Iacut primul studiu al procesului de urbanizare din
romania (
xxxix
).
Rezultate semnificative ale monografiei sociologice integrale sau exhaustive:
D.Gusti, Sociologia monografica, stiinta a realitatii sociale, 1934; Tr.Herseni, Teoria
monografiei sociologice, 1934; H.H.Stahl, Tehnica monografiei sociologice, 1934;
M.Vulcanescu, Teoria si sociologia vietii eocnomice, 1931; H.H.Stahl, Scoala monografiei
sociologice, 1936; D.Gusti si Tr. Herseni (coord.) Indrumari pentru monografiile
sociologice, 1940; D.Gusti, Cunoastere si actiune in serviciul natiunii, 1940, 2 vol.;
D.Gusti, La science de la realite sociale, 1941; D.Gusti, Sociologia militans, 1935, 1946, 3
vol.; H.H.Stahl, Nerej, un village dune region archaique. 1940, 2 vol; 8 studii ample si 20
articole despre Dragus; alte publicatii partiale despre satele Runcu, Sant, Fundul Moldovei,
Lesu, Cornova, etc.
SEMNIFICATII INDICATIVE ALE IPOTEZEI
MONOGRAFIEI SOCIOLOGICE INTEGRALE
Deficiente ale integrarii sociologice a datelor. Ipoteza monograIiei integrale indica
exigenta epuizarii complete a tuturor inIormatiilor asupra problemelor considerate importante
in cadrul teoriei sociologice. Egala indreptatire a tuturor datelor de a Ii recoltate, indusa prin
legea paralelismului sociologic a stimulat tentatia acumularii de descriptii, provocand un
'eIort vesnic neincheiat de aditionare a datelor; sociologia propriuzisa a Iost marcata de
sociograIie.
Actualismul sau prezenteismul sociologic: ipoteza monograIiei integrale, derivata
din teoria cadrelor si maniIestarilor a orientat cercetarea spre realitatile sociale prezente in
totalitatea starilor si potentialitatilor lor. Studiul trecutului era limitat la trecutul imediat
anterior contemporaneitatii (cca 30 de ani) (
xl
).
H.H.Stahl considera ca cea mai importanta lege sociologica Iormulata de D.Gusti, si
anume legea paralelismului sociologic este implicatia obligatorie cuprinsa in premisa pozitiei
sociologiei ca stiinta exclusiva a prezentului (
xli
). Un argument puternic in Iavoarea unei
sociologii a prezentului l-a constituit, dupa opinia lui H.H.Stahl, ambitia lui D.Gusti de a
construi o sociologie autonoma, despartita nu doar de IilosoIie, economie, etc. ci si de istorie.
Ocupandu-se de 'contemporan sociologia lui Gusti, 'avea avantajul de a nu contesta nici o


19
disciplina deja existenta si de a oIeri conditii excelente de studiu ale realitatii sociale
'constatate cu mijloace mult mai sigure decat cele Iolosite de istorici cand reconstituie
evenimentele trecute(
xlii
).
Argumentele gustiene si ale colaboratorilor sai, indeosebi Tr.Herseni, M.Vulcanescu,
I. Ionica, privind 'contemporaneitatea analizelor sociologice si evitarea programatica a
reconstructiilor istorice de 'lunga durata redevin actuale in contextul dezbaterilor privind
legitimitatea 'marii teorii istorice.
Pozitiile teoretico-metodologice exprimate de D.Gusti, M.Vulcanescu, Tr.Herseni
*
,
I.Ionica cu privire la cercetarile preponderent structural-Iunctionale si Ienomenologice
abilitate sa reconstituie teoretic viata prezenta a unitatilor rurale, au premers cu peste o
jumatate de secol evaluarile critice recente ale 'marii sociologii istorice intreprinse de
sociologi si istorici reputati, ca John H.Goldthorpe, E.P.Thompson, Carl Becker, L.Stone,
T.H.Marshall, C.Bell, H.Newby etc.
Ca si D.Gusti si colaboratorii amintiti, istoricii si sociologii contemporani care critica
'marea sociologie istorica scot in relieI avantajele demersului sociologic 'contemporan de
care sunt lipsiti istoricii: natura evidentei empirice, mai precis modul in care sunt generate
datele cercetarii. In timp ce istoricii sunt preocupati de descoperirea (finding) evidentei lor
dintr-un stoc de relicve, sociologii pot sa-si genereze evidenta empirica in decursul
cercetarilor de teren, producand date care nu existau inainte, ca baza pentru inIerente (
xliii
)
Avand aceste posibilitati sociologii nu ar trebui sa se orienteze spre istorie cu usurinta si Iara
motive serioase; iar daca o Iac, alegerea lor trebuie sa Iie bine justiIicata si cu constiinta
deplina a limitarilor la care se supun (
xliv
)
Cu toate diIerentierile si delimitarile dintre discursul sociologic si cel istoric, totusi,
atat D.Gusti si discipolii sai cat si sociologii si istoricii contemporani amintiti sunt constienti
ca sociologia este si trebuie sa Iie intotdeauna o 'disciplina istorica, iar sociologii nu pot
'evada din istorie mai ales atunci cand isi propun sa cerceteze schimbarea sociala. Dar,
atrage atentia John H.Goldthorpe, recursul la trecut si la reconstructia istorica nu sunt
singurele mijloace prin care sociologii isi pot construi cadrul de investigare a schimbarii
sociale. Ei au la dispozitie o serie de modalitati mult mai sigure si posibil a Ii colectate in
prezent: studii panel, biograIii sociologice si celelalte modalitati de studiere a schimbarii
sociale pe baza cercetarilor directe de teren. In cazuri cu totul speciale, cand cercetarea

*
O explicitare a conceptiei structuralist-Iunctionaliste elaborate de Traian Herseni este oIerita de Mihu Achim in
Studiu introductiv la Traian Herseni, Sociologie.Teoria generala a vietii sociale, p.18-19.


20
implica unele comparatii cu perioadele indepartate, sociologii sunt indreptatiti sa recurga la
studiul istoric, dar pastrand treaza constiinta limitelor pe care le asuma demersul istoric (
xlv
).
Renasterea dupa mai bine de o jumatate de secol a 'marilor teorii istorice nu a
solutionat insa problema lui Spencer, deIinita metaIoric de Collingwood drept Iaza
'istoriograIiei IoarIecelui si pastei de lipit, care-i transIorma pe istorici in Iurnizori de
materiale de constructie pentru ediIiciul sociologiei comparate (
xlvi
). 'Noul val de cercetari
istorice, care a inceput odata cu aparitia in 1963 a studiului lui S.N.Eisenstadt, The Political
Systems of Empires, urmata de aparitia dupa trei ani a inIluentei lucrari a lui Barrington
Moore, The Social Origins of Dictatorship and Democracy, si care a proliIerat prin studiile
succesive apartinand unor nume prestigioase ca F.Braudel, Immanuel Wallerstein, Theda
Skocpol, P.Anderson, J.Hall, M.Mann, s.a. pare sa Iie la Iel de vulnerabil la implicatiile
pozitiviste si subiectiviste ale metodologiei utilizate ca si H.Spencer (
xlvii
).
In acest context de idei devine relevanta rediscutarea unor solutii de reconstructie
sociologica a trecutului Iormulate de vechea scoala a monograIiilor sociologice, cum este
schema metodologica a 'cadrului istoric. Limitand orizontul de timp la trecutul imediat
anterior prezentului, cadrul istoric gustian oIerea un mijloc mai bland de reconstructie
istorica, mai putin expus riscurilor de deIormare subiectiva a obiectului cercetat: analizele
statice ale prezentului care se repeta insa la intervale de timp spatiate (
xlviii
). Scopul principal
al cunoasterii 'girate de cadrul istoric este, asa cum bine observa A.Golopentia, aspectul
structural al unitatii sociale studiate, adica restabilirea 'structurii ei intr-un anume moment al
trecutului cu procedeele cu care se determina cea prezenta spre a explica geneza inIatisarii ei
actuale(
xlix
).
Schema indicativa a cadrelor si maniIestarilor vietii sociale s-a dovedit productiva in
indentiIicarea unor date semniIicative ale cercetarilor de teren si in conceptualizarea
observatiilor in teorii, concepte, idei de mare Iorta explicativa: ontologia regionala a vietii
sociale, sociologia pastorala, Ienomenologia gospodariei taranesti, ideea atlasului sociologic
al Romniei, sociologia natiunii, Iolclorului, etc. Aceasta schema s-a dovedit insa prea ingusta
in cuprinderea si explicarea proceselor care redau 'cat mai continuu cursul vietii sociale asa
cum s-a inIaptuit, Iara a da momentului prezent o importanta mai mare decat celor anterioare
(
l
), pe de o parte, cat si in explicarea corecta a unor Ienomene prezente a caror Iundamente
au Iost stabilite in
trecutul indepartat, pe de alta. SpeciIicatiile indicative de 'termen scurt ale cadrului istoric s-
au dovedit cu totul neproductive in cercetarea unor Ienomene cu trecut indepartat cum sunt


21
Iormele de organizare devalmase ale comunitatilor rurale, sistemul credintelor de 'rit vechi',
dreptul viu (obisnuielnic), semniIicatiile 'delnitei, tipul de organizare genealogic si
negenealogic, sistemul agriculturii itinerante si raporturile de proprietate, tipurile de viata
economica si spirituala vechi suprapuse peste noile tipuri,etc. Aceste Iapte nu se incadrau in
schema explicativa a monograIiei sociologice Iacand presiuni in directia extinderii schemei
conceptuale.
Extinderea schemei cadrului istoric sub presiunea unor
fapte relevante cu trecut indepartat
Observarea repetata a unor Iapte ca cele de mai sus in cursul campaniilor monograIice
ale scolii de la Bucuresti au condus la incercari reusite de largire 'in adancime a cadrului
istoric, inIaptuite indeosebi de H.H.Stahl si A.Golopentia. Observand sistemele de 'stapanire
a loturilor, relatiile de rudenie, regulile de mostenire, vanzare si cumparare in satele cercetate
H.H.Stahl a Iost contrariat de unele nepotriviri tulburatoare intre teoriile consacrate, clasice
ale eroului eponim creator de structuri sociale genealogice si Iormele de organizare
devalmase negenealogice constatate in Vrancea. ClasiIicarea naturii Iormelor de organizare
sociala din aceasta zona necesita o limpezire istorica a genezei si evolutiei Iormelor de
organizare a comunitatilor sociale rurale mergand pana la originile acestora. Trecutul imediat
'asa cum era prescris de cadrul istoric se dovedea el insusi a Ii continuarea unui trecut mai
indepartat care se cerea si el cunoscut si studiat (
li
). Pentru a raspunde 'provocarilor realitatii
nemijlocite a satului H.H.Sthal a reconstruit cadrul istoric, extinzandu-l intr-o istorie sociala
cercetata cu mijloace adecvate: cercetari de arhiva, reconstituirea trecutului printr-o
metodologie noua a 'arheologiei sociale, studii panel, etc. Rezultatele teoretice s-au dovedit
contributive: inIirmarea teoriei clasice a eroului eponim Iondator de sat si a structurii
genealogice a comunitatilor satesti si Iormularea unor teorii noi, cu capacitate explicativa
sporita, privind originea devalmasiei absolute (negenealogica) a comunitatilor rurale si teoria
conIorm careia Iorma genealogica care se intalneste in prezent in multe sate constituie o Iaza
de dezagregare a devalmasiei absolute originare(
lii
).
Daca H.H.Stahl a extins semniIicatia indicativa a cadrului istoric la 'timpul lung al
Ienomenelor de organizare sociala prin reconstructii istorice dinspre prezent spre trecutul
proIund al comunitatilor satesti, Anton Golopentia a procedat simetric la reconstruirea
structurilor succesive ale vietii spirituale si economice satesti si a mecanismului dupa care s-a
produs evolutia lor, prin strategia 'supravietuirilor.


22
Diversificarea tipologica a cercetarilor
Scolii monografice
2. Ipoteza monografiei centrate pe o problema-cheie constituie una dintre primele
alternative Iormulate explicit ca o schema de cercetare sociologica. Ea apartine Institutului
Social Banat-Crisana, care la sugestia lui anton Golopentia si-a centrat obiectivul
investigatiilor pe un proces acut ce traversa intreaga zona a Banatului: descresterea natalitatii
si depopularea zonei. Inovatia introdusa era radicala (
liii
): in locul cercetarii exhaustive a
Iiecarui cadru si maniIestare se nastea o ipoteza de lucru care propunea coordonarea
eIorturilor sociologilor si specialistilor nesociologi spre luminarea unui proces (problema)
considerat Iundamental in vederea interventiei sociale. Noua Iormula pastreaza schema
cadrelor si maniIestarilor, dar cu o noua functionalitate indicativa: ele se constituie ca un
indicator complex al contextului social, operandu-se o ierarhie (de importanta) a contributiei
cadrelor si maniIestarilor la cunoasterea obiectului; dispare cerinta egalei indreptatiri a tuturor
dimensiunilor unitatilor sociale la explorarea pana la epuizare. In cazul Ienomenului
depopularii s-a alocat un spatiu deosebit cercetarilor de medicina sociala, iar 'instrumentatia
cadrelor si maniIestarilor a pus in evidenta: studiul demograIic Iocalizat asupra mortalitatii si
natalitatii, studiul etico-juridic centrat asupra relatiilor matrimoniale, a atitudinii satelor Iata
de Iamilie si casatorie, studiul creatiei spirituale aplecat asupra liricii erotice, opiniilor Iata de
dragoste, studiul economic axat pe cercetarea nivelului de trai s.a. Aria cercetarii a Iost
directionata spre unitatile sociale reprezentative din punctul de vedere al procesului studiat.
Rezultate: C.GroIsoreanu, I.Nemoianu si colab., Ancheta monografica in comuna
Belint, Timisoara, I.S.B.C, 1938, C.GroIsoreanu, E.Botis si colab. Monografia comunei
Sarbova, Timisoara I.S.B.C., 1939; studii in reviste de proIil.
3.Ipoteza monografiei sumare de stat si a cercetarii comparative
a comunitatilor
Initiativa i-a apartinut lui A.Golopentia (
liv
) si reprezenta o varianta mai restransa a
monograIiei centrate pe o problema-cheie, realizata mai operativ prin tehnici statistice si
analiza comparativa concomitenta a satelor selectionate din diIerite zone ale tarii.
Semnificatii indicative ale ipotezei monografiei sumare: orientarea spre probleme
sociale actuale si acute ale unitatilor sociale; promovarea demersului comparativ in vederea
obtinerii de sinteze de procese si constructia de tipologii a satelor (
lv
); Iolosirea statisticii si
cartograIierii. Aceasta orientare constituie un raspuns la doua cerinte (
lvi
): a) necesitatea


23
simpliIicarii programului cercetarii si adaptarea lui la posibilitatile de investigatie ale
echipelor regale studentesti, instituite in cadrul actiunii Fundatiei culturale (1934), avand ca
tel ridicarea social-economica si culturala a satelor si doar in plan secund obiective stiintiIie;
b) nevoia simpliIicarii datorata cerintelor de inIormare continua si operativ a organelor de stat
cu problemele social-economice si culturale ale satelor in vederea actiuniii reIormatoare.
Rezultate: Anton Golopentia, D.C.Georgescu, 60 sate romnesti cercetate de
echipele regale studentesti in vara anului 1938. Ancheta sociologica condusa de ... Vol.I:
Populatia, Bucuresti, I.St.S.R., 1941; vol.II: Situatia economica, Bucuresti, I.St.S.R., 1941;
Vol.IV: Contributii la tipologia satelor romnesti. Sate agricole, sate pastorale,
Bucuresti, I.St.S.R., 1943; Vol.V: Contributii la tipologia satelor romnesti. Sate cu
ocupatii anexe, Bucuresti, I.St.S.R., 1942; Vol.III destinat proceselor culturale nu a Iost
tiparit; Anton Golopentia, 60 sate romnesti, in 'Sociologie romneasca, An.IV, nr. 7-12, p.
629 si urm.
4. Ipoteza monografiei sociologice zonale, cu si fara sat-pilot.
Un alt moment al diversiIicarii tipologice a ipotezelor Scolii monograIice l-a constituit
cercetarea zonala (
lvii
), in care aria de investigatie a constituit-o zona, delimitata Iie de criterii
teritorial administrative Iie de criterii antropogeograIice, etnograIice, social-culturale. Din
punct de vedere metodologic cercetarile zonale au operat o monograIiere sumara a satelor si
comunelor pe schema 'monograIiei sumare si o cercetare monograIica integrala a satelor-
pilot, care 'vorbesc in chip intensiv, pentru intreaga zona. cea mai resprezentativa cercetare
zonala este cunoscuta monograIie a plasei Dambovnic (
lviii
), intreprinsa in doua reprize in
1939 de catre 21 studenti plus specialisti locali, sub indrumarea lui A.Golopentia si M.Pop.
In conceptia autorilor, inIormatiile detinute despre comunele mai insemnate (Rociu, Gliganu,
Suseni, Oarja, Teiu) sunt datatoare de seama pentru intreaga plasa, iar plasa reprezinta, prin
'aspectele mai izbitoare o serie de trasaturi ale Romaniei de sud (
lix
).
Proiecte de cercetari zonale incepute si realizate fragmentar: cercetarea regionala
a Tarii Oltului, cuprinzand 69 sate, delimitate antropogeograIic si ethnologic, cu satul pilot
Dragus, inceputa in 1939 cu o echipa interdisciplinara de 80 echipieri condusa de Tr.Herseni.
Cercetarile au Iost intrerupte de razboi; cercetarea zonei Muntii Apuseni.
5. Ipoteza monografiei tematice a Iost conceputa in cadrul Scolii Sociologice
de la Bucuresti pentru a Iundamenta analiza unei teme, probleme sociale cat mai complex si
complet pe baza schemei cadrelor si maniIestarilor, dar Iara reIerire speciala la o arie spatiala
(desi aceasta din urma nu era exclusa).


24
Rezultate: D.C.Georgescu, Lalimentation de la population rurale en Roumanie,
in Vol. La vie rurale en Roumanie, Bucuresti, 1939, p. 205-238; A.Golopentia, Starea
culturala si economica a populatiei din romania, in 'Revista de igiena economica,X, nr.
1-6, 1940, p. 212-263; L.Apolzan, Portul si industria casnica textila in Muntii Apuseni,
Bucuresti, I.S.S.R, 1940, X. Costa Foru, Cercetarea monografica a familiei. Contributie
metodologica, Bucuresti, I.S.S.R., 1945; Traian Herseni, Probleme de sociologie pastorala,
Bucuresti, I.S.S.R, 1941; H.H.Stahl, Contributii la studiul satelor devalmase romanesti,
Bucuresti, 3 vol., 1958-1965.
Constituirea comunitatii sociologice moderne
a echipelor monografice
D.Gusti a instituit comunitati stiintiIice interdisciplinare moderne prin sistemul de
roluri si statute prescrise de Institutul Social roman (I.S.R), Seminarul de sociologie, Fundatia
culturala regala. Prin actiunea de institutionalizare a echipelor monograIice s-au constituit
veritabile modele de 'interactiune densa care au dat nastere la intreaga gama a maniIestarilor
organizationale moderne in domeniu, de la sistemele de autoritate si control al muncii
stiintiIice, sistemele de evaluare, de alocare a resurselor si pana la tiparele de comunicatie
tipice pentru existenta comunitatilor stiintiIice: dezbateri, raporturi de colegialitate, coautorat,
'ucenicie.
Stadiile constituirii comunitatii sociologice (
lx
):
a) Prefigurarea echipelor monografice interdisciplinare (1911-1924) odata cu
organizarea Seminarului de Sociologie si etica la Universitatea din Iasi, a primului curs de
specialitate in sociologie si cu inIiintarea (in 1918) a 'Asociatiei pentru studiul si reIorma
sociala, 'starea initiala a comunitatii stiintiIice avand o structura de comunicatie relativ slab
inchegata, grad redus de organizare si cooperare in vederea solutionarii unor probleme
particulare.
b) Faza constituirii comunitatii echipelor monografice (1925-1934), la inceput in
structuri paralele, de constructie teoretica (Seminarul de sociologie) si actiune practica
reIormatoare (I.S.R.), structuri care au Iuzionat in 1929 in cadrul echipelor monograIice
studentesti. Sociologia devine monograIica. Nota caracteristica: primatul cunoasterii asupra
actiunii sociale reIormatoare. Este perioada in care s-a deIinitivat sistemul sociologic, s-a
elaborat planul unei monograIii sociologice prin operationalizarea sistemului sociologic, s-a
testat programul sociologiei monograIice in campaniile de cercetari ale echipelor
interdisciplinare de la Goicea Mare (1925), Rusetu-Braila (1926), Nerej-Vrancea (1927),


25
Fundul Moldovei (1928), Dragus-Fagaras (1929), Runcu-Gorj (1930), Cornova (1931). Se
relieIeaza primele diIicultati de sinteza interdisciplinara: se Iac eIorturi de specializare pe
probleme, paralel cu extinderi teoretice in domenii noi si cu alternative teoretico-
metodologice. Se identiIica primele succese ale comunitatii sociologice: emergenta unor noi
domenii (sociologia Iolclorului) si teorii (teoria obstei pe baza diIuza, teoria Ienomenologica),
prima expozitie sociologica, primele publicatii ale Scolii care codiIica experienta de
cercetare.
c) De la echipele monografice la echipele de actiune culturala (1934-1940). In
1934, odata cu preluarea Iunctiei de director al 'Fundatiei culturale regale Principele Carol
(pe care a detinut-o pana in 1940), D.Gusti reorganizeaza echipele instituind o noua Iormula a
echipelor studentesti orientate prioritar spre actiune culturala. Ipoteza monograIiei integrale a
Iost restransa la cercetarea corelata a problemelor sociale, departajate in 4 categorii: 'cultura
sanatatii, 'cultura muncii, 'cultura mintii si 'cultura suIletului (
lxi
). Dupa patru ani, in
1938 munca echipelor este reorientata prin introducerea ipotezei monograIiei sumare, la
staruintele lui A.Galopentia. Inovatia consta in aplecarea echipelor asupra unei tematici
comune, axata nu pe problemele locale ale Iiecarui sat, cum speciIica initial conceptia
gustiana, ci pe problemele de interes national (
lxii
). Sunt temele cercetate de cei 860 echipieri
in 60 de sate: 'populatia si demograIia rurala, 'evolutia si starea economica a satelor,
'starea sanitara si culturala, 'tipologia satelor romanesti.
Socializarea studentilor si specialistilor cu cerintele rolului de echipier s-a inIaptuit
printr-o retea de institutii: seIi de echipe, scoli de seIi de echipe, scoli taranesti, manuale si
periodice, precum 'Curierul echipelor studentesti (1935-1938), 'Indrumator al muncii
culturale la sate (1936), H.H.Stahl, 'MonograIia unui sat: cum se alatuieste spre Iolosul
caminelor culturale (1937), H.H.Stahl 'Cultura satelor cum trebuie inteleasa (1935),
'Buletin al Serviciului social (1939), 'Pentru sat (1939), 'Tara noua (1939), 'Cartea
echipelor (1937. La acestea se adauga brosurile si articolele echipierilor specialisti in diIerite
domenii.
Instituirea Iormala a Serviciului Social in octombreie 1938, avandu-l in Irunte pe
D.Gusti, a constituit o Iormula de generalizare a experientei echipelor culturale studentesti.
Noua organizatie avea o Iunctionalitate complexa: 1) mijloc de pedagogie sociala, prin care
intelectualitatea primea o Iormatie de 'activisti sociali; 2) instrument de cunoastere
stiintiIica a problemelor tarii operationalizat de 'Institutul de cercetari sociale si Iilialele
sale: 3)mijloace de a organiza 'centre model in sate si orase: 4) Ior de coordonare a tuturor


26
institutiilor de actiune sociala (
lxiii
). Imprejurarile interne si internationale au Iost neprielnice
Iunctionarii acestei institutii, ducand la suspendarea Serviciului Social in octombrie 1939.
Rezultatele activitatii echipelor studentesti in cadrul Serviciului social au Iost
analizate de Octavian Neamtu (
lxiv
).
Dupa suspendarea Serviciului Social cercetarile monograIice au continuat in cadrul
Institutului Central de Statistica (
lxv
), pana in 1948 cand noua reIorma a invatamantului a scos
sociologia din invatamant si cercetare.
Cunoasterea tacita - dimensiune importanta a
comunitatii Scolii monografice
Experienta intima a cooperarii interdisciplinare in sanul echipelor monograIice este
relevanta pentru Iormarea si evolutia comunitatii stiintiIice. Increderea in doctrina
proIesorului D.Gusti a constituit un Iactor motivational puternic al activitatii Scolii.
Conceptia monograIiei soiologice le-a insuIlat colabortorilor si discipolilor certitudinea ca
obiectivele cercetarii sunt importante, oIerindu-le promisiuni de reusita daca sunt urmate
ipotezele, indicatorii, regulile observatiei directe. Cadrul ipotetic oIerit de monograIia
sociologica nu rezolva toate problemele cunoasterii monograIice, lasand spatiu vast pentru
expresia personala si creativitatea echipierilor. Climatul de lucru in cadrul echipelor incuraja
explorarile largi, critica interna, perIectionarea permanenta a conceptelor, ipotezelor.
DiversiIicarea tipologica a ipotezelor a Iost Iavorizata de climatul existent.
Codificarea experientei de cercetare monografica
Un domeniu marcat cert de contributii originale ale Scolii sociologice de la Bucuresti
este cel al generalizarii experientei si regulilor investigatiei concrete a comunitatilor sociale
satesti. Cateva din cele mai reprezentative lucrari consacrate metodelor de cercetare sunt:
D.Gusti, Problema sociologiei (1940); H.H.Stahl, Tehnica monografiei sociologice:
H.H.Stahl, Monografia unui sat. Cum se alcatuieste spre folosul Caminului Cultural
(1937); T.Herseni, Teoria monografiei sociologice. Indrumari pentru monografiile
sociologice (1940).
Preocuparile scolii bucurestene de a-si codiIica propria experienta, simultan cu
valoriIicarea citica a experientei inaintasilor, vor Ii intelese si apreciate la adevarata lor
valoare, nu numai nationala ci si internationala, daca le comparam cu preocuparile similare
ale altor comunitati stiintiIice.


27
Daca cercetam literatura sociologica a vremii constatam ca in perioada interbelica
sociologia de peste hotare dispunea de Ioarte putine lucrari de sinteza a metodelor si
tehnicilor de cercetare concreta a comunitatilor sociale.
Daca cercetam literatura sociologica a vremii constatam ca in perioada interbelica
sociologia de peste hotare dispunea de Ioarte putine lucrari de sinteza a metodelor si
tehnicilor de cercetare concreta a comunitatilor sociale.
Este interesant de consemnat ca, chiar antropologii sociali, a caror preocupare pentru
studiul comunitatilor sociale este cunoscuta, au maniIestat extrem de putin interes pentru
codiIicarea regulilor de investigatie concreta. Fr.Boas si cei ce au urmat linia lui, precum
R.H.Lowie, A.L.Kroeber etc. n-au scris nimic despre regulile cercetarii de teren.
B.Malinowski (
lxvi
) a Iost printre primii care au rupt tacerea asupra experientei de cercetare a
comunitatilor locale; descrierea pe care o Iace asupra acestei experiente, publicata in 1922,
oIera o imagine comprehensiva si patrunzatoare asupra cercetarii intensive a unei comunitati
de bastinasi de pe coasta de sud a Noii Guinee. EIorturile sale au Iost cu atat mai meritorii cu
cat exemplul sau nu a Iost urmat timp de 20 de ani de nici un alt cercetator cu exceptia sotilor
Sydney si Beatrice Webb, carora le datoram volumul de metode si tehnici ale cercetarii de
teren: Methods oI Social Study (1932).
Abia incepand cu 1940 literatura metodologica de peste hotare incepe sa devina mai
consistenta, intre altele si datorita contributiei unor studenti ai lui Malinowski (dintre care
descrierea plina de prospetime a diIicultatilor muncii de teren in cadrul unor triburi aIricane,
Iacuta de Evans-Pritchard in anii 30 si publicata in 1940 (
lxvii
).
Sa examinam succint situatia privind articularea tehnicilor de cercetare in cadrul unei
scoli sociologice care si-a desIasurat activitatea de cercetare de teren aproximativ in aceeasi
perioada cu Scoala de la Bucuresti, si anume Scoala din Chicago. Membri ai Iacultatii de
sociologie si Universitatii din Chicago ca A.W.Small, W.I.Thomas, R.E.Park si studentii lor:
E.C.Hughes, H.S.Becker, B.Geer, A.Strauss etc., au desIasurat cercetari directe, ample,
asupra situatiei diIeritelor comunitati etnice din orasul Chicgo, publicand studii si rapoarte
asupra ghetto-ului evreiesc, salilor de dans, a unor institutii totalitare (inchisori, bande de
tineri) etc. Nu acelasi interes au maniIestat sociologii 'chicagoans pentru generalizarea
experientei, a regulilor de investigatie propiu-zisa. In locul unui eIort de articulare a propriei
experiente de investigatie directa, membrii acestei scoli au preIerat solutia mai comoda, dar si
eclectica, a preluarii tehnicilor de cercetare a comunitatilor locale de la conIratii britanici,
indeosebi din volumul sotilor Webb. Nici elaborarea si publicarea de catre W.J.Thomas si


28
sociologul polonez F.Znaniecki a impunatoarei lucrari Taranul polonez in Europa si
America - nu a stimulat preocupari si dezbateri metodologice privind programul cercetarii,
ipotezele de lucru si tehnicile de investigatie empirica: dimpotriva cele mai multe reactii ale
sociologilor la acest volumm au Iost orientate spre schemele teoretice si conceptuale
('atitudini, 'valori etc.). Ulterior, sub inIluenta si ca urmare a popularitatii pe care le
castigasera anchetele de opinie publica, legate de numele unor sociologi prestigiosi ca
P.F.LazarsIeld si R.K.Merton (
lxviii
), sociologii scolii din Chicago au inceput sa-si scruteze
propria experienta metodologica: aceasta preocupare a inceput ca urmare a insatisIactiei si
constiintei unor limite ale anchetelor sociale bazate pe esantioane si pe prelucrari statistice
raIinate. 'Chicagoans si alti sociologi au sesizat unele neajunsuri ale utilizarii exclusive a
procedurilor esantionarii in directia pulverizarii obiectului cercetarii, al transIormarii
indivizilor in atomi sociali (selectati pentru interviuri similar biletelor din urna
statisticianului), rupti din contextul social in care acestia sunt integrati. Contestand
valabilitatea utilizarii exclusive a tehnicii anchetelor si esantionarii, sociologii Scolii din
Chicago au redescoperit mai tarziu virtutile holistice ale propriilor studii asupra comunitatilor
sociale. De aici inainte sociologii acestei scoli se vor simti obligati sa-si insoteasca rapoartele
de cerctare si studiile elaborate cu prezentari sistematice asupra regulilor si tehnicilor de
investigatie. Ei si-au centrat preocuparile metodologice in jurul metodei observatiei
participante ('participant observation), accentuand aIinitatile intelectuale cu traditiile
etnograIice de la Malinowski incoace (
lxix
).
Interesul maniIestat pentru generalizarea sistematica, timpurie, a experientei metodice
de cercetare a Scolii de la Bucuresti, depaseste astIel cadrul unei simple lucrari de sinteza,
inscriindu-se ca o activitate stiintiIica cu caracter de pionierat in istoria disciplinei, care
merita sa Iie sanctionata ca atare.
Se examinam in cele ce urmeaza cateva elemente ale metodelor si tehnicilor cercetarii
monograIice si sa urmarim implicatiile lor pentru evolutia cercetarii sociologice si a miscarii
monograIiilor spontane. Contributiile scolii pe linia articularii Iormale a experientei de teren
pot Ii calsiIicate in cinci mari grupe, dupa cum urmeaza:
-sistematizarea regulilor unei bune cercetari monografice: pregatirea teoretica,
sinceritatea si obiectivitatea Iata de Iapte, exactitatea si completitudinea observatiei,
necesitatea controlarii si veriIicarii observatiei (caracterul sau 'experimental), exigenta
inIormarii si bunei pregatiri a observatiei sociologice, caracterul ei colectiv, comparatia
Ienomenelor cercetate;


29
-sistematizarea tehnicilor observarii si inregistrarii manifestarilor sociale:
luarea contactului cu inIormatorii, castigarea increderii lor, 'jocul naivitatii voite, regula
neamestecului in Iaptele sociale si a observarii lor directe, asigurarea autenticitatii
inregistrarii, cerintele descrierii Ienomenului, tehnicile numararii si masurarii, ale inregistrarii
mecanice;
-tratarea problemelor sociologice: teoria cadrelor si maniIestarilor, legea
paralelismului sociologic (rationamentul experimental), principiul neomogenitatii sociale,
sistematizarea observatiilor (tehnica epuizarii complete, tehnica epuizarii statistice partiale),
tehnica alcatuirii tabelelor - inventare de Iapte si inIormatori, tehnica clasarii observatiilor,
regulile Iormularii tipurilor sociologice, tehnici ale cartograIierii;
-organizarea muncii colective la teren: criterii de alegere a unitatilor sociale,
constituirea echipelor monograIice, 'morIologia si 'Iiziologia activitatii echipelor
interdisciplinare;
-verificarea materialului empiric si redactarea: sistematizarea Iiselor de probleme,
a problemelor pe dosare si a dosarelor pe schema cadrelor si maniIestarilor, analiza critica a
materialului recoltat (descoperirea unor imprecizii, contradictii si veriIicarea suplimentara la
teren).
Dupa cum se poate vedea sIera de preocupari privind metodele si tehnicile cercetarii
sociologice este cuprinzatoare; in cadrul acesteia un loc central il ocupa metoda observatiei
directe (si participante), considerata ca garantie sigura a cunoasterii stiintiIice: 'Intrucat
socotim monograIiile sociologice ca mijloace perIectionate de observatie, scria D.Gusti, care
imbina intuitia, trairea si intelegerea cu masuratoarea, cu statistica si reconstituirea trecutului,
nu ne-am gandit sa inlaturam prin ele nici una din metodele existente, ci trebuie sa legam pe
acestea mai strans de realitate si sa dam intaietate observatiei directe, cat mai amanuntita si
cat mai precisa, intr-o noua ordine metodologica, pentru scopurile cele mai inalte ale
cunoasterii (
lxx
). Iata expus aici un set de principii si reguli de cercetare nemijlocita de certa
valoare stiintiIica, care-si pastreaza si azi valabilitatea. Scoala de la Bucuresti are prioritate
stiintiIica in elaborarea unui complex program operational de cercetare a comunitatii rurale,
axat pe observatie directa si interviuri in proIunzime, atat ghidate de Iormulare cat si libere.
Prin centrarea investigatiei monograIice pe axa observatiei directe, scoala
monograIica si-a propus, si a reusit sa experimenteze Iormule originale de examinare a
unitatilor sociale in calitatea lor de totalitati sui-generis, diIerite de tehnicile anchetelor de
masa ce au aparut si au proliIerat ulterior in sociologie, impingand spre abordarea atomara a


30
obiectului studiat. Sistemul teoretic elaborat de Gusti a ghidat, prin intermediul paradigmei
cercetarii, atat 'punerea in situatie de cercetare cat si rezultatele obtinute, dandu-le, asa cum
am vazut din analiza anterioara, o conotatie atat constatativa cat si explictiva cu accente
aplicative deliberat Iormulate.
Faptul ca scoala sociologica bucuresteana si-a generalizat practica de cercetatre
monograIica si a prezentat-o sub Iorma unor manuale, studii, ghiduri si introduceri metodice,
a Iacilitat diIuzarea larga a tehnicii monograIice in sanul comunitatii stiintiIice si
extrastiintiIice, depasid stadiul unui mestesug privat, transimis pe cai inIormale unui numar
delimitat de cercetatori.
Existenta acestor sinteze de metode si tehnici monograIice, accesibila si intuitiva,
inclusiv sub Iorma de manuale pentru invatamantul liceal si superior (
lxxi
), a Iacilitat
dezvoltarea amplei miscari monograIice in interiorul si dincolo de granitele sociologiei, pe
terenul altor discipline sociale (
lxxii
), ca si in cercuri de intelectuali nesociologi (invatatori,
preoti, medici, ingineri, Iunctionari etc.).
Prezentara sistematizata a regulilor si tehnicilor de monograIiere a comunitatilor
satesti s-a bucurat de o asa larga audienta atat la sociologi cat si la neproIesionisti si datorita
unei calitati mai putin comentata in literatura de specialitate: datorita Ilexibilitatii si
expresivitatii exigentelor cercetariii prezentate in volumele si studiile respective. Ipotezele si
regulile monograIiei nu incatuseaza imaginatia in canoane rigide, ci dimpotriva reclama
creativitate in identiIicarea situatiilor sociale, in caracterizarea lor. Regulile monograIiei
transpar ca niste concepte care sensibiliezeaza cercetatorii la teren oIerindu-le chei care
deschid anumite usi spre categorii de Iapte relevante din punct de vedere sociologic; ghidurile
metodice si-au propus, si au reusit in mare parte, sa Iormeze la cei interesati un simt general a
ceea ce este semniIicativ din punct de vedere sociologic, o vocatie a abordarii sociologice a
Ienomenelor.
Perspectiva teoretica din care autorul a abordat cunoasterea si preIacerea vietii
natiunii, promovarea valorilor autentice, ale educatiei, instructiuni, democratiei in ediIicarea
natiunii romane sunt contributii semniIicative la constructia teoriei acestei unitati sociale care
sporesc capacitatea noastra de a intelege, analiza si preIace societatea, 'de a Ii Iiinte sociale.


31

Sociologia natiunii
D.Gusti se inscrie in traditia gandirii sociale romanesti, dezvoltata de personalitati
eminente ca I.H.Radulescu, G.Barit, M.Eminescu, T.Maiorescu s.a., conIom careia 'punerea
in lucrare a principiilor moderne de libertate, egalitate, proprietate, democratie, stat modern
sa nu distruga structurile sociale de solidaritate mostenite; eIorturile teoretice de rationalizare
si europenizare ale societatii romanesti ramase in urma erau vazute de acesti mari oameni de
cultura cu autentica vocatie politica prin conservarea memoriei istorice, a ideii de
comunitate, comunitatile istorice Iiiind singurele care pot genera spirit de unitate, coeziune
sociala, implicare morala, continuitate, sentimente de datorie, de apartenenta (
lxxiii
)
Ca si inaintasii sai, D.Gusti era convins ca o noua ordine sociala se cladeste simultan
pe identitati colective si individuale ca raspunsuri la doua tipuri Iundamentale de noevoi
umane: nevoia de solidaritate de grup care implica atasament emotional, intimitate sociala,
sentimentul de ierarhie, de apartenenta etc. si nevoia de individualizare, care presupune
aIirmarea vointei, a ratiunii a drepturilor si libertatilor individuale. Ratiunea umana, natura
omului nu constituie, in optica personalitatilor care au Iundat sociologia romaneasca, un
garant suIicient al legitimitatii imprumutului cultural in vederea modernizarii societatii
traditionale; 'omul natural trebuie completat de 'omul istoric, adica de omul sustinut de
autoritatea comunitatii etnice, religioase, Iamiliale, satesti, de vecinatate, de raporturile de
prietenie etc. Cele mai interesante perspective, idei si sisteme sociologice au Iost imaginate ca
raspuns la tensiunea dintre eIorturile de conservare a identitatii etnice pe de o parte, si
modernizarea ei prin imprumutul cultural extern, pe de alta.


32

Perspectiva functionala asupra fenomenului
identitatii etnice
Printr-o Iericita armonizare a unor mesaje spirituale provenind din miscari culturale
antinomice (romantismul german si pozitivismul Iancez), personalitati ale sociologiei
romanesti, precum D.Gusti, P.Andrei, Eug.Sperantia, Nic. Petrescu, C.Radulescu-Motru,
D.Draghicescu, au creat un stil de debatere si argumentare in chestiunea identitatii etnice
de factura functionala, cu note speciIice la Iiecare autor in parte. Spre deosebire de viziunea
substantiala care indreapta cercetarea esentei etnicitatii spre un Iapt istoric sau calitate
metaIizica (ortodoxism, cosmicism, intocmiri voevodale, gospodarii satesti, datini populare
etc.) optica Iunctionala directioneaza cercetarea 'realitatii romanesti spre ceea ce produce
Iaptele istorice adica spre activitatile sau manifestarile sufletului etnic destinate sa creeze si
sa intretina cultura speciIica.
Consecintele nemijlocite ale unui asemenea mod de abordare sunt de maxima
importanta pentru cercetarea Ienomenului etnicitatii prin deschiderile teoretice pe care le
oIera: actualitatea (actualizarea) suIletului etnic, implinirea lui ca natiune, 'puterile sociale
ale comunitatii etnice, etnicitate si cultura, caracterul 'natural al comunitatii etnice etc.
Dimitrie Gusti si intr-o anumita masura Petre Andrei, C.Radulescu-Motru au
considerat etnicitatea ca o trasatura ideal tipica contrapusa altei trasaturi ideal tipice,
natiunea. Etnicitatea semniIica ceea ce natura a Iacut din popor, adica o comunitate de sange
si traditie care duce o viata pasiva, de fatalism si resemnare. Spre deosebire de popor care
este o comunitate etnica naturala, natiunea este un ideal tip al carei note deIinitorii sunt
creatia voluntara, eIortul de Iiecare clipa, vointa de a Ii, de a trai si de a lupta pentru un ideal,
de creare a unui destin propriu. Daca poporul este ceea ce natura l-a Iacut, natiunea este 'ceea
ce se straduieste ea sa Iie, ceea ce rezulta din eIortul neincetat al celor care o compun (
lxxiv
);
natiunea presupune o vointa constienta de scopurile pe care le urmareste, stapana pe
mijloacele ei de actiune (
lxxv
).
Introducerea dimensiunii voluntare ca o variabila deIinitorie a natiunii care o
diIerentiaza in chip speciIic, Iara a o rupe insa de starea etnica naturala a poporului este, dupa
opinia noastra, contributia decisiva, cu adevarat revelatorie a sociologiei gustiene, cu urmari
proIunde in planul cunoasterii si actiunii practic-politice.


33

Virtualitatea etnicitatii - versus actualitatea natiunii
Vointa sociala detine in optica lui D.Gusti o calitate extraordinara conIerita de dubla
ei Iunctionalitate: pe de o parte, vointa sociala diIerentiaza doua stari tipice - starea etnica
naturala a poporului de starea constienta a natiunii - iar pe de alta parte tot vointa sociala este
si puntea de trecere, in ambele directii, de la o stare la alta. 'O natiune lipsita de vointa recade
in starea naturala de popor, devine o simpla comunitate de sange si traditie, nu si o comunitate
de vointa, de constiinta si de aspiratii. Popoarele traiesc o viata pasiva de Iatalism si
resemnare. Natiunile traiesc o viata activa, de lupta pentru un ideal si de creare a unui destin
propriu. De aceea elementul care distinge aceste doua trepte de dezvoltare si ne arata trecerea
de la popor la natiune ste vointa. Cu alte cuvinte vointa ne apare ca esenta insasi a vietii
nationale, ca elementul ei cel mai de seama, Iara de care nu s-ar putea pastra ca
existenta(
lxxvi
).
Ideea natiunii ca produs cultural si simultan ca proces de actualizare a 'putintelor
naturale date, inclusiv cele de Iactura etnica, poate Ii considerata contributiva avand relevanta
istorica cat si contemporana. Viziunea lui D.Gusti asupra raportului dintre realitatea sociala
(etnica si nationala) si idealurile (maniIestarile) sociale dezvaluie unele implicatii teoretice de
mare relevanta actuala. Daca comunitatea etnica devine nationala prin maniIestarile spirituale
pe care le desIasoara, ea are in acelasi timp sansa sa devina o 'existenta etica, intrucat
raspunde cerintei de actualizare a propriilor virtualitati. Prin trecerea de la comuntatea etnica
la actiune se produce o imbogatire a sociabilitatii prin greutatea tot mai mare a Iactorului
ideal in procesul de socializare. Intre cele doua sIere principale care se intretaie in orice viata
sociala, si anume trecutul care suprvietuieste in memoria colectiva, in operele de cultura (este
vorba de acel trecut 'actualizat, sau 'prezentualizat) si viitorul care se prezinta ca scop (sau
ideal) se produce un 'circuit ale carui eIecte sporesc pe masura 'nationalizarii societatii.
Pentru a deveni un normativ al realitatii idealul trebuie sa Iie cuprins in posibilitatile de
devenire ale realitatii sociale, raportul Iiind de la virtual la actual. Cu cat societatea si-a
exersat mai mult reactiile sale creatoare (maniIestarile) la provocarile Iactorilor de mediu
(inclusiv mediul social), cu atat mai apta se poate dovedi in a oIeri posibilitatea idealului,
intrucat aici omul se poate compara cu altii, se poate proiecta 'obiectiv. Doar in societate el
este 'ceea ce este si 'ceea ce ar putea sa Iie, 'doar aici el poate alege unele posibilitati mai
mult decat pe altele, si tot aici i se poate impune o cale(
lxxvii
). Cu cat o societate e mai
dezvoltata cultural, adica in termeni gustieni, cu cat este mai aproape de stadiul personalitatii


34
nationale maximale, cu atat sporeste eIectul socializator al idealului, al valorilor. Si aceasta
intrucat imperativul moral presupune aprobare launtrica, acceptare voluntara; el nu poate
constrange deoarece, asa cum pe buna dreaptate observa Tr.Herseni, el nu detine o realitate
care sa poate constrange alta realitate, Iiind pentru om scop si nimic mai mult. Ceea ce poate
Iace insa societatea, si o Iace cu atat mai bine cu cat este mai bogata in maniIestari sociale,
este, asa cum am vazut, sa ofere posibilitatea idealului si sa il indice in acelasi timp. In
acelasi sens argumenta si Petre Andrei posibilitatea Iericirii prin actualizarea virtualitatilor
din suIletul nostru in si prin societate.
Ideea natiunii ca produs cultural, care a inglobat si depasit etnicitatea prin cultura,
dezvoltata de D.Gusti si, cu unele nuante, de C.Radulescu-Motru, P.Andrei, a primit o
dezlegare, teoretica diIerita in opera lui Nicolae Petrescu. Plecand de la acelasi postulat
antisubstantialist in tratarea comunitatii etnice si nationale, N.Petrescu indrepta analiza spre
un punct de vedere 'alternativ, conceptualizat prin ideea 'procesului social de diIerentiere
(
lxxviii
)
Natiunea este privita de D.Gusti ca unitate sociala autonoma de scop si mijloace.
'Natiunea este singura unitate sociala care isi ajunge siesi, in intelesul ca nu cere pentru
deplina ei realizare o unitate sociala mai cuprinzatoare, Iiind in stare sa-si creeze o lume
proprie de valori, sa-si stabileasca un scop in sine si sa-si aIle mijloacele de inIaptuire, adica
Iorta de organizare si propasire in propria ei alcatuire. Nici o alta unitate sociala nu ocupa un
loc asemanator in domeniul vietii sociale... natiunea pare ca unitate sociala cea mai insemnata
si mai cuprinzatoare a timpurilor noastre (
lxxix
)
In delimitarea operata de D.Gusti intre popor si natiune se resimt insa si unele
reminiscente antropologice care au insotit dezbaterile politice din vestul Europei in prima
jumatate a secolului trecut. In luptele pentru reIorma parlamentara din Anglia anilor 1930,
consemna Petre Andrei, whigii sustineau ca poporul nu este reprezentat suIicient in Camere,
revendicand o largire a drepturilor sale. Dand replica la aceste revendicari, Disraeli a Iormulat
deosebirea interesanta intre popor, ca un dat natural, un Iapt brut, si natiune ca o comunitate
civilizata, care necesita timp indelungat si o arta speciala de educatie, Iiind un produs cultural.
Dupa opinia lui P.Andrei, majoritatea ganditorilor moderni merg pe Iirul argumentelor lui
Disraeli, considerand poporul ca 'o unitate de oameni inruditi prin limba, sol comun si
imprejurari de viata si bazandu-se mai mult pe elemente instinctive, pe cand natiunea apare ca
o unitate care se realizeaza printr-o vointa morala constienta. Un popor devine deci natiune
numai atunci cand dobandeste aceasta constiinta unitara (
lxxx
) D.Gusti nu Iace nici el exceptie


35
din acest punct de vedere, impartasind criteriul Iormulat de Disraeli, conIorm caruia poporul
este substratul natural al natiunii, aceasta din urma Iiind considerata ca produs cultural.
Natiune-stat
In conIormitate cu conceptia sociologica elaborata de D.Gusti, 'Statul national este
personiIicarea politica si juridica a natiunii, el este natiune (suIleteasca si economica)
concreta, vazuta prin prisma organizatoare a categoriilor politice si juridice (
lxxxi
).
Raporturile dintre natiune si stat sunt tratate de Gusti intr-o viziune Ioarte moderna, nu
indeajuns subliniata de istoricii disciplinei si ai stiintelor politice.
Concepand natiunea ca unitate sociala de scop si mijloace, D.Gusti a avut consecventa
sa dezvolte ideea suprematiei natiunii in relatia ei cu statul. 'Statul, care este expresia cea
mai inalta a vietii politice nationale se poate aseza uneori impotriva realitatii si atunci apar
conIlictele dureroase dintre stat si natiune. In lupta aceasta istoria ne arata ca totdeauna au
iesit invingatoare natiunile. Numai ele sunt eterne, Iormele de stat apar si dispar dupa nevoile
natiunilor. De aceea niciodata statele nu trebuie sa se impotriveasca natiunilor, ci trebuie sa le
exprime credincios Iiinta lor, aspiratiile lor si linia lor istorica(
lxxxii
). Cu alte cuvinte, statul
este conceput ca un mijloc de inIaptuire si desavarsire a natiunii ca scop suprem al evolutiei
popoarelor. Superioritatea natiunii Iata de stat decurge din suprematia scopului asupra
mijloacelor sale de inIaptuire. Aceasta idee a prioritatii natiunii Iata de stat prezinta deosebita
insemnatate in contextul dezbaterilor contemporane despre statutul traditiilor democratice din
tara noastra in procesul de reconstructie al societatii civile romanesti (
lxxxiii
). Ideile gustiene
despre sociologia natiunii, in care statul detine o pozitie subordonata comunitatii nationale,
pot sugera cel putin unele rezerve Iata de asertiunile privind mitul statului in cultura
romaneasca care a Iavorizat dintotdeauna sistemul clientelar si a generat insuIiciente ale
societatii civile.
Ca unitate sociala creatoare de scop si mijloace natiunii ii este propriu principiul
goethian al autorealizarii si autoimplinirii, ca nazuinta structurala, originara, asemenea
samantei care creste, inIloreste si rodeste, in cicluri Iara de sIarsit(
lxxxiv
). Orice natiune are de
implinit, in conceptia lui Gusti, doua datorii etice: de a Ii activa si productiva, adica creatoare
de valori economice, politice, juridice, culturale. Iar statul, ca organizare politica si juridica a
natiunii aare datoria de a promova 'valorile culturale si economice ce se gasesc in mijlocul
natiei, a descoperi si destepta aceste valori cand sunt ascunse (
lxxxv
). Dimensiunea axiologica,
culturala este cosubstantiala natiunii si, desigur, statului national ca 'personiIicare politica si
juridica a natiunii.


36
Merita subliniata ideea contributiva a lui Gusti privitoare la stiinta natiunii, care-si
pastreaza valabilitatea si astazi, reIeritoare la sinteza ingenioasa pe care el o realizeaza intre
perspectiva integralista asupra acestei unitati macrosociale si valentele sale creatoare,
deIinitorii, sinteza Iormulata lapidar in tezele privind 'adevarata cultura nationala, cea mai
inalta Iorma de viata omeneasca (
lxxxvi
), 'unitatea natiunii ca existenta si creatiile ei de
viata(
lxxxvii
).
Solutia teoretica gustiana a natiunii ca produs cultural-simbolic al raporturilor etnice
preIigureaza si vine in sprijinul viziunii 'primordialiste asupra identitatii etnice promovate
astazi de antropologii britanici A.Smith (
lxxxviii
), Ed.Shils, J.Hutchinson, in opozitie cu optica
'modernista intuita de proIetiile Lordului Acton (
lxxxix
) si dezvoltata de Ernest Gellner (
xc
),
B.Anderson, A. Giddens, iar la noi de Nicolae Petrescu. Prin accentele puse asupra
dimensiunilor creativitatii si responsabilitatii in promovarea valorilor culturale autentice in
deIinirea sociologiei natiunii, Gusti a Iurnizat argumente
valide impotriva nationalismului, xenoIobiei si rasismului. Pozitia sociologiei natiunii
gustiene legitimeaza democratia vietii nationale si inIirma ideea ghetourilor bazate pe
discriminare si ura nationala (
xci
).


37
2. DESPARTIREA DE GUSTI - O perspectiva
antropoIogica - VintiIa MihaiIescu

De ce sa recitim stiinta sociala romaneasca interbelica a lui Dimitrie Gusti ? - se
intreaba englezul Paul Nixon (1994). Raspunsul ar trebui sa-i preocupe mai ales pe
conationalii lui Gusti - ceea ce pare a Ii cazul in acest volum.
Dimitrie Gusti este mai mult decat Iondatorul unei scoli stiintiIice: el este o adevarata
institutie in care se implineste un proiect cultural national. De aceea, raportarea permanenta
la "Scoala de la Bucuresti" nu tine doar de istoria stiintei,in speta a sociologiei, nu este doar
un act pios de memorie, ci ramane inca o conIruntare intelectuala inevitabila in vederea a ceea
ce Noica ar Ii numit, poate, "despartirea de Gusti". O despartire care inseamna insa, intr-un
prim moment al sau, un Zurch zu Gusti, o raportare la 'institutia gustiana in masura in
care aceasta a insemnat o exceptionala constientizare si punere in concept a problemelor
constructiei natiunii romane moderne si a metodelor de abordare a acestora - probleme cu
care, mutatis mutandis, nu incetam sa ne conIruntam si in zilele de astazi.
Acesta este si motivul pentru care, in cele de Iata, vom incerca sa recitim "institutia
gustiana" ca proiect national in perspectiva marilor tendinte ideologice care au intemeiat si
insotit modernitatea nationala a Romaniei si care isi mai exercita inca inIluenta in prezent.

Temeiurile ideologiei nationale
Daca ar Ii sa sintetizam particularitatile care au marcat in mod Iundamental si durabil
alcatuirea modernitatii in tara noastra, am retine cu precadere urmatoarele doua caracteristici:
1) poporul se constituie la noi mai degraba ca subiect al independentei decat ca
subiect al libertatii;
2) ca subiect istoric al modernitatii, poporul este, prin geneza sa, in acelasi timp
subiect al traditiei. Vom incerca in continuare sa detaliem aceste doua aIirmatii.


38

Poporul ca subiect al independentei
Fara a Iace apel la reIerinte istorice, vom invoca doar in chip de moment inaugural al
tinerelor natiuni acea " nevoie de independenta" care se Iace tot mai resimtita din secolul
XVIII si se cristalizeaza deplin in secolul urmator in aceasta zona de conIluenta si destramare
a imperiilor.DeIinind-o generic ca stare sociala, aceasta nevoie de independenta va pune
implicit doua probleme complementare: A cui independenta ? si Fata de cine ?
"A cui independenta ?". A Poporului, evident. Dar ceea ce exista era inca prea putin
pentru un popor in deplinul inteles al cuvantului, ca Volk constient de unitatea si unicitatea
sa. " Independenta fata de cine ? ". Fata de " tagma jefuitorilor " - dar existau la vremea
aceea prea multi jeIuitori.. Procesul de construire a natiunii va presupune astIel mai intai de
toate o delimitare deIinitorie a poporului de tagma jefuitorilor, dupa declaratia indeobste
acceptata ca "poporul este norodul si nu tagma jeIuitorilor". Natura insasi a Poporului se va
intemeia astIel pe ideea de Subiect al independentei, extragandu-si constiinta de sine si
unitatea de subiect istoric din si prin aceasta aspiratie impartasita de independenta. Intr-un Iel,
deIinirea acestei Irontiere a Iost modalitatea Iundamentala de construire a Poporului,
conIerind comunitatilor locale si regionale sentimentul apartenentei la un destin comun. Am
putea chiar sa spunem - asa cum se spune ca Iunctia creeaza organul - ca aceasta "nevoie de
independenta" a Iost aceea care a condus la constituirea deplina a Poporului mai degraba
decat ca Poporul a Iost acela care si-a castigat prin el insusi propria sa independenta.
Ceea ce devine constitutiv pentru Popor ca " Subiect al independentei " este astIel
permanenta sa dependenta Iata de un "jeIuitor" sau altul. DeIinindu-se in si prin relatie cu un
termen extern siesi, Poporul va Ii legat permanent in insasi identitatea sa de vicisitudinile
acestei relatii. Prin insasi modul sau de Iormare, acest tip de Popor si Iorma sa
corespunzatoare de Natiune vor avea o natura "relativista", diIerita de aceea a vechilor
democratii, unde cetatenii ce alcatuiesc Poporul sunt Subiecti ai Libertatii (Bibo,1983),
deIinindu-se astIel printr-un criteriu ne-contingent si "universalist", dependent doar de ideea
kantiana de autonomie. Spre deosebire de temeiul Libertatii, absolute si impartasite egal si
universal de toti indivizii, temeiul Independentei este relativ si priveste comunitati istorice
particulare. Primul se intemeiaza in universalitatea abstracta a Principiului, proiectand
Natiunea in transcendenta, celalalt se intemeiaza in particularitatea concreta a Istoriei,
ancorand Poporul-Natiune in contingent. In acest din urma caz, structura Poporului-Natiune
va pastra un rest inevitabil de heteronomie datorita reIeririi constitutive la un JeIuitor extern


39
istoric - deci "aleator" - care, prin amenintarea speciIica pe care o reprezinta, conIera un
continut particular nevoii deIinitorii de independenta. Particularismul cultural si xenoIobia
vor merge in acest caz necesar mana in mana, generand un "nationalism metaIizic"
(Micklos,1993)(*)
2
, esential si de durata.
In aceasta constructie a natiunii romane, "modelul Irancez" are astIel mai degraba doar
valoare de impuls, temeiul Iiind mai apropiat de spiritul "modelului german".
Dincolo de inIluenta catalitica a modelului Irancez, ideologia care a stat la baza
Iormarii constiintei si identitatii nationale a Iost mai degraba de origine germana. Mai exact,
ideea moderna de unitate a poporului roman are la baza presupozitia herderiana a
simultaneitatii Ratiunii si Limbii (cine a daruit omului Ratiunea, i-a dat-o dimpreuna cu
Limba) care intemeiaza si justiIica specificitatea Culturii in Iata Universalitatii Ratiunii,
anticipand, dupa cum sugereaza Dumont (1983) drepturile Comunitatilor Iata cu drepturile
Omului. Recursul la ideologia herderiana, proclamand egalitatea si echivalenta culturilor, va
constitui pentru Iondatorii natiunii romane legitimarea cerintelor lor de independenta a
Poporului, ca subiect unic si unitar al acestei culturi (populare). Cerinta heteronoma a
independentei externe (Iata de o "tagma a jeIuitorilor") este insotita de un discurs asupra
specificitatii interne (in principal a culturii populare). Generatii de intelectuali, de la Iilologi
si IilosoIi la geograIi si medici, se vor apleca astIel cu devotament asupra culturii populare,
realizand printr-un soi de etnologie diIuza o adevarata illustration et defense a spiritului
popular ca numitor comun si esenta a identitatii nationale.
Acest proces comun tuturor "tinerelor natiuni" trebuie inteles in sensul Iormulat de
Gellner: "nu nationalismul impune, printr-un Iel de vointa culturala de MachtbedrIniss,
homogenitatea (culturii populare); nevoia obiectiva de homogenitate este cea care se reIlecta
in nationalism"(Gellner, 1983). Insasi logica Iormarii natiunii va cere elitelor nationale sa
propuna mai degraba decat sa impuna unitatea culturii populare si sa o transIorme intr-o
valoare impartasita de intregul Popor ca marca de prestigiu national. Cultura populara ca
valoare unitara impartasita este Iara indoiala o "inventie", dar o inventie Iireasca si necesara.
*

Poporul ca subiect al traditiei si modernitatii
Urmand tezele lui N.Iorga, argumentate apoi diIerit de catre H.H.Stahl, s-ar parea ca
societatea taraneasca a cunoscut la noi o lunga perioada de destramare a Iormelor gentilice,

2
comunicare personala


40
asezata in Iormele durabile ale obstilor devalmase, a caror urme mai puteau Ii inca observate
la inceputul secolului nostru. Aceste Iorme originare de devalmasie vor cunoaste la randul lor
un lung si variat proces de erodare datorita "saturatiei demograIice", "inaintarii tehnicei
agrare" si "neegalitatii economice" si sociale consecutive acestora. "Inegalitatea economica si
sociala aduce dupa sine schimbarea insasi a institutiilor de drept" (H.H.Stahl, 1938). Se trece
astIel la organizarea devalmasiei pe cote proportionale, care reclama o noua reglementare
juridica, dand castig de cauza "neamurilor vechi", imbogatite in urma acestui proces de
diIerentiere sociala. "Satul intreg isi precizeaza deci rudeniile din sanul cetei intregi, pe
neamuri. La nevoie, ajusteaza spita de neam, dupa lungi lupte, adaugand sau taind cate o
ramura intreaga. Fenomenul biologic al spitei Iace loc unui Ienomen pur juridic. Fiecare neam
e reprezentat printr-un mos sau un batran. Dupa lungi tatonari, se Iixeaza deIinitiv numarul
acestori batrani. AstIel, in orasul Campulung, abia la jumatatea veacului al XIX-lea, cel de al
42-lea batran este introdus in spita de neam, dupa indelunga judecata.
Legenda etiologica se naste apoi si netezeste toate asperitatile acestei operatiuni
(idem). Neamul devenit strategie, se legitimeaza prin legenda eroului eponim, consIintita
prin dreptul cutumiar al comunitatii. Aceasta "Iictiune legala", cum ar numi-o Summer Maine
institue drepturile genealogice ca instrument de masura si garantare a drepturilor teritoriale.
ParaIrazandu-l pe acelasi Maine, am putea rezuma acest proces ca Iiind un Iel de "intoarcere
la status si contiguitate teritoriala".
Aceasta lenta transIormare a genealogiei de neam dintr-un Ienomen biologic intr-unul
juridic se aIla la originea a ceea ce Asia Popova numeste "complexul stramosului", intemeiat
initial in sistemul cutumiar al comunitatilor locale. De la acest nivel, 'complexul stramosului"
va Ii promovat si utilizat la nivel national in cursul procesului de Iormare a statului national
roman. Roma va deveni "eroul eponim" al intregului Neam Romanesc, conIerindu-i drepturi
genealogice depline asupra intregului teritoriu romanesc: "ideea de temelie a intregii culturi
romane este ideea de Roma" - aIirma Vasile Parvan (1920). Comunitatile taranesti locale au
putut Ii astIel transIigurate si integrate intr-o unitate globala a Natiunii.
Problema este ca, procedand astIel, Romania, ca atatea alte "tinere natiuni", va rata
intrarea sa deplina in Modernitate.
"Dorinta de paricid (...) este inima insasi a culturii moderne. Modernitatea incepe din
momentul in care societatea isi reIuza originea sa culturala (...). Ea va pretinde a Ii propria sa
origine, va inventa un spatiu omogen si va genera o largire a Irontierelor sale (Hiyama,
1994). Din aceasta perspectiva, natiunea romana este o "modernitate ratata"(Corm., 1989),


41
bazata pe o reconstituire a trecutului sau si nu pe o despasire de acesta, pe "aIectiune Iiliala"
Iata de Traditia sa mai degraba decat pe o respingere "paricida" a acesteia. Nu exista un "anul
I" al modernitatii romane, asa cum a Iost cazul in Revolutia Iranceza de pilda, o "nastere a
Timpului" ci, eventual, doar o "trezire", un "desteapta-te Romane".
Principala consecinta a acestei stari de Iapt - explicabila prin lipsa unui nou actor
social capabil sa-si asume deplin rolul de subiect al modernitatii - este ca acest subiect al
modernitatii va fi acelasi si in acelasi timp subiect al traditionalitatii.
Frontiera temporala dintre trecutul Traditiei si viitorul Modernitatii se constituie mai
degraba ca o Irontiera spatiala intre doua nivele coexistente. Traditia si Modernitatea ne mai
Iiind consecutive ci corelative. Ele isi impart si deIinesc impreuna spatiul social,
(re)deIinindu-se la randul lor una prin cealalta. Modernitatea trebuie tot timpul sa se
legitimeze in Traditie, aceasta Iiind permanent reinventata prin Modernitate. Pe scurt,
Modernitatea nu este o stare mentala de reIuz radical al Traditiei ci se intemeiaza in aceasta
printr-un recurs permanent, Iie el si critic, la Origini: preocuparea Iata de viitorul Natiei
presupune organic respectarea trecutului Poporului. Ori aceasta exigenta nu poate Ii
respectata decat intr-un singur Iel: prin postularea unui soi de principiu de drept cutumiar
al"dezvoltarii organice". Ideologizat de un Maiorescu, acesta ne mai bantuie si in zilele
noastre.


42

"Stiinta natiunii"
Intregul demers gustian se inscrie in acest trend al devenirii nationale si implineste sui
generis ,teoretizandu-l si institutionandu-l, proiectul cultural ce a insotit aceasta devenire.

Premize
Proiectul gustian izvoreste dintr-o vointa constructiva de Iundamentare a natiunii
romane moderne, continuand astIel, la alt nivel, demersurile predecesorilor sai. Prin "stiinta
natiunii" pe care o preconizeaza,"(natiunea) va lua constiinta de ea insasi si va realiza ceea ce
o deosebeste de alte natiuni. Aceasta cunoastere va deveni baza unei culturi si a unei politici
nationale si sanatoase" (D.Gusti,1941,p.40; sublinierile ne apartin). Sociologia lui Gusti este
"cunoasterea poporului" ridicata la rang de stiinta. Ea se reIuza a Ii o disciplina particulara
pentru a-si rezerva menirea de "stiinta a realitatii sociale" in ansamblul sau: "stiintele sociale
particulare scot in relieI, prin abstractizare, aspectele care le intereseaza, dar realitatea ca
atare le scapa intotdeauna. Acesta este motivul pentru care datele oIerite de catre ele in
vederea unei constructii de sineza sIarseste intr-o schema Iictiva, o adunare aritmetica de
elemente dar nu o imagine a intregului" (idem,p.40). In acest sens denumirea de sociologie
este aproape accidentala: "Stiinta sociala sau sociologia - numele nu are nici o importanta"
(idem,p.46).
Aceasta stiinta a natiunii este o cunoastere militanta: "stiinta natiunii este stiinta
patriei" caci "a-ti cunoaste tara este cel mai bun mijloc de a o servi" (idem,p.40). Insasi
metoda monograIica este considerata a Ii mult mai mult decat un instrument al cunoasterii
stiintiIice: "ar insemna sa reducem la Ioarte putin valoarea monograIiei sociologice daca i-am
restrange utilitatea la domeniul stiintiIic. Dimpotriva, actiunea monograIiei sociologice oIera
numeroase avantaje practice" (idem,p.114): "misiunea educativa", "misiunea administrativa si
politica", "misiunea culturala si etica", ansamblul constituindu-se intr-o adevarata Bildung a
natiei.
Pentru a sluji acest viitor al natiunii, D.Gusti se bazeaza, ca si predecesorii sai, pe
cunoasterea trecutului, esentializat in Iorma de viata a satului: "studiile sociologice ne invata
sa descoperim si sa intelegem adevarul sociologic conIorm caruia satul este sanctuarul unde s-
au reIugiat si unde s-au conservat maniIestarile vietii unui popor; in ce Iel este el sinteza
poporului, in ce Iel intrupeaza el o viata nationala intr-un colt minuscul de umanitate. Datorita
unei tenacitati panteiste, satul este gardianul raporturilor metaIizice ale natiunii cu eternitatea.


43
In proIunzimile satului mai stralucesc inca secrete nepatrunse si nebanuite, adevarurile pe
care le raspandeste Iormeaza simbolul cel mai just al stiintei natiunii; o stiinta noua care se
bazeaza pe o enciclopedie a stiintelor, deoarece satul cuprinde o enciclopedie de vieti"
(idem,p.41). Concluzia acestor randuri - care poate Ii considerata si o premiza a intreprinderii
gustiene - il apropie pe parintele scolii sociologice de la Bucuresti de ceilalti parinti ai natiei
din secolul trecut: "stiinta natiunii, intemeiata pe stiinta satelor, deschide vaste orizonturi si ne
permite mari sperante" (idem, p.4l). Modernitatea natiunii se intemeiaza inca o data in traditia
satului (2).
Schimbarea Iundamentala consta astIel mai degraba in modalitatea de realizare a
proiectului cultural decat in natura sa. Gusti se desprinde de predecesorii sai, implinindu-i
totodata, prin impunerea rigorii stiintiIice bazata pe unitatea sistemului teoretic cu metoda
empirica.

Imperativul holist
Pentru Gusti "orice societate trebuie considerata ca o totalitate sintetica a indivizilor
care o alcatuiesc" (idem,p.64; sublinierea ne apartine). Acest caracter de unitate organica
revine obsesiv in lucrarile sale, generand o adevarata aversiune pentru orice decupaj, invinuit
imediat de "viziune sociologica partiala". 'Se conIunda uneori partea cu intregul. AstIel, se
acorda cate o data o importanta exclusiva Iactorilor economici, alte ori Iactorilor spirituali sau
celor juridici. In acest Iel nu se poate ajunge decat la o imagine incompleta a realitatii. Acest
mod de gandire il numim o conceptie sociologica partiala" (idem, p.63); (3). Cunoasterea
sociala trebuie sa Iie o abordare holista, mai degraba integrala decat integratoare a realitatii
sociale. Ca atare, "in principiu, daca lucrul ar Ii posibil,o singura stiinta ar Ii suIicienta"
(idem, p.46; din aceasta perspectiva nu este de mirare ca D.Gusti isi va intitula cartea in care
prezinta o sinteza a conceptiei sale "stiinta realitatii sociale").
Acest deziderat holist este inscris intr-un Iel in insasi natura realitatii sociale, care
exista ca realitate sociala si se dezvaluie cunoasterii in si prin "unitati sociale" date si
concrete("realitatea sociala se prezinta sub Iorma unor unitati concrete" - idem, p.30).
Sociologia, in varianta sa monograIica, isi gaseste astIel obiectul de studiu gata delimitat,
circumscris in mod "natural": "Delimitarea se Iace in mod natural urmand indicatiile pe care
le oIera realitatea insasi: monograIia sociologica se restrange la studiul unitatilor sociale
concrete a caror principiu de limitare tine de natura lor organica, totalitara" (idem, p.27).


44
Aceste unitati sociale(4), ce constituie prin deIinitie obiectul cunoasterii monograIice
sunt clasiIicate de catre Gusti in trei mari categorii: comunitati, institutii si grupari. Dintre
acestea, in centrul atentiei vor Ii comunitatile, care "se caracterizeaza printr-o integrare
completa a vietii indivizilor, prin anihilarea vointelor individuale si prin aservirea vointei
colective obisnuintei si interesului comun" (idem,p.66). La polul celalalt se aIla gruparile,
deIinite prin "vointa libera a indivizilor, prin latura sa conventionala sau contractuala"
(idem,p.66).
Faptul ca satul va intra in randul comunitatilor era aproape de la sine inteles. Mai
putin previzibil era insa ca natiunea sa constituie si ea un "exemplu tipic de comunitate".
Regasim aici o viziune mai degraba "germana" decat "Iranceza" a natiunii, ce se inscrie in
prelungirea unei ideologii ce a prezidat Iormarea tinerei natiuni romane.
Obsesia holismului,care traverseaza intreaga opera gustiana, se explica astIel prin
necesitatile interne ale unei stiinte a natiunii-comunitate. Cunoasterea unei realitati sociale
aIlate la toate nivelele sale, de la Iamilie la natiune, sub semnul unitatii organice nu putea Ii
decat "organicista".
Complementul logic al acestei privilegieri holiste a unitatilor sociale este eliminarea
individului din sIera de interes a cercetarii sociale. "O societate este alcatuita in mod necesar
din indivizi (...). La prima vedere deci, individul apare, pentru orice societate, ca Iiind
elementul ireductibil. Dar stiinta nu se poate opri la impresii" - isi incepe Gusti argumentarea
care il va conduce la retinerea unitatilor sociale elementare ca ultime unitati de analiza
(idem,p.53). Aceasta punere intre paranteze a individului este justiIicata "antropologic" prin
principiul apriorismului sociologic: "individul nu este social pentru ca traieste in societate, ci
deoarece societatea traieste in individ "(idem, p.54). Individul este purtatorul si expresia
societatii sale de apartenenta si aceasta cu atat mai mult cu cat Iorma de existenta a societatii
este comunitara. In acest Iel individul reintra in circuit, dar nu in individualitatea sa ci ca
individ-tip, oarecum in maniera lui Mauss care considera ca "melanezianul nu este total doar
pentru ca il abordam in diversele sale dimensiuni individuale (...), ci pentru ca este o
individualitate de sinteza, expresie a unei culturi ea insasi considerata ca un tot". Statutul de
"inIormator" al locuitorilor satelor, indispensabil cercetarilor Iolclorice si ideii subiacente de
unitate a culturii populare, este astIel justiIicat epistemologic. Unitatea de origine si destin
sunt conIirmate astIel si pe aceasta cale.


45
In concluzie, putem spune ca, din acest punct de vedere macar, proiectul stiintei
gustiene a natiunii continua si dezvolta in alt registru proiectul ideologic de Iormare a natiunii
romane.

"Operationalizarea" holismului
Metoda destinata aplicarii acestui imperativ holist va Ii monograIia sociologica,
singura apta sa "epuizeze" realitatea sociala, sa oIere o imagine integrala a unitatii sociale ce
constituie obiectul prim de investigare a stiintei sociale. In acest sens Gusti va aIirma
programatic inca din 1910 ca "sociologia trebuie sa Iie monograIica sau sa nu Iie deloc".
Pentru aceasta, Gusti va elabora, pe de o parte, un "sistem de sociologie, etica si
politica", menit sa "transIorme empirismul" cercetarilor etnograIice si statistice anterioare si
in primul rand sa Iundamenteze teoretic actiunea monograIica viitoare; pe de alta parte va
dezvolta si preciza permanent metodele si tehnicile cercetarii monograIice, aceasta
preocupare Iiind continuata de principalii sai elevi. In ceea ce ne priveste, vom urmari cu
precadere principiile si metodele pe care Gusti le considera necesare si suIiciente pentru a
"practica" holismul sau doctrinar.
Din acest punct de vedere, premiza inconturnabila o constituie observarea directa.
"Sociologia trebuie sa abandoneze metoda indirecta de interpretare a Iaptelor culese de catre
altii pentru a deveni o stiinta de observare directa" (idem,p.26); (5). Sociologul este pentru
Gusti in primul rand un om de teren, care "trebuie sa examineze personal Iaptele", un
"investigator neobosit inarmat cu o harta si un compas" (ceea ce ni-l evoca pe Malinovski
cerand conIratilor sai sa-si puna cortul in mijlocul satului pe care il studiaza). Din acest punct
de vedere analogia cu antropologia poate merge mai departe, caci regulile pe care le stabileste
D.Gusti pentru observatia monograIica Iac din aceasta o exemplara observatie participativa.
Perspectiva urmata este una implicit dar evident emica: "Ce valoare de cunoastere ar putea
avea o observatie ce ar avea drept punct de plecare o conceptie prestabilita - un studiu al
satului Iacut cu conceptiile noastre citadine sau orice Iel de cercetare care ar urma un parti-
pris politic sau o teorie stiintiIica prealabila ?" (idem,p.31). Pentru a evita aceasta sursa de
eroare, "observatorul stiintiIic trebuie sa caute de asemenea cauzele propriei sale deIormari,
sa incerce sa elimine toate prejudecatile datorate timpului, locului sau Iormatiei sale
stiintiIice" pentru a se putea raporta la Iapte asa cum sunt (ibidem). Aceste exigente se
completeaza cu aceea a "intuitiei": "punctul esential al monograIiei stiintiIice, intuitia, care ne


46
Iace sa simpatizam cu viata sociala studiata", sIarsind prin "Iraternizarea omului de stiinta cu
mediul pe care il studiaza" (idem, p.131).
Observatiei ii urmeaza cu necesitate, ca si in studiile antropologice, comparatia,
singura capabila sa extraga Iactorii comuni ai unitatilor sociale particulare si sa asigure astIel
sinteza nationala.
Analogiile cu antropologia se opresc insa aici, exigentele holiste ale lui Gusti depasind
competentele acesteia - ca si pe cele ale oricarei alte stiinte particulare dealtminteri. Esenta
acestui deziderat holist va Ii conceptualizata prin legea paralelismului sociologic (6), care
interzice orice privilegiere sau ierarhizare a unuia sau altuia dintre elementele componente ale
realitatii sociale, punerea in practica Iiind mediata prin exigenta observatiei colective
("observatia monograIica trebuie sa Iie colectiva" - idem,p.34). Pentru a "epuiza
realitatea",conIorm exigentelor paralelismului sociologic, cercetarea monograIica nu se poate
multumi cu o singura categorie de specialisti. "Realitatea sociala, oriunde s-ar aIla ea, este
mai complexa decat posibilitatile de desciIrare ale unei singure specialitati. Daca nu vrea sa
se multumeasca cu impresii superIiciale, sociologia trebuie sa Iaca apel la un numar cat mai
mare posibil de specialisti, retinand pentru ea insasi doar investigarea a ceea ce este pur social
precum si studiul de ansamblu al Iaptului social cercetat" (ibidem). Doar prin aceasta
conjugare a analizelor specializate devine posibila "sinteza de cunoastere in care realitatea
sociala isi gaseste expresia sa in calitate de totalitate (idem, p.35). Exigenta holismului ii va
impune astIel lui Gusti necesitatea practica a organizarii echipelor monograIice si
transIormarea in acest Iel a cercetarii monograIice intr-o vasta si complexa institutie.
O noua corespondenta ni se pare a putea Ii evidentiata intre particularitatea realitatii
sociale studiate si structura speciIica a stiintei care i se dedica: comunitatea sociologica a
echipelor monograIice pare a Ii organizata dupa chipul si asemanarea comunitatilor de obste
pe care le studiaza. Exista o Iorma de devalmasie in aceasta observatie colectiva, reglata prin
institutia obstei sociologice; diversii specialisti sunt, precum mandatarii satului despre care
avea sa vorbeasca H.H.Stahl, mai presus de toate monograIisti, "delegati" insa de obstea
sociologica pentru a indeplini o "isprava" determinata in Iolosul comunitatii.Particularitatea
obiectului pare sa treaca in speciIicitatea metodei, Iacand sa se nasca inevitabil intrebarea
daca nu cumva "stiinta natiunii" este o stiinta nationala si care sunt atunci consecintele unei
asIel de conIuzii ?
Desigur, echipele monograIice nu au Iunctionat tot timpul in aceasta Iorma "pura"
preconizata de "oameni batrani si intelepti" ai obstei sociologice. Ca si obstea devalmasa


47
sateasca, ele au cunoscut un proces de destramare, de diIerentiere si specializare, inevitabil
adaptarii lor istorice. Chiar si cei mai apropiati colaboratori ai maestrului au avut in vedere
variante mai "reduse" de monograIie (7). Un anumit spirit gustian s-a transmis insa pana la
noi, marcand, constient sau nu,modul nostru de raportare la realitatea sociala autohtona.

Despartirea de Gusti
Prabusirea comunismului si desIiintarea oprelistilor ideologice ce au marcat aceasta
perioada au declansat o vasta pornire de recuperare a memoriei. Precum Irumoasa din padurea
adormita, o multime de intelectuali au incercat sa reinnoade Iirele istoriei, trezind spiritul
interbelic adormit in noi in perioada comunista. Gusti si scoala sa au intrat atunci ca repere
esentiale in aceasta iluzorie restauratie culturala. Repar
atia morala a luat astIel adesea locul relansarii si constructiei intelectuale. Acest Zuruck zu
Gusti isi are insa sensul doar intr-o despartire de Gusti, printr-o raportare critica si
prospectiva si nu doar de veneratie retrospectiva.
Ce poate deci insemna Gusti pentru reconstructia stiintelor sociale in Romania, in
speta a antropologiei inca inexistenta ca disciplina universala?
Pentru a raspunde, sa rezumam mai intai principiile Iundamentale ale constructiei
gustiene:
- din punct de vedere ideologic, sociologia este pentru Gusti o stiinta a natiunii, mai
exact, a natiunii-comunitate;
- din punct de vedere epistemologic, imperativul holismului va Iace din sociologie
o stiinta (mai exact Stiinta) realitatii sociale globale;
- in sIarsit, din punct de vedere metodologic sociologia este monograIie.
Unde se poate plasa deci antropologia in acest context ? Ideologic, nicaieri, caci stiinta
Omului nu isi are locul intr-o stiinta a Natiunii. Metodologic insa, antropologia se aIla
pretutindeni, caci monograIia este o Iorma evoluata de observatie participativa, localizand
obiectul de cercetare in spatiul determinat al unei "unitati sociale" in concordanta cu practica
antropologica curenta. AstIel, Zuruck zu Gusti ar trebui sa Iie in primul rand un "inapoi la
teren", la observarea directa a realitatilor sociale voalate sau chiar interzise timp de decenii de
catre ideologia comunista. Simpla rasturnare a perspectivei cu una anticomunista (sau
presupusa astIel) nu conduce automat la revelarea adevarului social ci este pur si simplu o
aceeasi Marie cu alta palarie. Ori, cel putin in acest domeniu, activitatea monograIistilor
ramane un indreptar inestimabil al modului de intrare in teren si de cunoastere pe aceasta cale


48
a realitatilor sociale, de la metodele observatiei pana la strategiile de animatie si actiune
sociala. La aceasta trebuie adaugat imediat Iaptul ca acest imperativ al cunoasterii directe nu
trebuie conIundat cu o obsesie de culegator, cu o simpla indarjire etnograIica (Nixon, 1994).
'MonograIiile gustiene nu au cazut decat partial si doar accidental in obsesii localiste, ele
Iiind proiectate in perspectiva nationala si vizand mize Iundamentale ale societatii la acea
vreme. Aceasta le si oIera o alta valoare inestimabila in prezent: calitatea de reper comparativ,
empiric si teoretic, in analiza sociala a relansarii 'capitalismului in Romania post-comunista
(vezi, de pilda, Stahl, 1980).
Pe de alta parte, idealul gustian ca atare trebuie parasit. Totalitarismul luminat al
"stiintei natiunii" era o Irumoasa utopie chiar si la vremea sa; in prezent el ar Ii o eroare. Mai
ales din perspectiva antropologiei, caci centrarea ideologica pe o 'stiinta a natiunii a Iost si
ramane unul din principalele motive de supralicitare a unitatii si perenitatii in detrimentul
relativ al diversitatii si dinamicului si, prin aceasta limitare etnocentrica, de neglijare a acelei
'culturi a diIerentei pe care o presupune si o - oIera - spiritul antropologic.
Intre acesti poli ai preluarii si respingerii ramane un intreg evantai de probleme si
intrebari ce se nasc din conIruntarea cu Gusti si la care trebuie cautate raspunsurile actuale
adecvate. Ele roiesc mai ales in jurul mostenirii "holismului" gustian. Pe scurt: daca
"progresul cunoasterii se traduce in general printr-o trecere de la paradigma holista la cea
inividualista" cum aIirma Boudon (1986,p.57), este aceasta trecere - care ar insemna si o
parasire totala a spiritului gustian - justiIicata in Romania sau societatea noastra, prin anumite
particularitati ale sale, crediteaza inca (si) o abordare holista ? Sau altIel spus, este holismul
gustian doar o optiune ideologica sau o abordare metodologica ancorata in particularitatile
unei realitati care dainuie inca ?
In subsidiar, trebuie reluata intrebarea pentru cazul orasului, pe care Gusti il evoca
mai mult dintr-o grija de trecere in revista completa a problemelor decat dintr-o preocupare
reala. Ce poate aduce o abordare bazata pe analiza unitatilor sociale, care spatializeaza
implicit sau chiar explicit obiectul de analiza, intr-o lume urbana unde se multiplica acele
"non-lieux" despre care vorbeste Auge (1992), in care realitatea sociala nu se mai prezinta
"natural" ca unitati sociale ?
O problema perena, derivata tot din problematica holismului, este aceea a statutului
epistemologic al individului ca reIerinta ultima a observatiei. Sunt indivizii unei unitati
sociale reprezentanti inegali ai acesteia si deci interesanti in grade si moduri diIerite pentru
intelegerea ansamblului social, cum pare a considera Gusti sau sunt ei considerati, intr-o


49
maniera mai "liberala", egali, echivalenti in asigurarea reprezentativitatii statistice pe care
pare a o reclama cu insistenta sociologia contemporana. Sau pur si simplu avem de a Iace aici
cu doua abordari complementare dar opuse, adesea etichetate drept "calitativa" si "cantitativa"
?
In acest din urma caz, se pare ca mostenirea gustiana ar reveni in mai mare masura
antropologiei - mai preocupata in mod traditional de unitati sociale delimitate spatial, mai
legata de obervatia nemijlocita de teren si mai "calitativa" - decat sociologiei. In mod
paradoxal insa, caci pe Gusti nu l-a interesat niciodata antropologia, poate si datorita Iaptului
ca o stiinta a Omului nu isi putea gasi decat cu greu locul intr-o stiinta a Natiunii. Din aceasta
perspectiva, poate ca nu este un simplu accident Iaptul ca antropologia continua sa nu existe
practic ca disciplina in Romania ...

BIBLIOGRAFIE:

AUGE, Marc, Non-lieux. Introduction a une anthropologie de la modernite, Seuil, Paris, 1992;
BIBO, Istvan, Misere des petits Etats d'Europe de l'Est, Albin Michel, Paris, 1993;
BOUDON, Raymond, Individualisme et holisme dans les sciences sociales,in Pierre Birnbaum et
Jean Leca (sous la direction de) Sur l'individualisme Theories et methodes, Presses
dela Fondation Nationale de Sciences Politiques, Paris, 1986;
CORM, Georges, L'Europe et l'Orient. De la balkanisation a la libanisation - Histoire d'une
modernite inaccom- plie, Editions La Decouverte, Paris, 1989;
DUMONT, Luis, Essais sur l'individualisme. Une perspective anthropologique sur l'ideologie
moderne, Le Seuil, Paris, 1983;
GELLNER, Ernest, Nations and Nationalisms, Cornell University Press, Ithaca, 1983;
GUSTI, Demetre, La science de la realite sociale. Introduction a un systeme de sociologie, d'ethique
et de politique, Alcan, Presses Universitaires de France, Paris, 1941;
HIYAMA, Ryuzu, L'analyse culturelle in Societes, no 45, 1994, pp.279-286;
NIXON, Paul, Why revisit the inter-var Romanian social science of Dimitrie Gusti ? - Some
preliminary thoughts in SLOVO, Volume 7, Number 2, 1994, pp.23-38.
PARVAN, Vasile, Datoria vietii noastre, R.A.M., Aninoasa, 1920;
STAHL, H.Henri, Organizarea sociala a taranimii, in Enciclopedia Romaniei, vol.I, 1938, pp.556-576;
STAHL, H. Henri, Traditional Romanian Village Communities. The Tradition from the Communal
to the Capitalist Mode of Production, Cambridge and Paris, 1980.


50

N O T E :

1) La alt nivel, Gellner arata ca, de Iapt, nu au existat "proto-natiuni" sau Iorme nationale pre-existente, ci doar
culturi pre-existente, pe care nationalismul le-a transIormat in natiuni sau chiar le-a inventat ca natiuni. Mai mult
decat atat, conIorm cu Gellner, nationalismul a creat natiunile mai degraba decat invers, nationalismul Iiind un
eIect al activitatii natiunilor;

2) Acese randuri au ceva din suIlul "Elogiului satului romanesc" rostit de IilosoIul Lucian Blaga, un alt "parinte"
al spiritualitatii romanesti, drastic ironizat insa de unul dintre principalii elevi ai lui Gusti, H.H.Stahl;

3) Din aceasta perspectiva Gusti Iace o trecere in revista a diIeritelor discipline si abordari sociale pentru a se
delimita rand pe rand de cea mai mare parte dintre ele. Antropologiei si etnologiei le reproseaza,citindu-l pentru
aceasta pe Kroeber, ca "ceea ce lipseste etnologiei este explicatia cauzala, adica esentialul metodei stiintiIice"
(idem p.87). Critica este extinsa asupra studiilor Iolclorice, dar cu mai multa ingaduinta, materialele pe care le
oIera variantele locale de Volkskunde Iiind mai usor si util recuperabile din propria sa perspectiva. La cealalta
extrema, Gusti va reprosa scolii lui Le Play, ca nu a Iacut decat sa "Iormuleze rezultate teoretice, care nu sunt
justiIicate prin Iapte de observatie, pentru ca a generat rapid si prematur, compromitand astIel
monograIia"(idem, p.103). Aceeasi deIicienta doar ca intr-o Iorma mai grava este identiIicata si in cazul
incercarilor de psihologie a popoarelor, de care Gusti de Iapt nici nu considera necesar sa se ocupe.
Cel mai apropiat pare sa Iie seIul scolii de la Bucuresti de modul american de cercetare a realitatii
sociale autohtone, probabil si datorita institutionalizarii de catre presedintii Roosvelt, Wilson si Hoover a unei
relatii dragi lui Gusti intre strategiile politice si cunoasterea stiintiIica a realitatilor sociale la care se aplica. O
retinere ediIicatoare exista insa si in acest caz, cercetarile de sociologie rurala a americanilor esuand partial,
dupa parerea lui Gusti, datorita Iaptului ca "tendintele (social trends) au Iost cautate in relatiile cantitative dintre
aspectele particulare ale Ienomenelor sociale si nu in raportul acestora cu intregul social" (idem, nota, p.132).
In sIarsit, atitudinea Iata de statistica este si ea ediIicatoare din punctul de vedere al prioritatii acordate
unitatii si sintezei: "In vreme ce in monograIie spiritul observatiei merge de la unitatea sociala spre elementele
care o compun, in statistica acesta porneste de la caracteristicile unitatilor constitutive pentru a atinge structura
de ansamblu" (idem, p.85). Oricum, analizei statistice ii este rezervat un loc subordonat, de "simplu instrument".

4) Modul de deIinire al acestor unitati sociale este unul ce ar putea Ii etichetat drept Iunctionalist, caracterul
ireductibil al unitatilor sociale Iiind de natura Iunctionala ("Iiziologica") si nu structurala ("anatomica"): "viata
sociala in ansamblul sau trebuie studiata din punct de vedere Iunctional pentru a surprinde Iunctiunile sale
ireductibile, adica elementare" (idem, pp.52-53);

5) Acesta este si unul dintre motivele pentru care Gusti are retineri Iata de monograIiile scolii lui Le Play si, alt
registru, Iata de corpusurile etnograIice si Iolclorice realizate pe baza de chestionar, "adica altIel decat o cere
studiul sociologic al vietii sociale" (idem, p.94);


51

6) "AstIel conceputa, realitatea sociala constituie o totalitate de viata unitara, adica o unitate sociala, avand drept
justiIicare vointa sociala, conditionata potential prin cadre (cosmic, biologic, psihic si istoric) si paralel,
actualizata prin maniIestarile sale: economice, spirituale, politice si juridice" (idem, p.24). Legea paralelismului
sociologic aIirma coexistenta "paralela" a acestor componente si obligatia de ale lua pe toate in consideratie Iara
dreptul unei reduceri a esentei sociale la una sau alta dintre ele;

7) O prima Iorma de diIerentiere a constituit-o,probabil,"di- sidenta" lui Anton Golopentia si aparitia
monograIiei tematice, care reducea substantial holismul gustian.


52

3. DIMITRIE GUSTI SI PROBLEMA STATELOR
EUROPENE, A RELATIILOR INTERNATIONALE SI
PACII - Ovidiu Badina

Personalitate de dimensiuni greu de conturat, Dimitrie Gusti a Iost un mare savant, un patriot, un mare
european, care, prin tot ce-a Iacut, a vrut sa serveasca progresul si pacea lumii. Pentru meritele sale a Iost ales
ProI. Dr. phil. Dr. rev. H. C., Membru Corespondent al Institutului Frantei (Academie de Sciences Morales et
Politiques de Paris), Presedinte al Congresului al 14-lea International de Sociologie, ProI. la New School oI
Social Research din New York, ProI. la Faculte des Sciences Juridique er Politique de l`Ecole Libre des Hautes
Etudes din New York, Presedinte al Institutului Social al Natiunilor Unite, Membru al Societatilor de Sociologie
din Praga, Tokio, Londra, Paris, Berlin, a primit medalia de aur si Cetatean de Onoare al orasului New York,
titlul Grand OIIicier de la Legion d`Honneur. In tara nu numai ca a Iost creator de sistem si de scoala
sociologica, dar si ministru al instructiei publice, cultelor si artelor, ce-a intreprins actiuni clare pentru
reIormarea invatamantului si culturii; a Iost presedintele Academiei Romne si creatorul Consiliului National de
Cercetari StiintiIice, totul Iiind orientat spre slujirea omului si a patriei.
In cele ce urmeaza vom incerca sa expunem unele aspecte mai putin analizate pentru ca in perioada
sistemului totalitar aceste idei intrau in contradictie cu doctrina oIiciala ce avea drept obiectiv scoaterea
Romniei din matca ei europeana si integrarea in sistemul sovietic ce dorea sa domine lumea.
1. De la origina si fiinta Societatii Natiunilor la Problema
Federatiei Statelor europene.
1.1. Originea si fiinta Societatii Natiunilor.
Ca sociolog de talie internationala, inzestrat cu o capacitate deosebita de a intelege marile probleme ale
timpului sau:
1.1.1.Dimitrie Gusti vede aparitia Societatii Natiunilor ca rezultat al evolutiei
istorice.
In expunerea Iacuta in cadrul ciclului de conIerinte publice pe tema 'Politica Externa, organizate de
Institutul Social Romn, si tinute in anii 1923-1924, el sustinea: 'Istoria, totdeauna interesanta si sincera, ne va
spune ca Societatea Natiunilor este un product al unei evolutii necesare. Societatea Natiunilor este punctul Iinal,
o impreunare Iericita a doua serii, a unei serii de Iapte si a alteia de idei: ea este o sinteza de ideologie si de
practica politica. Societatea natiunilor este rezultanta unui proces istoric, realizarea unui proces de dialectica
dintre cele mai Iericite, si cunoasterea acestui proces si a acestei dialectice este indispensabila pentru a putea
patrunde spiritul si rostul ei adanc. Societatea Natiunilor are o logica imanenta in desIasurarea ei, iar cunoasterea
acesteia depaseste cu mult valoarea unei discutii pur academice. Cunoasterea teoretica a Originii Societatii
Natiunilor este in acelasi timp si o recunoastere practica, adica intelegerea ca Societatea Natiunilor nu este o
opera de Iantezie a unui barbat de stat, sau o creatie oportunista a unui tratat de pace si care eventual maine-
poimaine ar putea sa dispara, ci este ceva necesar si durabil
xcii
.


53
Si Gusti demonstreaza teza sustinuta aducand drept argumente procese parcurse de statele si societatile
umane din antichitate, ev mediu, de cele moderne si contemporane, atat pe planul Iaptelor, cat si pe cel al ideilor.
Dupa originea sa, in Iunctie de cele doua tipuri de organizare internationala a statelor si popoarelor (pe
principiul monarhic sau pe principiul republican), istoria a consemnat 'doua tipuri de constructie a Societatii
Natiunilor, tipul absolutist: Societatea Natiunilor ca o monarhie universala, in care toate Statele sunt absorbite
intr-unul singur, si tipul democratic: Societatea Natiunilor ca o republica universala, in care Statele isi pastreaza
independenta lor
xciii
.
Dimitrie Gusti avea convingerea ca 'aceste doua tipuri apar pentru intaia oara in istoria Romaniei si a
Evului Mediu, ca 'evenimentul cel mai unitar al istoriei este desigur absorbirea totalitatii lumii cunoscute pana
atunci de un oras, Roma, cetatea eterna, SIanta, dreapta, necesara, careia i se cladeau altare in Orient; era Roma,
communis nostra patria
xciv
.
Si tot Gusti, cautand sa sublinieze actualitatea ideii, preciza: 'Dela un capat la altul al orbis Romanus,
dela Atlantic la EuIrat si dela Rin la Dunare, domnea Pax Romana. Pax Britanica de azi aminteste pilda
romana; in timpul Pacii de la Versailles, Lloyd George spunea cu mandrie ca imperiul britanic reprezenta el
insusi o societate de Natiuni, iar celebrul diplomat si scriitor Bryce a publicat o lucrare consacrata in intregime
comparatiei intre imperiul roman si cel britanic
xcv
.
1.1.2. Ganditori de prima marime doreau unitatea si pacea intr-o Societate a
Natiunilor.
Pornind de la realitatile din antichitatea greco-romana, cand romanii, cucerind prin razboaie intinse
teritorii populate de neromani, au creat un mediu paciIist, prielnic dezvoltarii si creatiei pe multiple planuri,
Dimitrie Gusti aduce exemple din care reies doua pozitii contrare, insa numai una servea mersului inainte in
cooperare cu ceilalti. In aceasta Gusti scria:
'Cultul pacii romane, miscarea catre unitatea geniului uman sub tutela Romei au Iost direct inspirate
din principiile IilosoIice ale Stoicilor.
Stoicii greci predicau in pustiu, maximile lor pur speculative nu erau susceptibile de nici o aplicare
practica. AltIel se prezinta insa Stoicii romani, ce se gaseau in Iata unor situatii si lucruri noi politice; triumIul
ideilor lor era asigurat.
Asa, Seneca vorbea cu dispret de umanitatea impartita in State mari si mici: Ce ridicol este omul cu
Irontierele sale, adauga el; tot ce vedeti este unul; noi suntem membrii unui mare corp; tara mea este lumea;
Roma este patria noastra comuna. Iar cea mai admirabila Iigura a Romei pagane IilozoIul devenit imparat,
Marc Aurel (paciIist convins, care insa, ironia soartei, trebuie sa se raporteze intre ele, ca si casele unui
oras)
xcvi
.

1.1.3. Unitatea politica si morala a Societatii Natiunilor in epoca veche.
Si Gusti arata ca daca Statul universal roman avea o unitate politica, determinata de conceptia spirituala
de baza, ii lipsea insa unitatea morala. Aceasta noua unitate s-a produs odata cu aparitia crestinismului, care a
Iacut ca pe ruinele Statului roman sa se inalte 'al doilea tip al Societatii Natiunilor, care a corespuns unei noi
structuri sociale, spirituale si politice a Europei
xcvii
.


54
Deci, 'Societatea Natiunilor era o realitate. Unitatea Spirituala a popoarelor purcedea din unitatea
credintei. Patria era pretutindeni unde te puteai ruga. Iar marea, adevarata patrie era crestinatatea, din care
orasele, seignoriile, regatele nu erau decat inIime Iragmente ale totului
xcviii
.
Analiza de mare Iinete Iacuta de Dimitrie Gusti, il Iace sa aIirme ca distrugerea unitatii credintei s-a
produs odata cu aparitia schismei bizantine si cu aparitia lui Luther si Calvin; totodata dispare si 'legatura
morala si politica ce unea popoarele si statele. Din cauza ruperii legaturilor dintre crestini a disparut inalta
magistratura si au inceput razboaiele tuturor contra tuturor.
Regii, pana acum vasali, revin domni absoluti si isi incruciseaza armele pentru mostenirea imperiului
inaugurand era razboaielor religioase si dinastice, pentru a castiga suprematia politica cu orice pret - aceasta era
lozinca celei mai sordide epoci a istoriei
xcix
.
1.1.4. Ideile epocii moderne referitoare la Societatea Natiunilor.
Revolutia Iranceza si revolutia americana au Iacut sa apara noi sperante politice si morale. Ele au
insemnat 'o adevarata sarbatoare a istoriei, sIarsitul unei lumi, inceputul unei noi ordine de lucruri; cu ele se
naste o noua viata politica
c
.
Washington aIirma inca de la aparitia unui nou tip de democratie: 'Noi am aruncat o samanta de
libertate si de unire, care va germina putin cate putin pe tot pamantul. Intr-o zi, dupa modelul Statelor Unite ale
Americii, se vor constitui Statele Unite ale Europei. Statele Unite vor Ii legislatoriul tuturor nationalitatilor. Si
Gusti exclama: 'Iata originea adevarata a ideii Societatii Natiunilor
ci
.
Pentru Europa, Revolutia Iranceza a Iost cea care a creat noi principii si un nou climat spiritual, primul
principiu stabilit de legislatorii idealisti ai revolutiei - aIirma D. Gusti in 1924 - era 'suveranitatea natiunilor, cu
corolarul necesar. Dreptul Natiunii sa dispuna de soarta ei
cii
.
Teoria Revolutiei Iranceze a Iost cunoscuta de I. Kant, care in celebra lucrare, 'Zum ewigen Frieden
('Asupra pacii eterne), scrisa in 1795, isi expune doctrina sa paciIista.
Propunerile lui Kant privitoare la intemeierea unei paci veritabile sunt rezumate astIel de Dimitrie
Gusti:
1. 'O Iederatie a popoarelor libere, care vor constitui un Stat de natiuni, menit a garanta libertatea tuturor
membrilor;
2. Constitutia Iiecarei natiuni sa Iie republicana, adica reprezentativa, democratica, astIel ca cetatenii sa se
poata pronunta asupra pacii si razboiului - prin aceasta Kant accentueaza legatura stransa intre politica
externa si cea interna;
3. Dreptul popoarelor de a dispune de ele insele, astIel ca singura sursa de achizitie teritoriala sa Iie
consimtamantul populatiei - se preconizeaza astIel suveranitatea nationala, si nu cea patrimoniala;
4. Publicitatea tuturor actelor diplomatice, toate actele, adauga Kant, relative la dreptul Popoarelor, care nu
sunt susceptibile de publicitate, sunt contrare dreptului public - se anticipeaza obligatia inregistrarii
oricarui tratat azi la secretariatul societatii Natiunilor;
5. Dezarmarea si disparitia armatei permanente, care prin insasi Iiinta ei inseamna o permanenta amenintare;
6. Facerea imposibila a datoriilor nationale in vederea intereselor externe ale Statului;
7. Condamnarea oricarei interventii in aIacerile altui stat
ciii
.


55
Si Gusti constata: 'Daca datorita doctrinei Revolutiei Iranceze si americane, care si-a gasit Iormularea
ei clasica in doctrina kantiana, atmosIera pentru inIaptuirea unei Societati a Natiunilor era pregatita, dece totusi
nu s-a realizat?
Pentru ca - zice Gusti - nu sunase ceasul Societatii Natiunilor! Lumea politica a timpului se gasea sub
vraja unei alte Iormule, ce o incanta: Politica echilibrului Puterilor
civ
, care 'in realitate este departe de a Ii
concret, nu oIera marilor Puteri nici o regula juridica ori morala de conduita, incat, desi singurele admise la
banchetul vietii politice, sunt victimile propriului lor calcul egoist si consideratiilor lor empirice; el nu oIera,
Iireste nici micilor State vreo garantie de justitie
cv
.
Ceea ce a vrut sa demonstreze Dimitrie Gusti - ca ideea crearii Societatii Natiunilor are un trecut, un
prezent si un viitor si ca ea este rezultatul unui proces istoric la care au colaborat multe popoare - a Iost realizat.
Aceasta il Iace sa exclame :N-au, asadar, dreptate scepticii. Societatea Natiunilor nu este o creatie spontana
ticluita intr-o zi de calcul ori de sentimentalism, ci este rezultatul unei evolutii lente, de secole, continue si
necesare. Astazi, Societatea Natiunilor isi reia traditia, caci ea nu este numai opera intalnirilor din hotelul
Crillon...
cvi
.
1.1.5. Obiectul Societatii Natiunilor. (S.N.)
Dimitrie Gusti este Ierm convins ca Societatea Natiunilor are ca obiect organizarea si mentinerea
pacii. Dupa opinia sa, 'S.N. este un organism politic cu doua Iunctii Iundamentale: una negativa, mentinerea
pacii, si alta pozitiva, organizarea muncii sociale internationale
cvii
.
1.1.5.1. S.N. are drept obiectiv pacea continua.
Gusti atrage atentia asupra a trei stari, trei iluzii reIeritoare la pacea dorita de Societatea Natiunilor:
'pacea deIinitiva, 'pacea continua si 'pacea eterna. Cei care credeau ca S.N. poate impune 'pacea
deIinitiva au Iost deziluzionati, la Iel ca si cei ce credeau ca poate impune o 'pace eterna, ceea ce era un ideal
spre care toti tindeau Iara insa sa il atinga. Gusti credea, cu deplin temei, ca S.N. poate doar sa contribuie la
realizarea unei 'paci continue sau 'paci durabile. Aceasta insemna: 'a) nu inlaturarea razboaielor, ci
ingreunarea, amanarea lor; S.N. postuleaza un simplu moratoriu al razboaielor: b) nu inlaturarea razboaielor ci
numai a agresiunii; c) publicitatea tratatelor; S.N. indeplineste Iunctia unui notar international (art. 23 stipuleaza
ca nici un tratat n-are o valoare de obligatie, daca n-a Iost inregistrat prin secretariatul general al S.N.)
cviii
.

1.1.5.2. Mecanismul prin care S.N. contribuie la realizarea unei paci durabile.
Pactul Societatii Natiunilor preconiza mijloace preventive si represive. Cele preventive erau
prevazute la art. 12, 13, 14, 15 iar cele represive erau prevazute la art. 16, coroborat cu art. 17 al Pactului.
Preventia razboiului consta din 'dezarmare si meditatia obligatorie
cix
. Gusti avea mai mare incredere
in 'concilierea obligatorie, pentru ca 'dezarmarea nu se poate Iace nici usor si nici sigur, daca nu intelegem
prin ea dezarmarea spiritelor si a vointelor. El admitea 'o ipotetica dezarmare momentana pentru ca 'nimeni
nu poate garanta insa pentru cat timp nu vor incepe inarmarile. Iata de ce, in viziunea sa, 'mult mai
comprehensibila este concilierea obligatorie. Razboiul, Iara indoiala, nu se interzice prin imperative. Si Gusti
socoteste ca trebuie 'organizata o procedura, prin care statul agresiv trebuie in mod obligatoriu sa treaca, inainte
de a declara razboiul
cx
.


56
Institutiile care aveau insarcinarea sa arbitreze - cu caracter Iacultativ - erau mai intai la Curtea de
Justitie permanenta, apoi la un tribunal de arbitri. 'Ceea ce nu mai este Iacultativ, ci obligatoriu, este dispozitia
(art. 12) prin care Statele sunt tinute a supune diIerendele de ordine juridica ori politica examenului Consiliului
Adunarii S.N.
cxi
. Lipsa de precizie a sanctiunilor nu numai ca-l uimeste pe sociologul romn, ci il Iace sa
intrezareasca si unele dintre cauzele ineIicientei S.N. In acest sens Gusti aIirma, la 27 ianuarie 1924, ca Pactul
prevede: a) blocusul economic, adica ruptura imediata a tuturor relatiilor comerciale si Iinanciare cu Statul ce a
violat angajamentele si b) actiunea colectiva armata (art. 16, 2), adica consiliul are datoria a recomanda
diverselor guverne interesate eIectivele navale, militare si aeriene cu care membrii S.N. vor contribui eIectiv la
Iortele armate destinate a Iace respectate angajamentele lor catre S.N. De aici se vede dar cum Consiliul are
datoria a recomanda, intr-adevar in mod staruitor si urgent, nu insa si dreptul de a ordona masurile
militare!
'Si apoi mai este de observat -scria Gusti - ca in timp ce boicotul economic se Iace in mod automat, in
virtutea Pactului, actiunea militara se intampla numai dupa deliberarea Consiliului si in urma unui vot
luat in unanimitate. Acestea sunt expuse cu toata Iranchetea. Ei bine, trebuie spus ca procedura pacifista
recomandata de Pact este insuficienta, iar dispozitiile speciale, mai ales cele ce privesc sanctiunile, sunt
ineficace, ori chiar menite sa ramana litera moarta. In privinta dezarmarii, bunaoara, Consiliul poate propune
guvernelor un plan special, guvernele raman insa libere sa-l accepte ori refuze, ele il pot apoi primi cu
rezerva mentala de a continua inarmarea in secret, caci nu exista nici un mijloc de control
cxii
. (subl. O.B.)
Gusti avea convingerea ca 'mediatia obligatorie nu reprezinta nici ea o garantie serioasa. El sesizase
ca Pactul nu prevede, in Iorma lui actuala, - zicea el in 27 ianuarie 1924 - nici o masura preventiva or represiva,
care sa dea o garantie serioasa pentru mentinerea pacii si impiedicarea razboaielor, atunci cand ele sunt
planuite!
cxiii
.
Aceasta nu inseamna insa ca Dimitrie Gusti ar Ii privit S.N. ca pe o institutie total neputincioasa in
momentul in care ar izbucni un conIlict international. Din contra, el acordase atentie conIlictului italo-grec si
aprecia ca 'solutia conIlictului s-a luat sub presiunea S.N., si, daca n-ar Ii Iost ea, trupele italiene n-ar Ii parasit
atat de repede CorIu si nu se stie cate complicatii ar mai Ii avut loc
cxiv
.
Sociologul romn sesizase ca in sanul S.N. se maniIestau deja doua curente, doua orientari ce exprimau
doua Ieluri de atitudini: a) intransigentii, care credeau ca S.N. va Ii 'tot sau nimic, recurgand la masuri
categorice, si b) moderatii, 'mai prudenti, urmareau prevenirea unei rupturi printr-o rapiditate mai mare a
actiunii diplomatice, desi, si ei erau convinsi ca S.N. incontestabil era competenta a transa conIlictul
cxv
.
Ca sociolog de mare supraIata, ca om care avea capacitatea de a surprinde esentialul si tendinta
Ienomenlor si proceselor sociale, el a surprins o Iunctie a S.N., o Iunctie 'de asta data de natura pozitiva,
sociologica, care este mai putin cunoscuta, desi este cea mai proIunda.
'S.N. - aIirma D. Gusti - renuntand la ambitia de a monopoliza in mana ei o Iorta politica suIicienta
pentru a permite sa constranga Statele la pace, a preferat sa faca o operatie infinit mai modesta, insa infinit
mai practica si mai eficace, anume a suprima motivele si cauzele care imping statele sa faca razboiu(...).
Pentru a suprima razboiul, care este un fapt antisocial (este o crima contra umanitatii), simpla
incheiere de tratate si aliante politice nu va ajuta la nimic temeinic; pentru a ajunge la acel rezultat va
trebui sa se refaca si sa se modifice mai intaiu chiar bazele societatii internationale. Pacea lumii, ca sa fie


57
durabila si sincera, cere mai multa precautie si dispozitii contra razboiului; ea cere sa se faca o opera
pozitiva de organizare, destinata nu numai sa impiedice ca razboaiele sa izbucneasca, ci a suprima cauzele
lor. Chiar dezarmarea totala nu va putea deodata sa inlature imperialismul ce-si disputa lmea, ori acele
nenumarate curente sovine ori de rasa, ce framanta azi popoarele din Europa, fara a vorbi de cele ale
Asiei. Starile sociale si politice, ca si oamenii vor trebui sa se adapteze la noul regim. Trebuie sa se
injghebe o noua structura economica, sociala si sa se formeze o noua mentalitate
cxvi
.
Din punctul sau de vedere, se impunea nu numai schimbarea decorului, 'ci insasi scena sociala a lumii
si actorii ei. Trebuie lucrat mult pentru ca intre statele Europei - aIirma in ianuarie 1924 - sa se stabileasca 'o
colaborare sociala, care sa permita a coordona sIortarile
cxvii
. Iata de ce, pentru el S.N. insemna in sens politic
'extinderea democratiei la raporturile internationale, in sens social ea insemna 'o extindere a stiintei
sociale
cxviii
.
1.2. Problema Federatiei Statelor Europene.
Ciclul de prelegeri pe tema 'Experienta sociala si politica contemporana, din 1929-1930, este incheiat
la 1 iunie 1930 cu expunerea ProI. univ. Dimitrie Gusti intitulata 'Problema Federatiei Statelor Europene.
Obiectivul propus era reconstituirea tabloului sintetic 'al invataturilor ce s-au desprins din cercetarea analitica a
experientei politice si sociale europene contemporane
cxix
, si gasirea unui raspuns la intrebarea: care sa Iie
raporturile intre statele europene? 'Ar Ii adica posibila o viata a lor laolalta? Cu alte cuvinte, adica avem state si
popoare europene, putem oare vorbi de Europa? Aceasta este problema. Este problema Europei
cxx
.
Pledoaria lui Gusti incepe cu aIirmatia conIorm careia Europa este 'un continent uman, o creatie
spirituala, o splendida maniIestare de vointa si gandire. Europa nu inseamna deci un teritoriu, ci o idee social-
spirituala, este societatea popoarelor europene, care, pe baze antice si crestine, a creat acea civilizatie, gloria
rasei albe si a Umanitatii
cxxi
.
Pertinenta analiza Iacuta asupra evolutiei istorice a 'ideii Europei il Iace sa aIirme: 'idealismul vechi,
utopic si proIetic, s-a transIormat azi in realitatea vointei omului de Stat contemporan, Aristide Briand.
Daca propunerea dlui Briand se va inIaptui, va Ii a sasea incercare de creatie a Europei, de asta data pe
baze Iederale, asa cum a visat-o Napoleon
cxxii
.
1.2.1. De ce o Uniune a Statelor Europene pe baze federale?
Europa trebuie sa devina o uniune a Statelor pe baze Iederale pentru ca cei care realizeaza acest pact
politic isi 'pastreaza initiativa si suveranitatea intreaga, mai putin partea ce priveste obiectul si scopul
contractului
cxxiii
. Aceasta inseamna - in opinia lui D. Gusti - 'recunoasterea drepturilor membrilor Iederatiei sa
participe la puterea centrala, si prin aceasta independenta lor Iata de centru (...).
Federalismul este deci departe de a Ii nivelator, menit a sterge Irontierele si originalitatea, ci,
dimpotriva, Iiecare membru al Iederatiei nu numai ca isi pastreaza individualitatea, dar chiar o completeaza si o
imbogateste prin crearea armoniei Iederale, ce intruneste pe toti la un loc in scopul de a conlucra si inIaptui in
comun, ceva mai bogat, mai demn, mai Irumos, mai impunator decat ar Ii putut Iace Iiecare izolat
cxxiv
.
Deci, pentru Dimitrie Gusti, aceasta trebuie sa Iie 'o uniune a statelor europene vazuta ca o 'uniune
Iederala, ca o etapa necesara a evolutiei naturale prin care trecea Europa.
Si el analizeaza toate proiectele si programele propuse in acest sens de diIeriti oameni politici, insistand
indeosebi asupra proiectului 'State Iederale ale Europei, elaborat de Contele Richard Cowdenhove-Kalergi, si


58
asupra Memorandumului pentru 'Organizarea unui regim de uniune Iederala europeana, al carui autor este
Aristide Briand.
1.2.2. Necesitatea unei constiinte europene.
Spirit practic, dar si vizionar, Gusti cerea 'Inainte de toate trebuie invinse rezistentele si inlaturate
timiditatile, caci, cand spunem Iederalism si state Iederale, intelegem in primu rand ca la baza lor trebuie sa stea
o solidaritate constienta. Problema europeana este, in primul rand, o chestiune de constiinta europeana si de
patriotism european (...).
Trebuie creat patriotismul european, si am putea spune, securitatea psihologica. Vorbim de securitati
politice si economice, ceea ce lipseste in primul rand este insa securitatea psihologica. Aceasta este opera
educativa, care cere multa vreme (...). Europa este ceva dinamic, care devine si va deveni cum vor sti europenii
sa o construiasca
cxxv
.


59

1.3. Care sunt ideile directoare ale conceptiei lui Dimitrie Gusti in aceste chestiuni?

Ajunsi in acest punct al analizei, putem aIirma ca, in viziunea lui Dimitrie Gusti, Europa si-a cautat
continuu identitatea si va cauta s-o Iaca, aceasta Iiind in conIormitate cu evolutia istorica a lucrurilor si a dorintei
popoarelor si natiunilor de a prospera prin valoriIicarea eIorturilor proprii intr-un cadru nou care sa Iavorizeze
aceasta valoriIicare. Iata de ce el socoteste ca este nevoie de:
o Iorma de organizare politica si morala noua a Europei, care sa se conduca dupa norme si reguli valabile
pentru toti membrii acestei comunitati. Aceasta ar Ii trebuit sa se organizeze intr-o 'Iederatie de state egale
si independente, care sa conlucreze pentru un scop comun;
eIorturi pentru a suprima motivele si cauzele care imping statele sa Iaca razboi;
eIorturi pentru a reIace si a modiIica mai intai chiar bazele societatii internationale. Ori aceasta presupune o
opera pozitiva de organizare menita nu numai sa impiedice izbucnirea razboaielor, ci chiar suprimarea
cauzelor lor;
realizarea unei noi structuri economice si sociale, si sa se Iormeze o noua mentalitate, 'mentalitate de
european;
crearea de institutii capabile sa impuna normele si regulile elaborate in comun, care sa Iie capabile sa realizeze o
Europa a pacii si progresului multilateral.

2. Problema razboiului si pacii, a natiunii
si raporturilor dintre natiuni.

Interes real prezinta in opera sociologica a lui Gusti modalitatea intelegerii si prezentarii problemei
razboiului si pacii, a natiunii si raporturilor dintre natiuni.
Gusti are meritul incontestabil de a Ii inteles si studiat conceptul de natiune si cel al raporturilor dintre
natiuni, cel al razboiului si pacii dintr-o perspectiva rationalista, umanista si democratica, detasandu-se in aceste
probleme de multi dintre sociologii timpului.
2.1. Razboiul si pacea si coexistenta diferitelor suveranitati.
In 1915, cand norii negri ai razboiului acopereau cerul lumii, Gusti terminase si publica studiul sau
intitulat Sociologia razboiului. Dupa erudita expunere a parerilor predecesorilor si contemporanilor sai, el isi
aIirma si punctul sau de vedere intr-o problema - devenita mereu actuala - pacea. Sociologul romn scria cu
aceasta ocazie: 'O pace deIinitiva va Ii posibila pentru toate statele si natiunile, mari si mici, cand ea va Ii
dreapta. Asadar, nu numai cand statele mari, din calcul, vor renunta la mijlocul razboiului in tratarea conIlictului
dintre ele, dar si atunci cand restul statelor mici vor avea siguranta desavarsita si garantia cinstita a autonomiei
lor
cxxvi
.

Textul reIeritor la problemele 2 si 3 este reprodus, cu unele corecturi si completari, dupa: Ovidiu Badina,
'Dimitrie Gusti si scoala de la Bucuresti. Rol si semnificatii, in Dimitrie Gusti. Studii critice, coordonator
Henri H. Stahl, Editura StiintiIica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980.


60
Am vazut ca in anii imediati primului razboi mondial, in conIerinta Societatea Natiunilor, tinuta in
ciclul prelegerilor orgnizate de Institutul Social Romn in 1923-1924, el aIirma: 'Pacea lumii, ca sa Iie durabila
si sincera, cere mai mult decat precautii si dispozitii contra razboiului: ea cere sa se Iaca o opera pozitiva de
organizare, destinata nu numai sa impiedice ca razboaiele sa izbucneasca, ci a suprima cauzele lor. Chiar
dezarmarea totala nu va putea deodata sa inlature imperialismul ce-si disputa lumea...
Trebuie sa se injghebeze o noua structura economica, sociala si sa se Iormeze o noua mentalitate, caci
sa nu se uite ca Iorta istoriei sociale este mai mare decat cele mai raIinate constructii juridice si ca Iiecare epoca
nu poate realiza nimic mai mult decat ce corespunde constiintei generale a timpului...
cxxvii
.
In noile conditii de dupa primul razboi mondial, cand se rezolvasera multe din chestiunile ce
Iramantasera natiuni si popoare, cand se cereau restabilite relatii de buna vecinatate, se ridicau si unele probleme
de principiu ce priveau aceste relatii. In lucrarea sa intitulata Problema natiunii, unde se aIla cuprinse idei
demne de atentie, Dimitrie Gusti se reIerea si la asemenea aspecte. Aici, printre altele, el scria: 'Suveranitatea
nationala este expresia juridica si politica a autonomiei nationale; ea este dreptul la existenta proprie si de a
dispune de sine, de nimic si de nimeni limitat. Aceasta este demnitatea nationala.
Intelesul elementar al libertatii este de a Ii liber de ceva anume, liber de presiuni externe si deci de a se
supune numai unei legislatii Iaurite de noi... Coexistenta diIeritelor suveranitati nationale nu poate Ii conceputa
Iara ca suveranitatea unei natiunii sa nu Iie marginita prin egala suveranitate a altora. Asadar, din insusi
conceptul de suveranitate izvoraste ideea de egalitate intre natiuni, toate natiunile trebuind sa Iie autonome si sa
aiba demnitate
cxxviii
. Iar in alta parte adauga: 'Nu poate Ii deci vorba de un primat si de un drept superior al unei
supranatiuni, caci toate natiunile au misiunea egala de a avea o civilizatie proprie pentru a imbogatii unitatea;
dupa cum nu se poate vorbi nici de un primat al umanitatii, pentru ca, desi ea Iormeaza un tot unitar, aceasta nu
inseamna dizolvarea natiunilor, ci inaltarea lor la umanitate prin munca creatoare Iara a pierde nimic din
independenta originalitatii lor.
O umanitate Iara personalitatile puternice ale natiunilor, care-i compun unitatea, ar Ii anemica, saraca si
secatuita, caci i-ar lipsi tocmai multiplicarea izvoarelor care-i dau viata si vigoare.
Colaborarea stransa intre natiuni, cu libertatea neatinsa a geniului lor speciIic productiv, pentru a Iauri
cea mai superioara unitate sociala, umanitatea, iata ce este internationalismul
cxxix
.
Preocuparea pentru aceste probleme s-a dovedit constanta in opera lui Gusti. Ideile sale despre natiune
si stiinta natiunii, despre relatiile dintre natiuni si popoare, despre razboi si pace, exprimate in deceniile doi si
trei, au Iost reluate si dezvoltate creator in anii de dupa cel de al doilea razboi mondial, cand ororile salbaticiei
Iasciste, cu tot lantul de suIerinte si nenorociri, erau dureros de vii in constiinta umanitatii. Dimitrie Gusti a
dezvoltat indeosebi tezele sale reIeritoare la cunoasterea si intelegerea reciproca intre popoare, precum si pe cele
ce priveau organizarea pacii si a muncii sociale internationale. De la 'Stiinta natiunii, care insemna cercetarea
realitatii sociale nationale pentru 'a intemeia politica natiunii, adica stiinta mijloacelor prin care natiunea va
putea realiza idealul national
cxxx
, el a ajuns la aIirmarea necesitatii constituirii 'stiintei natiunilor, care trebuie
sa se intemeieze pe o cercetare sistematica a Ienomenelor, cu scopul de a cunoaste nu numai starea sociala din
Iiecare tara, ci si nevoile si aspiratiile popoarelor acestor tari.
cxxxi
Iata inca unul din mijloacele - si nu de mica
importanta - prin care sociologul romn cauta sa serveasca intelegerii dintre popoare, pacii generale.
Instrumentele prin care aceste idei trebuiau sa Iie realizate erau institutele nationale de stiinte sociale si Institutul
Social al Natiunilor, ca organ coordoantor al activitatii primelor.


61
2.2. Institutul Social al Natiunilor - organ de cercetare stiintifica pus in slujba noului tip de
relatii internationale.
In ce imprejurari a Iormulat Gusti aceasta teza?
Consecintele celui de al doilea razboi mondial - cu imense pagube umane, materiale si morale - erau de
proportii nemaiintalnite. In aceste conditii, chiar si unii ideologi burghezi, care pana in timpul celui de al doilea
razboi avusesera o atitudine politica pasiva sau, printr-o serie de actiuni, contribuisera involuntar la crearea unui
climat ideologic si politic Iavorabil unor intreprinderi belicoase, dupa marile grozavii si distrugeri s-au ridicat
pentru apararea pacii. Dimitrie Gusti, care era un paciIist convins, nu putea sa nu aiba initiative creatoare mai
ales in aceste momente.
La 8 martie 1946 tinuse o comunicare la Academia Romna, unde isi expusese conceptia sa despre
pace. Aceeasi comunicare, cu unele completari, a tinut-o la 20 mai 1946 si la Academie de Sciences Morales et
Politiques.
cxxxii

Ideile sustinute de Dimitrie Gusti gasesc sprijin la Iostul proIesor de IilosoIie la Sorbona, Henri
Laugier, care ajunsese secretar adjunct in cadrul Secretariatului General al Consiliului ONU. Acesta, ca membru
al colegiului de redactie al revistei Iranceze 'La Republique Francaise, ia toate masurile ca textul comunicarii
sociologului romn sa Iie raspandit in scris.
cxxxiii

Dupa AlIred Metraux, pe atunci seIul sectiei de studii in ONU - care il ajutase pe Gusti in redactarea
acestor proiecte - institutele nationale si Institutul central international pentru studiul si cunoasterea natiunilor,
preconizate de Gusti, urmau sa intreprinda o cercetare sistematica, menita sa colecteze date necesare cunoasterii
nu numai a starii sociale din Iiecare tara, dar si a nevoilor si aspiratiilor popoarelor acestor tari.
cxxxiv
Era nevoie
deci de o cooperare pentru a se ajunge la strangerea datelor care sa permita Iormarea 'stiintei natiunilor.
Obiectivul imediat de cercetare de catre Iiecare institut trebuia sa Iie 'unitatile vietii sociale.
Explicarea vietii sociale - aIirma AlIred Metraux, care cunostea in acea vreme doctrina lui Gusti, pentru ca,
impreuna cu sociologul romn, a redactat un plan de organizare a lucrarilor Consiliului economic si social
cxxxv
-
nu este posibila decat daca se interpreteaza 'realitatile societatii cu mediul geograIic, cu mediul biologic, cu
mediul istoric si cu mediul psihic. Asadar, conceptia doctrinara a lui Gusti devine cadrul dupa care se
modeleaza stiinta natiunilor.
Dimitrie Gusti socotea realizabila stiinta natiunilor cu ajutorul institutelor nationale de stiinte sociale,
organizate dupa modelul Institutului Social Romn. Dupa el, institutele nationale trebuiau sa Iie in contact cu
FSM, Organizatia Internationala a Sanatatii (OSM), UNESCO, precum si cu o serie de organe si organisme sau
comisii internationale si nationale care se ocupau cu aspecte ale muncii si vietii popoarelor.
cxxxvi

In urma consultarilor si discutiilor cu AlIres Metraux, D. Gusti a adus o serie de imbunatatiri
proiectului publicat in 'La Republique Francaise.
cxxxvii
Avand de partea sa si pe sociologul american Robert
Morrison MacIver si pe Boris Mirkine-Guetzevitch, impreuna se constituie in comitet executiv restrans care,
intre 22 octombrie si 6 noiembrie 1946, a luat hotararea ca noua institutie sa se numeasca Institutul Social al
Natiunilor.
cxxxviii

La sedinta comitetului de directie, tinuta la Clubul Harward din New York la 15 ianuarie 1947,
prezidata de presedintele institutului, MacIver, au participat si delegati din Statele Unite, Mexic, Cehoslovacia,
Canada, Franta, Jugoslavia, Romnia si alte tari, recunoscandu-se totodata ca ideea inIiintari institutului a purces


62
de la D. Gusti care, indeplinind Iunctia de vicepresedinte, trebuia sa redacteze - si a redactat - si programul de
lucru al noului institut.
cxxxix

Ce au insemnat aceste actiuni intreprinse de Gusti in acei ani? Care este semniIicatia lor?
Ideea crearii unui organism international care sa contribuie la cunoasterea reciproca a popoarelor era
negresit o idee valoroasa. Sustinuta in anul imediat urmator zdrobirii Iascismului, ea apare, intr-adevar, ca o
actiune menita slujirii muncii pasnice, apropierii popoarelor si incercarii - si pe aceasta cale - de a intari pacea,
atat de necesara omenirii. Insasi ideea ca acest organism international sa Iunctioneze pe langa ONU, si anume pe
langa Consiliul economic si social, organizatie care simbolizeaza lupta popoarelor pentru intelegerea reciproca,
pentru o pace trainica, dovedeste ca Dimitrie Gusti a inteles perIect care era problema principala a anilor
postbelici.
'... Toti oamenii si popoarele, constienti de primejdiile si necesitatile tragice ale orei, trebuie sa se
angajeze pretutindeni intr-o imensa sIortare de cercetare si de interdependenta realista, care va trebui sa ajunga
in satele cele mai mici, ca si-n orasele cele mai intinse ale lumii, pentru a crea acea Iorta irezistibila a
comprehensiunii, singura capabila a impune o pace durabila si deIinitiva. Ne trebuie o cruciada universala
pentru o pace de reala cooperatie si de Irateasca uniune intre toate natiunile globului pe baza cunoasterii lor
mutuale. Ne trebuie un plebicist real si stiintiIic de Iiecare zi al Umanitatii. Acesta este scopul suprem urmarit de
Institutul social al Natiunilor din New York - aIirma Gusti in 1947.
Cel care Iusese martorul grozaviei celui de-al doilea razboi mondial, reproband barbaria Iascista, nu
putea accepta ideea repetarii unui asemenea cataclism. El maniIesta ingrijorare pentru viitorul omenirii. Dupa
cum aIirma in Iata unui public intelectual Irancez, adunat la 20 mai 1946 in sala Academiei de stiinte morale si
politice din Paris, problema pacii devenise, 'sub umbra amenintatoare a Ioametei si a bombei, o problema
mareata. Pentru Gusti aceasta insemna 'tot umanismul pacii care este in cauza si, in acelasi timp, 'constructia
insasi a Umanitatii. Dupa cum sublinia in 1946 Reclus, pe atunci presedintele Institutului Frantei, 'membrii
Academiei (de stiinte morale si politice din Franta - n.n.) in linii generale s-au declarat de acord cu proiectul lui
Gusti privind pacea si Institutul Social al Natiunilor.
Adeziunea la aceasta idee si-au dat-o si Germain Martin, Firmin Roz, precum si abatele Star
Sertillanges.
cxl
Chiar si Iaptul ca este raspandita imediat in presa
cxli
, arata ca D. Gusti pusese o problema ce
Iramanta si pe alti oameni care nu voiau sa se repete orgiile unui razboi necrutator. Acum apare mai clara ideea
sa exprimata in 1946: 'Pacea pana in prezent Iu o teorie generoasa, o mare idee, dar ea in curand va parasi
domeniul utopiei pentru a deveni o necesitate, pentru a trece in viata insasi
cxlii
. Acesta este de Iapt si un
program pe care si-l propune.


63

3. Inca odata in favoarea folosirii tuturor energiilor
pentru pace si dezvoltare
Dupa o marginalizare de aproape un deceniu, cand Iusese scos din circuitul vietii sociale si cultural-
stiintiIice, cineva isi reaminteste de Dimitrie Gusti si-l invita sa vorbeasca la radio 'despre energia atomica din
punctul de vedere al viitorului omenirii. Era in Iebruarie 1955. Gusti, dupa ce Iace un scurt istoric al problemei
si dupa ce subliniaza ca toti oamenii de stiinta umanisti au pus problema subordonarii cuceririlor stiintiIice
binelui omenirii, aIirma: 'Se impune si acum intrebarea, prin descoperirea procedeelor de dezintegrare a
atomului, producatoare de uriase energii, care va Ii atunci procedeul de dirijare a acestor dezintegrari?
Acum intervine, pe langa latura stiintiIica si tehnica de laborator, pe langa latura IilozoIica a
determinismului si latura militar-tehnica, latura propriu-zis social culturala a problemei atomice.
Nu sunt decat doua posibilitati:
Ori energia nucleara imensa, descatusata de om, va Ii Iolosita spre binele omului si pentru progresul
umanitatii - si aceasta nu este posibil decat in scopuri pasnice. Caci stapanirea de catre om si societate a energiei
atomice poate aduce o dezvoltare nebanuita si neobisnuita, atat in ce priveste economia si tehnica nationala si
mondiala, cat si prin aplicatiile pe care le pot gasi izotopii radioactivi in stiintele biologice, medicale, Iizice,
chimice, agronomice etc.
Ori, dimpotriva, evolutia armelor nucleare poate duce la un razboi atomic.
Ca om de cultura si iubitor al valorilor culturale ale umanitatii, consecvent cu intreaga mea activitate si
cu increderea in marile curente paciIiste nu pot Ii decat pentru solutia pasnica a problemelor atomice, Iiind
pentru cresterea bogatiilor valorilor culturale la inIinit, marindu-se Iara incetare ca valori culturale noi din ce in
ce mai superioare ale popoarelor din toate continentele si, in acest caz, sunt pentru un schimb liber si pentru o
circulatie nestanjenita a valorilor culturale intre popoare, ca Iiind cea mai buna garantie a pacii
cxliii
.
Era ultima sa iesire in lume. Desi grav bolnav, aIlat intr-o stare de izolare si tensiune determinata de
suspiciunile cu care era inconjurat, el devedeste taria unui mare om, al unui optimist incurabil, pentru ca
proiectele sale trecusera de la dezvoltarea natiunii la crearea unei noi comunitati internationale, care sa permita
realizarea membrilor sai.
De-a lungul anilor, dand dovada de eruditie, de simt istoric, atasat proIund ideilor paciIiste, militand
pentru tot ce se putea realiza in mod pasnic, in spiritul intelegerii reciproce, Dimitrie Gusti a dezvoltat idei ce au
viabilitate si in anii nostri. Nu era oare el cel care, in conIerinta sa publica Societatea Natiunilor, tinuta in ciclul
de prelegeri din 1923-1924, aIirma: 'Organizarea pacii rezuma obiectul si este deIinitia Societatii Natiunilor. Si
anume: Societatea Natiunilor este un organism politic cu doua Iunctii Iundamentale: mentinerea pacii si
organizarea muncii sociale internationale? Nu cumva aceste sublinieri marcheaza si ideile care l-au calauzit pe
Gusti in activitatile ce le-a intreprins cu succes de-a lungul atator ani? Suntem inclinati sa credem ca acestea sunt
alte elemente ce au pregatit terenul actiunilor care au avut drept corolar rezultatele obtinute in anii de dupa cel de
al doile razboi mondial. In lucrarile la care ne-am reIerit si in actiunile intreprinse in acei ani intalnim tezele si
ideile sale despre relatiile internationale, teze si idei care Iac parte din conceptia sa sociolgica. In acest sens,


64
Gusti este nu numai un precursor al sociologiei razboiului si pacii, ci si unul din precursorii 'sociologiei
relatiilor internationale, preocupare de larga circulatie in literatura sociologica din zilele noastre.
Intreaga opera si activitate desIasurata de Dimitrie Gusti de-a lungul atator decenii il plaseaza la loc de
cinste in cultura romneasca, integrandu-i opera in circuitul valorilor mondiale
cxliv
, si consacrandu-l ca o
personalitate de mare prestigiu in lumea sociologica internationala.
Tezele si ideile sustinute de creatorul scolii sociologice romnesti moderne, tocmai pentru ca sunt
izvorate din intelegerea adecvata a evenimentelor, a vietii contemporane lui, prezinta un interes deosebit si se
incadreaza in lupta permanenta a popoarelor pentru cunoastere reciproca, pace si progres.


65
4. CONTRIBUTIA STIINTIFICA A PROFESORULUI H. H.
STAHL LA CUNOASTEREA COMUNITATILOR RURALE
ROMANESTI - DoreI Abraham, Septimiu CheIcea

Dincolo de aportul la perIectionarea metodologiei de cercetare a realitatilor sociale,
contributia cercetatorului si proIesorului H. H. Stahl este legata, cu precadere, de cunoastertea
satului romanesc. Printr-o cercetare sistematica, timp de circa o jumatate de secol, a
realitatilor rurale din Romania, H. H. Stahl reuseste sa contribuie exemplar la explicarea:
genezei si Iunctionarii comunitatilor agrare sedentare; speciIicului satului romanesc
devalmas; existentei tipului de orinduire tributala in Romania; Iunctionarii teoriei obstei pe
baza de traditii diIuze. Alte contributii ale lui H. H. Stahl reIeritoare la penetrarea capitalista
in Romania, schimbarea satului romanesc in perioada comunista etc. necesita o analiza aparte.

Geneza si functionarea comunitatilor agrare sedentare in conceptia lui
H. H. Stahl
O contributie stiintiIica notabila in domeniul istoriei sociale, realizata prin metoda
,arheologiei sociale', este legata de explicarea mecanismului de formare si functionare a
comunitatilor agrare.
Plecind de la studiul satelor romanesti din prezent ( respectiv anii 30, cind tinarul
sociolog licentiat in drept isi incepea cercetarile de teren) si parcurgind drumul invers, spre
trecut, adica procedind la reconstituirea trecutului in lumina prezentului din perspectiva a
ceea ce numeste o ,istorie regresiva', adica de la o ,analiza morIologic-genetica a satelor
devalmase romanesti, Iacuta pe caile clasice ale cercetarilor de monograIie sociologica si
urcind apoi, veac de veac inapoi, pina la vremile descalecarilor' (Les communautes
villageoises roumaines. . . 1963), H. H. Stahl Iormuleaza ipoteze si teorii pertinente privind
descendenta comunitatilor agrare din comunismul primitiv. Argumentatia savantului privind
descendenta comunitatilor agrare din comunismul primitiv si procesul de sedentarizare a
acestora sub Iorma satelor, respectiv a unor colectivitati teritoriale, aparute conditionat de un
anumit nivel de dezvoltare a proceselor de productie (H. H. Stahl, 1946), nu a Iost, cel putin
din cite cunoastem, respinsa de specialistii in domeniu. Contributia sa in aceasta problema,
desi contrazice alte teorii, ramine actuala, alaturi de alte conceptii vizind originea acestor
comunitati, cum sunt cele Iormulate de Fustel de Coulanges (care pornea de la studiul


66
credintelor si ideilor religioase), de Marx si Engels (care se bazau pe aparitia claselor sociale)
sau cum este teoria ocupatiunii a lui Savigny (bazata pe aglomerarea unor teritorii
gospodaresti izolate) etc.
Iata, in esenta, argumentatia sociologului H. H. Stahl, bazata pe cunoasterea istoriei
sociale a satului romanesc. Este vorba despre un ,proces social extrem de complex' (H. H.
Stahl, 1980), care are o dubla determinare: pe de o parte, procesul este inIluentat de
mostenirea culturala anterioara (tribala si partial agricola) si, pe de alta parte, de inIluenta
modului de exploatare a pamintului (Iunctie de clima, relieI ) si de relatiile cu alte triburi.
Formarea comunitatilor agrare stabile (satesti) inceputa prin sedentarizare domiciliara,
posibila imediat ce tehnica de productie a reusit sa asigure necesarul de alimente de pe un
teritoriu mai restrins, are o durata milenara. Aceasta nu inseamna ca aceste comunitati nu au
suportat schimbari pe linia destructurarii si restructurarii interne. Sedentarizarea comunitatilor
agrare, stabilitatea lor ca sate sau schimbarea lor greu perceptibila s-a datorat atit ritmului lent
al progresului tehnicilor agricole si pastorale, cit si, sau mai ales, tendintei de evolutie a
satelor conIorm modelului sau legii nescrise a echilibrarii interne. De Iapt, contributia
stiintiIica a ilustrului sociolog deriva tocmai din Iaptul ca reuseste sa elaboreze, pe baza unui
,munte de date' de teren, modelul teoretic al sistemului de autoreglare a comunitatilor
agrare. ,Este vorba - asa cum arata H. H. Stahl - numai de un proces de echilibrare dinamica,
obtinuta din mers, intr-o permanenta compunere dialectica intre Iortele opuse, aIlate in
contradictie, in care starile de echilibru nu sunt atinse decit intimplator, ca un moment de
trecere de la un plus la un minus, Iata de un nivel, calculabil doar teoretic si admisibil doar
ipotetic' (H. H. Stahl, 1980).
Modelul comunitatilor agrare cu sistem de autoreglare interna, deci un model de sat
abstract (desprins din studiul satelor libere romanesti care dainuie in anumite zone pina in
zilele noastre), generalizabil insa, cuprinde cinci indicatori sau dimensiuni de baza interne,
aIlate in relatie cu alte elemente ,perturbatoare', in primul rind din exteriorul satului.
Aceste elemente sunt: A. teritoriul; B. tehnica de productie; C. populatia; D.
productia si E. organul administrativ obstesc. Toate aceste elemente se interconditioneaza
pentru a asigura autoreglarea dinamica a comunitatii.
Teritoriul (vatra satului, cimpul, padurea, apa) constituie baza intregii vieti sociale,
avind o supraIata determinata de conditiile sociale existente (tipul culturii agricole, cresterea
animalelor, unelte, transport, masa demograIica etc.).


67
Tehnica de productie reprezinta acele mijloace sau instrumente de productie agricole si
pastorale care joaca un rol determinant in ceea ce priveste marimea teritoriului satesc si
volumul demograIic al satului. Tehnicile de productie evolueaza dobindind speciIicitate in
ceea ce priveste agricultura nomada itineranta (schimbarea periodica a terenului, mai tirziu
reglementata de obste), agricultura in tarlale (cu unelte perIectionate, seminte mai bune,
prelucrarea ingrasamintelor si rotatia dupa un numar cit mai restrins de ani, de regula 2-3 ani),
tehnicile pastorale (de crestere a vitelor in turme, ciurde etc. sau individual, in Iiecare
gospodarie) si tehnicile mestesugaresti (trecind de la mestesuguri gospodaresti la mestesugari
sau tehnicieni precum Iierarii, ciubotarii, rotarii, dogarii, morarii, cojocarii etc., care lucrau
pentru sat).
Populatia constituie o structura demograIica aIlata initial in Iaza unui ,izolat social' si
,demograIic', adica era Iormata dintr-un grup restrins de oameni Iara contacte economice si
matrimoniale cu alte grupuri similare, ba chiar se aIla in relatie de rivalitate sau de
diIerentiere in ierarhia sociala, sub Iorma de sate libere Iata de sate aservite. Cercetarea
hotarelor si tehnicilor utilizate arata ca satele cuprindeau doar citeva zeci de Iamilii. Cresterea
demograIica a condus Iie la dezvoltarea tehnicilor agricole Iie/si la roiri (desprinderea unei
parti din populatie de satul matca si Iormarea altor sate). Supradensitatea a condus la
endogamie, in interiorul satului (intre cetele de neam) si exteriorul lui, si exogamie, in cadrul
Iiecarei cete.
Organul administrativ al comunitatii este Iormat din obste, respectiv dintr-o adunare
generala a tuturor capilor de Iamilie din sat, avind ca lideri neoIiciali pe ,oamenii buni si
batrini'. Obstea era organul care reglementa relatiile dintre populatie, teritoriu si tehnicile de
productie. Ea avea drepturi si indatoriri speciIice in ceea ce priveste: amestecul in organizarea
proceselor de productie; amestecul in viata publica sau privata a satului; amestecul in crearea
si aplicarea obiceiului pamintului; amestecul in reglementarea relatiilor intercomunitare; drept
de monopol sau cel putin de supraveghere a relatiilor comerciale cu exteriorul; drept de
preemtiune impotriva vinzarilor Iunciare; indatoriri si drepturi in privinta relatiilor cu statul;
dreptul de a reprezenta comunitatea si mandatarii obstei.
Procesul de dereglare si schimbare a sistemului comunitar se datora atit unor cauze
interne, Iiind determinat de relatia contradictorie dintre proprietatea (interesul) privata,
Iamiliala si cea obsteasca, avind ca rezultat si aparitia chiaburimii locale, cit si unor cauze
externe, Iiind determinat de patrunderea in sat a unor acaparatori nebastinasi, aspect Iacilitat
de piata.


68
Modelul de autoreglare dinamica interna elaborat de H. H. Stahl pe baza studiului satelor
devalmase romanesti (conservate in esenta, pina in secolul al XX-lea) are caracteristicile
modelului ecosistemic elaborat in cadrul ecologiei sociale. De altIel, un model similar de
analiza a comunitatilor umane in general a Iost dezvoltat de scoala de ecologie sociala
americana prin anii 60, avind ca reprezentanti de Irunte sociologi ca: A. Hawley, G. Lensky,
J. Kasarda, O. Duncan. ConIorm lui A. Hawley, unul dintre Iondatorii ecologiei umane, viata
colectiva este privita ca un proces de adaptare rezultata din interactiunea mediului, populatiei
si organizarii. Rezultatul este un ecosistem care tinde spre echilibru, exact ca in conceptia
proIesorului H. H. Stahl, iar elementele de baza ale ecosistemului sunt: mediul, populatia si
mecanismul adaptativ. Alti specialisti, precum Duncan, adauga si tehnologia, ca al patrulea
element al ,complexului ecologic'. Ecosistemul apare astIel ca o structura de dependente
reciproce intre elementele sale Iormate din unitati Iunctionale, relatii si Iunctii speciIice si
este caracteristic tuturor tipurilor de colectivitati teritoriale, nu numai comunitatilor agrare.
Schimbarea insa este determinata preponderent din exterior, nu ca in cazul comunitatilor
satesti prezentate de H. H. Stahl, unde relatiile interne genereaza preponderent schimbarea
(Hawley, Human Ecology, 1987).

Specificul satului romanesc devalmas
Esenta contributiei stiintiIice a sociologului H. H. Stahl la cunoasterea realitatilor sociale
deriva din studiul sistematic al satului rominesc. Utilizind metoda monograIiei sociologice -
dezvoltate in cadrul Scolii de sociologie de la Bucuresti, condusa de Dimitrie Gusti - la a
carei elaborare si perIectionare Stahl a avut o contributie majora, care se regaseste inca din
1934 in volumul ,Tehnica monograIiei sociologice', el reuseste sa oIere o cunoastere
aproIundata a satului, mai ales a asezarilor razasesti de tip arhaic. Prin cercetarile de teren
desIasurate in principal in satele: Nerej din Tara Vrancei, Dragus din Tara Oltului, Fundul
Moldovei din judetul Cimpulung Moldovenesc, Runcu din judetul Gorj, Cornova din Iostul
tinut al Orheiului, H. H. Stahl a reusit sa Iormuleze modelele de evolutie a satului romanesc
razasesc de tip arhaic, in esenta a satului devalmas romanesc. Lucrarea de reIerinta in acest
sens ramine ,Nerej - un village d`une region archaique' ( 3 vol.) iar cunostintele sistematice
dobindite prin cercetarile de teren sunt prezentate sintetic in 1946 in ,Sociologia satului
devalmas romanesc', vol. I si apoi in 1950-1965 in ,Contributii la studiul satelor devalmase
romanesti' (3 vol.).


69
In primul rind, datele obtinute din cercetatea satului Nerej, actiune inceputa in 1927 si
incheiata in 1938 prin monograIierea completa a satului pilot (Nerejul) si monograIierea
sumara a restului satelor din regiune, i-au permis lui H. H. Stahl rasturnarea conceptiei
existente pina atunci, conIorm careia satele romanesti ar Ii de tip genealogic, adica ar deriva
dintr-o Iamilie originara, Iolosind o devalmasie pe spita de neam, Iunctionind mostenirea
ereditara. In Iapt, H. H. Stahl a observat ca avem de-a Iace cu ,o devalmasie care nu avea
nimic Iamilial in ea. . . caci o intreaga regiune cunostea o organizare sociala care se aseamana
mai mult cu Statul, decit cu Iamilia'. . .
Prin urmare, satul romanesc nu era un simplu total de gospodarii individuale, o
juxtapunere de proprietati individuale care s-ar Ii nascut ele insele prin ,ocupatiune'.
,Titularii de drepturi de proprietate - arata H. H. Stahl - sunt colectivitatile organizate, iar nu
gospodariile individuale. Acestea se constituie abia tirziu, printr-un proces de dezagregare
interna a colectivitatii'. Deci, ,cea dintii proprietate constituita consta in determinarea unor
mari spatii prin trasarea unor limite despartitoare intre diverse colectivitati' (H. H. Stahl,
1946). Ca atare, arata in continuare H. H. Stahl ,. . . aceste teritorii agrimensural determinate
presupun existenta unui Stat inchegat sau macar existenta unor organizari qvasi-statale,
nascute prin conIederarea satelor unei regiuni. . .'.
H. H. Stahl deIineste satul romanesc astIel: ,Este o Iorma de convietuire sociala, pe un
trup de mosie, a unui grup biologic inchis, deseori legat prin rudenie de ceata, traind in
gospodarii Iamiliale, asociate intr-o obste care, prin hotariri luate de adunarile ei generale, are
dreptul de a se amesteca in viata particulara a Iiecarei gospodarii, potrivit regulelor juridice
ale devalmasiei si conIorm mecanismului psihic al obstei pe baza de traditii diIuze'.
Aceasta Iorma de convietuire sociala este valabila atit pentru satele razesesti (libere), cit
si pentru cele clacasesti. Esenta lor de sate devalmase - in sensul larg al cuvintului - nu
inseamna, in conceptia proIesorului nostru, ca in realitate exista un astIel de ,sat romanesc',
ci ca exista ,sate romanesti' care pot Ii caracterizate generic ca atare. El Iormuleaza o
tipologie a satelor romanesti, tinind seama nu numai de natura economica a ocupatiilor, ci si
de Iormele de organizare sociala. Se incearca astIel depasirea clasiIicarii clasice a satelor,
conIorm trecerii omenirii prin Iazele obligatorii - ,vinatoare-pastorie-agricultura' - si a
considerarii pastorului ca un nomad primitiv, iar agricultorul un sedentar evoluat. H. H. Stahl
accepta ca alternativa ,ori cioban nomad ori agricultor sedentar' este Ialsa. Ipoteza
conIirmata de cercetarile savantului este aceea ca, in viata sociala a satelor romanesti,
,pastoria si agricultura se imbinau armonios', ceea ce nu inseamna ca toate satele noastre au


70
Iost intotdeauna deopotriva de pastorale ca si de agricole'. Prin urmare, pot Ii determinate
tipuri de sate pastorale si agricole, precum si tipuri intermediare de sate, mixte. Dar, ,satul de
tip pastoral nu este insa un sat in care nu se practica decit exclusiv cresterea de vite, dupa cum
nici satul agricol nu este un sat care nu cunoaste decit agricultura' (p. 44). ConIorm
concluziilor lui H. H. Stahl, intr-un sat pastoral, obstea este cea care reglementeaza colectiv
cresterea de vite, lasind agricultura la liberul plac al Iiecarui satean in parte. Majoritatea
terenurilor satului sunt constituite din padure si islaz, supuse unui drept comun de libera
exploatare, in sistemul devalmasiei absolute. In satul agricol, obstea reglementeaza
activitatea agricola a oamenilor, principala ei preocupare Iiind tarinele sau raclele de pamint
care tind sa acopere totalul supraIetei satesti, iar islazul si padurea isi micsoreaza supraIata.
In satul mixt pastoral-agricol, obstea oIera o reglementare a activitatii agricole a
gospodariilor componente, Iixind portiuni (racle) din teritoriul satului in care toti membrii
satului au un drept egal. Gardul colectiv al tarinii desparte ansamblul teritoriului agricol de
restul islazului.
Dincolo de divizarea in raport cu organizarea economica si juridica a teritoriului satesc,
H. H. Stahl constata importanta Iormei de asociere sau de societate umana de care se servesc
oamenii in activitatea lor economica si in aceasta consta, dupa parerea noastra, esenta
contributiei sale. Satul devalmas, arata H. H. Stahl, ,reprezinta tocmai o Iorma de asociatie
egalitara (subl. in text) a unor gospodarii' (p. 47), condusa Iiind de obste sau adunarea in
sIat a tuturor capilor de gospodarie din sat.
In interiorul satului, diviziunea muncii este simpla, predominind cea liniara, in sensul ca,
practic, toate gospodariile Iac aceeasi munca, in acelasi ritm, potrivit acelorasi regulamente de
munca si ascultind de o aceeasi porunca (subl. n.). Pe linga aceasta, exista si o diviziune ,de
atelier' a muncii satesti, adica de specializare economica a unor gospodarii in cadrul unui
ansamblu economic satesc, in care existenta gospodariei casnice inchise nu exclude
necesitatea unor mestesugari specialisti, lucrind pentru clientela redusa a satului sau, uneori,
pentru un grup mai mare de sate ( in special cuprinzind sate de munte si de ses, cu schimburi
de servicii mestesugaresti si de produse specializate).
Diviziunea sociala a muncii, care da nastere categoriilor sociale deosebite, apare de abia
in etapa de disolutie a satului devalmas, cind se realizeaza si trecerea de la tipul satului liber,
in care obstea gospodariilor detine totalitatea drepturilor patrimoniale si administive, la tipul
satului seniorial, in care un stapinitor imparte cu obstea taranilor sai ansamblul de drepturi


71
caracteristice obstilor libere. In trecerea de la un tip la altul, H. H. Stahl enunta urmatoarele
categorii de sate ipotetic existente:
satul unui grup de tarani liberi;
satul unui grup de tarani, admitind in sinul cetei straini carora le determina un regim
special de dijma;
satul boieresc, in care, din vechime, obstea satenilor s-a aIlat in mina unui stapinitor;
satul colonie, recent inIiintat de un boier sub Iorma unei slobozii;
satul cu dubla ceata devalmasa, din care una boiereasca si alta taraneasca;
satul in care grupa boiereasca s-a contopit cu obstea taraneasca.

Tipul de orinduire tributala in Romania
O alta contributie stiintiIica notabila este legata de existenta si specificul orinduirii
tributale romanesti.
Plecind de la caracteristicile comunitatilor agrare romanesti, in special de la analiza
modurilor de exploatare a comunitatilor agrare, H. H. Stahl gaseste argumente ireIutabile
pentru existenta unei orinduiri tributale pe teritoriul romanesc si propune, pe aceasta baza, o
periodizare a istoriei sociale a Romaniei, diIerita de cea larg acceptata la un moment dat. H.
H. Stahl aduce argumente originale in sprijinul teoriei, vehiculate si de alti ginditori, ca Ion
Banu si Miron Constantinescu, conIorm careia, in Romania preIeudala, a existat o orinduire
tributala de tipul despotiilor asiatice sau a modului de productie asiatic. Se pune la indoiala
astIel existenta, in perioada post romana a Daciei, a unei orinduiri Ieudale pe teritoriul
Romaniei si chiar a unei orinduiri sclavagiste anterioare (pe timpul ocupatiei romane).
Inca din anii 30, H. H. Stahl arata ca satele devalmase romanesti constituie un mod de
productie sui-generis, caracterizate, mai intii, de modelele de exploatare tributala si abia apoi
de unele Ieudale. Contributia sa a Iost sintetizata apoi, in special, in lucrarile publicate in
1966, 1980 si 1992. In esenta, caracteristicile ,orinduirii tributale' romanesti deriva din
modurile de productie si modurile de exploatare a satelor devalmase romanesti.
Modul de productie, in cazul satelor devalmase romanesti, este caracterizat de practicarea
unei agriculturi rudimentare, itinerante, organizata - ca tehnica de productie - pe baza unei
devalmasii absolute. In aceasta situatie, clasa boiereasca, in Iormare, nu detine mijloacele de
productie (care apartin Iamiliilor care Iormeaza satul) si nu se amesteca in organizarea
proceselor de productie (acesta Iiind rolul obstei), ci se margineste sa pretinda preluarea
plusproduselor obtinute. Relatiile cu cei care produc sunt, deci, de natura parazitara, ceea ce


72
arata ca avem de-a Iace, astIel, cu o ,exploatare tributala' dar nu cu o orinduire tributala,
inca. De abia in Iaza in care exploatatorii comunitatilor agrare se instaleaza pe teritoriul
cucerit si se transIorma in clasa sociala, Iormind impreuna cu cei exploatati o Iormatiune
social-economica, se poate vorbi de o orinduire tributala. Ea continua astIel atit timp cit
clasa exploatatoare se va multumi sa incaseze produse si munci, Iara a interveni in procesul
de productie si asupra dreptului de proprietate.
Satele devalmase romanesti oIera un model de orinduire tributala speciIica, in care exista
(H. H. Stahl, 1980):
structuri economice alcatuite din comunitati agricol-pastorale, cu mod de productie si
relatii de productie speciIice devalmasiei dar producatoare de surplus (plusprodus);
clase exploatatoare neimplicate direct in relatiile de productie satesti, adica sunt lipsite
de dreptul de proprietate asupra mijloacelor de productie si de amestec in organizarea
proceselor de productie;
o prelevare a plusproduselor sub Iorma tributului, adica de predare de bunuri de catre
o colectivitate unei alte colectivitati, la termene stabilite, in cantitati globale ( in sistem de
cisla, nenominalizate pe cap de agricultor) si portabile;
o centrala a colectivitatii exploatatoare, avind sarcina stabilirii, incasarii si
redistribuirii tributului in sinul sau. Drepturile sale sunt exclusiv Iiscale, exploatarea sa Iiind
parazitara.
Orinduirea tributala a satelor devalmase se dezagrega treptat, pe masura ce membrii
grupului exploatator se substituie centralei statale in drepturile de incasare a tributului si se
implica in drepturile obstei comunitatilor agrare (organizarea productiei, stabilirea tributului
pe cap de gospodarie, participarea directa la producerea bunurilor).
SpeciIicul comunitatilor agrare romanesti era dat de catre caracterul itinerant (schimbarea
terenului Iolosit permanent) al agriculturii, bazat pe tehnici agricole rudimentare. Aceste
Iormatiuni comunitare satesti deriva din comunismul primitiv, deci existau in statele dacice
din perioada preromana. Ele erau organizate conIederal (mai sigur, sub Iorma de ocoale sau
tari) si aveau un caracter razboinic, mai ales de aparare impotriva navalitorilor asiatici (ceea
ce le deosebeste de comunitatile agrare asiatice). Mai mult, exista un grup sau o clasa
exploatatoare si un caracter statal al domniei (bazat pe conIederatiile de comunitati satesti, dar
si pe colaborarea initiala a acestora cu grupul cuceritor), pentru ca apoi sa asistam la o
alungare a cuceritorilor si o revenire a teritoriului. In acest Iel, pentru a-si asigura exploatarea,
grupul dominant se organizeaza sub Iorma unei centrale statale, adica in domnie, preluind pe


73
cont propriu prelevarea prin tribut a plusproduselor si asumindu-si obligatiile de administrare
a teritoriului. Domnia nu avea insa un caracter despotic, de tipul celui asiatic, puterile
domnului si ale grupului dominant Iiind reduse, neavind de executat mari lucrari hidraulice si
putere de constringere, ca despotul oriental. Chiar curtile domnesti aveau capitale succesive
destinate luarii in stapinire si controlului teritoriului. Exploatarea se realiza prin ceea ce I.
Wallerstein a denumit mai tirziu cash crop labor (exploatare in sistem Iiscal-comercial), dar
marimea tributului era Iixata pe intreaga comunitate nu pentru Iiecare gospodarie in parte.
Concomitent cu exploatarea tributala a aparut si exploatarea de tip Ieudal, cele doua
tipuri de exploatari putind coexista chiar daca unele domina la un moment dat. Insasi
boierimea are o origine cu precadere locala. Ea s-a constituit sub Iorma unei aristocratii
conIederale dintre Iosta patura de razboinici si capetenii de conIederari de comunitati agrare,
care primeau subsidii din partea comunitatilor agrare pentru serviciile de interes public eIectiv
pastrate. Boierul devine, in acest Iel, stapinul unor sate devalmase, aservite sau chiar libere,
dar pe care le exploateaza in relatii de tip Ieudal. Adica, boierimea se substituie obstelor, se
amesteca in organizarea proceselor de productie, conIiscarea plusproduselor in cantitati
proportionale cu rezultatele obtinute (in dijma, stabilita de unu la zece, incasarea dijmei se
Iace pe cap de gospodarie), Ioloseste munca gratuita sub Iorma de claca a taranilor pentru
propria gospodarie, detine monopolul unor exploatari economice, precum moara, circiuma,
reprezinta comunitatea sateasca in Iata organelor de stat.

Teoria obstei pe baza de traditii difuze
Elaborarea teoriei obstei pe baza de traditii diIuze are la baza recunoasterea importantei
traditiei in cadrul proceselor sociale si a evolutiei culturale.
Un rol important este acordat traditiei transmiterii bunurilor spirituale, in special
mecanismului transmiterii de idei si mesaje in cadrul comunitatilor umane de tip rural.
Dintre procedeele de transmitere a mesajelor, sunt analizate: vorbirea, obiectele, semnele sau
scrierea, muzica etc. Receptarea mesajelor se realizeaza printr-o serie de modalitati precum:
executarea ordinelor primite, imitarea comportamentala, memorizarea de Iormule tip, zicale,
melodii etc. si invatamintul propriu-zis, adica transmiterea metodica de cunostinte de la
maestru la ucenic.
Procesul de transmitere de idei de la un om la altul si de la o generatie la alta este
inIluentat de ceea ce se cheama amnezia sociala (proces de retinere sau imitare a unor Iorme
carora li s-au pierdut sau uitat semniIicatiile) si memoria grupala. Prin memoria grupala are


74
loc, de Iapt, trecerea ,traditionala' de bunuri culturale de la un grup la altul. Traditiile se
pastreaza deci in sinul unui grup social prin contaminare, atit timp cit si grupul dureaza sau
poate Ii reconstituit la scurte intervale de timp, astIel incit, in grupul nou Iormat, sa existe
membri din vechea Iormatie, de la care se poate invata traditia.
Mecanismul social prin care viata culturala dainuie si se dezvolta, H. H. Stahl il numeste
,obste pe baza de traditie difuza'. SpeciIicul sau este dat de Iaptul ca tot grupul sau intreaga
comunitate participa la maniIestarea vietii culturale (sau la transmiterea culturala), Iiecare
membru detinind doar un Iragment din cultura globala ,anonima, colectiva si permanenta'.
Membrii grupului au constiinta ca viata culturala traieste prin ei, astIel incit isi iau in serios
rolul pe care-l au de jucat, crezind realmente in eIicacitatea gesturilor si cuvintelor lor. Atunci
cind nu se mai aduna grupele sociale sau ,obstile' in sinul carora se mentine traditia diIuza,
moartea Iolclorului este Iatala, in locul culturii ,poporane' aparind cultura ,populara', de
masa (H. H. Stahl, 1983).

Contributii metodologice la cunoasterea comunitatilor rurale romanesti
Unul din laureatii Premiului Nobel - l-am numit pe Konrad Lorenz - spunea ca omul de
stiinta trebuie sa Iie gata sa renunte in Iiecare dimineata la o ipoteza, daca aceasta se
dovedeste Ialsa. In zorii carierei sale stiintiIice, ca asistent al proIesorului Dimitrie Gusti care
credea ca ,sociologia va Ii monograIica sau nu va Ii' (D. Gusti, 1940), H. H. Stahl era
convins ca singura cale de cercetare a unitatii sociale a satului romanesc o constituie
monograIia sociologica (H. H. Stahl, 1940). In plina maturitate creatoare, proIesorul H. H.
Stahl, reexaminind experienta sa proIesionala lunga de o jumatate de veac, marturisea ca
,staruintele multora din cercetatorii de azi, proIesionisti sau simpli amatori, de a continua
executarea de monografii rurale au darul de a ne mihni, daca nu chiar sa ne supere' si ne
indemna ,sa raminem cu imaginea lui Gusti cel din 1946 mai curind decit cel al lectiei lui
inaugurare din 1910' (H. H. Stahl, 1975), aratind ca intreaga scoala a proIesorului Gusti a
evoluat de la campanii de cercetari oarecum ,intimplatoare' la ,un plan de cercetare
sistematica a intregii tari' pentru cunoasterea aproIundata a problemelor sociale. La amurgul
vietii si al pilduitoarei sale activitati stiintiIice, proIesorul nostru ne atragea atentia sa
urmarim problemele de extrema importanta si urgenta: industrializarea si urbanizarea,
,problema agrara' - data Iiind cooperativizarea - ne mai constituind o tema de interes si
activitate. Ne mai indemna proIesorul sa nu ne irosim vremea Iacind monograIii de sate ,la
intimplare', ci sa gasim tipurile de sate, in urma carei operatii sa studiem in amanuntime cite


75
un sat din Iiecare tip si sa ne centram cercetarile sociologice pe zone urban-rurale, care
reprezinta ,una din problemele cheie ale lumii noastre'.
Si-ar pastra proIesorul H. H. Stahl, daca ar putea vedea schimbarile radicale din Romania
dupa decembrie `89, indemnurile? Suntem convinsi ca proIesorul nostru ar Ii procedat ca un
autentic om de stiinta - asa cum l-am cunoscut - si ar Ii renuntat la paradigma in care a lucrat
in ultimele decenii. Ne-ar sIatui - credem cu tarie - sa studiem ,problema agrara', sa Iacem
monograIii de sate, chiar Iara un plan cuprinzator de cercetare a intregii tari. Ne bazam in cele
aIirmate mai sus pe invatatura scolii de sociologie din Bucuresti, al carui ilustru reprezentant
a Iost H. H. Stahl: sa dam intiietate Iaptelor si nu ideilor despre Iapte. Punerea in posesie
(reIacerea proprietatii private asupra pamintului), incurajarea vietii comunitare,
descentralizarea si democratizarea, resuscitarea identitatii individuale si colective - toate
acestea se constituie in argumente pentru mentinerea necesitatii de a ne reintoarce la
monograIia comunitatilor rurale ,izolate', luind seama de esecurile si izbinzile scolii
sociologice de la Bucuresti, expuse magistral de proIesorul H. H. Stahl in cele doua volume
ale lucrarii de reIerinta ,Teoria si practica investigatiilor sociale' (1975).
Asadar, pledam pentru relansarea monograIiilor exhaustive ale comunitatilor rurale, Iara
a pune sub semnul intrebarii utilitatea si valoarea stiintiIica a tipologiilor si a monograIiilor
sumare, centrarea pe ,probleme' sau cercetarea zonala. Cu alte cuvinte, militam pentru
tehnica monograIiei sociologice, asa cum a Iost ea prezentata de H. H. Stahl (1934).
Sociologia monograIica reprezinta marcatorul identitar al sociologiei romanesti, dupa cum -
de exemplu - sociologia poloneza poarta marca biograIiei sociale. Cunoasterea propriei
natiuni prin monograIii sociologice si-au pus-o la sIirsitul primului razboi mondial si
sociologii maghiari, polonezi, sirbi sau cehi, ,insa putem aIirma Iara gres ca sociologia
natiunii romane, asa cum a Iost ea Iormulata de catre scoala sociologica romaneasca, este
superioara. Din acest punct de vedere avem o intiietate care merita subliniata' - declara H. H.
Stahl intr-un interviu ce ni l-a acordat la implinirea virstei de 80 de ani, publicat Iragmentar in
revista ,Contemporanul' (nr. 45 din 6 noiembrie 1981) si republicat aproape integral in
,Sociologie romaneasca', in numarul omagial, inchinat memoriei proIesorului nostru (nr. 5
din 1992, pag. 533-543). In acelasi interviu, H. H. Stahl mai remarca Iaptul ca scoala
sociologica romaneasca ,este cea dintii scoala de sociologie care a aIirmat ca sociologia este
o sinteza a tuturor disciplinelor particulare, deci ca sociologia este prin menirea ei
interdisciplinara si este prima care nu numai ca a aIirmat acest lucru, ci a si realizat cele dintii
echipe de cercetare interdisciplinara la teren'.


76
Nu H. H. Stahl a Iost primul care a prezentat rezultatele experientei romanesti de
monograIiere a colectivitatilor rurale: ,Intr-un volum antemergator din aceasta serie a
Bibliotecii Sociologice editata de Institutul Social Roman, d
ul
Traian Herseni a inIatisat
publicului rostul, metoda si problemele unei monograIii sociologice. O introducere a d
lui
D.
Gusti punea intr-un cadru de doctrina si de sistem toate publicatiile, care vor urma, ale seriei'.
Este vorba de volumul inaugural al seriei (Traian Herseni, 1941). Dar proIesorul nostru, H. H.
Stahl, a pledat cel mai staruitor pentru indepartarea sociologilor ,de plamadire de carti noi din
carti vechi' si pentru apropierea de teren pentru cercetarea directa a realitatii sociale, unde
,viata se gindeste si gindul se traieste'. Tot domnia sa a expus, cel dintii, tehnica de lucru
comuna tuturor cercetatorilor integrati in echipele monograIice interdisciplinare. Si a Iacut-o
Iara putinta, la acea data, de a mai adauga sau de a elimina ceva. Citi sociologi pe plan
mondial isi puneau in anii 30 - 40 problema metodologica a relatiei dintre teorie, metoda si
tehnica in cercetarea empirica a realitatii sociale?! Cu siguranta, nu prea multi. H. H. Stahl s-a
aplecat de la inceput asupra acestei probleme si a urmarit-o constant. Iata ce spunea in
lucrarea sa din 1934: ,problema cea dintii care ni se pune este cea a clariIicarii ideilor pe care
le avem despre ceea ce este sau nu este semniIicativ pentru o societate' (p. 5). Mai departe,
tinarul om de stiinta, academicianul de mai tirziu, preciza: ,Prima grija metodologica si cea
mai importanta dintre toate trebuie sa Iie stabilirea ipotezelor' (p. 5). Permanenta raportare la
teorie in cercetarile monograIice, ca si ,reintoarcerea violenta spre teorie' (p. 79), cind
sociologul se simte in pericolul de a se ineca in Iapte, constituie un principiu metodologic
asupra caruia a atras atentia neobositul cautator al ,cauzalitatii sociale, prin determinarea, in
bloc, a tuturor Iactorilor ei conditionanti' (p. 80). Cit de Irumos spunea H. H. Stahl, reIerindu-
se la relatia dintre teorie si metoda: ,reinvierea preocuparii teoretice este pentru cercetaror o
reinviere a insas putintei de a Iace noi observari de Iapte' (p. 79).
Si alte principii ale metodologiei sociologice moderne le gasim in scrierile de acum mai
bine de o jumatate de veac ale lui H. H. Stahl: principiul unitatii cantitativ / calitative si
cunoasterea Iaptelor sociale, abordarea holistica a societatii s. a. Nu vom starui asupra lor.
Vom spune doar ca H. H. Stahl, spre deosebire de D. Gusti, nazuia spre intelegerea legilor
sociale de evolutie a comunitatilor rurale, a societatii in ansamblu si vedea sociologia natiunii
integrata in evolutia omenirii, asa cum istoria romanilor trebuie integrata intr-o istorie
universala ( vezi interviul publicat in ,Sociologie romaneasca, nr. 5 din 1992).
PerIectionarea tehnicilor de cercetare sociologica, observatiile ascutite privind
compatibilitatea diIeritelor tehnici utilizate in cercetarea comunitatilor rurale, Iormularea unor


77
reguli de aplicare a instrumentelor de investigatie ce-si pastreaza si astazi valabilitatea,
elaborarea unor planuri pentru cercetarea cadrelor si maniIestarilor, a unitatilor sociale,
relatiilor si proceselor sociale (plan pentru cercetarea cadrului istoric, pentru cercetarea
maniIestarilor juridice, a vecinatatilor), ca si punerea la dispozitia celor interesati de
monograIiile satesti a unor Iormulare privind Iunctionarea obiceiurilor pamintului si bunei
cuviinte in comunitatile rurale sunt, dupa opina noastra, contributii metodologice valoroase
nu numai pentru momentul in care H. H. Stahl le-a oIerit sociologiei, dar si pentru prezent,
daca nu si pentru viitor (vezi Indrumari pentru monograIiile sociologice, 1940, b). De
asemenea, ni se pare o contributie remarcabila a proIesorului H. H. Stahl la investigarea
comunitatilor rurale, in evolutia lor, semnalarea posibilitatii de utilizare de catre sociolog a
tehnicii ,arheologiei sociale', in paralel cu arheologia clasica a istoricilor, ,constind in
reconstruirea trecutului prin analiza ramasitelor materiale ale structurilor sociale, economice
si juridice' (H. H. Stahl, 1975, b). Din punctul de vedere al sociologiei rurale, proIesorul
nostru, care cauta in permanenta sa incorpoze in panoplia tehnicilor de investigare tot ce era
mai nou si mai valoros pe plan mondial, Iara a cauta sa Iie ,modern' cu orice chip, identiIica
doua probleme la care ,arheologia sociala' ar putea ajuta: a) identiIicarea ,vetrelor de sat' si
b) stabilirea ,trupurilor de mosie'. Ambele probleme au, Iara indoiala, si in prezent relevanta
stiintiIica si practica.
N-am vrea sa incheiem putinele noastre rinduri despre contributia uriasa a proIesorului
H. H. Stahl la cunoasterea comunitatilor rurale romanesti, Iara a mentiona superba lectie de
viata si de metodologie sociologica pe care a impartasit-o cu generozitate studentilor, celor
care si-au pregatit doctoratul sub indrumarea sa, tuturor celor care i-au stat in preajma:
,Regula cea mare de la care nu trebuie sa se abata / cercetatorul comunitatilor rurale,
sociologul in general / este aceea a respectului, mai mult decit atit, a iubirii pentru cei pe care-
i cerceteaza' (H. H. Stahl, 1934, b). Si aceasta lectie ni se pare a Ii de actualitate.
Referinte bibilografice

1. Fustel de Coulanges (1908) Cetatea antica, Bucuresti, Editura Meridiane, (1984 - traducere dupa
La cit antique)
2. Dimitrie Gusti (1940, a) Un sistem de cercetari sociologice la teren, in Indrumari pentru
monografiile sociologice (sub directia stiintiIica a d-lui proI. D. Gusti), Institutul de
Stiinte Sociale, Bucuresti, p. 6.
3. D. Gusti (sub redactia) (1940, b) Indrumari pentru monografiile sociologice, Bucuresti, Institutul
de Stiinte Sociale al Romaniei, p. 150, p. 343, p. 391.


78
4. A. Hawley (1987) Human Ecology. A Theoretical Essay, The University oI Chicago Press,
Chicago.
5. Traian Herseni (1931) Teoria monografiei sociologice. Cu un studiu introductiv: Sociologia
monografica, stiinta a realitatii sociale de D. Gusti, in ,Studii si cercetari', nr. 1,
Bucuresti, Editura Institutului Social Roman.
6. H. H. Stahl (1934, a) Tehnica monografiei sociologice, in ,Studii si contributii', nr. 2, Bucuresti,
Editura Institutului Social Roman, p. 5.
7. H. H. Stahl (1934, b) Op., cit., p. 10.
8. H. H. Stahl (1939) Nerej, un village dune region archaique, 3 vol., Bucuresti, Institutul Social
Roman.
9. H. H. Stahl (1946) Sociologia satului devalmas romanesc, vol. I. Organizarea economica si
juridica a trupurilor de mosie, p. 83-84, Bucuresti, Fundatia Regele Mihai I.
10. H. H. Stahl (1950-1965) Contributii la studiul satelor devalmase romanesti, 3 vol., Bucuresti,
Editura Academiei.
11. H. H. Stahl (1966) Les ansciennes communauts villageoises roumaines; asservissement et
pntration capitaliste, Paris, Centre National de la Recherche ScientiIique si Bucuresti,
Editura Academiei.
12. H. H. Stahl (1975, a) Teoria si practica investigatiilor sociale, vol. 2, Bucuresti, Editura
StiintiIica si Enciclopedica, p. 43-44.
13. H. H. Stahl (1975, b) Op. cit., vol. 1, p. 196.
14. H. H. Stahl (1980) Teorii si ipoteze privind sociologia orinduirii tributale, Editura StiintiIica si
Enciclopedica, p. 90, Bucuresti.
15. H. H. Stahl (1981)Amintiri si ginduri din vechea scoala a monografiilor sociologice, Bucuresti,
Editura Minerva.
16. H. H. Stahl (1983) Eseuri critice. Despre cultura populara romaneasca, Bucuresti, Editura
Minerva, p. 271.
17. H. H. Stahl (1992) Probleme confuze in istoria sociala a Romaniei, Bucuresti, Editura
Academiei Romane.


79
5. ANTON GOLOPENTIA - SOCIOLOGIA CA STIINTA, LA
MIJLOCUL SECOLULUI XX - Stefan Costea

Anton Golopentia este unul dintre sociologii romani multiplu nedreptatit. In primul
rand, de Iaptul ca si-a trait anii cei mai Iertili posibili ai vietii la cumpana dintre doua epoci
tulburi din istoria noastra nationala - sIarsit de epoca interbelica si inceput de epoca
dramatica, postbelica - care i-au marcat proIund si deIinitiv in mod neIavorabil viata sa de
intelectual de autentica vocatie nu numai stiintiIica, ci si sociala si cetateneasca.
In al doilea rand, de Iaptul ca, din motive ramase pana acum neelucidate, a Iost smuls
brutal din lumea stiintei si a cercetarii stiintiIice, in care se simtea atat de bine, arestat si
mentinut in detentie Iara proces, pana a decedat.
Ceea ce a Iacut ca, practic, viata sa proIesionala activa, sa Iie redusa la mai putin de
doua decenii.
In al treilea, de Iaptul ca datorita contextelor in care a Iost plasat si statutului social,
politic si moral rezultat nemijlocit al acestora, opera sa curmata intr-o Iaza de cristalizare si
maturizare, dar de o substanta si bogatie remarcabile, nu a putut Ii relieIata la adevaratele sale
dimensiuni, nici pana astazi.
Studiul de Iata se doreste o contributie modesta, limitata doar la una din componentele
esentiale ale acestei opere, menita sa contribuie la dezvaluirea tarzie |si dureroasa|, dar
obiectiva a locului si rolului eIectiv pe care Anton Golopentia le are in sociologia
romaneasca. Este vorba despre aportul lui Anton Golopentia la dezvoltarea teoriei sociologice
in sociologia romaneasca.
Preocupat de timpuriu de problemele teoretice si metodologice ale sociologiei ca
stiinta, de relatiile dintre sociologie si celelalte stiinte sociale si umane, ca si de relatiile
sociologiei cu practica sociala si politica, Anton Golopentia si-a consacrat primii ani de
activitate in domeniul sociologiei, eIectuarii unei extinse si aproIundate cercetari istorice si
critice, avand ca tema generica, stadiul si perspectivele dezvoltarii sociologiei ca stiinta la
mijlocul sec. XX. O asemenea cercetare a Iost Iavorizata de Iaptul ca, dupa ce si-a luat o
licenta in drept si alta in IilosoIie si a urmat sistematic cursurile si seminariile de sociologie,
etica si politica ale lui D. Gusti si H. H. Stahl, in anul 1933 a obtinut (la recomandarea lui W.
Sombart) o bursa de studii a Fundatiei RockeIeller, de 12 luni, in Germania,pentru anul
universitar 1933-1934. Tema propusa de Anton Golopentia si acceptata de Comitetul de burse
al Fundatiei a Iost ''Dezvoltari recente in teoria si metodologia sociologica si raporturile dintre


80
sociologie si celelalte stiinte sociale''. Dupa ce, un semestru, audiaza la Universitatea din
Berlin cursurile lui N.Hartmann, E.Spranger, A.Vierkandt, Klagger, W.Sombart s.a., cu care
nu reuseste sa identiIice puncte de interes major pentru el, pe parcursul semestrului doi, pe
baza unei consultari cu proIesorii Spranger si Sombart, isi reIormuleaza subiectul temei de
studiu, concentrandu-se pe analiza atitudinii lui Dilthey Iata de sociologie. Apoi, ca urmare a
contactului cu proI. Litt, care tinea la Leipzig un curs de ''Sistematica a stiintelor sociale'' si cu
proI.Hans Freyer, presedinte al Societatii germane de sociologie si director al Institutului de
istorie a culturii si de istorie universala, care Iacea prelegeri de ''Introducere in gandirea
sociologica'', Anton Golopentia obtine aprobarea Fundatiei RockeIeller de a-si trece
doctoratul la Leipzig cu o teza asupra sociologiei secolului XX, care, in Iorma deIinitiva, a
avut urmatoarea Iormulare: ''InIormarea conducerii statului si sociologia traditionala'' (
sustinuta in noiembrie 1936 si acceptata de Facultatea de FilosoIie a Universitatii din
Leipzig).
Aceasta este lucrarea de baza in care A.Golopentia isi prezinta in mod sistematic
concluziile cercetarilor eIectuate pe parcursul a trei ani de studii (ca urmare a obtinerii unei
prelungiri de inca 12 luni a bursei RockeIeller si a unei burse, pentru anul universitar 1935-
1936, de la Fundatia Humboldt), consacrate problematicii teoretice si metodologice generale
ale sociologiei. Investigarea atenta, analiza aproIundata si evaluarea rezultatelor acestei
cercetari, in lumina celor mai recente conceptii cu privire la structura teoriei sociologice sunt
de natura sa relieIeze cu pregnanta, atat marea capacitate de patrundere a problematicii
investigate, extinsa inIormatie documentara utilizata, cat si, indeosebi, modernitatea
perspectivei si a abordarii acesteia. Pentru ca, A.Golopentia si-a pus la mijlocul deceniului
patru al secolului nostru, un ansamblu de probleme, care continua sa Iie dezbatute si astazi, in
cele mai avansate lucrari de teorie, epistemologie si metodologie sociologica. AstIel, plasat
intr-un mediu, cu predilectie pentru analize teoretice si metodologice, cum era cel german, din
acea perioada si preocupat de a-si clariIica propria conceptie despre sociologie ca stiinta,
Anton Golopentia si-a circumscris aria de investigatie, pornind de la Iormularea urmatoarelor
probleme:
- care este bagajul de propozitii esentiale Iormulate pana la acea data, cu privire la
conditiile care Iac posibile si necesare societatea si viata sociala ?
- in ce conditii se desIasoara diIeritele procese sociale si in ce mod acestea se
structureaza si produc diIeritele conIiguratii ale organizarii sociale?


81
- cat de adecvate sunt achizitiile sociologiei de pana atunci, raportate la realitatile
sociale contemporane si, in ce masura, ''imaginea'' societatii pe care o contureaza este
in concordanta cu societatea reala si lumea sociala pe care acestea pretind ca le reIlecta
si le reproduc ?
- care sunt strategiile metodologice de abordare a sistemelor sociale si a
componentelor acestora; cat de valabile si de eIiciente mai sunt acestea ?
- ce probleme esentiale ale societatii si vietii sociale au Iost, sau continua sa Iie
ignorate de teoriile, doctrinele, sistemele sociologice clasice ?
- care sunt paradigmele sociologice dominante prin care aceste probleme au Iost
abordate, tratate si expuse si in ce masura acestea continua sa isi pastreze valabilitatea, sau nu?
Este vorba, trebuie sa o recunoastem, de un spectru larg de probleme, mai mult decat
esentiale, pe care nu si le punea orice sociolog si pe care, nu putea sa le cuprinda orice
"categorie" de sociologi. Este "meritul" , "sansa", sau "avantajul" lui ca, Anton Golopentia a
Iost printre cei ce si le-au pus si au incercat sa Iormuleze raspunsuri cat mai coerente si mai
temeinic intemeiate, la asemenea categorii de probleme stiintiIice Iundamentale.
ConIiguratia generala a situatiei sociologiei din acea epoca era marcata de un
ansamblu de caracteristici care circumscriu principalele dominante ale acesteia.
AstIel, dupa ce primele sisteme de gandire sociologica au Iost orientate spre
schimbarea ''constitutiei politice'' a timpului lor, elaborand chiar proiecte revolutionare de
transIormare a structurilor politice (desi nu isi propuneau sa Iavorizeze revolutiile) -
sociologia epocii analizate (prima jumatate a sec. XX) a renuntat la aceasta legatura originara
a disciplinei, cu practica sociala. Mai mult decat atat, aceasta problema a ramas neclariIicata
si a iesit din sIera de preocupari a sociologiei.
Sociologia era considerata exclusiv ca stiinta si numai in aceasta ipostaza i se mai
acorda drept de existenta, in societatile contemporane.
Desi niciodata pana atunci nu s-au eIectuat cercetari sistematice cu privire la istoria
patrunderii sociologiei in invatamant, in principal, in cel superior, ea s-a practicat si continua
sa se practice, in primul rand, datorita Iaptului ca a Iost admisa in universitate. O asemenea
situatie a avut consecinte considerabile asupra destinului ei ca stiinta. Prima dintre acestea a
Iost aceea ca, proIesorii de sociologie, asigurati in exercitarea proIesiunii lor prin planuri de
invatamant, sisteme de examene oIicial instituite si prin numiri pe posturi de catre autoritatile
statale, nu au mai Iost obligati sa se intereseze de relatiile sociologiei cu practica socio-
politica si, treptat, au renuntat la orice preocupare in acest sens.


82
O a doua a constituit-o Iaptul ca, in aceste conditii, s-au elaborat si publicat lucrari de
sociologie adresate in principal sociologilor, care le-au utilizat in activitatea consacrata Iie
Iormarii de noi generatii de proIesori de sociologie, Iie transmiterii unor cunostinte ''generale''
de sociologie studentilor din celelalte ramuri si tipuri ale invatamantului superior. Aceasta a
Iacut ca, sociologia traditionala sa existe, aproape peste tot, doar ca ''obiect de studiu'', devenit
aproape suveran, Iara nici o legatura cu viata sociala de dincolo de invatamant si scoala.
In consecinta, in istoria sociologiei au aparut si au Iost inregistrate ''sisteme''
sociologice, dupa ''sisteme'' sociologice, ''opera'' dupa ''opera'', Iara ca ''problema'' a carei
analiza si solutionare sa poata Ii identiIicata, in asa Iel incat practic, sociologia se conIunda cu
istoria sociologiei. Avem ''sociologii'' dar n-avem ''sociologie'', spunea Anton Golopentia (1).
Fiind vorba de eIortul, aproape exclusiv, de castigare de prestigiu in cercurile restranse de
specialisti, se considera ca opera sociologica de cel mai mare succes o reprezinta aceea care
are cele mai putine relatii cu operele predecesorilor, deci, cea care era cat mai individualizata
posibil. In acest Iel, observa Anton Golopentia , ''...sociologia este de decenii, o coexistenta de
''sisteme'' si de ''sociologii'', produse, inainte de toate, din dorinta de recunoastere a anumitor
sociologi''(2), ceea ce evident nu reprezenta o directie de evolutie productiva a sociologiei, in
campul cunoasterii stiintiIice.
Toate acestea au Iacut ca, in sociologie sa avem de-a Iace cu ceea ce A.Golopentia o
denumea o ''autonomizare pluralista'' a diIeritelor componente ale corpusului total al
sociologiei, concretizata in coexistenta a trei categorii de ''sisteme'' sau de ''opere'' sociologice:
a) sociologiile Iormale, care se rezuma, aproape exclusiv, la elaborarea de tipologii
ale realitatii sociale;
b) sociologiile istorico-empirice, care sunt preocupate de observarea si perceperea
doar a unor trasaturi caracteristice ale unor ''intamplari'' si ''stari'' sociale, trecute sau
prezente;
c) si sistemele sau doctrinele cu caracter de IilosoIie a istoriei, care oIera, dupa caz,
Iie int lungi.
Datorita acestei situatii, relatiile sociologiei cu celelalte stiinte sociale si ale spiritului
au ramas erpretari Iormale, Iie empirico-istorice, ale unor perioade istorice mai neclariIicate,
sociologia existand alaturi de celelalte stiinte, Iara nici o relatie semniIicativa cu acestea.
Chiar si atunci cand sociologia s-a asimilat stiintelor sociale, ea a continuat sa le ignore,
considerandu-le drept ''concurente neandreptatite'', incercand sa-si salveze pozitia si
pretentiile, plasandu-si eIorturile in zonele mai putin pretinse de celelalte stiinte sociale sau


83
umane. In aceeasi situatie de ''alaturare nedelimitata'' se aIla - sustinea Anton Golopentia - si
sociologia diIeritelor popoare, cat si diIeritele ''sociologii'' ale aceluiasi popor (3).
Asa se Iace ca, in sociologie, toate intrebarile ramase Iara raspuns sunt plasate sub
paravanul asezarii ''nehotarate'' a tuturor raspunsurilor date, si toate relatiile neclariIicate, sub
cea a asezarii Iara temei, a elementelor (4). De aceea, conchidea el, a activa in domeniul
sociologiei traditionale, presupunea, cel mult, o anumita capacitate de orientare in diIeritele
sociologii existente, pozitia stiintiIica a sociologilor Iiind evaluata aproape exclusiv, prin
intermediul eruditiei pe care erau in masura sa o etaleze. Un camp de maniIestare care a
crescut continuu, concomitent cu aparitia unui numar din ce in ce mai mare de ''noi
sociologii''.
''Din acest cerc nu se poate iesi: sociologia este pentru sociologi si sociologii pentru
sociologie''(5), ceea ce denota ''caracterul steril al sociologiei de pana acum''. S-a ajuns intr-o
asemenea situatie, pe de-o parte, datorita Iaptului ca, pentru motivarea activitatii sociologice a
Iost utilizata o ''metaIizica criptoplatonica''(6), care, reducand obiectul ei la aIirmarea
caracterului ''hotarator'' al cunoasterii trasaturilor generale si esentiale ale societatii, a condus
si la Iormularea ''axiomei'' potrivit careia, ''odata terminata'' (L. von Wiese) sociologia va Ii de
un Iolos ''hotarator'' pentru practica. Pe de alta parte, pentru ca ''bagajul instrumental'' general,
acumulat, Iie ca nu este de utilitate reala, Iie ca n-a Iost utilizat in mod corect. La care se
adauga si Iaptul ca n-au Iost produse criteriile necesare pentru stabilirea a ceea ce este util si a
ceea ce nu este util in investigarea si cunoasterea realitatii sociale.
Datorita tuturor acestor evolutii si stari, sociologii au ramas in postura de ''proIeti'' sau
''purtatori de cuvant'' ai unor astIel de generalitati despre societate si despre ''trasaturile ei
esentiale'', Iara nici o legatura cu practica sociala sau cu reprezentantii Iorurilor si ai
organizatiilor sociale reale.
Concluzia Iinala Iireasca, care deriva dintr-o astIel de diagnoza a starii sociologiei ca
stiinta, la mijlocul sec. XX este evidenta: vechea sociologie, redusa la o ''analitica pura'' ,
''Iormala'' a unei parti a Iaptelor si proceselor realitatii sociale, la explicatii modeste de
IilosoIie a istoriei sau simple interpretari a materialului etnologic si istoric, ori la activitatea
didactica din universitati, este ''inadecvata'' noii situatii in care se aIla popoarele si societatile
atrase in sIera de inIluenta a civilizatiei occidentale.
Cu bagajul sarac de cunostinte intamplatoare, care nu oIera aproape nimic necesar sau
notabil in materie de cunoastere sociala, cu cercetari care nu contribuie nici direct, nici
indirect la rezolvarea problemelor acute ale ''vremii noi'', sociologia este obligata sa-si


84
reconsidere in mod atent situatia, daca vrea sa supravietuiasca. Cu atat mai mult, cu cat este
din ce in ce mai clar ca secolul al XX-lea se aIirma ca un veac al ''rationalitatii'' si al
''rationalizarii'' ansamblului activitatii si vietii sociale; el se pregateste sa devina un secol
sever administrat, ''in state care nu mai sunt guvernate in mod liberal''(7). In consecinta, intr-o
civilizatie ''cuprinzator impregnata de rationalitate'', rationalitate care se va accentua in viitor
si care a ajuns la o ''valabilitate plenara''(8), nu mai este nici timp si nici loc, nici pentru
tergiversari si nici pentru subterIugii. Necesitatea innoirii este indubitabila, dar sensurile si
continutul acesteia nu sunt usor de deslusit.
Este meritul lui A.Golopentia ca, intelegand acuitatea problematicii si urgenta
necesitatii solutionarii ei, nu a ezitat sa se angajeze in abordarea ei si sa elaboreze un punct de
vedere propriu cu privire la modalitatile cele mai adecvate de solutionare a acesteia.
Decelarea demersului lui si prezentarea rezultatelor la care a ajuns sunt importante, intrucat,
in aceasta cercetare se gasesc ''in nuce'' proiectul intregii sale activitati ulterioare si liniile
directoare ale operei sociologice pe care, in scurta sa viata, a reusit sa o inIaptuiasca.
Fiind vorba de un obiectiv stiintiIic de o asemenea anvergura si complexitate -
eIectuarea "bilantului" dezvoltarii unei stiinte si determinarea directiilor evolutiei sale
ulterioare - pentru Anton Golopentia era clar ca sansele de reusita sau de esec depind de un
mare numar de Iactori. Primul pe care l-a luat el in considerare a Iost acela de a determina
modalitatile cele mai adecvate de realizare a unei asemenea actiuni.
In acest sens, ca cercetator exigent si riguros si-a propus urmatorul demers analitic:
a) "sa incepem a proceda intr-o maniera "economica" cu produsele acestei stiinte, iar
energia pe care ar solicita-o producerea ei sa nu o mai cheltuim la intamplare"(9);
b) sa identiIicam acele "lucruri provenind din sociologia sec. XIX, care mai pot Ii
utilizate si valoriIicate in sec. XX (pentru ca, spunea el, "nici macar masinile
invechite nu mai sunt date astazi la "Iier vechi", inainte de a se Ii demontat ceea ce
mai este utilizabil")(10);
c) sa stabilim in mod clar care sunt slabiciunile reale ale vechii sociologii si sa le
luam ca punct de plecare in actiunile de innoire a acesteia sau de creare a unei noi
sociologii, daca o asemenea stiinta mai este, eIectiv, necesara ?;
d) sa luam in considerare modalitatile in care asemenea probleme au Iost abordate
si solutionate in domeniul altor stiinte sociale, cum ar Ii: economia politica,
statistica, demograIia, stiintele juridice s.a.;


85
e) sa vedem daca nu cumva,chiar in cadrul sociologiei nu s-au mai Iacut asemenea
incercari si sa luam in considerare rezultatele la care acestea au ajuns.
Un al doilea Iactor esential al demersului il reprezenta sensul corect ce trebuia sa Iie
conIerit actiunilor de "lichidare"a sociologiei traditionale. Anton Golopentia era convins ca,
de Iapt, nu era vorba si nici nu era pe deplin justiIicat a se vorbi despre o "lichidare" propriu-
zisa a vechii sociologii ci, mai degraba, de "depasirea" stadiului evolutiv in care aceasta se
aIla si de reconstructia pozitiva a ei, in acord cu noile realitati si exigente ale societatilor
contemporane. In acest sens, el a si Iormulat obiectivul general ce trebuia urmarit: "lichidarea
adecvata a sociologiei traditionale", care in esenta, insemna a prelua din achizitiile anterioare
tot ceea ce s-a dovedit a Ii valabil si continua sa Iie util si astazi, si "adaugarea", de Iapt,
elaborarea si integrarea organica in "corpusul" reinnoit al disciplinei, a noilor elemente
teoretice, metodologice si practice impuse de noile contexte si continuturi ale epocii si
societatii.
Problema necesitatii reconstructiei sociologiei ca stiinta a societatii era clar conturata
in epoca. Incercari de raspunsuri la marile probleme antrenate de o asemenea intreprindere se
inregistrasera deja si se inregistrau chiar atunci.
O semniIicatie majora in aceasta dezbatere au avut-o lucrarile si conceptiile, de-acum,
clasicilor sociologiei: V.Pareto, cu ale sale preocupari privind "Iaptele si teoria" in sociologie,
relatiile dintre natura umana si natura societatii, actiunea umana, sistemul social, elitele si
echilibrul societatii, sau Max Weber, cu ale sale "Incercari asupra teoriei stiintei",
"Obiectivitatea cunoasterii in stiintele sociale si in politica sociala" sau "Incercare asupra
catorva concepte ale sociologiei comprehensive".
Anton Golopentia si-a luat ca punct de reper nemijlocit insa, doua incercari de reIorma
a sociologiei traditionale din Germania, inregistrate in deceniul trei al secolului nostru,
intrucat le-a cunoscut direct de la sursa, iar cu unii din autorii lor a lucrat direct (11). Este
vorba, in primul rand, de incercarile corelate ale lui F.Tonnies, Plenge si Andreas Walther,
care si-au propus ca obiective:
- identiIicarea si clariIicarea problemelor nesolutionate ale sociologiei ca stiinta;
- elucidarea sensului deosebit al "sociologiilor", care s-au conturat in ansamblul
"sociologiei";
- stabilirea locului sociologiei in sistemul stiintelor sociale si umane si al cunoasterii
sociale, in general.


86
In al doilea rand, este vorba de proiectul lui Hans Freyer si de pozitia sa Iata de
sociologia traditionala, de eIorturile sale consacrate clariIicarii raporturilor dintre sociologie
si practica politica. Dezbaterile consacrate acestei problematici au Iost purtate, atat in cadrul
mai restrans al publicatiilor stiintiIice academice (cum au Iost lucrarile si studiile: "O
diviziune a sociologiei" - F.Jonnies; "Cum ajunge sociologia la o privire de ansamblu a
problemelor ei ?" Plenge; "Pentru realizarea sociologiei totale" - A.Walther; "Sociologia ca
stiinta a realitatii" s.a.), cat si in mod public in cadrul Simpozionului germano-anglo- saxon
organizat de Thurnwald in "Revista pentru psihologia popoarelor si sociologie", pe parcursul
a trei ani, intre 1929-1931 (la care a participat si Anton Golopentia ).
Pentru A.Golopentia continutul si sensul general al dezbaterii s-ar putea sintetiza in
urmatoarele teze:
a) orice dezbatere consacrata problematicii logico-metodologice a sociologiei ar
putea deveni productiva, numai in masura in care se concentreaza pe ceea ce
constituie "coerenta" elementelor constitutive ale sociologiei si nu "separatiile" deja
operate in cadrul ei;
b) asemenea discutii pot spera sa Iie Iertile, daca vor contribui la demonsrarea
Iaptului ca multitudinea de probleme existente in sociologie nu reprezinta altceva,
decat parti distincte ale unei "armonii pline de sens", parti, intre care "cooperarea"
este obiectiv necesara, daca nu in alte privinte, cel putin in ceea ce priveste
metodele de investigatie;
c) chiar si cand este vorba despre principiile de baza ale marilor diviziuni operate in
corpusul sociologiei: sociologie Iormala sau istorica, empirism sau Ienomenologie,
universalism sau individualism sociologic etc., toate acestea ar trebui sa devina
"directii de munca" si "problematici complementare" si nu domenii de disputa a
unor "tabere" sau "secte" combatante, care se conIrunta si se reneaga reciproc;
d) cunoasterea realitatii sociale si umane este o "intreprindere" prea complexa si
extrem de diversiIicata pentru a putea Ii solutionata corect si deplin de una sau alta
din "sociologiile" exclusiviste existente si care se conIrunta, ea reclamand plasarea
Iiecarei probleme in parte la locul ei Iiresc, in ansamblul "sociologiei ca intreg" care,
numai pe aceasta baza poate sa isi rezolve "bogatia sarcinilor ce ii sunt destinate";
e) oricat de diIerite ar Ii "obiectele" de studiu ale sociologiei, Iiecare implica
utilizarea tuturor directiilor de cercetare de baza - teoretica, empirica, aplicativa -,
"daca cercetarea lor se vrea deplina". Domeniul central al investigatiei ramane


87
teoria, dar nu ca o dimensiune "autarhica" a demersului, ci intemeiata pe "empiria
descriptiva", care ii oIera baza de Iapte necesara pentru a o Ieri de "ingustime" si
"speculatie". In timp ce "busola cercetatorului empiric "in" istoria universala Iara
tarm" trebuie sa Iie "teoria sistematica in proces de devenire";
I) intrucat sociologul, spre deosebire de IilosoI, nu are de a Iace cu "netarmurirea
valorilor posibile", generale si absrtracte, sau cu o ierarhie valorica, egala pentru toti,
ci cu "valori realizate", "obiectivate" in viata sociala concreta, cu oameni concreti pe care ii
consiliaza sau cu grupuri sociale determinate ale societatii, lui ii revine sarcina de a
identiIica si "clariIica telurile cele mai apropiate", de a sugera masuri si actiuni, de a
elabora "planuri " si "programe de actiuni" pentru o organizare si conducere "inteligenta" a
vietii sociale.
Toate acestea implicand, deci, clariIicarea locului, rolului si Iunctiilor sociale ale
sociologiei, a raporturilor sale cu practica sociala, politica si cultural-educationala.
Avand in vedere acest sens al demersului, el a evaluat raspunsurile date de sociologii
germani amintiti acestei problematici, ajungand la concluzia ca acestea (in special cele ale lui
H.Freyer) sunt numai partial justiIicate si, in orice caz, ele nu pot Ii valabile decat pentru
societatea germana din acel timp. Aceasta, intrucat dupa ce H.Freyer analizeaza si
demonstreaza limitele conceptiilor si sistemelor sociale idealiste ale sec. XIX, care exclud
omul cu realitatea si vointa sa din desIasurarea si corelatiile necesare dintre evenimentele si
procesele vietii sociale, si dupa ce argumenteaza ca maniIestarea vointei umane si, in general,
a prezentei active a omului se regaseste in relatiile lui cu statul, in eIorturile de intemeiere si
de innoire a acestuia, Iormuleaza concluzia ca, daca sociologia doreste "sa-si serveasca
poporul si epoca istorica", trebuie sa Iie construita in Iunctie de cerintele care deriva din
necesitatile "reinnoirii realitatii statale". Respectiv, acelea privind "depasirea granitelor
oricarei constructii politice", captarea "Iortelor Iundamentale" si a resurselor necesare ale
poporului in acest scop, asigurarea conditiilor ordinii si progresului vietii statale si politice, in
general.
In acest context, intregul eIort de reconstructie a sociologiei trebuie sa Iie ghidat de
necesitatile ce deriva din actiunea "integratoare" a statului, "intemeierea dominatiei" si
innoirea statalitatii germane. Ceea ce implica imediat ca, principala sarcina a "noii sociologii"
trebuie sa o constituie sprijinirea Iortelor care urmaresc realizarea acestor scopuri, catre care
se indreapta realitatea istorico-sociala a vremii, adica: realizarea unei noi structuri economico-
sociale si politice nationale si internationale, inIaptuirea unei noi ordini mondiale,


88
constructia "comunitatii moderne a popoarelor", "cercetarea empirica, tactic orientata a
realitatii germane, in vederea realizarii unei "reprezentari a realitatii, in raport de scop".
Ceea ce presupune ca, toate tipurile si sistemele sociologice, in special cele "Iormale",
negermane, vestice, sunt depasite si deci, au devenit inutile in raport cu noile realitati sociale.
Analizand cu toata atentia si rigoarea propozitiile si tezele de baza ale unei asemenea
conceptii, Anton Golopentia ajunge la alte concluzii, mult mai cuprinzatoare si mai detasate
de conotatiile ideologice si politice rezultate din pozitiile marcat partizane si angajate
axiologic ale sociologilor germani.
Prima concluzie la care ajunge si pe care o exprima deschis, este aceea ca, in masura
in care conceptia lui H.Freyer este valabila, aceasta valabilitate priveste exclusiv sociologia
germana. Aceasta, deoarece, daca se tine seama de Iaptul ca atitudinea, de inspiratie initial
apuseana, a tuturor statelor europene a Iost si a ramas in buna masura rationala. Obiectivele,
continutul activitatii si necesitatile lor speciIice care deriva din acestea implica depasirea
viziunii reductioniste a sarcinilor sociologiei, exclusiv la sIera activitatii politice statale si, in
special, la Iunctiile dominante sugerate: stabilirea de "scopuri politice", integrarea populatiei
si Iundamentarea stiintiIica a dominatiei unor paturi conducatoare.
Ceea ce inseamna ca, in sociologie este necesara mentinerea si continuarea si a
celorlalte "directii" si domenii ale sociologiei traditionale, si in mod special ale sociologiei
Iormale (generale). De aici decurge ca sociologia trebuie sa Iie astIel reconstruita, incat sa Iie
in masura sa raspunda cerintelor contemporane ale realitatii sociale in ansamblul sau, sa
devina o stiinta legata de viata politica a statelor, dar si o disciplina ancorata in analiza si
solutionarea problemelor sociale, economice si politice cu care se conIrunta colectivitatile
sociale.
Pentru cuprinderea si realizarea practica a unui asemenea obiectiv, Anton Golopentia
considera necesar a se elabora noi Iundamente teoretice ale stiintelor sociale (inclusiv ale
sociologiei), intemeiate pe o noua conceptie asupra realitatii sociale (12). Coordonatele
generale ale acestei conceptii ar trebui sa cuprinda, potrivit viziunii lui, intre altele,
urmatoarele teze de baza:
a) viata sociala este o realitate complexa si proIunda, care nu este data o data
pentru totdeauna si care, in consecinta, nu este accesibila oamenilor pana la
ultimele sale adancimi, asa cum credeau si sustineau reprezentantii "stiintelor
liberale";


89
b) prin urmare,"lumea sociala" este o realitate dinamica care nu este "niciodata
cognoscibila in intregime"; ceea ce insemneaza ca stiinta sociala nu poate Ii
considerata un instrument "total" si suIicient pentru cunoasterea deplina a esentei
societatii omenesti;
c) este necesara o noua metaIizica si etica a civilizatiei moderne care, luand in
considerare cele de mai sus, sa accepte ca actiunea sociala, individuala sau de grup
are un caracter procesual, Iiind nemijlocit legata de activism, ca dispozitie a omului
si a existentei sale, intr-o lume cu care el se conIrunta permanent si care este
neelucidata;
d) aIirmarea activismului uman se exprima in stiinta, dar intr-o stiinta conceputa ca
experienta institutionalizata, rational veriIicata si nu ca "reIlectare a existentei", ea
reprezentand mijlocul de identiIicare a cailor prin intermediul carora, omul isi
realizeaza in mediul inconjurator esenta sa "activizant- rationala", "exprimata
printr-o etica neidealist-idealizanta".
Pornind de la aceste premise considera Anton Golopentia ca este util a se realiza, atat
analiza, cat si reconstructia stiintei sociologice traditionale, respectiv solutionarea marilor
probleme cu care aceasta se conIrunta in epoca, si anume:
- relatiile dintre "teoria cunoasterii, logica, psihologia si ontologia sociala";
- relatiile dintre "stiinta si Iapta", dintre stiinte in general, viata sociala si umana
cotidiana;
- relatiile dintre existenta umana si mediul in care aceasta se desIasoara; relatiile
dintre oameni intre ei, intre ei si celelalte specii si natura, in general; intre individ si
stat etc.
Concluzia generala la care ajunge este aceea a necesitatii elaborarii unei "doctrine
generale a actiunii" sociale si umane, precum si a unei "noi gnoseologii a cunoasterii sociale"
in care sa se demonstreze ca:
- nu exista "stiinta" in general, ci doar "stiinta" a diIeritelor popoare;
- stiinta este un mijloc al autoaIirmarii acestor popoare in lume;
- stiinta are intotdeauna o Iundamentare politica si este legata de aceasta Iundamentare;
- stiinta este universala, dar in alt sens decat cel traditional, prin modul de raportare la
realitate, metodele de cercetare, mijloacele de orientare in cadrul realitatii etc., care sunt peste
tot aceleasi;


90
- stiinta este un mijloc prin care se aIirma "Iapte rationale"; anumite grupari, popoare etc.; ea
are caracter mediator, intre om si mediul sau de existenta;
- stiinta unui popor va Ii cu atat mai "stiinta", cu cat va utiliza mijloace supranationale,
rezultate din:
a) cunostiintele reIeritoare la regularitati; (notiuni "Iormale", analize
"Ienomenologice");
b) modalitatile de planiIicare (procedeu obtinut prin inversarea unor astIel de
regularitati, pentru a ajunge la teluri posibile si dezirabile);
c) sistemele de constructie si desIasurare conIorme cu "planul de constructie al
speciei umane", comune tuturor tipurilor de oameni si de popoare;
- viata unui popor nu se desIasoara in intregime intr-un cadru preconizat: nici o
previziune nu poate Ii altceva decat o aIirmatie reIeritoare la telul la care s-ar putea
ajunge, daca in drumul spre realizarea lui nu ar interveni nimic nou, neprevazut.
De aceea, Anton Golopentia sustinea ca reducerea sociologiei la gandire "tactica"
(Freyer), ceea ce echivaleaza cu primatul conceptiei intuitive a ideilor directoare asupra
orientarii empirice a unei "constelatii" de Iapte, nu este valabila decat daca existenta
popoarelor ar Ii doar maniIestarea unor destine prestabilite (13).
Daca viitorul ar Ii previzibil, atunci ar Ii suIicienta identiIicarea unor teluri indepartate
si toate celelalte de mai tarziu, ar Ii reIormulate in concordanta cu acestea. In acest caz, stiinta
ar Ii, in primul rand, o prognoza proIetica si, in subsidiar, o veriIicare empirica, ceea ce ar
implica existenta atator stiinte (sociologii) cate state si perioade de glorie exista in istoria lor
(14).
Dar realitatea sociala este relativ inIinit indeterminata, ceea ce Iace ca telurile
indepartate ("zarite" de Iirile proIetice), ca si starile prezente (percepute empiric), prognozele
si diagnozele, sa Iie relieIate corelativ in cadrul acestei realitati, extrase din intamplari trecute
si Iixate in notiuni pure, Iormale; prognozele deci, nu vor Ii niciodata categorice: vor avea mai
mult statut de "teluri" care vor Ii realizate, daca "promit" solutionarea unor inconveniente,
percepute, cu acuitate, ca atare (15).
Cercetarile empirice ale starilor prezente au ca orizont si punct de sprijin prognozele
mai importante,in special, a celor ce servesc telurile unui grup conducator, Iie ca le
conIirma, Iie ca le inIirma (16).
Pe acest Iond este important a desciIra corect esenta si postura activitatilor de
cercetare stiintiIica si de inIormare a Iactorilor de decizie.


91
Intr-un asemenea context, ce ar putea si ar trebui sa Iie sociologia ca stiinta ? Care ar
urma sa Iie vocatia sa autentica si Iunctiile pe care ar Ii chemata sa le indeplineasca, in noile
conditii ? Cum ar Ii convenabil sa Iie institutionalizata si organizata pentru a-si putea aIirma
in mod pozitiv, practic, atat vocatia sa autentica cat si obligatiile Iiresti ce ii revin, atat ca
stiinta sociala teoretico-aplicativa, cat si ca institutie sociala ?
Ideea de la care porneste Anton Golopentia este ca evolutia obiectiva a societatilor
contemporane - dinspre societatile liberale, bazate pe principiul "laissez Iaire, laissez passer",
libera initiativa, concurenta si liber schimb, spre societati din ce in ce mai centralizate,
autoritare, in care rolul statului si, in general, al puterilor executive creste Ioarte mult - Iace
necesara reintoarcerea sociologiei, ca si a celorlalte stiinte sociale, la studiul nemijlocit al
problemelor si proceselor economico-sociale si politice concrete, recuplarea lor cu exigentele
si necesitatile practicii sociale si politice si sporirea rolului lor eIectiv in "manuirea activa a
realitatii"(17) sociale si in "rationalizarea actiunii de guvernare a neamurilor"(18).
Revenirea sociologiei la vocatia sa initiala implica, in primul rand o restructurare, atat
a domeniilor sale, cat si a sarcinilor ce ii revin. Din acest punct de vedere, este imperios
necesara depasirea, pe de o parte, a sociologiei Iormale, pure sau generale, concepute si
practicate ca stiinta a conIiguratiei si desIasurarii vietii sociale, in general, iar pe de alta parte,
a sociologiei istorice, empirice, realizata mai mult ca micrograIie istorica si ca Iaza
pregatitoare a dezvoltarii sociologiei Iormale. De asemenea, se impune o restructurare a
domeniilor si sarcinilor stiintei sociologice, in sensul reducerii sarcinii si a domeniului
instruirii (invatamantului) sociologice, la dimensiunile sale reale si necesare, dezvoltarea
activitatii de observare si de cercetare nemijlocita a Ienomenelor si proceselor sociale, in
continuarea si in prelungirea statisticii descriptive initiale si a celorlalte stiinte sociale,
corelate.
In al treilea rand, se impune extinderea preocuparilor pentru dezvoltarea activitatilor
teoretice consacrate vietii de stat, pentru studiul conjucturilor economice si, in general, pentru
documentarea administratiei marilor intreprinderi economice si a conducerii administratiei in
sens larg, avand in vedere ca aceasta isi extinde continuu aria de cuprindere si devine din ce
in ce mai mult, conducere de stat.
In general, el considera ca este necesara "repunerea in legatura lor esentiala a
"operatiunilor partiale" ale sociologiei, care s-au "autonomizat" si care vizau conducerea
rationala a activitatii umane si statale, in serviciul "administrarii planiIicate a statelor" (19).


92
Ceea ce inseamna ca sarcina celor ce isi propun sa reconstruiasca sociologia ca stiinta
a noilor relatii sociale"... nu consta in crearea de "noi" stiinte sub o denumire sau alta, ea
consta ... in coordonarea sociologiilor traditionale particulare cu sarcinile lor propriu-zise ...,
desprinderea cat mai pura cu putinta, din izvoarele istorice si din Iormele care ni s-au transmis
deIormate ... a activitatii si tehnicii de observare, care s-a dezvoltat in special in secolele XVI,
XVII, XVIII, XIX si XX, si de a Iace aceste directii sa actioneze impreuna" (20). Aceasta
impune concluzia ca: "a elabora sociologia "epocii noastre", inseamna a inmembra "membra
disjecta" existente. De abia in aceasta corelatie ea putand deveni rodnica" (21).
Realizarea acestor obiective si sarcini impune, pe de o parte, cunoasterea noii situatii
sociale generale, a realitatii statelor si a situatiei politice modiIicate a popoarelor,
determinarea sarcinilor noi ale stiintelor sociale, in contextul schimbat al realitatii sociale
contemporane, iar pe de alta parte, "schitarea" noii sociologii, atat in corelatie cu toate
elementele cu care "sociologiile existente pot contribui la constituirea ei, cat si cu exigentele
"eticii national-active" care se aIla la baza civilizatiei moderne, a ontologiei si logicii realitatii
statale, care ii corespunde" (22).
Practic, Anton Golopentia considera ca, in reconstructia sociologiei ca stiinta a
realitatilor contemporane este necesar sa se aiba in vedere Iaptul ca idealul conceptiei liberale
asupra vietii publice, care s-a impus in sec. al XIX-lea si care consta in teza potrivit careia
administratia de stat trebuie sa Iie redusa la maximum posibil, a Iacut ca aceasta sa se reduca
la "a Ii edilitate ". Adica, sa se preocupe aproape exclusiv doar de serviciile sociale si de
intreprinderile ce satisIac necesitati colective, publice, pe care cetateanul si initiativa
particulara nu le pot satisIace.
Secolul XX si evolutiile societatilor contemporane au contrazis, in modalitati diIerite,
dar multiplu, acest ideal. Viata sociala reala a demonstrat ca"... rezultatele actiunilor
individuale nu se armonizeaza de la sine. Libertatea acordata initiativei particulare a
ampliIicat incomparabil unele aspecte ale vietii, dar a lasat in parasire altele"(23).
Analiza complexa a acestei realitati demonstreaza clar ca: "Rezultatul acestui veac de
libertate este un dezechilibru intre productie si consumatie, tensiuni intre agricultura si
industrie, intre sat si oras, intre interesele indivizilor si nevoile colectivitatilor din care Iac
parte"(24).
Nu se poate trece cu vederea nici ansamblul transIormari lor inregistrate in
conIiguratia politica mondiala noua, marcata de conIlicte latente intre marile puteri;
consecintele inevitabile ale acestora asupra celorlalte state si popoare s.a.


93
Toate acestea impun o noua conceptie asupra vietii publice, marcate din ce in ce mai
mult de deplasarea accentului din spre individ, spre colectivitate si de evidentierea Iaptului ca
istoria generala a omenirii, ca si situatia Iiecarei societati sau natiuni nu sunt produsul
exclusiv al proceselor istorice obiective, ci si al interventiei omului si, in primul rand, a
omului politic. Asa se explica de ce, la mijloc de secol XX apare din ce in ce mai pregnant si
generalizata"... vrerea de a interveni in istorie, de a inlatura neajunsuri, de a inlatura
dezechilibre launtrice, de a crea o randuiala noua, bine cumpanita, care sa puna mai bine in
valoare posibilitatile latente"(25).
Pe acest Iond s-au conturat si s-au extins preocuparile pentru rationalizarea conducerii
administrative si politice, extinderea ariei de cuprindere a administrarii, sporirea responsa
bilitatii celor investiti, pentru solutionarea problemelor comune ale membrilor colectivitatilor
sociale, de la cele mai mici, pana la cele ale societatii, in anamblul sau, precum si cele ale
abordarii prospective a problemelor, respectiv ale viitorului.
Concret si practic, aceste evolutii se exprima in Iaptul ca: "in locul celor cateva
probleme edilitare: pavaj, lumina, apa, canalizare, perceperea taxelor, administratorul se
gaseste acum in Iata problemelor complexe ale sanatatii, ale starii economice, ale instructiei,
ale moralului membrilor colectivitatii pe care o conduce, in raport cu aspectul viitor accesibil
al acesteia"(26).
Cuprinderea acestor complexe domenii de actiune si solutionarea corecta a poblemelor
abordate Iac necesare "recursul la cercetatorii realitatii sociale si intocmirea de planuri de
actiune"(27).
In aceste conditii, sociologia va trebui sa se contureze si sa se constituie ca o
disciplina stiintiIica, capabila sa raspunda acestor solicitari si exigente. Pentru aceasta, alaturi
de celelalte stiinte sociale inIormative, va trebui sa se concentreze in principal pe:
- dezvoltarea unei activitati cat mai cuprinzatoare de elaborare teoretica a
problematicii dezvoltarii sociale contemporane; a "constructiei tipice" a acestei
dezvoltari, concomitent cu observarea permanenta a acestei constructii; ca instrument
de diagnoza a situatiilor concrete in care se realizeaza dezvoltarea sociala si de prognoza (cu
un anumit grad de probabilitate) a tendintelor evolutiei acesteia;
- desIasurarea unei activitati cuprinzatoare de cercetare nemijlocita a realitatilor si
proceselor sociale ce se produc in diIeritele sisteme sociale si societati particulare;
- determinarea celor mai adecvate metodologii, metode si tehnici de investigare
stiintiIica a vietii sociale;


94
- elaborarea mijloacelor si a cailor celor mai rationale si mai eIiciente de asigurare a
dezvoltarii sociale nationale, asa cum aceasta a Iost determinata de programele de
dezvoltare, adoptate de conducerea de stat si de administratia publica;
- Iormarea generatiilor noi de specialisti, necesari atingerii scopurilor si indeplinirii
sarcinilor anterior prezentate.
Ansamblul directiilor de activitate sociologica astIel creionate trebuie subordonat
necesitatilor de rationalizare treptata a conducerii sociale, precum si celor antrenate de
exigentele "perspicacitatii" si "... circumspectiei conducerii de stat" (28) impuse de
transIormarile ce se inregistreaza in conIiguratia vietii economice, sociale si politice
internationale si de necesitatea valoriIicarii rapide si eIiciente a conjuncturilor internationale
Iavorabile dezvoltarii sociale nationale, ca si de evitarea celor neIavorabile. Ea trebuie sa
devina deci, o stiinta care, pe de oparte, sa reIlecte, iar pe de alta parte sa raspunda cerintelor
contemporane ale realitatii sociale, o disciplina stiintiIica strans legata de viata politica a
statelor, hotarat ancorata in analiza si solutionarea problemelor sociale si politice cu care se
conIrunta colectivitatile sociale si umane. In aceasta perspectiva ea era chemata sa contribuie
la stabilirea de scopuri politice pentru Iiecare din statele, popoarele si natiunile care alcatuiesc
comunitatea internationala; la crearea premiselor necesare unei "planiIicari" a dezvoltarii
economice si sociale, atat"... pentru starea de pace, cat si de razboi a poporului ..." (29),
precum si elaborarea planurilor si programelor generale, regionale,sectoriale sau locale
necesare administrarii si coordona rii cat mai eIiciente a Iiecarei componente a sistemului
social cat si a acestuia in ansamblul sau.
Pentru indeplinirea sarcinilor inIormative ale sociologiei,cercetarea concreta trebuia,
in conceptia lui, sa se realizeze ca o activitate de observare si investigare sociologica
inductiv-empirica continua, dar nu ca simpla descriere "Iormala" ci ca o sursa de date
concrete, care sa permita, dincolo de cunoasterea nemijlocita a starilor sociale date,
identiIicarea tendintelor evolutiei lor, a implicatiilor si consecintelor deja previzibile ale
acestora, ca si asupra posibilitatilor si limitelor obiective ale devenirii lor, in orizonturi de
timp de cat mai lunga durata.
Pentru aceasta, inIormatia sociologica trebuie sa Iie cat se poate de precisa si de
rapida , sa Iie totala , privitoare la toate aspectele vietii sociale si, mai ales, sa Iie
prospectiva . Ceea ce presupune ca ea sa nu se rezume doar la investigarea de "Iragmente"
izolate ale realitatii sociale, ci sa se realizeze ca "... o plasa cat se poate de deasa, de cercetari


95
Iragmentare care, interpretate unele prin celelalte, sa dea orientarea cea mai agera cu putinta,
cu privire la situatia statului respectiv" (30).
Ea trebuie sa se reIere atat la situatia interna a societatii nationale, cat si la cat mai "...
multe Iapte si intamplari din statele neamurilor prietene sau dusmane, direct sau indirect"
(31).
Avand in vedere dimensiunile si complexitatea vietii sociale a unei natiuni si a unui
stat, activitatea de cercetare stiintiIica trebuie sa se realizeze in conditiile unei "multiple
diviziuni", organizandu-se pe domeniile Iundamentale ale sistemului economic si social
national: populatia si miscarea popu-latiei, viata economica, procesele sociale, starea
spirituala etc. si urmarind ca in Iiecare din aceste domenii si sIere de viata sociala sa realizeze
cat mai multe investigatii Iragmentare, a unor aspecte, Iapte si imprejurari de oarecare
insemnatate, care sa poata Ii apoi integrate in ansamblul cercetarii sociologice.
O asemenea "divizare" a cercetarii este necesara nu numai dupa manifestarile diIerite
ale vietii sociale, ci si din perspectiva unor procese sociale cum ar Ii procesele de
industrializare, urbanizare, de apropiere sau de indepartare de un stat sau altul etc. Cu
constiinta clara ca "diviziunea muncii de cercetare" e un "rau necesar", ca ea trebuie sa Iie
"subsidiara" si ca esentiala in cerceare este asigurarea coordonarii permanente a rezultatelor
partiale obtinute, incadrarea lor organica in situatiile din care Iac parte si raportarea lor la
"intregul" social investigat. Ca atare, este nevoie, nu de cercetari intamplatoare de stiinte
sociale, ci de cercetari specializate, coordonate, coerente si continue, doar acestea avand
semniIicatie si putand dobandi eIicienta stiintiIica si sociala, practica, dorita.
EIectiv, realizarea unor astIel de cercetari presupune, ca si conditii esentiale, nu
investigarea de Iapte sau de situatii deplin realizate ci, dezvaluirea tendintelor imanente ale
schimbarii, devenirii si dezvoltarii unei situatii, Ienomen sau proces social; identiIicarea unei
"zestre de relatii cauzale" ca premise necesare ale asigurarii caracterului prospectiv al
cercetarii stiintiIice care, considera Anton Golopentia , "... trebuie sa prevada, atat cat e
omeneste cu putinta, situatiile viitoare" (32). Prin toate aceste elemente, ele trebuie sa oIere
materialul concret, a cunostintelor si mijloacelor necesare pentru realizarea strategiilor,
politicilor sau programelor de dezvoltare sociale adoptate, deci, sa se constituie ca un
indreptar pentru practica". Pentru a ajunge in stadiul in care sa ii permita sa satisIaca aceste
exigente, cercetarea sociologica trebuie sa nu ramana "... in concretul inIinit si in descrierea
retrospectiva"(33), deci sa devina prospectiva. Iar prospectivismul nu poate Ii obtinut Iara
intemeierea teoretica a cercetarii empirice. Ca atare, dezvoltarea sociologiei ca stiinta reclama


96
si dezvoltarea teoriei sociologice, "teoria vietii de stat", spune Anton Golopentia , ca "zestre
de concentrari asupra unor corelatii si desIasurari dovedite, intr-o oarecare masura, generale,
adica relativ universale si relativ eterne"(34).
Ca atare, preocuparile consacrate imbogatirii teoriei in stiintele sociale, subordonate
exigentelor actiunii de conducere a vietii publice, vor trebui sa constea din coordonarea
stiintelor "exclusiv teoretice" cu cele 'exclusiv istorice" in vederea realizarii unei sinteze
stiintiIice ca "reabilitare a ceea ce e teoria si cercetarea concreta in complexul aIirmarii
omului in lume"(35). O sinteza care, neIiind livreasca,va trebui sa demonstreze ca,
intotdeauna cercetarea empirica este nationala, iar teoria este relativ universala si ca
"cercetarea este mijloc pentru realizarea unei actiuni mai eIicace, teoria - mijloc Iara de care
cercetarea nu ajunge la rezultate utilizabile, iar IilosoIia e un mijloc cu ajutorul caruia poate Ii
Iormulata teoria stiintelor Iiecareia din regiunile realitatii"(36).
Cu aceasta ajungem la o noua conIiguratie a stiintelor sociale si a sociologiei, care nu
mai pot ramane la stadiul de preocupari stiintiIice de dragul stiintei, adica de cercetari "Iara
destinatar", ci trebuie sa devina stiinte care au un scop si anume, sprijinirea si imbunatatirea
continua a conducerii vietii sociale. De aceea, ele trebuie sa Iie, in acelasi timp, stiinte
teoretice si empirice, trebuie sa aiba ca obiect studiul structurilor tipice ale unitatilor sociale,
al corelatiilor dintre elementele componente ale lor si dintre unitatile diIerite, studiul
dinamicii proceselor transIormarii unitatilor sociale, ca si a regulilor si mijloacelor de actiune,
in vederea realizarii obiectivelor si sensurilor dezirabile ale dezvoltarii societatilor nationale.
Deci, stiinte care studiaza nu societatea in general, in mod generic, ci societati umane
concrete in integralitatea lor, in stransa legatura cu necesitatile solutionarii practice a
problemelor cu care se conIrunta aceste societati.
Pentru aceasta, Anton Golopentia considera ca e din ce in ce mai imperios necesara
organizarea cercetarii realitatii sociale in cadrul unor organizatii si institutii specializate,
capabile sa desIasoare investigatii, sa produca si sa oIere date, Iapte, inIormatii si cunostinte
cat mai precise, mai extinse si mai coerente asupra realitatilor sociale nationale si
internationale, necesare conducerii sociale. Mai mult decat atat, aceste institutii trebuie sa Iie
in masura sa oIere "produsele" de mai sus in conditii similare in care se asigura "continuitatea
si rapiditatea inIormatiilor meteorologice", pentru ca "inIormatiile pe care ele le oIera se
perimeaza nu mai putin repede decat acestea"(37).
Un sistem institutional national creat in acest scop, ar putea cuprinde, intre altele:
- o mare institutie de stat specializata, complexa si bine organizata;


97
- mari institute de cercetare stiintiIica;
- rationalizarea si dezvoltarea oIiciilor statistice si a sectiilor de inIormare si
documentare existente in siste mul administratiei de stat;
- organizarea de institute de studii conjuncturale;
- servicii statistice si de cercetare pe langa marile institute de cercetare si unitati
economice;
- servicii de cercetare si inIormare stiintiIica centrale si regionale s.a.
In cadrul intregului sistem sa se initieze si sa se desIasoare investigatii si cercetari
stiintiIice empirice, anchete, monograIii etc.
Evident ca, atat constructia sistemului institutional al cercetarii cat si continutul
propriu-zis al acesteia, depind de realitatile si necesitatile Iiecarui stat sau natiune in parte.
Ceea ce este evident, este Iaptul ca intregul "arsenal", teoretic si metodologic al cercetarii
realitatii sociale ar trebui sa se perIectioneze in mod esential. Premisele atingerii unui astIel
de obiectiv ar putea sa le reprezinte:
- reconsiderarea raportului dintre preocuparile consacrate elaborarii teoriilor si a
metodelor de cercetare si cele consacrate utilizarii lor pentru lamurirea problemelor
pe care realitatea sociala le ridica in Iata conducerii vietii sociale;
- renuntarea la eIorturile consacrate "sleIuirii si resleIuirii" teoriilor si a indicatiilor
metodice si precizarii sterile a teoriei si metodelor sociologiei, angajarea sociologilor
"tot mai mult pe drumul bun al utilizarii acestor teorii, in vederea lamuririi situatiei prezente
a poporului lor si a lumii atat de conIuze a vremii noastre"(38).
Ceea ce insemneaza ca specialistii in studiul societatii trebuie sa isi Iaureasca sau sa
adopte uneltele metodice si teoretice pentru a contribui la realizarea unor obiective care
transcend stiinta si care raspund exigentelor practicii sociale si, politice si in primul rand,
imbunatatirii continue a conducerii vietii sociale; angajarea cercetatorilor in studierea
nemijlocita, integrala a realitatii sociale, in dinamica sa si Iormularea de concluzii, teorii,
recomandari, pe baza sistematizarii, analizei si interpretarii materialului Iaptic acumulat.
Considerate si evaluate, atat in perspectiva istorica, cat si critica, coordonatele
generale ale conceptiei lui Anton Golopentia asupra sociologiei ca stiinta, se va putea dovedi
ca in perioada in care au Iost elaborate s-au situat pe cele mai avansate nivele ale dezbaterii
problematicii abordate, in comunitatea sociologica internationala. De asemenea, se va putea
demonstra ca solutiile sugerate de el au o puternica "personalitate" si identitate", care s-au
impus, atat in sIerele si cercurile stiintiIice internationale care le-au cunoscut, cat si, mai ales,


98
in sociologia romaneasca a vremii. In al treilea rand, este pe deplin evident pentru oricine
urmareste dezbaterile teoretice contemporane din sociologie, ca nici abordarile si nici
analizele, argumentele si concluziile la care a ajuns el, nu s-au perimat. Ci, dimpotriva, ele
dobandesc noi valente si semniIicatii, care se cer a Ii puse in evidenta.
Aceasta constituie o preocupare asidua a noastra, pe care speram sa o Iinalizam, odata
cu incununarea eIortului pe care il Iacem, de peste doua decenii, de a repune in circuitul
stiintiIic, national si international, a intregii opere a lui Anton Golopentia, la adevarata sa
valoare si la dimnsiunile sale reale.


99

REFERINTE BIBLIOGRAFICE:

1. Anton Golopentia -InIormarea conducerii statului si sociologia traditionala,(trad neoIiciala,mass.,p.27);
2. Anton Golopentia- InIormarea conducerii statului si sociologia traditionala,(trad.neoIicia- la,mss.,p.28);
3. Anton Golopentia - Op.cit., pag.26;
11. Pentru intreaga discutie ce urmeaza vezi "Cele doua incercari de reIorma" , din cap.III al lucrarii lui
Anton Golopentia, "InIormarea conducerii si sociologia traditionala"
(trad.neoIiciala,mss.,pag.29-40);
12. Anton Golopentia - Op.cit., pag.53-54;
14. Anton Golopentia - Op.cit., pag.66-67;
16. Anton Golopentia - Idem, pag.68;
17. Anton Golopentia - "Rostul actual al sociologiei", in "Sociologie Romaneasca", an II,(1937), nr.1
(ianuarie), pag.15;
19. Anton Golopentia - "InIormarea conducerii statului si sociologia traditionala "(trad. neoIiciala, mss.),
pag.15;
21. Anton Golopentia - Ibidem, pag.16;
22. Anton Golopentia - "InIormarea conducerii statului si sociologia traditionala", (trad. neoIiciala, mss.),
pag.17;
23. Anton Golopentia - "Rolul stiintelor sociale in noua tehnica administrativa", in "Sociologie Roma-
neasca" , an III, nr.4-6, aprilie-iunie, 1938, pag.246;
25. Anton Golopentia - Ibidem, pag.247;
26. Anton Golopentia - Op.cit., pag.247
27. Anton Golopentia - Ibidem;
28. Anton Golopentia - Rostul actual al sociologiei, in "Sociologie Romaneasca", an II, nr.1, ianuarie
1937, p.14;
29. Anton Golopentia - InIormarea conducerii statului si sociologia traditionala (vezi cap. Activitatea
colectivului de inIormatie, p.69-75);


100
30. Anton Golopentia - Rostul actual al sociologiei, pag.15;
31. Anton Golopentia - Idem;
34. Anton Golopentia - Idem;
38. Anton Golopentia - "Nationalismul" sociologiei romanesti si "empirismul" ei, in "Sociologie Roma-
neasca", an III, nr.10-12, octombrie-decembrie, 1938, pag.602.


101

6. MIRCEA VULCANESCU - SOCIOLOG AL SATULUI
ROMANESC SI ISTORIC AL SCOLII SOCIOLOGICE A
LUI DIMITRIE GUSTI - Marin Diaconu

In Ienomenologia spiritualitatii noastre nationale veacul al XX-lea este si veacul Sociologiei
Romanesti; este momentul in care realitatea romaneasca este investigata sociologic, iar constiinta de sine a
romanilor dobandeste in plus o dimensiune si o intemeiere sociologica. Faza expozitiva a sociologiei in Iorma
didactic-universitara de la sIarsitul secolului trecut si din primii ani ai celui nou (precedata de cateva descrieri
ale unor realitati sociale, prin Ion Ionescu de la Brad s.a.) este neandoielnic depasita prin lectia-program de
deschidere a cursului de istoria IilosoIiei grecesti, etica si sociologie, tinuta de Dimitrie Gusti la Universitatea
din Iasi in primavara lui 1910.
De atunci pana azi sociologia romaneasca s-a miscat intr-un autentic spatiu mioritic, in acea devenire
onduliIorma teoretizata speculativ de Vasile Conta, cu avantul, regresul si reanvigorarea cercetarilor concrete si
a teoretizarilor sociologice. Etapa clasica a acestei deveniri este situata in perioada dintre cele doua razboaie
mondiale; prin elaborarea unui sistem sociologic original, care constituie un model peren pentru investigarea
realitatii sociale romanesti si teoretizare a rezultatelor, si prin ampla miscare de cercetare monografica a acestei
lumi - de la sat pana la sistemul social national-statal - se constituie scoala sociologica a lui Dimitrie Gusti.
Obiectivul viziunii gustiene si al cercetarilor sociologice concrete il reprezinta "stiinta natiunii" si "reIorma
sociala", intru inIaptuirea idealului socio-uman elaborat in planul eticului. Prin instituirea scolii lui Dimitrie
Gusti sociologia romaneasca dobandeste constiinta de sine; aceasta va Ii respinsa in momentul oIicializarii
ideologiei marxiste; cercetarea sociologica este reanvigorata in anii 1960-1970; apoi este orientata predominant
catre aspecte metodologice in anii '80; si iarasi este impulsionata, pe alte Iundamente teoretico-ideologice, in anii
'90.
Orientandu-ne catre etapa clasica, in disciplina ce are ca obiect realitatea sociala in integralitatea ei,
spiritul de echipa este mai necesar si mai evident decat in alte preocupari stiintiIice, in cele IilosoIice sau in
cele artistice. AstIel ca obiectul insusi oIera cadrul unei cercetari mult si totodata interdisciplinare, impune
instituirea unei scoli sociologice; aceasta se constituie prin aparitia unei personalitati culturale ca Dimitrie Gusti
si prin sansa Iormarii unei generatii tinere pornite in cautarea unui ideal cultural (pe Iondul unitatii nationale si
statale). Din aceasta generatie s-au inaltat cateva personalitati sociologice.
In cadrul scolii sociologice a lui D. Gusti - singura pana acum in sociologia romaneasca, asa cum in
planul IilosoIiei singura este aceea a lui Nae Ionescu - distingem intre trei grupuri de cercetatori:
1) intemeietorul scolii - spiritul ei teoretic si organizatoric, creatorul de sistem sociologic, Dimitrie
Gusti;
2) intaistatatorii sai - Mircea Vulcanescu, Traian Herseni si H.H.Stahl; cel dintai este IilosoIul
scolii, al doilea este teoreticianul sociolog, iar al treilea este metodologul (este vorba desigur de
predominante);


102
3) ceilalti cercetatori - unii dintre ei, mari personalitati in alte domenii: Francisc Rainer, C-tin Brailoiu,
Tudor Vianu, Victor Ion Popa etc., iar altii sunt Iie sociologi propriu-zisi ca: Gh. Vladescu-Racoasa, Anton
Golopentia, D. C. Georgescu, C. D. Constantinescu-Mircesti, D. Prejbeanu, Ernest Bernea, Ion Ionica,
Roman Cresin s. a., Iie mai cunoscuti - in vreme sau azi - prin substantiale maniIestari spirituale in alte
domenii: Paul Sterian, Mac Constantinescu, Floria Capsali, Lena Constante, H. Brauner, D. C. Amzar,
Margareta Sterian, Petru Comarnescu, Emil Cioran s. a.
Dintr-un asemenea cadru general - care Iormeaza personalitaea si pe care, la randul sau, acesta il
inIluenteaza - sa orientam atentia noastra catre Mircea Vulcanescu, cel despre care spuneam candva ca este
IilosoIul scolii sociologice a lui D. Gusti.
MIRCEA VULCANESCU (1904-1952) este o personalitate de tip enciclopedic; s-a impus ca IilosoI,
sociolog, economist, etician, critic cultural si totodata ca om al Iaptei, ca proIesor, publicist sau administrator
(director general al Vamilor, al Datoriei Publice, subsecretar de stat la Ministerul de Finante in guvernul condus
de Ion Antonescu, intre ianuarie 1941-august 1944); a Iost condamnat cu motivatia "criminal de razboi" si dupa
sase ani de inchisoare a murit in temnita de la Aiud.
El a Iacut parte din primul grup cu care Dimitrie Gusti a pornit cercetarile sociologice, de la studierea
bibliograIiei consacrate problemei nationale (in timpul miscarii studentesti din decembrie 1922 pentru "numerus
clausus"), prin discutarea si deIinitivarea in cadrul seminarului de sociologie a Programului studentesc pentru
organizarea vietii universitare (aprilie - iunie 1923) si a planului de monograIie rurala (1924-1925), precum si
participarea la prima campanie monograIica, respectiv cea de la Goicea-Mare (1925); in anii urmatori, M.
Vulcanescu a participat la campaniile monograIice de la Fundul-Moldovei (1928), Dragus (1929, 1932), Runcu
(1930), Cornova (1931), contribuind la reorganizarea Ministerului Invatamantului, Cultelor si Artelor in timpul
ministeriatului lui D. Gusti, ca si la Asociatia StiintiIica pentru Enciclopedia Romaniei. In acelasi timp, el a Iost
asistent de sociologie (1928-1929) si de etica (1929- 1944) al proIesorului Dimitrie Gusti, proIesor de economie
politica la Scoala Superioara de Asisenta Sociala si de statistica morala la Scoala Superioara de Statistica.
Serioasa cultura IilosoIica, sociologica si economica a lui Vulcanescu si-a pus pecetea asupra lucrarilor sale de
sociologie, elaborate pe parcursul a doua decenii. Inceputul a Iost Iacut prin teza de licenta Individ si societate
in sociologia contemporana, pregatita sub indrumarea lui Gusti, a continuat printr-o suita de conIerinte, studii,
cronici publicate in "Arhiva pentru stiinta si reIorma sociala", "Sociologie romaneasca" sau Enciclopedia
Romaniei s. a.
Problematica acestor studii a avut ca obiect Iie maniIestarile spirituale, Iie indeosebi cele economice,
iar modalitatea de realizare a lor a vizat un obiectiv de ordin teoretic propriu- zis sau unul de ordin metodologic;
cel de ordin teoretic a mers de la Iundamentele IilosoIice ale sistemului sociologic gustian la teoretizarea
sociologica nemijlocita. Alaturi de acestea se situeaza ampla expunere a miscarii sociologice Iranceze din
cronica (de peste 25 p.), consacrata revistei "L'Ann sociologique"; proiectul de reorganizare a Ministerului de
Instructie Publica, Culte si Arte; patrunzatorul studiu (de peste 150 de p.), D. Gusti profesorul (1936);
substantialul studiu de sociologie a razboiului - cum prea putine s-au elaborat la noi -, Razboiul pentru
intregirea neamului, aparut in Enciclopedia Romaniei (Vol. I, 1938, peste 100 de pagini).
Identitatea, singularitatea si exemplaritatea sociologica a lui Mircea Vulcanescu in cadrul scolii
gustiene constau in deschiderea IilosoIica si cea economica, in seriozitatea si adancimea cugetarii, in orientarea


103
cercetarii sociologice de un model ontologic romanesc preIigurat cu mult inainte si elaborat indeosebi intre
1937-1944), si de o viziune programatica asupra satului si taranului roman. Toate acestea se coreleaza intim cu:
contributia a sistentului universitar la pregatirea tinerilor sociologi, atat la seminar cat si nemijlocit in cercetarile
de teren; cu spiritul lui organizatoric in cadrul OIiciului Universitar, al carui director a Iost intr-o vreme; cu
eIorturile sustinute pentru constituirea Asociatiei "Enciclopedia Romaniei" (al carei statut l-a elaborat) si pentru
aparitia primelor trei volume (din cele patru aparute, ale monumentalei lucrari, Enciclopedia Romaniei. Cred ca
nu este lipsit de interes sa semnalez si contributia lui Mircea Vulcanescu la promovarea sociologiei si a
rezultatelor cercetarilor concrete in constiinta publica prin cele peste 25 conIerinte cu continut sociologic si
economic, rostite in cadrul Institutului Social Roman si al altorinsti tutii (unele dintre ele ramase in manuscris).
Inca din studentie Mircea Vulcanescu este preocupat, in consens cu proIesorul Gusti, de sistemul social
in ansamblul sau, de realitatea sociala si de tendintele de evolutie ale acesteia. Pentru examenul de licenta el a
atacat Irontal ontologia sociala, cu o problematica centrala a ontologiei: ce este ceea ce este si totodata cum este;
ce sunt individul si societatea ca existenta determinata, ca realitate investigata sociologic. Odata examinate
diverse perspective sociologice si Iacuta deschiderea catre aceea a lui Dimitrie Gusti, absolventul vrea sa prinda
modul de a Ii al societatii, in devenire, printr-o determinare cauzala specifica. Iar de aci, in chip logic, ca
modalitate de rezumare a ontologicului - care este sensul acestei deveniri; altIel spus, in ce consta cauzalitatea
sociala, cum se coreleaza cu teleologia si ambele cu progresul social. Sunt aici problematici eterne ale ontologiei
sociale pe care IilosoIia spera sa le solutioneze satisIacator pentru spirit prin sociologie, careia i le transIera
odata cu obiectul - existenta societala determinata ca realitate sociala. Totodata, sunt problematici amplu expuse
in o serie de sisteme IilosoIice si in toate cele sociologice, a caror autoclariIicare prezinta pentru Mircea
Vulcanescu semniIicatia unui program de lucru.
Intr-un limbaj aIlat inca in cautarea unei identitati proprii ca expresie lingvistica a cautarii teoretice (in
care se aIla intr-o anume masura Gusti insusi), Mircea Vulcanescu degajeaza cateva concluzii, din Iormularea
carora preluam aci cele ce urmeaza: "Credem ca trebuie sa deosebim intre devenirea sociala a comunitatilor si
aceea a societatilor, in primele predominand cauzalitatea naturala (Iizica, Iiziologica si psihologic-
individuala), in cele din urma predominand motivarea morala. Sociologia va avea deci sa priveasca problema
din acest indoit punct de vedere, Iara ca totusi sa conIunde problemele sale cu ale eticii, care pune norme, sub
Iorma genezei si a dezvoltarii vointei sociale. Toata problema devenirii sociale sta aci: degajarea vointei
sociale din conditiile cadrelor si determinarea felului in care aceasta vointa prezida tipurile de societate.
Aceasta concluzie este insa un program de sociologie generala ce nu mai poate Ii tratat aci" (ms., p. 3). De la o
asemenea determinare a ceea ce este si cum este, Vulcanescu abordeaza, cum spuneam, si problematica sensului
devenirii, a progresului social pe care il concepe ca "deosebit de evolutie prin aceea ca cuprinde nu numai o
explicare, ci si o apreciere a devenirii" (ms., p. 3). In multimea doctrinelor politice, Mircea Vulcanescu
identiIica trei tipuri: conservatorism, reIormism si revolutionarism; dintre acestea, el opteaza pentru
"progresistul reIormist", intrucat "pare a tine cumpana intre ceilalti".
Iata asadar gandul studentului pe urmele gandului proIesorului, concepand in mod unitar societatea ca
obiect al investigarii sociologice, al optiunii politologice si al normarii etice, sub un imperativ umanist.
Perspectiva teoretica, "speculativa" avea sa Iie veriIicata si imbogatita prin cercetarile sociologice
concrete care vor Ii declansate peste doar cateva luni; in timpul pregatirii lucrarii de licenta Mircea Vulcanescu


104
participa si la intocmirea planului pentru cercetarea monograIica sateasca, imbinand viziunea teoretica cu
proiectarea ei intr-un model concret.
Realitatea romaneasca Iundamentala sub aspect comunitar este satul, comunitatea sateasca, atat prin
istoria ei bimilenara, cat si prin ponderea ei economica, demograIica s. a., in sistemul social romanesc al
perioadei interbelice. Pentru Mircea Vulcanescu ea este totodata "adevarata Romanie" (spre deosebire de
"Romania oraselor", cu o serie de trasaturi inautentice pentru roman), prin substanta ei umana si prin menirea
istorica de a potenta lumea romaneasca in umanitate.
In lucrarile lui Mircea Vulcanescu investigarea satului romanesc se intinde pe o arie diversa si vasta, de
la extensiv la intensiv, de la particular la general, de la atipic la tipic, de la concretul tipic la general. Vulcanescu
se apropie de sat, de sateni in spiritul scolii gustiene, la a carui constituire participa nemijlocit, cu rabdare,
intelegere, coparticipare - ca traire nemijlocita a vietii satului, precedata si insotita permanent de un cursiv
proiect sociologic, de o teorie sociala si de o metodologie de lucru; obiectivul il reprezinta cautarea, conturarea,
propunerea unor solutii integrate unui proiect de reIorma. AltIel spus, el se straduieste sa prinda Iirea, sa citeasca
"semne", sa desciIreze generalul, sa intrevada tendinte si sensuri de evolutie, spre a prinde si a dezvalui
semniIicatii.
Ca sociolog Mircea Vulcanescu este interesat de "garderoba d-nei Cioroianu" si totodata de tipurile de
sateni ("primitiv", "emancipat" si "adventist") din Goicea-Mare. Caci iata in ce context plaseaza el concretul
numit aci: "superioritatea~~ |tipu lui dezrobitului~~", unul dintre tipurile culturale stabilite printre sateni -
nota M. D.|, pare a insemna identiIicare cu burghezia oraseneasca, cu care de altIel tine contact cultural
necontenit, de la care primesc valori, prin care apoi exercita o sugestie continua asupra satului in genere.
(Garderoba d-nei Cioroianu). Acest tip ar trebui studiat mai pe indelete, constituind un exemplu interesant de
diIerentiere suprastructurala, Iiind un simptom de progres social (relativ, Iireste) pentru sat prin stimulare si
oIerind ocazii (ca sa nu zic drame) de dezadaptare sociala de la conditiile vietii de sat". (Cateva observatiuni
asupra vietii spirituale a satenilor din Goicea-Mare; in "Sociologie Romaneasca", nr. 3-4, 1990, p. 366).
Tot astIel si alt Iel peste cativa ani, la Dragus - dupa studiile pariziene, cand constiinta sociologica se
adanceste, inca si experienta cercetarilor monograIice ale scolii gustiene se imbogateste -, Mircea Vulcanescu
identiIica dintru inceput: "Fundamentul vietii economice a satului Dragus este gospodaria. Gospodaria este
comunitatea de lucru a familiei. Gospodaria se deosebeste sociologiceste de o intreprindere capitalista prin
aceea ca ..." ( Morfologia vietii economice a satului Dragus; ms., p. 1) - si oprim aici ilustrarea, retinand
modul de identiIicare teoretica a unei realitati economice. Si continua cu analiza gospodariei; "Elementele
esentiale sunt: a) grupul Iamilial; b) pamantul; c) casa /.../" (ms.,p. ); apoi, Iiecare element este descris in
componentele, relatiile si interactiunile sale.
Concretul purtator de semniIicatie este ilustrat pana si prin cuvintele satenilor, graitoare, expresive,
privitoare la o trasatura a constiintei economice dragusene: "Ideea de castig e aproape necunoscuta. Interesanta
este conceptia lor despre Bolta, care da bani Iara dobanda, ca o adevarata societate de ajutor mutual a satului:
a) Cumperi - Iara sa platesti;
b) Tii - Iara dobanda;
Consumul apare, astIel, mai curand ca un fond vecinal pe intreg satul, decat ca o aIacere~~. Cand se discuta
de banca - ce da cu camata - si de consum, toti opozantii strigau: Dar nu e tot aia. Banca ia pertente si Bolta


105
nu ~~..."(ms., p. 4). Iata-l dar pe sociolog cum se misca intre teoretic si empiric, intre specu lativ si literar, intre
general si particular in sensul clasic aristotelic al conceptelor.
Ceva mai mult. Cercetarea satului Dragus ii permite lui Mircea Vulcanescu atat o determinare teoretica
asupra vietii dintr-un sat ardelean din zona Fagarasului (asemanator ca sat si totodata mult deosebit de Goicea-
Mare, de Cornova sau de Fundul- Moldovei), precum si o observatie metodologica privitoare la continuitatea si
intensitatea cercetarii unei unitati sociale. "L-am cercetat |Dragusul| insa in doua randuri. Intaia oara in 1929,
a doua oara in 1932, cu gandul de a intregi insemnarile din 1929. Cercetarea vietii economice a Dragusului la
trei ani departare are Ioloasele si neajunsurile ei. Trei ani inseamna, in viata Dragusului care pleaca, sistemul
culturii pe trei tarlale, in seamna regasirea Iiecarui soi de cultura-n acelasi hotar, adica putinta de comparatie
intre cicluri. Dar ea inseamna si neputinta urmaririi variatiilor acestei vieti de la un an la altul, in interiorul
Iiecarui ciclu, sub inIluenta schimbarii culturilor de hotar. Caci aceste hotare nu sunt nici deopotriva de intense,
nici deopotriva de |productive (?)|. Pentru a putea lamuri deplin viata economica a unui sat care, la Iel cu
Dragusul, are culturi umblatoare, cercetarile acestea ar trebui purtate de-a lungul unui ciclu intreg, adica vreme
de trei ani, unul dupa altul. Mi-e limpede in minte acest neajuns. Dar n-am ce Iace. Il insemn aci, pentru acei
care vor relua candva cercetarea acelorasi stari sau a altora asemanatoare, multumindu-ma de asta data cu ce am
putut reconstitui indirect, din spusa altora, despre aceste variatii". ( Viata economica a satului Dragus; ms., p.
2).
Astazi un asemenea principiu tine de evidenta (dobandita prin manuale, tratate, studii), dar nu era tot
pe-atat de evident si-n anii '30, ani ai cautarilor, ai ediIicarii teoreticului prin cercetarea empirica, ai trairii
nemijlocite a principiilor care se inIiripau, se conturau atunci, ani ai clariIicarii ca autoclariIicare. (Mi se pare
absurd sa incerci azi o identiIicare exacta a ipotezei clare cu care a pornit Gusti catre Goicea Mare - desi avea un
plan -, tot pe atat de absurd cum ai pleca azi la Bals Iara o ipoteza privitoare la procesul de urbanizare, sa zicem.)
De la "cateva observatii asupra vietii spirituale a satenilor din Goicea-Mare" si "morIologia vietii
economice a satului Dragus", in chip necesar, Iiresc, sociologul M. Vulcanescu Iace un prim mare salt, catre
"structura calitativa a economiei autarhice", iar de aci catre "gospodaria taraneasca si economia capitalista" (ca
sa Iolosesc titluri graitoare ale cercetatorului satului romanesc). Acest salt are o mai complexa determinare decat
cerintele cercetarii sociologice concrete si inIluenta gustiana.
Deschiderea lui Mircea Vulcanescu catre gospodaria taraneasca isi are conditionarea atat in inIluenta
exercitata de proIesorul Gusti cat si - dupa marturisirea, dintru inceputul con Ierintei Gospodaria taraneasca si
economia capitalista - in "ideile calauzitoare ale gandirii sociale a proIesorului Nae Ionescu: realismul politic,
ideea unitatii structurale, care a dat nastere autohtonismului ca triplu curent: ortodox, monarhist si taranist,
precum si metodei corelatiilor prin care ne putem ridica de la Iapte la structura esentiala in care sunt date aceste
Iapte"; iar a treia inIluenta este aceea exercitata de gandirea lui Virgil Madgearu, cel care "cel dintai a pus in
publicistica romaneasca problema unei teorii speciIice a economiei taranesti". (Peste ani, la randul sau, Virgil
Madgearu marturisea ca cel care i-a inteles cel mai bine gandirea sa economica a Iost Mircea Vulcanescu - cel
care va scrie mai tarziu patru articole despre economist; si poate ca Mircea Vulcanescu l-a inteles mai bine decat
altii pe Virgil Madgearu tocmai intrucat nu l-a privit numai dinspre economia politica, ci dintr-o perspectiva
teoretica mai larga, integratoare, aceea sociologica. Despre acestea, si altele desigur, cu un alt prilej, cand va


106
trebui sa ni-l apropriem pe Mircea Vulcanescu si ca economist. Deocamdata il urmarim in preocuparile lui de
sociologie economica.)
Iata asadar un mod propriu de a Ii al sociologului Mircea Vulcanescu, in care cercetatorul realitatii
sociale este dublat si triplat de IilosoIul social si de economist (cum nu este altul, cel putin in cadrul scolii
sociologice a lui Dimitrie Gusti).
IdentiIicarea speciIicului gospodariei taranesti Iata de intreprinderea capitalista cu privire la marimea
proprietatii, intensitatea muncii si Iolosirea uneltelor de productie) si a interdependentei gospodariilor taranesti
ii permite conIerentiarului sa surprinda modul propriu de a Ii al taranimii in raport cu proletariatul industrial si
cu burghezia.
Viziunea sociologica a lui Mircea Vulcanescu se situeaza la conIluenta IilosoIiei sociale (ea insasi
integrata IilosoIiei generale, ontologiei si epistemologiei) cu sociologia generala. Totodata, acestea se intemeiaza
pe generalizari asupra datelor pozitive obtinute din investigatiile sociologice concrete si pe metoda
Ienomenologica, care in acei ani se impunea in IilosoIia europeana; Vulcanescu va Iolosi metoda
Ienomenologica si in plasmuirea modelului ontologic din Dimensiunea romaneasca a existentei.
In realitatea sociala Mircea Vulcanescu identiIica structura de clasa a sistemului capitalist, cu opunerea
hotarata intre burghezie si proletariat (parca stim si de altundeva despre "conIlictul social", cu conceptul
vulcanescian) si cu pozitia speciIica a taranimii, evidentiata de altIel de o serie de politologi. Surprinde totusi
intr-o gandire integralista ca aceea a lui Vulcanescu - cu riscul asumat al unei optiuni traditionaliste - aIirmatia
lui ca "opozitia burghezie - proletariat este, sociologiceste, in afara si peste taranime. (...) Taranimea
efectiva zic, ajunsa la carma statului printr-un partid care pretinde ca o reprezinta, nu poate fi interesata de
antagonismul social dintre burghezie si proletariat altfel, decat in sensul unei incercari de atenuare a
conflictului dintre cele doua clase, cu scopul de a pastra nevatamata forma ei specifica de viata
taraneasca". (Burghezie, proletariat si taranime. Scurte consideratiuni sociologice; in "Cuvantul", an VIII,
nr. 2720, 16 noiembrie 1932, p.1).
O asemenea pozitie este explicabila pentru un ganditor care nu credea in dialectica hegeliana (cum o
marturisea expres, candva, Constantin Noica), desi se Iolosea de dialectica raportului dintre stapan si sluga din
Fenomenologia spiritului. Tot astIel, intru perpetuarea "vietii taranesti", pleda pentru "atenuarea conIlictului",
dar nu pentru sIaramarea lui - si astIel eticianul Vulcanescu nu ajungea pe pozitia idealului umanist kantian de
inIaptuire a omului ca scop suprem al omului.(O opunere deschisa Iata de IilosoIul din Knigsberg va promova
Mircea Vulcanescuprin lectia de deschidere a cursului de etica, predata studentilor sai in toamna anului 1943,
chiar in timpul in care trupele germane se aIlau la Bucuresti, iar asistentul de etica era si membru al guvernului
antonescian !)
Ca orice doctrinar, Mircea Vulcanescu crede in viabilitatea si vitalitatea propriilor idei, incat in viziunea
lui, "taranimea, cu toata incapacitatea ei politica activa, nu este totusi - cum pretind unii - o clasa la remorca
proletariatului industrial si nici o clasa la remorca burgheziei. Ci o clasa care arbitreaza efectiv conflictul
dintre acestea", (Ibidem). Realismul impus de politologie ii cere sa precizeze imediat: "Vorbesc aici in teorie;
dar, privite cu amanuntime, lucrurile s-ar dovedi adevarate si in Iapt, cu toate lucrurile comune contrarii cari
circula asupra subiectului astazi", (Ibidem).


107
O asemenea concluzie este una strategica, de tip politologic. Or, realitatea (imediata) cere sociologului
si o solutie nemijlocita, practica. Iat-o in Iinalul studiului Excedentul populatiei articole si perspectivele
gospodariei taranesti: "Oricum ar Ii, solutia problemei ce ne-am pus, apare clara:
Modificarea echilibrului de exploatare a solului romanesc nu poate fi facuta decat prin variatia
factorului tehnic: prin modificarea organizatiei economice si tehnice a activitatii gospodaresti. Aceasta
modiIicare cuprinde:
1) TransIormarea exploatatiei agricole taranesti din exploatatie precumpanitor cerealiera in
exploatatie de soiuri variate de cultura, in special plante industriale (...);
2) Zootehnicizarea exploatatiei agricole;
3) Sporirea productivitatii materiale prin intensiIicarea muncii, deprinderea tehnicilor noi si
imbunatatirea inventarului; (...);
4) Organizarea cooperativa a productiei (...);
5) Organizarea cooperativa a desIacerii produselor (...).

In aceste conditii, care, pentru a deveni solutii concrete, ar trebui cercetate Iiecare in amanunte in cadrul
diIeritelor regiuni si al diIeritelor tipuri de loturi, s-ar putea intrevedea consolidarea micii exploatatii romanesti
intr-un timp nu prea departat.
Nu este poate o solutie deIinitiva, dar e Iara indoiala o solutie practica, de natura sa atenueze sensibil
eIectul schimbarilor de structura sociala ce ar putea rezulta din adoptarea celorlalte.
Singur timpul ii poate masura eIicienta. (in "Sociologie romaneasca", an II, nr. 2-3, Iebruarie-martie
1937, p. 100).
Pana sa instituie si sa masoare o asemenea solutie, timpul se rostogoleste catre razboiul mondial, in care
sistemul romanesc este inegrat existential. Si tot timpul - sau in timp - se conserva si lumea romaneasca, cu
gospodaria ei taraneasca.
Asupra problematicii gospodariei taranesti Mircea Vulcanescu va reveni peste cativa ani, in 1942,
solicitat de Sabin Manuila pentru a conIerentia in Iata lucratorilor de la Institutul Central de Statistica. Pentru
lumea satului gospodaria este unitatea sociala Iundamentala, in care taranul se naste, traieste si moare, unitate de
productie si de consum, de instructie si de educatie, este comunitatea de viata. "Gospodaria este un grup de
oameni constituit de obicei dintr-o Iamilie care lucreaza ca sa-si asigure, prin munca laolalta, subzistenta, traind
in aceea si casa, impartind aceeasi hrana, in acelasi ceaun, acelasi produs de mancare, muncind intr-o impartire
si o organizatie de munca, Iie in padure, Iie la vite, Iie la munca campului, sub conducerea seIului, care este si
parintele Iamiliei", (Gospodaria taraneasca si problemele pe care le pune statisticienilor; in
"Manuscriptum", an XXVII, nr. 1-2, 1996).
De data aceasta vorbeste mai degraba economistul si administratorul, astIel ca si concluziile nu mai
vizeaza o transIormare mai proIunda sau o reIorma in sistemul social, ci mai degraba este Iormulata cerinta
adaptarii gospodariei taranesti la coordonatele unitatii capitaliste. Spre aceasta il impinge constatarea ca
productivitatea muncii in agricultura a scazut Iata de aceea dinainte de razboi cu 67 . Taranul improprietarit
dupa razboiul mondial a muncit doar atat cat i-a trebuit ca sa traiasca cu putin mai bine decat inainte de razboi.
Incat, "in aceasta apreciere a rezultatului reIormei agrare vina este ca cel care a Iacut reIorma n-a constituit din


108
taran un Iermier, ci un gospodar cu sistemul lui de judecata. Daca vorbim de ridicarea taranimii, pentru a ajunge
la aceasta nu este posibil sa o Iacem decat prin ridicarea exigentelor standardului lui de viata. Numai in masura
in care Iacem pe taran mai dornic de o viata mai buna in viata obsteasca, numai cand ii ridicam nivelul
exigentelor lui, atunci isi intensiIica munca", (Ibidem, p. 30-31).
Ca economist si ca Iunctionar superior (doar era subsecretar de stat al Finantelor), Mircea Vulcanescu
stabileste Iactorii principali prin care se poate intensiIica munca sateanului: dobanda si Iiscul. Intrebarea si-o
pune acum in Iorma optiunii clare pentru modul de viata capitalist: "Putem transIorma un gospodar intr-un
capitalist ?". Si raspunde indata, spre sIarsitul conIerintei: "Speram ca cativa se transIorma, dar puterea
corelativa este ca o parte din taranime devin palmasi si ne pomenim cu un conIlict social, si, daca vrem sa
evitam aceasta disolutie a reIormei agrare, se pune problema cum impacam judecata individualista cu nevoia
pentru economia generala ca sa produca mai mult. Raspunsul este in doua Ieluri: intensiIicand munca, Iara a o
ingreuna, prin sporirea inventarului optim al gospodariei, si, al doilea, ridicand pe cale ideala nivelul exigentelor
pe care omul trebuie sa le dobandeasca de la viata", (Ibidem, p. 31).

Obiectivele "arhivei sociale" gustiene au Iost "stiinta" si "reIorma sociala". Iar una dintre marile
institutii asupra careia si-a proiectat Dimitrie Gusti obiectivul reIormei a Iost Ministerul Instructiunii. De Iapt,
cateva institutii au intrat in raza proiectelor si actiunilor lui Gusti, la loc de Irunte situandu-se RadiodiIuziunea
Romana, Ministerul Instructiunii, Fundatia Regala (cu ansamblul unitatilor sale, pana la caminele culturale
satesti), Muzeul Satului, Serviciul Social, Academia Romana (vezi discursul de receptie Fiinta si menirea
academiilor, rostit in vara lui 1923; venerabila institutie era deja "osiIicata" in preocuparile ei aproape exclusive
privitoare la limba si istoria romanilor, si numai printr-o reIorma proIunda ar Ii putut deveni adevarata cupola a
culturii nationale), Consiliul National pentru Cercetare StiiniIica si chiar pana la Institutul Social al Natiunilor
Unite.
Contributiile substantiale ale lui Mircea Vulcanescu au Iost la proiectul pentru reorganizarea
Ministerului Instructiunii, la activitatea Fundatiilor Regale (indeosebi ca membru al Comitetului pentru
premierea tinerilor scriiori needitati; vezi premierea unor Constantin Noica, Emil Cioran sau Eugen Ionescu) si
la Asociatia StiintiIica pentru Enciclopedia Romaniei.
Pentru a reIorma Ministerul Instructiunii, o echipa condusa de ministrul Dimitrie Gusti a intreprins o
vasta ancheta asupra institutiilor scolare romanesti; rezultatele acesteia, impreuna cu proiectul de reorganizare
au Iost publicate in masivul volum (de peste 1500 p.), Un an de activitate la Ministerul Instructiei, Cultelor
si Artelor. 1932-1933, (Bucuresti, Institutul de Arte GraIice "Bucovina", 1934). Aci Mircea Vulcanescu a
publicat studiul Reorganizarea Ministerului de Instructie Publica, Culte si Arte si transformarea lui intr-
un Minister al Culturii Nationale (Referat general), in vol.cit., p. 1039-1125).
Prin cercetarea datelor statistice, a unei anchete privitoare la starea reala a invatamantului romanesc si a
activitatii culturale, a numeroase rapoarte, reIerate, memorii, proiecte s. a., prin cunoasterea unor diverse pozitii
teoretice si politice asupra doctrinei si legislatiei scolare, a viziunii sociologice a proIesorului Gusti asupra
culturii si a statului culural, Mircea Vulcanescu este cel care intocmeste reIeratul general, de sinteza asupra starii
reale a invatamantului, cultelor si culturii; in reIerat accentul cade pe Iundamentarea teoretica si pe modalitatea
concreta de reorganizare a ministerului acelui moment si transIormarea lui in Ministerul Culturii Nation ale.


109
Desigur, acel material documentar si o serie de generalizari sau teoretizari intereseaza in chip esential
pe istoricul invatamantului, al culturii romanesti in general; iar istoricul sociologiei romanesti retine indeosebi
Iundamentele si cadrul teoretic general al reorganizarii propuse.
ReIerentul Vulcanescu evidentiaza, printre altele desigur, neomogenitatea atributiilor ministerului:
"1) administrarea, pentru invatamantul de stat; 2) supravegherea, pentru cel particular si culte; 3)
reprezentare si control Iata de culte; 4) incurajare, ajutor si indrumare Iata de arte" - (p. 1051) si diversitatea
conceptiilor privitoare la interventia statului in invatamant, culte si cultura ("atitudinea statului roman Iata de
diIeritele Iorme ale activitatii culturale, concretizate in legile speciale ale invatamantului, ale cultelor si artelor,
la momente diIerite si sub imperiul unor necesitati politice diIerite poate Ii caliIicata de hibrida" - (p. 1052).
Cultura este unica, statul este unul, astIel ca si legislatia trebuie sa Iie unica; obiectivul ei trebuie sa Iie
asigurarea caracterului unitar al celor trei mari institutii si activitati culturale: invatamant, culte si arta. "Aceasta
uniIicare nu se poate Iace insa decat redeIinind misiunea de ansamblu a Ministerului Instructiunii Publice,
Cultelor si Artelor in sensul contopirii acestor trei maniIestari ale vietii culturale de care statul a Iost condus -
istoriceste - a se ocupa la epoci deosebite, in masura deosebita si sub inIleunta unor imprejurari deosebite - intr-
un singur concept care le subsumeaza logic si sociologic, si anume conceptul de cultura.
TransIormand astIel Ministerul Instructiunii Publice, al Cultelor si Artelor~~ intr-un Minister al
Culturii~~, nu-i atribuim in Iapt o misiune noua, pe care sa nu o Ii indeplinit mai dinainte, ci numai ridicam in
constiinta autoritatii de stat ideea comuna care leaga organic intre ele aceste activitati aparent deosebite, dandu-
le un scop unic intr-o varietate de Iorme, si anume acela al promovarii Iinalitatilor superioare ale natiunii.
Singura, aceasta idee de cultura poate justiIica alaturarea intr-un acelasi minister a celor trei elemente
care compun obiectul preocuparilor lui actuale: invatamantul, cultele si artele, cu toate originile lor diIerite si
toate maniIestarile lor uneori convergente alteori antagoniste in istoria acestui neam.
Si tot ideea de cultura este aceea care, ingaduind intelegerea relatiilor exacte dintre ele, permite
inIaptuirea unei organizatii de continuitate care sa asigure solidaritatea lor cu destinele acestui neam, pastrand
Iiecare speciIicitatea ei proprie", (p. 1053).
O alta idee pe care Mircea Vulcanescu o argumenteaza - din perspectiva sociologica si politica - este
aceea ca denumirea sa Iie Ministerul Culturii Nationale, nu al culturii in genere, cu obiectiv de promovare a
valorilor nationale, care sa se armonizeze cu "tendintele de dezvoltare culturala speciIica a populatiilor etero-
etnice, dar in cadrul impus de necesitatea asigurarii unitatii politice a neamului romanesc" (p. 1056) si cu
promovarea valorilor universale ale umanitatii.
Odata stabilit cadrul teoretic, reIerentul se ocupa de "organizarea conducerii Ministerului". Iar
sociologul stabileste structura organizatorica si principiile conducerii prin analiza conceptului de conducere.
Avem aci un intreg sistem de principii si norme, o veritabila lectie de praxiologie, din care preiau doar
determinarea deIinitorie:
"A conduce institutia inseamna in primul rand a concepe, in al doilea rand a hotara si in al treilea rand a
controla executia hotararilor privitoare la activitatea acestei institutii.
A concepe inseamna a Iixa scopurile actiunii si mijloacele de realizare a lor; adica a te inIorma asupra
nevoilor, a studia Ielul in care aceste nevoi ar putea Ii satisIacute, a intocmi programe de actiune, a organiza


110
elementele care vor contribui la realizarea lor: personal, material, mijloace Iinanciare si a coordona actiunea lor
in timp si in spatiu.
A hotara inseamna a te opri la un plan determinat si a ordona diIeritele elemente care colaboreaza la
executarea lui sa implineasca operatiunile prevazute in acest plan, in ordinea anume indicata de el.
A controla inseamna a veriIica daca Iiecare element executiv si-a indeplinit misiunea, pentru a-si putea
da seama imediat de situatia creata, de succesul sau de esecul lor si a hotara imediat masurile de luat Iata de noua
situatie.
Dintre aceste trei puncte care asigura unitatea de vointa |vezi rolul vointei in dezvoltarea sociala, dupa
sistemul sociologic al lui Dimitrie Gusti - nota M. D.| a seIului una singura este nedelegabila. Intr-adevar, seIul
poate Ii ajutat atat in activitatea de conceptie, de catre organele consultative, cat si in cea de supraveghere a
executiei de catre organele de control. Singura Iunctiunea hotararii nu poate Ii trecuta altora. Chiar atunci cand,
in sIere limitate de actiune, dreptul de hotarare partiala trece asupra altora, seIul pastreaza dreptul sa impuna
tuturor organelor subalterne propria lui hotarare, in orice Iaza a operatiilor de executie si oricare ar Ii
convingerea intima a acestora", (p. 1059).
O asemenea argumentare IilosoIica si sociologica, dublata de o intemeiere sociologica si politologica a
proiectului de reIorma - care n-a Iost sa Iie si intr-o Iorma reala, institutionala ! - ne duc cu gandul catre
caracterizarea pe care Thomas Masaryk o Iacea lui Mircea Vulcanescu chiar in acei ani, intr-o scrisoare catre
Virgil Madgearu din 9 aprilie 1933. FilosoIul, omul politic Masaryk, in urma unei cunoasteri nemijlocite si a
studierii unui raport scris de Vulcanescu, il vede pe acesta ca "remarcabil specialist, economist si IilosoI", dotat
cu o prodigioasa inteligenta, "una dintre cele mai vii si mai bine dotate, rasarita in epoca noastra din acest colt al
vechii noastre lumi, atat de bogata deja in valori si personalitati, in Ienomene si miracole"; intr-o Iormulare
sintetica, Mircea Vulcanescu i apare praghezului ca "Print al Spiritului, ale carui clarviziune, subtilitate ca si
precizie nu sunt egalate decat de marea sa inima si de Irumosul si nobilul sau caracter". (Thomas Masaryk
catre Virgil Madgearu, in "Sociologie romaneasca", nr. 3-4, 1990, p. 231).
De la unitatea economica de baza a vietii satului romanesc - prin conjugarea cu contributiile celorlalti
cercetatori, care au prins alte aspecte, alte cadre si maniIestari sociale - si prin eIorturile de reorganizare a
catorva institutii sociale, la loc de Irunte situandu-se Ministerul Instructiunii Publice, in cadrul scolii sociologice
a lui Dimitrei Gusti se Iace saltul catre cupola care este "stiinta sociologica a natiunii". Iar expresia materiala si
spirituala a acestui salt este Enciclopedia Romaniei. Daca n-a Iost sa Iie Ministerul Culturii Nationale, in
schimb a Iost sa Iie (cat a Iost sa Iie !) Enciclopedia Romaniei !
Dupa 1932 Mircea Vulcanescu este castigat tot mai mult de problematica generatiei si aceea a
modelului ontologic romanesc, de IilosoIia religiei si de istoria IilosoIiei, iar in administratie de Iunctia de
conducere a Vamilor sau a Datoriei Publice. El nu mai participa la activitatea echipelor monograIice care
intreprind cercetari sub egida Fundatiilor Regale. Experienta dobandita in decursa de 5-7 ani (nu a participat la
campaniile monograIice din 1926 si 1927), impreuna cu aceea de la proiectul pentru reorganizarea Ministerului
de Instructie Publica ii erau relativ suIiciente pentru a trece la o noua Iaza, la privirea sociologica integrala
asupra realitatii romanesti, intr-o lucrare monograIica cu caracter enciclopedic, de ample proportii.


111
La organizarea, realizarea si publicarea Enciclopediei Romaniei Mircea Vulcanescu isi da una dintre
marile dimensiuni ale personalitatii sale. Pentru o buna reusita era nevoie de organizarea, conducerea si
Iinantarea unei mari intreprinderi care a Iost Asociatia SiintiIica pentru Enciclopedia Romaniei.
In organizarea asociatiei, in elaborarea si publicarea Enciclopediei Romaniei scoala sociologica a lui
Dimitrie Gusti si-a dat masuraei cea mai inalta. Se stie ca s-au propus diverse denumiri ale acestei scoli
sociologice (nu s-a pus la indoiala conceptul de scoala ), dintre care mai des Iolosite sunt scoala monograIica de
la Bucuresti, scoala monograIica a lui D. Gusti, scoala sociologica de la Bucuresti sau chiar "vechea scoala a
monograIiilor sociologice~~" (cum o denumeste intr-un subtitlu H. H. Stahl; doar ca nu stim care este " noua
scoala ") s. a. Nu inteleg de ce trebuie sa evitam deliberat (sau poate ca inteleg !) numele lui Dimitrie Gusti, de
departe spiritul tutelar - de la Idee, prin teorie si metodologie (sistemul sociologic propriu), pana la organizare,
Iormare a cadrelor, cercetare concreta si pana la valoriIicarea rezultatelor pozitive prin "Arhiva pentru stiinta si
reIorma sociala", "Sociologie romaneasca", Institutul Social Roman, lucrari (colective sau personale) tiparite,
conIerinte, publicistica, Iilme, propaganda in plan international etc.
Cred ca cea mai potrivita (si cinstita, deci morala) denumire este aceea de Scoala sociologica a lui
Dimitrie Gusti. Nu "... de la Bucuresti", intrucat obiectul cercetarii intreprinse de scoala este intreaga realitate
romaneasca; nu "... monograIi ca", intrucat multe cercetari sociologice au caracter monograIic, sau se vor mai
Iace si-n viitor, pe alte Iundamente teoretico- metodologice s. a. Ceva mai mult, chiar conceptul de monograIie
ar trebui inteles intr-un sens mai larg decat intelegerea curenta, caci nu doar unitatea sociala ca sat poate
constitui obiectul unei cercetari cu caracter monograIic, ba inca si o zona social- istorica, sau intreaga
comunitate romaneasca, sau chiar gospodaria taraneasca din planul national. Asa cum, in ordinea literara sau in
cea IilosoIica se pot elabora monograIii despre Eminescu sau despre Nae Ionescu (cand se va elabora !), inca si
despre clasicism sau despre trairism, ori despre conceptul de adevar, si s-ar putea continua cu concretizarile,
daca nu ne-am indeparta prea mult de obiectul reIlectiilor din aceste pagini.
Unitatea sociala ce constituie obiectul "Enciclopediei Romaniei" este realitatea, comunitatea
romaneasca integrala. La Asociatia StiiniIica pentru Enciclopedia Romaniei Mircea Vulcanescu intocmeste
statutul, este administrator, membru in comitetul de redactie (nici una dintre Iunctii neIiind doar onoriI ica),
participa cu studiul Razboiul pentru intregirea neamului si cu prezentarea "inIatisarilor sociale" ale judetelor
Alba si Mehedinti.
Privit in sine, studiul Razboiul pentru intregirea neamului este o micromonograIie (de peste o suta
de pagini) a participarii Romaniei, indeosebi sub aspect militar, la conIlagratia mondiala. Chiar astIel privit,
avem aci un studiu de sociologie a razboiului, in care conIruntarea armata este analizata pe Iondul general al
realitatii romanesti si prin corelare cu statutul ontic al romanului. Pornind cu Pregatirea razboiului ("curentele
opiniei publice", "organizarea armatei romane" sau "planul romanesc de operatii" s. a.) si ajungand la Victorie
("rasturnarea soartei armelor", "pornirea provinciilor romanesti" s. a.), pentru ca autorul sa Iaca incheierea prin
cateva "consideratii generale asupra razboiului romanesc", " norocul romanesc~~" si prin "dreptatea
Dumnezeiasca". Iata aci o valoroasa sinteza ce depaseste cu mult cadrul istoric si cel sociologic: "Mai presus de
toate insa trebuie amintit ca Iactor dominant al victoriei ceea ce s-a numit norocul romanesc~~.
Norocul~~ acesta nu trebuie insa inteles ca un capriciu al intamplarii, ci ca un resort ascuns, care
impinge toate asezarile lumesti spre matca Iirei lor adevarate.


112
Pe planul existentei Iiresti si al Iaptelor exacte, el este o imbinare de insusiri suIletesti, cu situatiuni
locale si cu imprejurari istorice nemaiantalnite nicaieri. Este poate in darjirea cu care omul, aparand pamantul
tarii isi apara tarina proprie. E poate interesul vecinilor poItitori, de a nu se lasa unul pe altul sa sentinda asupra
noastra. E de asemeni insusirea unui neam care nu Iace din stapanirea lui un mijloc de apasare a altora, ci un
prilej de inaltare spirituala a omului si de dezvoltare libera in starea lui launtrica. Este poate mestesugul de a te
pleca imprejurarilor, Iara a renunta la inIaptuirea idealurilor tale. Este desigur cumintenia de a te increde sortii,
unita cu indarjirea de a nu renunta la nimic din ceea ce este esential Iiintei tale. Este in sIarsit rabdarea de a
pandi vremea, pana in ceasul implinirii, unita cu neastamparul de a cadea cu greutate in cumpana clipei
hotaratoare.
Toate aceste virtuti ale pamantului, ale omului, ale suIletului si ale intocmirilor vietii romanesti de
totdeauna au contribuit laolalta pentru a ne scoate biruitori din incercare. Unitatea geograIica a pamantului
romanesc, unitatea etnica a Iormelor de viata, a limbii, a obiceiurilor in care traieste imensa majoritate a acestui
popor au contribuit in aceeasi masura ca vitejia militara sau ca abilitatea poliica ce stie sa Ioloseasca
imprejurarile la inIiriparea unitatii nationale.
Astazi, cand asupra tuturor acestor lucruri se poate rosti o judecata obiectiva, cuvine-se sa le pretuim
pe toate, potrivit valorii lor si sa cautam sa le adancim cunoasterea, pentru a le putea mobiliza din nou in ceasul
in care imprejurarile ar putea sa ne ceara noi jertIe pentru apararea lor. Dar mai ales se cuvine sa le adancim si sa
le inIlorim in creatiuni de bucurie si cultura umana, care sa Iaca din Ielul si din Iirea omului roma nesc un
indreptar atat de temeinic, incat nici o vicisitudine a acestei lumi sa nu-l mai poata zdruncina. Viata este
incercare si lupta si nu izbutesc sa staruie in aceasta lupta decat popoarele care ajung sa dobandeasca o idee
universala despre ele si o nadejde in eternitatea misiunii lor". (in vol. colectiv Enciclopedia Romaniei, vol.I -
Statul. Bucuresti, Monitorul OIicial si Imprimeriile Statului, 1938, p. 935-936).
O asemenea concluzie ne conduce nemijlocit catre modelul ontologic romanesc din Omul romanesc
(1937) si din Dimensiunea romaneasca a existentei (1943).
Studiul Razboiul pentru intregirea neamului isi are temeiul in preocuparile din urma cu doua decenii
ale lui Gusti: Sociologia razboiului (1915) si totodata intr-un interes sociologic de istorie si de arheologie
sociala a unei realitati romanesti traite existential de lumea romaneasca si ale carei epiIenomene - de ordin
social, comunitar sau Iamilial - erau deosebit de vii in anii '30 ai acestui veac. Problematica acestui studiu mai
trebuie corelata si cu o conIerinta rostita de Mircea Vulcanescu in acei ani (la 6 aprilie 1935), cu tema
Economia de razboi. Textul conIerintei este inedit; aci doar o semnalez si ma limitez la reproducerea a doua
citate. Iata mai intai cum este deIinit razboiul: "Rod al luptei pentru existenta, al inegalei impartiri Iiresti a
bogatiilor pamantului, al inegalei indreptatiri la Iolosinta acestor bogatii, precum si al diversitatii ierarhiilor de
valori, a stilurilor si a conceptiilor de viata - rod asadar deopotriva al diversitatilor naturale si sociale -, razboiul
este - dupa deIinitia lui cea mai generala - un proces politic prin care o unitate sociala organizata politiceste
in cearca sa-si impuie prin violenta vointa altei unitati politice concurente sau antagoniste", (ms.,p.3).
Poate ca au un talc nu numai pentru semenii nostri din anii '30 ci si pentru noi, cei de azi, cateva Iraze
din concluziile conIerintei plasata la conIluenta sociologiei, economiei politice, politologiei si a eticii: "Natiunile
nu pot Ii distruse ca armatele, prin inIrangeri militare. InIranta militareste, o natiune va Iolosi inIrangerea ca
mijloc de redresare. In cosul victoriei, biruitorii sunt departe de a gasi avantajele la care sperau. Orice victorie e


113
menita sa aiba un caracter temporar. Potentialul de razboi nu poate Ii distrus. Si distrugerea lui nu poate Ii decat
provizorie. Cine a urmarit obiectiv relatiile Iranco-germane de dupa 1920 nu-si poate ascunde impresia unei
continue oIensive potentiale a Germaniei. PaciIic sau violent, Germania n-a incetat un moment dupa 1923 sa-si
reconstituie potentialul. In Iata Iiecarei redresari germane - vorba unei mari poete a noastra -, aliatii incep prin a
Ii consternati, apoi negociaza, dupa aceea capituleaza si legitimeaza, si sIarsesc prin a se bucuraca de o victorie"
(p. 38).
O alta dimensiune esentiala a sociologului Mircea Vulcanescu este aceea ca el este si istoric al scolii
sociologice a lui Dimitrie Gusti. Student - din intaiele serii bucurestene -, asistent de sociologie si de etica
vreme de 15 ani, colaborator al proIesorului pe parcursul a mai bine de doua decenii, Vulcanescu a trait si a
contribuit substantial la constituirea scolii gustiene. Inscris pe o linie traditionalista, cultivator al trecutului si
pastrator al insemnelor acestuia, inca si deschis recunoscator al inrauririlor propriei gandiri, el a gasit Iorma de
multumire cea mai potrivita - marturia depusa in scris intr-o ampla desIasurare. Doua sunt marile personalitati
care l-au inIluentat: Nae Ionescu si Dimitrie Gusti - unul creator de scoala IilosoIica, altul de scoala sociologica.
Iar Mircea Vulcanescu se situeaza exemplar la loc de Irunte, de-a dreapta proIesorilor in ambele scoli - caz unic
in cultura romana.
Despre Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu avea sa scrie acea lucrare ratacita candva, pe care Constantin
Noica n-a reusit s-o gaseasca, azi tiparita: Nae Ionescu. Asa cum l-am cunoscut, (Edit. Humanitas, 1992). (Din
pacate, a ramas doar ca o posibilitate proiectul unui volum consacrat IilosoIului, metaIizicianului, logicianului,
publicistului si omului Nae Ionescu.)
In schimb, Dimitrie Gusti a avut parte de un amplu studiu monograIic, de peste 150 p., alcatuit de
IilosoIul scolii gustiene, care este Mircea Vulcanescu.
Trei sunt scrierile principale consacrate de Vulcanescu scolii sociologice a lui D. Gusti: Lucrarile
scoalei romane de sociologie (in "Limba romana", an III, nr. 1, 15 noiembrie 1931, p.15); Dimitrie Gusti,
profesorul (in "Arhiva pentru stiinta si reIorma sociala", an XIV, 1936, Omagiu profesorului D. Gusti. XXV
de ani de invatamant universitar (1910-1935), vol. II, p. 1198- 1287); Publications de l'Ecole roumaine de
sociologie (in "Les Annales sociologiques", serie A, Iasc. 3, 1938, p. 49-60, serie C, Iasc. 3, 1938, p. 97-101).
Lor li se adauga cateva note polemice aparute in presa anilor '30. (Se stie ca Dimitrie Gusti n-a raspuns
diverselor note sau pamIlete aparute prin "Credinta", "Secolul" s. a.).
Cel dintai text - Lucrarile scoalei romane de sociologie - este o cronica ce semnaleaza inceperea
publicarii lucrarilor de monograIie sociologica romaneasca.
In cel de-al doilea text numit mai sus, pentru Mircea Vul- canescu, Dimitrie Gusti este ProIesorul (asa
cum, intr-o alta modalitate Iundamentala, doar Nae Ionescu mai era ProIesorul, chiar si atunci cand Iamiliar
spunea: "A zis Nae"; ca publicist, Gusti este proIesor; ca presedinte al Institutului Social Roman, este proIesor;
ca presedinte al Societatii de RadiodiIuziune sau ca director general al Fundatiei Culturale Regale "Principele
Carol" tot proIesor ramane. "Activitatea proIesorala a lui Dimitrie Gusti apare astIel ca o cheie de bolta ce leaga
planul activitatii sale IilosoIice cu acela al activitatii lui sociale si politice". (in rev. cit., p. 1199).
Dimitrie Gusti a ilustrat din plin cele doua Iunctii ale proIesorului in genere pe care le identiIica Mircea
Vulcanescu: cea conservatoare si cea creatoare. Cea dintai consta in pastrarea si transmiterea catre noua
generatie, catre mereu o alta serie de studenti a cunostintelor domeniului proIesat; iar cea de a doua are ca


114
obiectiv imbogatirea celei dintai printr-o contributie proprie, originala si substantiala. Gusti a Iost un model
academic de proIesor, ca Iormare, inIormare si indrumare a studentului; totodata, el a elaborat un sistem
sociologic propriu, a creat o scoala sociologica si a intreprins ample cercetari concrete, de la monograIia unui sat
(din Oltenia, din Ardealul se Sus sau cel de jos, din Moldova de Sus, din Basarabia s. a.), prin "arhiva" acestor
cercetari, inca si a celor teoretice propriu-zise, metodologice sau de viata sociologica de biblioteca, pana la acea
"stiinta a natiunii" depusa sintetic in Enciclopedia Romaniei.
Atat de vasta si de proIunda este activitatea profesorului (chiar si pana in 1935, deci inainte de editarea
Enciclopediei...) incat "discipolul constiincios" - cum se autodenumeste Mircea Vulcanescu - are nevoie de
peste 150 de pagini ca sa sintetizeze gandul si maniIestarea personalitatii lui Dimitrie Gusti.
Mircea Vulcanescu intreprinde o vasta investigare spre a contura si dezvalui chipul spiritual al
proIesorului, intr-o modalitate careia ii poate Ii apropiata doar acea privire sociologica asupra lui Lenin ca "idol"
al veacului nostru, pe care l-a prezentat la unul din simpozioanele "Criterionului" din octombrie 1932 (vezi
textul in "Manuscriptum", 1996). Poate ca nici un alt proIesor roman de pana azi n-a mai pus atatea tinere
suIlete si inteligente studentesti in miscare, in eIervescenta culturala pe cat a reusit Dimitrie Gusti. Iar pentru
Enciclopedia Romaniei au Iost mobilizati peste 300 de oameni de cultura (numai la cele patru volume aparute,
din cele sapte proiectate), in primul rand de la marile personalitati ale vremii: Nicolae Iorga, C. Radulescu-
Motru, Grigore Antipa, C. C. Giurescu, Gh. Ionescu-Sisesti, Virgil Madgearu s. a., pana la mai tinerii pe-atunci:
Dan Botta, Gh. Mihoc, H. H. Stahl, Anton Golopentia etc. (A se retine si ca n-au Iost elaborate volumele
privitoare la cultura materiala si cea spiriuala, pentru care au Iost invitati sa colaboreze: C. Daicoviciu, Iorgu
Iordan, D. Sta niloae, I. Lupas, P. P. Panaitescu, D. D. Rosca, Constantin Noica, Vasile Bancila, Petre Sergescu,
Mircea Djuvara, Petre Antonescu, Tudor Vianu, Constantin Brailoiu, Traian Herseni si multi, multi altii.)
Dimitrie Gusti este - in viziunea lui Mircea Vulcanescu - proIesorul de vocatie care corespunde unui
model ideal de proIesor prin Iormarea sa universitara (vreme de noua ani in Germania), prin Iundamentele
teoretice ale activitatii universitare, prin conceptia sociologica, cea etica si cea politologica, prin activitatea
didactica la curs si in cadrul seminarului, prin stradania de a organiza viata universitara, cea ministeriala, cea de
cercetare sociala si a vietii culturale nationale. Iar toate acestea sunt puse in slujba unui ideal etic social, cel ce
conIera sens activitatii proIesorale si vietii in genere. "Idealul etic social este principiul dinamic prin care se
uniIica, la urma urmelor, activitatea proIesorala si capata sens si conIiguratie proprie. Prin aceasta invatamantul
unui proIesor ramane ca o pecete spiriuala asupra tuturor celor care s-au impartasit din el. Si, in aIara lui, vocatia
proIesorala ramane Iara inteles", (p. 1201).
Din ampla desIasurare a studiului vulcanescian se detaseaza privirea sintetica asupra cercetarii concrete
intreprinse in cadrul scolii lui Dimitrie Gusti. La intrebarea pe care si-o pune in Iorma retorica si didactica
totodata, dupa modelul proIesoru lui: "Care e caracterul esential al cercetarilor monograIice, intreprinse de
scoala sociologica a proIesorului Gusti ?", (p. 1268), Mircea Vulcanescu raspunde de indata: "Cercetari
monograIice s-au Iacut desigur si inaintea lui, de toata scoala discipolilor lui Le Play. Ceea ce deosebeste insa
cercetarile proIesorului Gusti de acestea este sistemul de cercetare propriu, caracterizat pe de o parte printr-un
plan deosebit, adica printr-o nomenclatura originala, pe de alta parte printr-un mod deosebit de cercetare,
colectiva, in echipa.


115
In ce priveste nomenclatura, cercetarile proIesorului Gusti reIuza planurile intemeiate pe o conceptie
sociologica unilaterala. Ele resping orice incercare apriorica de a elimina vreuna din cercetari, cautand
dimpotriva sa introduca in Iiecare monograIie un numar cat mai mare de puncte de vedere si sa stabileasca intre
toate elementele cadrelor si maniIestarilor cel mai mare numar de corelatii cu putinta. Dar nu numai atat.
ProIesorul nu exclude in cursul cercetarii nici macar considerarea Iiecarei maniIestari in planul propriu al
disciplinei sale speciale. Cu o conditie insa. Ca odata analiza tehnica terminata, Iaptul social sa Iie restituit
intregului din care Iace parte.
Am lamurit cu alt prilej aspectul acesta dublu, noologic si explicativ al cercetarii sociologice derivata
din sistemul proIesorului Gusti.
Faptul acesta are consecinte insemnate asupra organizarii propriu-zise a cercetarii colective, caci
permite colaborarea specialistilor Iiecarei ramuri sociale la cercetarea monograIica", (p. 1268-1269).
Prin acest studiu Mircea Vulcanescu depune si o marturie pentru intelegerea mai nuantata a
personalitatii lui Dimitrie Gusti. Iata numai una dintre creionarile personalitatii, schitata din trairea vie alaturi de
proIesor: "Ceea ce-l Iereste de deziluzii mai grave este Iaptul ca entuziasmul sau e totdeauna activ, orientat spre
Iapta. Niciodata nu l-am vazut multumit de ce a Iacut, dar totdeauna incantat de ce va Iace. Necontenit
deceptionat de oameni, dar necontenit iluzionat asupra omului si posibilitatilor lui; asa l-am cunoscut pe
proIesorul Gusti, de-a lungul carierei lui didactice, de cand am inceput a lucra cu el. Stai cateodata si te miri cum
- in tara aceasta rasariteana, coplesita de lene si tembelism, in care toate entuziasmele sIarsesc prin a se irosi in
scepticismul si indiIerenta generala, inmormantand, mai curand sau mai tarziu, orice avant - energia acestui om a
ramas tot atat de proaspata si de neistovita, ca la inceputul carierei !" (p. 1247). Sau rememorarea unor
imprejurari de-o anume semniIicatie, pe care doar le semnalez aci prin inceputul Iormal: "Imi amintesc...";
"ProIesorul aducea totdeauna in sala cartile..."; "Mi-aduc aminte de indignarea proIesorului Iata de un
student..."; "In anul 1923, cand izbucneste greva studen teasca..."; Sau rememorarea celei dintai campanii
monograIice (Goicea-Mare, 1925), cu desprinderea semniIicatiei: "Aceasta expeditie de zece zile a
argonautilor~~ monograIiei in cautarea lanei de aur~~ a realitatii romanesti deschidea o epoca. Cercetarile
echipelor arheologice ale lui Parvan, care luptau sa reconstituie, dupa ramasitele pastrate in pamantul adanc si
nepreIacut al vechei Dacii, chipul vietii sociale si suIletesti a stramosilor nostri, vor Ii intovarasite, de acum, de
cercetarile echipelor monograIice ale prietenului sau, luptand sa reconstituie, dupa observatiile Iacute direct
asupra asezarilor, portului credintelor, obiceiurilor, indeletnicirilor, nadejdilor si ostenelilor oamenilor de la tara,
chipul autentic al romanului de astazi !", (p. 1250).
Asemenea amanunte (semniIicative) Iac chipul proIesorului mai viu si totodata mai uman.
Studiul lui Mircea Vulcanescu este prima monograIie consacrata proIesorului Dimitrie Gusti, in care
acesta este prezentat atat in Ienomenalitatea, in concretetea multiplelor maniIestari (indeosebi cele legate de
cadrul universitar) cat mai ales in coordonatele sistemului sau de gandire sociologica, etica si politologica.
Evolutia lui D. Gusti dupa 1935 imbogateste chipul Iixat de Vulcanescu cu realizarea Enciclopediei Romaniei,
cu activitatea revistei "Sociologie romaneasca", cu eIorturile pentru organizarea congresului international de
sociologie de la Bucuresti din septembrie 1939 sau cu eIoturile pentru intemeierea unui Institut Social al O. N.
U. Fundamentele teoretice raman in linii generale aceleasi. Incat sinteza lui Mircea Vulcanescu poate Iigura la


116
loc de cinste alaturi de Autobiografia ca autosociologie a unei vieti a lui Gusti, spre a intelege cat mai bine
personalitatea intemeietorului scolii sociologice.
Conceput sub o lumina sociologica, studiul Dimitrie Gusti, profesorul nu se putea incheia numai
printr-un bilant, rezumat pe-o pagina de carte (vezi p. 1276-1277); el trebuia intregit, integrat sociologic prin
conturarea locului lui Gusti in cultura romaneasca, in tensiunea dintre si in concresterea de idealuri culturale ale
romanilor din ultimul veac - de la liberalismul pasoptist, la idealul junimist, cel socialist (devenit mai apoi
poporanist) si la cel semanatorist.
Dupa evidentierea catorva coordonate ale Iiecarui ideal si a raporturilor lui Gusti cu ele si cu
personalitatile reprezentative ale vremii, Mircea Vulcanescu constata ca intemeietorul scolii de sociologie nu se
incadreaza in vreunul dintre "principalele curente ideologice ale vietii universitare romanesti", ci isi construieste
o cale proprie.
Mircea Vulcanescu Iorteaza gandul propriu pana catre "intentiile" proIesorului: "Daca insa, printr-o
analiza impinsa cu indrazneala pana dincolo de limitele ingaduite ale exprimarii gandului proIesoral, am incerca
sa disociem elementele acestei sinteze pentru a vedea, in lumina neclara a intentiilor, care tendinta prevaleaza in
ultima analiza asupra invatamantului gustian, ar trebui sa recunoastem precumpanirea spiritului occidental si
universalist, in toate Iormele acestui invatamant.
Intr-adevar, Dimitrie Gusti nu se apleaca asupra realitatii romanesti ca s-o preIaca in ideal etic, in
masura a omului universal, in criteriu de omenie, dupa care sa judece si sa valoriIice Iirea si purtarile altor
neamuri; asa cum Iac astazi un N. Iorga, un Blaga, un Nae Ionescu si pe alocuri chiar un |Radulescu|-Motru. El
nu universalizeaza, ca acestia - printr-un act de vointa arbitrar, sau de credinta care transIigureaza realitatea,
speciIicul national -, ridicand omul romanesc asa cum e dat in Iapt la rangul de om in genere.
Aplecat asupra realitatii romanesti, cu metode stiintiIice universale, Dimitrie Gusti cauta s-o cunoasca
asa cum e, sa-i descopere taina conditionarilor ei esentiale, pentru ca in Iond urmareste s-o transIorme, s-o
reformeze, dupa calapoadele unui ideal universal de umanitate. Idealul sau social universalist coboara din acela
al lui Comte. Iar sensul activitatii lui didac tice, incadrat in titulatura Arhivei pentru stiinta si reIorma
sociala~~, resituie relatia comtiana dintre stiinta si aplicarea ei. Substratul relatiilor dintre sociologia
cogitans~~ si sociologia militans~~ nu e altul decat acel savoir pour prevoir, aIin de pouvoir, al
propovaduitorului organizatiei intelectuale a umanitatii" (p. 1286).
Dar chiar daca sondeaza si lumea "intentiilor", cu reIlexul lor in planul eticului, gandul lui Mircea
Vulcanescu nu este nici acum pe deplin satisIacut de rezultatul obtinut. Vulcanescu este suIicient de mult si
filosof - cu riscul de a repeta, el este IilosoIul scolii sociologice a lui D. Gusti -, astIel ca el vrea sa traiasca, sa
inteleaga, sa priceapa traind nemijlocit, semniIicatii metaIizice. AstIel ca Iinalul studiului arunca si sonda de
ordin metaIizic in gandul si Iapta, in atitudinea proIesorului Gusti: "Daca ar trebui prin urmare sa impingem
analiza pana la ultimele temeiuri si sa dam in vileag cele din urma radacini metaIizice ale acestei atitudini, ar
trebui sa recunoastem ca, in opozitie categorica cu idealul junimismului conservator si realist - care, prin ultimii
sai reprezentanti continua sa tina Ierm principiul static, substantial al neputintei firii de a se depasi prin sine
insasi -, Dimitrie Gusti propovaduieste o conceptie dinamica si creatoare a existentei, adica o conceptie
idealista, dupa care Iiinta spirituala - si poate chiar Iiinta in genere, pentru ca singura Iiinta spirituala merita cu


117
adevarat numele de Iiinta~~ -, personalitatea vie, nu e niciodata deIinitiv inchegata, adica ceva gata Iacut, ci e
in necontenita preIacere si in necontenita incercare de a se depasi si intregi (...).
De dincolo de accentele majore ale imnului de slava inchinat eIortului de personalizare a Iiintei precare,
dar vii - care incearca sa se mantuie, sa-nvesniceasca, sa fie, in plina acceptie metaIizica a cuvantului, prin
transIigurarea ei in cultura, adica prin contopirea ei substantiala in actul de creatie, cu valorile universale si
eterne ale umanitatii -, strabate astIel, uneori, o presimtire trista a zadarniciei eIortului (...).
Te poti indoi de eIicacitatea ultima a acestei mantuiri prin culura, de perenitatea acestei indumnezeiri
provizorii a omului trecator.
Poti simti adanc tragedia acestui bob de intuneric sortit sa straluceasca o clipa scanteia luminii de zi. Nu
poti insa tagadui sensul adanc, prometeic, al stradan iei care subantinde intreaga vocatie proIesorala a lui
Dimitrei Gusti si toate activitatile culturale care deriva din ea" (p. 1287).
E aici o heterocaracterizare, a lui Gusti, cat si o autocaracterizare, a lui Mircea Vulcanescu insusi.
Adesea ne ilustram pe noi insine in modul in care caracterizam pe altii, (Poate ca si de aceea am reprodus inca
un citat mai lung.)
O identiIicare de acelasi tip metaIizic cu aceea intreprinsa asupra lui Dimitrie Gusti ar trebui incercata
si asupra gandirii lui Mircea Vulcanescu. Doar ca o asemenea identiIicare depaseste cu mult obiectivul studiului
de Iata, intrucat proIilul sociologic contureaza doar o Iata a chipului spiritual al lui Mircea Vulcanescu, care este
si metaIizician, este integrat si scolii IilosoIice a lui Nae Ionescu.
Iar daca Mircea Vulcanescu ar Ii ramas la prezentarea doar a seIului scolii sociologice, imaginea sa ar Ii
Iost unilaterala si totodata contrara spiritului de scoala. Si astIel chipul proIesorului Gusti este intregit,
imbogatit, nuantat prin acela al scolii, al elevilor sai.
Ultimul text (din cele trei numite mai sus), Publications de l'Ecole roumaine de sociologie, a Iost
scris la solicitarea lui C. Bougle si pentru care Dimitrie Gusti l-a delegat pe Mircea Vulcanescu sa-l conceapa. El
este o ampla dare de seama (de 25 p.), despre principalele lucrari ale lui Gusti ( Sociologia militans, 1934; Une
Anne d'activite au Ministere de l'Instruction, des Cultes et des Arts, 1934), Traian Herseni ( Teoria
monografiei sociologice, 1934; Realitatea sociala. Incercare de ontologie regionala, 1935), H. H. Stahl (
Tehnica monografiei sociologice, 1934) si a volumului (de peste o mie de pagini) al "Arhivei pentru stiinta si
reIorma sociala" din 1932. Cronica este si o sinteza asupra sistemului sociologic al lui D. Gusti si a cercetarilor
concrete pentru mai buna cunoastere in lume a scolii romanesti de sociologie.
Mircea Vulcanescu evidentiaza atat unitatea din cadrul scolii gustiene, cat si diversitatea, chiar
opunerea unor perspective teoretice. Caci acea diversitate adusa in atentie nu vizeaza preocuparea unor
cercetatori de anume cadre sau maniIestari si specializarea altora catre celelalte, ci diversitatea este data chiar in
Iondul gandirii gustiene, al Iundamentelor ei IilosoIice, si anume in privinta explicatiei sociologice.
Cei trei gustieni de Irunte: Herseni, Stahl si Vulcanescu se deosebesc suIicient de mult in identiIicarea
explicatiei sociologice. H. H. Stahl sustine ideea aceluiasi tip de explicatie in stiintele naturii si in cele sociale,
astIel ca pune accentul pe Iolosirea metodei inductive, pe veriIicarea valorii de adevar prin observarea Iaptelor
reale. Traian Herseni, dimpotriva, in linia diltheyana, cere mai ales "intelegerea" sensurilor Iaptelor si astIel el
pune accentul pe intuitie. Iar intre cele doua tendinte Mircea Vulcanescu situeaza propria-i pozitie - "o cale
analoaga cu cea prin care Jaspers a incercat sa uneasca stiinta explicativa cu cea Ienomenologica" -, si anume:


118
"concepe metoda noologica doar ca prim moment, necesar, pentru studiul cauzalitatii complexe a Ienomenelor".
Sunt pozitii diIerite, care converg totusi in cercetarea maniIestarilor sociale, astIel ca "partizanii metodelor
empirice sunt uneori autorii unor remarcabile studii privind semniIicatia vechilor Iorme sociale, in vreme ce,
dimpotriva, noologistii au publicat interesante studii de observatie si comparatie" (p. 54). Gusti insusi a acceptat
si a incurajat primele doua pozitii, considerandu-le ca Iiind complementare, prin ambele putandu-se ajunge la
"sinteze interesante". Publicarea darii de seama asupra celor mai importante lucrari ale scolii gustiene ii
prilejuieste lui Mircea Vulcanescu si o situare a sistemului sociologic al creatorului scolii si al cercetarilor
intreprinse de monograIisti in contextul sociologiei europene a vremii, in compania scolilor lui Le Play, de
Volkskunde sau a sociologiei rurale americane.
Sociolog si istoric al sociologiei, Mircea Vulcanescu a devenit el insusi, din subiect, obiect al istoriei
sociologiei romanesti. O prima Iixare a lui a intreprins-o Traian Herseni in Istoria sociologiei romanesti
aparuta in 1941 in vol. colectiv
Istoria filosofiei moderne, vol. V., Omagiu prof. Ion Petrovici, Bucuresti, Tiparul Universitar, 1941,
p. 580-581); o a doua aplecare asupra lui a intreprins-o Pompiliu Caraioan in studiul Profesorul Dimitrie Gusti
si Scoala sociologica de la Bucuresti, in vol.colectiv Scoala sociologica de la Bucuresti, vol. II, Bucuresti,
Editura StiiniIica, 1971); iar o a treia identiIicare istorica a intreprins-o acelasi Traian Herseni in proiectata
lucrare de istorie a sociologiei romanesti, ce urma sa apara in anii '70 in seria "Istoria stiintelor in Romania" a
Editurii Academiei Romane.
Pentru Herseni, "Cel care a Iost preocupat, chiar din primii ani ai cercetarilor monograIice, de partea
teoretica si metodologica a lor, Iara a Ii staruit sa devina el insusi un sociolog de teren, a Iost Mircea
Vulcanescu, unul dintre cei mai straluciti absolventi ai Facultatii de FilosoIie si ai Facultatii de Drept din
deceniul al treilea. (...) Uneori sistemul de sociologie, etica si politica al lui D. Gusti, vazut, interpretat si
inIatisat de Mircea Vulcanescu, primea o stralucire pe care autorul lui originar, mare organizator si animator, dar
un scriitor si vorbitor de treapta mijlocie, n-a Iost in stare sa i-o dea niciodata. In orice caz, transmis de la
proIesor~~ la elevi~~, sistemul de sociologie elaborat de D. Gusti capata noi dimensiuni, noi Iorme, Iiind
adaptat mereu dupa nevoile de utilizare si completat cu ultimele cuceriri ale stiintelor sociale, dar si
transIigurat~~ dupa personalitatea Iiecaruia dintre ei". (Traian Herseni, Mircea Vulcanescu (1904-1952), in
"Manuscriptum", 1995.
Deocamdata viziunea sociologica a lui Mircea Vulcanescu asupra realitatii romanesti din etapa
interbelica ca si cea privitoare la scoala sociologica a lui Dimitrie Gusti mai este inca risipita prin paginile unor
diverse publicatii din anii '30, din anii '90 sau chiar prin manuscrise needitate inca. Sa speram ca in curand, ca
intelectualii ce se respecta, vom discuta cu cartile in Iata, pe masa de lucru. Pana atunci, sa constatam ca
devenirea chipului lui Mircea Vulcanescu in constiinta romaneasca a parcurs miscarea onduliIorma (proprie de
altIel intregii scoli sociologice a lui Dimitrie Gusti). Acum ea este pe calea catre culme, acolo unde ii este locul,
prin continutul si promisiunile viziunii sale sociologice.


119

7. SCOALA MONOGRAFICA SI ANTROPOLOGICA. O
RELATIE INTER-DISCIPLINARA SI DEVENIREA EI -
Gheorghita Geana

1. Polimorfismul launtric al Scolii monografice.
O interdisciplinaritate nelimitata - sau limitata doar de idealul holistic, intrupat in insusi conceptul de
monograIie - conIera Scolii Sociologice de la Bucuresti imaginea unei miscari stiintiIic-aplicative polimorIe, de
un cromatism epistemologic inegalabil. Cine parcurge chiar si Iugitiv istoria (Caraion, 1971) si bibliograIia
(Herseni, 1971) acestei miscari, trece de Iapt in revista spectrul cvasi-complet al disciplinelor care au ceva de
spus despre om si conditia lui de Iiinta sociala: istoria, geograIia, psihologia, economia, dreptul, demograIia,
statistica, etnograIia, Iolcloristica, antropologia, medicina, etica, estetica, studiul religiei si inca altele, un
inventar exact al lor neIiind posibil.
S-a reprosat acestei scoli descriptivismul si juxtapunerea datelor, adica absenta spiritului de sinteza
caracteristic interdisciplinaritatii veritabile. AstIel de reprosuri omit in primul rand Iaptul ca idealul Scolii era
tocmai descrierea (mono-grafica), iar in al doilea rand ca interdisciplinaritatea nu devenise inca in stiinta vremii
un cuvant de ordine: daca vorbim de interdisciplinaritate in acest caz, o Iacem prin atribuire aposteriorica
cxlv
. De
Iapt, printre ispravile lui Dimitrie Gusti, ca lider al Scolii Sociologice de la Bucuresti, trebuie trecuta nu atat
interdisciplinaritatea, cat mai cu seama puterea lui de a realiza sub umbrela sociologiei un Iel de colocviu al
stiintelor, ceva asemanator cu dialogul artelor in Renastere, dar de asta data Iiind vorba de o confluenta
autentica a unor discipline si nu doar de un fenomen de rezonanta a unor idei.
E de observat ca la acest colocviu, participau - cu cateva exceptii - mai ales tineri aIlati in plin proces
de Iormare ca specialisti. Unii din participanti veneau din aIara sociologiei, atrasi Iiind de atmosIera campaniilor
monograIice; din aceasta categorie Iaceau parte geograIul Ion Cionea, medicii Dumitru Georgescu si SteIan
Milcu, esteticienii Tudor Vianu si Al. Dima, etnomuzicologii Constantin Brailoiu si Harry Brauner, plasticiana
Lena Constante si altii. O apreciere de caz arata ca la campania de teren care s-a desIasurat la Dragus in 1929,
din 92 participanti mai mult de o treime erau proIesori in diverse specialitati, neputandu-se recomanda drept
elevi directi ai lui D. Gusti (Caraion, 1971, p. 122).
Fireste insa ca principalul lot de participanti il Iormau descendentii in linie directa ai liderului Scolii.
Toti acestia se legitimau drept sociologi, sau sociologi in devenire. Parte din ei isi vor pastra aceasta identitate,
chiar daca intr-o epoca de nenoroc generalizat - e vorba de hiatusul dintre 1948 si 1966 - ea nu va Ii cu atat mai
mult prin ea insasi purtatoare de noroc, supravietuind sub masca altor identitati pe care in vremuri de glorie le
patronase: identitatea de statician, de economist, de demograI. E cazul disciplinelor si colaboratorilor celor mai
apropiati ai proIesorului Gusti: Traian Herseni, Henri H. Stahl, Octavian Neamtu si - pana la disparitia lor
tragica - Anton Galopentia si Mircea Vulcanescu.
Alti discipoli directi ai lui Gusti vor deveni insa altceva decat sociologi: Cornel Irimie si Gheorghe
Focsa isi vor implini cariera in muzeograIie (primul ca director al Muzeului Brukenthal din Sibiu, al doilea ca


120
director la Muzeul Satului din Bucuresti), Nicolae Dunare va Iace cariera in etnograIie, Mihai Pop si
basarabeanul Petre SteIanica vor deveni Iolcloristi, Leon Topa va aborda problematica educatiei, iar Vasile
Caramelea (caz asupra caruia vom reveni) se va dedica antropologiei culturale. Pot Ii puse aceste cazuri sub
semnul unei tradari? Nicidecum. Si nu atat intrucat transIigurarea s-a produs in conditii de anihilanta presiune
ideologica si politica exercitata asupra sociologiei ca stiinta, cat datorita Iaptului ca premisele transIigurarii s-au
aIlat chiar in perimetrul sociologiei, asa cum a conceput-o si a orientat-o Gusti la noi: ca intreprindere
monograIica, holistica, inter- sau pluri-disciplinara.
Scoala sociologica de la Bucuresti a supravietuit, asadar, in substanta sa. Formele strabat mai greu
barierele istoriei, dar unde nu trece o Iorma poate trece substanta ei. Rodul si continuitatea sunt astIel asigurate.
Scoala sociologica de la Bucuresti si-a putut maniIesta viabilitatea in primul rand datorita tineretii
celor ce au pornit la drum sub emblema ei. In 1925 - anul celei dintai campanii de teren, cea de la Goicea Mare -
Gusti insasi avea 45 de ani, aIlandu-se in plina putere, iar colaboratorii sai erau incredibil de tineri la prima lor
participare: Mircea Vulcanescu (Goicea, in 1925) avea 24 ani, H. H. Stahl (Rusteu, in 1926) 22 ani, Traian
Herseni (Nereju, in 1927) 20 ani. Starea de spirit a echipierilor monograIisti era entuziasmul, un entuziasm
dornic de Iapta si invatatura. Nicicand sensul originar al cuvantului 'scoala - acela de loc unde se invata ceva
prin laolalta-adunare - nu a primit o mai adecvata intruchipare la nivelul vietii stiintiIice. Iar aportul tineretii la
supravietuirea substantiala a Scolii Sociologice bucurestene a constat nu numai in rezerva de energie umana, ci
si in resursele de adaptare speciIice varstei tinere.
Factorul 'tinerete nu explica insa totul; lui i se adauga polimorfismul launtric, consecvent
interdisciplinaritatii de sorginte holistic-monograIica despre care vorbeam la inceput. Sociologia este prin ea
insasi o disciplina globalizanta, dar prin statutul ei de prima organizare institutionala a acestei stiinte in tara
noastra, precum si prin incurajarea eIectiva a exercitiului proIesional in sociologiile de ramura, Scoala
monograIica a rodit multiplu in alte domenii. Prin contactul direct, la teren, cu toate laturile realitatii sociale, ea a
indeplinit si Iunctia de cadru de initiere atat in sociologie cat si in etnograIie, Iolcloristica, demograIie, medicina
sociala etc. Probabil ca si in conditii istorice normale, Iara vicisitudinile care au urmat, multi dintre membrii
Scolii ar Ii practicat altceva decat sociologia. Oricum, din cauzele schitate, Scoala monograIica a rodit bogat in
stiintele social-umane din Romnia.


121

2. Colaborarea Gusti - Rainer.

Una din disciplinele care, la noi in tara, si-a integrat in chip beneIic si de nesters in propria sa istorie
experienta de colaborare la campaniile Scolii sociologice de la Bucuresti este antropologia. Intre sociologie si
antropologie (mai exact intre comunitatile respective de specialisti) s-a cristalizat o relatie de inter-
disciplinaritate, devenita in timp exemplara - si sub aspectul randamentului si sub aspect etic.
Astazi cand spunem 'antropologie ne gandim Iara ezitare la stiinta atotcuprinzatoare despre om care
aduce in acelasi concept al sau si dimensiunea biologica a Iiintei umane si pe cea culturala, sau, in termeni
disciplinari, si antropologia Iizica si antropologia culturala. Lucrurile, insa, nu au stat intotdeauna astIel. Pana
spre mijlocul secolului al 20-lea, in Europa continentala, termenul 'antropologie (Iara vreun alt atribuit)
desemna o stiinta a naturii menita a cerceta originea si variabilitatea biologica a speciei umane. Antropometria
era metoda de baza a acestei stiinte, iar capitolul ei cel mai important era taxonomia: clasiIicarea speciei umane
in rase, tipuri si sub-tipuri. Abia dupa 1950, din spatiul britano-american, incepe sa se simta inIluenta
antropologiei social-culturale, o completare la paradigma de pana atunci a antropologiei si o implinire (nu o
alternativa) a etnologiei.
Antropologia romneasca nu putea Iace nota discordanta Iata de paradigma continental-europeana a
disciplinei. In perioada interbelica (aceea in care inIlorea si Scoala monograIica in sociologie), ea s-a dezvoltat
in trei centre - Bucuresti, Iasi si Cluj
cxlvi
, in toate orientarea sa biologista Iiind evidenta.
Figura cea mai de seama a antropologiei romnesti din aceasta perioada este Francisc I. Rainer (1874-
1944). Medic si anatomist, proIesor la Iacultatile de medicina din Iasi si - dupa primul razboi mondial - din
Bucuresti, Rainer a Iost tipul savantului care imbina eruditia cu rigoarea stiintiIica. Om de cultura clasica,
pasionat de Platon si Goethe, de sculptura greaca si de capodoperele picturii europene, el cauta peste tot ipostaze
si semniIicatii ale Iormelor umane. Era preocupat de desavarsirea de sine, din dorinta de a darui cat mai mult
oamenilor (Geana, 1996). A Iost, in domeniul sau, deopotriva un experimentator si un ganditor. In Iormularea-i
proprie, principiul care i-a sintetizat conceptia stiintiIica suna astIel: 'Orice conceptie a vietii izvorata numai din
biologie e subumana. Dar nici o conceptie a vietii nu trebuie sa Iie in contradictie cu biologia
cxlvii
(cI. Riga
Calin, 1966, p. 148).
Nu se mai stie a cui a Iost sugestia, dar in 1927 (al treilea an de campanii monograIice), in alcatuirea
echipei cere urma sa se deplaseze la Nereju, in Vrancea, a Iost invitat sa intre si 'doctorul Rainer, cum cu inalt
respect i se adresau cunostintele si prietenii. Rainer a acceptat colaborarea si o va Iace inca de doua ori: in 1928,
cand echipa monograIica va descinde in Bucovina, la Fundul Moldovei, si in 1932, cand alegerea locului de
cercetare se va opri asupra satului Dragus din tinutul Fagaras. Rostul sau in ansamblul echipelor de teren din
care a Iacut parte era acela de a asigura cercetarea unuia din cele patru cadre ale schemei monograIice abordate
de Gusti, anume a cadrului biologic. Aceasta categorie descriptiva - 'cadrul biologic - trebuia, in intentia
sociologica, sa cuprinda date privind satarea de sanatate a populatiei, igiena publica si individuala, bolile sociale
etc. Rainer s-a ocupat insa Ioarte putin de aceste aspecte, el Iolosind prilejul colaborarii cu sociologii pentru a
eIectua cercetari Ioarte specializate de antropologie (de antropologie Iizica, se intelege). In cele trei campanii
mentionate, echipa cadrului biologic a avut in componenta sa pe: Fr. I. Rainer pentru 'masuratori si constatari


122
descriptive, H. Dumitrescu pentru dermatologie, sotia acestuia (Maria Dumitrescu) pentru determinarea
grupelor sanguine, St. Milcu pentru eIectuarea IotograIiilor, precum si pe medicii D. Georgescu si S. Ciorapciu
pentru consultatii medicale si distribuirea gratuita de medicamente, ca mijloace de a-i atrage pe tarani si de a-i
convinge sa se supuna unor investigatii nu tocmai obisnuite. Toti membrii echipei erau medici orientati spre
problema antropologica. Aceasta a Iost, probabil, partea cea mai diIicila din cercetarile monograIice, intrucat
necesita un instrumentar aparte (altceva decat un caiet si un creion, suIiciente pentru o ancheta sociologica) si, in
plus, solicitau indivizilor investigati depasirea unui Ioarte ridicat prag de suspiciune (una e sa inviti pe cineva sa
cante in Iata IonograIului, cum Iaceau - cu metoda si simpatie, desigur - Constantin Brailoiu si Harry Brauner) si
altceva sa-l inviti sa se dezbrace si sa-i masori dimensiunile corporale, ori sa-i iei sange.
Rezultatele acestor cercetari vor Ii publicate in limba Iranceza, in volumul Enqutes anthropologiques
dans trois villages roumains des Carpathes (Bucuresti, Monitorul OIicial si Imprimeriile Statului, 1937)
cxlviii
.
Lucrarea va constitui pentru Rainer un real succes, atat in tara cat si in strainatate. Ea va Ii citata de autori cu
renume, precum H. Vallois, C. S. Coon, E. von Eickstedt si va Ii recenzata in Man, o revista a Institutului Regal
de Antropologie din Marea Britanie. Intr-o scrisoare inedita aIlata in arhiva Centrului de Cercetari
Antropologice din Bucuresti, ilustrul etnolog Robert Heine-Geldern de la Universitatea din Viena ii marturiseste
lui Rainer interesul deosebit pentru carte, intrucat - preocupat de istoria veche a Asiei - era in cautarea urmelor
pe care popoarele din acel continent le vor Ii lasat dupa migratiile si Iluxiunile culturale ce vor Ii strabatut
teritoriul de azi al Romniei.
Cel mai satisIacut de munca lui Francisc Rainer s-a aratat insa Dimitrie Gusti, personal. Tot in arhiva
sus-amintita se pastreaza, asijderea inedite, cinci scrisori - de multumire si de invitare la alte campanii - din
partea liderului Scolii sociologice. Ele inchid perioada 1931-1942. Vom reproduce integral una din aceste
scrisori, in care gasim clar Iormulate conditiile de colaborare la cercetarile monograIice, in speta marea
autonomie acordata in desIasurarea cercetarii si in valoriIicare rezultatelor.


123

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI
FACULTATEA DE FILOSOFIE SI LITERE
SEMINARUL DE SOCIOLOGIE, ETICA SI POLITICA
Director: Prof. D. Gusti
24, Maria Rosetti

Stimate domnule Coleg,

Sectia sociologica-monografica a Institutului Social Roman intreprinde si anul acesta, ca si in
ultimii sase ani, o campanie monografica pentru cercetarea unui sat basarabean din regiunea
Codrului
cxlix
.
In dorinta de a organi:a cat mai bine aceste lucrari si amintindu-si pretiosul afutor pe care i
l-ati dat in trecut, Institutul Social Roman invita, prin sectiunea numita, Institutul de Anatomie si
Embriologie, pe care il ilustrati conducandu-l, la o colaborare stiintifica.
Competenta Domniei Joastre ar asigura studiul in conditii aptime al problemelor cadrului
biologic si in special pe al acelora de antropologie, initiativa sectiei monografice a Institutului Social
Roman va ofera posibilitatea folosirii avantagiilor muncii colective, furni:and intregul material
complementar pentru situarea re:ultatelor cercetarii.
Aceasta colaborare n-ar preintampina intru nimic dreptul de proprietate intelectuala asupra
re:ultatelor obtinute de echipele fiecarei Institutii. Sectia monografica se indatorea:a sa mentione:e
totdeauna pretiosul concurs al Domniei Joastre, indicand, in ca:ul citarii re:ultatelor obtinute de
echipa biologica-antropologica, precum o face totdeauna, i:voarele. Credem ca nici Domnia Joastra
nu ii va gasi vreun inconvenient reciprocitatii pe acest teren.
In asteptarea raspunsului Domniei Joastre, de al carui cuprins nu ne indoim, fiind siguri de
faptul ca sunteti stapanit, ca si noi, de hotararea de a nu va precupeti contributia la propasirea
stiintifica a tarii, va incredinte:, stimate domnule coleg, de consideratiunea mea deosebita.

1 iunie 1931
(ss) D. Gusti
Presedintele Institutului Social Romn
Decanul Facultatii de Filosofie.

Se cuvine sa precizam ca si alte contributii de antropologie si-au gasit valoriIicarea in context
sociologic. Ne reIerim la articolele de proIil publicate de reprezentanti ai Scolii antropologice de la Cluj in
reviste conduse tot de Dimitrie Gusti (ex.: Facaoaru 1936, 1937; Ramneamtu 1937). Dar cercetarile lui Rainer


124
au ramas inegalabile ca importanta in epoca. Ele au constituit pietre de temelie la ediIiciul scolii de antropologie
din Bucuresti, cea mai importanta din tara
cl
. Congresul International de Stiinte Antropologice si Arheologice
tinut in capitala Romniei, in 1937, graieste de la sine despre prestigiul international al lui Rainer si al Scolii
sale. In 1940, Institutul de Anatomie si Embriologie va deveni Institut de Antropologie. Cat despre relatia Gusti-
Rainer, ea va ramane, cu toate neimplinirile ei sub raport epistemologic, un reper etic, iar in anii 50 si 60 un
model de cooperare intre antropologii de orientare culturalista si cei de orientare Iizicalista din chiar Institutul
intemeiat de Francisc Rainer.

3. Un lastar viabil: antropologia culturala.

In 1944 Francisc Rainer se stingea din viata lasand in urma sa un lucru bine Iacut: o disciplina
stiintiIica proIilata, un Institut, discipoli de nadejde. Dar pentru stiinta antropologiei incercarile de-abia acum
incepeau.
Anii urmatori, 1945-1947, aveau sa aduca schimbarea regimului politic in tara, iar 1948 va veni cu
suIlarea rece a proletcultismului. Sociologia va Ii desIiintata timp de aproape doua decenii, Iiind considerata o
pseudo-stiinta de tip burghez. In 1955, troienit in uitare se va savarsi si Dimitrie Gusti.
Antropologia ar Ii putut impartasi aceeasi soarta, asupra ei planand invinuirea de rasism. Totusi, ea a
avut ceva mai mult noroc decat sociologia. Sansa ei s-a intruchipat in personalitatea proIesorului SteIan Milcu.
Medic prin Iormatie, discipol al lui Fr. I. Rainer (pe care, cum am vazut l-a insotit in cercetarile monograIice),
dar si al lui C. I. Parhon, savantul angajat un timp in Iunctia de seI al statului
cli
, St. Milcu s-a dovedit un stralucit
strateg in stiinta romneasca. El a stiut sa puna in joc, in Iavoarea antropologiei, deopotriva imprejurarile
obiective cat si pe cele subiective. AstIel ca, atunci cand situatia a devenit critica si pentru antropologie, el a luat
asupra sa destinul Institutului creat de Rainer si implicit destinul antropologiei romnesti.
Asumandu-si conducerea Institutului - din 1950 denumit Centrul de Cercetari Antropologice si aIiliat
Academiei Romne -, SteIan Milcu s-a aratat in continuare Iidel principiului lui Rainer, dupa care o conceptie
despre om nu trebuie sa ramana la biologie, dar nici nu trebuie sa contrazica biologia.
Odata inIaptuita reorganizarea institutionala, au putut Ii reluate campaniile de teren. Sub conducerea
proIesorului Milcu, cercetarile s-au diversiIicat Ioarte mult si din punct de vedere geograIic si din punct de
vedere tematic. Se lucra in echipe mari de cate 50-60 de cercetatori, ca in campaniile organizate eIectiv in teren
de Horia Dumitrescu, iar ulterior de Theodor Enachescu, si ei Iosti studenti ai proIesorului Rainer. Modelul
cercetarilor din perioada interbelica era inca viu si Iunctional. In 'Prefata la volumul Clopotiva, St. Milcu
marturisea: 'Cercetarile din regiunea Hateg si monograIia satului Clopotiva apar ca o continuare a vechilor
investigatii antropologice Iacute de Fr. I. Rainer si colaboratorii in trei sate de munte din Carpatii Nordici si
Meridionali, in perioada 1928-1933 (Milcu, 1958, p. 7). Numele lui Dimitrie Gusti nu mai putea Ii pronuntat
(decat, eventual, pentru a i se incarca opera cu acuze de idealism si reIormism retrograd), insa e evident ca
modelul nu-l dadea numai Scoala Rainer, ci si Scoala Gusti. E vorba pe de o parte de amploarea participarii,
lucrul in echipe mari regenerand atmosIera de emulatie din Campaniile Institutului Social Romn. Dar e vorba
mai ales de Iinalizarea cercetarilor in monografii, de asta data antropologice. Nu intamplator, intre cele mai
importante inIaptuiri din acest domeniu in primele doua decenii postbelice se aIla si trei lucrari cu caracter


125
monograIic, dedicate unor sate din Tara Hategului: Clopotiva, Batrana si - in abordare comparativa - Nucsoara si
Campu lui Neag (St. M. Milcu H. Dumitrescu 1958, 1961, 19660.
Largirea tematica a cercetarilor purta cu sine germenii unei schimbari de paradigma, probabil greu de
prevazut initial. Intre alte, s-a inteles ca structura antropologica a unei populatii nu poate Ii explicata plenar daca
se ignora mediul social, istoric si etnograIic in care isi duce existenta acea populatie. Indeosebi culegerea datelor
demograIice privind Iamilia si grupurile genealogice, structura pe varste, sau raportul endogamie/exogamie se
simtea ca imperios necesara pentru a intelege cum se transmit si se distribuie intre generatii sau intre grupuri
umane diverse caracteristici antropologice: morIo-somatice, Iiziologice, serologice. Inchiderea sau deschiderea
demograIica (exprimata prin indicii - corelativi - de endogamie si exogamie) reprezinta realmente o cheie pentru
aprecierea speciIicului unei comunitati umane, mai ales in cazul cercetarilor de tip monograIic. Obiceiurile de
alimentatie sau de vestimentatie promiteau, la randul lor, explicatii pentru tipul constitutional.
Angajarea in cercetarile antropologice a unor specialisti in stiintele sociale devenise, asadar, iminenta.
Intre acesti specialisti s-au numarat, in anii 50, Romulus Vuia, Aurelian Motomancea, Traian Herseni, Vasile
Caramelea. Ultimii doi s-au implicat mai statornic in destinul antropologiei. Intamplator oare? Mai degraba
Iiresc: amandoi veneau din Scoala monograIica, pentru amandoi antropologia era o luminoasa reminescenta. Pe
un teren extern dar prieten, se regaseau doi discipoli ai lui D. Gusti, iar Caramelea ii Iusese discipol si lui
Herseni, care se raporta Iata de Gusti nu doar ca un alumn, ci chiar ca un colaborator. Contributiile acestora din
perioada regasirii - semnate Iie individual, Iie impreuna - au Iost integrate in cele trei monograIii de sate din
Hateg (Herseni 1958,1961; Herseni Caramelea 1966; Caramelea 1961a, 1961b, 1966).
Traian Herseni a lucrat la Centrul de Cercetari Antropologice timp de trei ani (1956-1958), dupa care s-
a transIerat la Institutul de Psihologie. Ramas singurul specialist in stiinte sociale al Centrului, Vasile Caramelea
va avea curand o intutitie care va schimba complet imaginea si statutul antropologiei romnesti: el isi va da
seama ca datele de demograIie, sociologie si etnologie ar putea Ii valoriIicate in mod independent ca date de
antropologie sociala si culturala
clii
. Din acel moment stradaniile sale s-au concentrat catre introducerea unui
limbaj nou, propriu noii perspective. Lucrul nu era simplu. E adevarat, limbajul se constituie drept o componenta
Iormala, dar uneori e mai greu de innoit o Iorma decat un continut. Mai intai, trebuia redimensionat insusi
termenul denominativ 'antropologie, astIel incat el sa cuprinda si vechiul continut, dar si continutul nou.
Vechiul concept trebuia spart pentru a-l Iace mai incapator. SemniIicatia lui generala de pana atunci era inlocuita
cu una particulara: 'antropologie fizica, langa care lua loc 'antropologia sociala si culturala. Nu se pierdea,
practic, nimic, lucrurile se asezau in temeiul lor etimologic si epistemologic. Insasi denumirea de 'antropologie
sociala si culturala
cliii
a Iost anevoie acceptata. Dinspre sociologie si IilosoIie ea perea 'o alta denumire, mai
putin proprie, pentru etnologie (sau etnograIie) (Tanase 1968, p. 16), in timp ce dinspre bioantropologie era
considerata ilicita, cenzura din aceasta parte aratandu-se uneori mai aspra decat chiar cenzura ideologica a
vremii. In aIara de denumirea domeniului, trabuiau introduse conceptele fundamentale - cultura,
personalitate, structura sociala - cu demonstrarea articulatiei lor interne.
EIorturile lui Vasile Caramelea au Iost incununate de succes: in august 1964, Academia va aproba in
structura organizatorica a Centrului de Cercetari Antropologice, pe langa sectiile clasice de antropologie
biologica, inIiintarea unei sectii de antropologie socio-demograIica si culturala. Adresa respectiva - nr.
23409/502, emisa in cadrul Comisiei Monumentelor Naturii din Cadrul Academiei - reprezinta actul de
recunoastere oIiciala a antropologiei social-culturale ca disciplina stiintiIica in Romnia. Tara noastra se inscria,


126
astIel, printre primele din Europa in care paradigma continentala a unei antropologii restranse in Iapt doar la
antropologia Iizica incepea a se largi.
Cateva contacte cu miscarea stiintiIica internationala - multe nu puteau Ii din cauza stiutei supravegheri
politice - il vor Ii incredintat pe Vasile Caramelea ca se aIla pe drumul cel bun. A Iost mai intai o iesire a sa in
Franta, cu o vizita la Laboratorul de Antropologie Sociala din Paris si o intalnire cu C. Levi-Strauss. Apoi, ceva
mai numeroase, contactele de-acasa, in spatiul romnesc, cu reprezentanti ai unor scoli antropologice consacrate,
veniti in Romnia Iie pentru clasicul teren intr-o 'alta cultura (Susan Linsey, Andreas Argyres, Eugene Banks -
toti trei din SUA, Tove Skotvedt din Norvegia etc.), Iie in vizita de serviciu (Margaret Mead din SUA, Arne
Martin Klausen din Norvegia si altii).
In tara, spre lauda lor, bioantropologii isi vor slabi rezistenta la innoire, colaborarea dintre ei si
socioantropologi intrand intr-o noua etapa, una marcata deopotriva de cercetari in care ponderea va servi
antropologiei culturale. Cercetarile din zona Bran ilustreaza primul caz, cele din statia pilot inIiintata de Vasile
Caramelea la Berivoesti ilustreaza al doilea caz.
In 1972, drept urmare a demersurilor sustinute de proIesorul Tudor Bugnariu, Vasile Caramelea va
preda, pentru prima oara in Romnia, la Facultatea de FilosoIie a Universitatii din Bucuresti, un curs de
antropologie culturala. Paralel, studentii de la aceeasi Facultate vor Ii indreptati sa-si indeplineasca practica de
specialitate sub indrumarea lui Caramelea si, ca apropiat colaborator, a subsemnatului. Descinderile noastre in
teren, cu initierea studentilor in particularitatile unei astIel de cercetari, cu sesiunile de incheiere a practicii si cu
inevitabila animatie tinereasca, vor Ii reiterat in mintea si in inima organizatorului lor - dar poate si in constiinta
unor privitori din exterior - modelul care, marturisit sau nu, exista si el nu putea Ii altul decat acela al
campaniilor studentesti din perioada Scolii Sociologice gustiene. Caramelea insusi - om al tinutei protocolare si
usor aIectate in scenele publice, sustinuta de o vestimentatie si de o gestica evocatoare - se va Ii considerat
simbolic, o reincarnare a proIesorului Gusti.

4. Reflexe ale modelului.

Exprimate sau tacite, veridice sau invalidabile, asemenea supozitii sunt oricum indreptatite. Motivatia
lor se aIla in inIluenta de tip Iormativ exercitata de Scoala mongraIica si de Gusti insusi
cliv
. Ele nu sunt insa
decat maniIestari secundare Iata de unele caracteristici ale antropologiei culturale romnesti, decurgand - reIlexe
indubitabile - din traditita cercetarii autohtone, in special din traditia Scolii sociologice de la Bucuresti.
Unul din aceste reIlexe este simbioza dintre preocuparile biomedicale si cele socioculturale.
Lucreaza, evident, in aceasta simbioza vechiul raport de cooperare dintre D. Gusti si Fr. I. Rainer. Locul unde
antropologia culturala romneasca s-a institutionalizat in modul cel mai trainic pana astazi este Centrul de
Cercetari Antropologice. Genius loci in acest institut a ramas - si probabil va ramane de-a pururi, ca intemeietor
- Fr. I. Rainer. Prin traditie, Centrul a Iost integrat din punct de vedere organizatoric si administrativ in retele de
ordin biologic sau medical. In prezent, de exemplu, ca Institut al Academiei Romne, el Iace parte din sectia de
stiinte medicale a acesteia. De-a lungul anilor, situarea antropologiei culturale in reteaua biomedicala s-a soldat
si cu dezavantaje, dar si cu avantaje, ea Iiind lasata in penumbra si de Dumnezeu si de Satan. Pentru sociologia
cunoasterii este, de pilda, important de stiut ca in perioada de dogmatism ideologic antropologia culturala,


127
protejata de speciIicul mai apropiat de pozitivsm al stiintelor naturii, a simtit mult mai putin presiunea
deIormanta a Iactorului politico-ideologic.
Simbioza cu bioantropologia conIera o nota speciIica antropologiei culturale romnesti in raport cu alte
traditii nationale. Orientata nu spre studiul 'altor culturi (other cultures), ci spre studiul culturii 'de-acasa
(anthropology at home), antropologia culturala din tara noastra este o antropologie de tip indigenist (native
anthropology)
clv
. Asa cum s-a observat (Hastrug 1993, GeIon-Modianou 1993), aceasta ipostaza a antropologiei
a aparut ca replica locala la texte si interpretari datorate unor antropologi veniti din aIara, de regula americani
sau britanici. Or, la noi, antropologia culturala s-a ivit pe cu totul alta cale, aceea a unei tensiuni inter-
disciplinare, care s-a rezolvat prin largirea vechii paradigme a antropologiei.
Un al doilea reIlex al Scolii de sociologie asupra antropologiei il recunoastem in tentatia
monografista. Premisa acestei tentatii sta in vocatia antropologiei insesi pentru cercetarea de tip holistic si,
implicit, monograIic (Geana 1990). Am vazut ca intre cele mai importante realizari in domeniul antropologiei in
primele doua decenii de dupa al doilea razboi mondial se situeaza tocmai niste monograIii (Clopotiva, Batrana,
Nucsoara/Campu lui Neg), cu speciIicatia ca de asta data, spre deosebire de monograIiile sociologice (Stahl
1939, Conea 1940), ponderea o detin datele bioantropologice.
Tentatia monograIica o regasim si in antropologia culturala, dar intr-o Iorma usor metamorIozata. E
vorba de 'statia pilot, Iormula-reIren a lui Vasile Caramelea. Ideea statiei pilot este, in Iond, tot de sugestie
monograIista, cu deplasarea insa a accentului de pe latura descriptiva spre cea experimentala (Caramelea 1970).
Statia pilot a Iost conceputa ca o asezare umana (sat, oras) cu Iunctia de topos experimental, populatie de apel pe
seama careia sa se poata oricand veriIica un chestionar nou, un test, o ipoteza de lucru. Evident, ideea statiei
pilot presupune o relatie de Iamiliaritate intre cercetator si comunitatea-obiect al cercetarii, pentru eliminarea
suspiciunii si artiIicialitatii, adica a celor mai mari inconveniente in ceretarea social-umana. In ceea ce il
priveste, Caramelea indeplinea conditia Iamiliaritatii cu satul Berivoiesti - declarat de el statie pilot de
antropologie sociala si culturala - intrucat comunitatea era chiar localitatea sa natala
clvi
.
O alta caracteristica a antropologiei culturale romnesti originara in Scoala sociologica de la Bucuresti
este tocmai pecetea sociologica. In general vorbind, dimensiunea sociologica este o componenta sine qua non a
antropologiei culturale, intr-o sinteza in care mai intra o dimensiune etnologica si una psihologica
clvii
. Totusi,
prin Vasile Caramelea, antropologia culturala romneasca a primit de la inceput o orientare sociologista, mai
apropiata de Scoala britanica decat de cea americana. AstIel, de pilda, desi structura sociala, cultura si
personalitatea au Iost adoptate de la inceput drept set principal de concepte, structura sociala era considerata
drept conceptul cheie. Temele de cercetare - omul in procesul industrializarii, migratiile generate de
industrializare etc. - nu sunau deloc etnologic, dimpotriva, aveau o rezonanta curat sociologica, insa
interpretarea datelor prin apelul la cele trei concepte mentionate aducea intregul demers in albia antropologiei.
In Iine, o ultima caracteristica a Scolii Sociologice de la Bucuresti, lesne de recunoscut in stilul
cercetatorilor din antropologia culturala romneasca, este lucrul in echipa. Mai intai sa mentionam ca acest stil
de lucru in echipa - mai ales in chipa mare - a Iost introdus in sociologia mondiala de Dimitrie Gusti. Exista in
acest sens o marturie autograIa, scrisa si semnata manu propria de Margaret Mead, pe o IotograIie dedicata lui
Vasile Caramelea: 'Cu deosebita apreciere Iata de abordarea integralista a antropologiei in Romnia, unde a Iost


128
inaugurat si raspandit apoi in toata lumea lucrul in echipa pe material comun - studiile ProIesorului Gusti asupra
unor sate particulare. Margaret Mead, Bucuresti, 28 iunie 1971
clviii
(Mead 1979).
E de observat in aceasta privinta ca in lumea larga o cercetare de antropologie culturala se consuma ca
experienta quasi-individuala. Aceasta modalitate de experienta stiintiIica este puternic dependenta de conceptia
clasica despre antropologie ca studiu eIectuat pe 'alte culturi. Este evident ca o deplasare la distanta mare si in
zone exotice - in Polinezia sau in AIrica sa zicem - are de intampinat multe diIicultati de ordin administrativ,
care ar creste si mai mult in cazul unei expeditii in grup, ca sa nu mai vorbim de riscurile plonjarii in necunoscut.
Sub aspectul inIruntarii necunoscutului, poate ca in grup se asigura o mai buna protectie a Iiecarui ins in parte,
component al echipei; insa , din punctul de vedere al eIicientei inserarii participative in comunitatea investigata,
plonjonul individual este mult mai penetrant decat acela colectiv. Poate nu intamplator, dupa prima expeditie de
teren in grup, inscrisa ca atare in istoria antropologiei - expeditie condusa de AlIred C. Haddon, in 1988
clix
-,
cercetarile antropologice colective au Iost abandonate in Iavoarea celor individuale. In cercetarile curente,
antropologul pleaca in teren mai degraba singur, eventual, daca are, luandu-si cu el/ea - ca sprijin aIectiv si
moral - Iamilia, dar sa nu Iie numeroasa: sotia/sotul si un copil (rareori doi copii). In orice caz, abundenta
literatura din ultimul timp dedicata conditiei antropologului in teren (mai intai Powdermaker 1966, iar mai
aproape de noi Okeley Callaway 1992, Hastrup Hervik 1994, etc.) se bazeaza pe experiente traite nu in
grup, ci individual.

5. Incheiere.

Am incercat sa surprindem in lucrarea de Iata importanta unei anumite traditii in conIigurarea unui stil
de cercetare. Scoala sociologica de la Bucuresti ne intoarce si astazi, adeseori, privirea inapoi, ca un miraj.
Aceasta Iascinatie nu a Iost inca pe deplin explicata. Nu e vorba aici de nostalgie, ci de Iorta stimulatoare a
traditiei. E posibil ca in viitor unul sau altele dintre reIlexele inIatisate de noi sa dispara; antropologia culturala
se va putea, de pilda, dezvolta in contexte de autonomie, in care simbioza cu antropologia Iizica sau orientarea
monograIista sa suIere schimbari. Traditia ne oIera insa repere - si etice (cooperarea inter-disciplinara Gusti -
Rainer, de exemplu), si pragmatice (convingatoare prin eIicienta, ca atatea din implinirile Scolii sociologice).
Iata de ce nu ne vom putea desparti de ea negand-o, ci depasind-o, adica luand-o cu noi. Ca sa mergem cat mai
sigur inainte, trebuie sa privim din cand in cand inapoi.


129

8. ORIENTARI TEORETICE SI AFIRMARI DOCTRINARE IN
CADRUL SCOLII MONOGRAFICE DE LA BUCURESTI -
VirgiI Constantinescu-GaIiceni

A intrat in uzanta comuna ca atunci cand analizam un curent de idei sau evocam o
scoala sociologica sa Iim inclinati sa luam in consideratie mai ales intregul, caruia ii Iixam
caracterele lui de sistem si-i conotam canoanele lui ireductive, Iara sa procedam insa la
eventuale sectionari de parti si Iara ca acestea sa Iie decupate din ansamblu. La un prim si
direct contact cu o constructie impunatoare, suntem tentati sa hipostaziem imaginea ei
generala si prin urmare - avem inclinatia relevantei 'totului, Iiind mai putin dispusi sa dam
importanta elementelor subiacente si neacordandu-le acestora un anume rol in constituirea si
Iunctionarea sistemului. Acomodati - parca - cu geometria sIerei si preIerand simplitatea
unitatii in locul complexului pluritatii, reIlexia noastra este atrasa predominant de imaginea
generala, adica de imaginea sitntetica, ignorand elementele adiacente care Iac nota
discordanta cu aceasta si - intr-un Iel- chiar detasandu-ne de ele. Un atare Ienomen se
datoreste Iaptului ca, in Iata unei inaltimi spirituale, perceptia ramane intr-un Iel inhibata,
Iiind atrasa de aureola doctrinei si Iiind inclinata a o plasa in absolut, parca rotunjindu-i
conturul si transIormand-o in dogma. Cand se vorbeste de scoala sociologica Iranceza apare
in prim planul ei reprezentativ Emile Durkheim, cu sistemul sau monolit si inchis, si numai
daca insistam in continuare mai dam si de un Paul Faucounet, de un Lucien Bruhl, de un
Maurice Halbwacs sau de un Celestine Bougle. Aceeasi situatie oarecum segregara o
constatam si in cazul lui Dimitrie Gusti. In mod curent, exegeza de specialitate prezinta cu
predilectie ediIiciul impunator al gandirii si actiunii acestuia si pune in evidenta aproape
exclusiv dimensiunea de exceptie a spiritului sau organizator. Se consemneaza de asemeni tot
de predilectie Iactura interdisciplinara a cercetarilor monograIice pe care le-a condus el si pe
care le-a consacrat, continuand sa releve atat valoarea de sistem, cat si transIormarea lui in
principiu practic de reIorma sociala. Nu se omit contributiile lui (in premiera) in ceea ce
priveste legislatia serviciilor sociale din Romania, precum si initiativele sale reIeritoare la
educatia adultilor, prin intermediul caminului cultural. Se adauga - la cele mentionate -
amenajarea primului muzeu al satului roman si organizarea expozitiilor etnogrIice din Franta
si din S.U.A., dar toate Iiind atribuite lui Dimitrie Gusti si toate Iiind plasate sub egida
autoritatii lui stiintiIice. Dar, contributia colaboratorilor sai, ca si rolul marcant al unora dintre


130
tinerii (pe atunci) la inventarierea si interpretarea pproblemelor sociale din satul interbelic
raman parca situate in zona de valoare subsidiara si se gasesc consemnate in aprecieri prea
putin relevante, ponderea integrala in estimarea scolii revenindu-i conducatorului ei, adica lui
Dimitrie Gusti. De Iapt, chiar unii dintre membrii echipelor monograIice, ca si unele
oIicialitati ale vremii au incercat sa Iixeze in absolut unitatea de gandire ce ar Ii existat in
cadrul seminarului sociologic de la Bucuresti si n-au ezitat in a transIorma conceptia gustiana
intr-un etalon de consens, care n-ar Ii Iost aIectata de vre-o tendinta scizionista si nici de lipsa
de conIormism Iata de principiile generale impuse de catre mentorul scolii. Parca o teama
suspecta de a nu diminua din prestanta realizata de catre scoala sau o dorinta aproape
obsedanta de a aparea in Iata lumii ca o comunitate stiintiIica bine sudata, au creat imaginea
unei institutii de asociere si unitate si au lasat a se intelege ca pe tot parcurusul ei scoala
monograIica a avut tendinte exclusiv centripete. Intregul trebuia sa prevaleze asupra partilor
lui constituente, iar diversitaea se subordona organic unitatii. In consecinta, eIortul ingenios al
lui anton Golopentia de a renova metoda monograIica, precum si intentia lui de a orienta
cercetarea de teren nu spre localitati separate si nici numai spre cadre si maniIestari, ci spre
zone administrative de nivel mediu (precum plasa de judet) sau catre procese sau Ienomene
sociale, au ramas Iara rezonanta cuvenita in timp si - deci - nu au avut un grad de acceptanta
relevanta. Nu mai vorbim de episodul ce apartine lui C.Amzar si care a Iost caliIicat drep
semn al unei ambitii neputincioase, ca sa conchidem ca in cazul la care ne reIerim avem de a
Iace cu o atmosIera alcatuita din serii paralele Iara vre-o variatie de principiu si Iara vre-un
gest 'rebel de dizidenta doctrinara. Ne Iace imprsia ca toti cei ce alcatuiau echipele
monograIice si - intr-un Iel - toti cei ce erau antrenati in activitatile seminarului condus de
catre Dimitrie Gusti invatau parca sa vada acelasi lucru cand se aIlau in Iata acelorasi realitati.
La o analiza mai meticuloasa insa si intr-un itinerar metodologic de tip partitionar, vom
observa ca in cadrul scolii la care ne reIerim s-a impus si o conceptie distincta, acceptata tacit
de catre Dimitrie Gusti si nerespinsa de catre cei cu orientari politice de dreapta. Aceata
orientare a Iost cea marxista, iar promotorul ei principal s-a numit Miron Constantinescu, dar
si Roman Moldovan a aderat la principiile ei ideologice.
De Iapt, am putea spune ca insasi mentorul scolii monograIice a agreat prezenta unor
colabortori cu alta conceptie decat cea proIesata de catre el si n-a Iost niciodata ostil utilizarii
unei metodologii de cercetare distincata sau opusa celei pe care a elaborat-o el. E drept ca -in
acea perioada- orientarea respectiva nu se delimita transant - sub aspect teoretic - de conceptia
gustiana si nici n-a produs vre-o sciziune - Iie ea si superIiciala - in corpul doctrinei


131
dominante. Dimpotriva: asa cum rezulta din datele de arhiva, precum si din relatari ale unora
dintre monograIisti, s-ar putea spune ca, in unele privinte, orientara marxista s-a constituit ca
o premisa stimulativa sau ca un alt mod de a aborda unele teme intrucatva mai speciale,
precum: structurile sociale si polaritatile de clasa, rolul Iactorului economic in dezvoltarea
istoriei, raportul dintre existenta si constiinta, proletarizarea Iortei de munca din agricultura,
cauzele sociale si economice ale migratiei locuitorilor din sate, etc.(
clx
)
Dar, constatand desIasurarea unui curent de idei de tip marxist si urmarind sa-i
deIinim proIilul lui intrucatva distinct in cadrul scolii monograIice, e util sa relevam in acest
context spiritul larg tolerant al lui Dimitrie Gusti, precum si Iaptul ca el a Iost adeptul unei
conceptii deschise, in scopul intretinerii unui dialog peren cu alte doctrine sociologice si in
intentia de a crea nuclee de reIlexie variata. Nu ezita ca alaturi de ideile sale si chiar in
opozitie cu ele, sa lase sa se exprime si alte tipuri de gandire, care sa constiuie baza pentru noi
elaborari teoretice si sa reprezinte alte principii de ordin metodologic. Lui i-au repugnat
atitudinile ezoterice - daca ne putem exprima astIel - si n-a agreat niciodata Iormulele
inchistate in sine -. Din contra, ca ginditor de amplitudine culturala si ca initiator al unei
miscari largi de cerctare concreta, Dimitrie Gusti a cultivat
dialogul 'intre antiteze paraIrazand expresia lui I.Heliade Radulescu si a considerat
procedeul socratic drept mijlcoul prin care putea sa atraga atentia asupra altor aspecte, care -
astIel - ar Ii ramas ignorate. Mai mult inca! Prin dialog, el cosidera ca se pot crea noi centre
de interes stintiIic si prin urmare - se instituie strategii variate pentru luarea deciziilor. Cu alte
cuvinte, mentorul scolii sociologice de la Bucuresti a Iost Iavorabil 'dialecticii laboratorului
stiintiIic si sustinea cautarile de eIect contradictoriu, ca apoi, - prin intermediul lor - sa
descopere orizonturi de realitate mai proIunda si sa asigure astIel o eIicienta sporita cercetarii
de specialitate. De aici, putem conchide cu certitudine ca Dimitrie Gusti acorda o prioritate de
principiu motivatiei stiintiIice Iata de cea ideologica si - in consecinta - aseaza in ordine de
importanta adevarul cunoasterii sociologice inainta celei de Iactura partinica. Intr-un atare
climat, s-a desIasurat si orientarea marxista in cadrul scolii monograIice de la Bucuresti, al
carui exponent autorizat - asa cum s-a mai notat - a Iost Miron Constantinescu.
ProIilul de personalitate al lui Miron Constantinescu e diIicil de conturat, desi - in ce
ma priveste - l-am cunoscut intr-o activitate comuna desIasurata atat in cadrul catedrei de
sociologie,cat si in cel al laboratorului de sociologie al carui director a Iost, iar eu l-am
secondat in calitate de adjunct - intre anii 1969-1972. Ambele institutii au Iost inIiintate din
initiativa sa, precum si sectia de sociologie din cadrul Iacultatii de IilosoIie a Universitatii din


132
Bucursti se datoreaza tot devotiunii lui proIesionale Iata de aceasta specialitate. Am organizat
impreuna companii de cercetare in judetele Olt si Arges, preucm si cunoscutele dezbateri
hebdomadare in cadrul laboratorului nostru, vazand cu bucurie cum o noua miscare
sociologica se declansa prin competenta si prin priceperea sa manageriala. Adaugam modul
de exceptie in care a pregatit delegatia romana pentru congresul mondial de sociologie ce a
avut loc in luna august, 1970, la Varna si unde el insusi a participat, desi de multe ori
obligatiile politice lasau impresia a-l coplesi. Dar, puterea lui de munca iesita din comun,
precum si experienta dobandita in scoala lui Dimitrie Gusti, la care se asocia vasta lui cultura
din domenii variate (istorie, economie politica, psihologie, literatura romana si universala,
axiologie) ii dadeau resursele necesare unor reale reusite in ceeace intreprindea si-i conIereau
criteriile unui autentic conducator de miscare sociologica. Tot pe aceasta directie se inscrie si
contributia sa
notabila - in cadul comitetului asociatiei internationale de sociologie - la stabilirea tematicii si
la circumscrierea cadrului de desIasurare a congresului mondial de sociologie, care s-a tinut la
Toronto, in luna augusti 1974 si la care, din neIericire n-a participat din cauza mortii sale
premature, savarsita in iulie, acelasi an.
In deschiderea lucrarilor acestui Ior mondial insa s-a mentionat aportul elevat al lui
Miron Constantinescu la deIinitivarea programului care Iacea obiectul respectivei reuniuni si
s-a pastrat un moment de reculegere in memoria sociologuui roman, ca recunoastere a valorii
lui proIesionale si ca un omagiu adus intregii lui munci in dezvoltarea sociologiei. Ne oprim
aici cu enumerarea unora dintre aporturile de seama ale acestei personalitati, precizand ca nu
vom incerca in cele ce urmeaza o analza completa a vietii si activitatii sale si ne vom abtine
de a Iormula judecati cu caracter deIinitiv asupra a ceea ce el a inIaptuit. Aceasta atitudine nu
este determinata in nici un Iel de motive de tip cartezian (qui benne latuit) si nici de intentia
abila a unui pernicios 'ignoratio elenchi, Iiindca opiniile pe care le-am avut si care nu de
putine ori erau in contradictie cu ale sale (
clxi
) i le-am spus direct, atunci cand traia si nu
'post-Iactum. Atitudinea noastra insa e determinata de Iaptul ca n-am putut pana in prezent
sa 'citim inscrisurile din arhiva Iostului partid comunist roman si nici n-am avut acces la
unele date ale serviciilor speciale, pentru a evalua in mod obiectiv cauzele care au generat
avatarurile vietii sale politice si a desciIra acel atat de intunecat si complex context intern (dar
si extern) care a dus la ascensiunile, dar si la prabusirile lui sociale. Aceasta cu atat mai mult
cu cat despre Miron Constantinescu s-au Iormulat aprecieri contradictorii, iar unele dintre ele
sunt acuze grave, care insa n-au Iost deplin argumentate si nici nu se pot sustine integral.


133
Altele- in schimb- se cer a Ii plasate in contextul vremii - adica in perioada postbelica -si- in
consecinta - coroborate cu conIlictele si tensiunile luptei pentru putere ce a caracterizat pe
comunisi si care nu s-au terminat decat prin instaurarea regimului de dictatura personala. De
aceea, consideram ca - pentru momentul de Iata - e oportun sa ne pronuntam asupra
personalitatii stiintiIice a lui Miron Constantinescu si nu si asupra celei politice, cu toate ca
una nu poate exista Iara cealalta, iar constantele uneia devin - in mod Iiresc - si constantele
celeilalte.
S-a aIirmat in activitatea publicistica inca in primii ani ai studentiei semnand articole
in reviste cu caracter politic (Era Noua, Cadran, Dacia Noua), dar si in altele cu proIil mai
mult cultural (Viata Romaneasca).
Cercetarea de teren - si prin urmare - cercetarea stiintiIica propriu-zisa si-a inceput-o
in cadrul scolii monograIice de la Bucuresti, desi el indica drept Ior tutelar al unei atari
activitati 'Institutul de stiinte sociale al Romaniei (
clxii
), adica 'Institutul social roman si
revista 'Sociologie romaneasca, adaugand apoi volumele '60 de sate si lucrarile celui de al
XIV-lea Congres international de Sociologie, ce urma sa aiba loc la Bucuresti, in anul 1939,
dar care s-a suspendat datorita izbucnirii celui de al doilea Razboi Mondial.
Din perioada sa de monograIist, dateaza patru studii de cercetari de teren dupa cum
urmeaza: 'Procesul de saracire in Oarja, scris in anul 1939 si publicat in 1942 - dupa cum
relateaza insusi autorul (
clxiii
); Bogatii de Dambovita, elaborat in 1938-1939 si publicat in
1942, in 60 de sate (
clxiv
); Sepreus, un sat de agricultori din sesul Tisei, elaborat tot in
1938-39 si publicat in 1943, in Vol.IV - din '60 de sate (
clxv
) si 'Corbestii - Comuna Pietris,
Judetul Arad, publicat in Curierul Serviciului social 5, nr.4 - 1939.
Lectura meticuloasa a celor patru studii mentionate anterior, ca si o incercare de
analiza a lor de continut, ne releva ca ele reprezinta un alt mod de abordare a Ienomenalitatii
rurale in comparatie cu celelalte studii si ne apar ca deschideri utile catre o problematica acuta
a satului romanesc din perioada interbelica, asa cum s-a precizat anterior si asa cum exegeza
de specialitate o atesta. Ele n-au Iost o directie de Ironda Iata de conceptia de ansamblu a
scolii gustiene si nici n-au constituit macar o delimitare de principii Iata de aceasta, asa cum
pretindea Miron Constantinescu mai tarziu, ci se incadreaza in spiritul eteroclit al cerctarilor
scolii gustiene. Am putea spune ca el a cercetat si a scris in maniera reactiva - daca ne putem
exprima astIel - Lucrarile sale sunt axate pe explorarea Iaptelor si Ienomenelor sociale de
atunci si au deci o valoare constatativa. Dar ele sunt si lucrari cu un pronuntat eIect 'reactiv,
indeplinind si o Iunctie partinica si - prin urmare - exprimand un crez politic. Temele alese


134
parca toate oglindesc asprimile vietii si in ele se aIla o conceptie, dar si o atitudine. Sensibil la
acea truda telurica a taranului roman, dar si la exploatarea acestuia, Miron Constantinescu nu
evadeaza intr-o contemplatie neutra si nici nu recurge la explicatii abstracte privitoare la
decalajele dintre clase. In conceptia sa, structurile sociale - direct sau multimediat- au o
sorginte economica si isi gasesc o conditionare in relatiile de proprietate, ceea ce reprezinta -
asa cum deja am mentionat - un alt criteriu metodologic de cercetare a realitatii rurale, dar si o
alta premisa de interperetare a Iaptelor intabelate. AstIel, daca ne-am reIeri la studiul sau
asupra procesului de saracire la Oarja, am observat ca el este eIectul unei antiteze. Laura
Dunare si Nicolae M. Dunare semnasera impruna capitolul asupra resurselor de apa la Oarja
(
clxvi
), iar Nicolae M.Dunare scrisese singur un alt capitol intitulat 'Procesul de imbogatire in
Comuna Oarja (
clxvii
) si in care se considera ca ascensiunea in ierarhia treptelor inalte era
urmarea naturala a unor trasaturi de personalitate ca : agerime a mintii si perseverenta in
aIaceri, spiritul intreprinzator si atitudinea calculata, inclinatia spre economicitate si consumul
restrictiv, castigul cu orice pret, munca continua, etc., toate acestea constituind Iorta cea mai
activa care asigura reusita deplina a imbogatirii unui numar restrans de oameni (
clxviii
). Nu
modul de productie si - deci nu sistemul de repartitie ar Ii stat la baza polarizarii societatii
romanesti in general si a celei satesti in particular, ci anume insusiri psihologice, precum si
unele situatii conjuncturale ar Ii Iavorizat pe cei dotati cu aptitudini superioare sa devina
bogatii satelor, dar, in revers, i-au dezavantajat pe altii, care erau lipsiti de atari aptitudini. In
viziunea lui Nicolae M. Dunare, nu existau cauze de importanta primordiala in producerea
inevitabila a departajarii taranilor intre ei si nici nu se puteau invoca anume criterii obiective
cu ajutorul carora sa clasiIicam si sa ierahizam Iactorii socio-economici care genereaza
stratiIicarea comunitatii rurale.
Pentru el, toti cei opt Iactori pe care-i invoca in argumentarea sa erau Iactori de
valoare intrucatva egala, iar - in unele pasaje - suntem inclinati a constata ca acorda un rol
prioritar si calitatilor individului particular, psihologizand astIel structurile sociale (
clxix
) si
asezand pe acelasi plan de esenta Ienomenele din baza cu cele din suprastructura. Insasi
invocarea unor practici oneroase, cum erau cele reIeritoare la eIectele distructive ale cametei
nu-i spuneau mare lucru (
clxx
), ele inscriindu-se in ordinea obisnuita a Ienomenelor rurale si
avand acelasi rang de valoare cu celelalte.
In schimb Miron Constantinescu,in baza unei conceptii - bine conturate - cea a
dialecticii materialismului (
clxxi
) si invocand un principiu metodologic aIerent acesteia (acela
al determinismului social) porneste de la modul de productie ca Iactor determinant al


135
societatii, iar apoi releva rolul primordial al relatiilor de proprietate asupra tuturor celorlalte
relatii socio-umane. In viziunea sa, mostenirea, ca si puterea de cumparare sunt un produs
istoric si sunt mijlocite de conditiile obiective in cadrul carora actioneaza individul.
Adevarata lor esenta nu este una de natura subiectiva si nici nu tine de anume insusiri
personale sau vicii omenesti, ci ele decurg din cantitatea si calitatea posesiunii detinute. Ea,
posesiunea Iaciliteaza cresterea acumularilor la nivelul cel de sus al societatii, iar la altul, la
cel de jos, cresterea proletariatului agricol. 'Cum s-a rasIrant criza generala a sistemului
economic asupra satului romanesc? Tendinta esentiala consista in inlaturarea micii
productiuni de catre cea mare, ruina gospodariilor mici si mijlocii se prelungeste ani de zile,
uneori decenii, in urma agravarii conditiilor de productie... 'Capitalul comercial, industrial si
bancar - continua Miron Constantinescu - a patruns adanc in satelela argesene. Chiaburii sunt
clasa capitalista a satelor. Dar concomitent cu aparitia acestei paturi, a aparut si contrariul ei:
muncitorul agricol si taranul sarac. Fara pamant sau cu doua trei pogoane, ruinat de datorii si
impozite, Iara vite si unelte agricole, inIometat, bolnav, el rataceste pe ulitele satului cautand,
dar negasind nicaieri un mijloc de trai. Din cand in cand reactioneaza in mod anarhic, dar Iara
rezultat. Continua sa astepte altceva Iara sa stie prea bine ce, injurand uneori in mod grosolan,
dar devenind pe zi ce trece un aliat natural si nencesar al muncitorului urban in luptele lui...
In Oarja - continua autorul- care a Iost un sat razesesc cu o singura 'mahala de
clacasi (SteIanesti, deci un sat Iara mari mosii boieresti) aceasta este situatia.
Cateva zeci de Iamilii de chiaburi si cateva sute de gospodarii de tarani saraci. Si
aceasta polarizare - conchide Miron Constantinescu - este accelerata de presiunea
concentrarilor, rechizitiilor, impozitelor marite si de timpul neprielnic al muncilor
agricole(
clxxii
)
E de retinut insa ca, in analiza satului romanesc din perioada interbelica, Miron
Constantinescu n-a utilizat un procedeu unic si rigid si nici n-a recurs la o anume dogma de
interpretare a datelor intabelate. Sensibil la drama celor saraci si multi si urmarind sa deceleze
cauzele care o produc, el n-a Ietisizat Iaptul social pe care l-a constatat si nici nu l-a
considerat in sine, ci l-a evaluat ca pe o categorie socio-istorica. Fiindca, in optica
sa proprietatea Iunciara din tara noastra - cu perioada interbelica - intrata pregnant sub
incidenta capitalului Iinanciar reducandu-si treptat caracterul ei natural si Iiind Irecvent
raportata la cantitatea de bani pe care o valora. La baza ei incepeau sa stea tot mai mult valori
monetare si - in consecinta - intra in alte circuite economice decat cele de ordin traditional.
Finanta antrena in miscarea ei - atat intensiv, cat si extensiv - structurile agricole si le conIera


136
o esenta de ordin capitalist, devenind valori de schimb si sustinand procesul obiectiv al
polarizarii sociale. Si atunci, nu 'vointa de care vorbea Dimitrie Gusti(
clxxiii
)si nici 'cadrele
sau 'maniIestarile (
clxxiv
) constituiau principiul prim al dezvoltarii sociale, ci - asa cum s-a
mentionat anterior - relatiile de productie si mai ales cele de proprietate stateau la baza
existentei sociale! Avand deci o realitate primordiala si Iiind determinante in raport cu
celelalte relatii sociale, ele au constituit - in conceptia lui Miron Constantinescu - si criteriul
ontologic de cercetare a realitatii istorice. Dar un astIel de criteriu, ca si dialectica materialista
de care a uzat n-au constituit pentru el tipare Iixe in cadrul carora urma sa 'toarne datele
adunate din teren. In practica sa stiintiIica din acea perioada (si subliniem expresia 'din acea
perioada), ca si modul sau de a gandi socialul, Miron Constantinescu s-a Iolosit de dialectica
si relatiile economice ca de doua exigente teoretico-metodologice sau ca de doua
reIerentialuri analitice cu ajutorul carora sa depaseasca descriptivismul plat si sa intre in
problemele Iundamentale ce deIineau societatea vremii. Pentru investigarea acestora el a
incercat sa deceleze lanturile cauzale din orizontul societal si sa releve raporturile lor de supra
si subordonare. Intr-un atare demers stiintiIic, s-a Iolosit de procedee psihologice in scopul
obtinerii unor eIecte de esenta sociologica. Ne-am reIeri printre altele la acea aparent
obisnuita Iormula cazuistica, prin care a denominat persoane si invocat anume Iapte care le-a
caracterizat, dar acestea avand un inalt grad de reprezentativitate si deci depasind - sub aspect
de semniIicatie - Iactura lor individuala. Poate ca si din motive de precautie Iata de cenzura,
dar si pentru ca era o practica curenta in scoala monograIica, ganditorul pe care il prezentam
ne reda cu minutiozitate starea economica a Iiecarui subiect intervievat si inregistreaza exact
tot ceea ce obseva in gospodariile acestora, dar Iara a ramane la o viziune cu caracter
Iragmentar si Iara a atomiza realitatea cercetata. In viziunea sa, un Iapt social nu era o
realitate autarhica si nici nu-si putea Ii siesi suIicient in sine. Dimpotriva; existenta Iaptului
social era una a conexiunilor istorice, Iiind un eIect, dar si un complex generator de alte
eIecte, acestea trebuind a Ii intelese in semniIicatiile lor esentiale, dar si in implicatiile lor
partinice. Fiindca, in intentia lui din urma statea introducerea unui punct de vedere de clasa in
analiza Ienomenelor sociale si tratarea relatiilor de productie ca relatii antagoniste.
Dupa cel de al doilea razboi mondial, Miron Constantinescu a avut o spectaculoasa
ascensiune politica si a devenit demnitar de prim rang in nomenclatura partidului comunist
romn. Statutul sau de Iost ilegalist, precum si detentiile din lagarele de la Tg. Jiu si
Caransebes ii conIereau drepturi nelimitate de a ocupa Iunctii inalte de partid si de stat, iar
atributiile ce i se dadusera de catre PCR de a organiza tineretul democrat in anul 1939


137
constituiau temeiuri indubitabile de incredere si Iidelitate Iata de acesta. De aceea, inca din
primii ani de dupa razboi il intalnim in treapta cea mai inalta a elitei comuniste din tara
noastra, iar incepand cu toamna anului 1958, - pentru putin timp - a Iunctionat si ca ministru
al educatiei si invatamantului.
Agreand Iara rezerve pozitia elevata a Iostului sau student si intentionand sa continue
cercetarile cu sprijinul acestuia, Dimitrie Gusti ii trimitea un proiect tematic si-i comunica
dorinta sa presanta de a reorganiza echipele monograIice in noul context istoric. Nu-l
interesau aderentele politice si nici competitia pentru putere, ci era preocupat de a se Iolosi de
experienta sa proIesionala pentru reIacerea tarii distruse de razboi si de a testa calitatea
sociologiei de a Ii o terapie sociala intr-un alt cadru decat acela interbelic. Pe Dimitrie Gusti
nu-l parasea ideea implicarii sale in procesul de reIorma de dupa razboi si nici nu-si imagina
ca cercetarile monograIice nu vor sta la baza programelor de dezvoltare a Romniei.
Miron Constantinescu a raspuns Iavorabil Iostului sau proIesor si chiar ii Iacea
propuneri de ordin problematic, dar si de conceptie privitoare la comprehensiunea
Ienomenalitatii sociale. Din neIericire, reIorma invatamantului din anul 1948 - care a
constituit, de Iapt, actul de rusiIicare a scolii noastre nationale -, a scos sociologia 'in aIara
legii (si expresia nu e catusi de putin dura) si a pus sub 'stigmat ideologic cercetarile de
teren eIectuate prin seminarul de 'specialitate, radiind din nomenclatorul de proIesii pe cea de
sociolog si descurajand orice intentie de maniIestare in domeniu. Intr-un Iel, sociologia
disparea din sIera stiintelor umane, iar reIerintele ce urmau a se Iace la lucrarile de
specialitate trebuiau obligatoriu insotite de apelative cu caracter proletcultist. In baza unor
directive din exterior si cu ajutorul consilierilor sovietici, sociologia a Iost catalogata drept
pseudo-stiinta sau stiinta idealista si reactionara, care nu-si aIla o justiIicare in oranduirea ce
urma sa se ediIice si nici nu putea Ii tolerata alaturi de marxism si nimeni, dar absolut nimeni
n-a schitat un gest Iie el numai reticent Iata de practicile nihiliste care se desIasurau in
domeniul culturii si nici n-a incercat vre-o alternativa - Iie ea si simbolica - la actiunea de
genocid national dirijat din aIara. Dimpotriva, s-au aIlat destui 'histrioni si n-au lipsit
'Iirile dotate cu caracter Ilexibil, care si-au Iacut o proIesie din genoIlexie si si-au gasit
destinul in acte servile Iata de straini.
Cu ei si prin ei s-a deturnat cursul natural al istoriei romne si tot datorita lor
ajunsesem sa ne contestam identitatea noastra de neam, identitate relevata pregnant si prin
activitatea de monograIiere a satelor initiata de catre Dimitrie Gusti si sustinuta continuu prin
date adunate din teren.


138
Revenind la subiectul pe care-l analizam, e de relevat ca si in acest context vitreg, s-au
intreprins unele investigatii de teren, iar in anul 1954 s-a procedat la institutionalizarea
acestora Iiind trecute sub egida Directiei Centrale de Statistica, (
clxxv
) ca, apoi, '...printr-o
hotarare speciala a Consiliului de Ministri al RPR, sa se treaca asupra Institutului de Cercetari
Economice sarcina intocmirii de monograIii rurale (
clxxvi
)
Daca in investigatiile organizate prin Directia Centrala de Statistica nu avem date
privitoare la implicare lui Miron Constantinescu in eIectuarea acestora si - prin urmare - nu
stim daca el a contribuit in vre-un Iel la pregatirea si, mai ales, la Iinalizarea lor, in schimb,
cunoastem mult mai exact ceea ce ii apartine lui in desIasurarea campaniilor monograIice din
cadrul Institutului de Cercetari Economice si cum si-a Iolosit experienta de teren acumulata in
perioada descinderilor in sate ale seminarului condus de catre Dimitrie Gusti. AstIel, asa cum
este consemnat in documentele de arhiva, la Institutul de Cercetari Economice, incepand cu
luna mai 1957, s-a inIiintat o sectie speciala de cercetari monograIice(
clxxvii
), iar in luna iunie
a aceluiasa an, a avut loc 'consIatuirea consacrata analizei metodei monograIice(
clxxviii
). La
data de 27 iulie 1957, se Iacea 'instructajul preliminar descinderii in cateva regiuni ale
tarii(
clxxix
) si se stabilea cadrul teoretico-metodologic ce trebuia urmat de catre investigatori.
Instructajul s-a realizat de catre Miron Constantinescu si care - in Iond - exprima punctul de
vedere al PMR. In expunerea de motive la proiectul de cercetare prezentat monograIistilor, el
ii avertiza pe acestia impotriva oricarei tentatii sau incalcari de ordin ideologic, cerandu-le in
termeni imperativi de a se situa 'pe pozitiile materialismului marxist si de a se delimita cu
consecventa de doctrina gustiana. 'Recent, la sIarsitul lunii iunie (1958 -n.ns.) a avut loc o
consIatuire, privitoare la metodele de cercetare si la caracterul cercetarilor monograIice in
anul 1957 - spunea la acea consIatuire Iostul echipier al scolii lui Dimitrie Gusti. Cu acest
prilej a avut loc o dezbatere destul de larga asupra caracterului scolii sociologice burgheze a
lui Dimitrie Gusti (...)
Cred ca este o datorie a noastra sa cunoastem... care este pozitia noastra Iata de teoria
si practica acelei scoli sociologice burgheze a lui Dimitrie Gusti si Iata de valoarea
cercetarilor desIasurate sub egida aceleiasi scoli.
In primul rand, este necesar sa cunoasteti conceptia lui Dimitrie Gusti in legatura cu
unitatile sociale (se adresa el celor ce urmau sa eIectueze cercetari monograIice). Aici este un
sambure al greselilor, al caracterului retrograd al conceptiei lu Dimitrie Gusti in legatura cu
unitatile sociale si in special in legatura cu satul pe care-l considera unitatea sociala tipica.


139
Ceea ce era esential in conceptia lui Dimitrie Gusti privitoare la unitatea sociala, daca
nu privim anumite Iormule demagogice, si ceea ce era caracteristic, esential, era ignorarea si
de Iapt negarea contradictiilor interne dinlauntrul unitatilor sociale pe care le studia. Ma reIer
la perioada 1926-1946. Negand existenta acestor contradictii, negand lupta dintre contrarii
inlauntrul unitatilor sociale, Dimitrie Gusti ajunge la o ignorare si negare a existentei luptei de
clasa in sat, considerand satul ca unitate Iara clase sociale,,,negand existenta luptei de clasa in
sat... Pozitie deci, proIund antidialectica si deci antistiintiIica.
In al doilea rand, in conceptia asa-zisei scoli sociologice de la Bucuresti, Iactor esential care
determina evolutia sociala era considerata vointa sociala... Deci negarea caracterului
primordial al transIormarilor economice, al transIormarilor modului de productie, al relatiilor
de productie, a mijloacelor de productie si inlocuirea acestora cu teoria idealist-voluntarista a
vointei sociale ca Iactor motor al societatii...
Aceasta conceptie voluntarista, idealista insemna deci o negare a materialismului
istoric, insemna situarea pe o pozitie antimaterialista, antiistorica, deci antistiintiIica.
In al treilea rand... in conceptia lui Dimitrie Gusti legatura dintre oras si sat, legatura
dintre industrie si agricultura, rolul primordial al industriei Iata de agricultura erau ignorate.
Ceea ce era considerat caracteristic, era satul pentru intreaga societate nu satul in plina
transIormare capitalista - ma reIer la acea perioada - ci satul arhaic, satul in care relatiile de
productie, relatiile sociale aveau un caracter primitiv patriarhal.
Negarea rolului orasului, negarea rolului primordial al industriei insemna de Iapt
negarea rolului clasei muncitoare in societatea romaneasca, negarea rolului clasei muncitoare
ca gropar al capitalismului si Iaurirea socialismului. Insemna deci o pozitie antiprogresista, o
pozitie retrograda, care impingea cercetarile nu spre a descoperii Ienomenele de innoire a
societatii, Iactor revolutionar inlauntrul societatii noastre, ci impingea cercetarile monograIice
indarat spre studierea satului patriarhal, satului de valmas, satului arhaic. Dupa aceste
precizari prin care se urmarea sa se traseze liniamentele de separare si demarcatie Iata de
scoala gustiana, iar apoi se voia exprimarea unei stari de atitudine ideologica in raport cu
aceasta, a urmat o apreciere de o coplesitoare semniIicatie proletcultista si pe care o redam
integral: 'Ei bine, in legatura cu indrumarea acestor cercetari ale scoalei lui Gusti - conchidea
Miron Constantinescu - nu trebuie subestimata nici evolutia ulterioara a conceptiei lor,
evolutia care in perioada dintre 1929-1941 si 1944 a mers tot mai spre dreapta, s-a orientat
din ce in ce mai mult in sensul de a servi intai dictaturii regale a lui Carol al II-lea, dupa aceea
dictatura antonesciana si hitlerista, pentru ca imediat dupa razboi, dupa rasturnarea dictaturii


140
antonesciene, dupa eliberarea tarii noastre, sa caute sa stranga legaturile cu cercurile
imperialiste americane prin intermediul Fundatiei RockIeller si sa serveasca de apologet al
capitalismului american, al imperialismului american.
M-am reIerit la aceste cateva aspecte, pentru ca este util sa examinam cateva aspecte
ale acestei conceptii pentru ca sa tragem o linie de delimitare precisa intre pozitia noastra, a
cercetarilor economice de astazi, pozitia marxist-leninista, bazata pe conceptia
materialismului istoric, materialismului dialectic si pozitia vechii scoli sociologice burgheze
de la Bucuresti care era o pozitie idealista, voluntarista, ce a evoluat spre Iascism, a terminat
prin a slavi imperialismul german si american, a devenit o scoala apologetica a capitalismului,
a regimului burghezo-mosieresc din tara noastra si un instrument al dictaturii carliste, apoi al
dictaturii antonesciene. (
clxxx
)
Dar nu numai teoria sociologica a lui Dimitrie Gusti a Iost respinsa si - pur si simplu
abjurata- si nici numai conceptia sa de ansamblul era proscrisa, ci si metoda a Iost scoasa in
aIara legii - daca ne putem exprima astIel si supusa unor imprecatiuni de ordin ideologic
(
clxxxi
)
In contradictie cu unii participanti la consIatuire care Iaceau eIorturi riscante de 'a
salva metoda si - pentru aceasta - o separau de teoria generala a mentorului scolii de la
Bucuresti, Miron Constantinescu o plasa si pe ea sub incidenta 'luptei de clasa si nu ezita
catusi de putin in a o raporta la esenta proletara a oranduirii socialiste care era incompatibila
cu produsele culturii burgheze si nu putea avea o alta atitudine Iata de acestea, decat cea
respectiva: '...este Ioarte greu - spunea el - sa se considere ca in sanul uneia si aceleiasi scoli
IilosoIice sau scoli sociologice sa existe o discrepanta intre teoria si metoda, ca si cum metoda
nu ar Ii inIluentata si colorata de teoria IilosoIica sau social economica ce sta la baza
activitatii respective. Si atunci - conchidea el... metoda insasi si Iolosirea metodelor
deIormate de teoria Ialsa, idealista, voluntarista, reactionara a lui Dimitrie Gusti, metoda
insasi a Iost oprimata si deIormata de teoria gresita a scolii gustiene (
clxxxii
).
Am reprodus aceste lungi pasaje pentru a rememora spiritul agresiv al vremii in care
ele au Iost scrise, dar si pentru a releva drama culturii romanesti in regim de ocupatie
ruseasca. E perioada de 'proletcultism absolut, cand se contestau violent simbolurile noastre
nationale si cand se impunea sa ne sovietizam. Tot ce era creatie inconIundabila a pamantului
romanesc si tot ce era adevar al duratei noastre in timp se cerea sa Iie stigmatizate si damnate.
Istoria si spiritualitatea noastra au Iost supuse criteriului luptei de clasa, iar marii nostri
oameni erau considerati a Ii idealisti si reactionari. Nicolaae Iorga, Titu Maiorescu, Dimitrie


141
Gusti, Liviu Rebreanu, George Enescu, George Bacovia, Tudor Arghezi, Nicolae Titulescu,
constantin Brancusi - pentru a ne reIeri numai la cateva dintre culmile creativitatii noastre -
nu mai aveau nici un drept de a ramane in geograIia carpato-dunareano-pontica si nu posedau
legitimitate pentru oranduirea socialista. Ipostaza lor devenea aceea a unor proscrisi. Din atari
motive, marea noastra mostenire culturala, precum si personalitatile de baza ale Romaniei
erau indroduse in conul de umbra al istoriei si se urmarea apoi a Ii sterse din patrimoniul
nostru de suIlet si dreptate.
In acest context aspru de imprejurari se plaseaza si punctul de vedere Iormulat de catre
Miron Constantinescu la adresa lui Dimitrie Gusti. Am avut prilejul in doua randuri sa-i
ascult explicatiile sale cu privire la cazul la care ne reIerim si consider ca pe o datorie morala
sa relatez exact dialogul purtat pe aceasta tema.
Una dintre ele - si pe care o consider cea mai relevanta- s-a petrecut in luna mai, 1971,
cand mergeam impreuna la Pitesti, in vederea organizarii practicii de vara a studentilor sectiei
de sociologie, si cand - in timpul deplasarii -ne-am reIerit atat la scoala monograIica de la
Bucuresti, cat si la dezbaterea din 27 iunie, 1957. Voi reda Iapte si voi reproduce 'Iraze, iar
Iiecare sa judece dupa cum doreste.
Stiind ca-mi voi desIasura practica de cercetare in localitati din Iosta plasa Dambovnic
si intelegandu-ne asupra cadrului problematic ce urma a Ii deIinitivat, ne-am reIerit la
lucrarea '60 de sate si la metodologia analizei datelor pe care le cuprind cele patru voulume.
Nolens-volens, am ajuns la studiul sau asupra procesului de saracire in Oarja, dar si la cel
elaborat de catre Nicolae M. Dunare, privind procesul de imbogatire in aceeasi comuna.
Cum era de asteptat, el si-a raIirmat Ierm optiunea sa de doctrina (marxism-
leninismul) si din nou s-a delimitat Iara echivoc de conceptia gustiana, pe care o caliIica drept
voluntarista si de esenta burgheza. Dar, pe tot parcursul dialogului si in completarile ce au
urmat nu s-a depasit in nici un Iel cadrul limbajului academic si nici nu s-a ajuns la o
ideologizare excesiva a discutiei. Dimpotriva, un ton de respect nedisimulat, ca si un Iel de
grija - greIata pe un realism metodic- se vadeau a Ii notele de atitudine Iata de mentorul sau in
sociologie. L-am intrebat insa daca se poate sustine in vreun Iel ideea dupa care Dimitrie
Gusti s-ar Ii orientat spre 'dictatura antonesciana si catre cea hitlerista iar apoi ar Ii 'slujit
imperialismul american. Cu o expresie de Iiresc neregizat si Iara nici o ezitare, a Iormulat un
raspuns interesant pe care parca avea nevoie de a-l comunica cuiva si pe care ma simt dator de
a-l reda aproximativ exact. 'Dupa contrarevolutia din Ungaria - imi spunea Miron
Constantinescu- presiunile de dincolo asupra tarii noastre s-au accentuat atat de mult, incat ne


142
asteptam sa ne pune comitet central rusesc. Prin trupele stationate la noi, ne aIlam intr-un
regim de ocupatie. Nu era de neglijat rolul consilierilor sovietici, care erau plasati in toate
verigile structurilor noastre institutionale si care cunosteau totul. Apoi,inIormatorii si
contrainIormatorii alcatuiau acele atat de dure retele de urmarire si supraveghere si pe care le
simteai ca te cuprind si te strivesc. In Iine, este vorba de tensiunile din interiorul partidului
nostru, care au dus chiar la unele interventii din aIara si care au creat acea atmosIera de
neliniste si suspiciune generalizata la scara sociala. Chiar si in aceste conditii agersive insa se
Iormula (e drept voalat) ideea de autonomie si independenta. Dar, pentru aceasta trebuia mai
intai sa-i convingem pe sovietici de Iidelitatea noastra Iata de ei, iar apoi pe celelalte tari
socialiste ca nu va Ii aIectata 'coeziunea de nezdruncinat a lagarului socialist. Cel mai
important lucru era insa retragerea armatelor ruse de pe teritoriul Romaniei si incetarea
activitatii consilierilor trimisi de Moscova. Indeplinirea unor astIel de obiective nu era catusi
de putin lipsita de diIicultati si nici de riscuri cu eIecte catastroIale. In consecinta se impuneau
practici politice abile care sa dovedeasca o atitutine intransigenta Iata de gandirea burgheza si
evitarea oricaror concesii de ordin ideologic, care sa conduca la impresia de lipsa de
'Iermitate, ori la cea de abatere de la linia marxist-leninista. In consecinta, Ienomenul
'demascarilor, precum si sistemul 'reIerintelor de dosar s-au accentuat, generand o
'psihoza a spaimei colective, dar si un oarecare credit din partea Moscovei. A trebuit sa ne
recuzam inaintasii si chiar sa ne 'lepadam de unele simboluri nationale, pentru a crea
convingerea nu numai ca stapanim situatia in tara si nu numai ca burghezia a Iost pentru
totdeauna inlaturata, dar si Iaptul ca nu este posibil sa ne desprindem din sIera de inIluenta
sovietica. Un argument in plus era si acela ca suntem inconjurati de tari socialiste si deci era
imposibil a abdica de la principiile miscarii muncitoresti. Asa ca a trebuit sa Iacem sacriIicii
si ele s-au Iacut in toate sIerele noastre sociale. Desigur - incheia el cu vadita amaraciune -
toate acetea nu noi suntem acum chemati sa le apreciem si nici cei ce uremaza imediat dupa
noi, ci atunci cand
inIluenta lor nu va mai Ii direct resimtita de catre nimeni, iar Iaptele istoriei vor Ii cercetate
'sine ira et studio.
Intr-un atare context a Iost decimat si Dimitrie Gusti, dar - in schimb - s-au putut
continua cercetarile monograIice si s-a gasit o modalitate, e drept scump platita, de a se salva
sociologia aplicata. E mult, e putin, aceasta o vor stabili generatiile care vin.
Mi-a atras atentia insa ca astIel de idei nu trebuiesc vehiculate in nici un Iel, cel puti
deocamdata, ceea ce am si Iacut.Dar dupa un sIert de veac de tacere si dat Iiind Iaptul ca


143
despre Miron Constantinescu se vorbeste de multe ori cu intriga si cu resentiment, am decis sa
Iac publica aceasta conIesare a sa si sa aduc un modest aport la o necesra biograIie a unui om
care a trudit neobosit - pana in cel din urma ceas la anume impliniri ale noastre. Fiindca,
concomitent cu minusuri de personalitate si mai ales cu inconsecvente si Iluctuatii in relatiile
cu altii nu se poate ignora ca, alaturi de marii nostri ministrii ai invatamantului, precum Spiru
Haret, Victor Slaveascu sau Ilie Murgulescu,numele lui poate Ii asezat cu recunostinta si cu
veneratie, iar printre reusitele lui de seama in cultura romaneasca mentionam inIiintarea
bibliotecii pedagogice din strada Zalomit si a laboratorului de sociologie din strada RaIael
Sanzio, reinitierea invatamantului sociologic la nivel academic si a rvistei 'Viitorul Social;
organizarea cercetarilor interdisciplinare si a Centrului de sociologie al Academiei Romane; a
Iormat generatii de sociologi si pe multi i-a sprijinit spre a-si Iace un rost in societate si a se
implini proIesional. Nu pot sa nu relatez o situatie intrucatva speciala, care atesta nu numai
deosebita lui receptivitate Iata de nevoile oamenilor, dar si marea lui omenie, sensibilitatea si
implicarea in solutionarea unor situatii diIicile. I-am comunicat ca vaduva lui Dumitru
Draghicescu traieste in conditii de lipsuri materiale si de mizerie. 'Nu are pensie i-am spus,
avand ca drept sursa de existanta ceea ce ii oIerea unii dintre nepoti, care si ei sunt pensionari.
Am vizitat-o si m-am cutremurat de ceea ce am vazut. 'I-am lasat o detaliere exacta despre
personalitatea stiintiIica si patriotica a ganditorului aratand ca e nedrept si jenant pentru noi
ca sa nu-i asiguram - ca pensie de urmas - Virginiei Draghicescu, un minim necear. Dupa
cateva zile, mi-a teleIonat spunandu-mi ca sunt asteptat de catre Emil Bodnaras in atributiile
caruia veneau aceste cazuri, ceea ce am si Iacut. Pe biroul acestuia statea detalierea mea, cu
aprobarea de rigoare, iar termenul de punere in aplicare era 'luna curenta.
Precizez inca o data ca n-a stat in intentia mea alcatuirea unei biograIii a lui Miron
Constantinescu si nici sa schitez vreun portret care sa-i Iie lui Iavorabil, desi am parcurs tot
ceea ce a scris el si sunt in posesia si a unui manuscris, intitulat 'Schita unei teorii marxiste a
Iormatiunii social-economice tributale - insumand exact o suta de pagini dactilo si datat '20
martie 1974 si care asteapta sa vada lumina tiparului. Dar, asa cum am precizat, imi lipsesc
inca alte date ce tin de relatiile dinlauntrul aparatului politic superior al Iostului PCR si nu am
avut - pana in prezent- acces la stenograme ale biroului politic pentru a cerceta in mod
obiectiv atmosIera care exista - in diIerite perioade- in cadrul palierului politic cel mai inalt al
acestui partid si pentru a Iormula anume judecati de valoare despre oameni si despre Iaptele
lor. Deocamdata, ne limitam la adnotarea potrivit creia, in scoala monograIica condusa de
catre Dimitrie Gusti au existat mai multe orientari de doctrina si s-au dezvoltat chiar curente


144
opuse de idei, spre beneIicul gandirii sociologice si spre 'lauda celui care le stimula. Printre
cei care s-au detasat de conceptia dominanta a mentorului scolii de la Bucuresti, iar apoi a
devenit el insusi personalitate charismatica prin initierea unei miscari de specialitate la scara
nationala, a Iost Miron Constantinescu.


145

9. ORIENTARI TEORETICE I AFIRMARI DOCTRINARE IN
CADRUL SCOLII MONOGRAFICE DE LA BUCURESTI -
VirgiI Constantinescu GaIiceni

A intrat in uzanta comuna ca atunci cand analizam un curent de idei sau evocam o
scoala sociologica sa Iim inclinati sa luam in consideratie mai ales intregul, caruia ii Iixam
caracterele lui de sistem si-i conotam canoanele lui ireductive, Iara sa procedam insa la
eventuale sectionari de parti si Iara ca acestea sa Iie decupate din ansamblu. La un prim si
direct contact cu o constructie impunatoare, suntem tentati sa hipostaziem imaginea ei
generala si prin urmare - avem inclinatia relevantei 'totului, Iiind mai putin dispusi sa dam
importanta elementelor subiacente si neacordandu-le acestora un anume rol in constituirea si
Iunctionarea sistemului. Acomodati - parca - cu geometria sIerei si preIerand simplitatea
unitatii in locul complexului pluritatii, reIlexia noastra este atrasa predominant de imaginea
generala, adica de imaginea sitntetica, ignorand elementele adiacente care Iac nota
discordanta cu aceasta si - intr-un Iel- chiar detasandu-ne de ele. Un atare Ienomen se
datoreste Iaptului ca, in Iata unei inaltimi spirituale, perceptia ramane intr-un Iel inhibata,
Iiind atrasa de aureola doctrinei si Iiind inclinata a o plasa in absolut, parca rotunjindu-i
conturul si transIormand-o in dogma. Cand se vorbeste de scoala sociologica Iranceza apare
in prim planul ei reprezentativ Emile Durkheim, cu sistemul sau monolit si inchis, si numai
daca insistam in continuare mai dam si de un Paul Faucounet, de un Lucien Bruhl, de un
Maurice Halbwacs sau de un Celestine Bougle. Aceeasi situatie oarecum segregara o
constatam si in cazul lui Dimitrie Gusti. In mod curent, exegeza de specialitate prezinta cu
predilectie ediIiciul impunator al gandirii si actiunii acestuia si pune in evidenta aproape
exclusiv dimensiunea de exceptie a spiritului sau organizator. Se consemneaza de asemeni tot
de predilectie Iactura interdisciplinara a cercetarilor monograIice pe care le-a condus el si pe
care le-a consacrat, continuand sa releve atat valoarea de sistem, cat si transIormarea lui in
principiu practic de reIorma sociala. Nu se omit contributiile lui (in premiera) in ceea ce
priveste legislatia serviciilor sociale din Romania, precum si initiativele sale reIeritoare la
educatia adultilor, prin intermediul caminului cultural. Se adauga - la cele mentionate -
amenajarea primului muzeu al satului roman si organizarea expozitiilor etnogrIice din Franta
si din S.U.A., dar toate Iiind atribuite lui Dimitrie Gusti si toate Iiind plasate sub egida
autoritatii lui stiintiIice. Dar, contributia colaboratorilor sai, ca si rolul marcant al unora dintre


146
tinerii (pe atunci) la inventarierea si interpretarea pproblemelor sociale din satul interbelic
raman parca situate in zona de valoare subsidiara si se gasesc consemnate in aprecieri prea
putin relevante, ponderea integrala in estimarea scolii revenindu-i conducatorului ei, adica lui
Dimitrie Gusti. De Iapt, chiar unii dintre membrii echipelor monograIice, ca si unele
oIicialitati ale vremii au incercat sa Iixeze in absolut unitatea de gandire ce ar Ii existat in
cadrul seminarului sociologic de la Bucuresti si n-au ezitat in a transIorma conceptia gustiana
intr-un etalon de consens, care n-ar Ii Iost aIectata de vre-o tendinta scizionista si nici de lipsa
de conIormism Iata de principiile generale impuse de catre mentorul scolii. Parca o teama
suspecta de a nu diminua din prestanta realizata de catre scoala sau o dorinta aproape
obsedanta de a aparea in Iata lumii ca o comunitate stiintiIica bine sudata, au creat imaginea
unei institutii de asociere si unitate si au lasat a se intelege ca pe tot parcurusul ei scoala
monograIica a avut tendinte exclusiv centripete. Intregul trebuia sa prevaleze asupra partilor
lui constituente, iar diversitaea se subordona organic unitatii. In consecinta, eIortul ingenios al
lui anton Golopentia de a renova metoda monograIica, precum si intentia lui de a orienta
cercetarea de teren nu spre localitati separate si nici numai spre cadre si maniIestari, ci spre
zone administrative de nivel mediu (precum plasa de judet) sau catre procese sau Ienomene
sociale, au ramas Iara rezonanta cuvenita in timp si - deci - nu au avut un grad de acceptanta
relevanta. Nu mai vorbim de episodul ce apartine lui C.Amzar si care a Iost caliIicat drep
semn al unei ambitii neputincioase, ca sa conchidem ca in cazul la care ne reIerim avem de a
Iace cu o atmosIera alcatuita din serii paralele Iara vre-o variatie de principiu si Iara vre-un
gest 'rebel de dizidenta doctrinara. Ne Iace imprsia ca toti cei ce alcatuiau echipele
monograIice si - intr-un Iel - toti cei ce erau antrenati in activitatile seminarului condus de
catre Dimitrie Gusti invatau parca sa vada acelasi lucru cand se aIlau in Iata acelorasi realitati.
La o analiza mai meticuloasa insa si intr-un itinerar metodologic de tip partitionar, vom
observa ca in cadrul scolii la care ne reIerim s-a impus si o conceptie distincta, acceptata tacit
de catre Dimitrie Gusti si nerespinsa de catre cei cu orientari politice de dreapta. Aceata
orientare a Iost cea marxista, iar promotorul ei principal s-a numit Miron Constantinescu, dar
si Roman Moldovan a aderat la principiile ei ideologice.
De Iapt, am putea spune ca insasi mentorul scolii monograIice a agreat prezenta unor
colabortori cu alta conceptie decat cea proIesata de catre el si n-a Iost niciodata ostil utilizarii
unei metodologii de cercetare distincata sau opusa celei pe care a elaborat-o el. E drept ca -in
acea perioada- orientarea respectiva nu se delimita transant - sub aspect teoretic - de conceptia
gustiana si nici n-a produs vre-o sciziune - Iie ea si superIiciala - in corpul doctrinei


147
dominante. Dimpotriva: asa cum rezulta din datele de arhiva, precum si din relatari ale unora
dintre monograIisti, s-ar putea spune ca, in unele privinte, orientara marxista s-a constituit ca
o premisa stimulativa sau ca un alt mod de a aborda unele teme intrucatva mai speciale,
precum: structurile sociale si polaritatile de clasa, rolul Iactorului economic in dezvoltarea
istoriei, raportul dintre existenta si constiinta, proletarizarea Iortei de munca din agricultura,
cauzele sociale si economice ale migratiei locuitorilor din sate, etc.(
clxxxiii
)
Dar, constatand desIasurarea unui curent de idei de tip marxist si urmarind sa-i
deIinim proIilul lui intrucatva distinct in cadrul scolii monograIice, e util sa relevam in acest
context spiritul larg tolerant al lui Dimitrie Gusti, precum si Iaptul ca el a Iost adeptul unei
conceptii deschise, in scopul intretinerii unui dialog peren cu alte doctrine sociologice si in
intentia de a crea nuclee de reIlexie variata. Nu ezita ca alaturi de ideile sale si chiar in
opozitie cu ele, sa lase sa se exprime si alte tipuri de gandire, care sa constiuie baza pentru noi
elaborari teoretice si sa reprezinte alte principii de ordin metodologic. Lui i-au repugnat
atitudinile ezoterice - daca ne putem exprima astIel - si n-a agreat niciodata Iormulele
inchistate in sine -. Din contra, ca ginditor de amplitudine culturala si ca initiator al unei
miscari largi de cerctare concreta, Dimitrie Gusti a cultivat
dialogul 'intre antiteze paraIrazand expresia lui I.Heliade Radulescu si a considerat
procedeul socratic drept mijlcoul prin care putea sa atraga atentia asupra altor aspecte, care -
astIel - ar Ii ramas ignorate. Mai mult inca! Prin dialog, el cosidera ca se pot crea noi centre
de interes stintiIic si prin urmare - se instituie strategii variate pentru luarea deciziilor. Cu alte
cuvinte, mentorul scolii sociologice de la Bucuresti a Iost Iavorabil 'dialecticii laboratorului
stiintiIic si sustinea cautarile de eIect contradictoriu, ca apoi, - prin intermediul lor - sa
descopere orizonturi de realitate mai proIunda si sa asigure astIel o eIicienta sporita cercetarii
de specialitate. De aici, putem conchide cu certitudine ca Dimitrie Gusti acorda o prioritate de
principiu motivatiei stiintiIice Iata de cea ideologica si - in consecinta - aseaza in ordine de
importanta adevarul cunoasterii sociologice inainta celei de Iactura partinica. Intr-un atare
climat, s-a desIasurat si orientarea marxista in cadrul scolii monograIice de la Bucuresti, al
carui exponent autorizat - asa cum s-a mai notat - a Iost Miron Constantinescu.
ProIilul de personalitate al lui Miron Constantinescu e diIicil de conturat, desi - in ce
ma priveste - l-am cunoscut intr-o activitate comuna desIasurata atat in cadrul catedrei de
sociologie,cat si in cel al laboratorului de sociologie al carui director a Iost, iar eu l-am
secondat in calitate de adjunct - intre anii 1969-1972. Ambele institutii au Iost inIiintate din
initiativa sa, precum si sectia de sociologie din cadrul Iacultatii de IilosoIie a Universitatii din


148
Bucursti se datoreaza tot devotiunii lui proIesionale Iata de aceasta specialitate. Am organizat
impreuna companii de cercetare in judetele Olt si Arges, preucm si cunoscutele dezbateri
hebdomadare in cadrul laboratorului nostru, vazand cu bucurie cum o noua miscare
sociologica se declansa prin competenta si prin priceperea sa manageriala. Adaugam modul
de exceptie in care a pregatit delegatia romana pentru congresul mondial de sociologie ce a
avut loc in luna august, 1970, la Varna si unde el insusi a participat, desi de multe ori
obligatiile politice lasau impresia a-l coplesi. Dar, puterea lui de munca iesita din comun,
precum si experienta dobandita in scoala lui Dimitrie Gusti, la care se asocia vasta lui cultura
din domenii variate (istorie, economie politica, psihologie, literatura romana si universala,
axiologie) ii dadeau resursele necesare unor reale reusite in ceeace intreprindea si-i conIereau
criteriile unui autentic conducator de miscare sociologica. Tot pe aceasta directie se inscrie si
contributia sa
notabila - in cadul comitetului asociatiei internationale de sociologie - la stabilirea tematicii si
la circumscrierea cadrului de desIasurare a congresului mondial de sociologie, care s-a tinut la
Toronto, in luna augusti 1974 si la care, din neIericire n-a participat din cauza mortii sale
premature, savarsita in iulie, acelasi an.
In deschiderea lucrarilor acestui Ior mondial insa s-a mentionat aportul elevat al lui
Miron Constantinescu la deIinitivarea programului care Iacea obiectul respectivei reuniuni si
s-a pastrat un moment de reculegere in memoria sociologuui roman, ca recunoastere a valorii
lui proIesionale si ca un omagiu adus intregii lui munci in dezvoltarea sociologiei. Ne oprim
aici cu enumerarea unora dintre aporturile de seama ale acestei personalitati, precizand ca nu
vom incerca in cele ce urmeaza o analza completa a vietii si activitatii sale si ne vom abtine
de a Iormula judecati cu caracter deIinitiv asupra a ceea ce el a inIaptuit. Aceasta atitudine nu
este determinata in nici un Iel de motive de tip cartezian (qui benne latuit) si nici de intentia
abila a unui pernicios 'ignoratio elenchi, Iiindca opiniile pe care le-am avut si care nu de
putine ori erau in contradictie cu ale sale (
clxxxiv
) i le-am spus direct, atunci cand traia si nu
'post-Iactum. Atitudinea noastra insa e determinata de Iaptul ca n-am putut pana in prezent
sa 'citim inscrisurile din arhiva Iostului partid comunist roman si nici n-am avut acces la
unele date ale serviciilor speciale, pentru a evalua in mod obiectiv cauzele care au generat
avatarurile vietii sale politice si a desciIra acel atat de intunecat si complex context intern (dar
si extern) care a dus la ascensiunile, dar si la prabusirile lui sociale. Aceasta cu atat mai mult
cu cat despre Miron Constantinescu s-au Iormulat aprecieri contradictorii, iar unele dintre ele
sunt acuze grave, care insa n-au Iost deplin argumentate si nici nu se pot sustine integral.


149
Altele- in schimb- se cer a Ii plasate in contextul vremii - adica in perioada postbelica -si- in
consecinta - coroborate cu conIlictele si tensiunile luptei pentru putere ce a caracterizat pe
comunisi si care nu s-au terminat decat prin instaurarea regimului de dictatura personala. De
aceea, consideram ca - pentru momentul de Iata - e oportun sa ne pronuntam asupra
personalitatii stiintiIice a lui Miron Constantinescu si nu si asupra celei politice, cu toate ca
una nu poate exista Iara cealalta, iar constantele uneia devin - in mod Iiresc - si constantele
celeilalte.
S-a aIirmat in activitatea publicistica inca in primii ani ai studentiei semnand articole
in reviste cu caracter politic (Era Noua, Cadran, Dacia Noua), dar si in altele cu proIil mai
mult cultural (Viata Romaneasca).
Cercetarea de teren - si prin urmare - cercetarea stiintiIica propriu-zisa si-a inceput-o
in cadrul scolii monograIice de la Bucuresti, desi el indica drept Ior tutelar al unei atari
activitati 'Institutul de stiinte sociale al Romaniei (
clxxxv
), adica 'Institutul social roman si
revista 'Sociologie romaneasca, adaugand apoi volumele '60 de sate si lucrarile celui de al
XIV-lea Congres international de Sociologie, ce urma sa aiba loc la Bucuresti, in anul 1939,
dar care s-a suspendat datorita izbucnirii celui de al doilea Razboi Mondial.
Din perioada sa de monograIist, dateaza patru studii de cercetari de teren dupa cum
urmeaza: 'Procesul de saracire in Oarja, scris in anul 1939 si publicat in 1942 - dupa cum
relateaza insusi autorul (
clxxxvi
); Bogatii de Dambovita, elaborat in 1938-1939 si publicat in
1942, in 60 de sate (
clxxxvii
); Sepreus, un sat de agricultori din sesul Tisei, elaborat tot in
1938-39 si publicat in 1943, in Vol.IV - din '60 de sate (
clxxxviii
) si 'Corbestii - Comuna
Pietris, Judetul Arad, publicat in Curierul Serviciului social 5, nr.4 - 1939.
Lectura meticuloasa a celor patru studii mentionate anterior, ca si o incercare de
analiza a lor de continut, ne releva ca ele reprezinta un alt mod de abordare a Ienomenalitatii
rurale in comparatie cu celelalte studii si ne apar ca deschideri utile catre o problematica acuta
a satului romanesc din perioada interbelica, asa cum s-a precizat anterior si asa cum exegeza
de specialitate o atesta. Ele n-au Iost o directie de Ironda Iata de conceptia de ansamblu a
scolii gustiene si nici n-au constituit macar o delimitare de principii Iata de aceasta, asa cum
pretindea Miron Constantinescu mai tarziu, ci se incadreaza in spiritul eteroclit al cerctarilor
scolii gustiene. Am putea spune ca el a cercetat si a scris in maniera reactiva - daca ne putem
exprima astIel - Lucrarile sale sunt axate pe explorarea Iaptelor si Ienomenelor sociale de
atunci si au deci o valoare constatativa. Dar ele sunt si lucrari cu un pronuntat eIect 'reactiv,
indeplinind si o Iunctie partinica si - prin urmare - exprimand un crez politic. Temele alese


150
parca toate oglindesc asprimile vietii si in ele se aIla o conceptie, dar si o atitudine. Sensibil la
acea truda telurica a taranului roman, dar si la exploatarea acestuia, Miron Constantinescu nu
evadeaza intr-o contemplatie neutra si nici nu recurge la explicatii abstracte privitoare la
decalajele dintre clase. In conceptia sa, structurile sociale - direct sau multimediat- au o
sorginte economica si isi gasesc o conditionare in relatiile de proprietate, ceea ce reprezinta -
asa cum deja am mentionat - un alt criteriu metodologic de cercetare a realitatii rurale, dar si o
alta premisa de interperetare a Iaptelor intabelate. AstIel, daca ne-am reIeri la studiul sau
asupra procesului de saracire la Oarja, am observat ca el este eIectul unei antiteze. Laura
Dunare si Nicolae M. Dunare semnasera impruna capitolul asupra resurselor de apa la Oarja
(
clxxxix
), iar Nicolae M.Dunare scrisese singur un alt capitol intitulat 'Procesul de imbogatire
in Comuna Oarja (
cxc
) si in care se considera ca ascensiunea in ierarhia treptelor inalte era
urmarea naturala a unor trasaturi de personalitate ca : agerime a mintii si perseverenta in
aIaceri, spiritul intreprinzator si atitudinea calculata, inclinatia spre economicitate si consumul
restrictiv, castigul cu orice pret, munca continua, etc., toate acestea constituind Iorta cea mai
activa care asigura reusita deplina a imbogatirii unui numar restrans de oameni (
cxci
). Nu
modul de productie si - deci nu sistemul de repartitie ar Ii stat la baza polarizarii societatii
romanesti in general si a celei satesti in particular, ci anume insusiri psihologice, precum si
unele situatii conjuncturale ar Ii Iavorizat pe cei dotati cu aptitudini superioare sa devina
bogatii satelor, dar, in revers, i-au dezavantajat pe altii, care erau lipsiti de atari aptitudini. In
viziunea lui Nicolae M. Dunare, nu existau cauze de importanta primordiala in producerea
inevitabila a departajarii taranilor intre ei si nici nu se puteau invoca anume criterii obiective
cu ajutorul carora sa clasiIicam si sa ierahizam Iactorii socio-economici care genereaza
stratiIicarea comunitatii rurale.
Pentru el, toti cei opt Iactori pe care-i invoca in argumentarea sa erau Iactori de
valoare intrucatva egala, iar - in unele pasaje - suntem inclinati a constata ca acorda un rol
prioritar si calitatilor individului particular, psihologizand astIel structurile sociale (
cxcii
) si
asezand pe acelasi plan de esenta Ienomenele din baza cu cele din suprastructura. Insasi
invocarea unor practici oneroase, cum erau cele reIeritoare la eIectele distructive ale cametei
nu-i spuneau mare lucru (
cxciii
), ele inscriindu-se in ordinea obisnuita a Ienomenelor rurale si
avand acelasi rang de valoare cu celelalte.
In schimb Miron Constantinescu,in baza unei conceptii - bine conturate - cea a
dialecticii materialismului (
cxciv
) si invocand un principiu metodologic aIerent acesteia (acela
al determinismului social) porneste de la modul de productie ca Iactor determinant al


151
societatii, iar apoi releva rolul primordial al relatiilor de proprietate asupra tuturor celorlalte
relatii socio-umane. In viziunea sa, mostenirea, ca si puterea de cumparare sunt un produs
istoric si sunt mijlocite de conditiile obiective in cadrul carora actioneaza individul.
Adevarata lor esenta nu este una de natura subiectiva si nici nu tine de anume insusiri
personale sau vicii omenesti, ci ele decurg din cantitatea si calitatea posesiunii detinute. Ea,
posesiunea Iaciliteaza cresterea acumularilor la nivelul cel de sus al societatii, iar la altul, la
cel de jos, cresterea proletariatului agricol. 'Cum s-a rasIrant criza generala a sistemului
economic asupra satului romanesc? Tendinta esentiala consista in inlaturarea micii
productiuni de catre cea mare, ruina gospodariilor mici si mijlocii se prelungeste ani de zile,
uneori decenii, in urma agravarii conditiilor de productie... 'Capitalul comercial, industrial si
bancar - continua Miron Constantinescu - a patruns adanc in satelela argesene. Chiaburii sunt
clasa capitalista a satelor. Dar concomitent cu aparitia acestei paturi, a aparut si contrariul ei:
muncitorul agricol si taranul sarac. Fara pamant sau cu doua trei pogoane, ruinat de datorii si
impozite, Iara vite si unelte agricole, inIometat, bolnav, el rataceste pe ulitele satului cautand,
dar negasind nicaieri un mijloc de trai. Din cand in cand reactioneaza in mod anarhic, dar Iara
rezultat. Continua sa astepte altceva Iara sa stie prea bine ce, injurand uneori in mod grosolan,
dar devenind pe zi ce trece un aliat natural si nencesar al muncitorului urban in luptele lui...
In Oarja - continua autorul- care a Iost un sat razesesc cu o singura 'mahala de
clacasi (SteIanesti, deci un sat Iara mari mosii boieresti) aceasta este situatia.
Cateva zeci de Iamilii de chiaburi si cateva sute de gospodarii de tarani saraci. Si
aceasta polarizare - conchide Miron Constantinescu - este accelerata de presiunea
concentrarilor, rechizitiilor, impozitelor marite si de timpul neprielnic al muncilor
agricole(
cxcv
)
E de retinut insa ca, in analiza satului romanesc din perioada interbelica, Miron
Constantinescu n-a utilizat un procedeu unic si rigid si nici n-a recurs la o anume dogma de
interpretare a datelor intabelate. Sensibil la drama celor saraci si multi si urmarind sa deceleze
cauzele care o produc, el n-a Ietisizat Iaptul social pe care l-a constatat si nici nu l-a
considerat in sine, ci l-a evaluat ca pe o categorie socio-istorica. Fiindca, in optica
sa proprietatea Iunciara din tara noastra - cu perioada interbelica - intrata pregnant sub
incidenta capitalului Iinanciar reducandu-si treptat caracterul ei natural si Iiind Irecvent
raportata la cantitatea de bani pe care o valora. La baza ei incepeau sa stea tot mai mult valori
monetare si - in consecinta - intra in alte circuite economice decat cele de ordin traditional.
Finanta antrena in miscarea ei - atat intensiv, cat si extensiv - structurile agricole si le conIera


152
o esenta de ordin capitalist, devenind valori de schimb si sustinand procesul obiectiv al
polarizarii sociale. Si atunci, nu 'vointa de care vorbea Dimitrie Gusti(
cxcvi
)si nici 'cadrele
sau 'maniIestarile (
cxcvii
) constituiau principiul prim al dezvoltarii sociale, ci - asa cum s-a
mentionat anterior - relatiile de productie si mai ales cele de proprietate stateau la baza
existentei sociale! Avand deci o realitate primordiala si Iiind determinante in raport cu
celelalte relatii sociale, ele au constituit - in conceptia lui Miron Constantinescu - si criteriul
ontologic de cercetare a realitatii istorice. Dar un astIel de criteriu, ca si dialectica materialista
de care a uzat n-au constituit pentru el tipare Iixe in cadrul carora urma sa 'toarne datele
adunate din teren. In practica sa stiintiIica din acea perioada (si subliniem expresia 'din acea
perioada), ca si modul sau de a gandi socialul, Miron Constantinescu s-a Iolosit de dialectica
si relatiile economice ca de doua exigente teoretico-metodologice sau ca de doua
reIerentialuri analitice cu ajutorul carora sa depaseasca descriptivismul plat si sa intre in
problemele Iundamentale ce deIineau societatea vremii. Pentru investigarea acestora el a
incercat sa deceleze lanturile cauzale din orizontul societal si sa releve raporturile lor de supra
si subordonare. Intr-un atare demers stiintiIic, s-a Iolosit de procedee psihologice in scopul
obtinerii unor eIecte de esenta sociologica. Ne-am reIeri printre altele la acea aparent
obisnuita Iormula cazuistica, prin care a denominat persoane si invocat anume Iapte care le-a
caracterizat, dar acestea avand un inalt grad de reprezentativitate si deci depasind - sub aspect
de semniIicatie - Iactura lor individuala. Poate ca si din motive de precautie Iata de cenzura,
dar si pentru ca era o practica curenta in scoala monograIica, ganditorul pe care il prezentam
ne reda cu minutiozitate starea economica a Iiecarui subiect intervievat si inregistreaza exact
tot ceea ce obseva in gospodariile acestora, dar Iara a ramane la o viziune cu caracter
Iragmentar si Iara a atomiza realitatea cercetata. In viziunea sa, un Iapt social nu era o
realitate autarhica si nici nu-si putea Ii siesi suIicient in sine. Dimpotriva; existenta Iaptului
social era una a conexiunilor istorice, Iiind un eIect, dar si un complex generator de alte
eIecte, acestea trebuind a Ii intelese in semniIicatiile lor esentiale, dar si in implicatiile lor
partinice. Fiindca, in intentia lui din urma statea introducerea unui punct de vedere de clasa in
analiza Ienomenelor sociale si tratarea relatiilor de productie ca relatii antagoniste.
Dupa cel de al doilea razboi mondial, Miron Constantinescu a avut o spectaculoasa
ascensiune politica si a devenit demnitar de prim rang in nomenclatura partidului comunist
romn. Statutul sau de Iost ilegalist, precum si detentiile din lagarele de la Tg. Jiu si
Caransebes ii conIereau drepturi nelimitate de a ocupa Iunctii inalte de partid si de stat, iar
atributiile ce i se dadusera de catre PCR de a organiza tineretul democrat in anul 1939


153
constituiau temeiuri indubitabile de incredere si Iidelitate Iata de acesta. De aceea, inca din
primii ani de dupa razboi il intalnim in treapta cea mai inalta a elitei comuniste din tara
noastra, iar incepand cu toamna anului 1958, - pentru putin timp - a Iunctionat si ca ministru
al educatiei si invatamantului.
Agreand Iara rezerve pozitia elevata a Iostului sau student si intentionand sa continue
cercetarile cu sprijinul acestuia, Dimitrie Gusti ii trimitea un proiect tematic si-i comunica
dorinta sa presanta de a reorganiza echipele monograIice in noul context istoric. Nu-l
interesau aderentele politice si nici competitia pentru putere, ci era preocupat de a se Iolosi de
experienta sa proIesionala pentru reIacerea tarii distruse de razboi si de a testa calitatea
sociologiei de a Ii o terapie sociala intr-un alt cadru decat acela interbelic. Pe Dimitrie Gusti
nu-l parasea ideea implicarii sale in procesul de reIorma de dupa razboi si nici nu-si imagina
ca cercetarile monograIice nu vor sta la baza programelor de dezvoltare a Romniei.
Miron Constantinescu a raspuns Iavorabil Iostului sau proIesor si chiar ii Iacea
propuneri de ordin problematic, dar si de conceptie privitoare la comprehensiunea
Ienomenalitatii sociale. Din neIericire, reIorma invatamantului din anul 1948 - care a
constituit, de Iapt, actul de rusiIicare a scolii noastre nationale -, a scos sociologia 'in aIara
legii (si expresia nu e catusi de putin dura) si a pus sub 'stigmat ideologic cercetarile de
teren eIectuate prin seminarul de 'specialitate, radiind din nomenclatorul de proIesii pe cea de
sociolog si descurajand orice intentie de maniIestare in domeniu. Intr-un Iel, sociologia
disparea din sIera stiintelor umane, iar reIerintele ce urmau a se Iace la lucrarile de
specialitate trebuiau obligatoriu insotite de apelative cu caracter proletcultist. In baza unor
directive din exterior si cu ajutorul consilierilor sovietici, sociologia a Iost catalogata drept
pseudo-stiinta sau stiinta idealista si reactionara, care nu-si aIla o justiIicare in oranduirea ce
urma sa se ediIice si nici nu putea Ii tolerata alaturi de marxism si nimeni, dar absolut nimeni
n-a schitat un gest Iie el numai reticent Iata de practicile nihiliste care se desIasurau in
domeniul culturii si nici n-a incercat vre-o alternativa - Iie ea si simbolica - la actiunea de
genocid national dirijat din aIara. Dimpotriva, s-au aIlat destui 'histrioni si n-au lipsit
'Iirile dotate cu caracter Ilexibil, care si-au Iacut o proIesie din genoIlexie si si-au gasit
destinul in acte servile Iata de straini.
Cu ei si prin ei s-a deturnat cursul natural al istoriei romne si tot datorita lor
ajunsesem sa ne contestam identitatea noastra de neam, identitate relevata pregnant si prin
activitatea de monograIiere a satelor initiata de catre Dimitrie Gusti si sustinuta continuu prin
date adunate din teren.


154
Revenind la subiectul pe care-l analizam, e de relevat ca si in acest context vitreg, s-au
intreprins unele investigatii de teren, iar in anul 1954 s-a procedat la institutionalizarea
acestora Iiind trecute sub egida Directiei Centrale de Statistica, (
cxcviii
) ca, apoi, '...printr-o
hotarare speciala a Consiliului de Ministri al RPR, sa se treaca asupra Institutului de Cercetari
Economice sarcina intocmirii de monograIii rurale (
cxcix
)
Daca in investigatiile organizate prin Directia Centrala de Statistica nu avem date
privitoare la implicare lui Miron Constantinescu in eIectuarea acestora si - prin urmare - nu
stim daca el a contribuit in vre-un Iel la pregatirea si, mai ales, la Iinalizarea lor, in schimb,
cunoastem mult mai exact ceea ce ii apartine lui in desIasurarea campaniilor monograIice din
cadrul Institutului de Cercetari Economice si cum si-a Iolosit experienta de teren acumulata in
perioada descinderilor in sate ale seminarului condus de catre Dimitrie Gusti. AstIel, asa cum
este consemnat in documentele de arhiva, la Institutul de Cercetari Economice, incepand cu
luna mai 1957, s-a inIiintat o sectie speciala de cercetari monograIice(
cc
), iar in luna iunie a
aceluiasa an, a avut loc 'consIatuirea consacrata analizei metodei monograIice(
cci
). La data
de 27 iulie 1957, se Iacea 'instructajul preliminar descinderii in cateva regiuni ale tarii(
ccii
) si
se stabilea cadrul teoretico-metodologic ce trebuia urmat de catre investigatori. Instructajul s-
a realizat de catre Miron Constantinescu si care - in Iond - exprima punctul de vedere al PMR.
In expunerea de motive la proiectul de cercetare prezentat monograIistilor, el ii avertiza pe
acestia impotriva oricarei tentatii sau incalcari de ordin ideologic, cerandu-le in termeni
imperativi de a se situa 'pe pozitiile materialismului marxist si de a se delimita cu
consecventa de doctrina gustiana. 'Recent, la sIarsitul lunii iunie (1958 -n.ns.) a avut loc o
consIatuire, privitoare la metodele de cercetare si la caracterul cercetarilor monograIice in
anul 1957 - spunea la acea consIatuire Iostul echipier al scolii lui Dimitrie Gusti. Cu acest
prilej a avut loc o dezbatere destul de larga asupra caracterului scolii sociologice burgheze a
lui Dimitrie Gusti (...)
Cred ca este o datorie a noastra sa cunoastem... care este pozitia noastra Iata de teoria
si practica acelei scoli sociologice burgheze a lui Dimitrie Gusti si Iata de valoarea
cercetarilor desIasurate sub egida aceleiasi scoli.
In primul rand, este necesar sa cunoasteti conceptia lui Dimitrie Gusti in legatura cu
unitatile sociale (se adresa el celor ce urmau sa eIectueze cercetari monograIice). Aici este un
sambure al greselilor, al caracterului retrograd al conceptiei lu Dimitrie Gusti in legatura cu
unitatile sociale si in special in legatura cu satul pe care-l considera unitatea sociala tipica.


155
Ceea ce era esential in conceptia lui Dimitrie Gusti privitoare la unitatea sociala, daca
nu privim anumite Iormule demagogice, si ceea ce era caracteristic, esential, era ignorarea si
de Iapt negarea contradictiilor interne dinlauntrul unitatilor sociale pe care le studia. Ma reIer
la perioada 1926-1946. Negand existenta acestor contradictii, negand lupta dintre contrarii
inlauntrul unitatilor sociale, Dimitrie Gusti ajunge la o ignorare si negare a existentei luptei de
clasa in sat, considerand satul ca unitate Iara clase sociale,,,negand existenta luptei de clasa in
sat... Pozitie deci, proIund antidialectica si deci antistiintiIica.
In al doilea rand, in conceptia asa-zisei scoli sociologice de la Bucuresti, Iactor esential care
determina evolutia sociala era considerata vointa sociala... Deci negarea caracterului
primordial al transIormarilor economice, al transIormarilor modului de productie, al relatiilor
de productie, a mijloacelor de productie si inlocuirea acestora cu teoria idealist-voluntarista a
vointei sociale ca Iactor motor al societatii...
Aceasta conceptie voluntarista, idealista insemna deci o negare a materialismului
istoric, insemna situarea pe o pozitie antimaterialista, antiistorica, deci antistiintiIica.
In al treilea rand... in conceptia lui Dimitrie Gusti legatura dintre oras si sat, legatura
dintre industrie si agricultura, rolul primordial al industriei Iata de agricultura erau ignorate.
Ceea ce era considerat caracteristic, era satul pentru intreaga societate nu satul in plina
transIormare capitalista - ma reIer la acea perioada - ci satul arhaic, satul in care relatiile de
productie, relatiile sociale aveau un caracter primitiv patriarhal.
Negarea rolului orasului, negarea rolului primordial al industriei insemna de Iapt
negarea rolului clasei muncitoare in societatea romaneasca, negarea rolului clasei muncitoare
ca gropar al capitalismului si Iaurirea socialismului. Insemna deci o pozitie antiprogresista, o
pozitie retrograda, care impingea cercetarile nu spre a descoperii Ienomenele de innoire a
societatii, Iactor revolutionar inlauntrul societatii noastre, ci impingea cercetarile monograIice
indarat spre studierea satului patriarhal, satului de valmas, satului arhaic. Dupa aceste
precizari prin care se urmarea sa se traseze liniamentele de separare si demarcatie Iata de
scoala gustiana, iar apoi se voia exprimarea unei stari de atitudine ideologica in raport cu
aceasta, a urmat o apreciere de o coplesitoare semniIicatie proletcultista si pe care o redam
integral: 'Ei bine, in legatura cu indrumarea acestor cercetari ale scoalei lui Gusti - conchidea
Miron Constantinescu - nu trebuie subestimata nici evolutia ulterioara a conceptiei lor,
evolutia care in perioada dintre 1929-1941 si 1944 a mers tot mai spre dreapta, s-a orientat
din ce in ce mai mult in sensul de a servi intai dictaturii regale a lui Carol al II-lea, dupa aceea
dictatura antonesciana si hitlerista, pentru ca imediat dupa razboi, dupa rasturnarea dictaturii


156
antonesciene, dupa eliberarea tarii noastre, sa caute sa stranga legaturile cu cercurile
imperialiste americane prin intermediul Fundatiei RockIeller si sa serveasca de apologet al
capitalismului american, al imperialismului american.
M-am reIerit la aceste cateva aspecte, pentru ca este util sa examinam cateva aspecte
ale acestei conceptii pentru ca sa tragem o linie de delimitare precisa intre pozitia noastra, a
cercetarilor economice de astazi, pozitia marxist-leninista, bazata pe conceptia
materialismului istoric, materialismului dialectic si pozitia vechii scoli sociologice burgheze
de la Bucuresti care era o pozitie idealista, voluntarista, ce a evoluat spre Iascism, a terminat
prin a slavi imperialismul german si american, a devenit o scoala apologetica a capitalismului,
a regimului burghezo-mosieresc din tara noastra si un instrument al dictaturii carliste, apoi al
dictaturii antonesciene. (
cciii
)
Dar nu numai teoria sociologica a lui Dimitrie Gusti a Iost respinsa si - pur si simplu
abjurata- si nici numai conceptia sa de ansamblul era proscrisa, ci si metoda a Iost scoasa in
aIara legii - daca ne putem exprima astIel si supusa unor imprecatiuni de ordin ideologic (
cciv
)
In contradictie cu unii participanti la consIatuire care Iaceau eIorturi riscante de 'a
salva metoda si - pentru aceasta - o separau de teoria generala a mentorului scolii de la
Bucuresti, Miron Constantinescu o plasa si pe ea sub incidenta 'luptei de clasa si nu ezita
catusi de putin in a o raporta la esenta proletara a oranduirii socialiste care era incompatibila
cu produsele culturii burgheze si nu putea avea o alta atitudine Iata de acestea, decat cea
respectiva: '...este Ioarte greu - spunea el - sa se considere ca in sanul uneia si aceleiasi scoli
IilosoIice sau scoli sociologice sa existe o discrepanta intre teoria si metoda, ca si cum metoda
nu ar Ii inIluentata si colorata de teoria IilosoIica sau social economica ce sta la baza
activitatii respective. Si atunci - conchidea el... metoda insasi si Iolosirea metodelor
deIormate de teoria Ialsa, idealista, voluntarista, reactionara a lui Dimitrie Gusti, metoda
insasi a Iost oprimata si deIormata de teoria gresita a scolii gustiene (
ccv
).
Am reprodus aceste lungi pasaje pentru a rememora spiritul agresiv al vremii in care
ele au Iost scrise, dar si pentru a releva drama culturii romanesti in regim de ocupatie
ruseasca. E perioada de 'proletcultism absolut, cand se contestau violent simbolurile noastre
nationale si cand se impunea sa ne sovietizam. Tot ce era creatie inconIundabila a pamantului
romanesc si tot ce era adevar al duratei noastre in timp se cerea sa Iie stigmatizate si damnate.
Istoria si spiritualitatea noastra au Iost supuse criteriului luptei de clasa, iar marii nostri
oameni erau considerati a Ii idealisti si reactionari. Nicolaae Iorga, Titu Maiorescu, Dimitrie
Gusti, Liviu Rebreanu, George Enescu, George Bacovia, Tudor Arghezi, Nicolae Titulescu,


157
constantin Brancusi - pentru a ne reIeri numai la cateva dintre culmile creativitatii noastre -
nu mai aveau nici un drept de a ramane in geograIia carpato-dunareano-pontica si nu posedau
legitimitate pentru oranduirea socialista. Ipostaza lor devenea aceea a unor proscrisi. Din atari
motive, marea noastra mostenire culturala, precum si personalitatile de baza ale Romaniei
erau indroduse in conul de umbra al istoriei si se urmarea apoi a Ii sterse din patrimoniul
nostru de suIlet si dreptate.
In acest context aspru de imprejurari se plaseaza si punctul de vedere Iormulat de catre
Miron Constantinescu la adresa lui Dimitrie Gusti. Am avut prilejul in doua randuri sa-i
ascult explicatiile sale cu privire la cazul la care ne reIerim si consider ca pe o datorie morala
sa relatez exact dialogul purtat pe aceasta tema.
Una dintre ele - si pe care o consider cea mai relevanta- s-a petrecut in luna mai, 1971,
cand mergeam impreuna la Pitesti, in vederea organizarii practicii de vara a studentilor sectiei
de sociologie, si cand - in timpul deplasarii -ne-am reIerit atat la scoala monograIica de la
Bucuresti, cat si la dezbaterea din 27 iunie, 1957. Voi reda Iapte si voi reproduce 'Iraze, iar
Iiecare sa judece dupa cum doreste.
Stiind ca-mi voi desIasura practica de cercetare in localitati din Iosta plasa Dambovnic
si intelegandu-ne asupra cadrului problematic ce urma a Ii deIinitivat, ne-am reIerit la
lucrarea '60 de sate si la metodologia analizei datelor pe care le cuprind cele patru voulume.
Nolens-volens, am ajuns la studiul sau asupra procesului de saracire in Oarja, dar si la cel
elaborat de catre Nicolae M. Dunare, privind procesul de imbogatire in aceeasi comuna.
Cum era de asteptat, el si-a raIirmat Ierm optiunea sa de doctrina (marxism-
leninismul) si din nou s-a delimitat Iara echivoc de conceptia gustiana, pe care o caliIica drept
voluntarista si de esenta burgheza. Dar, pe tot parcursul dialogului si in completarile ce au
urmat nu s-a depasit in nici un Iel cadrul limbajului academic si nici nu s-a ajuns la o
ideologizare excesiva a discutiei. Dimpotriva, un ton de respect nedisimulat, ca si un Iel de
grija - greIata pe un realism metodic- se vadeau a Ii notele de atitudine Iata de mentorul sau in
sociologie. L-am intrebat insa daca se poate sustine in vreun Iel ideea dupa care Dimitrie
Gusti s-ar Ii orientat spre 'dictatura antonesciana si catre cea hitlerista iar apoi ar Ii 'slujit
imperialismul american. Cu o expresie de Iiresc neregizat si Iara nici o ezitare, a Iormulat un
raspuns interesant pe care parca avea nevoie de a-l comunica cuiva si pe care ma simt dator de
a-l reda aproximativ exact. 'Dupa contrarevolutia din Ungaria - imi spunea Miron
Constantinescu- presiunile de dincolo asupra tarii noastre s-au accentuat atat de mult, incat ne
asteptam sa ne pune comitet central rusesc. Prin trupele stationate la noi, ne aIlam intr-un


158
regim de ocupatie. Nu era de neglijat rolul consilierilor sovietici, care erau plasati in toate
verigile structurilor noastre institutionale si care cunosteau totul. Apoi,inIormatorii si
contrainIormatorii alcatuiau acele atat de dure retele de urmarire si supraveghere si pe care le
simteai ca te cuprind si te strivesc. In Iine, este vorba de tensiunile din interiorul partidului
nostru, care au dus chiar la unele interventii din aIara si care au creat acea atmosIera de
neliniste si suspiciune generalizata la scara sociala. Chiar si in aceste conditii agersive insa se
Iormula (e drept voalat) ideea de autonomie si independenta. Dar, pentru aceasta trebuia mai
intai sa-i convingem pe sovietici de Iidelitatea noastra Iata de ei, iar apoi pe celelalte tari
socialiste ca nu va Ii aIectata 'coeziunea de nezdruncinat a lagarului socialist. Cel mai
important lucru era insa retragerea armatelor ruse de pe teritoriul Romaniei si incetarea
activitatii consilierilor trimisi de Moscova. Indeplinirea unor astIel de obiective nu era catusi
de putin lipsita de diIicultati si nici de riscuri cu eIecte catastroIale. In consecinta se impuneau
practici politice abile care sa dovedeasca o atitutine intransigenta Iata de gandirea burgheza si
evitarea oricaror concesii de ordin ideologic, care sa conduca la impresia de lipsa de
'Iermitate, ori la cea de abatere de la linia marxist-leninista. In consecinta, Ienomenul
'demascarilor, precum si sistemul 'reIerintelor de dosar s-au accentuat, generand o
'psihoza a spaimei colective, dar si un oarecare credit din partea Moscovei. A trebuit sa ne
recuzam inaintasii si chiar sa ne 'lepadam de unele simboluri nationale, pentru a crea
convingerea nu numai ca stapanim situatia in tara si nu numai ca burghezia a Iost pentru
totdeauna inlaturata, dar si Iaptul ca nu este posibil sa ne desprindem din sIera de inIluenta
sovietica. Un argument in plus era si acela ca suntem inconjurati de tari socialiste si deci era
imposibil a abdica de la principiile miscarii muncitoresti. Asa ca a trebuit sa Iacem sacriIicii
si ele s-au Iacut in toate sIerele noastre sociale. Desigur - incheia el cu vadita amaraciune -
toate acetea nu noi suntem acum chemati sa le apreciem si nici cei ce uremaza imediat dupa
noi, ci atunci cand inIluenta lor nu va mai Ii direct resimtita de catre nimeni, iar Iaptele
istoriei vor Ii cercetate 'sine ira et studio.
Intr-un atare context a Iost decimat si Dimitrie Gusti, dar - in schimb - s-au putut
continua cercetarile monograIice si s-a gasit o modalitate, e drept scump platita, de a se salva
sociologia aplicata. E mult, e putin, aceasta o vor stabili generatiile care vin.
Mi-a atras atentia insa ca astIel de idei nu trebuiesc vehiculate in nici un Iel, cel puti
deocamdata, ceea ce am si Iacut.Dar dupa un sIert de veac de tacere si dat Iiind Iaptul ca
despre Miron Constantinescu se vorbeste de multe ori cu intriga si cu resentiment, am decis sa
Iac publica aceasta conIesare a sa si sa aduc un modest aport la o necesra biograIie a unui om


159
care a trudit neobosit - pana in cel din urma ceas la anume impliniri ale noastre. Fiindca,
concomitent cu minusuri de personalitate si mai ales cu inconsecvente si Iluctuatii in relatiile
cu altii nu se poate ignora ca, alaturi de marii nostri ministrii ai invatamantului, precum Spiru
Haret, Victor Slaveascu sau Ilie Murgulescu,numele lui poate Ii asezat cu recunostinta si cu
veneratie, iar printre reusitele lui de seama in cultura romaneasca mentionam inIiintarea
bibliotecii pedagogice din strada Zalomit si a laboratorului de sociologie din strada RaIael
Sanzio, reinitierea invatamantului sociologic la nivel academic si a rvistei 'Viitorul Social;
organizarea cercetarilor interdisciplinare si a Centrului de sociologie al Academiei Romane; a
Iormat generatii de sociologi si pe multi i-a sprijinit spre a-si Iace un rost in societate si a se
implini proIesional. Nu pot sa nu relatez o situatie intrucatva speciala, care atesta nu numai
deosebita lui receptivitate Iata de nevoile oamenilor, dar si marea lui omenie, sensibilitatea si
implicarea in solutionarea unor situatii diIicile. I-am comunicat ca vaduva lui Dumitru
Draghicescu traieste in conditii de lipsuri materiale si de mizerie. 'Nu are pensie i-am spus,
avand ca drept sursa de existanta ceea ce ii oIerea unii dintre nepoti, care si ei sunt pensionari.
Am vizitat-o si m-am cutremurat de ceea ce am vazut. 'I-am lasat o detaliere exacta despre
personalitatea stiintiIica si patriotica a ganditorului aratand ca e nedrept si jenant pentru noi
ca sa nu-i asiguram - ca pensie de urmas - Virginiei Draghicescu, un minim necear. Dupa
cateva zile, mi-a teleIonat spunandu-mi ca sunt asteptat de catre Emil Bodnaras in atributiile
caruia veneau aceste cazuri, ceea ce am si Iacut. Pe biroul acestuia statea detalierea mea, cu
aprobarea de rigoare, iar termenul de punere in aplicare era 'luna curenta.
Precizez inca o data ca n-a stat in intentia mea alcatuirea unei biograIii a lui Miron
Constantinescu si nici sa schitez vreun portret care sa-i Iie lui Iavorabil, desi am parcurs tot
ceea ce a scris el si sunt in posesia si a unui manuscris, intitulat 'Schita unei teorii marxiste a
Iormatiunii social-economice tributale - insumand exact o suta de pagini dactilo si datat '20
martie 1974 si care asteapta sa vada lumina tiparului. Dar, asa cum am precizat, imi lipsesc
inca alte date ce tin de relatiile dinlauntrul aparatului politic superior al Iostului PCR si nu am
avut - pana in prezent- acces la stenograme ale biroului politic pentru a cerceta in mod
obiectiv atmosIera care exista - in diIerite perioade- in cadrul palierului politic cel mai inalt al
acestui partid si pentru a Iormula anume judecati de valoare despre oameni si despre Iaptele
lor. Deocamdata, ne limitam la adnotarea potrivit creia, in scoala monograIica condusa de
catre Dimitrie Gusti au existat mai multe orientari de doctrina si s-au dezvoltat chiar curente
opuse de idei, spre beneIicul gandirii sociologice si spre 'lauda celui care le stimula. Printre
cei care s-au detasat de conceptia dominanta a mentorului scolii de la Bucuresti, iar apoi a


160
devenit el insusi personalitate charismatica prin initierea unei miscari de specialitate la scara
nationala, a Iost Miron Constantinescu.


161
10. TRAIAN HERSENI SAU VALENTELE NEIMPLINIRII
- incadrari socioIogice si antropoIogice - Dan
Dungaciu

1. Preliminarii

Privita retrospectiv si urmarindu-i intreg proIilul, traiectoria stiintiIica a lui Traian
Herseni
ccvi
sta sub semnul ,terorii istoriei (Mircea Eliade); sub semnul neimplinirii, al lui
n-a fost sa fie. Nedesavarsirea si evolutiile surpate sunt peceti tragice ce-au marcat destinul
intregii culturi romane in urma ocupatiei comuniste de dupa 1944. Sociologia a Iost, la
randu-i, beneIiciara aceluiasi tratament.
ProIesorul Stahl observa, in 1989, ca Scoala sociologica de la Bucuresti ,n-a pierit de
moarte buna, ci asasinata (Badescu 1985: VIII). AIirmatia tine loc, deopotriva, de sentinta si
de explicatie, caci ,asasinata cumuleaza aici ambele sensuri: cel propriu - moarte Iizica - si
cel Iigurat - moarte civila. Cazurile lui Vulcanescu sau Golopentia - exterminare lenta sau
brutala in puscarii - sunt reprezentative pentru prima rubrica, destinul proIesorului Gusti,
bunaoara, pentru cea de-a doua.
Cazul lui Traian Herseni include mai multe elemente. Dupa instaurarea noului regim
isi va pierde, progresiv, atributele de dascal sau dreptul la semnatura, va Ii arestat si
condamnat, urmand ca, la iesirea din inchisoare, dupa aproape zece ani in care n-a mai tiparit
nimic, sa Iie reintegrat, treptat si cu prudenta, in comunitatea antropologica si sociologica.
A scris abundent in aceasta noua etapa. S-au intocmit clasamente ce probau ca
,Traian Herseni a publicat mai mult in perioada post-gustiana, ca, pentru perioada 1959-
1980, ,articolele si cartile publicate de el reprezinta 70,53 din tot ceea ce i s-a tiparit,
respectiv trei patrimi, sau ca, in aceeasi perioada, ,i-au aparut 18 din 29, adica un procent de
62,07 din cartile sale. Mai mult, ,perioda Scolii sociologice de la Bucuresti - s-a observat -
acopera doar 20 de ani din cei 52, cati cumuleaza travaliul publicistic si editorial al lui
Traian Herseni. Iar concluzia acestor estimari nazuia sa stabileasca proportiile juste: ,AstIel
stand lucrurile, etapa 1929-1948 trebuie privita in cadrul intregii sale opere si activitati doar
ca un capitol si, cu toata importanta lui, nu cel mai extins sub raportul creatiei stiintiIice
(Mihu 1982: 14-15).
Se poate oare ignora evolutia lui Taian Herseni de dupa 1959? I se poate contesta
acestui interval densitatea sau triumIurile cantitative? Poate Ii abrogat acest parcurs din


162
biograIia sociologica a celui mai apropiat discipol al lui Dimitrie Gusti? Evident, nu. Dar se
poate vorbi, totusi, in aceste conditii, de ,neimpliniri ale proiectului hersenian? Noi credem
ca da. Si vom aseza acest material sub incidenta acestei convingeri, incredintati ca realitatea
scorurilor cantitative nu e indeajuns de puternica pentru a estompa diIerente si proportii
calitative. Traian Herseni nu se aIla integral in intervalul 1929-1948, dar, calitativ, se aIla in
primul rand acolo, in Scoala proIesorului Gusti, dar si alaturi de ea. Caci opera interbelica a
lui Traian Herseni, opera intinsa, polimorIa, veritabil spectacol viu al unei gandirii ce nu-si
reIuza nici o ispita culturala si plonja cu aceeasi pricepere Iie in zona abstracta si subtila a
metaIizicii Iie pe teritoriul arid si istovitor al travaliului practic, evaluata astazi cu atentie, se
integreaza intr-o matca Iireasca, in stare sa proIileze un destin sociologic exemplar, in ambele
ipostaze: cea de elev al magistrului Dimitrie Gusti si personaj principal al Scolii de la
Bucuresti, dar, mai cu seama, aceea de sociolog cu un proiect propriu, care, chiar blocat sau
obturat dupa 1944, lasa, si dupa mai bine de jumatate de secol, sa i se intrevada anvergura.
Acest proiect ne vom stradui sa-l degajam in cele ce urmeaza. Vom incerca apoi sa
surprindem maniera in care aceste ipostaze s-au conciliat, masura in care traiectoria personala
si traiectoria colectiva (Scoala Gusti) s-au suprapus si potentat.
Vom sIarsi prin a inIatisa biblioteca proiectelor esuate ale lui Traian Herseni, prin
convocarea acelor ganduri pe care ,teroarea istoriei le-a condamnat la uitare si parasire sau a
acelor trasee nedesenate pana la capat, a acelor neimpliniri care, insa, prin valentele lor, sunt
singurele capabile sa-l plaseze pe Traian Herseni in pozitia ce i se cuvine pe scena sociologiei
nationale si mondiale. Ne vom limita la perioada interbelica, spatiul din care au pornit
traiectoriile marilor proiecte ale sociologului, invocand etapa postbelica a lui Traian Herseni
numai pentru a semnala o ultima neimplinire a carierei sale. De data aceasta, o ratare prin
,asumare" si nu prin omisiune ori abandon, dar o ratare care nu Iace decat sa conIirme, in
deIinitiv, consistenta si valentele proiectelor sale de tinerete: ratarea marxismului.


163
2. Proiectul sociologic

Traian Herseni a Iacut publica optiunea unui proiect sociologic personal in lucrarea sa
din 1935: ,In privinta lucrarii ca atare, trebuie sa amintim Iaptul ca ea Iace parte dintr-un sir
sistematic de preocupari si, prin urmare, pentru intelegerea deplina a presupozitiilor si
consecintelor ei, ca si a locului de cunoastere pe care il ocupa in cadrul problemelor legate de
sociologie, nu e Iara de Iolos sa se aibe in vedere gandul nostru intreg, realizat numai
Iragmentar in lucrarile de pana acum, dar cuprins, ca situatie logica si ca nazuinta de
inIaptuire, in programul nostru de lucru (Herseni 1935: 3).
Exista cateva repere ale acestui proiect care, decelate, lumineaza mai bine traseul
stiintiIic ulterior al doctorandului de atunci. PolimorIismul abordarilor sociologice - scoli si
curente de gandire - il conving ca singura intalnire valabila cu sociologia nu se poate produce
decat pe cale istorica: ,In sociologie nu putem patrunde decat prin mijlocirea istoriei.
Necesitatea cunoasterii radacinilor sociologiei si a procesului de constituire a ei ca stiinta ii
apare, deci, ca prima Iaza a acestei etape. Faza a doua o constituie conturarea unei istorii a
sociologiei contemporane, pornind cu precadere de la cea de-a doua jumatate a veacului
trecut - ,istoria sociologica propriu-zisa - si scrutand intervalul cel mai Iecund in abordarea
metodica a realitatii sociale. Dobandirea constiintei de sine si plasamentul bun pe scena
sociologiei mondiale nu pot Ii dobandite de cercetatorul din Romania decat dupa o cercetare
amanuntita a sociologiei romanesti, menita sa veriIice ,intrucat se poate intemeia o traditie
stiintiIica nationala. Este cea de-a treia Iaza a primei etape identiIicate de Traian Herseni
(Herseni 1935: 4)
ccvii
.
A doua etapa a programului hersenian este subsumata investigarii problemelor
sistematice ale sociologiei, al caror caracter IilosoIic este pregnant si decisiv, probleme
identiIicate pe urmatoarele coordonate: a) determinarea realitatii sociale (problema de
ontologie); b) constituirea sociologiei ca stiinta autonoma (problema de teorie a stiintei si
de teorie a cunostintei) si c) problema studiilor directe de sociologie.
In chestiunea obiectului sociologiei, decisiva ramane teza de doctorat din 1935,
consacrata tocmai realitatilor sociale urmarite pe Iilon Ienomenologic, ca ,regiuni
existentiale proprii. Probleme apar odata cu constatarea ca acelasi obiect de cercetare -
regiunea existentiala - este revendicat de o pleiada de stiinte sociale. Se impune, prin urmare,
scrie Herseni, ,o cercetare de teorie a stiintei ca sa se stabileasca locul pe care-l ocupa
sociologia in sanul celorlalte discipline, asadar sa se stabileasca unghiul ei propriu de vedere


164
din care priveste realitatea sociala (Herseni 1935: 5). Emblematica pentru acest tip de
preocupari ramane analiza din 1934 si consacrata ,problemei sociologiei. Schema
articolului nu iese din spiritul si litera lucrarii tiparite in anul urmator: cercetarea incepe de la
presupozitii IilosoIice (ontologice, gnoseologice, epistemologie), trece prin analiza istorica a
sociologiei si clasiIicarea acesteia in raport cu alte stiinte, pentru a ajunge in Iinal la deIinirea
locului sociologiei ca stiinta autonoma - ,stiinta realitatii sociale -, a caracterului si
diviziunilor ei (Herseni 1934c).
Problema cunoasterii presupune insa clariIicarea raportului subiect-obiect in stiintele
sociale. Herseni covoaca un argument de sorginte weberiana: din moment ce sociologul Iace
parte integranta din realitatea pe care o studiaza, raportul subiect-obiect nu este acelasi ca cel
din stiintele naturii. Tot la acest capitol al cunoasterii Herseni include si mijloacele de
cercetare, pledand pentru necesitatea creionarii unei metodologii sociologice (Herseni 1934a,
1934I, 1934g).
Abia lamurirea acestor chestiuni permite evolutia sociologului pe teren, respectiv
cercetarea propriu-zisa (directa) a realitatii sociale. La aceasta sectiune pot Ii incluse toate
cercetarile unitatilor concrete de viata sociala, cercetari realizate, preponderent, in campaniile
Scolii de la Bucuresti
ccviii
.
Asa arata, succint redat, ,programul de lucru tiparit in 1935. Ordinea preocuparilor
este de natura logica, nu cronologica, avertizeaza Herseni, putem da atentie uneia sau alteia
dintre aceste laturi, putem pune accentele in Iunctie de preocuparile imediate si concrete, dar,
avertizeaza, ,numai dupa ce am savarsit toate aceste operatii, sociologia dobandeste o
constiinta de sine deplina.
SemniIicativa pentru intreaga atitudine in cadrul Scolii de la Bucuresti este maniera in
care incheie expunerea programului sau. FilosoIia are un cuvant de spus in constituirea
sociologiei, subliniaza din nou, si inca un cuvant greu. Ea este deschizatoare de drumuri, de
perspective si constiinta critica permanenta. ,Fara IilosoIie stiinta risca sa cada in
dogmatism, scrie Herseni, si termina cu aceasta indicatie ce nu poate Ii eludata la intalnirea
cu opera sa: ,Acesta e punctul de vedere din care straduintele noastre vor putea Ii judecate
corect (Herseni 1935: 6).
Ca material pregatitor esential pentru intelegerea osmozei IilosoIie-sociologie se
cuvine invocat studiul sau Metafizica si sociologie, tiparit in 1933-1934, ale carui scopuri
erau identiIicarea si precizarea ,raporturilor epistemologice si gnoseologice dintre metaIizica
si sociologie (Herseni 1933d: 402). Optiunea sa teoretica si implicit contestarea oricarei


165
suprematii a empirismului in analiza sociologica se dezvaluie consecvent cu prestatiile
anterioare: ,Cat ar parea de bizar, empirismul, intr-un anumit sens, este potrivnic sociologiei
ca stiinta, din contra, metaIizica o Iundamenteaza si o Iace posibila (Herseni 1933d: 409).
Studiul convoaca apoi Ienomenologia IilosoIica de speta Husserl sau cea sociologica, ilustrata
de Max Scheler, S. Kracauer, Theodor Litt, Theodor Geiger, dar consideratiile si concluziile
vor Ii topite in lucrarea din 1935, pe care o vom cerceta la alta sectiune.
Ramane doar sa mai invocam Iinalul acestui material, cosideratii menite sa traseze mai
Iin proIilul sociologic hersenian si sa sugereze concis intreg sau proiect: ,Noi propovaduim
deopotriva cercetarile monograIice de teren si speculatiile cele mai temerare ale metaIizicii.
Pentru ca toate acestea nu sunt decat drumuri si niciodata nu putem Ii siguri ca nu am ratacit.
Numai tinta Iinala e unica si rascumparatoare: aflarea adevarului (Herseni 1934d: 73).

3. Activitatea in cadrul Scolii de la Bucuresti

,SOCIOLOGIA MILITANS
Traian Herseni a ramas in constiinta urmasilor ca teoreticianul, prin excelenta, al
Scolii de la Bucuresti. PerIormanta teoretica insa nu s-ar Ii putut consemna astazi daca
teoreticianul si-ar Ii reIuzat ori ar Ii ignorat travaliul empiric, caci datele culese pe timpul
campaniilor Scolii lui D. Gusti i-au Iurnizat materia bruta pentru briliante ipoteze si
constructe teoretice. A intocmit chestionare si a condus campanii de teren, a cercetat unitati
sociale ce se intind de la cete de Ieciori si copii la organizatii de barbati, carciumi sau stane.
In 1936, D. Gusti sublinia consistenta activitatii de intocmire a monograIiilor
sociologice, invocand participarea lui Traian Herseni la opt campanii monograIice initiate de
Institutul Social Roman si Seminarul de Sociologie din Bucuresti: 1927, patru saptamani la
Nereju (Vrancea, Putna), 1928, patru saptamani la Fundul-Moldovei (Bucovina), 1929, sase
saptamani la Dragus (Tara Oltului); 1930, cinci saptamani la Runcu (Oltenia); 1931, trei
saptamani la Cornova (Basarabia); 1932, sapte saptamani la Dragus; 1934, trei saptamani
intr-o campanie monograIica initiata de gruparea ,Gand romanesc, in cadrul Astrei, la
Maguri (Muntii Apuseni).
Studiile publicate de Herseni dau seama de maniera in care a IructiIicat aceste
experiente (Herseni 1932a, 1932b, 1933a, 1934e, 1934-1935a, 1934-1935b, 1936b, 1936c,
1941a).


166
Dupa acest interval, cel mai proliIic din punctul de vedere al activitatii de teren, mai
semnalam doar cercetarea regionala a Tarii Oltului, initiata in 1939 si condusa de Traian
Herseni. Proiectul a cuprins saizeci si noua de sate, delimitate antropogeograIic si etnologic
si avand ca sat-pilot Dragusul, Iiind sustinut de o echipa interdisciplinara de optzeci de
persoane. Inceputul razboiului a intrerupt Iinalizarea lui (Herseni 1971: 209).
Relativ la raporturile teorie-practica in scoala lui Gusti, se cuvine sa amintim
avertismentul pe care Herseni il lansa inca din 1929, riposta necesara la ceea ce el numea,
euIemistic, ,teoreticieni radicali: ,Daca ar Ii sa ascultam sIaturile metodologice ale
anumitor teoreticieni radicali, realitatile sociale trebuiesc cercetate cu ochiul nud, strain de
orice sistem sau cunoastere anterioara... Unii au cercetat satul Iara nici un plan scos din vreun
sistem sociologic. Sa spunem lucrurilor pe nume: n-au Iacut mare isprava. Le-au scapat o
sumedenie de lucruri. N-au stiut ce anume sa cerceteze, din ce punct de vedere (Herseni
1929: 336). Observatiile proIesorului Mihu in Iata acestui episod merita sa Iie reluate, caci
relieIeaza rolul speciIic, imposibil de contestat, al lui Traian Herseni in cadrul Scolii de la
Bucuresti: ,Cele spuse de Tr. Herseni dovedesc, dupa parerea noastra, existenta, in cadrul
curentului care apoi a Iost denumit Scoala, a unor tendinte empiriste, Iactologice,
sociograIice, Iata de care el a luat atitudine de la inaltimea unei temeinice pregatiri
epistemologice si metodologice, care insemna, printre altele, cunoasterea la zi a starii
mondiale a sociologiei si, in general, a posibilitatilor si modalitatilor ei de cercetare (Mihu
1982: 11).
Aceasta pregatire sociologica de anvergura a asezat-o Traian Herseni (si) in slujba
ediIicarii teoretice a Scolii lui D. Gusti. A Iost, cu vorba nimerita a unui comentator: ,un om
de stiinta total (Geana 1980)
ccix
.

,SOCIOLOGIA COGITANS

Delimitarile Ierme intre abordarile teoretice asa-zis personale ale lui Traian Herseni si
cele legate de Scoala de la Bucuresti ar Ii Iastidioase. In Iapt, in cea mai importanta lucrare
teoretica a sa, amendeaza el insusi asemenea procedee: ,O alta inIluenta Ioarte importanta ne
recunoastem in sociologia d-lui ProI. D. Gusti. Fata de acesta, incercarea noastra apare de-a
dreptul ca o intregire in latura ontologica (Herseni 1935: 22)
ccx
.
Ne propunem in aceasta sectiune, succint, sa marcam aportul teoretic al lui Traian
Herseni la cladirea si limpezirea teoriei sociologice axiale a Scolii sociologice de la Bucuresti


167
sau, cum spunea in 1936 D. Gusti, ,activitatea pentru o sociologie sistematica a
colaboratorului sau cel mai apropiat.
Piatra de temelie a aportului sau la conIigurarea deplina a suportului teoretic al Scolii
ramane Iundamentarea ontologica a teoriilor gustiniene (traseu batatorit si de Mircea
Vulcanescu). Pe langa acest demers, va intreprinde limpeziri si precizari ale presupozitiilor
teoretice originare in cateva lucrari ramase drept clasice in patrimoniul acestei scolii.
Esentiala ramane lucrarea din 1934, Teoria monografiei sociologice, in care Herseni
precizeaza o serie de implicatii teoretice (IilosoIice sau metodologice) ale sistemului
proIesorului Gusti, cel care, dealtIel, este si preIatatorul lucrarii (Larionescu 1995).
Preocuparile pentru acest gen de scrieri dateaza insa de la inceputul carierei sale jurnalistice.
In slujba ,pregatirii intelegerii si a drumului acestei directii sociologice si-a pus condeiul
inca din 1931, in paginile publicatiei clujene ,Societatea de maine. Cuvantul lamuritor ce
deschide lucrarea din 1934 Iace aceste precizari: ,Revista Societatea de maine mi-a Iost
intotdeauna cu multa bunavointa la dispozitie. Parte din acele articole (publicate pana in
1931, data cand am incheiat lucrarea de Iata) le-am intrebuintat si in noua expunere. Si aici,
ca si acolo, nu intentionez decat opera inIormativa si o modesta contributie de Iixare si
lamurire a unor metode si probleme care apartin tuturor monograIistilor, in Irunte cu
proIesorul (Herseni 1934: 76).
In primul numar al revistei ,Sociologie romaneasca, Traian Herseni este cel care
scrie despre ,rostul monograIiei sociologice de pe pozitia de teoretician al Scolii:
,MonograIia de care ne ocupam, socotita Iiind ca preocupare sociologica, cele dintai valori
ale ei sunt de natura teoretica (Herseni 1936e: 10). Se cuvine adaugat aici si aportul pe care
il aduce Traian Herseni la conIigurarea a ceea ce a Iost numit recent ,perIormanta europeana
a proIesorului Gusti, respectiv ,sociologia natiunii (Badescu 1995). Materialul cel mai
compact dedicat acestei chestiuni viza in primul rand lamurirea distinctiei metodologice si
teoretice intre stiinta si sociologia natiunii (Herseni 1934g: 596)
ccxi
. Pe langa aportul
incontestabil la elaborarea modelului teoretico-epistemologico-metodologic, Herseni a depus
si o insemnata activitate de educator in spiritul scolii gustiene, mai cu seama in cadrul
seminarului de teorie sociologica si sociologie generala pe care-l conducea la Universitatea
din Bucuresti. Antecesorul sau Iusese Mircea Vulcanescu (Vulcanescu 1937: 59).
Traian Herseni a Iost numit ,unul dintre cei mai bine pregatiti colaboratori ai lui D.
Gusti (Mihu 1982: 13) sau ,...omul de apel al ProIesorului, ajutorul cel mai prompt al
acestuia in problemele de tot soiul, unele de ultima ora, a caror rezolvare privea direct


168
strategia si prestigiul scolii (Geana 1980). Consideratii perIect acoperite Iie si numai daca
avem in vedere aprecierea de care se bucura acesta in ochii proIesorului sau, in Iapt, Iorma de
consacrare absoluta a celui care a ilustrat cel mai inalt acea ipostaza a stiintei sociologice pe
care D. Gusti a denumit-o ,sociologia cogitans
ccxii
.

4. Biblioteca proiectelor esuate. Teroarea istoriei

S-a spus despre literatura romana ca ,proiectele esuate sunt una dintre trasaturile ei
emblematice: ,Unul din semnele distinctive ale literaturii romane este marele ei numar de
proiecte esuate. Nu exista aproape scriitor important la care sa nu gasim vaste proiecte
parasite, santiere in care lucrul n-a Iost dus pana la capat (Ungheanu 1985: 7)
ccxiii
.
O evaluare retrospectiva probeaza insa ca proiectele esuate sunt, cel putin pentru
cateva intervale usor de delimitat, culminand cu perioada interbelica, pecetea tragica a
intregii culturi romane. Sociologia, cel putin, ilustreaza la varI o asemenea ipostaza.
Motivele sunt aici de ordin obiectiv: dupa 1944, marile proiecte ale sociologiei romanesti au
Iost suspendate, prabusindu-se odata cu instaurarea comunismului sau disparand in puscarii
odata cu intiatorii lor, Iie ca au Iost mari proiecte colective - Scoala sociologica de la
Bucuresti, scoala lui Traian Braileanu de la Cernauti, Extensiunea Universitara initiata de
Virgil Barbat la Cluj - Iie institutionale - reviste: ,Sociologie romaneasca, ,Insemnari
sociologice, ,Arhiva pentru stiinta si reIorma sociala, ,Revista de sociologie etc. sau
institutii - Iie proiecte personale. Toata istoria sociologiei romanesti interbelice ar putea Ii si
ar trebui sa Iie scrisa dupa acest criteriu. Acele proiecte esuate sunt proiectele interzise,
trecute la index sau eludate de ocupantul comunist, astIel ca parasirea lor de ieri, evaluata
astazi, da cel mai deplin masura ,terorii istoriei sub care s-au prabusit romanii dupa 1944:
abandonului Iortat al proiectului, la care era silit autorul, i se adauga, in cazul proiectelor
implinite, uitarea, neglijenta publicului si ignorarea comunitatii sociologilor
ccxiv
.
Cazul lui Traian Herseni este inalt ilustrativ in aceasta privinta. Pe langa sumedenia
de proiecte abandonate, a caror resuscitare este subiectul materialului de Iata, s-a adaugat si
uitarea, abandonul si ignorarea parti celei mai vii a operei sale
ccxv
. Cine mai vorbeste astazi
despre Traian Herseni in calitate de istoric al sociologiei, cine-l mai discuta astazi, atunci
cand abordeaza sociologia contemporana, in cadrul curentului Ienomenologic in care s-a
ilustrat concomitent cu marii initiatori ai acestei directii innoitoare in sociologie, cine mai este
dispus sa-i recunoasca chiar prioritatea istorica in abordarile sociologice de tip structural-


169
Iunctionalist
ccxvi
, cine il mai analizeaza in randul intemeietorilor ,sociologiei popoarelor - ca
replica la vetusta ,psihologie a popoarelor - sau ca initiator al directiei de antropologie si
,sociologie pastorala?
Daca ne-am Ii propus sa analizam productiile herseniene interbelice in Iunctie de
proiectul propus in 1935, am inventaria si clasiIica scrierile in raport cu rubricile (etapele)
sugerate atunci. Astazi, insa, la mai bine de saizeci de ani de la publicarea programului de
lucru, asemenea strategie ne pare artiIiciala. Chiar daca Herseni a vizat permanent acel
proiect, pana in 1948, logic, nu neaparat cronologic, n-a ajuns sa-l duca la implinire. Si nu
prin decizie libera. Mutatiile survenite in cariera sa (abandonul sau schimbarea proiectelor)
au Iost lipsite de organicitatea care, singura, garanteaza coerenta unei opere. Au Iost Iracturi,
rupturi brutale, izvorate nu din somatii interne, ci datorate unor decizii externe - politice si
ideologice. Nu o nevoie epistemologica de ordin personal l-a determinat pe Traian Herseni sa
se proclame marxist, ci instaurarea regimului comunist de ocupatie care oIicializase o singura
optiune si spulberase dreptul de a alege. Deci spulberase si propriul proiect.
Tocmai pentru a pune in evidenta consecintele acestor Iracturi vom cerceta
traiectoriile stiintiIice ale lui Traian Herseni relativ autonom, staruind asupra lor si degajandu-
le pe Iiecare in parte. Va apare astIel, nadajduim, intreg relieIul proiectului sau sociologic si
va iesi din uitare, poate, unul dintre cei mai mari deschizatori de drumuri in sociologia
romaneasca.
Si mai e ceva. Printr-o asemenea tentativa, vom constitui biblioteca proiectelor
proscrise ale lui Traian Herseni, tragic inventar al neimplinirilor - suma proiectelor
abandonte si a celor nevalidate in contul sau - manati insa de convingerea ca, simultan,
prezenta lor va Iace vizibile si valentele incontestabile ale cailor pe care a pasit acesta, Iara sa
Iie lasat, de cele mai multe ori, sa mearga pana la capat.
In deIinitiv, vom constata ca neimplirile nu apartin atat autorului cat sociologiei
romanesti. Aceasta este miza recuperarii de azi a lui Traian Herseni.

FENOMENOLOGIE SI FUNCTIONALISM

In preIata masivului tratat de sociologie al lui Traian Herseni, proIesorul Achim Mihu
incerca sa-i Iaca dreptate, cel putin in ceea ce priveste prioritatea in privinta structural-
Iunctionalismului: ,In conceptia lui Traian Herseni, (...) se contureaza o imagine aparte cu
privire la societate, de tip structuralist-Iunctionalist, avand elemente puternice de originalitate


170
si, totodata, prioritate istorica Iata de liniile directoare ale conceptiei lui T. Parsons, aparuta
pentru prima oara prin 1937, si, apoi, a lui R. K. Merton, principalii structuralisti-
Iunctionalisti din sociologia americana (Mihu 1982: 17).
Una dintre putinele atitudini ce venea sa Iaca si ea dreptate sociologiei romanesti dupa
1989 apartine proIesorului Ilie Badescu. Investigand orizontul de asteptare si conIiguratia
spirituala a spatiului sociologiei romanesti interbelice, autorul celei mai importante istorii a
sociologiei universale din cultura romana Iacea urmatoarele consideratii comparative: ,In
Romania, Weber deja patrunsese si, in plus, mediul spiritual al culturii romane, prin avansul
ideii kantiene in aceasta cultura, avea pregatite conditiile unei Iormidabile victorii a
sociologiei pe aceasta directie. PerIormantele de sociologie Ienomenologica ale unor Mircea
Vulcanescu, E. Sperantia, ca sa nu pomenim scolile culturologice prin Blaga, Noica si Eliade
sunt o dovada in acest sens, E. Sperantia este primul sociolog Ienomenolog europenan,
inaintea lui A. Schutz, si numai Iaptul ca acesta a emigrat in SUA, adica intr-un mediu
pregatit sa-i preia mesajul, explica recunoasterea acestuia ca Iiind intemeietorul noului curent
sociologic denumit sociologie Ienomenologica. Daca razboiul si naprasnica Iuroare marxista,
un adevarat furor barbaricus, de dupa razboi, n-ar Ii oprit curentele teoretice romanesti,
cultura romana ar Ii Iost inainte mergatoare pe directia unor perIormante de valoare
universala ale acestei sociologii de orientare subiectualista. Asa, avem mari intemeietori Iara
urmasi (Badescu 1994: 440).
Calea cea mai eIicace de acces la tabloul sociologiei interbelice este, ni se pare, aceea
care absoarbe cele doua judecati, caci, daca prima acrediteaza o prioritate individuala, ea
eludeaza conIiguratia generala a spatiului sociologic dintre cele doua razboaie mondiale, pe
cand in cazul celei de-a doua, ceea ce se castiga in perspectiva, se pierde - in cazul lui Traian
Herseni - la nivelul preciziei. In acea perioada, in sociologia romaneasca curentele
Ienomenologic si Iunctionalist erau reprezentate la varI, iar una dintre caile adecvate de a
ilustra aceasta este, poate, invocarea lui Traian Herseni, sociolog ce se remarcase atunci
deopotriva pe cele doua directii (Dungaciu 1994).
Nu am optat pentru o abordare diIerentiata a celor doua optiuni in opera lui Traian
Herseni. In cazul sau, credem, conexiunile sunt imposibil de ignorat. Functionalismul sau
decurge in mod logic din ontologia pe care a construit-o, pe o directie Ienomenologica. Vom
ilustra succint strategia adoptata de Herseni in incercarea sa de ontologie regionala, prilej cu
care relatia dintre cele doua perspective epistemologice se va ilustra de la sine.


171
O stiinta nu se poate constitui, scria Herseni, dupa voia ei si nici dupa vreo decizie de
natura apriorica. Ea trebuie sa-si identiIice obiectul in raport cu care si prin intermediul
caruia se constituie. Primatul revine deci ontologiei. Prima philosophia sive ontologia,
scria, pe urmele lui Hartmann, caci inainte de problema stiintei ca stiinta (ce revine teoriei
stiintei) se ridica problema cunostintei (de care se ocupa teoria cunostintei), precedata la
randul ei de problema existentei (ontologia). Rezulta, deci, ca in cercetarea obiectului stiintei,
in genere, este indispensabila identiIicarea celor doua momente: cel ontologic, preambulul
constituirii stiintei; cel stiintific, ulterior - stiinta in act (intre aceste doua momente se aIla
momentul epistemologic, respectiv constituirea stiintei).
In sociologie, lucrurile se petrec, in principiu, la Iel. Societatea, ca obiect al
sociologiei, trebuie cercetata tot dupa un scenariu in doi timpi: momentul prealabil
constituirii sociologiei ca stiinta - societatea ca existenta - si un moment in care se urmareste
stiinta propriu-zisa - societatea ca societate. Daca analiza celui de-al doilea aspect revine
unui tratat de sociologie, analiza celui dintai cade in sarcina unei lucrari in genul celei
intreprinse de Herseni. De aici subtitlul: ,Incercare de ontologie regionala. Numai astIel se
poate constitui sociologia ca stiinta si doar pe aceasta cale vom intelege asertiunea utilizata de
Herseni: ,Problema realitatii sociale coincide cu problema sociologiei.
Ce este insa o ,regiune ontologica? Pe urmele Ienomenologiei, Herseni sustine
diIerentierile intre regiunile existentiale, Iaimoasele Seinsregionen husserliene. In ciuda
unor structuri Iormale, comuna tuturor regiunilor, Iiecare regiune are o constitutie diIerita
care necesita, pentru a Ii gandita, categorii diIerite (Herseni 1934d: 68). ,A Ii nu inseamna
pretutindeni acelasi lucru, reaserteaza Herseni, si, daca e limpede acum ca ,ontologiile
regionale au de urmarit genuri speciIice, modurile de existenta sui-generis ale Iiecarei
regiuni, chestiunea esentiala se proIileaza acum mai clar.
Problema este urmarita de Herseni cu precadere pe versantul sociologiei, astIel ca
agenda interogatiilor se va Iormula si in Iunctie de esecurile celorlalte curente (perspective)
sociologice contemporane. Caci el isi proclama din plecare premisele - ,ne gasim pe o
pozitie, daca nu Ienomenologica IilosoIica, Ienomenologica sociologica - si telul: ,incercam
adica, in spiritul sociologiei Ienomenologice, sa punem problema individ si societate dincoace
de individualism si integralism si intreprindem in acelasi spirit ontologia regionala a vietii
sociale (Herseni 1935: 22). Herseni avea atunci constiinta originalitatii demersului sau la
scara intregii sociologii mondiale: ,Istoricul sistemelor de sociologie ne da o noua
indreptatire a cercetarii noastre. Intr-adevar, pana acum o ontologie regionala a vietii sociale,


172
ca o cercetare directa si exclusiva, nu s-a Iacut. Vom gasi pretutindeni elemente, unele de un
Iolos netagaduit, dar numai elemente (Herseni 1935: 22).
Vom indica pe scurt evolutia gandului sau ce ne va permite sa surprindem calea pe
care a ajuns, coerent, la abordari structural-Iunctionaliste. Prima parte a lucrarii, centrata pe
datele imediate ale trairii in societate, Iundamentala in economia intregii analize, deschide
spre cateva concluzii revelatoare. Lectura este aplicata din unghiul Ienomenologiei, al carei
arsenal trebuie avut permanent in vedere, iar metoda, adecvata: ,trairea noastra proprie in
aceasta existenta. Societatea este, in primul rand, o stare de constiinta, Iundamentata pe
simtamantul de ,noi, corelat cu acela de ,eu. Aici gaseste Herseni bazele constiintei
sociale, ce inIatiseaza societatea ca o convietuire omeneasca. Constiinta sociala este cea
care ne deschide spre celalalt, generand comunitatile umane. Comunitatea sociala este deci
de natura sufleteasca si, deoarece nu patrunde in societate decat viata suIleteasca generata de
constiinta sociala, adica activitatea dotata cu sens si valoare, societatea inseamna, in ultima
instanta, activitate spirituala. Rezultatul activitatii spirituale da nastere domeniului culturii.
Societatea este deci un nou plan de existenta, planul existentei umane creatoare de cultura,
dar este o existenta polara, dupa un ax ce are la capete ,individul si ,grupul tovarasilor.
Aceasta este ratiunea pentru care societatea genereaza ,structuri particulare de natura
spiritual-obiectiva si structural-Iunctionala, respectiv o realitate sui-generis ce ,nu poate Ii
redusa la nimic altceva din cosmos (Herseni 1935: 47).
Pe acest traseu analitic simte Traian Herseni nevoia abordarilor Iunctionaliste.
Aspectul care genereaza conIiguratia societatii este deci convietuirea, care inseamna, in
esenta, legatura. Chiar din acest moment ne aIlam plasati in Iaza incipienta intr-un ,plan
structural si Iunctional. Legatura suIleteasca dintre oameni da proIilul societal si este, la
randu-i, inIluentata de acesta. Societatea este ordine, ce cuprinde, armonizeaza si uniIica
relatiile sociale, deci este ,cu necesitate structura: ,Convietuirea cuprinde cu necesitate un
principiu de convietuire, un plan de constructie dupa care sa se oranduiasca partile pentru a
putea convietui. Pentru ca a convietui insemneaza deopotriva diversitate si unitate (Herseni
1935: 131).
Convietuirea se adauga deci vietuirii. Ea inseamna: ,ordinea vietii impreuna, planul
de oranduire al vietii in comun, un sistem unitar de raporturi, o totalitate de tipare in care se
varsa viata, pentru a putea sa existe impreuna cu alte vieti. Este ceea ce Herseni denumeste
structura: ,Structura, logic, e anterioara partilor si poate Ii gandita si independent de
oameni, dar ontologic, partea si intregul, structura si elementele ei sunt intotdeauna legate, o


173
existenta ca existenta n-au decat impreuna (Herseni 1935: 131). Avem deci asertiuni
explicite. Societatea incepe cu structura (,realitate Iunctionala), care este ,principiul si
posibilitatea convietuirii si, largind sensurile, devine, ,realitate spiritual-obiectiva, caci Iace
posibila, prin insasi structura ei, aparitia spiritului, oIerind acel plan de obiectivitate Iara de
care nimic n-ar exista. (Sa ne reamintim ca viata obiectiva a spiritului este ,ceea ce numim
cultura, de aceea Herseni aIirma ca ,societatea Iace posibila cultura.)
Ultima sarcina a proiectului initial poate Ii adusa acum la indeplinire. Herseni are
toate elementele pentru a Iixa limitele regionale ale existentei umane. Argumentatia uzeaza
de acelasi arsenal schitat mai sus. Daca realitatea sociala ca existenta este coexistenta
umana, adica omul convietuind cu semenii, nota personala pe care o opune universului este,
intr-un cuvant, cultura. Cele trei momente - individ, societate, cultura - nu pot Ii detasate
decat la o maniera abstracta, pentru ca ele sunt generatoarele realitatii sociale. Iata, asadar,
regiunea existentiala a societatii: ,ea este lumea creatoare de cultura a coexistentei umane
(Herseni 1935: 139).
Herseni poate astIel sa conchida la capatul unui drum a carui anvergura nu poate Ii
ilustrata doar in cateva randuri: ,In aIara de regiunea realitatii Iizice, de regiunea realitatii
organice, a celei suIletesti (psihologice) si a celei spirituale, exista o regiune aparte: a omului
social prin esenta si a lumii create de el, regiunea existentiala a societatii. Cu aceasta,
sarcina ontologiei regionale pusa in slujba sociologiei inceteaza... Calea spre constituirea
sociologiei ca stiinta este deschisa (Herseni 1935: 139)
ccxvii
.

ISTORIC AL SOCIOLOGIEI

Inca din 1936, prezentandu-l pe Traian Herseni in Raportul pentru verificarea
titlurilor, lucrarilor si activitatii candidatilor la Catedra de Sociologie a Universitatii din
Cluj, proIesorul D. Gusti considera ca una dintre activitatile in care acesta se ilustrase pana
atunci era aceea de ,istoric al doctrinelor sociologice (Gusti 1936: 16). Pana la acel bilant,
Traian Herseni publicase in ,Arhiva pentru Stiinta si ReIorma Sociala o consistenta
Sociologie contemporana, piesa de capatai in argumentarea proIesorului sau, acompaniata de
alte lucrari de mai mica dimensiune si importanta: un material consacrat abordarii
,socialului ii universitatile germane (Herseni 1931), o evaluare legata de ,tendinte noi in
sociologia contemporana (Herseni 1933c), ,o inIatisare pe scurt a sociologiei romanesti si
straine in 1935, respectiv un ,bilant al unui an care s-a scurs (Herseni 1936I: 57) si un


174
examen al ,sociologiei Iranceze contemporane (Herseni 1936d), dupa cartea lui C. Bougle,
dedicata aceleiasi chestiuni.
Tot in aceeasi sIera de preocupari poate Ii inclus, poate, si un material tiparit in 1937
si destinat prezentarii lui Thomas Hobbes in volumul I al Istoriei filosofiei moderne,
ganditor putin Irecventat la acea vreme in spatiul culturii romanesti
ccxviii
. Sugestia ca Thomas
Hobbes l-a preocupat si prin prisma unei evaluari sociologice o da Herseni insusi:
,...FilosoIia politica a lui Hobbes este mult mai cuprinzatoare si apare ca Ioarte bogata in idei
sociologice, etice, juridice si politice, care ar merita sa Iie cercetate in chip special (Herseni
1937: 40).
Scopurile noastre ne opresc insa, cu prioritate, la sudiul sau inchinat sociologiei
contemporane, material prin care ne permite sa degajam conceptia articulata a lui Traian
Herseni, ca istoric al sociologiei. Dar inainte, sa sesizam caracterul provizoriu - din punct de
vedere ,cantitativ - al demersului din 1934 si sa retinem intentia unei reveniri ulterioare:
,Prezentam un tablou rezumativ al sociologiei din ultimele decenii. El ne va duce candva la
o istorie a sociologiei contemporane (subl. n.). In sambure, ne straduim sa cuprindem cat
mai mult aici (Herseni 1934b: 96). Herseni isi propunea, deocamdata, sa coordoneze, dupa
un principiu sistematic, abundenta datelor pe care ,vremea noastra ni le oIera sub o inIatisare
haotica. Pentru ca de aici incepe problema propriu-zisa a unei incercari ca a noastra
(Herseni 1934b: 98). Iata acum, in extenso, Iragmentul ce inglobeaza strategia ,istoricului
doctrinelor sociologice: ,Singura sociologie pe care o expunem aici este sociologia ca
stiinta a realitatii sociale. Prin termenul de stiinta inlaturam de la inceput toate preocuparile
de natura practica, aplicativa. Nu negam importanta sociologiei aplicate, dar o distingem
precis de cea teoretica. Stiinta realitatii sociale cu aplicarile ei in vederea reIormei sociale nu
sunt acelasi lucru. Urmarim numai pe cea dintai. Termenul de realitate sociala ne duce la o
a doua delimitare, tot atat de importanta. Cand stiinta nu se indreapta spre realitatea sociala,
ci spre obiecte straine de aceasta sau spre aspecte particulare ale ei (dreptul, economia,
politica), cu toate ca ele se intituleaza singure sociologie sau chiar inregistreaza metode
sociologice de cercetare - nu le vom inregistra. Ele isi au de drept locul in istoria
sociologiilor sociale, istoria stiintelor sociale particulare sau a stiintelor pe care ni le indica
obiectul (Herseni 1934b: 97). Sa retinem, asadar, ca Herseni poseda o metoda si o
conceptie in abordarea istoriei sociologiei, care, puse la incercare intr-o prima instanta, au
dus la un crochiu bine conturat al disciplinei careia incercase sa-i Iaca portretul
ccxix
.


175
In 1938, completeaza perspectiva asupra sociologiei universale printr-un curs de
Elemente de istoria sociologiei, tiparit partial si incluzand doar sectiunea consacrata ,Epocii
vechi.
In 1940, tipareste o alta piesa esentiala a acestui proiect. Este vorba de lucrarea
Sociologie romaneasca. Incercare istorica. Sociologia romaneasca este o buna aplicatie a
conceptiei sale generale despre maniera de a scrie istoria sociologiei, expusa in lucrari
anterioare. Volumul nazuieste sa Iie o sugestie sau o preparare pentru un demers exhaustiv,
capabil sa IructiIice, in viitor, acele instrumentare obligatorii - dictionare, monograIii, editii
complete etc. - pentru necesitatea carora pledeaza Traian Herseni: ,O istorie a sociologiei
romanesti este prematura... Ne lipsesc pentru aceasta cercetari migaloase de biblioteca pe
temeiul carora sa se incerce o sinteza de proportii mari... Suntem incredintati insa ca
incercarea noastra va atrage atentia asupra unui material bogat, care-si asteapta de mult
cercetatorii (Herseni 1940b: 4). Coerenta gandirii sale se probeaza si la acest moment. Se
aIla reluate in aceasta lucrare jaloanele ce i-au stabilit anterior traseul: ,Sociologia este
stiinta realitatii sociale, stiinta societatii sau a Ienomenelor sociale... O stiinta istorica a
sociologiei trebuie sa insire deci numai acele idei care au o atitudine stiintiIica de constatare
si explicare a vietii societatii intregi. Asemenea idei au aparut tarziu. Sociologia a trecut si la
noi, ca pretutindeni, printr-o Iaza de pregatire... Ea se desprinde apoi treptat de celelalte
discipline IilosoIice si stiintiIice, pana ce isi statorniceste un loc sigur si bine deIinit Iata de
ele (Herseni 1940b: 4).
Ultima etapa a acestei serii destinata istoriei sociologiei va Ii atinsa in 1946, cand isi
propune sa stabileasca, intr-un consistent studiu, ,originile sociologiei si alura evolutiei ei
de-a lungul timpului. Vom ilustra succint acest parcurs pentru a sesiza mai bine conceptia si
pozitia lui Traian Herseni in raport cu alte teorii. Inventarierea conceptiilor asupra istoriei
sociologiei ii permite sa intocmeasca un clasament al carui criteriu este perioada in care
dateaza autorii convocati inceputurile sociologiei. Cei care ii aIla originea in ,timpurile
stravechi sunt Othmar Spann, Emory S. Bogardus, H. L. Stoltenberg, E. GrnIeld, Jakob
Baxa, A. Menzel, R. Maunier etc. (Herseni 1946: 3). Dupa o teza relativ noua in epoca,
sustinuta mai cu seama de Hans Proesler, sociologia a devenit posibila abia odata cu
Renasterea, ea Iiind, in genere, un produs al vremurilor moderne (Herseni 1946: 9). O
grupare consistenta, cantitativ si calitativ, de analisti Iixeaza inceputurile sociologiei in
veacurile al XVII-lea si al XVIII-lea. Cei mai insemnati ar Ii, dupa Traian Herseni, Carl
Brinkmann, Werner Sombart, Ferdinand Tnnies si Wilhelm Wundt (Herseni 1946: 11).


176
Dintre pozitiile care socoteau sociologia ca un produs al veacului al XIX-lea, Herseni
detaseaza acel segment reprezentat de cei ,care vad originile sociologiei in Romantica
germana. Nu e vorba doar de originile curentului denumit sociologie germana, legat
inextricabil de romantism, ci de originea sociologiei in general. Purtatorii de cuvant sunt
Albion W. Small si Georg von Below (Herseni 1946: 16). Grupa celor care stabilesc, cu
nuantele speciIice, originile sociologiei in veacul al XIX-lea cuprinde pe Paul Barth, Emile
Durkheim, Hans Freyer (Herseni 1946: 19).
Diversitatea si imprecizia tabloului se lamureste in urma unui ,examen critic: ,De
unde provine neintelegerea aratata dintre cei care s-au ocupat de originile sociologiei?
Raspunsul nu e greu de dat. Fiecare dintre cercetatorii amintiti intelege in chip diIerit sau
conceptul de sociologie, sau conceptul de origini sau, de cele mai multe ori, pe amandoua
(Herseni 1946: 27). Evaluarile si precizarile propriilor pozitii le Iace Traian Herseni in
Iunctie de considerente stabilite anterior, in timpul cercetarilor sale legate de statutul stiintei
sociologice. In acceptiunea cea mai generala, sociologia este deci ,stiinta societatii
omenesti, Iapt care-i conIera, practic, trei trasaturi esentiale: este o ,preocupare
intentionata, are ,natura teoretica, se reIera la ,societatea omeneasca privita ca un Ienomen
relativ de sine statator (cu trasaturi si legi speciIice) (Herseni, 1946: 29). ClariIicarea
permite acum, cu mai multa rigoare, identiIicarea perioadelor reprezentative ale ,constituirii
sociologiei ca stiinta autonoma, dupa cum se conIigureaza si se imbina ele in decursul
istoriei. Sociologia a parcurs un traseu de diIerentiere progresiva, s-a desprins initial de
IilosoIie, politica si etica, apoi de stiintele sociale particulare. Stadiile ce-i proIileaza evolutia
sunt: cel al stiintelor sociale nediIerentiate (ca ,preistorie) si cel al ,sociologiei ca stiinta
autonoma, cu cele doua Iaze ale ei, sociologia ca stiinta universala si sociologia ca stiinta
speciala, ultima etapa initiata la 1890. Cu acest din urma stadiu insa ,procesul de inchegare
a sociologiei ca stiinta de sine statatoare este pe deplin incheiat (Herseni, 1946: 34).
Daca stabilim ca punct de plecare al traseului sau de istoric al sociologiei anul 1931,
sesizam ca Herseni puncteaza sistematic la aceasta rubrica, pana in 1946, cand se pune - Iortat
- punct (si) acestei preocupari. In acest interval de cincisprezece ani, Traian Herseni si-a
stabilit o metoda de cercetare, o conceptie precisa de cronologizare a sociologiei, a adunat un
material prodigios, toate acestea permitandu-i un speciIic de abordare. Totul, de la precizarile
initiale pana la minutia dedicata acestui domeniu, pregatea aparitia unei mari lucrari originale
de istorie a sociologiei mondiale. N-a Iost sa Iie, insa. Dar chiar si asa, credem, Traian


177
Herseni trebuie sa devina sociologul al carui aport nu mai poate Ii eludat intr-o discutie
consacrata acestor preocupari.

DE LA SOCIOLOGIA RURALA LA ,SOCIOLOGIA PASTORALA

In 1937, Traian Herseni a Iost numit conIerentiar de sociologie rurala pe langa
Catedra de Sociologie, Etica si Politica a Universitatii din Bucuresti, al carei titular era
proIesorul D. Gusti. In cadrul cursului sustinut si-a expus si conceptia sa despre aceasta
disciplina, conceptie ce pivoteaza, Iatal, in jurul premiselor teoretice Iixate de seIul Scolii
ccxx
.
Sociologia rurala se ocupa de viata societatii rurale, sub toate aspectele ei, analizata ca unitate
sociala. La modul general, trasaturile determinante ale acesteia ar Ii urmatoarele: 1. caracter
practic; 2. preocupare pentru realitatea sociala prezenta; 3. caracter national sau, mai exact,
caracter regional (nu se poate incerca in Romania, bunaoara, o sociologie rurala dupa model
american, zice Herseni). In cadrul cursului din 1939-1940, conIerentiarul oIerea auditoriului,
chiar Iara sa o precizeze expres, doua deIinitii ale acestei discipline. Prima dintre ele,
restransa, conIera sociologiei rurale urmatoarele atribute: ,Obiectul sociologiei rurale este
pretutindeni de aceeasi esenta: Ienomenul agrar sau, mai exact, toate maniIestarile omenesti
legate de agricultura. In termenii Scolii de la Bucuresti, spunem ca sociologia rurala se ocupa
cu realitatea sociala agrara. Mai concis exprimat: ,Stiinta realitatii sociale legata de
agricultura a adoptat numele de sociologie rurala (Herseni 1940a: 13). DeIinitia largita suna
astIel: ,Iata ce intelegem prin sociologie rurala: stiinta evolutiei Ienomenului agrar si mai
ales stiinta evolutiei si formelor societatilor si civilizatiilor agrare. Problema centrala a
sociologiei rurale o constituie societatea si civilizatia taraneasca (subl. n.) (Herseni
1940a: 61).
Ca trasaturi si sarcini ale sociologiei rurale, aplicata pe cazul concret al Romaniei,
Traian Herseni indica: cercetarea vietii rurale din cele mai vechi timpuri, ,caci, viata
taraneasca de astazi este produsul unei istorii stravechi si continuatoarea unor Iorme stravechi
de viata; analiza comparativa temporala si regionala a acestui mod de viata; evolutia si
experienta celorlalte state in chestiunile agrare. Metoda care va duce la realizarea acestor
deziderate este ,monograIia sociologica.
Precizarile de mai sus si, mai cu seama, distinctia dintre cele doua deIinitii sunt
necesare pentru a intelege cadrul in care apar cercetarile de sociologie pastorala si


178
antropologie ale lui Traian Herseni. A doua deIinitie, largita, ne permite sa includem la
capitolul sociologie rurala aceste preocupari, si sa ne axam analiza pe aceasta directie.
In legatura cu demersurile de tip antropo-sociologic, pe care deIinitia largita ne
permite sa le incadram la aceasta sectiune, vom retine cercetarile sale consacrate cetelor de
feciori si desIasurate cu ocazia campaniilor monograIice din zona Dragusului. Imboldul
teoretic pentru acest proiect era identiIicat in nevoia sociologiei rurale de a clariIica, pe langa
,caracterele speciIice ale societatii taranesti Iata de alte Iorme de viata sociala, si modulatiile
unor ,Iorme generale de organizare societala (comunitara), la diIerite stadii de evolutie
(Herseni 1936c: 16). In acele cercetari se vor pune bazele unui proiect de anvergura, ce-si va
capata implinire abia in 1977. Este vorba de veriIicarea ,varstei unei practici autohtone, pe
baza acestei cronologizari cercetatorul obtinand inIormatii si probe consistente in legatura cu
liniile de continuitate (evolutie) ale poporului roman: ,Deci exista toate sansele ca
interpretarile propuse de noi pentru obiceiul cetelor de Ieciori, adica de ramasita a unor vechi
credinte si practici autohtone, geto-dacice si in general tracice, chiar cu unele elemente Ioarte
vechi, preindo-europene, in orice caz ale pamantului carpato-danubian, sa Iie intemeiata
(Herseni 1977: 330)
ccxxi
. Travaliul este impresionant, iar lucrarea, cum s-a remarcat, devine
izbanda intr-un proiect ce-si aIla antecesorii cu un veac in urma: ,In secolul al XIX-lea, B. P.
Hasdeu Iacea prima mare bresa in dogma latinista, Iaurind totodata un adevarat program de
reconstruiri, conIorm ratiunii stiintiIice, a universului spiritual al dacilor. Cartea lui Traian
Herseni se aseaza drept o izbanda pe linia aceluiasi program. Prin disciplina argumentarii si
prin mesaj, ea poate sta alaturi de Getica lui Parvan, cu care e in buna masura
complementara (Geana 1979).
Cea mai mare biruinta sociologica in domeniul ,evolutiei si Iormelor societatilor si
civilizatiilor agrare este insa proiectul sociologiei pastorale, proiect neimplinit, la randul
sau, in bibliograIia herseniana
ccxxii
. Ca asa stau lucrurile se poate deduce cu relativa usurinta
din precizarile autorului: ,O sociologie pastorala, chiar numai a poporului roman, este
prematura... Sociologia trebuie sa cerceteze ea insasi problemele care ii apartin, oricat de
mult i-ar putea Iolosi materialul cules de disciplinele inrudite. (...) Nu vrem, in stadiul actual
al cercetarilor, decat sa indicam cateva probleme sociologice in legatura cu pastoritul, sa
aratam calea pe care o credem potrivita pentru o dezlegare temeinica a lor si sa schitam cateva
ipoteze de lucru, care sa poata fi inchegate candva intr-o teorie trainica (subl. n), daca
rezultatele cercetarilor viitoare le vor dovedi exactitatea (Herseni 1941: 4). Si inca: ,Vom
schita manunchiul de probleme pe care ni l-a sugerat culegerea acestui material si caile pe


179
care le socotesc ca va trebui sa le urmam in viitor pentru dezlegarea lor stiintiIica. Vom
schita astIel un program de cercetare pentru noi si pentru toti care accepta punctul nostru de
vedere (Herseni 1941: 19). Cat priveste clasiIicarile preIerate de noi, gasim justiIicarea lor
in cuvintele lui Traian Herseni ce deschid volumul din 1941: ,Sociologia pastorala, in sensul
intrebuintat aici, nu vrea sa insemneze o disciplina noua, ci doar un capitol specific al
sociologiei rurale romanesti (subl. n.) alaturi de sociologia agrara si alte cateva capitole mai
putin insemnate (sociologia pescarilor, a lemnarilor, a minerilor rurali etc.), Iara de care nu
putem da socoteala deplina despre viata la tara a poporului romanesc. Sociologia rurala astIel
conceputa nu mai cere pentru lamurirea vietii sociale a poporului roman, adica pentru stiinta
natiunii, decat dezvoltarea concomitenta a unei sociologii urbane (Herseni 1941: 3).
Sociologia pastorala se contureaza deci ca o ,sociologie diIerentiata, care isi propune sa
desciIreze o parte din Ienomenul acesta atat de complex pe care il reprezinta popoarele.
Viziunea sociologica este necesara, spune Herseni, pentru a depasi perspectivele
folclorica si etnografica, anacronice in ceea ce priveste sistematizarea si interpretarea
materialului cules. Trei elemente determinante cuprinde aceasta viziune: a) viziunea
sociologica este functionalista, in sensul ca ,un document privitor la un popor nu poate Ii
inteles decat prin Iunctia pe care o indeplineste in sanul acelui popor; b) viziunea sociologica
este integralista. Nu e suIicient ca un Iapt sa Iie cercetat si evaluat din perspectiva Iunctiilor
pe care le indeplineste. Elementele Iolclorice sau etnograIice nu sunt niciodata de sine
statatoare, ci parti ale unui intreg in care se integreaza, in Iunctie de care se articuleaza si se
deIinesc. Nu numai ca Iunctionalismul nu epuizeaza explicatia, ci chiar Iunctionalismul
insusi ne duce spre viziuni integrale si integratoare

(Herseni 1941: 10). In viziunea lui
Herseni, sociologia rurala absoarbe deci etnograIia si Iolclorul, acestea doua numai in
colaborare si prin intermediul sociologiei putandu-si implini menirea ce le revine; c) viziunea
sociologica este vitalista. Sensul este cel de ,legatura cu viata, iar explicatia ne este
Iurnizata de autor: ,Sociologia, care aduce Iata de toate celelalte stiinte sociale o tendinta
realista dintre cele mai puternice si mai precise, aduce si in aceasta privinta un corelativ
deosebit de insemnat tuturor cercetarilor de teren privitoare la un poor sau o tara (in genere la
o realitate sociala), accentuand mai mult decat toate natura vitala, omeneasca a Ienomenelor
cercetate (Herseni 1941: 14).
Functionalism, integralism, vitalism inseamna, toate impreuna, realism: ,A reda
realitatea in toate aspectele ei si a cauta pricinile pe care ea singura ni le inIatiseaza (Herseni
1941:16).


180
Intelegem acum de ce sociologia trebuie neaparat convocata in analiza pastoritului,
deIinit in ipotezele cercetarii ca o ,Iorma de viata sociala cu mari repercursiuni in destinul
poporului roman. Chiar daca nu o aIirma raspicat de la inceput, lucrarea din 1941 apare (si)
ca o replica viguroasa la Ovid Densusianu, autor ce promova in epoca teza dupa care intreaga
cultura a poporului roman are un accent preponderent pastoral
ccxxiii
. Tesatura argumentelor
lui Herseni incearca sa proIileze o alta perspectiva, in sprijinul tezei dupa care originea
poporului roman este pastoral-agrara. Impotriva unei conIuzii terminologice, Herseni tine
sa-si precizeze de la inceput termenii: agricultura si pastoritul nu sunt simple ocupatii, ci
,izvoare de viata care odata au Iormat baza intregii vieti sociale si au creat civilizatii
speciIice. Antropologic, deci, ele au statut de ,societati de sine statatoare, sunt structuri
de viata, neizvodite de diviziunea muncii sociale, structurile cele mai vechi de viata sociala
din cuprinsul societatii romanesti.
Principalele ipoteze sau consideratii teoretice in legatura cu problema care ne
preocupa s-ar putea ilustra, in concluzie, dupa cum urmeaza: a) o sociologie romaneasca va
trebui sa-si asume deslusirea celor doua chipuri de viata sociala etnica ilustrate de sat si de
stana; b) problema tipurilor sociale romanesti trebuie lamurita, miza Iiind detectarea
premiselor civilizatiei romanesti; c) in raspar cu teoria Densusianu, Herseni aIirma existenta
a doua Iire de evolutie (in perspectiva istorica) sau doua segmente etno-sociale (in perspectiva
sociologica) in compozitia poporului roman: un segment pastoral si un segment agrar
(Herseni 1941: 176).
Pana la acest punct a reusit sa-si duca analizele Traian Herseni relativ la domeniul pe
care-l initiase. Mai raman de Iacut, relativ la optiunile sale teoretice din aceasta lucrare,
cateva precizari in ceea ce priveste coerenta si organicitatea travaliului sau sociologic din
perioada interbelica. Se poate constata in declaratiile herseniene din lucrarile tiparite in 1935
si 1941 o oarecare disociere, aparent o schimbare semniIicativa de viziune sociologica de la
fenomenologie la realism. Spunem aparent pentru ca o asemenea maniera de trarare ni se
parea superIiciala. Caci nu cu o schimbare de viziune avem de-a Iace, ci cu o schimbare de
accent. Pentru mai buna lamurire a chestiunii apelam numai la un Iragment din lucrarea din
1941, abordata, dupa propriile declaratii, in maniera realista: ,Fiecare popor are un spatiu al
lui, spatiul etnic, social-subiectiv, si un timp al lui, timpul etnic, nu insa in intelesul
IilosoIiei culturii, problema pe care n-o discutam aici, ci in sensul unor viziuni legate, nu de
inconstient, ci de mentalitatea colectiva, de experienta de viata a poporului, bazata pe
structura lui psiho-sociala si genul de viata cristalizata in traditia si in activitatile lui


181
spirituale. Spatiul si timpul etnic Iiind empirice, prezinta umeroase variatii chiar si inlauntrul
aceluiasi popor. Exista spatii si timpuri regionale, cum exista spatii si timpuri pentru Iiecare
gen de viata, toate Iiind de natura sociala, varietati ale spatiului si timpului social (Herseni
1941: 178).
DiIerentele dintre abordarile din 1935 si 1941 se estompeaza deci daca vom intelege
just raporturile. abordarea propusa in 1941 este o consecinta ce decurge firesc din
ontologia propusa in 1935. Sociologia pastorala, antropologiei si sociologia popoarelor
propuse de Traian Herseni isi aIla, toate, radacinile in viziunea sa Ienomenologica si in
incercarea de Iundamentare ontologica a stiintei sociologice, ca precizari ale unui model
teoretic coturat. Din aceasta viziune primordiala a cercetatorului decurg apoi celelalte
preocupari teoretice sau metodologice (Iunctionalismul, bunaoara). Corect perceputa,
prestatia sa sociologica interbelica nu poate sugera discontinuitati ori sincope.

,SOCIOLOGIA POPOARELOR VERSUS ,PSIHOLOGIA POPOARELOR

In ultima parte a lucrarii din 1941, Probleme de sociologie pastorala, Traian Herseni
isi denumea o sectiune cu un titlu surprizator: ,Ganduri pentru o sociologie a poporului
roman.
ccxxiv

Ce desemneaza aceasta sintagma, evaluata prin prisma unor dispute ce au Iacut cariera
la sIarsitul secolului al XIX-lea, vom surprinde mai lesne reamintindu-ne observatiile Iacute
de Traian Herseni cu prilejul unor comentarii pe marginea cartii din 1907 a lui D.
Draghicescu, Din psihologia poporului roman. Iata evaluarile sale: ,Conceptia lui
Draghicescu despre psihologia poporului roman nu mai reprezinta astazi nici o valoare. Ea
este un simptom al liberalismului romanesc, care-si Iacuse un idol din civilizatia occidentala
si dispretuia Iara sa cunoasca, pentru ca nu a cercetat niciodata, realitatea etnica
romaneasca. (...) Caile psihologiei poporului roman sunt azi deIinitiv trasate: trebuie sa se
adanceasca mai intai cunoasterea poporului roman sub toate laturile maniIestarilor lui istorice
si actuale, mai inainte de a incerca o caracterizare stiintiIica atrasaturilor lui suIletesti
(Herseni 1939-1940: 291). Observatiile taioase nu se opresc aici, iar critica unei lucrari
obscure de la inceput de veac devine prilej de largire a cadrului discutiei, astIel ca, in Iinal,
concluzia va tinti un intreg domeniu de preocupari: ,Psihologia poporului roman in stadiul
actual al cercetarii ramane nedezlegata (Herseni 1940: 299). Unica solutie, aIirma Herseni,
este ,o stiinta a natiunii, singura care poate Iacilita corect accesul catre atari preocupari.


182
Ceea ce trebuie sesizat aici este transIerul de la psihologie la sociologie. Calea regala
de a intelege evolutia popoarelor nu este cea dintai, cum incerca sa acrediteze literatura in
care se inscria si lucrarea lui Draghicescu, ci cea din urma: sociologia trebuie sa-si asume ea
cercetarea popoarelor. Acesta este mesajul implicit al observatiilor de atunci ale lui Traian
Herseni.
Chestiunea merita o paranteza. Faptul ca provocarea psihologiei popoarelor
redevenise o problema este probat si de atitudinea Ierma a lui D. Gusti Iata de acest subiect..
Acesta vestejise, la randu-i, obsesiile psihologizante ale unor contemporani, A. SiegIried, A.
Rivand, P. Hazard, J. Ancel etc. - D. Draghicescu era crutat in aceasta serie a
,impresionismului si diletantismului - printr-o sentinta ce nu necesita comentarii: acesti
autori, scria, se simt indreptatiti ,sa atribuie de la ei o psihologie speciIica Iiecarei natiuni,
exprimata in cateva aIirmatii vagi si cu neputinta de controlat... DeIectul acestor lucrari este
ca generalizeaza Iara temei trasaturi care nu se potrivesc poporului intreg, dar mai ales ca
Iac o seama de caracterizari lipsite de orice dovezi (apud. Badescu 1995: IX-XIII).
Traian Herseni semnaleaza asadar aceasta chestiune in 1939. O va relua in 1941 si,
chiar daca nu va reusi sa o implineasca niciodata, sugereaza cateva repere deIinitorii pentru
ceea ce ar trebui sa Iie o ,sociologie a popoarelor.
Constituindu-se, cu precadere, ca reactie la psihologia popoarelor, compozitia ei nu
este diIicil de surprins. Analiza sociologica isi va propune astIel sa decripteze starea
popoarelor - statica si dinamica - nu in Iunctie de criterii psihologice, ci sociale. ,MorIologia
si tipologia sociala sunt cele care trebuie sa acapareze atentia cercetatorului: ,Sociologia
poporului roman va trebui sa stabileasca mai intai toate tipurile sociale, genurile de viata si
Iormele de viata sociala mai importante care constituie structura noastra etnica, sa intreprinda
deci morIologia sociala si tipologia sociala a neamului romanesc (Herseni 1941: 206).
Traian Herseni accentueaza pe ponderea pe care o capata in conIiguratia societatilor tipurile
sociale, respectiv acele categorii ,ce reprezinta genuri diIerite de viata, structuri, interese,
mentalitati, Iunctii sociale deosebite, asadar tot atatea diIerente de aspect si nivel in viata
sociala (Herseni 1941: 207). Acestea din urma pot Ii cuantiIicate, la nivelul unui stat, dupa
gradul de implicare (aIectare) politica a Iiecarui strat social. O asemenea radiograIie, ce pune
deci accentul pe relatiile de putere si structurarea campului politic, pe raporturile elite
guvernante-masa guvernata etc., este singura care poate sa dezvaluie in proIunzime
coordonatele si starea societatilor si nu o iluzorie psihologie a popoarelor, a carei aplicare tine
mai cu seama de ecuatia personala a ,cercetatorului decat de datele obiective din teren:


183
,Clasele sociale nu sunt interesate si nici structurate deopotriva politic, ele nu au acelasi grad
de politicitate, daca limba ne-ar ingadui o asemenea expresie. Unele sunt complet
indiIerente Iata de stat, altele dimpotriva, nu pot sa se dezvolte Iara sprijinul precis al statului'
(Herseni 1941: 212). Herseni ridica apoi chestiunea raporturilor dintre clasa dominanta si
spiritul statului - Iaimoasa problema a ,spiritului burghez - semnaland si chestiunea statului
de clasa, vazut ca ,degenerare a statului adevarat (Herseni 1941: 215)
ccxxv
.
Nu a reusit, din pacate, sa dea contururi inchegate analizelor sale sau sa largeasca
satisIacator campul aplicatiilor unei ,sociologii a poporului roman. Vom ilustra aici strategia
demersului sau prin invocarea unui element al analizei asupra caruia s-a oprit in
prolegomenele din 1941: raporturile sat-oras. Si acesta, spunea Herseni, trebuie investigate
sociologic, deci prin apelul la relatii si procese sociale, nu prin grile psihologice ori politice,
menita sa obtureze, prin ideologizare excesiva, Ienomenele in cauza: ,Satul si orasul pot
constitui asadar baza unei problematici pentru stiintele in doua chipuri: 1. Pentru structura
antropogeograIica si sociomorIologica a tarii, ca Iorme de convietuire si organizare teritoriala
si sociala a poporului roman, deci o problematica neutra, statica si oarecum Iormala si 2.
Pentru structura sociala, economica si politica a tarii, ca sedii ale anumitor Iorte sociale
(paturi sau clase sociale), deci o problematica dialectica, dinamica si oarecum substantiala. In
cazul dintai, raporturile dintre sat si oras cad insa pe un plan secundar. In cazul al doilea,
trabuie sa cercetam care sunt Iortele sociale care se adapostesc la sat si care cele adapostite la
oras, care e structura lor, gradul lor de dezvoltare, campul de activitate si tendintele de
expansiune. De asta data, problema raporturilor trece pe planul intai, pentru ca desIasurarea
insasi a lor le duce la numeroase contacte, colaborari, conIlicte etc., intre ele (Herseni 1941:
209).
Proiectul ,sociologiei popoarelor a ramas, ca atatea altele, in stare incipienta. Vom
incheia aceasta sectiune semnaland o precautie metodologica pe care Herseni tinea sa o
Iormuleze in Iinalul gandurilor sale, precautie de nedepasit, credem, indiIerent de nivelul de
dezvoltare si acuratete pe care ,sociologia popoarelor il va Ii dobandit vreodata: ,Sa nu
uitam insa ca daca in stiintele naturii putem distruge si chiar ucide, cunoasterea unui neam
purcede in primul rand din dragostea Iata de el. Aici adevarurile nu se dezvaluie daca te
apropii numai cu socoteala rece a mintii... (Herseni 1941: 219).

5. Ratarea marxismului


184
Politic, Traian Herseni a respins radical ideologia ce-si extragea doctrina din marxism-
leninism. A platit pentru asta cu ani de puscarie in inchisorile comuniste. Ca optiune
stiintiIica, in perioada interbelica a repudiat marxismul cu aceeasi convingere: la Marx - scria
- ,societatea socialista, precum ,stadiul pozitiv la Comte, are caracter de ,Ialsa religie
(Herseni 1940: 334), iar ,teoria luptei de clasa si ,teoria determinismului economic ale lui
Marx sunt fundamental false sub perspectiva istoriei universale si a sociologiei stiintifice
(subl. n.)` (Herseni 1941: 213).
Schimbarea suIerita in proiectul lui la sIarsitul razboiului nu-si gaseste nici o
explicatie de tip epistemologic. Nimic nu anunta deci, in convingerile sale stiintiIice, o
eventuala adeziune la marxism.
Si totusi, declarativ, ea se produce. Lucrarile sale de dupa 1958 sunt pigmentate
sistematic cu declaratii de reconvertire si reverente Iata de ,Ialsa religie. Iar in masivul sau
tratat din 1982 declara Iatis: ,De asta data inIluenta marxista este hotaratoare si marcheaza in
chip clar o desprindere de D. Gusti si scoala sa sociologica, din care am Iacut parte un numar
mare de ani (Herseni 1982: 34).
Putem oare vorbi, in acest caz, de o ratare a marxismului, chiar in poIida tomurilor
in care consimtirea se declara totala? Noi credem ca da. Si ne sustinem argumentatia prin
Iaptul ca aderenta la o doctrina - la opera unui ganditor - nu se masoara prin Irecventa
aparitiei numelui acestuia in propriile scrieri ori prin volumul de citate din lucrarile
respectivului. Nu cantitatea este, deci, masura adeziunii la un tip de gandire, ci modul in
care potenteaza eIectiv acel tipar mental gandirea aderentului, masura in care modiIica axul
perspectivei sale. Nu e suIicient, in ultima instanta, sa te declari marxist pentru a si deveni
asa-ceva. Este esential sa intelegem ca nu grila declaratiilor este cea mai adecvata pentru a
surprinde proIunzimea unei convertiri subite.
Iar la o examinare atenta, unde putem identiIica spiritul marxismului in cartile
postbelice ale lui Traian Herseni?
In Sociologia succesului, scrisa in colaborare cu Mihai Ralea in 1962? Dar tentatia
acestui tip de analiza exista in opera lui Traian Herseni cu mult timp in urma, deci cartea nu
poate Ii suspectata ca generata de vreo inIuzie marxista beneIica. Iata ce scria,bunaoara, in
1934 reIerindu-se la Ienomenul receptarii si consacrarii doctrinelor sociologice: ,Cu totul
alta este situatia istoriei contemporane. Selectia se Iace aici mai greu. Uneori vom avea de-a
Iace cu doctrine Ioarte raspandite, cu toate ca valoarea lor stiintiIica e discutabila. In istoria
contemporana a gandirii vitrina librariilor si propaganda caselor de editura joaca si ele un rol


185
insemnat (Herseni 1934b: 97). Inutil sa argumentam ca, in nuce, ideea cartii din 1962 se
aIla inclusa in asemenea asertiuni interbelice.
In Prolegomene la o teorie sociologica? De ce? Pentru ca declara marxismul ,cea
mai completa si avansata teorie sociologica (Herseni 1969: 11)? Dar, ne intrebam atunci, de
ce acest lucru nu se vede in carte, caci volum este construit mai mult de jumatate - trei parti
din lucrare! - din texte elaborate in perioada interbelica si din care Herseni n-a schimbat
nimic, in ciuda ,convertirii sale, si peste care a asezat, in chip de ,bilet de trecere, cateva
sectiuni tratate dupa canoanele oIicializate? Cartea lasa impresia unui arteIact, ce nu
probeaza - dimpotriva - o ,reconvertire de asemenea proportii.
In Sociologia limbii? Dar unde, incepand de la proiectul insusi, am putea identiIica
aici perspective descinse din opera presupusului (nou) magistru? In ideea ce brazdeaza
intreaga argumentare: ,limba este un Ienomen noologic (Herseni 1975: 29) sau in asertiuni
de genul: ,Dupa parerea noastra, prima operatie sistematica pe care trebuie sa o Iaca
sociologia limbii este un inventar al Ienomenelor sociale si o clasiIicare a lor dupa criteriul
implicatiilor lingvistice (Herseni 1975: 110)? Ori intr-o concluzie de Ielul: ,Oriunde intra
in joc o limba, nici un Ienomen social nu poate ramane cum a Iost inainte (Herseni 1975:
141)?
In Cultura psihologica romaneasca? Dar aici avem de-a Iace cu o prezentare
sintetica a carei schema cu greu ar putea Ii suspectata de marxism: capitole dedicate
,psihologiei contemporane, ,psihologiei clericale, ,psihologiei enciclopedice, ,psihologiei
stiintiIice, dublate in Iinal de aIirmatii strategice in genul: ,Nici un alt psiholog (M. Ralea,
n. n.) nu a promovat mai limpede si mai Irumos umanismul socialist in cultura psihologica
romaneasca (Herseni 1980: 254).
Sociologia literaturii are aceeasi conIormatie. O sinteza ce ia in considerare toate
aspectele Ienomenului literar - opera literara, autor, cititor, institutii, viata literara etc. -, Iara
obsesia marxista a identiIicarii prioritatilor, peste care s-a suprapus, Iara sa Iaca priza cu masa
cartii, un capitol, ,Literatura in socialism (Herseni 1973: 277-307), care are rolul, parca, sa
reintroduca analiza in schemele oIiciale.
In Forme stravechi de cultura poporana romaneasca? Ce analiza rezonabila ar
putea sustine asa ceva? Este, poate, lucrarea postbelica cea mai departata de asemenea spirit,
in care limbajul marxizant suna explicit a ,limba de lemn.
Iar Literatura si civilizatie. Incercare de antropologie literara, alaturi de volumul
din 1977 poate cea mai importanta lucrare de dupa 1944, degajata de verbiajul marxizant -


186
abundent, ca dintr-o nevoie de a convinge pe cineva de ceea ce tu insuti nu esti convins -, nu
ramane cu nimic tributara schemei marxiste de analiza. Caci nu putem banui ca aceasta ar
putea include consideratii de genul : exista ,...o legatura adanca, structurala si Iunctionala a
creatorilor literari cu societatea, cu cadrul lor social istoric de viata. Activitatea lor literara
este legata cu mii de Iire, unele vizibile, altele invizibile, de societate si istorie, Iara de care ea
nici n-ar exista si nici nu ar avea o semniIicatie mai inalta (Herseni 1976: 247). Dar
argumentul decisiv se poate aduce prin invocarea paginilor dedicate arhetipurilor lui
Jung
ccxxvi
!
Se pot ridica numeroase semne de intrebare si in legatura cu Sociologia tiparita in
1982. Ne putem intreba, de pilda, de ce a optat Traian Herseni pentru o lucrare cu ,un
caracter pronuntat autobiograIic", cum marturiseste in ,Cuvantul inainte", si nu pentru o
Iormula care sa ilustreze mai convingator o schimbare de orientare atat de radicala. De ce,
adica, nu a ales Iormula unui tratat de sociologiei marxista sau a unui tratat marxist de
sociologie in locul uneia care ii permitea: ,sa oIer cititorilor o sinteza a preocuparilor mele
de pana acum" (Herseni 1982: 31), respectiv sa ilustreze pe aproape jumatate din tratat - 231
din 512 pagini! - ,unele preocupari mai vechi, incepute inca pe bancile Iacultatii" (Herseni
1982: 33). Mai cu seama ca Iermitatea adeziunii este atenuata tocmai prin declaratia
programatica inserata la inceputul masivului tom: ,Punctul de vedere principal din care sunt
inIatisate si analizate toate problemele din lucrarea aceasta este cel evolutionist... Sustin,
deci, necesitatea de a elabora o teorie generala a vietii sociale, care sa inlocuiasca
institutionalismul, structuralismul, Iunctionalismul, relationalismul si celelalte doctrine
inrudite, prin singura doctrina valabila pentru toti oamenii de pe pamant, prin umanism
(Herseni 1982: 34).
Nu vrem sa Iim gresit intelesi. Nu vom aIirma niciodata ca un marxist nu ar putea
avea vocatia sintezei, ca nu s-ar putea declara umanist ori evolutionist. Dar inseamna oare
ca aceste declaratii pot acredita o asemenea apartenenta, mai cu seama cand sintezele, prin
selectia si ordonarea materialului, nu se suprapun pe schemele, relativ limpezi, ale doctrinei
marxiste, si, mai ales, nu sunt inIuzate de spiritul acestuia? Daca ar Ii sa inchidem intr-o
sintagma travaliul postbelic hersenian, i-am zice, in ciuda autodeclaratiilor, ,integralism
sau, cu termenii lui Gurvitch, ,determinism global.
A Iost sau nu constient Traian Herseni de ratarea si tradarea marxismului? Greu de
spus, dar raspunsul nu este esential pentru analiza noastra
ccxxvii
. Ramanem deci la concluzia
pe care incercam sa o acreditam aici: Traian Herseni nu inseamna ceva semniIicativ pentru


187
sociologia marxista din Romania, tocmai pentru ca marxismul n-a reprezentat, cu adevarat,
nimic semniIicativ pentru el! Traian Herseni nu a Iost creator in sociologia romaneasca pe
linia marxismului! Traian Herseni nu va ramane in constiinta sociologica romaneasca prin
ceea ce este - atat cat este! - marxist in opera lui, ci prin ceea ce a creat liber Iata de orice
dogma (proiectele interbelice, Iinalizate ori nu) sau in raspar cu cea oIicializata dupa 1944.
Ratarea marxismului la Traian Herseni probeaza tocmai consistenta acelor proiecte.
Daca lucrurile nu stau asa, ne indoim ca cineva ar putea sa o aIirme cu certitudine
astazi. Ramane sa lasam istoriei sociologiei romanesti rolul de judecator.

6. Filosofia timpului pierdut

BibliograIia lui Traian Herseni este impresionanta. Peste 550 de titluri, volume, studii
si articole, unele risipite in publicatii cazute astazi sub sceptrul uitarii. Fervoarea scrisului nu
a inregistrat sincope decat in intervalele cand dreptul la publicare ii Iusese suspendat. Cand a
avut prilejul, Traian Herseni a incercat, parca, sa IructiIice maximal spatiul de maniIestare ce-
i Iusese admis.
Care este oare cheia acestei tensiuni existentiale?, iti vine in minte aceasta intrebare.
Care este sursa somatiei intempestive sugerata de o asemenea incordare? Ne este greu sa dam
o explicatie categorica. Dar poate ne va ajuta sa ne imaginam un raspuns un text scris de
Herseni in 1933, in care tanarul de douazeci si sase de ani dezvaluia, ca intr-un pariu
existential, Iunctia beneIica si modelatoare a activismului, pe care, de ce nu, in cazul
carturarului, ni-l putem imagina concretizat in Iorma gandului scris: ,Timpul pierdut ne
apare in lumina IilosoIiei ca o existenta ratata... Timpul pierdut insemneaza o primejdie grea,
cu urmari iremediabile pentru existenta umana, o adevarata primejdie ontologica. Timpul
pierdut este o cale Iara ocolisuri inspre neant sau neIiinta. Nimicirea omului nu vine numai
cu moartea Iizica, ci cu Iiecare clipa pierduta Iara sens; moartea ii stinge viata trupeasca,
timpul pierdut, viata spiritului; de Iapt, amandoua nu sunt decat Iorme ale mortii. Pe linia
timpului, existenta umana se zbate din rasputeri intre moarte si viata. Aici nu iese victorios
decat cel care stie sa lupte (Herseni, 1933e: 120).
A biruit Traian Herseni in aceasta inclestare? Ne ingaduim sa credem, la capatul
acestui material, ca il putem aseza pe Traian Herseni in randul ,celor care stiu sa lupte.


188
Badescu, Ilie (1994) Istoria socioIogiei. Perioada mariIor sisteme, Editura Porto-Franco, Galati;
Badescu, Ilie (1995) Performanta europeana a Iui Dimitrie Gusti: ,SocioIogia natiunii", cuvant
inainte la Dimitrie Gusti, SocioIogia natiunii si a razboiuIui, editie ingrijita de Ilie
Badescu, Editura Floare Albastra, Bucuresti;
Dungaciu, Dan (1994) Un socioIog ,necunoscut, in Miscarea, III, 8-9 (29-30), mai, p. 16;
Geana, Gheorghita (1979) Forme stravechi de cuItura romaneasca, in Luceafarul, 22 dec.;
Geana, Gheorghita (1980) La despartirea de un carturar, idem, nr. 31, 2 august;
Gusti, Dimitrie (1936) Raport pentru verificarea titIuriIor, IucrariIor si activitatii candidatiIor Ia
Catedra de socioIogie a Universitatii din CIuj, in Sociologie Romaneasca, an I,
nr3;
Herseni, Traian (1929) Cum se intocmeste o monografie socioIogica?, in Societatea de maine,
VI, 23-24, dec., p. 336-337;
(1931) SociaIuI ca obiect de preocupare stiintifica in universitatiIe germane, in Arhiva
pentru stiinta si reforma sociala, IX, 1-3, p. 263-276;
(1932a) Individ si societatein satuI FunduI-MoIdovei, idem, X, 1-4, p. 135-158;
(1932b) CategoriiIe sociaIe cornovene, idem, X, 1-4, p. 528-543;
(1933a) Observatii socioIogice privitoare Ia copiii din Dragus, idem, XI, 1-4, p. 51-93;
(1933b) SocioIogia contemporana, in Societatea de maine, X, 6, iunie, p. 119-120;
(1933c) Tendinte noi in socioIogie, idem, X, 7-8-9, iul.-sept., p. 153-155.
(1933d) Metafizica si socioIogie, in Gand romanesc, I, 8, dec., p. 402-409;
(1933e) FiIosofia timpuIui pierdut, idem, I, 3-4, iul.-aug.;
(1934a) Teoria monografiei socioIogice cu un studiu introductiv de D. Gusti: SocioIogia
monografica, stiinta a reaIitatii sociaIe, Bucuresti, Institutul Social Roman,
Biblioteca de sociologie, etica si politica, Seria Studii si Contributii, 1, 166 p.;
(1934b) SocioIogia contemporana in Arhiva pentru stiinta si reforma sociala, XII, 1-2, p. 96-
128;
(1934c) ProbIema socioIogiei, in Revista de sociologie, XIX, 1, p. 13-36;
(1934d) Metafizica si socioIogie (2), in Gand romanesc, II, 1-2, ian.-feb., p. 68-75;
(1934e) Stana din Muntii FagarasuIui, in Boabe de grau, V, 6, p. 336-359;
(1934f) SocioIogia experimentaIa, in Revista Fundatiilor Regale, I, 8, aug., p. 430-437;
(1934g) Stiinta natiunii, idem, I, 12, dec., p. 592-602;
(1934-1935a) CIubuI husariIor, in Arhiva pentru stiinta si reforma sociala, XII, 3-4, p. 437-461
(publ. si in vol. Dragus, un sat in tara Oltului. Unitati sociale, 1944);
(1934-1935b) Monografia satuIui Maguri, idem, XII, 3-4, p. 564-566;
(1935) ReaIitatea sociaIa. Incercare de ontoIogie regionaIa. Teza de doctorat. Bucuresti,
Institutul Social Roman, Biblioteca de sociologie, etica si politica, Seria Studii si
Contributii, 4, 174 p.;
(1936a) L'organisation pastoraIe en Roumanie, in Mlanges D. Gusti, Arhiva pentru stiinta si r
eforma sociala, XIII, part. I, p. 242-256;
(1936b) Stani nerejene, in Sociologie romaneasca, I, 7-9, iul.-sept., p. 12-24;


189
(1936c) Ceata fecioriIor din Dragus, idem, I, 12, dec., p. 1-14;
(1936d) SocioIogia franceza contemporana, idem, I, 4;
(1936e) RostuI monografiei socioIogice, in Sociologie romaneasca, I, 1, ian., p. 10-17;
(1936f) Miscarea socioIogica in 1935, idem, I, 4;
(1937) Thomas Hobbes, in Istoria fiIosofiei moderne, vol. I, Bucuresti, Societatea Romana de
Filosofie, 41 p.;
(1940a) Curs de socioIogie ruraIa (litografiat), Universitatea din Bucuresti, 1939-1940, 396 p.;
(1940b) SocioIogie romaneasca. Incercare istorica, Bucuresti, Institutul de Stiinte Sociale al
Romaniei, Biblioteca de sociologie, etica si politica, Seria Studii si Contributii, 8, 168
p.;
(1941a) ProbIeme de socioIogie pastoraIa, Bucuresti, Institutul de Stiinte Sociale al Romaniei,
Biblioteca de sociologie, etica si politica, Seria Studii si Contributii, 9, 219 p.;
(1946) OriginiIe socioIogiei, Bucuresti, Editura Clujana, 34 p.;
(1971) Despre monografiiIe regionaIe, in Sociologia militans III. Scoala sociologica de la
Bucuresti, Bucuresti, Editura Stiintifica, p. 209-222;
(1969) ProIegomene Ia teoria socioIogica, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 200 p.;
(1973) SocioIogia Iiteraturii. Cateva puncte de reper, Bucuresti, Ed. Univers, 308 p.;
(1975) SocioIogia Iimbii, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 174 p.;
(1976) Literatura si civiIizatie. Incercare de antropoIogie Iiterara, Bucuresti, Ed. Univers, 414
p.;
(1977) Forme stravechi de cuItura poporana romaneasca. Studiu de paIeoetnografie a
ceteIor de feciori din Tara OItuIui, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 338 p.;
(1980) CuItura psihoIogica romaneasca, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 261 p.;
(1982) SocioIogie, Ed. Stiintifica si Enciclopedica;
Larionescu, Maria (1995) SocioIogie romaneasca: Dimitrie Gusti, Eugeniu
Sperantia, C. D. Gherea, Academia Romana, Institutul de Sociologie, Bucuresti;
Mihu, Achim (1982) Studiu introductiv, in Traian Herseni, SocioIogie, Ed. Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti;
Ungheanu, Mihai (1985) Exactitatea admiratiei, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti;
Vulcanescu, Mircea (1937) Dimitrie Gusti, ProfesoruI, in XXV ani de invatamant universitar. D.
Gusti si ScoaIa socioIogica de Ia Bucuresti, Institutul Social Roman, Bucuresti.


190

11. CERCETAREA REGIUNILOR SI HARTA
SOCIOLOGICA A ROMANIEI - PROIECTE MAJORE
ALE SCOLII SOCIOLOGICE DE LA BUCURESTI - Iancu
FiIipescu

Indeobste se mai aIirma ca Scoala sociologica de la Bucuresti, de sub conducerea lui
Dimitrie Gusti, s-a limitat la realizarea de monograIii de sate, abordate "atomar". In anul
1974, H.H.Stahl isi exprima mirarea ca se mai aIla multi care continua a socoti monograIia
unei comune izolate drept metoda ideala de a Iace sociologie si care spera ca vor putea
monograIia toate satele tarii (1).
Intr-adevar, pana in anul 1937, cercetarile interdisciplinare ale Scolii s-au indreptat,
mai ales, asupra satului privit ca unitate sociala "in sine", rupt de contextul sau regional. O
data cu anul 1938, in activitatea Scolii se cristalizeaza o noua etapa, mai ales prin straduintele
lui A.Golopentia, H.H.Stahl si Tr.Herseni. Acestia s-au convins de imposibilitatea si
inutilitatea monograIierii simultane a celor peste 15 mii de sate din tara, in scopul realizarii
sociologiei Romaniei . Ei au reorientat cercetarea sociologica spre monograIii sumare, ca si
spre cercetarea interdisciplinara a regiunilor. Aceasta etapa a reprezentat o noua Iaza de
experimentare a unor noi metode si tehnici necesare alcatuirii "Atlasului social" si a hartii
sociologice a Romaniei, temei al constituirii sociologiei natiunii. In acest sens, au Iost
elaborate metode precum:
a) Cercetarea regiunilor cu ajutorul "statiei-pilot". Ea presupune
monograIierea "intensiva" a "statiei-pilot" si monograIierea sumara a celorlalte
localitati din regiune;
b) Cercetarea regiunilor, fara "statie-pilot", prin monograIierea sumara sau pe
"probleme" a asezarilor din cadrul acestora;
c) Tipologia sociala a asezarilor si monografierea localitatilor reprezentative
pentru fiecare tip *
3
.
d) tipologia unitatilor sociale (sat, oras, regiune)si monografierea pe
probleme a fiecarui tip.
In toate cazurile s-a utilizat metoda comparativa.

3
* I. Filipescu, MonograIia sociologica, in C. ZamIir, L. Vlasceanu (coord), Dictionar de Sociologie, Bucuresti,
Editura Babel,1993, pag. 369-372.


191
Aceste metode nu au Iost utilizate decat partial din cauza vicisitudinilor istoriei si ele
trebuie luate in considerare in elaborarea metodologiei cercetarii sociologice a colectivitatilor
teritoriale si a regiunilor din tara noastra.

1. George Valsan despre importanta trecerii de la monografia satului
"izolat" la monografia regionala

Printre primii dintre cei care au relevat necesitatea trecerii de la monograIiile de sate
"izolate" la monograIii regionale a Iost geograIul G.Valsan. Intr-o conIerinta tinuta in ziua de
20 martie 1929, la Institutul Social Roman, acesta preciza: "Ca geograI marturisesc ca
cercetarea monograIica a unei singure comune prezinta un interes mediocru. MonograIia unei
singure localitati lasa impresia unei lucrari complete, dar suIera de deIectul iremediabil de a Ii
o adunare de material, nesustinuta de interesul problemelor care se deschid prin comparatie.
Mai potrivit este de a Iace studiul nu al unei singure localitati, ci al unei regiuni unitare, Iie
din punct de vedere geograIic (regiune naturala), Iie din punct de vedere etnic, social,
economic. MonograIia unei singure localitati nu este decat un capitol al unei monograIii
geograIice; ea poate servi ca baza preliminara, la care nu se poate ramane. Numai cand vom
iesi din unitatea satului, incepe interesul geograIic. Pentru rest nu e nevoie sa se studieze
Iiecare comuna tot atat de adancit ca prima, caci o mare parte din caractere sunt identice; se
vor studia numai diIerentele, variatiile de aspecte. Insa aceasta este adevarata cercetare.
Aceste variatii sunt in legatura cu motive geograIice, etnice, istorice, sociale, economice si
astIel, cu incetul, se deIineste intreaga regiune si se deschid probleme uneori deosebit de
interesante. Numai conceputa astIel o monograIie devine geografica, Iiindca in acest chip se
permite nu numai aIlarea a o multime de probleme, ascunse in cazul cand se studiaza o
singura comuna, ci si urmarirea extensiunii, repartizarii Ienomenelor, delimitarea
cartograIica, aIlarea centrelor, propagarea sau regresiunea Ienomenelor, insulelor izolate,
solutiile de continuitate, incrucisarea de inIluente, o multime de aspecte, de care nu se poate
vorbi in cazul unei singure comune"(2).
Aceste idei isi vor gasi locul, e adevarat, mai tarziu, in activitatea membrilor scolii,
mai ales in cazul cercetarii monograIice a regiunilor cu ajutorul "statiei-pilot" **
4
.

4
** De remarcat ca in anul 1934 Institutul Social Banat-Crisana si-a axat cercetarile pe problema 'depoluarii
regiunii Banatului, iar monograIia sociologica s-a realizat in comuna Belint. Cercetarea intensiva a acestei
comune a urmarit explicarea cauzelor acestui Ienomen


192
In primul rand, Anton Golopentia este acela care a militat in cadrul Scolii pentru
renuntarea la monograIiile de sate izolate. "Dansul propunea Iolosirea masiva a metodelor
statistice, gruparea inIormatiilor pe schema unei "tipologii a satelor si orase lor, avand ca
ultim scop, alcatuirea unui "atlas social" (3). In stransa legatura cu aceste obiective, acesta
propunea "delimitarea si studierea regiunilor tarii, precum si utilizarea monograIiilor sumare.
H.H.Stahl adauga: "Ideea nu era insa straina de gandul multora dintre noi. Traian Herseni
pleda si el pentru ideea unui "atlas social"; eu insumi incercasem studierea unor "zone" nu
numai a unor sate izolate si aplicasem si eu metoda tipologiilor, macar in ceea ce priveste
satele devalmase, tot in dorinta de a ajunge in Iinal la o cartograIiere a acestor tipuri,
umblatoare si neumblatoare, in devalmasii egalitare, plaIonate, pe cote-parti egalitare si
inegalitare etc. Numai ca pentru A.Golopentia inlocuirea monograIiilor de sate izolate prin
alte metode de investigare ajunsese a Ii ideea directoare a intregii lui activitati" (4),(subl.n. -
I.F.).

2. Regiunea. Criterii de delimitare; varietatea tipurilor sale

In noul "plan" de lucru al Scolii, regiunea capata o importanta din ce in ce mai mare.
Ea se constituie atat ca unitate de cercetare sociologica (cu sau Iara "statie-pilot", cat si ca un
criteriu important in stabilirea tipologiilor de sate si orase.
Pentru cercetarile regiunilor, unul din punctele de plecare il constituie caracterul
spatial si temporal al Ienomenelor si proceselor sociale, iar tehnica utilizata este cea a
cartograIierii. Aceasta din urma, permitea,in Iunctie de criteriul sau criteriile alese,
delimitarea de spatii omogene si, totodata surprinderea schimbarilor sociale. "Omogenitatea
din punctul de vedere al uneia sau a mai multor caracteristici poate constitui baza delimitarii
regiunilor" (5). Mai mult, regiunea inglobeaza intr-o unitate superioara sistemul de asezari. Ea
permite Iolosirea metodei comparative si realizarea de generalizari atat pe baza inIormatiilor
statistice existente, cat si a cercetarilor de teren. "Pentru ca studiul realitatii sociale sa poata Ii
intr-adevar utilizat la elaborarea unei politici stiintiIice trebuie, bineinteles, ca planul de lucru
sa cuprinda regiuni mai vaste si unitati sociale mai mari decat satul"(6). Pentru A.Golopentia
"tarile mai mari sunt alcatuite toate din regiuni, adeseori Ioarte deosebite intre ele. Le
individualizeaza conIiguratia si Iertilitatea solului; asezarea Iavorabila sau deIavorabila in
raport cu caile de comunicatie; compozitia sociala deosebita a locuitorilor; trecutul mai mult
sau mai putin prielnic evolutiei sau vitreg. Fiecare regiune privita mai de aproape, se desIace


193
si ea intr-un rand intreg de parti deosebite. Subdiviziunile acestea de ordin social ale unei
tari sau altei regiuni nu au de-a face, de cele mai multe ori, cu diviziunile administrative,
in judete si plasi" (7), (subl.n.-I.F.). Cunoasterea stiintiIica a regiunilor are o deosebita
importanta atat pentru Iorurile administrative cat si pentru omul de stiinta: "Activitatea
omului de stat si a administratorului devine cu mult mai eIicace daca el isi potriveste
indeaproape actiunea starilor si nevoilor Iiecarei regiuni si Iiecarei parti din regiune. Masurile
lui nu sunt, in acest caz, samanta aruncata la intamplare si cazuta unde poate rodi sau unde nu
ajunge nici sa incolteasca. Ei isi vor putea concentra astIel eIorturile asupra regiunilor
nevoiase, spre a le aduce la nivelul celor ce au inaintat. La Iel este inlesnita, prin cunoasterea
prealabila a partilor din care este alcatuita tara, a caracteristicilor lor, munca omului de
stiinta" (8). Delimitarea regiunilor, dupa gradul lor de dezvoltare, oIera administratiei temeiul
unor actiuni diIerentiate si eIicace. Stabilirea acestor regiuni se poate Iace prin studiul
asezarilor dintr-un teritoriu mai vast, cum ar Ii la noi provinciile istorice (Muntenia, Oltenia,
Transilvania etc.). In acest scop se aleg anumite trasaturi, carora le revine o importanta
deosebita, si apoi se constata modul in care se particularizeaza Iiecare dintre acestea intr-un
numar cat mai mare si mai uniIorm distribuit de asezari. Apoi se circumscriu pe harti
grupurile de asezari care prezinta trasaturi identice sau Ioarte asemanatoare. Comparand
grupurile de asezari constatate, pe baza diIeritelor trasaturi, se ajunge la delimitarea regiunilor
din care este alcatuit teritoriul mai vast, supus cercetarii sociologice. Dupa A.Golopentia,
aceste trasaturi, considerate ca hotaratoare, pot Ii: natalitatea, nuptialitatea, situatia
proprietatii agricole, inventarul agricol al gospodariilor, numarul de animale, izvoarele de
venit neagricol cu care satenii isi implinesc trebuintele, targurile in care acestia isi vand
produsele si din care-si cumpara cele trebuincioase, gradul de pastrare a culturii traditionale
(cu valorile si superstitiile ei) s.a. Pe baza cartograIierii rezultatelor obtinute se pot gasi:
regiuni suprapopulate in raport cu supraIata cultivabila, ai caror locuitori adopta anumite
ocupatii anexe si prezinta urmarile acestora: urbanizarea, bolile sociale etc. Din astIel de
regiuni suprapopulate, in raport cu supraIata agricola, migreaza un numar important de
persoane Iie spre regiuni de colonizare, Iie spre centrele urbane. Pot Ii identiIicate regiuni in
care Iaptul dominant este o boala, cum ar Ii malaria ori gusa, sau apropierea avantajoasa
fata de un oras, sosea sau cale ferata. De asemenea, putem identiIica regiuni,care
circumscriu Iapte de ordin traditional, cum sunt credintele, cutumele si situatia sociala
anterioara (sate de mosneni, sate de clacasi). Alteori, Iapte intervenite recent,de pilda trasarea
de cai de comunicatie, sporuri de populatie modiIica vechile delimitari (9),(subl.n.-I.F.).


194
Prin urmare, "regiunea circumscrie asezari care prezinta trasaturi identice sau
foarte asemanatoare". Uneori satele care prezinta un acelasi manunchi de caracteristici nu
se gasesc alaturi, ci razlete, in mijlocul unor asezari ce prezinta alte caractere: cazul Iostelor
sate de mosneni, ale satelor de ungureni, de sarbi, de bulgari etc.
Dupa sociologul roman, realizarea hartii sociologice a provinciilor istorice, pe baza
carora vor putea Ii identiIicate regiunile, nu ridica diIicultati de neanvins. Prima operatie
consta in cartograIierea datelor de recensamant si a altor inregistrari statistice (demograIice,
agricole etc.). Datele de ordin economic (inzestrarea cu pamant a gospodariilor din sat,
ocupatiile anexe s.a.), de ordinul miscarilor de populatie (sezoniere sau deIinitive), cele
privind cultura traditionala si trecutul social, vor Ii culese cu ajutorul unui chestionar .
Raspunsurile obtinute vor Ii si ele prelucrate statistic si cartograIiate. La acestea se adauga
monografierea satelor tipice pentru fiecare din regiunile delimitate.
O alta cale pentru delimitarea regiunilor o reprezinta intocmirea "Atlasului sociologic
al Romaniei". In conceptia lui Tr. Herseni si Ion I.Ionica, acest tip de atlas reprezinta o
incununare, la capatul cercetarilor monograIice extinse la intreaga tara (10)."AstIel, lucrarea
Atlasului sociologic va merge pe etape, de la sat, pana in marginile unitatii nationale. Pe
aceasta scara de unitati tot mai cuprinzatoare, regiunea - mai cu seama in Iorma ei traditionala
de "tara" - va avea sa joace un rol precumpanitor. Un rol asemanator in extinderea cercetarilor
Atlasului, mai ales pe latura inovatoare a vietii sociale, vor avea sa joace si zonele de atractie
din jurul centrelor urbane. Una si alta ne servesc ca unitati de sprijin in realizarea
Atlasului"(11). Preocupari centrate pe problemele deIinirii si clasiIicarii regiunilor le gasim si
la Mihai Cernat. Dupa acesta, "asezarile omenesti sunt conditionate de cadrul naturii; natura
insasi se inIatiseaza sub Iorma de unitati, cu care Ilora, solul si clima alcatuiesc un tot
indivizibil. Aceste unitati pot Ii extinse pe spatii mari sau mai reduse; ele pot alcatui un
complet prin uniIormitate dar si prin complicitate armonica. Raspandirea asezarilor omenesti
a urmat Iormele unitatilor naturale - podisuri, vai, sesuri, imbinari de deal si camp, satele si
orasele modelandu-se dupa tiparele realitatii geograIice. Din punct de vedere sociologic se
desprind astIel. regiuni geografice, in care tipul asezarilor dominate de Ielul solului si al
climei, impun limite, indicand concentrari de sate in cuprinsul acelei regiuni si deosebind-o
de o alta regiune; regiuni economice, in care locuitorii dezvolta activitati speciIice, regiuni
culturale, dupa aria obiceiurilor, a portului si a credintelor etc., cat si dupa sIera de cultura
majoritara din care Iac parte. Asemenea regiuni pot Ii studiate si delimitate dupa natura lor,
dezvaluind astIel mozaicul de particele din care se Iormeaza realitatea social-primara a tarii.


195
Fiecarei regiuni ii corespund tipuri de case, Iorme de asezari ale locuintelor, tipuri de
gospodarii, ocupatiile diIera si ele, la Iel portul, obiceiurile, cantecele si superstitiile. In
anumite provincii ale tarii noastre asemenea regiuni mai mari s-au putut contura Ioarte viu si
speciIic, altele repeta aceleasi Iorme, Iara a avea caracteristici pregnante. In primul caz ar
putea Ii citate cunoscutele "tari" din cuprinsul Romaniei: Tara Oltului, Tara Oasului, regiunea
Campulung-ului Moldovenesc sau muntenesc si altele. Desigur ca aceste cazuri se explica
prin alti Iactori decat cei geograIici sau economici, cum ar Ii traditiile sociale si politice, o
anumita structura juridica a proprietatii , raspandirea predominanta a unor neamuri si Iamilii
etc."(12). Asemenea regiuni pastratoare in diIerite grade ale structurilor sociale arhaice, au
constituit un obiect de studiu predilect al Scolii sociologice de la Bucuresti. In aceasta
categorie se inscriu cercetarile monograIice din Tara Vrancei. "Stiam in momentul sosirii
mele in Vrancea - scria H.H.Stahl - doar ceea ce se scrisese in literatura romaneasca despre
satul razesesc. Mi-l inchipuiam deci pe atunci, asa cum continua astazi sa si-l inchipuie Ioarte
multi, anume ca pe un sat genealogic, nascut dintr-o crestere organica a unei Iamilii originare,
Iolosind ca atare o devalmasie pe spita de neam, asupra careia opera transmisia ereditara.
Uimirea mea a Iost totala, atunci cand in Vrancea am intalnit o Iorma de viata sociala inedita,
despre care nimeni nu scrisese vreun rand si nici nu Iormulase o parere, Iorma de viata
care,daca se adeverea a Ii ceea ce parea a Ii, era de natura sa rastoarne intreaga noastra
conceptie despre satele razesesti si in consecinta, despre intreaga noastra structura sociala
veche. Am intalnit, adica o Iorma de devalmasie care nu avea nimic Iamilial in ea, nici prin
sIera sa geograIica imensa, caci o intreaga regiune cunostea o organizare sociala care se
asemana mai mult cu Statul, decat cu Iamilia si nici in alcatuirea sa interna /.../. Vrancea se
prezenta geograIic "ca o tara inchisa, izolata, adevarata cetate de margine privilegiata;
conditii biologice, de masa demograIica restransa, relativ putin densa, traind in Iorme de
grupe Iamiliale devalmase, conditii psihice, de obste traditionala diIuza, conditii istorice de
autonomie locala perIecta, maniIestari spirituale de puternic Iolclor, maniIestari economice de
gospodarie casnica inchisa, greIata pe autarhie devalmasa; maniIestari juridice de drept
obisnuielnic viguros si atotstapanitor; maniIestari administrative, de conducere in democratia
primitiva, nascatoare a unei conIederatii intersatesti" (13). SemniIicative sunt pe aceasta tema
si cercetarile sociologice intreprinse in Tara Oltului, Tara Hategului, in regiunea Campulung-
ului Moldovenesc, Muntii Apuseni s.a.(14).
O atentie speciala a acordat-o M.Cernat relatiei sat-oras si regiunii urbane: "Orasul
este o unitate sociala proIund deosebita de sat, iar satul duce o viata proprie de atatea ori


196
diIerita de cea de la oras. Dar deosebirile intre ritmul muncilor din cele doua medii, intre
mentalitatea oamenilor, intre Ielul obiceiurilor si intre evolutia institutiilor nu dezvolta numai
tendinte de izolare si de limitare, ci, dimpotriva, conditioneaza si maniIesta relatii multiple cd
cooperare,ca o completare organica intre parti ale aceluiasi intreg social mai mare" (15). Cea
mai importanta relatie dintre sat si oras se desIasoara pe plan economic: "Schimbul de
produse, completarea bunurilor materiale rurale prin unelte, masini si alte marIuri aduse de la
oras, cere ca satenii sa aiba o pregatire, un stagiu de contact cu orasul. Si schimbul produselor
rurale reclama acelasi contact intre oamenii satului si cei ai orasului" (16). O alta componenta
a relatiei sat-oras este cea de ordin demograIic: "Marea majoritate a oraselor au o natalitate
deIicitara. In orice caz, nici un oras mare (de la 100 mii de locuitori in sus) nu a ajuns la acest
numar prin inmultirea populatiei proprii. Emigrarea de la sate este oxigenul oraselor, dar si o
necesitate a satelor. Surplusul de populatie rurala trebuie sa se scurga undeva. Revolutia
industriala a promovat si a ampliIicat acest proces la proportii necunoscute inca in istorie
pana la izbucnirea ei. Cea mai mare deplasare de oameni din sate din cate s-au produs
vreodata ne-o da ciIra migratiilor spre orase in sec. XIX si XX" (17).
Dezvoltarea oraselor si a Iunctiilor lor, antreneaza in mod inevitabil crearea de regiuni
urbane. "Pentru ca sa se inchege o regiune urbana caracteristica,vie si bine delimitata, este
nevoie ca orasul sa atinga o ciIra mai mare a populatiei si sa dezvolte o structura mai
complexa, Iie poliindustriala si policomerciala, Iie monoindustriala si monocomerciala sau sa
devina un centru intelectual cu o sIera mai larga, dar inchegata din nevoile si aspiratiile
culturale ale mediilor din jur" (18). Important este si Iaptul ca "regiunea urbana propriu-zisa
nu este identica cu regiunea geograIica, administrativa, economica sau culturala. Ea poate Ii
congruenta in spatiu cu una sau mai multe din aceste regiuni; ea se structureaza pe realitatea
lor si se promoveaza in acelasi timp, dar peste tot, ea nu este unul si acelasi lucru. In cuprinsul
unei regiuni urbane se pot incrucisa mai multe regiuni geograIice, si culturale, se pot
armoniza doua sau mai multe regiuni economice si pot concura doua sau mai multe regiuni
administrative" (19). Mai ales, in cazul regiunilor create de orase intervine un alt criteriu
important in delimitarea regiunilor si anume acela al interdependentei. Din acest punct de
vedere regiunea circumscrie un sistem speciIic de asezari. Ca atare satul este o parte
componenta a acestui sistem. In acest sens D.Gusti remarca: "Un sat nu este niciodata izolat,
el Iace parte dintr-un grup de sate care isi impart Iolosirea unui teritoriu regional. Prima
operatie stiintiIica va consta, desigur, in Iixarea locului pe care il ocupa satul cercetat in sanul
acestui teritoriu regional. Dar atata nu este de ajuns: asezarea unui sat intr-o regiune nu este


197
niciodata un pur Ienomen spatial. Dimpotriva, o serie de legaturi Iunctionale se regasesc
intotdeauna intre un sat si regiunea invecinata. Distanta dintre diversele centre din regiune,
caile si mijloacele de comunicatie intre ele, limitele juridice care le despart si le circumscriu,
in sIarsit, insasi structura intregii regiuni in diverse centre, unele economice, altele religioase,
administrative sau politice, constituie tot atatea probleme care depasesc cu mult simpla
descriere geograIica" (20). Ele trebuie sa Iie abordate sociologic, adica interdisciplinar.
Perioada cuprinsa in intervalul 1938-1948, din activitatea Scolii, se caracterizeaza prin
interesul din ce in ce mai accentuat acordat regiunilor: "Sociologia monograIica de la noi s-a
ocupat pana de curand de sat, considerat ca o unitate tipica de viata sociala. Acum isi extinde
cercetarile la regiunile etnice. Dupa ce criteriu se aleg satele sau regiunile ? Dezlegarea
acestei probleme depinde de scopurile atribuite stiintei. Daca vrem sa surprindem Iormele
arhaice de viata sociala, trebuie sa ne grabim sa cercetam unitatile sociale cele mai bine
pastrate mai inainte de a Ii cuprinse in procesele de disolutie sau preIacere. Daca, dimpotriva,
vrem sa inlesnim reIormele sociale prin documentarea stiintiIica a statului sau prin
planiIicare, trebuie sa cercetam unitatile sociale de interes politic, adica pe cele atinse de criza
si care trebuie indrumate ca sa-si castige un nou echilibru. Inauntrul celor doua categorii de
unitati sociale trebuie alese satele sau regiunile tipice, adica cele caracteristice sau
reprezentative pentru un numar cat mai mare de Ienomene sociale" (21).

3. Cercetarea regiunilor cu sau fara "statie - pilot"

Cercetarea sociologica a regiunilor, cu sau Iara "statie pilot", a constituit un obiectiv
major al Scolii, ramas, in mare parte, in stadiul de proiect din cauza desIiintarii brutale a
sociologiei (1948). Studiile si planurile de cercetare ramase, precum si o serie de volume
publicate, ne permit o reconstituire a acestor tipuri de investigare.
a) Cercetarea regiunilor cu "statie-pilot". Dupa delimitarea regiunii si
documentarea prealabila, cat mai completa, in biblioteca si la teren, urmeaza alegerea statiei-
pilot. "Termenul de sat-pilot sau in general de statie-pilot este imprumutat, prin extensiune,
de la pilotul care conduce o aeronava, un vas maritim etc. si are intelesul de baza de cercetare
care conduce, prin rezultatele obtinute intensiv, cercetarile care se Iac in continuare, in alte
localitati similare, extensiv. Conducerea sau pilotarea aceasta se poate Iace in mai multe
Ieluri, dar esential este Iaptul ca cercetarile in supraIata beneIiciaza de cercetarile Iacute in
adancime, in sensul ca mare parte din probleme sunt stiintiIic selectionate, precis Iormulate,


198
ipotezele de lucru sunt cunoscute,mare parte din metodele si tehnicile de lucru sunt stabilite,
in aIara de Iaptul, tot atat de pretios, al posesiunii unui material comparativ, care serveste ca
punct de plecare si conIruntare" (22).
Dupa realizarea monograIiei intensive a localitatii, aleasa ca "statie-pilot", urmeaza
monograIierea "sumara"(23) sau pe "probleme" a celorlalte asezari din regiune, pentru a
constata gradul de raspandire a caracteristicilor Ienomenelor studiate in proIunzime. AstIel, in
cazul satului Nerej,ales ca "statie-pilot, pentru regiunea Vrancea,s-a urmarit,in principal,
descrierea Iormelor de organizare sociala a satului devalmas arhaic. Investigatiile s-au extins
si in celelalte sate pentru a vedea, de pilda, gradul de raspandire al "devalmasiei
negenealogice". De asemenea, urmarind modul de distributie pe sate a muntilor Vrancei,
H.H.Stahl a Iolosit si invatatorii din regiune pentru elaborarea de monograIii sumare a satelor
din care acestia proveneau (24). Cercetarea "intensiva" a satului-pilot a Iost insotita de
monograIierea sumara a celorlalte sate din regiune. SemniIicative sunt si randurile scrise de
D. Gusti in introducerea la monograIia Nerejului: "Regiunea Vrancea, pe care o studiem in
cadrul anchetei satului Nereju, este una din regiunile cele mai speciIic Iorestiere din tara
noastra. Studiile comparative intreprinse in alte regiuni de munte din Vechiul Regat si din
Transilvania (Muntii Apuseni) ne-au conIirmat presupunerile initiale ca o analiza minutioasa
a vietii acestei regiuni poate Ii cheia studiului tuturor celorlalte regiuni de intensa exploatare a
bogatiilor noastre Iorestiere, determinata de aparitia,la sIarsitul secolului trecut, in multe vai
izolate si putin Irecventate cateva decenii inca dupa valoriIicarea campiilor, a reprezentantilor
economiei capitaliste. Aici am putut studia intregul proces de disparitie a vechilor Iorme de
organizare sociala, criza spiritualitatii nationale si a economiei casnice inchise, greutatile pe
rioadei de trecere de la sistemul de cultura mostenit de la strabuni la noul sistem, in care
civilizatia orasului, cu spiritualitatea sa, bazata pe lectura, cu economia sa totala in viata
natiunii, a trecut la compromisul util cu traditia" (25). Un alt exemplu de investigatie
regionala de acest tip ni-l oIera "Proiectul de cercetare sociologica a satului Runc, din judetul
Gorj" (1946), redactat de H.H.Stahl, din care vom prezenta cateva Iracmente: "Conform
celor stabilite de Dl.profesor Dimitrie Gusti, in vara anului 1946, vom organiza si
conduce o campanie de cercetari monografice in nordul judetului GORJ. Centrul de
unde vom porni cercetarea este satul RUNC, pe care Seminarul de sociologie din
Bucuresti l-a mai cercetat in anul 1930. Vom avea deci putinta de a sesiza transformarile
suferite in decurs de 16 ani. Satul RUNC este deosebit de interesant din punct de vedere
sociologic. Este un sat de fosti clacasi improprietariti la 1864, care continua a avea


199
relatii de dijma cu vechii proprietari, pentru pamanturile din depresiunea subcarpatica
unde se afla asezati. Acesti fosti clacasi au cumparat, pe de alta parte, muntele care
porneste din vatra satului si urca pana in fosta granita, organizandu-se in forma unei
mosnenii umblatoare pe 32 de "mosii", caz interesant de organizare a unei cumparari
recente in formele traditionale mosnenesti. Satul este de altfel inglobat intr-o compacta
regiune mosneneasca, brazdata ici si colo de fasiile alungiteale trupurilor de mosii
boieresti si manastiresti. Am facut lucrarile prealabile necesare pentru studiul istoric al
acestei probleme, care ne va permite sa atacam si poate sa contribuim la rezolvarea
uneia din problemele cele mai confuze inca ale vechii noastre istorii sociale, asa cum am
aratat in volumul meu despre "Sociologia satului devalmas". O alta problema pe care
vom ataca-o va fi analiza modului in care convietuiesc, in acelasi sat, cele trei forme de
organizare sociala mai sus pomenite: mosnenia pentru munte improprietarirea pe loturi
individuale in vatra si pe o parte din tarini si neoiobagia caracterizata pe restul
hotarului satesc. /.../ Modul de adaptare a vietii oamenilor din sat la conditiile
geografice, tehnice de exploatare a solului, felul organizarii economice, viata
gospodariilor si integrarea lor in ciclul capitalist, precum si studiul meseriilor si
industriilor din sat, vor fi, de asemenea, supuse unor cercetari atente. Satul Runc
apartine tipului de sate suprapopulate demografic, din care populatia migreaza masiv,
in cautarea de surse de venit, prin tot felul de meserii si negustorii improvizate.
Framantarile sociale din sanul satului sunt si ele deosebit de acute, astfel ca vom cauta a
analiza satul si din acest punct de vedere /.../. In continuarea acestei monografii a
satului, echipa va trece la cercetarea intregii regiuni de nord a judetului GORJ, pentru
a stabili ariile de raspandire a fenomenelor studiate in Runc, precum si frecventa lor"
(26). Avem de-a Iace cu o monograIie de tip intensiv centrata pe "probleme",iar satul Runc
indeplineste Iunctia de"sat-pilot"al regiunii din nordul judetului Gorj. Acelasi tip de cerceare
l-au practicat echipele monograIice in Tara Oltului, statia pilot Iiind satul Dragus (27), iar
Vasile V.Caramelea a ales satul Berivoiesti (Muscel) ca statie-pilot. "MonograIia Berevoiesti
a Iost conceputa in cinci parti, Iiecare abordand cate o problema de domeniul sociologiei, care
- prin corelatie - am socotit noi ca pot caracteriza cat de cat, in dinamica ei, viata sociala a
unui grup uman teritorializat de multe secole intr-o zona de veche locuire omeneasca intre
doua muscele dintre Campulung si Curtea de Arges si cu o istorie legata de aceste doua vechi
capitale ale Tarii Romanesti" (28). Tot in acest sat s-au desIasurat si cercetari de antropologie
sociala si culturala.


200
b) Cercetarea regiunilor fara "statie-pilot", presupune monografia sumara a
satelor cuprinse in acestea. Reprezentativ pentru acest tip de investigare sociologica este
studiul lui A.Golopentia si M.Pop: Dambovnic, o plasa din sudul judetului Arges (1942).
Aceasta plasa a Iost aleasa ca unitate de cercetare monograIica deoarece "asezarile
subcarpatice vechi ale Vechiului Regat au Iost lamurite prin cercetarile intreprinse in Gorj si
Putna. In schimb, satele de pe terasele Munteniei si din Campia Romana, unde bate, cum a
spus, pe drept cuvant, unul din membrii acestei cercetari, inima Romaniei moderne, sunt inca
prea putin cunoscute" (29). Fenomenele si procesele pe care le cunosteau asezarile din aceasta
plasa erau caracteristice pentru majoritatea satelor din Campia Romana. Cele 35 de sate, care
alcatuiau plasa Dambovnicului, au trecut de la indeletnicirile predominant pastorale la cele
predominant agricole. In deceniul patru al secolului nostru era tot mai evidenta preocuparea
acestei populatii de a se adapta la economia de piata. Mai ales, intrarea acestor sate in aria de
inIleunta a orasului Bucuresti a avut drept consecinta aparitia spiritului modern, caracterizat
prin cautare, inventivitate, pragmatism, adaptare la concurenta etc. Investigatiile au Iost intre
prinse in intervalele 12 iunie - 6 sept. si 15 sept. - 13 oct. 1939, de catre 21 de cercetatori
condusi de A.Golopentia si M.Pop. Tehnica de lucru adoptata a Iost aceea a cercetarilor
succesive, pe parcursul unor sederi de 8-13 zile in comunele cele mai insemnate si anume
Rociu, Gliganu, Suseni si Teiu. Suspendarea activitatii Institutului de Cercetari Sociale si
concentrarile din toamna anului 1939, au impiedicat realizarea completa a planului de
cercetare.
Pentru realizarea obiectivelor, cercetarii au Iost convocati la consIatuiri de inIormare,
la pretura din Rociu, toti Iunctionarii administrativi si primarii din plasa, precum si inginerii
agronomi, medicii, agentii sanitari si surorile de ocrotire, invatatorii si preotii de aici. In
realizarea investigatiilor de un mare ajutor au Iost si taranii care se aIlau in corespondenta cu
Institutul Central de Statistica. De pilda, acestia au Iurnizat inIormatiile necesare evaluarii
productiilor agricole etc. De asemenea, au Iost utilizate datele recensamintelor, cu privire la
diIeritele aspecte ale vietii economice, sociale, culturale ale satelor din Dambovnic, precum si
monograIiile sumare. Au Iost abordate teme precum: rolul cailor de comunicatie in procesul
de modernizare; extinderea supraIetelor agricole; cresterea populatiei si concentrarea ei in
sate mari; structura ocupationala a populatiei satelor din plasa; modul de Iolosire a hotarului
satului; suprapopularea si procesele migratorii; standardul de viata; diIerentierea sociala;
procesele de saracire si imbogatire etc. De exemplu, "starea culturala a plasii arata aceeasi
tranzitie de la un stil de viata pastoral-mosnenesc-clacasesc, care Iavoriza cultura traditionala,


201
la un stil de viata agricol cu burghezie rurala si emigranti in orase, care a adus cu sine
comportari in care reminiscentele de traditie se amestecacu achizitiile urbane si suburbane.
Din lipsa unui nume potrivit, i-am spus uneori acestei comportari 'americanizarea romanului
din Campia Dunarii. Tipul uman al taranilor din plasa Dambovnic este tipul omului modern,
realist si deschis, Iara prejudecati, gata de orice munca rentabila si predispus la orice innoire
Iolositoare. Americanismul oamenilor din aceste locuri este de aceeasi natura cu atitudinea
care a dat Bucurestilor dinamismul dezvoltarii lui din ultimile decenii" (30).
Acest tip de cercetare sociologica regionala a Iost utilizat si de V.V.Caramelea in
studiul composesoratelor din Tara Oltului. "Am strabatut Tara Oltului de la un cap la altul cu
piciorul - preciza V.V.Caramelea. In 68 de sate am descoperit 81 composesorate, dar m-am
oprit in cercetare asupra celor care prezentau varietati mai diIerentiate Iata de acele elemente
structurale pe care le-am apreciat ca pot Ii luate in considerare in analizele structurale
(devalmasia absoluta sau pe cote parti egale, sau proportionale, votul egal sau plural,
intabularea la cartea Iunduara),(31).
Cercetarea regiunilor cu sau Iara "statie-pilot" reprezinta o directie de investigatie
sociologica deosebit de Iertila, asa cum au practicat-o unii membrii ai Scolii sociologice de la
Bucuresti.
Alaturi de cercetarea sociologica a "supravietuirilor" satului arhaic, acestia au
abordat si problematica modernizarii spatiului rural romanesc.

4. Tipologia asezarilor si monografierea sumara a localitatilor
reprezentative pentru fiecare tip

In vara anului 1938, Institutul de Cercetari Sociale a organizat monograIierea a 60 de
sate reprezentative pentru toate provinciile si regiunile tarii. Tehnica de lucru a Iost aceea a
monograIiilor sumare. "Materialul a Iost cules de echipele voluntare studentesti ce lucrau in
60 de sate cu ajutorul a 6 Iormulare (Ioi de Iamilie, Ioi de gospodarie, Iormular demograIic,
Iormular de evolutie a proprietatii, Iormular de alimentatie, Iormular de stare culturala) si a
unei instructii pentru intocmirea de monograIii sumare" (32). Din cele 60 de sate, selectate
dupa provincie si regiune geograIica si economica, 3 se aIlau in Oltenia, 12 in Muntenia, 3 in
Dobrogea, 9 inMoldova, 10 in Basarabia, 2 in Buc ovina, 12 in Transilvania si 9 in Banat.
Aceste sate se diIerentiau tipologic, la randul lor, din punt de vedere geograIic in, sate de
balta, sate de ses, sate de deal si sate de munte, iar dupa proIilul lor economic, in sate


202
agricole, sate pastorale si sate cu ocupatii anexe. In categora satelor de ses au Iost cuprinse
urmatoarele studii: Sepreus - un sat de agricultori din sesul Tisei; Jidioara - un sat de
agricultori din Banat; Perieti - un sat de muncitori agricoli din Ialomita; Valenii - un sat
din stepa Basarabiei; Stoenesti - un sat cu mosie boiereasca din Tutova; Corcmaz - un
sat de balta din Basarabia de miaza-zi. Cu privire generala asupra satelor romanesti din
judetul Cetatea Alba, asezate in balta Nistrului; Chirileni - un sat de plugari din Balti;
Slobozia-Pruncului, un sat de mici agricultori din Bucovina; Din categoria satelor cu
ocupatii anexe, dominant de deal, mentionam: Carligele - un sat de podgoreni din
Ramnicu-Sarat; Caianul Mic - un sat de vostinari de langa Muntii Sebesului; Mocodul -
un sat de cultivatori de ceapa si panura din granita Nasaud-ului; Vidra - un sat de
negustori si mestesugari ambulanti; Bucsoara - un sat de muncitori forestieri si
industriali din Bucovina; Bogasi - un sat de negustori de fructe si emigranti la oras din
Dambovita; Tarna-Caras, un sat de plugari si muncitori industriali. In categoria satelor
de munte: Marul - un sat de munte din Banat; Barsesti - un sat din nordul Vrancei s.a.
Anchetele sociologice au Iost conduse de catre A.Golopentia si D.C.Georgescu, iar rezultatele
Iinale au Iost publicate in seria 60 de sate romanesti cercetate de echipele regale
studentesti in vara anului 1938 (33) MonograIiile erau centrate pe urmatoarele probleme: I).
Populatia; II). Situatia economica; III). Starea sanitara si culturala; IV).Contributii la
tipologia satelor romanesti: sate agricole , sate pastorale si sate cu ocupatie anexa.
In anchetele sociologice desIasurate in vara anului 1938, s-au utilizat inIormatiile
statistice, tipologia de sate, monograIia sumara si metoda comparativa. ReIeritor la
importanta realizarii unor asemenea cercetari, A.Golopentia preciza: "Satele romanesti sunt in
mare preIacere. Viata lor economica devine din autarha tot mai dependenta, dar totodata si tot
mai proIitabila de comertul intregii tari si al lumii intregi. Cultura lor traditionala, sistem de
credinte si practici cu privire la lume si om, e inlaturata prin patrunderea in sat a culturii
moderne stiintiIice. Datorita multor cauze: asezarii, structurii lor sociale vechi, apropierii si
departarii de caile de comunicatie si de orase, satele nu se gasesc in acelasi stadiu al acestei
preIaceri. Cele din unele regiuni ale Transilvaniei (Tara Oltului, Sibiu, Tarnava, Nasaud,
Banat), din Bucovina si din unele judete ale Munteniei si Olteniei (Muscel, Prahova, IlIov,
Romanati, Dolj) au ajuns la stadii inaintate, pe cand altele (Basarabia de Mijloc, Moldova,
Maramuresul, Muntii Bihorului) sunt cu mult in urma lor. In aceste din urma regiuni, satele
noastre se gasesc in plina criza; siguranta vechilor randuieli traditionale este pierduta, iar
Ioloasele randuielii noi: a educatiei nationale si mondiale, inca neutilizate. Nu mai cred in


203
babe, dar inca nu au doctori. In celelalte s-a stabilit un Iel de echilibru intre cultura
traditionala si cea stiintiIica, intre economia casnica si cea orientata dupa piata. Interesul
statului roman e ca Iaza de tranzitie de la satele cu cultura traditionala stralucita, dar traind pe
seama lor, la satele integrate economic, social si cultural in natiune, sa Iie cat mai scurta.
Toate masurile administratiei noastre tind sa grabeasca aceste transIormari. Dar e Iiresc ca
masurile potrivite pentru o regiune sa Iie premature sau intrecute in alte regiuni /.../.
Deosebirile dintre tinuturile tarii se impun tot mai mult atentiei celor ce conduc administratia
tarii. Ei tind acum spre o diIerentiere a administratiei, spre adaptarea la Iiecare regiune a
masurilor pe care le cere starea prezenta a regiunii respective. Conditia unei astIel de adaptari
a administratiei la imprejurarile diIerite dintre tinuturile deosebite ale tarii este cunoasterea
sociala a Iiecarei regiuni. Este harta sociologica a Romaniei. Echipele pot deveni un prim pas
in vederea acestei harti. Lucrarea in care vor Ii publicate tablourile celor 60 de sate din
regiunile deosebite ale tarii, in care lucreaza, va da oricui comprehensiunea diversitatii si
indicatii despre multele tipuri de sate regionale,dupa cultura, Iosta structura sociala, vechime,
si va stimula diIerentierea masurilor administrative dupa realitatea Iiecarei regiuni" (34).
Rezultatele acestor anchete i-au permis lui D.Gusti sa intocmeasca studiul-sinteza:
Starea de azi a satului romanesc, in care sunt abordate urmatoarele probleme: 1. Situatia
economica; 2. Starea culturala; 3. Starea sanitara. In acest studiu D.Gusti arata ca
"MonograIiile sumare de sate tipice arata diversitatea Romaniei rurale. Satele noastre nu sunt
nici pe departe identice unul cu altul. Solul, clima, varianta etnica locala, trecutul social,
nivelul cultural si economic, vechimea interventiei educatoare a statului le deosebesc de
la regiune naturala la regiune naturala, de la provincie istorica la provincie istorica, in
Iunctiune de apropierea de sosele, cai ferate si de multi alti Iactori. Foarte diverse
sunt,indeosebi, satele de deal, mai departate, dintru inceput, in urma caracterului lor
intermediar, de structura normala cerealiera a satului de ses si pastoral-agricola sau Iorestiera
a satului de munte. Aceste sate sunt descoperitoarele ocupatiilor anexe si rezervoarele
nesecate ale emigrarii temporare la oras. Oricine urmareste sa actioneze eIicace la sat trebuie
sa accepte deosebirile dintre sate si sa porneasca de la ele. Caci putine masuri sunt potrivite
pentru toate satele, cele mai multe fiind potrivite si cerute de un singur tip de sate" (35),
(subl.n.-I.F.). Cunoasterea sociologica oIera temeiul actiunii diIerentiate si eIiciente a
institutiilor politice si administrative.


204
Se cristalizeaza, astIel, o noua metoda de cercetare sociologica si anume aceea a
tipologiei sociale a asezarilor si a monografierii sumare sau pe "probleme" a asezarilor
reprezentative pentru fiecare tip.

5. Tipologia unitatilor de viata sociala (sate, orase si regiuni) si harta
sociologica a Romaniei

Inca din 1934, Dimitrie Gusti a avut ca o preocupare constanta alcatuirea "Atlasului
social" al Romaniei (36). In anul 1940, Traian Herseni si Ion Ionica publica un "Plan
pentru atlasul sociologic al Romaniei", in care tematica hartilor este intocmita avand pe
baza conceptiei sociologica a conducatorului scolii (37). In acelasi an, si Anton Golopentia isi
expune punctul sau de vedere in legatura cu harta sociologica (38). In anul 1947, Dimitrie
Gusti revine la aceasta problema, iar in anul 1948, el publica "Proiectul de cercetari
monografice in vederea sociologiei Romaniei si alcatuirea unei harti sociologice a
Romaniei" (39) Aceste teme sunt abordate dintr-o alta perspectiva, comparativ cu cele
intalnite in anii precedenti. Ideea directoare era aceea a cercetarilor unitatilor sociale si
anume a satelor, oraselor si regiunilor. Un prim pas, il reprezenta "munca de inventariere a
tipurilor de sate pe care le gasim astazi in Romania si in urma la studierea amanuntita a cate
un sat din fiecare din acese tipuri. Lista generala a tuturor tipurilor de sate din Romania
este, de altIel, destul de lunga. Satele noastre se deosebesc tipologic dupa nenumarate criterii.
Sunt nu numai sate de munte, de deal, de campie, de litoral, de ape; sate cu vetre aglomerate
si sate cu vetre imprastiate. Dar sunt si sate deosebite dupa natura ocupatiunilor lor
economice: sate ramase la un stadiu de economie inchisa si sate adanc capitalizate. De
asemenea, sunt sate pur romanesti, sate cu populatii de nationalitate straina si sate mixte. Sate
in care traieste o populatie libera si altele in care se resimt inca urmele unei vechi organizari
sociale iobagesti, sate de mosneni, de improprietariti, de colonisti etc. Avem sate in care
domneste inca obiceiul pamantului, sate traditionale si bogate in productii culturale populare
si altele care, dimpotriva, sunt pornite rapid spre urbanizare. Avem sate in care constatam o
grava deIicienta biologica, altele in plin avant. Sate ramase in intunericul analIabetismului,
altele in care scoala si-a dat roadele". Important este ca "printr-o cercetare de ansamblu,
executata asupra intregii tari romanesti, sa stabilim deci seria completa a acestor tipuri de
sate, pe care sa le supunem unui studiu amanuntit, spre a aIla cauzalitatea lor sociala,
procesele si tendintele lor. In al doilea rand, dupa aceasta inventariere si studiere sociologica


205
pe teren a tipurilor de sate, urmeaza a stabili Irecventa si ariile de raspandire teritoriala a
Iiecarui tip social in parte. Pentru aceasta a doua parte a muncii noastre, vom proceda la o
cercetare cu mult mai sumara a tuturor unitatilor sociale satesti, numai in scopul de a
determina tipul caruia apartine si a-i nota caracterele originale /.../. In Ielul acesta vom putea
determina pe harta tarii, care sunt regiunile sociale cele mai importante, care nu se suprapun
cu impartirile administrative ale tarii si nici cu cele geograIice. Regiunea isi are de altIel,
odata ce a Iost determinata astIel, problemele ei speciale, probleme de articulatie generala si
de proces de ansamblu care Iac ca ea sa aiba tocmai aceste caractere de unitate asupra caruia
insistam. Orasele, ele insele, 155 la numar, insa prezentand mai mari diIicultati de studiere,
vor trebui sa Iie analizate, tipizate si apoi plasate si ele in cadrul lor social, Iie regional, Iie
general pe toata tara" (40).
O data atinse aceste obiective, se va putea trece la realizarea unei sinteze generale,
"care sa conduca nu numai in alcatuirea unui Atlas sociologic al Romaniei, dar si la
cunoasterea analitica a proceselor si tendintelor sociale care Iramanta astazi viata noastra
sociala" (41).
Proiectul pentru cercetari monografice in vederea sociologiei Romaniei si
alcatuirea unei harti sociologice a Romaniei (42), urma sa Iie realizat in 1948-1949 si anii
urmatori. La inIaptuirea acestuia trebuia sa ia parte I.S.R., institutele regionale, precum si 30
de oIicii judetene. Acestea din urma, aveau urmatoarea repartitie: Muntenia 6, Oltenia 2,
Moldova 3, Bucovina 2, Transilvania 9, Banat (Institutul Regional Timisoara), cu 3 oIicii,
Crisana- Maramures 2, iar Dobrogea 3. Se preconiza cercetarea monograIica a 37 regiuni, a
10 orase cu zonele lor de inIluenta, a 6 orase (inclusiv suburbanele), cu zonele lor, a 11 orase
tipice, a 3 orase cu Iunctii locale. Planul mai cuprindea monograIierea a 9 sate tipice, a 2
centre miniere, a 3 statiuni de pe litoral si a unui anumit numar de intreprinderi industriale.
Toate aceste unitati erau repartizate pe provinciile tarii, si se constituiau ca "esantioane"
reprezentative, permitand comparatii si generalizari.Deasemenea, continuau cercetarile unor
probleme cu caracter general precum: munca Iemeii in gospodariile de agricultori si
meseriasi; Iunctionarea invatamantului primar in rural; alimentatia, locuinta si imbracamintea
populatiei rurale si urbane etc.
Rezultatele obtinute in urma acestor investigatii cu caracter monograIic, ar Ii constituit
o baza inIormationala pentru realizarea "sintezei" necesare sociologiei Romaniei si a alcatuirii
Atlasului sociologic. Acest plan nu a putut Ii materializat din cauza desIiintarii Scolii (1948).
A ramas in stadiu de proiect si realizarea Hartii sociologice a tarii. Ele merita sa Iie reluate,


206
tinand cont, bineanteles, de experienta acumulata in acest domeniu de catre sociologia
contemporana.(43)
Scoala sociologica de la Bucuresti a adus urmatoarele contributii la dezvoltarea
sociologiei mondiale: a) a Iost prima scoala din lume care a practicat cercetarea
interdisciplinara la teren, pe baza unei teorii si metodologii sociologice elaborate de catre
Dimitrie Gusti; b) a Iost cea mai puternica scoala de sociologie rurala din Europa interbelica;
c) a adus un aport substantial la dezvoltarea sociologiei regionale etc. Este vorba de o
experienta stiintiIica si organizatorica de care sociologii de azi nu trebuie sa Iaca abstractie.


1. H.H.Stahl - Teoria si practica cercetarilor zonale, in "Caietele Laboratorului de Sociologie al Univer-
sitatii din Bucuresti, nr.4, dec.1974, p.8;
2. G.Valsan - Cercetarile sociologice privite din punct de vedere geografic, in "Sociologie
Romaneasca", nr.3-4, 1991, p.192;
3. H.H.Stahl - Amintiri si ganduri din vechea scoala a monografiilor sociologice/.../,
Bucuresti,Editura Meridiane, 1981, p.359;
4. H.H.Stahl - Op.cit., p.360;
5. J.A.Ziolkowski - Probleme metodologice in sociologia dezvoltarii regionale, in"Revista de reIerinte si
recenzii", VIII, 1971, nr.5, p.1007;
6. D.Gusti - Introducerea la monografia sociologica a unui sat romanesc, in 'Opere, Bucuresti,
Editura Academiei, Vol.I, 1968, p.400;
7. A.Golopentia - Harta sociologica a Olteniei, in "Vatra", VI, nr.11, an 1940, p.2;
8. A.Golopentia - Ibidem;
9. A.Golopentia - Art.cit., p.2;
10. Tr.Herseni si I.I.Ionica - Plan pentru Atlasul sociologic al Romaniei, in 'Indrumari pentru
monograIiile sociologice, Bucuresti, I.St.S.R., 1940, p.438-442;
11. Tr.Herseni si I. I. Ionica- Ibidem, p.439;
12. M.Cernat - Orasul, satul si regiunea urbana, in "Caminul Cultural", XI, nr.11-12, 1945, p.853-854;
13. H.H.Stahl - Nerej, un sat dintr-o regiune arhaica, in "Sociologie Romaneasca", VI, nr.5-12, 1942,
p.623-627;vezi si I.Filipescu, Din contributiile lui H.H.Stahl la dezvoltarea
sociologiei istoriei, in 'Sociologie Romaneasca, nr.5, 1992, p.509-516;
14. Pentru bibliograIia regiunilor cercetate de catre membrii scolii,a se vedea: L.Apolzan, Sate, orase si
regiuni cercetate de Institutul Social Roman (1925- 1945), Bucuresti, B.S.E.P., 1945
si P.Herseni, Din publicatiile Scolii sociologice de la Bucuresti, in "Sociologia
Militans", Vol.IV, Bucuresti, Editura StiintiIica, 1971, p.155-209;
15. M.Cernat - Stud.cit., p.848;


207
16. M.Cernat - Ibidem, p.849;
17. M.Cernat - Ibidem, p.849;
18. M.Cernat - Ibidem, p.855-856;
19. M.Cernat - Ibidem, p.856-857;
20. D.Gusti - Monografia sociologica, in 'Opere, Vol.I, Bucuresti, Editura Academiei, 1968, p.421;
21. D.Gusti - Un sistem de cercetari sociologice la teren, in 'Opere, Vol.I, Bucuresti, Editura
Academiei, 1968, p.390;
22. T.Herseni - Despre monografiile regionale, in "Sociologia Militans", Vol.III, Bucuresti,
Edit.StiintiIica, 1971, p.209;
23. A.Galopentia - Monografia sumara a satului, in "Curierul Serviciului Social", V, nr.4, 2 iulie,1939,
p.7;
24. H.H.Stahl - Amintiri si ganduri /.../, Bucuresti, Editura Meridiane, 1981, p.375-376; - 176 -
25. D.Gusti - Prefata, la vol. Nerej, un sat dintr-o regiune arhaica, in "Opere", Vol.I, Bucuresti,
Editura Academiei, 1968, p.403-404;
26. H.H.Stahl - Cercetarea sociologica de teren a satului Runc din judetul Gorj, in "Buletinul
inIormativ, stiintiIic si administrativ, Vol.I, nr.1, Bucuresti, 1948, p.169-174;
27. 'Traian Herseni a organizat, in anul 1938, o campanie de cercetare nu numai a Dragusului ci si a intregii
Tari a Oltului (H.H. Stahl Amintiri si ganduri ....Bucuresti, Edit Meridiane 1981, pag 199)
28. V.V.Caramelea - Berevoiesti - studiu de structura sociala, in "Sociologia Militans", Vol.III,
Bucuresti, Edit. StiintiIica,1971, p.188;
29. A.Golopentia si M.Pop - Dambovnic, o plasa din sudul judetului Arges, in "Sociologie
Romaneasca", IV, nr.7-12, 1942, p.414;
30. A.Golopentia si M.Pop - Stud.cit., p.425;
31. V.V.Caramelea - Analize structurale in elaborarea unei tipologii a composesoratelor, in
"Sociologia Militans", Vol.III, Bucuresti, Editura StiintiIica, 1971, p.223-235; Idem,
Composesoratele de fosti iobagi din Tara Oltului. Sistemul juridic consuetudinar
negenealogic. In "Sociologie Romaneasca", V, nr.1-6, 1943, p.160-171; Idem, Tipuri
de composesorate ale fostilor boieri si graniceri din Tara Oltului. Sistemul
consuetudinar genealogic, Campulung-Muscel, I.e., 1945, p.26;
32. A.Golopentia - 60 de sate romanesti, in "Sociologie Romaneasca", IV, nr.7-12, 1942, p.629; In
legatura cu metodologia cercetarii mai trebuie amintite: A.Golopentia, Monografia
sumara a satului, in "Curierul Serviciului Social", V, nr.4, 2 iulie, 1939, p.7; si
(A.Golopentia), Indreptar pentru instructia sociologica in scolile de pregatire a
Serviciului Social al Tineretului, Bucuresti,Editura "Fundatia Culturala Regala", 1939, p.39;
33. Au aparut in ordine urmatoarele volume: A.Golopentia si Dr.D.C.Georgescu, 60 de sate romanesti
cercetate de echipele regale studentesti in vara anului 1938. Ancheta sociologica
condusa de - Vol.I, Populatia, 1941; Vol.II, Situatia economica, 1941; Vol.V,
Contributii la tipologia satelor romanesti. Sate cu ocupatii anexe, 1942; Vol.IV,


208
Contributii la tipologia satelor romanesti. Sate agricole si sate pastorale, Bucuresti,
I.St.S.R., B.S.E.P., 1943. Nu a aparut vol.III, Starea sanitara si culturala;
34. A.Golopentia - Monografia sumara a satului, in "Curierul Serviciului Social", V, nr.4, 2 iulie, 1939,
p.7; Aici este prezentat si planul monograIiei sumare.
35. D.Gusti - Starea de azi a satului romanesc, in "60 de sate romanesti ...", Vol.I, Bucuresti,
I.St.S.R.,1941, p.XI;
36. Pentru istoricul intocmirii atlasului: Tr.Herseni, Atlasul sociologic, in "Sociologia Militans", Vol.III,
Bucuresti, Editura StiintiIica, 1971, p.127-137;
37. Tr.Herseni si I.I.Ionica - Plan pentru Atlasul sociologic al Romaniei, in "Indrumari pentru
monograIiile sociologice, Bucuresti, 1940, p.438-442;
38. A.Golopentia - Harta sociologica a Olteniei, in "Vatra", VI, nr.11, 25 Mai, 1940, p.2;
39. D.Gusti - Comisiunea de cercetari sociale de teren, prin Institutul Social Roman (Institutul de
Cercetari Sociale al Romaniei), in "Buletinul inIormativ, stiintiIic si administrativ",
Vol.I, nr.1, 1948, p.156-182;
40. D.Gusti - Ibidem, p.161-162;
41. D.Gusti - Ibidem, p.162;
42. D.Gusti - Ibidem, p.164-168;
43. Merita semnalat si studiul lui Ion Donat :Regiuni sociale si arii de cultura , aparut in 'Ramuri nr 1,
ianuarie 1947, Craiova , pag. 66-77.


209

12. PRIMUL INSTITUT SOCIAL REGIONAL,
INSTITUTUL SOCIAL BANAT - CRISANA - Carmen
BIan

A r g u m e n t u m :

Necesitatea de a stabili locul si rolul Institutului Social Banat-Crisana (ISBC) in dinamica sociologiei
romanesti interbelice readuce in discutie controversatul raport dintre national/speciIic, local. Fireste, seria
institutiilor create de proIesorul Dimitrie Gusti la Bucuresti reprezinta corpul central, partea vitala a sociologiei
interbelice. A considera insa institutele regionale ca simple "umbre","ecouri","inIluente","aplicatii" inseamna a
le marginaliza intr-o sIera muzeistica si inactuala. A le conIunda originalitatea cu localismul si diletantismul
inseamna, in ultima instanta a saraci istoria sociologiei romanesti.
Timp de 14 ani, 1932-1946, Institutul Social Banat-Crisana (ISBC) a reprezentat un centru de
cristalizare a activitatii stiintiIice si civice a intelectualilor banateni (1). Fiecare din realizarile sale a Iost pe larg
prezentata in paginile revistei "Sociologie Romaneasca" bucurandu-se de aprecieri elogioase din partea
reprezentantilor de marca ai scolii sociologice de la Bucuresti: D.Gusti, A.Golopentia, T.Herseni, O.Neamtu,
H.H.Stahl (2).
InIormatiile cuprinse in cele 37 aparitii ale Revistei Institutului Social Banat-Crisana (R-ISBC), in
Iondul documentar de la Muzeul Banatului (Arhiva oIiciala a ISBC) si in Fondul documentar al Muzeului
Judetean Resita (Arhiva personala dr. Cornel GroIsorean) permit reconstructia biograIiei ISBC. Analiza de
continut impreuna cu evaluarea sociologica, calitativa si, pe cat posibil, din perspectiva modelelor de evaluare
stiintiIica (3) a acestui bogat material poate aduce argumente viabile ca,din istoria sociologiei romanesti
interbelice, variabila "institute regionale" nu poate sa lipseasca.

Constituirea ISBC .Determinante socio-culturale

Documentele de arhiva atesta cu claritate ca Institutul Social Banat-Crisana s-a constituit relativ
independent de Institutul Social Roman, ca o autentica demonstratie a adevarului cuprins in aIirmatia
proIesorului D.Gusti precum ca, la acel moment, "sociologia, integrata in spiritul timpului, nu putea fi
ignorata de nici un om de cultura" (4).
Ideea reunirii laolalta a intelectualilor banateni intr-un institut social a apartinut publicistului Petre
Nemoianu. El ii indica drept origine consIatuirile saptamanale organizate la Cluj prin care "Octavian Goga ne
invata ca noi vom putea sa guvernam real noile provincii numai daca vom face in prealabil inventarul
acestora sub toate aspectele. O guvernare care nu se intemeiaza pe realitate este sortita sa se soldeze cu
rezultatele indoielnice". Din discutiile ulterioare cu proIesorii Scolii Politehnice si oIicialitatile locale se naste
"initiativa unui institut social banatean"(5).
Avocatul dr.Cornel GroIsorean da contururi precise proiec tului de inIiintare a Institutului si
coordoneaza personal evenimentele care au premers constituirea:


210
-In toamna anului 1931, Consiliul ProIesoral al Scolii Politehnice din Timisoara isi da adeziunea pentru
crearea unei institutii de cercetari sociale;
- La 7 octombrie 1931 are loc Consfatuirea axata pe problemele infiintarii unui institut social la
Timisoara. Institutul urma sa se bucure de ajutor Iinanciar din partea Primariei, PreIecturii si intreprinderilor
municipale. Luand in discutie Proiectul statutului, personalitati reprezentative ale vietii cultural-stiintiIice din
Banat si Crisana au convenit asupra scopului, denumirii si modului de desIasurare a activitatii Institutului.
Obiectivele prioritare au Iost astIel deIinite: "sa cunoastem realitatile sociale din regiunea Banat-Crisana
pentru a lamuri autoritatile, pe cei in drept si Tara intreaga asupra starilor adevarate din aceste tinuturi"
si "sa stimulam gandirea politica pentru a pregati intelectualii pentru o viata constient cetateneasca".
Viitorul Institut se constituia deci din "imperative politice, nationale si sociale impuse de realitatea distincta,
dramatica in unele din aspectele sale" a Banatului interbelic. Pentru activitatea sa viitoare, "Asociatia pentru
stiinta si reIorma sociala" constituita la Iasi din initiativa proIesorului D.Gusti avea valoare de simbol si putere
de exemplu. Asumandu-si cadrul teoretico-metodologic general al Institutului Social Roman, ConsIatuirea
decide "sa fie stabilite contracte oficiale cu profesorul D.Gusti pentru a-i prezenta initiativa de constituire
a unui institut social regional la Timisoara" (6).
- In discutiile avute cu proIesorul D.Gusti, dr.C.GroIsorean obtine acordul pentru inIiintarea Institutului
intr-o relativa autonomie Iata de Institutul Social Roman dar in stransa colaborare cu el: "Cum initiativa avea
un scop bine determinat nu am consimtit la afilierea noastra la Institutul Social Roman din Bucuresti. Am
insistat asupra acestei autonomii din urmatoarele motive: Institutul Social Roman este o inalta institutie
stiintifica unde se face stiinta pentru stiinta, pur stiintifica, pe cand ISBC va folosi numai armatura
stiintifica pentru descoperirea neajunsurilor sociale avand ca prim obiectiv propuneri documentate in
vederea masurilor inexorabile care se impun autoritatilor in drept cu forta brutala a realitatii" (7).
ProIesorul D.Gusti, "foarte intelegator, a apreciat aceste argumente" si a consimtit sa patroneze Adunarea de
constituire a Institutului Social Banat-Crisana ca institut autonom, Iormatiune de sine statatoare cu proIil si
sarcini precise, diIerite Iata de ISR dar integrat in opera comuna a "sociologiei natiunii". Fundatiile Regale
urmau sa contribuie si ele la Iinantarea activitatii ISBC (8).
La 21 mai 1932, in sala Iestiva a PreIecturii Judetului Timis-Torontal, are loc adunarea de constituire a
Institutului Social Banat-Crisana. Sunt prezenti cei 45 membri Iondatori, intelectuali de diIerite specialitati ce-si
desIasurau activitatea de baza in invatamantul superior, liceal sau special, in institutii juridice, de sanatate si
cultura, in aparatul administrativ al preIecturilor si primariilor din judetele Timis si Arad. Institutiile judetene si
municipale sunt reprezentate la cel mai inalt nivel, iar din partea Institutului Social Roman participa D.Gusti si
Al.Costin (9).
Este semniIicativ Iaptul ca discutiile privind necesitatea inIiintarii Institutului s-au purtat sub auspiciile
Scolii Politehnice, primul presedinte ales Iiind rectorul acestei institutii de invatamant superior (ing.dr. Victor
Blasian) iar cei doi vicepresedinti erau primarii municipiilor Timisoara si Arad (dr. Cornel GroIsorean si dr.
C.Radu), membrii activi Iiind, Iara exceptie, "diletanti in sociologie" dar nu si "diletanti in profesiile lor
care-i sileau la un contact nemijlocit si continuu cu realitatea vietii" (10).


211
In structura membrilor ISBC regasim intrepatrunderea diIeritelor domenii si Iactori sociali din viziunea moderna
a Iunctionalitatii societatii a proIesorului D.Gusti ce si-a cladit opera practica pe ideea legaturii stranse dintre
invatamant-cercetare-actiune sociala.
Cercul intelectualilor grupati in jurul ISBC era eterogen din punctul de vedere al substantei ideologice,
dar Institutul se declara explicit neutru Iiind interzis orice partizanat politic. Fara a intra in detaliile Statutului,
vom semnala doar ca Institutul Banatean - ca de altIel si Institutul Social Roman - si-a Iacut publica intentia de a
nu-si apropia simpatiile unui singur partid sau ale unui anumit partid (11).

Structura si functionalitate

Institutul Social Banat-Crisana a Iunctionat ca un corp unic, compus din sectii pe specialitati, coordonat
de un Comitet.
Structura pe sectii a cunoscut destule modiIicari datorate Planurilor de activitate dar si disponibilitatilor
si preocuparilor de cercetare ale membrilor sai (12). In sedintele de sectii se propuneau problemele prioritare
pentru Planul de activitate, se realiza instrumentarea pentru cercetarea sociologica, se analizau materialele
elaborate si se stabilea modul lor concret de valoriIicare.
Comitetul ISBC si-a asumat intreaga raspundere pentru inchegarea cadrelor organizatorice, stabilirea
cailor si mijloace lor de cercetare si actiune sociala, impunerea rezultatelor in atentia celor in drept, incurajarea
studiilor si sintezelor individuale si sprijinirea autorilor in valoriIicarea lor, interventia persuasiva pentru
inIiintarea si/sau pastrarea unor institutii de invatamant si cultura (13).
Cei 14 ani de activitate ai ISBC pot Ii grupati in cinci etape:

I. Etapa organizarii si cristalizarii principalelor modalitati de actiune, mai
1932 - martie 1934 (14).

Activitatea debuteaza cu o perioada de entuziasm si mobilizare de Iorte. Numarul membrilor activi
creste de la 45 la 265, sectiile isi deIinitiveaza obiectivele, problemele prioritare, cadrul teoretic si metodologic
de abordare si interventie.
Spre sIarsitul etapei, apreciindu-se ca "s-a ajuns la punctul critic al existentei Institutului cand el
trebuie sa dea probe convingatoare de viabilitate", se aproba Planul cercetarii de teren pentru primii doi ani
(1934-1935) si se Iac serioase pregatiri pentru prima campanie monograIica.

II. Etapa campaniilor monografice, martie 1934 - octombrie 1938 (15).

Adoptand directivele impuse de sociologia militans, ISBC "ajunge in mod logic sa-si puna probleme
specifice, arzatoare pentru Banat, probleme care sa fie in primul rand cercetate in vederea actiunii de
indreptare a relelor intalnite":


212
- "Consecvent programului sau, ISBC a luat sub lentila observatiei problema mult arzatoare a
depopularii descinzand la Belint (15 august - 2 septembrie 1934) si la Sarbova (15 august - 3 septembrie
1935);
- "In 1936, s-a oprit asupra fenomenului ciudat al desnationalizarii lente a elementului romanesc
de-a lungul Dunarii, in tinuturile pitoresti ale Clisurii. Deplasandu-se cu aproape 50 de membrii la
Pojejena (15 august - 3 septembrie) ISBC avea din nou de a face cu o realitate necunoscuta in tara" ;
- "In 1937 ISBC are alt obiectiv: examinarea situatiei colonistilor din Banat deoarece se constata
o completa dezorientare a guvernantilor si legiuitorilor". Din lipsa de Ionduri, aceasta campanie
monograIica nu s-a realizat ramanand doar in proiect;
- "In 1938, ISBC este preocupat de influenta industrializarii asupra taranului roman. Ce se-
ntampla cu muncitorul ieri agricultor - iata problema zilei si a viitorului !". Campania monograIica s-a
realizat la Ohaba Bistra in perioada 1 august - 4 septembrie.
Cercetarea de la Ohaba Bistra este considerata doar "un preambul deoarece "scopul propriu-zis este
examinarea influentelor metalurgiei grele, adica a industriei puternice de la Resita si Anina asupra
muncitorului roman". Cercetarea problemei muncitoresti Iiind considerata "o problema foarte grea, foarte
ampla a carei examinare necesita deja cunostinte speciale", investigatiile din vara anului 1938 sunt
considerate de Comitetul ISBC un Iel de "curs preparatoriu.
Toate aceste chestiuni au Iost examinate ca maniIestari sociale in cadrele istoric, geograIic, biologic si
in stransa legatura cu celelalte maniIestari sociale (16).
In maniera scolii monograIice de la Bucuresti, in timpul campaniilor s-a realizat o serie intreaga de
actiuni sociale, culturale, medicale, de educatie la care au participat si membrii comunitatilor respective.
Fiecare campanie monograIica s-a incheiat cu un Raport de cercetare intocmit dupa regulile clasice.
Din pacate, doar doua dintre monograIii au vazut lumina tiparului: ancheta monograIica din comuna Belint si
cea din comuna Sarbova, in 1938 si respectiv in 1939 (17).
Cum pentru ISBC cercetarea Iiecarei probleme sociale nu era un scop in sine, Iiecare campanie
monograIica s-a incheiat si cu un Memoriu care "formula problema in datele constatate asupra ei in teren,
masurile si remediile potrivite" (18).
Comitetul se lupta din greu sa impuna acest Memoriu atentiei celor in drept pentru ca remediile propuse
sa Iie adoptate.
ISBC considera ca prin studiile realizate in urma campaniilor monograIice a epuizat respectivele
probleme deoarece "au scos la iveala toata gama cauzalitatilor care a provocat si provoaca in anumite
comunitati aceste cangrene" (19). Cum raspunsul autoritatilor administrative centrale si locale intarzia sa se
arate, C.GroIsorean incepe o intensa corespondenta cu proIesorul D.Gusti prin care propune constituirea unui
sistem de interventie sociala bazata pe cercetare si actiune desIasurata in plan regional de catre diIerite institutii
precum institutele sociale regionale, ASTRA si Fundatiile Regale (20).

III. Regionala Timisoara a Institutului de Cercetari Sociale a Romaniei, 18
octombrie 1938 - 12 octombrie 1939 (21).


213
Sub eIectul Legii Serviciului Social, ISBC isi pierde autonomia si personalitatea juridica. Membrii sai
participa in cadrul programului Serviciului Social la cercetarea a 16 sate din Valea Almajului. Ei au totusi
mandria ca "serviciul social a adoptat in mod indirect sistemul finalist al cercetarilor sociale practicat de
noi atunci cand ne-a fost impus sa cercetam comunele din plasa Bozovici, judetul Caras, in vederea
transformarii acestei unitati administrative in plasa model" (22).

IV. Reanfiintarea si reorganizarea ISBC, 20 mai 1940 -21 mai 1942

Dupa desIiintarea pe neasteptate a Serviciului Social, Institutul banatean se trezeste dezorganizat si, in
consecinta, "s-a impus cu necesitate reorganizarea, ceea ce s-a si facut la data de 20 mai cand s-a
reconstituit ISBC revenind la vechea matca" (23).
Urmare a trecerii bugetului la Iondul centralizat si apoi a neclariIicarii de catre Fundatiile Regale a
situatiei Iinanciare rezultate dupa desIiintarea Serviciului Social, ISBC se conIrunta cu "grele framantari de
ordin material". Intre ISBC si institutiile centrale de proIil se creeaza o relatie noua "cat se poate de jenanta
si dureroasa, rezolvata cu destul de multa si stresanta dificultate" (24).
Lipsa de Ionduri si evenimentele din viata social-politica Iac imposibila deplasarea in echipa
monograIica. Cercetarea de teren este in aceasta etapa doar o prevedere programatica.
In 1941, pentru o singura zi (18 mai), membrii ISBC se deplaseaza totusi la Ghiroda (judetul Timis), in
lagarul Iostilor soldati iugoslavi, romani-timoceni "pentru a lua timp de cateva ore informatiuni de la acesti
frati ai nostri adusi in mijlocul nostru de vantul naprasnic al evenimentelor istorice". Era un prilej pentru
abordarea directa a problemelor romanilor din aIara granitelor tarii, realitate care a Iacut obiectul multor studii
documentare publicate anterior in R-ISBC (25).
Perioada 1941-1942 este marcata indeosebi de pregatirea pentru Jubileul ISBC - 10 ani de activitate.
Adunarea Iestiva si numarul special al R-ISBC sunt pentru membrii Institutului un prilej de bilant, de
autoevaluare. Se insista asupra necesitatii obiective care a determinat constituirea ISBC, rezultatele sunt
apreciate mai ales sub aspectul cercetarii si actiunii sociale. Cuvintele de salut si telegramele oIiciale vadesc
aleasa pretuire de care se bucura activitatea ISBC din partea unor institute nationale si regionale, a unor
personalitati de marca ale vietii romanesti (26).

V. Incercarea de supravietuire, mai 1942-1946

In conditii deosebit de vitrege, luptandu-se din greu pentru a-si mentine sediul si a gasi Iondurile
necesare, ISBC in cearca sa ramana in activitate.
Atentia specialistilor este indreptata aproape exclusiv spre realizarea a doua mari lucrari de cercetare
documentara: "Istoria Banatului" si "Realizarile din Banat in cei 24 ani de la Unirea cu Tara". Asumarea
si redactarea materialelor pentru aceste sinteze culturale il Iac pe C.GroIsorean sa aIirme intr-o scrisoare catre
D.Gusti "Cum vedeti, Domnule profesor, suntem discipolii Dvoastra sarguinciosi si credinciosi stand
neclintiti la datorie la coltul acesta de tara, din nou contestat, din nou periclitat" (27).


214
Tot in aceasta perioada se Iace si o ultima tentativa de organizare a cercetarii de teren. In vara anului
1942, intr-o Iormula restransa, echipa monograIica se deplaseaza la Naidas (judetul Caras) pentru "o ancheta
sociologica cu privire la literatura, muzica, port si obiceiuri". Problema avuta in atentie este de aceasta data
"amenintarea psiheii adevarate a poporului ce se va pierde fara o interventie in cunostinta de cauza"
(28).
In decursul anului 1945, ISBC isi suspenda activitatea oIiciala in urma rezultatelor Iinanciare deosebit
de precare. Membrii sai continua insa individual cele doua lucrari de sinteza astIel incat, in 1946, la reaparitia
Revistei Institutului,inventarul lucrarilor realizate este deosebit de bogat si-l determina pe C.GroIsorean sa
conchida: "Institutul si-a facut pe deplin datoria ! Speram ca in viitorul apropiat sa-si reia activitatea
neprecupetita" (29). Acest Iapt nu s-a intamplat niciodata ...
Dupa 1946, multi dintre membrii ISBC au Iost pusi sub cercetare pe motiv ca "au scris articole pro-
fasciste in presa" (30), iar asupra activitatii ISBC s-a asternut cunoscutul con de umbra si tacere.
Personalitatea culturala a Institutului Social Banat- Crisana

Datele de arhiva (caietele de insemnari, corespondenta), opiniile Iormulate explicit in coloanele R-
ISBC permit surprinderea liniilor de conduita care deIinesc personalitatea Institutului ca Iapt de cultura, locul si
rolul sau in dinamica culturii si constiintei nationale, subsistemul de norme si valori.
ISBC se situeaza pe pozitiile alternantei IilosoIiei sociale aplicative cu cea normativa. Exprimand
optiunea pentru imbunatatirea situatiei de la Granita de Vest prin reIorme sociale, el se inscrie pe linia
principiilor umaniste ce caracterizau in epoca cercurile liberale. Se sustine "necesitatea de armonizare a
interesului inividual cu cel general, al societatii" printr-un sistem de reIorme care sa conduca la o "forma de
organizare in care fiecare sa poata sa-si dezvolte integral si liber facultatile sale fara ca sa vatame ci,
dimpotriva, sa ajute altora si progresului social [...] framantarile sociale se nasc de pe urma nedreptatilor
si ele trebuiesc evitate intrucat servesc ca un izvor nesecat pentru dizolvarea societatii, miscari extremiste,
provoaca evenimente revolutionare" (31).
In cadrul demersului reIormator menit sa Iaca din Romania un stat modern, ISBC are constiinta
necesitatii raportarii actiunii la cunoastere prin Iundamentarea actiunii pe cunoasterea autentica. El se situeaza
explicit pe pozitiile exprimate si teoretizate deja de proIesorul D.Gusti - pozitia "sociologia militans",
"sociologia natiunii". Selectam din paginile R-ISBC: "Dupa cum doctorul trebuie sa cunoasca precis corpul
uman, la fel si politicianul, organismul social pe care trebuie sa-l guverneze. Cu leacuri de pura inspiratie,
fara cunoasterea temeinica a corpului social, omul politic nu va putea contribui nici la conservarea lui, cu
atat mai putin sa-i determine un progres; cu alte cuvinte, politica noastra trebuie sa evolueze intr-o arta
pozitiva in locul celei empirice, de inspiratie de astazi" (32) "Legile tarii trebuie bazate pe realitati sociale,
iar realitatile sociale ca aparenta de multe ori inselatoare necesita cercetari anevoioase si temeinice. Deci
legiuitorul trebuie sa se fereasca de observatiile fugitive facute in inspectii de organele administrative".
Continuator meritoriu al seriei constitutive ardelene a sociologiei romanesti, indeosebi in directia
deschisa de A.C.Popovici, Al.Mocioni, V.Goldis (34), ISBC se incadreaza ca un curent stiintiIic in doctrina
nationalista romana. "Doctrina nationalista nu mai poate fi rodnica nici in discursuri, nici in poezie, ci
numai in cunoasterea stiintifica, precisa a fortelor de care dispunem; cand cultura este o actualizare a


215
potentelor pe cari darnicia firii ni le-a sadit in suflet, incercarea de a o cunoaste - azi cand momentul
istoric ne permit sa ne dezvoltam integral - poate fi socotita o fapta national-culturala" (35).
Pentru membrii ISBC "etnicul nu este forma ci fond" ,romanismul lor nu este producator de IilosoIie
ci de pedagogie nationala: "n-am vrut sa fac filosofie ci dascalie" aIirma C.GroIsorean intr-o scrisoare catre
Ctin Radulescu-Motru (36).
In lupta cu revizionismul maghiar si tendintele iredentiste, ISBC adopta Iatis o pozitie totodata
deIensiva si oIensiva. Studiile documentare de istorie locala publicate "pentru a apara si legitima o granita",
se doresc "arme de lupta pentru combaterea propagandei straine utilizate fara reticente" pentru ca
"adevarul odata constatat si comunicat public, chiar musamalizat isi revendica influenta psihica asupra
populatiei autohtone" (37).
Se cuvine Iacuta si precizarea ca niciodata in paginile R-ISBC nu s-au scris articole pro-Iasciste,
aceasta atitudine Iiind absolut incompatibila cu nationalismul romanilor banateni (38).
Tinand cont de realitatea etnica a Banatului, ISBC si-a propus ca obiectiv programatic "integrarea
nationalitatilor in progresul social romanesc, maniIestarile sovine, xenoIobe Iiindu-i straine: "Vrem sa
asiguram conditii de colaborare, de apropiere sufleteasca de mobilizare a tuturor fortelor pentru progres,
constienti fiind de valoarea internationala a acestui demers". "Statul roman este dator fata de
nationalitatile noastre sa aiba o atitudine de dreptate si umanitate dar si nationalitatile sunt datoare sa nu
se abata de la regula sociologica a integrarii universale pentru ca orice abatere intoxica organismul
sanatos al statului " (39).
Mandria banateana - reIlex al constiintei valorii - razbate din majoritatea materialelor care, chiar daca
nu sunt explicit polemice ii au totusi in vedere pe cei care, abordand problematica Romaniei Mari, exclud
Banatul din sIera lor de interes. Se impune si aici precizarea ca "mandria banateana" nu a Iost niciodata asezata
inaintea mandriei nationale - de roman -, banatenii dorind a Ii judecati in context national dar in speciIicitatea
lor, cu recunoasterea valorilor speciIice (40).
In conceptia ISBC, satul este o perspectiva de cercetare in directia careia "nici o initiativa nu este de
prisos" deoarece "factorul adevarat al intregii culturi omenesti este nationalitatea iar icoana cea mai
adevarata a neamului cel mai bine s-a pastrat la sat" (41). "Neamul romanesc si-a asigurat suprematia in
Banat cu plugul, harnicia si darzenia taranului" (42), dar "Vremurile de azi se deosebesc profund de
vremurile din trecut si ca exterior si ca interior: fara ca sa vrem ne-am trezit cu niste probleme culturale,
sociale, economice la sate, probleme a caror rezolvare are o influenta decisiva asupra neamului intreg si a
viitorului nostru ca natiune".
Faptul ca membrii ISBC declara explicit ca, pentru cunoasterea problemelor satului banatean, este
necesara cercetarea stiintiIica si se pregatesc eIectiv in vederea Iiecarei campanii monograIice este un alt
element al sistemului de norme si valori al Institutului care trebuie semnalat si apreciat la justa sa valoare:
"cercetarea economico-sociala a satului presupune o conceptie unitara cu privire la viata desfasurata si o
tehnica de prindere a fenomenelor urmarite" (44).

Metoda monografica in conceptia Institutului Social Banat-Crisana


216
Conditiile speciIice, obiective de structura si Iunctiona-litate, au condus spre o noua Iormula de
monograIie: studiul unei probleme prioritare realizat in numai 1-2 localitati semniIicative luandu-se in calcul
toate determinarile si inIluentele, pe cadre si maniIestari (45). Din punct de vedere teoretico-metodologic,
monograIiile ISBC reprezinta una din primele alternative Iormulate explicit la monograIia integrala a Scolii de
la Bucuresti.
La o analiza superIiciala, cercetarea monograIica in varianta ISBC nu se deosebeste prea mult de
modelul clasic.DesIasurarea campaniilor monograIice respecta si ea schema traditionala. Realizarile din teren
situeaza campaniile monograIice ale ISBC intr-o pozitie intermediara intre activitatea echipelor studentesti si
genul consacrat de Institutul Social Roman. Studiile publicate de ISBC se prezinta ca adevarate monograIii ale
localitatilor cercetate. Ele oIera "o imagine fidela a realitatii sociale din sat, la suprafata si in adancime, in
total si in parte, asupra fiecaruia dintre fenomenele sociale (sanatate, viata economica, religioasa,
administrativa, obiceiuri, folclor, agricultura), in cadrele respective (istoric, geografic, biologic, social,
psihic" (46).
Inovatia ISBC este insa radicala:
- In locul cercetarii Iiecarui cadru si a Iiecarei maniIestari ca atare, in sine, s-a nascut o paradigma care
propune concentrarea eIorturilor sociologiei si a celorlalte stiinte particulare pentru luminarea procesului
Iundamental care s-a constituit in "problema Iierbinte" si necesita cunoastere aproIundata in vederea interventiei
sociale (depopularea, desnationalizarea, inIluenta negativa a urbanizarii si industrializarii asupra taranului
roman, degradarea culturii populare);
- Devierile de la monograIia exhaustiva puneau sub semnul intrebarii unele Iundamente teoretice ale
acesteia, ca de pilda egala indreptatire a tuturor dimensiunilor realitatii sociale la explorarea pana la epuizare.
Noua Iormula pastreaza schema gustiana a cadrelor si maniIestarilor dar ii incorporeaza o alta semniIicatie
indicativa: intregul material adunat trebuie sa se constituie intr-un indicator complex al contextului social.
Functionalitatea sa nu mai este sa caracterizeze satul ca unitate sociala ci sa arunce lumini din unghiuri diIerite
asupra problemei cercetate pentru a spori cunoasterea si a contribui la explicitare;
- Rasturnarea de optica mentionata a provocat reactii in lant caci era Iiresc ca in atare viziune sa se
opereze si o ierarhizare de importanta a insasi contributiei cadrelor si maniIestarilor la cunoasterea obiectului
cercetat monograIic - situatie absolut inedita pentru programul cercetarii la acea data. AstIel, in studiul
problemei depopularii, la Belint si Sarbova, populatia abordata sub aspect demograIic, statistic, medico-social,
psihologic si spiritual detine o pondere sporita Iata de celelalte cadre si maniIestari (47), (n.a. ierarhizarea
prioritatilor explicative era criteriul alcatuirii echipelor de cercetare si nu "disponibilitatea si preocuparile
membrilor ISBC" (48);
- O alta modiIicare a schemei originare este orientarea strategica a elementelor constitutive a cadrelor si
maniIestarilor spre luminarea procesului cu statut de centralitate. Este interesanta optiunea de a cerceta realitatea
sociala in cat mai multe situatii care pot aduce un spor de cunoastere a domeniului: "am primit dispozitia sa
ma ocup de alimentatia populatiei locale alergand la munca campului, a padurii, la nunti, nedee, pomeni
etc. pentru a cerceta sistemul alimentatiei, felul de aprovizionare si pregatire a mancarurilor ca si
ceremonialul legat de practica si credintele in servirea si oferirea mancarurilor in diferite ocazii" (49).


217
Orientarea Iinalista a cercetarii a determinat rezultate notabile la nivelul descrierii: "In definitiv, ce
este sociologia ? Daca nu fotografierea vie a vietii rurale ? ... astfel, monografiile ISBC sunt monografii
aplicate" (50). Rapoartele monograIistilor insista pe prezentarea descriptiva a unor grave situatii sociale,
economice, culturale carora le propun pe aceasta baza "solutii documentate" . Sinteza rapoartelor individuale
nu vizeaza decat in rare cazuri analiza sociologica, ramanand la nivelul ierarhizarilor de situatii dupa gravitatea
lor si/sau posibilitatea de interventie. Din acest punct de vedere, lucrarile de cercetare elaborate de membrii
ISBC se situeaza mai mult in spatiul sociograIiei decat in cel al sociologiei.
In viziunea ISBC, sociologia se bazeaza in primul rand pe observatia directa, participativa dar
concluzia calitativa a anchetatorului trebuie completata si integrata cu inIormatiile Iurnizate de statistica.
Activitatea biroului statistic coordonat de Traian Biraescu era considerata deosebit de importanta pentru
instrumentarea si documentarea tuturor cercetatorilor. Se considera de asemenea ca "se cuvin supuse analizei
sociologice si produsele literare si artistice deoarece ele "oglindesc fidel si iremediabil toate ce se petrec in
inconstientul si subconstientul psiheii poporane caci, oricat ne-am stradui sa desprindem realitatile
spirituale prin monografii satesti sau urbane sau prin statistici, nu am descoperi taina vietii spirituale si
de aceea cercetatorul trebuie sa supuna unui examen nu de critica literara, estetica ci social-politica sau
daca vreti sociologica, aceste produse" (51).
Desi numai doua dintre monograIiile ISBC au vazut lumina tiparului, prin diIerite materiale rezultate
din prelucrari partiale a datelor de cercetare prezente in toate numerele R-ISBC s-a realizat inIormarea cititorilor
cu acutele probleme sociale ale Banatului. Pe drept cuvant, membrii ISBC puteau Ii mandri de rezultatele
obtinute pe acest plan: "rasfoind colectia revistei Institutului Social Banat-Crisana, vazand manifestarile
de aiurea stimulate si fundate pe concluzii si date preluate din Revista Institutului, avem satisfactia sa
credem ca maine pe baza Revistei, cronicarul provinciei va consemna rezultatul intreg al muncii noastre -
o scoala a gandirii politice a Institutului Banat- Crisana" (52).
In paginile revistei "Sociologie romaneasca", activitatea monograIica a ISBC este deosebit de bine
apreciata:
- "Fara de nici o exagerare trebuie sa recunoastem, ca gratie acestui institut cateva dintre
problemele Banatului au fost ridicate pe plan national ajungand a fi dezbatute in intreaga presa a
Capitalei cat si in Consiliile de Ministri. Astfel, activitatea aceasta colectiva a obtinut cel mai frumos
certificat de la organele cele mai competente" (53);
- "Incheind fiecare campanie monografica prin redactarea unui memoriu care sa formuleze
problema constatata, masurile si remediile gasite a fi cele mai potrivite si luptandu-se din greu sa impuna
atentiei celor in drept acest memoriu, ISBC a demonstrat utilitatea pe care o pot avea pentru conducerea
natiunii cercetarile facute de oameni de stiinta in a oferi un program concret de realizari de ordin
economic apoi social si cultural in sprijinul guvernarii" (54);
- "Postulatul staruitor sustinut de conducatorii ISBC ca imprejurari speciale, de regiune de
granita impun pentru Banat un regim special deschide perspectiva acelei administratii diferentiate de
care are nevoie tara noastra. O astfel de administratie nu ar primejdui unitatea tarii daca este aplicata in
cunostinta de cauza [...]; mladierea aceasta a administratiei presupune informarea conducatorilor asupra


218
nevoilor locale si regionale [...] Azi cand legatura dintre deputat si tinut este foarte slaba, functiunea
aceasta nu poate fi indeplinita decat de institute regionale cum este Institutul Social Banat-Crisana" (55);
- "Inovatia conducerii Institutului de a cere cercetatorilor sa determine si remediile neajunsurilor
semnalate, a atasat mult de tinut intelectualitatea banateana realizand o adevarata opera de pedagogie
nationala [...], banatenii au ajuns asa ca in numai cativa ani sa cunoasca dar sa se si simta responsabili
pentru starea provinciei lor natale; s-a trezit interesul si simtul raspunderii pentru problemele regiunii si,
concomitent, pentru cele obstesti, ale natiunii" (56);
- "A incercat sa trezeasca sufletul adormit al Banatului si a reusit avand viziunea clara ca
emanciparea culturala va atrage dupa sine si emanciparea politica" (57);
Realizarile remarcabile ale ISBC au impus in constiinta intelectualilor banateni dar si a vietii stiintiIice
nationale, personalitatea de exceptie a avocatului Dr.Cornel GroIsorean care "a intrupat o actiune si a realizat
o opera, in primul rand o opera monografica - cunoasterea realitatii satelor noastre. Poate un inceput dar
o formidabila energie a fost pusa in slujba satului" (58);

Recuperarea culturala si sociologica a experientei Institutului Social Banat-
Crisana

Chiar dupa 1960 cand incepe oIicial recuperarea traditiilor Scolii monograIice de la Bucuresti si
reIeririle la activitatea ISBC, se impun "pentru a intelege mai bine fenomenul de raspandire in tara a
conceptiei despre monografia sociologica dar si relatiile ISR cu celelalte institute de cercetare socotite
filiale" (59), materialul de exegeza a ramas deosebit de sarac ceea ce impune recuperarea sociologica si
culturala a experientei Institutului Social Banat-Crisana.

I. Din perspectiva evolutiei stiintei sociologice romanesti, existenta ISBC ca institut social regional,
Iiintand in paralel cu ISR, este semniIicativa deoarece:
- verifica ipoteza "colegiului invizibil" Desi ISBC se declara cu insistenta si mandrie banateana
independenta Iata de ISR, aplicand tehnica citarilor observam ca in cele 37 aparitii ale R-ISBC, reIeririle sunt
orientate cu preponderenta spre exterior (numai 3,8 din ele sunt la alti autori membri ISBC si 2,5 sunt
autocitari) si, din acestea, peste 5/6 se Iac la lucrarile si activitatea ISR;
- poate fi considerat "un semn de maturitate" Proiectele ISBC n-ar Ii putut sa apara si sa reziste 14
ani doar prin mobilizarea entuziasta a intelectualilor banateni. Ele au Iost posibile numai datorita climatului
psihosocial Iavorabil, prin inter-inIluenta si sprijin reciproc, colegial intre cele doua institute sociale.
Comunicarea dintre ISBC si ISR este continua atat in cadrul structurilor Iormale (participari reci proce la
activitati, corespondenta oIiciala) cat si in planul structurilor inIormale (intalniri, corespondenta neoIiciala,
amicala chiar). Desi a existat o perioada de grava deteriorare a relatiilor oIiciale dintre cele doua institutii,
legatura lor inIormala nu s-a rupt niciodata;
- este unul din indiciile "cresterii exponentiale si logistice". Institutul Social Banat-Crisana
constituie intr-o mare masura obiectivarea adevarurilor stiintiIice generale promovate de Scoala Sociologica de
la Bucuresti. A-i nega originalitatea si a-l considera doar o aplicatie destul de inexacta a modelului ISR,


219
inseamna a limita contributia Scolii de la Bucuresti doar la Iondarea unor institutii de cercetare si actiune sociala
cvasiidentice si a nu evidentia si valentele ei de a constitui un climat teoretico-metodologic in cadrul caruia este
deja posibila diversiIicarea - varianta regionala.
II. Fireste, modelul de cercetare si actiune al Institutului Social Banat-Crisana are multe neimpliniri.
Unele dintre ele au Iost sesizate chiar de membrii ISBC dar consideram ca, la acest moment, nu mai este atat de
important sa insistam asupra Iaptului ca "ei n-au formulat concluziile care se impuneau, n-au mers pana la
cercetarea cauzelor care au indus acele stari, n-au reusit sa se constituie in adevarate echipe
interdisciplinare" (60). Realitatile sociale, culturale, stiintiIice ale momentului au impus, la urma urmei, nu
numai inIiintarea si Iiintarea Institutului ci si limitele sale ! Alte realitati sociale, culturale, stiintiIice - cele din
zilele noastre - se impun si impun modelele de cercetare ale contemporaneitatii. Dar si astazi, activitatea ISBC
poate oferi un model de daruire si responsabilitate stiintifica si civica pentru intelectuali intrucat:
- Din nou putem spune, asemeni primului presedinte al ISBC: "Viata ne chiama pe un teren de
realizari, misiunea noastra fiind sa conducem un mecanism social pe care nimeni nu l-a studiat, avand
exigente pozitive si multiple cari trebuiesc cu atat mai vartos cercetate cu cat se largeste orizontul
fiecaruia dintre noi si cu cat structura sociala si politica a statului nostru modern se complica" (61);
- Constituirea de institute regionale care "sa descopere si sa promoveze valorile locale creatoare de
energii" pe care apoi, "sa le incadreze in ritmul general al vrerii romanesti". Astazi, ca si in timpul ISBC
"nu inseamna sa ne retragem intre zidurile chinezesti al regionalismului" ci, dimpotriva, "daca fiecare va
milita pentru prosperitatea regiunii in care traieste, atunci si numai atunci va inainta, va prospera Tara
intreaga, totalitatea neamului intreg" (62). Textul poate ca suna prea patetic dar aceasta nu-i stirbeste,
credem, valabilitatea si viabilitatea.

III. In spiritul pragmatic al membrilor Institutului Social Banat-Crisana, consideram ca
recuperarea sociologica a modelului ISBC nu ar viza neaparat tiparirea unei monograIii - deosebit de necesara
de altIel - ci, mai ales, veriIicarea in practica cercetarii sociologice generale a ceea ce - teoretic vorbind -
consideram ca reprezinta elementele de rezistenta in contemporaneitate a modelului de cercetare si actiune
al ISBC:
- Institutul Social Banat-Crisana si-a propus si nu a creat nici oameni politici, nici oameni de stiinta ci
le-a organizat activitatea, le-a usurat-o si, nu odata chiar le-a Iacut-o posibila. A oIeri un cadru pentru
desIasurarea unei activitati colective si originale pentru specialisti din cele mai diIerite domenii de activitate este
Iara indoiala o intreprindere deosebit de meritorie - mai ales cand acest cadru dureaza aproape 14 ani !
- "Institutia" ISBC este un model de organizare riguroasa in care nimic nu este lasat la voia
intamplarii. Conducerea sa nu se margineste la rezolvarea problemelor administrative si de protocol ci,
autoritatea charismatica a membrilor sai asigura o integrare dinamica in conIormitate cu imprejurarile deloc
prielnice.
- Orientarea pragmatica, de tip "sociologia militans", depaseste cadrul declaratiilor si constituie insasi
ratiunea de a Ii a Institutului ce se comporta ca "un serviciu de profilaxie stiintifica pentru apararea si
dezvoltarea adevaratei entitati a Banatului" (63).
- Echipele interdisciplinare ale ISCB, cuprinzand specialisti din diIerite domenii de activitate (2/3
dintre ei erau doctori in stiinte) adoptand metoda sociologica pentru raportarea la realitate recunosc explicit


220
ca "nu este suficient sa ai entuziasm si dorinta de cercetare" (64) si ca atare sunt pregatite temeinic pentru
acest tip de abordare a problematicii.
- Valentele teoretice dar mai ales practice ale primei variante Iormulate explicit la monograIia
exhaustiva a Scolii de la Bucuresti sunt inca insuficient explorate si recuperate sociologic: abordare
monograIica a unor colectivitati restranse in care se maniIesta acut semniIicativ probleme care necesita
interventie de tip reIormator s-a vadit a Ii o cale destul de eIicien ta pentru "sesizarea celor in drept".
- Mai mult decat atat, Institutul Social Banat-Crisana nu si-a limitat preocuparile la documentare-
cercetare-valoriIicare ci, dimpotriva, membrii sai au participat intens la viata comunitatii, au declansat si
organizat o adevarata miscare culturala, de educatie civica.

IV. Materialele elaborate de Institutul Social Banat-Crisana cuprind constatari care, chiar daca
nu sunt stiintiIic Iormulate, sunt si raman de o inalta valoare sociologica. Ele reproduc Ioarte multe materiale
brute, neprelucrate (declaratii ale subiectilor, ample citate din documente, studii, articole ale timpului) oIerind
prilejul - rar de altIel - de a Iace o analiza comparata a starii comunitatilor si Iaptelor sociale studiate de echipele
monograIice ale ISBC cu starea lor actuala. Este astIel posibila identiIicarea unor tendinte ale evolutiei istorice a
societatii noastre si a unor mecanisme generale de transIormare in miscare sociala, receptandu-se, peste timp,
mesajul lui Cornel GroIsorean: "in felul acesta, cititorul, dar mai ales viitorul sociolog va avea posibilitatea
sa se adanceasca singur si direct in realitatea acestei regiuni" (65).
REFERINTE BIBLIOGRAFICE :

1. "Prin revista institutului, prin ciclurile de conIerinte, dar mai ales prin cercetarile concrete de teren
eIectuate, Institutul Social Banat-Crisana a realizat o sinteza a vietii banatene alcatuita din
imboldul celui mai curat idealism local, prin Iorma pozitiva si munca organizata" - Boldis
Emil , R-ISBC, An X, mai-august 1942, p.315:
2. Selectam doar cateva din aceste reIeriri: Neamtu Octavian,
Institutele sociale regionale, An I, nr.1, ian. 1936, p.32-33; Herseni Traian, Cercetarile
monograIice ale echipelor si institutelor sociale, An I, nr.12, dec.1936, p.37, F.Fl, Revista
institutului Social Banat-Crisana, An II, nr.9-10, sept.-oct.1937, p.488, Golopentia Anton
,Doua centre regionale de organizare romaneasca si de documentare, An.II, nr.11-12, nov.-
dec.1937, p.529-532, *** Institutul Social Banat-Crisana, An.III, nr.4-6, apr.-ian.1938,
p.282, Georgescu Mitu, Institute sociale regionale. Istoric, activitate, perspective, An III,
nr.7-9,iul.-sept. 1938, p.388-392, Botis Emil, Institutul Social Banat-Crisana. Activitatea
institutelor sociale regionale, An III, nr.7-9 iul.-sept.1938, p.413-415, *** Revista
Institutului Social Banat- Crisana. Fascicola I, An VI ,nr.22-23, An III, nr.7-9, iul.-sept.
1938, p.423, *** Revista Institutului SocialBanat-Crisana, An VI, nr.24, oct.-dec., An III,
nr.10-12, oct.-dec.1938, p.604-605; Dogaru Dumitru, Revista Institutului Social Banat-
Crisana, An VII, nr.25 1939, An IV, nr.4-6 april.-ian.1939, p.344-345; Stahl H.H., Revista
Institutului Social Banat-Crisana. Buletin Istoric (Anul XI ,iul.-aug.1943, Timisoara), An V,
nr.1-6,1943, p.285-287;


221
3. Apud Costea SteIan, Larionescu Maria, Ungureanu Ion ,Sociologie Romaneasca contemporana,
Ed.StiintiIica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983.
4. Gusti Dimitrie, Sociologie romaneasca (editorial), Revista Sociologie romaneasca, An I, nr.1, ian.1936, p.3;
Cu acelasi prilej, D.Gusti aIirma: "In chipul acesta sociologia nu mai este socotita ca o
disciplina menita sa se dezvolte - numai in cadre scolare, ci ca o preocupare, ca o menire
culturala si sociala mai larga"(p.4) si "In general ne gandim la cunoasterea tarii prin
cercetari directe si amanuntite. Cu aceleasi scopuri, restranse insa la regiuni anumite si in
stransa legatura cu Institutul Social Roman, au luat Iiinta un Institut Social Banat-Crisana la
Timisoara si altul in Basarabia, cu sediul la Chisinau" (p.7);
5. Nemoianu Petre , Pe marginea jubileului Institutului Social Banat-Crisana, in R.-ISBC, An X, mai-
aug.1942, p.293;
6. ConIorm Proces verbal, Arhiva istorica a Muzeului Banatului, Timisoara, Iond ISBC;
7. GroIsorean Cornel, O mica retrospectiva, in vol. "Ancheta mono-graIica in comuna Belint, TipograIia
Romaneasca, Timisoara, 1938, p.1;
8. ConIorm InIormare (C.GRF) Arhiva istorica a Muzeului Banatu-lui, Timisoara, Fond ISBC:
9. ConIorm Arhiva statului, Iond Persoane Juridice dosar 2981/1932, Iil.11-12 si R-ISBC, An I, nr.1, p.30-35;
10. ConIorm Raport de activitate, mai 1938 ,Arhiva istorica a Muzeului Banatului, Timisoara, Iond Institutul
Social Banat- Crisana;
11. Neutralitatea politica, aIisata chiar din Proiectul de Statut trebuie inteleasa atat ca expresie a dorintei "de a
nu se ajunge in situatia depreciata a unor institutii culturale aIlate la remorca partidelor
politice" (conIorm Proces verbal ConsIatuire) dar si ca o incercare de a evita dezbinarea in
randul membrilor sai si, in acelasi timp ca o atitudine ce avea menirea sa acrediteze ideea ca,
la baza activitatii institutului sta spiritul sau critic, obiectiv stiintiIic.
12. La inIiintare Institutul Social Banat-Crisana avea urmatoarele sectii: 1. politica sociala si sociologie; 2.
medico- sociala; 3. cultural-artistica; 4. probleme al minoritatilor; 5. sectia culturala Arad.
In prima perioada de existenta, cercetarile juridice sunt preluate de Cercul Juridic Banatean
iar din sectia economica, Iinanciara, tehnica si agricola nu Iunctiona decat o subsectie
constituita la solicitarea expresa a Asociatiei meseriasilor, comerciantilor si muncitorilor
romani din Timisoara. La Iinele anului 1934 Iunctionau toate sectiile prevazute in Statut: 1.
economica, Iinanciara, tehnica si agrara; 2. politica sociala si sociologie; 3. cultural-artistica;
4. studii urbanistice si administrative; 5. juridica; 6. probleme minoritare; 7. medico-sociala;
In perioada transIormarii Institutului Social Banat-Crisana in Iiliala, institutul isi avea
sectiile organizate analog cu Iorul central (1. geograIica, 2. biologica, 3. istorica, 4.
religioasa, 5. culturala, 6. economica, 7. juridica cu subsectia stiinte politice si
administrative, 8. urbanism si ruralism, 9. minoritara si a romanilor de peste hotare). La
structura impusa, ISBC adauga sectia sanitara si sectia de etnograIie si Iolclor. In 1940, la
reluarea activitatii autonome se reconstituie doar doua sectii (1.istorie; 2.etnograIie si
Iolclor;). Lor li se adauga apoisectia etico-juridica si subsectia de industrie casnica, existand
intentia constituirii unei sectii de invatamant.


222
13. ConIorm Proces verbal de activitate - (anuale), 1933-1938, 1940-1946 - Arhiva istorica a Muzeului
Banatului Timisoara, Iond ISBC.
14. ConIorm R-ISBC, An I, nr.2-6, 1933, p.63-85 si R-ISBC, An II, nr.6-9,1934, p.85-91;
15. ConIorm R-ISBC, An III, nr.13, 1935, p.162-170; R-ISBC, An IV, nr.16, 1934, p.1o6-1o8; R-ISBC, An V,
nr.19-20, 1937, p.80-82 si R-ISBC, AnVI, nr.20, 1938, p.124-127;
16. ConIorm GroIsorean Cornel, Raport de activitate, R-ISBC, An VI, 1938, p.124;
17. Ancheta monograIica in comuna Belint, TipograIia romaneasca, Timisoara, 1938,412p. si Ancheta
monograIica in comuna Sarbova, TipograIia Nationala, Bucuresti, 1939, 392 p.;
18. Botis Emil , R-ISBC, An X, mai-aug.1942, p.325;
19. Veverca I., Destin romanesc in Banat, R-ISBC, An X, mai-aug.1942, p.310;
20. GroIsorean Cornel, Scrisori adresate proIesorului Dimitrie Gusti la 26 octombrie 1935, 7 Iebruarie 1936,
Iragment nedatat - Arhiva Muzeului Judetean Resita, (Iond C.GRF);
21. ConIorm unor documente din aceasta perioada donate de Dna Elena Secosan si GroIsorean Cornel, Caiete
de insemnari - aug.1939, MJ-Resita;
22. Botis Emil, R-ISBC, An X, mai-aug.,1942, p.315;
23. ConIorm R-ISBC, An IX, mai-aug., 1941, p.272-274;
24. ConIorm Adresa oIiciala de la Institutul de Stiinte Sociale al Romaniei - 6 mai 1940 si R-ISBC, An IX,
1941, p.272-274;
25. Materialele rezultate din aceasta scurta investigatie au Iost publicate in R-ISBC, An IX, 1941, p.248-272;
26. Revista Institutului Social Banat-Crisana,Jubileu - 10 ani de activitate, - NUMAR ANIVERSAR -
mai/aug.1942 si telegrame, scrisori, Arhiva istorica a Muzeului Banatului, Iond ISBC;
27. GroIsorean C., Scrisoare catre D.Gusti, 17 iunie 1943, MJ-Resita;
28. Lucrare aIlata in manuscris la Muzeul Judetean Resita, apreciat de D.Gusti, care de altIel ii propune si
titlul intr-o scrisoare catre C.GroIsorean din 21 oct.1943;
29. R-ISBC, An XIV, ian.-iulie 1946, p.2;
30. ConIorm GroIsorean C., Memoriu justiIicativ inaintat Baroului Avocational Timisoara (manuscris, MJ-
Resita, 30 apr., 1945);
31. Brudariu Adrian, Politica sociala, conIerinta publica, 24 Iebr.1933;
32. Botis Emil , R-ISBC, An X, 1942, p.338;
33. Nemoianu Petre, R-ISBC, An III, 1935, nr.13, p.47-48;
34. Vezi Ungureanu Ion, Idealuri sociale si realitati nationale, Edit.Stiint. si Enciclopedica, Buc., 1988, p.288-
315;
35. Brudariu Adrian, R-ISBC, An I, 1933, nr.2-6, p.85;
36. GroIsorean C., Scrisoare catre Constantin Radulescu-Motru, 1943, MJ-Resita;
37. Neagu Ion, R-ISBC, An X, 1942, p.298;
38. O analiza relativ completa a Ialsitatii acuzelor de Iascism care s-au adus membrilor ISBC dupa 1947 poate
Ii axata si pe datele extrase de Ruja Gheorghe, Contributia ISBC la dezvoltarea sociologiei in
revista Viitorul Social, sept.-oct., 1982, p.631-637;
39. Brudariu Adrian , R-ISBC, An I, 1933, nr.2-6, p.72;
40. Vezi si Oallde Petre , Lupa pentru limba romaneasca in Banat, Editura Facla Timisoara, 1983;


223
41. Neagu Ion, R-ISBC, An X, 1942, p.297;
42. Veverca Ion, R-ISBC, An X, 1942, p.303-310;
43. Cioroianu SteIan, R-ISBC, An XI, 1943, pg.237;
44. Cocarlan Paul, R-ISBC, An VII, 1939, nr.25, pg.71;
45. Botis Emil, R-ISBC, An X, 1942, pg.322;
46. GroIsorean Cornel, O mica retrospectiva, Vol.Ancheta MonograIica in comuna Belint, Op.cit., pg.23;
47. ConIorm sumarelor volumelor monograIice publicate;
48. ConIorm Caietelor de insemnari - (MJ Resita) - si amintirilor Dnei Elena Secosan (Naidas 1982), echipa
monograIica se stabilea dupa disponibilitatile de timp ale membrilor ISBC, dar domeniile de
cercetare reprezentate vizau prioritatile explicative ale temei si nu preocuparile personale - ce
puteau Ii satisIacute doar in aIara programului stabilit de Comitet;
49. Secosan Emilia, Ganduri la o aniversare, comunicare rostita la maniIestarea "Doina Naidasului", Naidas,
1982, manuscris;
50. Botis Emil, R-ISBC, An X,1942, pg.310;
51. GroIsorean Cornel, Trei poeti, R-ISBC, An X, 1942, pg.277;
52. Neagu Ion, Dupa 5 ani de activitate, R-ISBC, An V, 1937, nr.19-20, pg.79;
53. Botis Emil, Art.cit., pg.414;
54. Neamtu Octavian, Art.cit., pg.32;
55. Golopentia Anton, Art.cit., pg.531;
56. Ibidem, pg.532;
57. Georgescu Mitu, Art.cit., pg.390;
58. Athanasiu Gheorghe, R-ISBC, An X, 1942, pg.296;
59. Badina Ovidiu,Dimitrie Gusti, Contributii la cunoasterea operei si activitatii sale, Editura StiintiIica,
Bucuresti, 1965, p.130-134;
60. Badina Ovidiu, Cercetarea sociologica concreta. Traditii romanesti, Editura politica, Bucuresti, 1966,
pg.134;
61. Balasian V., Cuvantarea rostita cu prilejul inaugurarii localului ISBC (Arhiva istorica a Muzeului
Banatului, Iond Institutul Social Banat-Crisana);
62. Botis Emil, R-ISBC, An X, 1942, pg.22-23;
63. Neagu Ion, R-ISBC, An X, 1942, pg.298;
64. Raport de activitate, R-ISBC, An III, 1935, pg.86;
65. GroIsorean Cornel, R-ISBC, An XIV, 1946, pg.2;


224

13. CERCETAREA SOCIALA DIN TRANSILVANIA SI
BANAT - Andrei Negru

Initiator si promotor al cercetarii sociale multidisciplinare, Dimitrie Gusti a Iost preocupat, in egala
masura,si de crearea unui cadru institutionalizat de dezbatere si studiere a problematicii societatii romanesti,
aIlata in primele decenii ale secolului nostru intr-un amplu proces de transIormare si modernizare.
Miscarea stiintiIica si culturala desIasurata sub egida sa in cadrul Institutului Social Roman din
Bucuresti a stimulat interesul pentru investigarea realitatii sociale in randul intelec tualitatii din diIerite zone ale
tarii. Ea a determinat crearea unor asociatii si institutii de cercetare mai mult sau mai putin viabile, mai mult sau
mai putin independente in raport cu Institutul Social Roman, mai toate, insa, inspirate de activitatea acestuia si
sprijinite stiintiIic si moral de catre D.Gusti. Amploarea acestui Ienomen de contagiune si de descentralizare a
cercetarii sociale romanesti a Iost evidentiata in anul 1938, atunci cand, prin eIectul Legii pentru Serviciul
Social, au putut Ii inIiintate, in urma concentrarii si Iederalizarii tuturor Iortelor de cercetare existente in
momentul respectiv, sapte Regionale ale Institutului de Cercetari Sociale al Romaniei. Rezultatele obtinute de
catre aceste Regionale in campaniile de teren desIasurate in anii 1938-1939 pe baza planului si a metodologiei
stabilite de catre conducerea Institutului de Cercetari Sociale al Romaniei au Iost determinate de potentialul de
cercetare si de experienta anterioara in domeniu a institutelor care au constituit nucleele organizatorice ale
respectivelor regionale, asa cum au Iost Institutul Social Banat-Crisana din Timisoara sau Sectia social-
economica a "Astrei" din Cluj.
Aceste institutii specializate de cercetare sociala n-au aparut in Trasilvania si Banat pe un teren viran.
Ele au Iost rezultatul unei activitati relativ intense in acest domeniu, ca si a unei actiuni sustinute de intemeiere a
unui cadru organizatoric, care sa Iaciliteze si sa coordoneze eIorturile celor dornici si interesati de abordarea,
prin investigatii directe, a realitatii sociale. Se poate observa si in cazul celor doua zone un proeces paralel de
evolutie a cercetarii sociale si a cadrului organizatoric al acesteia. AstIel, evolutia cercetarii de la un stadiu
prestiintiIic, redus la observarea si descrierea realitatii sociale spre o cercetare de tip sociologic, a Iost insotita de
o evolutie a cadrului acesteia de la o Iorma timida de organizare spre institute strict specializate in acest
domeniu.
Procesul de institutionalizare a cercetarii sociale in Transilvania si Banat s-a realizat in trei etape
principale, si anume: etapa monograIiilor satesti, inceputa inca in ultimul deceniu al secolului trecut, realizate cu
sprijinul unor publicatii, precum si cu cel al Societatii culturale "Astra" (Asociatia transilvana pentru literatura
romana si cultura poporului roman); etapa cercetarilor sociale desIasurate sub egida Societatii culturale "Astra",
precum si a revistei "Societatea de maine"; etapa cercetarilor desIasurate in cadrul unor organizatii de cercetare
riguroasa, pe baza unei metodologii stiintiIice, asa cum au Iost Institutul Social Banat-Crisana cu
despartamintele sale din Timisoara si Arad sau Regionala Cluj a Institutului de Cercetari So ciale al Romaniei.
MonograIiile "cu premii" reprezinta prima incercare de institutionalizare a activitatii de cercetare
sociala romaneasca, concretizata in Iormularea unor "planuri unitare" pentru cunoasterea si descrierea
sistematica a localitatilor rurale. Concursurile pentru intocmirea de asemenea lucrari au avut ca rezultat o serie
de monograIii economico-sociale (in care accentul era pus pe unitatea sociala sateasca) si antropo-demograIice


225
(care accentuau asupra individului). Realizarea de varI a acestei prime etape o constituie monograIia localitatii
Rasinari din judetul Sibiu, publicata in anul 1915 (autor Victor Pacala) si considerata drept "cea mai buna
lucrare de acest gen din toata publicistica de dinainte de primul razboi mondial, cea mai buna monograIie
sateasca pana la cele scoase de scoala bucuresteana"(1). Aceasta lucrare este rodul unei imense activitati de
observare si cercetare a vietii sociale locale, bazata pe o conceptie apropiata de rigorile stiintei, explicit
exprimata,care prezinta multe similitudini cu conceptia monograIica gustiana, aIirmata deja in cadrul
Seminarului de sociologie de la Iasi. Demersul si conceptia lui V.Pacala se inscriu pe coordonatele stabilite de
initiatorii monograIiilor "cu premii", care aIirmau ca lucrarile de acest gen erau destinate sa serveasca ca baza
pentru dezvoltarea economica si culturala a poporului roman. Aceasta idee a Iost transIormata de catre D. Gusti
intr-un principiu de baza al activitatii Scolii sale, acela "de a cerceta stiintiIic societatea romaneasca in intregul
ei, de a propune indreptari numai dupa un studiu serios si metodic ..."(2). O alta idee exprimata in acest context,
este aceea ca monograIiile satesti reprezentau materialul documentar necesar elaborarii tabloului realitatii sociale
romanesti, a Iost, si ea, dezvoltata de D. Gusti, care considera monograIierea unitatilor sociale rurale ca o prima
si necesara etapa a procesului de elaborare a sociologiei natiunii. Privita dintr-o asemenea perspectiva, ca
modalitate de promovare, dirijare si sustinere a activitatii de colectare a materialului documentar pe baza caruia
sa se poata realiza ulterior studii aproIundate si generalizari, activitatea de monograIiere a satelor poate Ii
considerata, cel putin in Transilvania si Banat, o prima etapa a institutionalizarii cercetarii sociale si, in acelasi
timp, o preIigurare si o anticipare a sociologiei monograIice.
Cea de a doua etapa a institutionalizarii cercetarii sociale din Transilvania si Banat a Iost marcata de
activitatea pe acest teren desIasurata sub egida unor asociatii culturale sau a unor reviste cu proIil social.
DesIasurate in paralel cu activitatea Scolii sociologice de la Bucuresti si, cel putin teoretic, independent de
aceasta, cercetarile respective au Iost inIluentate, Iara indoiala, de aceasta. Aceasta inIluenta, mai putin
sesizabila in cazul cercetarilor organizate in cadrul "Astrei", iese cu pregnanta in evidenta in cazul celor
desIasurate sub egida revistei "Societatea de maine".
Tentativele de institutionalizare a cercetarii sociale de catre "Astra" premerg eIortul Scolii sociologice
de la Bucuresti. Se poate considera ca Sectia economica a "Astrei", inIiintata in octombrie 1900, constituie
prima institutie de cercetare sociala romaneasca sau, in termeni mai putin pretentiosi, prima incercare de a oIeri
cercetarii social-economice romanesti un cadru de aIirmare, de a-i atribui un caracter organizat si programatic,
obiective si scopuri precise. Principalul merit al "Astrei", care a Iost, si ea, apropiata de miscarea de
monograIiere a satelor, a constat in incercarea de instituire a chestionarului ca norma unitara de sistematizare a
cercetarilor monograIice. Chestionarul propus membrilor sectiei economice, ca si tuturor autorilor de monograIii
satesti, in 1903, reprezinta un instrument de lucru complex. El include o serie de indicatori si indici utilizati de
cercetarea sociologica, care acopera cele mai diverse Ienomene economice, demograIice, politice si culturale
rurale(3). Preocuparea "Astrei" pentru sistematizarea cercetarii sociale se intensiIica dupa primul razboi
mondial, cand Sectia social-economica si-a propus sa organizeze cecetari complexe, realizate prin cooperarea
mai multor sectii. Aceasta initiativa s-a concretizat in anchetele medico-sociale si economico-culturale, care
urmareau atat scopuri stiintiIice, cat si scopuri aplicative. Daca in aceste anchete inIluenta Scolii sociologice de
la Bucuresti poate Ii numai presupusa, ea apare ca o certitudine in cazul celor doua campanii monograIice
desIasurate sub egida "Astrei" (Maguri, Jud.Cluj in 1934, respectiv Borlovenii Vechi si Patas jud.Caras in
1936), care poarta cu pregnanta amprenta paradigmei monograIice gustiene.


226
Un pas inainte pe calea institutionalizarii cercetarii sociale din aceste zone il reprezinta activitatea
sociograIica desIasurata sub egida revistei "Societatea de maine". Orientata pro gramatic spre studierea realitatii
sociale, revista a subliniat de la inceputul aparitiei sale necesitatea si importanta cunoasterii stiintiIice a acesteia
prin anchete, considerand ca cercetarea directa pe teren, culegerea unei inIormatii obiective este Iaptul primar pe
care trebuie sa se sprijine atat esaIodajul constructiilor teoretice, cat si realizarile de ordin practic. "Societatea de
maine" s-a impus in peisajul cercetarii sociale romanesti interbelice prin eIortul de instituire a anchetei
monograIice colective ca metoda complexa de standardizare a cercetarilor rurale. Acest eIort a Iost determinat
de avantul miscarii monograIice conduse de D.Gusti, care inaugura in momentul respectiv (1925) cercetarile
colective de teren prin campania monograIica de la Goicea Mare a Seminarului de sociologie din Bucuresti. O
alta contributie insemnata a revistei a Iost gruparea intelectualilor pasionati de studierea realitatii sociale intr-o
"asociatie de anchete", care sa organizeze cercetari de anvergura, realizate pe baza unui plan unitar, capabile sa
Iurnizeze date veriIicabile si comparabile, adica material primar pentru generalizarile sociologice. Aceasta
grupare s-a realizat in cadrul "Institutului de studii Societatea de maine", institutie organizata in anul 1925 dupa
modelul oIerit de Institutul Social Roman din Bucuresti. Prezenta lui D.Gusti in Iruntea comitetului executiv al
"Institutului de studii Societatea de maine" atesta rolul sau in crearea acestuia, precum si atasamentul institutiei
organizate sub egida revistei la principiile teoretico-metodologice care calauzeau activitatea Institutului Social
Roman. Atasamentul la aceste principii s-a mentinut si dupa redimensionarea activiatii de cercetare sociala de
sub egida revistei in "Miscarea social-economica", conceputa ca o societate de discutii libere cu o noua Iormula
uniIicatoare, "ancheta de cabinet" (adica dezbaterea teoretica pe marginea unor subiecte de interes social major).
Aceasta redimensionare, datorita esecului, din motive obiective, a anchetelor colective, n-a avut ca eIect
detasarea de activitatea de monograIiere a satelor, ci doar statuarea anchetei individuale ca baza a acestei
activitati si incercarea de creare a unei retele de anchetatori, care sa acopere intreaga zona a Transilvaniei.
"Miscarea social-economica", se preciza intr-un articol program, "va intreprinde prin organizatiile sale locale
studierea monograIica din punct de vedere social, economic, cultural, moral a provinciei noastre, regiune de
regiune, judet de judet, sat de sat. Aceste monograIii vor Ii Iacute in temeiul unui plan comun, bine studiat, cu
chestionare si metode de lucru uniIorme, pentru ca lucrarile noastre sa poata Ii centralizate si sa se Iaca
deductiile sintetice necesare pentru concluzii mai mari si mai proIunde"(4). Conceputa ca o institutie centrala (cu
sediul la Cluj), a carei arie de extensiune trebuia sa cuprinda, treptat, prin Iiliale regionale, intreaga tara,
miscarea sociograIica initiata in jurul revistei "Societatea de maine" ar Ii putut, printr-o colaborare cu Institutul
Social Roman, sa contribuie la reusita proiectului lui D. Gusti,care ambitiona sa cerceteze mediul rural romanesc
in integralitatea sa. Dar, cum D.Gusti n-a Iost receptiv la demersul sociograIic, considerand ca si prima Iaza a
cunoasterii sociologice, respectiv cercetarea de teren, este apanajul sociologiei si, de asemenea, ca aceasta
cercetare trebuie sa se desIasoare in echipe complexe, miscarea sociograIica transilvaneana a avut tendinta de a
evolua pe o traiectorie independenta in raport cu miscarea monograIica gustiana si de a-si supraevalua prestatia
in contextul cercetarii sociale interbelice, de a se compara cu Scoala sociologica de la Bcuresti.
Figura centrala a acestei miscari a Iost directorul "Societatii de maine", Ion Clopotel. Cercetator
pasionat si devotat al realitatii sociale din zonele montane ale Romaniei, el nu s-a multumit sa se inregimenteze
in miscarea monograIica din cadrul Scolii sociologice de la Bucuresti, ci a incercat sa elaboreze o cale proprie de
invesigatie. Demersul metodologic propus si utilizat in cercetarile sale intreprinse mai ales in regiunea Muntilor
Apuseni sintetizeaza intr-o maniera originala trei directii majore de cercetare ale momentului, si anume: modelul


227
sociograIic al lui S.R.Steinmetz, schema de lucru a lui Frederic Le Play, bazata pe bugetele de Iamilie si
monograIia sociologica a lui Dimitrie Gusti(5). In poIida acestei triple determinari metodologice, I. Clopotel si-a
etichetat demersul ca Iiind unul de Iactura sociograIica, optiunea sa terminologica datorandu-se Iaptului ca
modelul sociograIic a Iost, in ordine cronologica, primul din cele trei cu care el a venit in contact direct.
Cercetarea sociala imaginata si practicata de catre I. Clopotel depaseste sensul "clasic" al notiunii de sociograIie,
deIinita ca "o descriptie sociala, propriu-zis si statistica si etnologica, Iara alta ambitie decat a stabili un catalog
de Iapte sociale cat mai complet, un Corpus de documente sociale"(6). El a incercat sa surprinda "procesul de
transIormare care a inceput sa miste satele", precum si directia de evolutie a acestui mediu social, caracteristic in
perioada interbelica pentru poporul roman. Prin contributiile sale, modelul sociograIic s-a imbogatit cu un nou
sens, acela de identiIicare, deIinire si analiza a diIicultatilor cu care se conIrunta majoritatea populatiei, a
problemelor sociale maniIestate in societatea romaneasca. Activitatea de cercetare sociala desIasurata de el a
avut o accentuata Iinalitate practica, Iiind menita sa oIere solutii pentru problemele zonelor subdezvoltate ale
tarii, pentru problemele populatiei rurale in general. Prin aceste cercetari, ca si prin studiile rezultate din ele, el
si-a adus o contributie insemnata la Iundamentarea unei sociologii autohtone a problemelor sociale.
Cea de a treia etapa a institutionalizarii cercetarii sociale din Transilvania si Banat, determinata in buna
masura de activitatea Scolii sociologice de la Bucuresti, se caracterizeaza prin inIiintarea unor institute
specializate in acest domeniu. Prima incercare pe acest teren a Iost Iacuta la Cluj, in 1919. La numai un an dupa
inIiintarea de catre D. Gusti a "Asociatiei pentru sudiul si reIorma sociala", un grup de universitari clujeni,
avandu-i in Irunte pe V.Parvan si N.Ghiulea (membri ai "Asociatiei") au luat initiativa constituirii unei Sectii
clujene a acesteia. Sectia clujeana si-a propus sa adopte structura organizatorica, precum si scopul si obiectivele
generale ale "Asociatiei", asumandu-si sarcina studierii problemelor ardelene in vederea ridicarii sociale a
populatiei romanesti. Ulterior, odata cu transIormarea "Asociatiei" in "Institut social",eveniment care a marcat
trecerea miscarii gustiene de la Iaza dezbaterilor academice la cea a investigatiilor directe, de teren, s-a incercat
si la Cluj, Iara succes insa, sa se puna bazele unui institut social care sa se ocupe de zona vestica a tarii.
Cercetarea sociala universitara clujeana a reusit insa sa devina opera nationala numai dupa aproape doua decenii,
si anume in anul 1938. Atunci, prin eIectul Legii pentru Serviciul Social, s-a constituit la Cluj Regionala
Transilvania a Institutului de Cercetari Sociale al Romaniei. Regionala s-a organizat in jurul unui nucleu de
cercetatori care activau de mai multi ani in cadrul sectiilor "Astrei" si care participasera, o parte dintre ei, la cele
doua campanii monograIice organizate sub egida acestei asociatii cultural-stiintiIice. De altIel, contributia
"Astrei" la constituirea Regionalei Transilvania rezulta si din Iaptul ca la conducerea sa a Iost numit chiar
presedintele acesteia, doctorul Iuliu Moldovan. Cercetarile intreprinse de catre Regionala in vara anului 1938 au
Iost subordonate obiectivului general al Institutului de Stiinte Sociale al Romaniei, acela de cercetare si
elaborare a monograIiilor unor plase-model, respectiv a unor unitati administrative de nivel extra-local.
Spre deosebire de cercetarile complexe de tip monograIic realizate in alte Regionale, cele desIasurate
de Regionala din Cluj in plasele Iara si Baia de Aries (din Muntii Apuseni) au avut un caracter unilateral,
antropo-medical, Iapt datorat specializarii preponderent medicale a echipelor de teren. Acestea au Iost Iormate
din cadre ale Facultatii de medicina si a Institutului de Igiena si Sanatate Publica din Cluj, valoriIicand
experienta dobandita de acestea in anchetele bio-medicale si medico- sociale desIasurate sub egida "Astrei".
Momentul de varI al institutionalizarii cercetarii sociale din Transilvania si Banat l-a constituit insa
Institutul Social Banat-Crisana din Timisoara,cel despre care D. Gusti aIirma in anul 1948 ca "merita sa Iie


228
semnalat cu precadere, activitatea lui Iiind cu totul exceptionala nu numai ca eIort de pregatire a unui grup de
cercetatori specializati, ci si ca rezultate eIective ob tinute si publicate"(7).
Desi a aparut in contextul cultural-stiintiIic creat de Scoala sociologica de la Bucuresti, Institutul Social
Banat- Crisana a Iost, in egala masura, si produsul unor determinari locale.Aceasta dubla determinare a sa reiese
din analiza obiectivelor prioritare pe care si le-a asumat inca de la inIiintare (1932) si care pot Ii sintetizate
astIel:
1) cunoasterea prin cercetare a realitatii sociale locale, in vederea depistarii mijloacelor de solutionare a
deIicientelor constatate si a Iundamentarii unei politici viabile pentru regiunea in care a Iiintat. Ca si "Asociatia
pentru studiul si reIorma sociala" si mai apoi,Institutul Social Roman, I.S.Banat-Crisana corespundea unei
necesitati a timpului, care impunea inlaturarea aproximatiei, improvizatiei si diletantismului din conducerea
vietii sociale;
2) incadrarea activitatii neorganizate si sporadice de cercetare sociala din Banat intr-un sistem centralizat, care sa
permita eIectuarea unor cercetari ample si elaborarea unor studii de sinteza asupra zonei;
3) crearea in capitala regiunii a unei citadele culturale, in stare sa suplineasca absenta unei universitati in Banat;
4) apararea entitatii teritoriale a statului roman la granita sa vestica, prin: studierea problemei minoritare din
zona; procurarea de dovezi privind drepturile romanilor asupra acestor teritorii; combaterea argumentata a
propagandei antiromanesti si revizioniste sustinuta pe plan intern si international de unele cercuri ostile statului
roman.
Acest obiectiv de interes regional a constituit unul din pilonii de sustinere a activitatii institutului banatean.De
Iapt, cele mai active institute sociale regionale, respectiv Institutul Social Banat-Crisana si Institutul Social
Roman din Basarabia, au Iiintat in acele provincii romanesti, in care presiunea revizionista a Iostelor state
dominante se exercita cel mai puternic.
Desi a Iunctionat ca institut independent in raport cu Insitutul Social Roman (exceptie Iacand perioada
incadrarii sale in Serviciul Social), Institutul Social Banat-Crisana a Iost puternic inIluentat de acesta inca din
momentul inIiintarii lui. AstIel, D. Gusti a Iost solicitat sa arbitreze disputele locale cu privire la scopul,
obiectivele si mijloacele de realizare a activitatii institutului banatean, inclusiv cele reIeritoare la denumirea
(exista, intre altele propunerea ca aceasta sa se numeasca Institutul Social Roman al Banatului si Crisanei) si
amploarea sa (sectie/Iiliala a Institutului Social Roman sau institut independent). Participant ca delegat al
Institutului Social Roman la adunarea de constituire a Institutului Social Banat-Crisana, Dimitrie Gusti n-a Iost
preocupat de subalternizarea administrativa a acestuia, ci a incercat sa-i canalizeze activitatea spre cercetarea
sociologica, oIerindu-i ca exemplu institutul pe care il conducea. "Ceea ce va doresc dumneavoastra si
institutului azi intemeiat, arata el, este sa porniti la drum cu aceeasi modestie si cu aceeasi indrasneala pe care
am avut-o noi, si, cum stiinta sociala este o stiinta de observatiune, presupunand in primul rand o stapanire
suverana, Iie prin experienta, Iie prin cultura a Iaptelor si nu de inspiratie, in activitatea dumneavoastra sa tineti
seama ca aveti raspunderea unei documentari metodice asupra tuturor problemelor vietii sociale si politice din
acest colt de tara care va va oIeri un vast camp de documentare stiintiIica"(8).
Institutul Social Banat-Crisana a Iost organizat dupa modelul oIerit de Institutul Social Roman. Scopul
sau si mijloacele de a-l transpune in practica au Iost preluate aproape identic din Statutul Institutului Social
Roman. Spre deosebire de acesta, Institutul banatean si-a restrans, in mod Iiresc, aria de interes la regiunea
"Irontierei de vest" a Romaniei. Pe de alta parte, el a tins sa devina mai mult decat un Ior de cercetare si


229
raspandire a cunostintelor de natura sociala asa cum era Institutul Social Roman, dorindu-se a Ii un adevarat
Iocar de cultura al Banatului. Din aceasta perspectiva merita subliniat Iaptul ca Institutul Social Banat-Crisana a
Iost deschis colaborarii cu toate institutiile culturale locale, oIerindu-le acestora rezultatele cercetarilor proprii
pentru a Ii valoriIicate in activitatea lor. Mai mult, Institutul banatean avea o conceptie bine conturata asupra
relatiilor de colaborare cu celelalte institutii si societati culturale, ca si despre rolul Iiecaruia in actiunea de
culturalizare a maselor. Aceasta actiune trebuia sa se realizeze pe baza diviziunii muncii a trei tipuri de institutii,
avand Iiecare sarcini speciIice, si anume:
1) institutele sociale,care trebuiau sa Iaca studii sociologice pentru a alcatui "tabloul" problemelor sociale,
sintetizat in monograIii;
2) Iundatiile regale, care urmau sa descinda pe teren, prin echipele studentesti, pentru a indrepta neajusurile
constatate de echipele monograIice;
3) "Astra", care avea misiunea de indrumator permaent al diverselor activitati desIasurate in cadrul unitatilor
sociale satesti.
In ceea ce priveste structura sa organizatorica, Institutul banatean s-a caracterizat prin incercrea de a se
adapta conditiilor concrete in care si-a desIasurat activitatea, abatandu-se de la cadrul oIerit de Institutul Social
Roman. AstIel el a renuntat, din motive obiective, la sectia de teorie politica si sociala, sarcinile acesteia Iiind
preluate partial de sectia politica sociala si sociologie. In plus, el si-a creat o sectie minoritara, in concordanta cu
una din ideile care au dus la inIiintarea sa, aceea a necesitatii studierii problemelor minoritatilor etnice din zona
de vest a tarii. Aceasta mobilitate structurala s-a mentinut de-a lungul intregii perioade de existenta a Institutului,
structura sa reIlectand in permanenta obiectivele si preocuparile acestuia. O alta deosebire organizatorica Iata de
Institutul Social Roman a reprezentat-o promovarea descentralizarii cercetarii sociale de catre Institutul
banatean, respectiv incercarea de inIiintare a unor despartaminte ale acestuia in orasele mari din vestul tarii
(Arad,Oradea,Satu-Mare). Actiunea de extensie a activitatii sale a avut la baza ideea crearii unui "brau cultural"
in Iata tendintelor revizioniste maghiare, maniIestate tot mai accentuat atat pe plan intern, cat si pe plan
international. Aceasta actiune s-a realizat numai partial, prin inIiintarea unui despartamant la Arad.
Cu toate similitudinile de statut si structura dintre Institutul banatean si Institutul Social Roman, el n-a
Iost o Iiliala a institutului bucurestean, ci o institutie independenta si autonoma, care, asa cum a precizat D.
Gusti, a aderat benevol la spiritul si metoda Institutului Social Roman.Constientizand necesitatea cercetarii
directe si complexe a vietii sociale, Institutul banatean a adoptat metodologia propusa de Scoala sociologi ca de
la Bucuresti, aceea a monograIiei sociologice, pe care insa a adaptat-o la necesitatile si posibilitatile sale
concrete de lucru, elaborand o cale proprie de abordare a realitatii sociale locale, aceea a sociologiei aplicate.
Optiunea sa programatica pentru problemele de sociologie aplicata, opusa celei a Institutului Social Roman,
care, cel putin in campaniile monograIice, a vizat scopuri pur stiintiIice, a avut la baza cateva considerente de
natura obiectiva, si anume:
a) Institutul banatean nu dispunea de corpul de specialisti presupus de cercetarile teoretice si nici de cercul de
anchetatori Iurnizat echipei monograIice a Institutului Social Roman de catre studentii Seminarului de sociologie
din Bucuresti;
b) in absenta unor cadre specializate in domeniul sociologiei la Timisoara, Institutul Social Banat- Crisana si-a
recrutat colaboratorii din randul unor proIesii aIlate intr-un contact nemijlocit cu viata sociala, Iamiliarizati doar


230
prin eIort personal cu cunostintele de natura sociologica, dar inzestrati cu mult simt practic si, deci, inclinati spre
probleme de sociologie aplicata;
c) aceasta"caliIicare" a membrilor institutului i-a determinat sa se raporteze la sociologie nu ca la un scop in
sine, ci ca la un mijloc pentru rezolvarea prin cercetare si cunoastere a unor probleme locale;
d) membrii institutului considerau ca acesta nu se putea incadra organic in viata Banatului decat in masura in
care isi subordona ativitatea si eIortul necesitatilor locale, abordand problemele sociale stringente din zona in
vederea detasarii solutiilor de ameliorare a acestora, practicand, deci, cercetari de sociologie aplicata. Institutul
Social Banat-Crisana a acordat atentie deosebita politicii sociale, conceputa ca disciplina care utilizeaza metode
stiintiIice in vederea depistarii mijloacelor prin care sa se impiedice dizolvarea societatii si a preIigurarii
directiilor de evolutie a acesteia, deosebindu-se de sociologie prin directionarea exclusiv practica interesului
pentru cunoastere. Ca o consecinta a intentiei institutului de a deveni "un centru de documentare pentru
elaborarea legislatiei sociale", politica sociala a Iost deIinita ca incercare de armonizare a intereselor individuale
cu interesele generale ale societatii, de conciliere a individului cu socialul. Institutul Social Banat-Crisana a
aderat la ideea lui A.Golopentia cu privire la diIerenta dintre sociologia teoretica si cea aplicativa,
circumscriindu-si eIortul in perimetrul acesteia din urma, adica in acea "stiinta a cercetarilor sociale ce sta in
nemijlocit contact cu autoritatile administrative ale statului cu scopul de a inIorma aceste autoritati etatice asupra
realitatilor sociale"(9).
Pe langa optiunea pentru sistemul sociologiei aplicate, o alta delimitare a Institutului banatean Iata de
Institutul Social Roman consta in Iaptul ca el nu si-a concentrat atentia asupra unei unitati sociale in
integralitatea sa, ci numai asupra unui Ienomen sau proces social maniIestat in cadrul unei asemenea unitati,
considerata reprezentativa pentru Ienomenul respectiv. Aceasta delimitare a avut insa un caracter relativ, caci,
asa cum preciza H.H.Stahl, cercetarea monograIica desIasurata in cadrul Scolii sociologice de la Bucuresti a Iost
si ea, inca de la inceput, centrata pe studierea unor "probleme", numai ca, spre deosebire de Institutul Social
Banat-Crisana, aceasta a incercat, avand si potentialul presupus de o asemenea investigatie, epuizarea tuturor
problemelor existente intr-o anumita unitate sociala. Ulterior insa s-a ajuns si in cadrul Scolii la concluzia ca
pentru cunoasterea realitatii sociale conteaza nu atat simpla descriere a unitatilor sociale, cat depistarea
disIunctionalitatilor sociale sau a tendintelor de dezvoltare a unor procese sociale. "Experienta, nota el, a aratat
ca de cate ori cercetarea purta asupra unui sat care nu permitea studierea unei probleme interesante, teoretic sau
practic, ale carei Iorme sa poata Ii analizate, monograIia nu poate depasi stadiul unei simple descrieri, Iiind in
primejdia sa ramana o simpla sociograIie ..."(10).
Institutul Social Banat-Crisana a practicat astIel, cel putin teoretic, un demers paralel celui al
Institutului Social Roman, consacrat in literatura sociologica romaneasca prin Iormula "monograIiilor de
probleme". Centrate pe unele probleme de interes zonal sau chiar national, in vederea Iundamentarii stiintiIice a
unei actiuni de indreptare a neajunsurilor constatate, aceste cercetari si monograIiile rezultate din ele cuprind
insa materiale din toate domeniile vietii sociale din localitatile unde respectivele probleme au Iost investigate.
Ele sunt in primul rand "o opera de cunoastere si prezentare a Iaptelor si constituie, in acelasi timp, o contributie
insemnata, atat stiintiIica, cat si de cunoastere in vederea unei actiuni politice ce se cere pentru imbunatatirea
starii sociale de la noi din tara"(11).
Institutul banatean a abordat de-a lungul existentei sale cateva teme care s-au dovedit a Ii deosebit de
perene pentru cercetarea sociologica romaneasca, el detinand chiar o anumita prioritate in punerea si tratarea


231
unor probleme sociale. EIortul sau de cercetare reprezinta o contributie de necontestat la "cunoasterea totala a
realitatii noastre sociale, care sa Iundamenteze apoi reIormele treptate si continue"(12), pe care a preconizat-o D.
Gusti. Pe parcursul unui deceniu de cercetari concrete,Institutul Social Banat-Crisana a studiat cinci mari
probleme sociale, si anume:
1) depopularea satului banatean (Belint si Sarbova);
2) deznationalizarea elementului etnic romanesc din satele cu populatie mixta (Pojejena de Jos);
3) inIluenta industrializarii asupra populatiei rurale (Ohaba-Bistra);
4) urbanizarea satului banatean ca produs al civilizatiei autohtone taranesti (Valea Almajului); 5) inIluente
culturale interetnice in satele cu populatie mixta (Naidas). De Iapt, aceste monograIii au Iost concepute in mod
deliberat ca lucrari mai complexe, care depaseau limitele presupuse de "monograIiile de probleme". Extinderea
cadrului problematic al monograIiilor realizate de Institut a avut ca temei ideea ca un Ienomen sau proces nu pot
Ii explicate decat prin analiza complexului social in care acesta se maniIesta. AstIel, monograIiile realizate in
cadrul Institutului Social Banat- Crisana, Iacand abstractie de problemele urmarite, constituie adevarate
monograIii satesti in genul celor practicate de Institutul Social Roman. De altIel, trebuie mentionat Iaptul ca din
cele 11 monograIii sociologice integrale de sate realizate in Romania interbelica, patru apartin Institutului
banatean, iar din cele sase monograIii publicate sub egida Scolii sociologice de la Bucuresti, doua au Iost
elaborate in cadrul Institutlui Social Banat-Crisana.
Institutul Social Banat-Crisana incheie, atat temporal cat si ca perIormante stiintiIice, o activitate de
cercetare sociala remarcabila desIasurata in Transilvania si Banat, aIlata in cea mai mare parte a ei sub semnul
sociologiei monograIice.


232

1. George Em.Marica, Curs de sociologie rurala.Satul ca structura psihica si sociala ,Cluj, Uniunea Nationala a
Studentilor Romani,Centrul Studentesc Cluj, 1948,p.20;
2. Dimitrie Gusti, Cuvant inainte la L.Apolzan,Sate,orase si regiuni cercetate de Institutul Social Roman 1925-
1945,Bucuresti, Institutul de Cercetari Sociale al Romaniei,1945,p.5;
3. Fl.Ciotea,V.Dobrescu, Din activitatea de cercetare sociala a "ASTREI" - 1861-1918 ,in "Viitorul Social",
1979,nr.4,p.760;
4. Redactia, Un nou an ,in "Societatea de maine",an IV (1927), nr.1-2,p.3;
5. I.Filipescu,S.Chelcea, Ion C.Clopotel - Sociolog si publicist patriot ,in "Viitorul Social",an 1989,
noiembrie-decembrie,p.557;
6. Dimitrei Gusti, Opere I ,Texte stabilite,comentarii,note de O.Badina si O.Neamtu,Bucuresti,Editura Aca-
demiei RSR,1958,p.418;
7.Dimitrie Gusti, Opere III ,Texte stabilite,comentarii,note de O.Badina si O.Neamtu,Bucuresti,
Edit. Acade- miei RSR,1970,p.167;
8. ***InIiintarea Institutului Social Banat-Crisana ,in "Revista Institutul Social Banat-Crisana",
an I,(1933),nr.1,p.33;
9. A.Golopentia, Doua centre regionale de organizare romaneasca si de documentare:
Institutele sociale din Banat si Basarabia , in "Revista Institutul Social Banat-Crisana",
an VI,(1938),nr.21, p.52;
10. H.H.Stahl, Invatamintele metodice si tehnice ,in "Sociologia militans",III,Bucuresti,
Editura StiintiIica, 1971,p.88;
11. L.Apolzan, Sate,orase si regiuni cercetate de Institutul Soci-al Roman,1925-1945 .
Cu o preIata de D.Gusti, Bucuresti, Institutul Social Roman-Institutul de Cercetari Sociale
al Romaniei,Biblioteca de Sociologie, Etica si Politica, Note si comunicari,5,1945,p.19;
12. A.Mihu, Problematica natiunii romane in societatea inter-belica in vol."Natiunea
romana.Geneza,aIir- mare,orizont contemporan",Bucuresti,Editura StiintiIica si
Enciclopedica,1984,p.524-525;


233
14. SCOALA MONOGRAFICA SI CALITATEA VIETII IN
SATUL ROMANESC INTERBELIC - Gheorghe SocoII

Doctrina sociala intemeiata de Dimitrie Gusti si Scoala sociologica de la Bucuresti, de Iaima mondiala,
nu pot Ii asimilate intru totul, Iara a Iorta realitatea, sociologiei rurale. Nu este insa mai putin adevarat ca centrul
de interes al acestei scoli, cunoscuta si sub numele de Scoala monograIica, a Iost satul(1). Explicatia acestei
optiuni sta in Iaptul ca, in perioada in care s-a costituit si a activat aceasta scoala sociologica, cu o vigoare Iara
egal in analele disciplinei, perioada interbelica, satul, ca mod de viata umana, reprezenta realitatea ontologica
Iundamentala a societatii romanesti. Cum proIesorul Dimitrie Gusti si scoala monograIica nazuiau sa
inIaptuiasca o reIorma radicala a societatii noastre din acea vreme, era inevitabil ca obiectul catre care sa se
indrepte in mod covarsitor preocuparile lor sa Iie lumea satului. Satul nu era atunci doar Iorma de viata
care grupa circa 80 din populatia tarii ci si partea ei cea mai ramasa in urma in unele privinte: stiinta, asistenta
sanitara, amenajare edili tara s.a. In acelasi timp, in consens cu alte curente sociale de la noi - poporanism,
semanatorism, taranism -doctrina gustiana atribuia satului nu doar merite istorice ci Iacea din el protagonistul,
cheia de bolta a reconstituirii in spirit modern a intregii societati. "Tara de tarani, satul trebuie sa ramana in toate
Ielurile in miezul preocuparilor tuturor"(2). Impartasind cu orientarile ideologice mentionate anterior
convingerea ca viitorul tarii este de neconceput in absenta ridicarii satului. Scoala sociologica de la Bucuresti se
diIerentiaza totusi de acestea datorita Iaptului ca nu inclina spre exclusivism rural si intelege intr-un mod mai
cuprinzator chipul Romaniei pentru care a pledat. Cu alte cuvinte, dezideratul perpetuarii speciIicului rural al
structurilor social-economice romanesti, implicat in Iormula caracterului eminamente agrar al tarii, nu se numara
printre postulatele intangibile ale scolii Gusti. Dimpotriva, constatand natura intr-adevar precumpanitor agrara si
inapoiata a temeliilor social-economice ale societatii romanesti din acea vreme, doctrina lui Dimitrie Gusti
preconiza, odata cu moderniza rea agriculturii si satului, si promovarea progresului in sensul cel mai larg al
cuvantului, deci dezvoltarea industriei. EIectiv insa, Dimitrie Gusti si scoala sa sociologica nu s-au angajat decat
in opera de innoire a satului, care nu ridica, intre altele, dupa cum li se parea, problema, insolubila, atunci a
existentei unor considerabile disponibilitati de capital.
Descinzand in sat, Gusti si colaboratorii sai nu se prezentau cu mainile goale. Veneau aici cu o
conceptie sociologica originala bine articulata in care erau Iormulate idei clare si in general corecte despre
societate, despre Iactorii care ii guverneaza devenirea si despre valorile spre care trebuie sa tinda o unitate
sociala, daca vrea sa asigure indivizilor care o compun inaltarea la rangul de personalitati autentice. Structurata
in jurul a patru cadre (cosmologic, biologic, istoric si psihologic) si a patru maniIestari (economica, spirituala,
juridica, si politica),sociologia lui Gusti se dovedeste pentru monograIistii ajunsi in sat o paradigma deosebit de
eIicace. Nimic din ceea ce conIera unei asezari rurale atributul de unitate sociala autosuIicienta nu era lasat de-o
parte, investigatia monograIica Iundata pe sistemul sociologic gustian oIerind, la incheierea ei, date complete
despre geograIia, istoria si caracteristicile psihosociale ale comunitatii studiate, despre munca si avutia acesteia,
despre valorile si creatia spirituala locala, normele de drept dupa care se calauzeste ori modalitatile proprii de
guvernare si de integrare in viata natiunii. DesIasurarea cercetarii monograIice sub auspiciile acestei teorii ii
oIera sansa sa evite, cel putin principial, capcanele empirismului. In acelasi timp, prin conIruntarea cu materia


234
vie a realitatii sociale conceptele si principiile sistemului sociologic gustian isi probeaza si consolideaza gradul
de adecavre la obiect.
Cunoasterea satului ca Iapt social trebuie, in conceptia lui Gusti si a scolii sociologice intemeiate de el,
sa preceada si sa orienteze actiunea si practica reIormatoare. Instrumentul potrivit pentru realizarea acestui
deziderat a Iost echipa multidisciplinara, solutie ingenioasa si originala gratie careia putea Ii luata in stapanire o
realitate atat de polimorIa cum era universul rural. Constituite din sociologi, psihologi, economisti, Iilologi,
agronomi, veterinari, medici umani, geograIi si alti specialisti, beneIiciind adesea de concursul unor somitati,
echipele de monograIi au impanzit literalmente tara si, in mai putin de doua decenii, au ajuns sa investigheze si
sa supuna inIluentei lor modelatoare peste sase sute de state risipite in toate provinciile istorice ale Romaniei de
atunci (3). Analele sociologiei mondiale nu inregistreaza inca o alta cercetare care sa intreaca scoala
monograIica in ceea ce priveste amploarea si proIunzimea investigatiilor. Nici Franta, tara de origine a
sociologiei, nici S.U.A., unde in special dupa al doilea razboi mondial cercetarea sociologica a cunoscut o
deosebita ascensiune, nici Germania, cu pleiada ei de mari sociologici, si nici Anglia, tara cu vechi traditii in
studiile de teren, nu se pot mandri cu perIormante comparabile. Daca ar Ii si numai atat si tot am avea un motiv
justiIicat sa situam Scoala sociologica de la Bucuresti intre cele mai de seama realizari ale geniului nostru
national.
Satul care se inIatiseaza monograIistilor nu era identic nici de la o provincie la alta a tarii si nici in
interiorul aceleiasi provincii. Chiar si inlauntrul sau, dincolo de caracteristicile care tin de conditia sa de matrice
a speciIicului etnic al poporului roman, si care tocmai de aceea se repeta cu o constanta uimitoare, diIerentele sar
in ochi si impun sa Iie inregistrate. Suntem in anii urmatori desavarsirii unitatii noastre nationale in anii de dupa
marea reIorma agrara si de avant al capitalismului. Satul nu ramane nici el in aIara transIormarilor structurale
care se produc in aceasta epoca. Consumul intern de produse agricole, exportul stimuleaza pe producator sa se
intereseze de cuceririle agrotehnicii si sa caute sa practice o agricultura mai productiva. Rezultate in aceasta
directie existau desigur, dar obstacolele care stau in calea acestei tendinte Iac ca ea sa-si Iaca loc cu mare
incetineala. Intre obstacolele acestea poate ca cea mai redutabila era Iaramitarea proprietatii agricole, pe care o
acuza toate satele si pe care monograIistii o consemneaza Lucrarea "60 de sate romanesti", care Iace un bilant de
etapa al activitatii echipierilor monograIisti subliniaza ca pe un Iapt cu totul negativ ca circa 3/4 din exploatatiile
agricole detin, dupa statisticile vremii, pana la 5 ha de teren arabil(4). In ceea ce priveste inventarul agricol, din
aceeasi publictie aIlam ca la cele peste 11.000 de gospodarii studiate de echipieri un plug revenea la 2,1
exploatati, o semanatoare la 75,2 o seceratoare la 48,4 iar o treieratoare la 117,2 exploatati(5). Avand asemenea
premise, nu este de mirare ca agricultura pe care o descriu rapoartele monograIistilor este uneori deprimanta.
AstIel, echipa deplasata in satul Moiseni, situat intr-o zona putin Iavorabila si putin dezvoltata din nord-estul
tarii, este drept, constata in rapoartele ei ca taranii maramureseni de aici practica o agricultura primitiva, ca
productiile obtinute sunt mici si nu satisIac nevoile de consum ale Iamiliei. Traiul zilnic al sateanului este in
relatie directa cu saracia mijloace lor incat, continua raportul, hrana lor se reduce la malai, lapte, impreuna cu
derivatele lui. Consumul de carne se rezuma la 2-3 gaini si traditionalul porc de Craciun, pe care insa nu-l taie
decat cei mai instariti. In sat nu exista macelarie si numai ocazional se taie vreo vaca sau un vitel, din cauza
Iracturilor destul de dese sau Iiindca suIera de vreo maladie pe care nu sunt in stare s-o vindece(6).
Cat despre agrotehnica, iata ce consideratii intalnim intr- un alt raport, plecat de data aceasta din
Dodesti,judetul Falciu. "Agricultura ce se Iace este Ioarte primitiva. Nu se urmareste nici un asolament, nu se


235
seamana decat intamplator in doua araturi; miristile nu se intorc, balegarul nu se Ioloseste deloc, ci se arunca tot
... Vitele sunt prost ingrijite, adaposturile sunt mizerabile". Raportul continua cu cateva reIeriri privitoare la
inIatisarea satului, enuntand un diagnostic acuzator. "Gospodariile au un aspect de paragina din cauza ca multe
n-au curtea im prejmuita si pomii roditori lipsesc sau aceia care sunt nu sunt ingrijiti. Aceasta situatie se
datoreste in buna masura cauzelor comune in aceasta regiune: vietii inapoiate pe care o duc taranii, nepasarea
conducatorilor, criza prin care trece agricultu ra"(7).
Sigur, imaginea dezolanta conturata din datele de mai sus nu poate Ii extinsa la intreaga noastra
agricultura din epoca interbelica.Dar, chiar daca tabloul de ansamblu nu este lipsit de cateva tuse mai luminoase,
realitatea ramane cu mult sub cotele la care se aIla agricultura din tarile mai dezvoltate si in orice caz mai prejos
de aspiratiile si posibilitatile noastre. AstIel de date si consideratii se gasesc din abundenta in studiile si
monograIiile realizate si publicate sub egida Scolii sociologice de la Bucuresti. Studiind satul in toata
complexitatea lui, echipierii monograIisti urmareau si analizau populatia si procesele demograIice locale, viata
economica, valorile spirituale si expresia acestora in obiceiuri si maniIestarile culturale locale, administratia si
institutiile speciIice prin care se exercita aceasta. Intelegand in mod judicios legaturile de conditionare dintre
mediul natural si sat, monograIistii inregistrau atent cadrul geograIic al asezarii pentru a determina in ce masura
unele particularitati ale comunitatii cercetate isi au aici explicatia. Era urmarit, de asemenea, si trecutul istoric al
localitatii, pe considerentul, Iundamentat teoretic, ca prezentul se aIla intr-o legatura de continuitate mai mult
sau mai putin marcata cu ceea ce a existat mai inainte.
Satul reconstituit pe cale monograIica trebuie, prin urmare, sa Iie un sat integral in a carui imagine sa se
regaseasca tot ceea ce contribuie la realizarea sa ca unitate sociala autonoma, vie. Reconstituirea sa, in maniera
prezentata succint mai sus, nu era produsul activitatii intamplatoare, lipsite de coordonare a monograIistilor sau
a inspiratiei acestora, ci eIectul transpunerii in viata a unor prescriptii metodologice si teoretice solid articulate in
sistemul sociologic al proIesorului Gusti. Potrivit acestui sistem, societatea umana, inclusiv satul ca esantion
constitutiv al acesteia, este alcatuita dintr-un manunchi de maniIestari spirituale, economice, juridice si
administrativ-politice, care la randul lor, sunt determinate de cauze sociale, istorice si psihice, unele naturale,
biologice si cosmologice, altele. Studiul unitatilor sociale trebuie sa priveasca ansamblul acestor Iapte prin studii
monograIice directe (8).
Ca summum, ca rezultanta directa sau indirecta a tuturor componentelor Iunctionale ale sisitemului
social, calitatea vietii poate Ii dedusa cu precizie, partial sau in general, din orice demers teoretic avand ca
obiectiv descrierea starii ansamblului social sau a unor parti ale acestuia. Nimic mai Iiresc decat ca activitatea
monograIica dsIasurata in cadrul scolii sociologice de la Bucuresti, care isi Iixeaza programatic ca obiectiv
inregistrarea starii Iunctionle a tuturor maniIestarilor vitale ale unei unitati sociale, sa se constituie "eo ipso" intr-
o diagnoza a calitatii vietii acelei comunitati. Dupa cat se pare, conceptul de calitate a vietii nu este Iolosit in
mod explicit in lucrarile realizate sub egida acestei scoli. Ceea ce pot spune cu certitudine in momentul de Iata
este ca intalnim in aceste lucrari termenul de standard de viata, care este Iolosit cu reIerire la conditiile de trai ale
populatiei considerate: alimentatie, conditii de locuit, stare igienico-sanitara (9).
Daca ar Ii numai atat si tot ar Ii destul de mult, daca ne gandim la Scoala sociologica al carui mentor a
Iost Dimitrie Gusti a Iunctionat incepand din deceniul al treilea al secolului nostru, deci cu aproape treizeci de
ani inainte de a se Ii lansat in S.U.A. conceptul si programele de calitate a vietii. De Iapt insa n-a Iost numai atat.
Gandita pentru a eIectua o investitie completa a unitatilor sociale, cercetarea monograIica a depasit cu mult


236
coordonatele propriu-zise ale standardului de viata permitand, intr-adevar, o imagine de ansamblu, coerenta a
ceea ce mai tarziu avea sa poarte in literatura de specialitate denumirea de calitate a vietii. Cu toate ca atat
Dimitrie Gusti cat si discipolii sai nu-si puneau ca tel, atunci cand mergeau pe teren, sa stabileasca ce calitate a
vietii are comunitatea studiata, adevarul este ca aceasta poate Ii identiIicata in modul cel mai clar in cadrul
monograIiei sociologice cu care se incheia, sau trebuia sa se incheie, cercetarea. De aceea, monograIiile
sociologice si celelalte lucrari de amploare realizate de Scoala sociologica de la Bucuresti pot servi ca
documente ideale in vederea reconstituirii calitatii vietii comunitatilor de oameni la care se reIerea. Ca imagine a
situatiei existente la un moment dat, ele pot servi de asemenea de reper pentru urmarirea schimbarii sociale in
general in decursul timpului, inclusiv in ceea ce priveste calitatea vietii.
Pentru ilustrarea acestei aIirmatii, in cele ce urmeaza vom arata, in continuare pe scurt, cum erau
cercetate si cum se prezentau diIerite componente ale valitatii vietii, la scara natio-nala sau locala, in cadrul
Scolii sociologice de la Bucuresti.
Potrivit conceptiei sociologice gustiene despre cadre si maniIestari, cunoasterea oricarui Iragment al
realitatii sociale in integralitatea lui impunea, intre altele, studiul populatiei si al proceselor demograIice care se
petrec la nivelul respectivei comunitati. Indicatorii demograIici sunt, in acelasi timp, indicatori ai calitatii vietii.
In ceea ce priveste populatia, in toata perioada in care si-a desIasurat activitatea Scoala sociologica de
la Bucuresti Ienomenul demograIic cel mai relevant, pe ansamblu, a Iost asa cum se arata, in diIerite lucrari,
natalitatea mare, stabilizata spre sIarsitul deceniului al patrulea la valoarea de 31-32 , cea mai ridicata din
Europa. Pe diIeritele provincii istorice ale tarii indicele natalitatii cunoaste variatii destul de sensibile, Iiind cel
mai ridicat in Basarabia si Moldova si cel mai coborat in Banat. Intre cele doua medii rezidentiale, urban si rural,
existau, de asemenea, diIerente destul de importante, indicele natalitatii Iiind mult mai mare la sat decat la oras,
ceea ce era de presupus. Pandantul negativ al natalitatii, mortalitatea, atingea valori de asemenea ridicate: 18-20
., tara noastra situandu-se din acest punct de vedere tot pe primul loc in Europa. Si mai grav era ca aceasta
valoare inalta a indicelui se realiza in primul rand pe seama mortalitatii inIantile care oscila in jurul ciIrei de 20
din totalul noilor nascuti. Bilantul demograIic general era totusi pozitiv, in Iinal rezultand o crestere a
populatiei prin care Romania se plasa din nou intre primele tari din Europa.
In spatele sobrietatii inexpresive a acestor ciIre se aIla desigur o realitate sociala trista, identiIicata si
judecata ca atare de cercetatori, caracterizata prin asistenta medicala precara si saracie, intr-un cuvant o calitate a
vietii in suIerinta.
Analiza poate continua cu examinarea altor Ienomene demograIice si a unor procese sociale cu
implicatii asupra evolutiei populatiei. Intre acestea din urma o mai mare atentie trebuie acordata, pe drept,
procesului migrational si celui al urbanizarii care modiIicau comportamentul nuptial al generatiei tinere si, in
acelasi timp, micsorau nuptialitatea (10). Probleme ca cele mentionate sunt analizate si la nivel local.
Dimensiunile reduse ale unitatii sociale (o comuna, cateva sute) permit de data aceasta o analiza mai aproIundata
care ajunge pana la nivelul Iamiliei. In Ielul acesta devine posibila indicarea exacta a cauzelor unor Ienomene
demograIice: boli, tare ereditare, particularitati ale cadrului natural si social local care inIluenteaza procesele
demograIice (11). Rezultatul Iinal este ca si in cazul monograIiei locale, ca si in cel al analizelor nationale,
componenta demograIica a calitatii vietii este bine reprezentata in cadrul cercetarilor Scolii sociologice de la
Bucuresti.


237
Cum este si Iiresc, baza economica a unitatilor sociale se bucura de o mare atentie din partea
colaboratorilor scolii monograIice. Si in acest caz concret este vorba de o prescriptie metodologica a carei
ratiune trebuie cautata in sistemul sociologic gustian, potrivit caruia maniIestarile economice reprezinta una din
cele patru parti constitutive ale socialului. ConIormandu-se acestei indicatii, cercetatorii monograIisti inregistrau
pe teren si se straduiau sa explice multiplele aspecte ale dimensiunii economice, de la unelte (tehnica), raporturi
de proprietate si de munca, Iorme de organizare a activitatii productive si pana la Iacilitatile de ordin Iinanciar si
de alta natura menite sa contribuie la mai deplina punere in valoare a resurselor domeniului. Sunt de mentionat
din acest punct de vedere, in primul rand, cercetarile privind proprietatea agrara, starea si evolutia agriculturii
romanesti dupa marea reIorma din 1919-1922 si, ca o consecinta, veniturile gospodariei taranesti in perioada
interbelica. ReIorma agrara de dupa primul razboi mondial a Iacut ca Romania sa treaca de la agricultura
cu o puternica componenta latiIundiara la agricultura de tip taranesc. Inainte de razboi, in vechiul regat
proprietatile de peste 500 ha detineau peste 38 din supraIata arabila totala. Impreuna cu exploatatiile de peste
100 ha, marea proprietate detinea mai mult de 48 din supraIata arabila. Exproprierea in Romania de dupa
razboi a peste 5,8 milioane hectare de pamant a rasturnat situatia Iacand ca, in 1930,gospodariile taranesti de
pana la 10 ha sa detina circa 60 din terenul arabil, iar impreuna cu exploatatiile de pana la 50 ha proprietatea
mica si mijlocie sa detina peste 82 din supraIata arabila (12).
Daca lichidarea latiIundiilor a Iost un act de dreptate sociala in beneIiciul maselor taranesti,
pulverizarea proprietatii agricole, care s-a accentuat continuu dupa reIorma prin procesul natural de reampartire
a pamantului intre urmasii proprietarului initial, coroborata cu utilizarea unei tehnici arhaice, a avut consecinte
mai putin Iavorabile pentru productia agricola si evolutia civilizatiei rurale. Romania poseda terenuri in general
Iertile care permit practicarea unei agriculturi complexe, cu o varietate a culturilor care acopera aproape toate
produsele agricole din Europa. Conditiile pentru dezvoltarea septelului sunt cel putin la Iel de bune ca acelea din
Elvetia, Bavaria si Tirol. Cu toate acestea, agricultura romaneasca nu se situa in general la un nivel comparabil
cu al tarilor mai dezvoltate. In consecinta, constatau dezolati sociologii monograIisti, standardul de viata al
taranului este coborat, asa cum este si agricultura pe care o practica. Daca din punct de vedere economic,
respectiv al rentabilitatii, rezultatele agriculturii sunt totusi pozitive, social situatia este nesatisIacatoare,
veniturile gospodariei Iiind prea mici pentru a asigura unei Iamilii taranesti un standard de viata acceptabil. Sunt
elocvente in acest sens bugetele Iamiliilor taranesti calculate cu ocazia campaniilor monograIice. Ele aratau ca
venitul anual nu putea satisIace exigentele standardului de viata de atunci. Pentru exploatatiile mai mici de 3 ha,
adica 52 din totalul exploatatiilor, acest standard de viata se reduce la asigurarea unei alimentatii putin
pretentioase. Consumul acestor Iamilii se realizeaza din surse proprii, la care se adauga putine cumparaturi de pe
piata, aceste gospodarii Iiind in mare masura autarhice.
Pentru a-si spori veniturile insuIiciente, un procent insemnat de Iamilii taranesti recurg la munca in
aIara exploatatiei proprii. Cele de la deal si munte, la activitati Iorestiere; cele de la campie, indeosebi la munca
in dijma sau ca zilier. Cu toate acestea, subalimentatia este uneori inevitabila in cazul exploatatiilor mici (13).
Asa cum rezulta din vasta lucrare "60 de sate romanesti", situatia economica diIera de la provincie la
provincie. Pe ansamblu, puterea economica a gospodariei taranesti este mai buna in Banat, unde se practica o
agricultura mai avansata, cu mai accentuate tendinte intensive decat in celelalte zone ale tarii. Ca urmare, gradul
de civilizatie al satelor banatene este mai inalt. Situatia economica a gospodariilor taranesti dobrogene care
dispun, dintre toate provinciile, in medie, de cele mai intinse supraIete de teren arabil, dar care, in acelasi timp,


238
au venituri modeste, arata ca pamantul nu este totul si ca mai importanta chiar este stiinta de a-l exploata intensiv
cu ajutorul tehnicii agricole moderne (14).
Un domeniu major al calitatii vietii, in special pentru colectivitatile in care nevoile materiale nu sunt
inca pe deplin si adecvat satisIacute, este acela al alimentatiei. Studiile intreprinse sub egida scolii monograIice
oIera un bogat material inIormativ de aceasta problema, care, in aIara valorii sale de cunoastere, poate in plus Ii
Iolosit pentru a urmari schimbarile care s-au produs in timp si deci pentru a identiIica tendintele ce se maniIesta
in acest domeniu. Cunoscand obiceiurile alimentare de la un moment dat ale unei populatii si directia in care a
evoluat consumul alimentar, actiunea de orientare si optimizare a alimentatiei poate Ii mai bine indrumata.
De remarcat ca daca pentru economia satului, pentru conditiile de locuit sau pentru starea sanitara pot Ii
Iolosite cu tot atata indreptatire si alte surse statistice ale vremii, in ceea ce priveste alimentatia satenilor
inIormatia oIerita de cercetarea monograIica nu are un concurent pe masura. Pertinenta acestor inIormatii este
rezultatul seriozitatii investigatiei, si al cuprinderii teritoriale ample si al minutiei obserrvatiilor, atunci cand este
vorba de date care privesc o singura localitate.
La o privire sintetica, alimentatia populatiei rurale in preajma celui de al doilea razboi mondial poate Ii
considerata, in general, ca suIicienta cantitativ. In ratia zilnica proteinele si glucidele in special detin o cota-parte
mai mare decat prevad prescriptiile dietetice. Ratia de grasime este, contrar opiniei curente, destul de modesta.
Bineinteles, intre provincii exista si in aceasta privinta diIerente notabile. Bunaoara in Transilvania si Banat, in
oarecare masura, ponderea lipidelor este ceva mai mare, iar in Basarabia consumul de proteine este mai redus.
Numarul mediu de calorii pe zi si pe consumator se situeaza peste limita teoretica.
Din punct de vedere calitativ, alimentatia populatiei rurale este, apreciata global, deIicitara datorita
consumului exagerat de alimente vegetale si in special al porumbului, ponderii reduse a alimentelor de origine
animala si a celor proaspete, nerespectarii riguroase a normelor igienico-sanitare, toate acestea in conditiile unei
arte culinare care lasa mult de dorit. In aceste conditii sunt de inteles consecintele neIavorabile ale regimului
alimentar al taranilor asupra starii de nutritie si sanatatii. Neajunsurile regimului alimenar explica in parte
Irecventa bolilor gastro-intestinale acute si cronice la copii si respectiv la adulti.
Ca masura pentru remedierea acestei situatii se propunea orientarea exploatatiei taranesti in directia
unei structuri mai judicioase a culturilor (intre care sa se aIle intr-o proportie mai insemnata leguminoasele),
dezvoltarea gospodariei anexa de animale si mai ales o indelungata si adecvata opera de educatie pentru
Iormarea unor deprinderi alimentare conIorm standardelor igienico-sanitare (15).
Nu putem incheia demonstratia inainte de a evoca pe scurt un alt domeniu bine reprezentat in cadrul
cercetarilor intre prinse de Scoala sociologica de la Bucuresti, de o deosebita relevanta in acelasi timp pentru
calitatea vietii: situatia medico- sanitara a colectivitatii.
Prezenta constanta si importanta a personalului de specialitate in cadrul studiilor de teren a permis
realizarea unei caracterizari exacte a starii de sanatate a populatiei cercetate, identiIicarea cauzelor care o
determina. In general, starea de sanatate si morbiditatea destul de accentuata in randul populatiei rurale din
Romania sunt puternic inIluentate de astIel de Iactori sociali precum: alimentatia, locuinta, nivelul cultural-
educativ, conditiile speciIice de munca si viata, reteaua sanitara insuIicienta.
Alimentatia - deIicitara destul de Irecvent calitativ si cantitativ, asa cum am vazut mai sus - slabeste
rezistenta organismului Iata de boli si predispune la tuberculoza si pelagra. Ca urmare, monograIistii vor


239
inregistra in mediul rural o morbiditate mai accentuata, inclusiv cazuri mai Irecvente de tuberculoza pulmonara
si pelagra.
In privinta conditiilor de locuit, statistica vremii arata ca, din cele peste 3,8 milioane de locuinte rurale,
22 erau cu o camera, 51 cu doua camere si 27 cu trei camere si peste. Pentru sanatatea populatiei rurale,
obiceiul ca intreaga Iamilie sa se adune intr-o singura camera, indeosebi iarna, indiIerent de marimea locuintei,
are consecinte dintre cele mai neIaste datorita aerului nesanatos respirat.
Sub raport cultural-educativ, Ienomenul cel mai grav pentru lumea satului, cu tot progresul realizat in
deceniile de dupa razboi, era numarul mare de analIabeti. Pe la 1940 stia sa scrie si sa citeasca 51 din
populatie, barbatii intr-o proportie mai mare decat Iemeile. Sub aceasta ciIra se situau Oltenia (46,3 ),
Dobrogea (47,5 ), Muntenia (48,8 ) si Moldova; peste medie sunt Crisana-Maramures (54,9 ), Transilvania
(64,2 ) si Banatul (68,5).
Conditiile de viata si munca actionau in directia unei patologii speciIice in special prin munca Iizica
dura si excesiva, iar uneori si repartizata neuniIorm, prin Irecventa prezenta a surselor de contaminare paludica
si prin tentatia unui exagerat consum de alcool.
Fata de situatia precara a starii de sanatate a populatiei rurale si a atator Iactori potentiali de
morbiditate, mijloacele deIensive opuse de reteaua medico-sanitara erau destul de modeste. AstIel, in 1937 in
mediul rural Iunctionau 191 de spitale mixte cu 5067 de paturi, respectiv un pat la circa 3000 de locuitori.
Existau, de asemenea, 1261 de dispensare satesti. Pentru combaterea tuberculozei, actionau 66 de dispensare si
erau rezervate 670 de paturi. Fata de necesitati, numarul medicilor si al personalului mediu sanitar era
subdimensionat (16). Este deci clar ca, in general vorbind, asigurarea medico-sanitara a populatiei rurale lasa de
dorit.
Momentul cognitiv, de radiograIiere detaliata a starilor sociale, economice, sanitare demograIice etc.
ale satului era insotit de momentul actional, practic, care avea ca scop sa ediIice, pornind de la datele existente, o
realitate noua cu parametrii superiori de adecvare la trebuintele omului. Programul rural al lui Dimitrie Gusti si
al scolii pe care a patronat-o nu se epuiza in spatiul iluminismului cultural. Depasindu-l, Dimitrie Gusti dorea sa
altoiasca pe trunchiul arhaic viguros al satului ulti mele cuceriri ale culturii si civilizatiei. Spre deosebire de
utopia comunista care propunea un proiect de remodelare in contrazicere totala cu realitatea milenara a satului,
reconstructia gustiana a acestuia merge pe linia conservarii valorilor sale Iundamentale. In raport cu trecutul,
proiectul comunist privind satul este demolator. Dezideratul gustian nu este anularea speciIicului rural, in ceea
ce are acesta valoros, ci dezvoltarea lui organica.
ValoriIicarea cercetarilor realizate in cadrul scolii monograIice din perspectiva calitatii vietii ar putea
continua aducand discutie si alte dimensiuni ale acesteia. Scopul nostru nu este insa sa ducem pana la capat acest
demers, respectiv sa reconstituim integral, calitatea vietii din Romania anilor '30 pe baza datelor oIerite de
cercetarea monograIica, ci sa aratam ca el e posibil. Avand in vedere schimbarile structurale care au intervenit in
lumea satului in cei peste patruzeci de ani de comunism, care au alterat Iizionomia acestuia, Iolosirea
inIormatiilor oIerite de Scoala sociologica de la Bucuresti pentru reconstituirea unui tablou veridic al calitatii
vietii, al modului si stilului de viata rural traditional ar avea nu doar o semniIicatie teoretica ci si una
prospectiva. Cu alte cuvinte, ar putea sluji de indreptar in opera complexa si diIicila de renastere a satului, care
se inIaptuieste in prezent.


240

REFERINTE BIBLIOGRAFICE

1. Studiile scolii sociologice de la Bucuresti, de o amploare Iara echivalent in lume, au permis o buna
cunoastere a realitatii rurale din Romania interbelica. Tezaurul de cunoastere acumulat prin
campaniile monograIice este si in prezent deosebit de util cercetarii sociale. Paginile care
urmeaza demonstreaza in mod convingator aceasta aIirmatie;
2. Dimitrie Gusti, Cunoastere si actiune in serviciul natiunii, II, p.88;
3. Consideram ca activitatea la sate desIasurata dupa 1938 sub auspiciile Legii serviciului social poate Ii in
mod legitim anexata Scolii sociologice de la Bucuresti. Intr-adevar, initiatorul acestei legi a
Iost tot Dimitrie Gusti, modul de actiune al echipelor il amintea pe al monograIistilor, cel
mai adesea activitatea s-a desIasurat sub indrumarea discipolilor proIesorului Gusti;
4. A.Golopentia, Dr. D.C.Georgescu, "60 de sate romanesti", II, p.11;
5. Ibidem, p.125;
6. Arhivele Statului, Bucuresti, Fundatia Culturala Regala, Centrala, dosar 22/1935, Vol.I,I.38-39;
7. Idem, I.385;
8. D.Gusti, Les bases scientiIiques du Service Social, in La vie rurale en Roumanie, Bucharest, 1940;
9. V., intre-altii Sabin Manuila, Structure et evolution rurale, in Dimitrie Gusti s.a., La vie rurale en
Roumanie, Bucharest, 1940;
10. Ibidem;
11. H.H.Stahl, Nerej, Un villaje d'un region archaique, Vol.I, - 43 - Buc., 1939; Anton Golopentia si
Dr. D.C.Georgescu, (coord.), Op.cit.,;
12. Anton Golopentia si Dr. D.C.Georgescu, (coord.), Op.cit.;
13. N.Cornatzeano, La situation de l'agriculture, in Dimitrie Gusti s.a., La vie rurale en Roumanie, Bucharest,
1940;
14. Anton Golopentia, Dr. D.C.Georgescu, (coord.), Op.cit.,
15. Dr. D.C.Georgescu, L'alimentation de la population rurale, in Dimitrie Gusti s.a., La vie rurale en
16. Dr. G.Banu, La politique medico-sociale dans la Roumanie rurale, in Dimitrie Gusti s.a., La vie rurale en


241
15. TRADITII SOCIOJURIDICE ALE SCOLII
SOCIOLOGICE DE LA BUCURESTI PRIVIND ROLUL SI
FUNCTIILE DREPTULUI SI LEGISLATIEI IN SOCIETATE
- AngeIa Banciu, Dan Banciu

1. Sociologia juridica a scolii monografice de la Bucuresti in contextul
orientarilor juris-sociologice europene

Daca evolutia gandirii sociologice si juridice se prezinta cercetarii istorice sub Iorma unor teorii,
paradigme, conceptii si curente teoretice, in care semniIicatiile si mesajul se clariIica pe masura adancirii
perspectivei logice a abordarii lor, exista, in schimb, altele a caror intelegere, cunoastere si evaluare se adanceste
pe masura scurgerii timpului. Printre acestea se numara si sistemul sociologic al Scolii monograIice de la
Bucuresti, care continua sa reprezinte inca un moment unic si un important punct de reIerinta cu valente
nationale si universale, care a inIluentat sensibil gandirea sociologica, constituindu-se ca un liant integrator
pentru spiritualitatea si etica societatii romanesti interbelice.
Scoala monograIica de la Bucuresti, creata si condusa de Dimitrie Gusti, are o certa valoare teoretica si
practica, intrucat a reusit sa realizeze radiograIia si diagnoza problemelor de baza ale societatii romanesti
interbelice din perspectiva cadrelor si maniIestarilor sociale care le determina si conditioneaza, utilizand
tehnicile monograIiei sociologice si a echipelor interdisciplinare de cercetare. Ea a reusit, totodata, sa depaseasca
limitele "sociologiei de catedra" propriu-zise(1),desIasurand o laborioasa activitate sociala in cadrul "Asociatiei
pentru Stiinta si ReIorma Sociala", a Institutului Social Roman, al Seminarului sociologic al Universitatii din
Bucuresti si, in cele din urma, in cadrul Serviciului Social. Rezultatele si contributiile teoretice si pratice ale
numerosilor specialisti si participanti la investigatiile de teren desIasurate de Scoala monograIica de la
Bucuresti, intre care, alaturi de D.Gusti, s-au remarcat Mircea Vulcanescu, Anton Golopentia, Traian Herseni,
Henri H. Stahl s.a., se regasesc in numarul impresionant de publicatii, carti si reviste aparute sub egida Scolii,
precum si in constituirea unor institute specializate de cercetare a diverselor Ienomene sociale in diIerite zone si
provincii ale Romaniei (Banat, Crisana, Basarabia).
Considerand ca realitatea sociala este caracterizata de existenta unor cadre, maniIestari, unitati, relatii si
procese sociale, Scoala monograIica de la Bucuresti a elaborat un sistem sociologic, etic si politic unitar si
coerent, in care cunoasterea societatii nu reprezinta un scop in sine, ci un punct de plecare pentru activitatea de
transIormare a realitatii sociale, Iacand astIel trecerea de la sociologia "cogitans" la cea "militans". In cadrul
acestui sistem, sociologia urmareste studiul aproIundat al realitatii sociale, etica avand menirea de a identiIica
idealul de realizat, in timp ce politica trebuie sa identiIice mijloacele de reIormare si transIormare a societatii.
Exista, deci, o stransa legatura si interconditionare intre sociologie, etica si politica in vederea asigurarii
Iunctionalitatii societatii, Iunctionalitate ce presupune implicit existenta unor activitati etico-juridice si politice
de natura normativa si reglativa. Considerand ca "principiile juridice si organizatia politica sunt cele doua
elemente indispensabile ale unei vieti sociale si care o Iac sa se mentina in spatiu si sa aiba o continuitate in
timp"(2), Scoala monograIica de la Bucuresti a Iost preocupata de studierea Iormelor juridice si de evolutia


242
normelor si institutiilor juridice, a practicilor si obiceiurilor juridice in societatea romaneasca, relizand sudura
dintre stiinta dreptului si sociologie si deschizand drumul spre Iundamentarea unei sociologi juridice romanesti
originale, dar cu interIerente la curentele sociologice ale vremii.
In conceptia reprezentantilor Scolii monograIice de la Bucuresti dreptul, considerat ca Iapt social, ca
"maniIestari ale unor unitati sociale" revine spre cercetare sociologiei juridice, care porneste nu de la "ceea ce ar
trebui sa Iie dreptul", ci de la "ceea ce este", de la realitatea juridica concreta(3). Sociologia juridica studiaza pe
de o parte, "principiile, criteriile, imperativele, normele si valorile ideii de dreptate,asa cum sunt ele elaborate de
comunitatea sateasca traditionala", iar pe de alta parte, "actiunile, inIaptuirile, obiceiurile, moravurile si uzantele
propriu-zise care traduc in Iapt ideea de dreptate"(4). Sociologia juridica nu trebuie sa se limiteze doar la
studierea acelor institutii imuabile cu care au de-a Iace juristii, ci trebuie sa abordeze realitatea juridica concreta
a unei comunitati sociale in toate aspectele sale Iormale si inIormale (legi, institutii, proceduri, obiceiuri, uzante,
practici). Pentru aceasta, este nevoie ca sociologia juridica sa inceapa demersul descriptiv si explicativ de la
investigarea Iaptelor juridice concrete , asa cum sunt relevate de realitatea sociala a satelor romanesti. Ca unitati
sociale, initial "creatoare de drept", acestea au devenit treptat "consumatoare de drept" odata cu extinderea
asupra lor a legislatiei oIiciale a statului. Insa, in poIida acestor transIormari sociale si normative, in multe
comunitati rurale continua sa "supravietuiasca" o serie de practici si obiceiuri cu valoare regulativa,
experimentate si indatinate in activitatea membrilor comunitatii, care alcatuiesc asanumitul "drept viu", drept
"spontan, diIuz si variabil", care se sprijina pe legislatia existenta, dar care, uneori evolueaza alaturi de ea si
chiar impotriva ei. Acest "drept viu" poate Ii pus in evidenta atat prin studierea dreptului legal, pozitiv (inclusiv
prin cercetarea deciziilor si hotararilor tribunale lor), cat mai ales prin observarea vietii normtive a comunitatilor
rurale in timp si spatiu. Aceasta observatie trebuie sa identiIice si sa explice atat modalitatile de Iunctionare a
obiceiurilor, uzantelor si practicilor diIeritelor grupuri sociale (indiIerent daca aceste practici sunt recunoscute,
ignorate sau contestate de dreptul legal), cat si mecanismele psiho-sociologice care le determina sau inIluenteaza
(credinte, opinii, creatii, atitudini).
Intemeindu-se pe "teoria" si "tehnica" monograIiei sociologice(5), cercetarile intreprinse de Scoala
monograIica de la Bucuresti in diIerite zone ale Romaniei au evidentiat existenta si mentinerea in cadrul
comunitatilor rurale a unor Iorme interesante de "Iolclor" juridic si de "etnologie juridica", ca si a unor obiceiuri
si practici sociale in domeniul dreptului Iamilial si penal si al procesivitatii dreptului agrar si consuetudinar.
Supravietuirea si utilizarea in viata juridica a satelor a acestor obiceiuri si practici sociale cu valoare normativa a
condus la concluzia ca obiceiul pamantului, dreptul obisnuelnic, ca si "dreptul viu" trebuie sa reprezinte una
dintre sursele importante ale "dreptului national". Acest drept national trebuie sa includa atat legislatia oIiciala
existenta in coduri si legi, cat si "inovatiile" si "creatia" juridica a grupurilor sociale, experienta juridica a
acestora. Insa simpla raportare la dreptul obisnuielnic, ca sursa a dreptului oIicial, nu este suIicienta, intrucat
"cutuma si traditia, practica si uzanta juridica prezinta Iorme Iixe de invariabilitate culturala si Iorme Iluente de
variabilitate Iunctionala"(6). De aceea, sociologia juridica va trebui sa evidentieze ce anume se aplica intr-o
societate din legiuirile existente si ce nu se aplica, intrucat contravin realitatilor sociale sau altIel spus, care sunt
elementele de eIectivitate, de ineIectivitate si distorsiune a dreptului si legislatiei intr-un anumit stadiu de
dezvoltare a societatii.
Fundamentand, dupa parerea noastra, o sociologie juridica aplicata si proIund ancorata in realitatea
sociala romaneasca, cercetarile Scolii monograIice de la Bucuresti privind Iunctiile sociale ale dreptului prezinta


243
o serie de conexiuni si interIerente cu cele existente la nivelul sociologiei europene din acea vreme. O prima
interIerenta se regaseste in conceptia privind "cercetarea libera a dreptului" si a "dreptului viu", enuntata, pentru
prima data, de Iondatorul sociologiei juridice Eugen Ehrlich(7). Acesta a Iost proIesor si la Universitatea din
Cernauti-Bucovina (provincie romaneasca, incorporata vremelnic imperiului austro-ungar), unde a organizat un
seminar sociologic pentru cercetarea 'dreptului viu" apartinand diIeritelor grupuri etnice ce convietuiau
inimperiul austriac, intre care si dreptul obisnuielnic al romanilor din Bucovina. Introducand distinctia dintre
"dreptul legal" (pozitiv) elaborat de autoritatea oIiciala si "dreptul viu", spontan si diIuz apartinand diverselor
grupuri sociale, Ehrlich considera ca sociologia juridica trebuie sa se axeze cu precadere pe "cercetarea dreptului
viu", constituit din obiceiuri, cutume, uzante si practici sociale si care asigura o ordine sociala paciIista si
nontencioasa mult mai eIicace decat cea Iundamentata de coduri si legi. O parte dintre rezultatele cercetarilor
intreprinse de Ehrlich au Iost cunoscute si chiar receptate de Scoala monograIica sub Iorma unor studii si
articole publicate de acesta in "Arhiva pentru Stiinta si ReIorma Sociala"(8). Cea de a doua interIerenta se
regaseste in cercetarile asupra dreptului desIasurate de Scoala sociologica Iranceza, creata si condusa de Emile
Durkheim, scoala ce a acordat un interes deosebit studiului diverselor "specii de drept" in raport de "speciile de
solidaritate sociala". Ca si scoala monograIica de la Bucuresti, cea Iranceza concepea sociologia ca o"sinteza" a
diIeritelor discipline sociale particulare (precum istoria, morala, economia, dreptul etc.), Iapt ce rezulta din
compararea principalelor lor reviste - "Arhiva pentru Stiinta si ReIorma Sociala" si respectiv "L'Annee
Sociologique" - unde exista parti si capitole dedicate sociologiei religiei, sociologiei politice, sociologiei
moralei, sociologiei juridice etc. Cu toate acestea, exista insa diIerente sensibile intre cele doua scoli atat din
punctul de vedere al conceperii si studierii dreptului ca Ienomen social, cat si din cel al menirii sociologiei
juridice:
a) astIel, in timp ce scoala Iranceza s-a preocupat de recoltarea de Iapte statistice din domeniul
dreptului, moralei si istoriei pentru a explica evolutia spatiala si temporala a Ienomenelor si Iaptelor juridice,
utilizand in acest sens, metoda "variatiilor concomitente", Scoala de la Bucuresti s-a concentrat pe observatia
concretului juridic, utilizand ca "unealta de lucru" legea sociologica a paralelismului social ce guverneaza
evolutia cadrelor (cosmic, biologic, istoric, psihic) si maniIestarilor (economice, spirituale,
juridice, politice);
b) in timp ce scoala Iranceza a imprimat o "tendinta juridizanta" sociologiei, aparand ca o
"sociologie a genezei regulilor, institutiilor sistemelor juridice decat a Ienomenelor, iar cat priveste metoda o
sociologie a statisticilor"(9), sociologia juridica a scolii de la Bucuresti este o sociologie a Iaptelor si
Ienomenelor juridice ca realitati concrete ale unor maniIestari sociale, care pot Ii investigate direct si
interdisciplinar.
Din neIericire, aceste valoroase traditii din domeniul sociologiei juridice practicata de Scoala
monograIica nu au putut Ii continuate, mai ales dupa instaurarea regimului totalitar in Romania (1948-1989),
cand sociologia a Iost "obstracizata" si interzisa o lunga perioada de vreme din universitati si institute de
cercetare, iar stiinta dreptului a Iost in mare parte aservita statului socialist si obligata sa legiIereze si sa
"legitimeze" politica partidului comunist. Ele trebuie insa reluate, continuate si imbogatite de cercetarea
sociologica, tinand seama de stadiul actual al tranzitiei si reIormei din societatea romaneasca si in care dreptul si
legislatia trebuie sa transpuna in Iorme normative cat mai adecvate schimbarile sociale intervenite dupa
evenimentele din decembrie 1989.


244

2. Relatia dintre schimbarea sociala si dinamica legislativa in conceptia
Scolii sociologice de la Bucuresti

Considerand ca dreptul nu poate exista in aIara societatii, dupa cum nici o societate nu poate Iunctiona
normal in absenta dreptului, Scoala sociologica de la Bucuresti respingea, ca Iiind reductionista, deIinitia clasica
a dreptului ca "totalitatea regulilor de conduita impuse de societate si sanctionate de Iorta publica" sau
"totalitatea regulilor sociale insotite de sanctiuni organizate"(9). O asemenea deIinitie ar conduce la
transIormarea dreptului intr-o constructie artiIiciala si abstracta si care ignora maniIestarile dreptului ca
"realitate sociala", precum si Iaptul ca o mare parte dintre Iormele vietii sociale sunt insotite de reguli de
conduita caracterizate Iie dintr-un obicei, cutuma sau uzanta, Iie intr-o norma oIiciala.
Fiind un aspect, dar si un produs al vietii sociale si dezvoltandu-se numai in cadrul acesteia, dreptul isi
are sorgintea sociala in obiceiurile, morala si moravurile societatii, precum si in "conceptia nationala despre
dreptate si morala". El are menirea de a consolida "Iundamentul economic si culturalal vietii sociale si
nationale", indeplinind o Iunctie reglativa si de organizare sociala, Iiind un "principiu de directiune, de coeziune
sociala", care conIera, in cele din urma, societatii "caracterul de deIinit si coerenta" (10). Deoarece "eIectul
dreptului este un Iapt social, care creeaza noi situatii sociale, prin constrangerea impusa societatii de a respecta
acest drept si de a se supune lui 'neconditionat", atat realitatea, cat si reIorma sociala trebuie sa se intemeieze pe
o anumita "organizatie politica si printr-o noua ordine de drept, care, amandoua se imbina culminand in
activitatea legislativa" (11). Pentru acest motiv Iactorii de conIiguratie ai dreptului, ca si intreaga sa evolutie sunt
sensibil inIluentate de schimbarile si transIormarile intervenite in viata societatii, el modiIicandu-se si evoluand
"odata cu civilizatia si cultura, cu regimul politic si cu conceptiile noastre despre societate si morala". In
consecinta, atat pentru sociologi, cat si pentru juristi una dintre problemele pe care le ridica interconditionarea
dintre drept si societate este aceea de a putea stabili existenta unei variatii Iunctionale intre o societate si dreptul
sau. Incercarea de rezolvare a acestei probleme conduce la identiIicarea (cel putin sub Iorma ipotetica) a
urmatoarelor situatii:
a) societatea cunoaste anumite transIormari datorate unor cauze exterioare dreptului, dar
determinandu-l sa le dea o "coloratura" normativa conIorma cu aceste schimbari;
b) dreptul evolueaza, la un moment dat, inaintea societatii, reusind sa declanseze anumite
transIormari sociale structurale;
c) dreptul poate ramane, la un moment dat, in urma societatii, nereusind sa transpuna in tipare
normative noile schimbari sociale, devenind astIel un Iactor de conservare si imobilism social(12).
Trebuie deci, abandonata iluzia iluminista, existenta in conceptia unor juristi si practicieni ai dreptului,
conIorm careia legea este unica sursa a dreptului si avand valente normative multiIunctionale, dupa cum la Iel de
iluzorie este si ideea ca legea poate indeplini o Iunctie instrumentala pura, in virtutea careia statul este identic cu
societatea, iar dreptul cu codul, ceea ce presupune supunerea neconditionata a individului in schimbul protectiei
sociale de care aceasta are nevoie. Dreptul si politica, ca maniIestari Iormale de natura reglativa "nu se pot
indeparta Iara primejdii de continutul vietii sociale, de maniIestarile economice si spirituale la care se
reIera"(13). Dreptul trebuie sa cristalizeze "experienta juridica de veacuri a Iiecarei natiuni si sa cuprinda


245
regulile esentiale de morala, care se gasesc diIuzate in trairea si deprinderile deviata ale Iiecarui popor"(14). Fara
indoiala, Iactorii politici si legislativi pot contribui la declansarea unor schimbari si transIormari sociale si chiar
este util sa Iie intrebuintati in acest scop, insa ei "nu pot trece peste realitatea nationala, peste putintele si
aspiratiile Iiresti, originale, structurale pe care le detine o natiune"(15). De aceea, reIorma legislativa, ca de altIel
si cea politica, trebuie astIel conceputa si realizata incat sa urmeze "linia de dezvoltare organica a Iiecarei
natiuni", in caz contrar ea riscand sa genereze situatii de ineIicienta juridica si de distorsiune in aplicarea ei in
practica sociala.
In conceptia Scolii sociologice de la Bucuresti, la Iel de gresita si descurajatoare pentru societate este si
"mania legislativa", care poate conduce, in multe cazuri, la o "legislatie excesiva si incoerenta", multe din legile
elaborate de parlament dovedindu-se a Ii "monumente de lipsa de prevedere sociala si de contraziceri" (16).
Deoarece textele de lege nu reprezinta vointa legitima a inivizilor, Iiind intocmite in graba, in plina lupta
politica, nascute din compromisuri, purtand urma acestor origini, sunt de multe ori inaplicabile" (17).
Depasirea acestor impedimente trebuie sa conduca la realizarea unei adevarate si reale opere legislative,
ceea ce presupune pentru legislator "mai intai cunoasterea cat mai adanca a trebuintelor unei tari, apoi o
conceptie precisa a spiritului timpului - la acestea se adauga stapanirea intr-adevar suverana a diIeritelor stiinte
sociale - si, in sIarsit o perspicacitate pentru a sesiza cauzele raului social si o Iantezie constructiva pentru a gasi
remediile cele mai nimerite" (18). In consecinta, problema legislativa trebuie sa devina punctul central al
preocuparilor oricarei reIorme politice, datorita "tendintei societatii contemporane de autoorganizare", ceea ce a
determinat un "proces de socializare a legislatiei", prin extinderea "sIerei Iactorilor legislativi de la cativa, la un
numar din ce in ce mai mare de persoane". Aceste "Iorte sociale de autoorganizare si autoconducere, in aIara de
parlament si chiar inlocuind institutia parlamentului sunt: presa, care prin organizarea opiniei publice creeaza o
noua responsabilitate sociala, reIerendumul si initiativa populara" (19). Iar cel mai puternic mijloc de socializare
a legislatiei este "organizarea specialitatii si a competentei proIesionale, adica organizarea intereselor
proIesionale colective, cu reprezentarea lor in institutii speciale, care sunt adevarate parlamente speciale" (20).
In rolul acesta, prin crearea si multiplicarea instiutiilor speciIice societatii civile, intemeiate pe autoorganizare
sociala, pot Ii instituite modalitati eIiciente de "autoaparare, de reactie si protest impotriva monopolizarii puterii
de catre partidele politice" (21).
Proiectand o perspectiva sociologica asupra rolului si Iunctiilor dreptului si legislatiei in societate,
Scoala monograIica de la Bucuresti a contribuit la sensibilizarea Iactorului politic care, intr-o serie de initiative
si proiecte legislative a luat in considerare rezultatele cercetarilor intreprinse (cum ar Ii, de pilda, legislatia
administrativa, cea reIeritoare la invatamant, cultura, sanatate, legea serviciului social si a Iundatiilor culturale
etc.). Experienta Scolii de la Bucuresti in materie de reIorma legislativa trebuie deci revaloriIicata si actualizata
in conditiile societatii romanesti post-totalitare, unde legislatia trebuie sa devina un Iactor rational de reglare
normativa si sociala a intereselor, aspiratiilor si libertatilor Iundamentale ale majoritatii indivizilor.

3. Problematica constitutionala a Romaniei si reflectarea ei in dezbaterile
publice organizate de Institutul Social Roman .


246
Evenimentele istorice petrecute dupa Marea Unire din 1918 au generat o tendinta vizibila in randul
gruparilor si partidelor politice, precum si in cel al unor personalitati ale vietii politice, istorice, juridice,
culturale ale vremii, de a participa la elaborarea unor proiecte legislative privind noua organizare statala a
Romaniei reintregite. Aceasta tendinta s-a concretizat in ciclul de prelegeri desIasurate la Institutul Social
Roman, cu scopul de a sensibiliza interesul opiniei publice pentru noul asezamant constitutional al Romaniei si
de a realiza un Iel de sondaj "antelegislativ" privind diIeritele proiecte constitutionale avansate de partidele si
gruparile politice. Aceasta Iorma de sondare a opiniei publice urmarea un dublu scop: pe de o parte, se incerca
relieIarea caracterului national al noii constitutii romanesti, care prelua si incorpora traditiile noastre
constitutionale de peste un secol, iar pe de alta parte reprezenta o Iormula democratica de dezbatere impusa de
problematica complexa a dezvoltarii pe baze noi a societatii romanesti. In plus, aceste dezbateri trebuiau sa
conduca la crestera spiritului civic si responsabilitate al indivizilor in raport cu noua organizare constitutionala,
intrucat, dupa cum preciza D.Gusti nu este de ajuns "sa se voteze o constitutie, ca o tara sa devina stat
constitutional si sa apara moravuri constitutionale"(22).
Cu prilejul acestor conIerinte si dezbateri au Iost avansate teze, puncte de vedere, orientari si curente
sociale si politice dintre cele mai diverse, de la liberali, taranisti si conservatori la socialisti, Iiind prezentate si
opiniile reprezentanti lor minoritatilor maghiara si germana (de catre Geza Kiss, Iost rector al Universitatii din
Debretin-Ungaria si Hans Otto Roth, presedintele partidului etnicilor germani din Romania). Pe langa scopul
stiintiIic, de cercetare analitica a noii constitutii in raport cu dezvoltarea constitutionala romaneasca si
europeana, dezbaterile au urmarit si un pronuntat scop practic, acela de a oIeri, printr-o opera de "reconstructie
stiintiIica", solutii juridice cat mai viabile pentru asezamantul constitutional al Romaniei reintregite.
Inaugurand ciclul prelegerilor, Dimitrie Gusti a procedat la o ampla si pertinenta analiza sociologica a
necesitatii unei noi constitutii, considerata a Ii, pe buna dreptate, produsul speciIic al unei anumite epoci istorice.
O constitutie nu este o "marIa de import", ci reprezinta "expresia unei realitati nationale", dupa cum nu poate Ii
nici "opera unui legislator inspirat", intrucat "ea nu are a crea si inventa nimic, ci numai de a Iormula politiceste
si juridiceste, in mod solemn, psihologia sociala, starea economica, dezideratele dreptatii sociale si aspiratiile
etice ale natiunii"(23). Evidentiind caracterul de particularitate al constitutiei, rezultat din necesitatea de a
reIlecta experienta sociala a natiunii, D.Gusti considera ca, in Iond "Constitutia este pentru un stat ceea ce este
constiinta pentru suIletul omenesc ..., o constitutie contemporana este insasi constiinta nationala codiIicata" (24).
In consecinta, noul asezamant juridic trebuia sa deschida calea spre dezvoltarea si propasirea culturala a tuturor
indivizilor prin scoala, invatamant, presa, deoarece "cu cat cultura si constiinta maselor se ridica, cu atat trebuie
sa li se dea putinta de a Ii solidarizate cu mersul statului" (25). Apreciindu-se ca uniIicarea politica si
administrativa nu se putea realiza "decat pe cale culturala, pe cale suIleteasca" (26), in continutul dezbaterilor s-a
insistat mult asupra rolului cultural pe care trebuia sa-l indeplineasca constitutia, ea devenind un important Iactor
de stimulare a invatamantului si culturii si de educatie civica a indivizilor.
Tot in cadrul Institutului Social Roman au Iost organizate si 19 prelegeri publice despre doctrinele
partidelor politice in legatura cu viitoarea organizare constitutionala a Romaniei, intre care mai semniIicative au
Iost cele neoliberale, taraniste, conservatoare si nationala. ReIerindu-se succint la rolul si menirea partidului
politic intr-o societate pluralista, D. Gusti considera ca partidele si doctrinele politice alcatuiesc impreuna "o
Iorta motrice sociala" a oricarui regim constitutional", misiunea unui partid politic Iiind aceea de a da "cuprins,
sens si colorit Iormelor constitutionale" (27). Sintetizand Iunctiile educative ale oricarui partid politic, Gusti


247
considera ca acesta trebuie sa Iie "pedagogul politic al natiunii si sa devina una dintre cele mai importante
institutii pentru educatia politica si sociala a individului ca cetatean, trezind interesul Iiecaruia pentru problemele
sociale si politice ale timpului si constiinta raspunderii" (28).
Cu prilejul prelegerilor amintite, neoliberalismului i s-a rezervat o larga expunere, el Iiind mai bine
conturat teoretic atat Iata de celelalte doctrine, cat si in raport cu schimbarile ce trebuiau aduse ordinii
constitutionale. Principalii doctrinari ai neoliberalismului (St. Zeletin, D. Draghicescu, M. Manoilescu)
considerau ca o costitutie trebuie sa Iie alcatuita dupa interesele burgheziei liberale si sa varieze conIorm cu
variatia intereselor burgheziei, Iundamentand principiul interventiei Iortei de stat (29). Considerand ca aspiratiile
legitime ale burgheziei liberale sunt, in acelasi timp, si aspiratii nationale, ei preconizau ca "nu este nimic mai
legitim decat ca reprezentantii acestor aspiratii sa croiasca Constitutia tarii in acest spirit, in care aspiratiile lor si
totodata ale natiunii pot deveni cat mai curand si cat mai in intregime realitate" (30).
Spre deosebire de majoritatea curentelor agrariene din acea vreme, care considerau constitutionalismul
si parlamentarismul drept Iorme revolute, doctrina taranista le considera ca Iiind institutii democratice valide ce
puteau si trebuiau sa asigure evolutia politico-statala a Romaniei, ca si maniIestarea libertatii si culturii.
Reprezentantii taranismului (C. Stere,V. Madgearu, I. Mihalache s.a.) preconizau o constitutie "care sa garanteze
suveranitatea deplina a poporului in legislatie, guvernare si administratie" (31), toate principiile constitutionale
urmand sa Iie inspirate dintr-o conceptie sociala larga, care sa deschida calea libertatii depline a indivizilor.
Doctrina nationalista nu reprezenta o conceptie noua, dupa cum marturiseste insusi teoreticianul
acesteia, Nicolae Iorga, care considera ca "in dezvoltarea unei societati nu este prea bine ca noutati din cale aIara
de noi sa apara, in aIara de nevoile traditionale de dezvoltare seculara a poporului pentru care se anunta
doctrina" (32). Evidentiind Iaptul ca numai educatia poporului poate da valoare oricarei Iorme legale, el
marturisea ca nu crede in "constitutii vrajitoare, ci in constiinta care da spontan articole de constitutie, chiar cand
nu au Iost scrise niciodata pe hartie alba" (33). In consecinta, "o adevarata Constitutie nu este insa decat
exprimarea, prin Iormule scurte a unor adevaruri de caracter general, iesite din viata unei societati intregi. Nu
Constitutia creeaza o societate, ci ea este expresia IilosoIica, de drept, a dezvoltarii unei intregi societati" (34).
Constituind un puternic stimulent in actiunea de sensibilizare a opiniei publice Iata de viitoarea
organizare constitutionala a statului roman, ciclul de conIerinte si prelegeri publice organizat de Institutul Social
Roman a reprezentat o contributie teoretica importanta la clariIicarea cailor si Iormelor de dezvoltare statala si
politica a Romaniei in perioada interbelica, precum si o radiograIiere a conceptiilor IilosoIice, sociologice si
politice ale unor partide, grupari si personalitati politice. Nu intamplator, dezbaterile pe marginea noului act
Iundamental s-au Iacut si in raport cu noile constitutii europene, textul acestora Iiind diIuzat si cunoscut de
opinia publica romaneasca, dovedind dorinta romanilor de a Ii integrati si pe aceasta cale in Europa natiunilor:
"Sa speram - aIirma cu incredere D. Gusti - si sa dorim ca viitoarea constitutie va deveni regulatorul unei vieti
nationale mai avantate, care ne va intari inauntru si ne va inalta in aIara intre natiuni" (35). Pentru a-si realiza
aceasta menire, noua constitutie a Romaniei trebuie sa incorporeze pe langa drepturile si libertatile Iundamentale
consacrate, pe langa "acordul desavarsit intre drepturile individului si ale societatii si indatoririle lor de
supunere, drepturilesi datoriile natiunii Iata de cultura" (36). Ea va trebui sa devina, totodata, "catehismul politic
national, iar studierea si adancirea ei, un stimulent de educatie politica a natiunii" (37). Iar, din perspectiva
viitorului, Constitutia Romaniei reintregite urma sa intruchipeze "expresa vointa a natiunii romane intregite de a


248
Iace parte integranta din Societatea Natiunilor, in calitate de membru constient de indatoririle ei nationale Iata de
progres si umanitate" (38).
Chiar daca, o parete dintre aceste generoase deziderate nu se vor putea realiza in practica din diverse
motive, trebuie relevat Iaptul ca activitatea de sondare "antelegislativa" desIasurata de Institutul Social Roman
prin oranizarea acestor dezbateri publice, va avea ca rezultanta elaborarea Constitutiei din 1923, apreciata ca
Iiind cea mai democratica legiuire constitutionala a Romaniei in perioada interbelica. Indeplinind rolul de
instrument juridic de organizare a vietii statale si politice, aceasta constitutie a contribuit decisiv la desavarsirea
sudarii economice, politice, administrative si culturale a tarii; prin ea Romania s-a intarit, s-a consolidat in
interior si s-a aIirmat cucerind prestigiu in aIara. Pentru aceste motive se impune reluarea si valoriIicarea
traditiilor sociojuridice ale Scolii sociologice de la Bucuresti, care pot constitui pentru juristi si sociologi atat un
inventar, cat si un indreptar in realizarea unor studii si cercetari aIlate la conIluenta sociologiei cu stiinta
dreptului.


1. Henri H.Stahl - Consideratii despre sarcinile sociologiei romanesti, in Sociologia romaneasca azi,
Bucuresti, Editura StiintiIica, 1971, p.69;
2. Dimitrie Gusti - Individ, societate si stat in constitutie, in Dimitrie Gusti, Sociologia militans, I,
(Introducere in sociologia politica), Bucuresti, Editura Institutului Social Roman, 1934,
p.105;
3. Traian Herseni, Henri H.Stahl - Problemele sociologiei morale si juridice, in Dimitrie Gusti, Tr.Herseni,
Indrumari pentru monograIiile sociologice, Bucuresti, 1940;
4. Romulus Vulcanescu - Etnologie juridica, Bucuresti, Editura Academiei, 1970, p.22-23;
5. Traian Herseni - Teoria monograIiei sociologice, Bucuresti, Editura Institutului Social Roman, 1934; Henri
H.Stahl, Tehnica monograIiei sociologice, Editura Institutului Social Roman, 1934;
6. Romulus Vulcanescu, Op.cit., p.27-28;
7. Eugen Ehrlich - Grundlegung der Soziologie des Rechts, UnIrandeter Neuedruck der ersten AuIlage, 1913,
Munchen und Leipzig, 1929, (editia americana a lucrarii lui Ehrlich a aparut in 1936 sub
titlul Fundamental Principles oI the Sociology oI Law );
8. Omagiind activitatea desIasurata de Ehrlich, Dimitrie Gusti preciza ca: "Eugen Ehrlich a ocupat un loc de
onoare in stiinta juridica, ca un spirit viu si creator, el a Iost un membru devotat al
Institutului Social Roman si a imbratisat cu loialitate cetatenia romaneasca, dupa cum a
dovedit-o in cele doua contributii publicate in Arhiva pentru Stiinta si ReIorma Sociala"(D.
Gusti, Individ, societate si stat in constitutie, Op.cit., p.105;
9. Jean Carbonnier - Sociologie juridique, Paris, Armand Colin, 1972, p.80;
10. Dimitrie Gusti - Individ, societate si stat in constitutie, ed.cit., p.105;
11. Dimitrie Gusti - Realitate, stiinta si reIorma sociala, in Dimitrie Gusti, Sociologia militans, I, (Introducere
in sociologia politica), Bucuresti,Editura Institutului Social Roman 1934, p.16-17;
12. Dimitrie Gusti, Traian Herseni - Indrumari pentru monograIiile sociologice, edit.cit.;


249
13. Dimitrie Gusti - Stiinta natiunii, in Enciclopedia Romaniei, Vol.I (Satul), Bucuresti, Imprimeria Nationala,
1938, p.25;
14. Ibidem;
15. Ibidem;
16. Dimitrie Gusti - Realitate, stiinta si reIorma sociala, edit.cit., p.17;
17. Ibidem;
18. Dimitrie Gusti - Individ, societate in constitutie, edit. cit., p.112;
19. Dimitrie Gusti - Realitate, stiinta si reIorma sociala, edit.cit., p.18;
20. Ibidem;
21. Ibidem;
22. Dimitrie Gusti - Stiinta natiunii, ed.cit., p.25;
23. Dimitrie Gusti - Cuvant de deschidere, in Noua Constitutie a Romaniei, Bucuresti, Cultura Nationala, I.a., p.2;
24. Ibidem;
25. Vintila Bratianu - Nevoile satului roman si Constitutia Romaniei in Noua Constitutie a Romaniei, Edit.cit., p.25-26;
26. Dimitrie Gusti - Individ, societate si stat, in Noua Constitutie a Romaniei, Edit.cit., p.125;
27. Dimitrie Gusti - Partidul politic, in Doctrinele partidelor politice (19 prelegeri publice organizate de
Institutul Social Roman), Bucuresti, Cultura Nationala, 1922-1923, p.1;
28. Ibidem;
29. SteIan Zeletin - Neoliberalismul, Bucuresti, Edit."Pagini Agrare si sociale", 1927, p.174;
30. SteIan Zeletin - Neoliberalismul, Edit.cit., p.175-176;
31. Virgil Madgearu - Doctrina taranista, in Doctrinele partidelor politice, Edit.cit., p.81;
32. Nicolae Iorga - Doctrina nationalista, in Doctrinele partidelor politice, Edit.cit., p.30; 33. Ibidem;
34. Nicoale Iorga - Evolutia ideii deliberate, editie ingrijita, studiu introductiv si note de Ilie Badescu,
Bucuresti, Editura Meridiane, 1987, p.297;
35. Dimitrie Gusti - Individ, societate si stat, in Noua Constitutie a Romaniei, Edit.cit.,p.425;
36. Dimitrie Gusti - Individ, societate si stat in constitutie, Edit.cit., p.116;
37. Dimitrei Gusti - Ibidem;
38. Dimitrie Gusti - Ibidem;


250
16. STUDIUL MONOGRAFIC AL FAMILIEI: TRADITIE
SI ACTUALITATE - Maria Voinea

1. PREMIZE TEORETICE

Ca unitate sociala Iundamentala legata indisolubil de existenta si moralitatea
indivizilor, pastratoare a traditiilor si valorilor perene, Iamilia asigura permanenta biologica si
culturala a societatii. Forma speciIica de comunitate umana,cu o istorie straveche, si-a Iixat
locul in viata sociala prin Iunctiile si responsabilitatile asumate. AstIel inteleasa, Iamilia apare
ca o realitate sociala distincta, grupul primar al societatii in care se maniIesta, intra si
intergenerational, multiple relatii generate de casatorie si rudenie.
Perspectiva scolii sociologice de la Bucuresti in studiul Iamiliei presupune abordarea
ei, pe de o parte, in complexitatea sarcinilor si rolurilor Iata de individ si societate iar, pe de
alta parte, desciIrarea particularitatilor in raport cu sistemul social, cu ansamblul normelor si
valorilor morale, religioase, juridice, culturale. In viziunea lui D.Gusti, speciIicitatea Iamiliei
rezida in "integrarea completa a indivizilor, prin anihilarea vointelor individuale si prin
supunerea Iata de vointa colectiva, obiceiuri si interesul comun" (1).

FAMILIA: GRUP NATURAL FUNDAMENTAL

Aducerea pe lume a copiilor reprezinta sarcina Iundamentala a Iamiliei, premiza a
transmiterii mostenirii biologice de la o generatie la alta. Familia este grupul natural de care
se leaga aparitia copiilor, asigurarea descendentei si, prin aceasta,implinirea unui rost
Iundamental ce nu a putut Ii substituit sau transIerat altei institutii. Functiile Iundamentale ale
oricarei Iorme de viata sociala au Iost concentrate mai ales in cadrul Iamiliei. Bazata pe
diviziunea sexuala a muncii, care semniIica in acelasi timp o uniIicare a muncii, Iamilia
umana si-a mentinut neintrerupt Iunctia sexuala si reproductiva primordiala a Iamiliei
naturale. La Iel de adevarat este si Iaptul ca "determinarea sexuala a Iost subordonata celei
economice"(2). In opinia lui Tr.Herseni: "Casatoriile s-au incheiat nu pentru a rezolva
problemele dragostei sau ale sexualitatii, ci pentru a crea o unitate de viata sociala in care
interesele economice prevaleaza si predomina Iata de cele sexologice" (3). In sprijinul acestei


251
idei, autorul roman sintetizeaza cateva argumente pe care le consideram importante pentru
cadrul teoretic al problemei:
a) Familia este unitatea Iundamentala si universala a societatii umane in care au loc
toate procesele esentiale ale hranirii si alte activitati menite sa satisIaca nevoi umane, procese
cu caracter economic;
b) Atractia sexuala si dragostea nu pot da casatoriei si Iamiliei un Iundament sigur si
durabil. La multe popoare, casatoria si Iamilia au un caracter social- economic pronuntat, cu
numeroase aspecte legate de proprietate, titluri, schimburi de valori, avantaje reciproce. Acest
Iapt il determina pe sociologul roman sa conchida: "oamenii nu se casatoresc ca sa obtina un
avantaj erotic sau sexual, ci se bucura de acest avantaj pentru ca s-au casatorit din motive
socio-economice complexe" (4).

FAMILIA: GRUP SOCIAL PRIMAR

Familia este locul de reIerinta al individului, universul propriu si speciIic de
comunicare, cooperare, interrelationare, de Iormare si orientare sociala in care se transmit si
valoriIica modele dezirabile de comportament, bazate pe norme si valori socialmente
acceptabile. Familia asigura suportul material, moral si socioaIectiv indispensabil Iormarii si
dezvoltarii copiilor, punandu-si amprenta asupra personalitatii acestora. SpeciIicul grupului
Iamilial asigurat prin Iunctionalitatea asumata privind perpetuarea speciei si transmiterea
zestrei culturale este potentat de tipul direct si deschis al relatiilor dintre adulti, dintre acestia
si urmasii lor, precum si de Iondul aIectiv esential ce sustine aceste Iunctii si relatii. Familia
reprezinta mediul socio-aIectiv unic in care copii sunt invatati si orientati pentru conIruntarea
cu viata, cu munca, cu greutatile si obstacolele inerente. Intreaga ei Iunctionalitate, bazata pe
modelul parental, orientarea spre dobandirea unui status socioproIesional si moral pentru
descendenti asigura atat socializarea si integrarea acestora in viata sociala, cat si permanenta
si continuitatea Iamiliei. Potrivit conceptiilor teoretice promovate de D. Gusti, Iamilia
este un tip comunitar special de vointa sociala ce pune in miscare cadrele si maniIestarile
sociale. Teoria "unitatilor sociale" permite o viziune integralista asupra societatii conceputa
ca "intreg" sau "totalitate", in cadrul careia partile se integreaza structural si Iunctional.
ConIorm acestei teorii, societatea este "totalitatea sintetica a oamenilor care traiesc constient
laolalta si desIasoara ca maniIesare de vointa, o activitate economica si una spirituala,
reglementate etico-juridic si organizate politic, conditionate cosmic, biologic, psihic si istoric"


252
(5). Pentru studiul unei unitati sociale, D.Gusti recomanda desprinderea ei si investigarea
monograIica, potrivit unei metodologii speciIice.

2. FUNDAMENTE METODOLOGICE

Utilizarea metodei monograIice in cadrul Scolii sociologice de la Bucuresti, reprezinta
o incercare reusita de a continua, valoriIica si depasi traditia autohtona si straina. Despre
necesitatea studiului monograIic al Iamiliei aIlam din introducerea lucrarii "Cercetarea
monograIica a Iamiliei"(6), devenita clasica in domeniu. Aici, Iamilia este apreciata drept un
"Iragment dintr-o organizatie sociala mai vasta, in mijlocul careia are de indeplinit anumite
Iunctiuni. Ca atare numai o monograIie sociologica ne poate permite studiul simultan al unei
Iamilii romanesti si a societatii respective ei" (7).
Caracteristica cea mai semniIicativa a vietii sociale este aceea ca societatea nu este un
Ienomen static, ci este vesnic supusa unei deveniri, antrenand mutatii in toate componentele
ei, inclusiv in sIera Iamiliei care este legata Iunctional atat de indivizi, cat si de ansamblul
social in care este inclusa. Familia, ca orice alta unitate sociala, se va concretiza in Iorme noi
de viata, speciIice tipurilor de societate si zonelor geograIice in care se maniIesta. ReIeritor la
cercetarea sociologica de teren: "Iamilia ni se va prezenta vesnic sub Iorme noi si monograIia
sociologica va Ii intotdeauna bine venita" (8).
EXPUNEREA METODEI DE CERCETARE

In studiul vietii sociale, a unitatilor sociale ca elemente constitutive ale acesteia,
D.Gusti si colaboratorii sai au utilizat, cu rezultate notabile - metoda monograIica. In
sociologia Iamiliei, metoda monograIica este inaugurata de F.Le Play, creator de scoala si
doctrina sociologica, preocupat de dezorganizarea si decaderea Iamiliei moderne, comparativ
cu cea patriarhala. Meritul incontestabil al ganditorului Irancez este studiul pe viu al unor
cazuri reale, contemporane apartinand diIeritelor zone ale globului, studiu bazat pe utilizarea
metodei monograIice. MonograIia lui Le Play compusa din trei parti distincte, permite
integrarea cazului individual studiat in sistemul evolutiv stabilit dupa criteriul ocupatiilor.
Fiecarei munci - in optica lui "Le Play" - ii corespunde un tip de rol si o Iorma de Iamilie. In
ordine istorica, primele ocupatii (culegatori si pastori) sunt caracteristice popoarelor de stepa
organizate in Iamilii patriarhale. Pescarii si padurarii locuiesc pe tarmurile marii si pe terenuri
variate, alcatuind Iamiliile tulpina (Iamilles - souches); celelalte ocupatii apar in marile


253
aglomerari de populatie si corespund unor Iorme de Iamilii neechilibrate (ebranlees) sau
dezorganizate (9).
Metoda utilizata de Le Play cuprindea bugetul Iamiliei, istoricul ei si anexe in care se
consemnau atat evenimente straine de Iamilie petrecute in societate, cat si cele privitoare la
respectivul caz. Am prezentat metoda lui La Play atat pentru a recunoaste intaietatea
preocuparilor in domeniu, cat si pentru a surprinde limitele. InsuIicientele, limitele teoretice si
metodologice ale acestei conceptii sunt sesizate pertinent si depasite in conceptia interbelica
romaneasca. Ipoteza dupa care orice Iorma de Iamilie se poate integra unei evolutii in etape
dinainte cunoscute, Iorma Iamiliei Iiind cea care stabileste vechimea ei, este greu de acceptat
si generalizat. "Mai curand am inclina spre ipoteza ca evolutia Iamiliei a Iost multipla, vesnic
apucand drumuri noi, de la caz la caz, astIel ca o evolutie unica valabila pentru toate cazurile
nu este probabila" (10).
Ideea dupa care orice Iamilie, considerata ca reprezentanta a societatii la scara redusa
poate Ii raspunzatoare pentru celelalte Iamilii dintr-un grup social si, prin extensie, pentru
intreaga societate nu este validata de practica ba, mai mult este contrazisa de studiile empirice
ale lui Le Play.
Scoala romaneasca, adepta a practicarii monograIiei asupra tuturor cazurilor
individualizate, insista asupra diIerentierii Iamiliilor dupa categoria sociala. Mai mult,
recomandarea extinderii monograIiei asupra tuturor cazurilor devine, la promotorii acestei
optici, o regula si un principiu metodologic necesar stabilirii tipurilor de Iamilie. Ca atare
"chiar daca am intalni exact aceleasi Iorme (ceea ce nu e cazul niciodata), va trebui sa Iacem
cu mult mai multe monograIii de Iamilie, in sanul aceleiasi unitati sociale, pana sa ajungem a
ne pronunta asupra tipului de Iamilie cu care avem de a Iace" (11).

3. MONOGRAFIA SOCIOLOGICA A FAMILIEI

Conceptia romaneasca asupra monograIiei pune accent pe culegerea sistematica a
datelor concrete in vederea veriIicarii unor ipoteze prealabil elaborate. Strategia conceperii si
realizarii monograIiei decurge in mod Iiresc din esenta conceptiei gustiene despre sociologie
si obiectul ei de studiu, societatea.
Ceea ce se poate observa direct si descrie riguros sunt maniIestarile de viata ale unui
grup social. Potrivit schemei gustiene, maniIestarile spirituale se subgrupeaza dupa caracterul
lor, in ideologice (religioase, magice,stiintiIice), etice, estetice etc. Celelalte maniIestari,


254
reprezentand mijloace de atingere a scopurilor propuse de primele alcatuiesc maniIestarile
economice . A treia categorie de maniIestari este aceea a Iormelor juridice de organizare a
vietii oamenilor care reglementeaza mecanismul mijloace-scopuri. Ultima categorie de
maniIestari este cea care asigura organizarea sociala pe baza de institutii administrative si
politice. Aceste maniIestari se regasesc in Iorme interdependente la nivelul unitatilor sociale
(Iamilie, categorie sociala, clasa etc.). Demersul sociologic intreprins de echipele romanesti
nu s-a limitat la aspectul descriptiv, sociograIic al realitatii sociale, ci presupune componenta
explicativ-cauzala care conIera credibilitate empirica si rigoare stiintiIica. Pentru a ilustra
complementaritatea dimensiunilor teoretico-practice ale discursului sociologic se apeleaza la
cunoasterea cadrelor, adica a Iactorilor care conditioneaza viata sociala.
In Ielul acesta constatam inIluente ale cadrelor: cosmic, biologic, psihic, istoric.
Delimitari conceptuale. MonograIia Iamiliei comporta o serie de precizari notionale
privind deIinirea si sensurile Iamiliei. DeIinirea Iamiliei in cadrul monograIiei are un caracter
metodologic, Iacilitand conturarea unui concept operational ce permite sistematizarea
observatiilor de teren. Prima delimitare priveste necesitatea teoretica de a distinge doua
aspecte in viata de Iamilie: unul constant, cu caracter biologic si altul, Iunctional, dependent
de conditiile sociale.
Faptul ca la baza Iamiliei se aIla un Ienomen biologic natural de perpetuare a spetei
umane duce la constatarea rudeniei de sange drept caracteristica permanenta a Iamiliei. "Fara
voia lui, omul se aIla inserat biologic intr-un neam a carui Iiintare a inceput cu mult inaintea
lui si care va dainui, in ramurile sale multiple, chiar dupa disparitia indivizilor care-l
reprezinta la un moment dat" (12).
Latura biologica universala a Iamiliei este dublata de una psihica ce permite viata
comuna a membrilor ei, conIerind speciIicitate si autenticiate grupului Iamilial denumit pe
drept "leaganul naturii umane".
Integrarea individului in grupul Iamilial antrenata si mijlocita de socializarea primara
deschide individului drumul ascensiunii sociale. Pentru D.Gusti si colaboratorii sai, in viata
de Iamilie "se regaseste problematica convietuirii oamenilor in cadrul acelorasi Iorme sociale:
procesul de presiune si de conditionare reciproca dintre individ si grup, constiinta comunitatii
morale, Iorma de organizare adecvata societatii in care traieste Iamilia" (13).
Constanta biologica a Iamiliei este insotita de aspectul pur social, moral, economic si
juridic, mereu altul, Iunctie de organizarea vietii sociale. Aceste schimbari ce imprima un curs
particular structurarii si Iunctionarii Iamiliei pot si trebuie sa Iie studiate prin monograIia


255
sociologica care ajuta la surprinderea varietatii tipurilor de organizare Iamiliala si, in acelasi
timp, la identiIicarea elementelor comune incluse in speciIicitatea de viata conIerita de
Iamilie.
Analiza Iormelor de Iamilie este legata de: casatorie, rudenie, relatiile dintre
ascendenti si descendenti. Pentru a ilustra complexitatea si seriozitatea studiului monograIic
utilizat in Iamilie am consemnat elementele reIeritoare la casatorie. Studiul monograIic
presupune:
1. Analiza starii civile a populatiei;
a) statistica actuala a populatiei pe stare civila: proportia dintre casatoriti, necasatoriti,
vaduvi, divortati, concubini;
b) statistica starii civile pe sexe, varsta, apartenenta religioasa, culturala;
2. Motivarea si scopul casatoriei;
a) scopul marturisit al casatoriei (moral, psihologic,religios, economic);
b) determinare prin obicei, traditii, impunere din partea rudelor, prin proprie vointa
a indiviului;
c) studiul motivatiei;
d) criterii de alegere a sotilor;
3. Realizarea casatoriei si ceremonialului ei;
4. ClasiIicarea tipurilor de casatorie.
Studiile monograIice intreprinse de cercetatorii romani au scos in evidenta
complexitatea problemelor legate de viata de Iamilie, semniIicatia acestora pentru individ,
pentru grup si comunitatea larga, validand ipoteza dupa care Iamilia a Iost si va Ii mereu
unitatea reprezentativa a societatii.
Dincolo de materialul documentar bogat si autentic acumulat, de rigoarea stiintiIica a
culegerii, interpretarii, sistematizarii si tipologizarii pertinente - monograIiile de Iamilie au
permis Iormularea unor observatii si concluzii a caror valoare trebuie redimensionata si
actualizata prin studii si orientari noi.
Perioada interbelica s-a caracterizat pentru Romania printr-o serie de Ienomene
sociale agrare, care-si puneau amprenta asupra traiului Iamiliilor si anume: starea materiala
precara a numeroaselor Iamilii, Ioametea, conditii insalubre de locuire, morbiditate, boli
sociale, mortalitatea inIantila ridicata, anomie si delincventa.
ProIesorul D. Gusti apreciind ca sociologia si ramura ei specializata, asisenta sociala,
aveau menirea sa Iormuleze o politica sociala orientata spre rezolvarea Ienomenelor de


256
devianta sociala, recomanda cunoasterea prin intermediul monograIiilor sociologice a
problemelor legate de Iamilii dezorganizate, somaj, vagabondaj, prostitutie etc.
Promovarea unei asistente sociale deschise permitea cunoasterea obiectiva a mediului
social care determina aceste Ienomene, depistarea cauzelor ce le declansau, cat si posibilitati
de rezolvare prin incadrarea in munca si reinsertie sociala.
Aceste actiuni urmau a se organiza sub conducerea unui personal tehnic specializat,
Iapt ce a dus la crearea in 1929, sub egida Institutului Social Roman a Scolii superioare de
asistenta. In organizarea si Iunctionarea acestui lacas de cunoastere si actiune sociala ca si in
studiile sale monograIice Gusti a antrenat echipe de cercetare, specialisti din cele mai diverse
domenii.
Activitatea teoretica si metodologica a Scolii a Iost dublata de actiuni practice in
centre experimentale special initiate in acest scop, ceea ce conIera superioritate si originalitate
conceptiei proIesorului D. Gusti Iata de altele de acest gen proIesate in alte tari la vremea
respectiva.
Sintetizand, reIormulam ideile ce au insotit creatia romaneasca interbelica cu reIerire
la Iamilie:
1. In cadrul scolii s-a aplicat o metoda noua de cercetare a realitatii sociale -
monograIia - care urmarea sa obtina prin studii interdisciplinare in aIara scopului expres si o
actiune directa de implicare a cercetatorului in viata colectivitatilor studiate;
2. Studierea Iamiliei pe baza metodei monograIice impunea cunoasterea componentei
si dimensiunilor grupului, relatiile dintre soti, dintre parinti si copii, distributia rolurilor si
autoritatii;
3. Viata de Iamilie a Iost analizata in raport de conditiile materiale "de casa cu tot ceea
ce e in ea, acareturile, uneltele, gradina, numarul si Ielul vitelor, marimea si genul de
proprietate asupra pamantului, ce se produce in gospodarie, ce se vinde si ce se consuma, ce
se cumpara din alta parte";
4. Studiile au validat ipotezele privind unitatea de munca ce caracteriza Iamilia
traditionala, subordonarea intereselor individului celor Iamiliale; si, respectiv ruptura dintre
Iamilie si gospodarie in societatea moderna. Au Iost conIirmate ipotezele privind gradul mare
de coeziune si solidaritate maniIestat in Iamilia traditionala si pastrarea acestor atribute, in
ciuda schimbarilor sociale ce au determinat mutatii in structura si Iunctionalitatea Iamiliei.
5. Familia a Iost studiata sistematic, in complexitatea maniIestarilor ei. In ordine
succesiva sunt prezentate Iormele si tipurile de Iamilii existente in satele noastre in vremea


257
respectiva, relatiile intraIamiliale, momentele Iundamentale ale vietii de Iamilie: casatoria,
convietuirea sotilor, desIacerea casatoriei. Pentru a realiza o imagine completa si corecta
asupra vietii de Iamilie, demersul descriptiv era continuat cu analiza raporturilor intra si
extraIamiliale, a normelor dezirabile de convietuire in Iamilie precum si a consecintelor
abaterii de la acestea. Multe din aceste precizari metodologice - rod al unor consistente
documentari Iaptice realizate in perioada 1927-1931 in satele Nerej, Dragus, Runcu, Cornova,
Fundu-Moldovei, Clopotiva s.a. isi pastreaza valabilitatea si astazi, ele putand Ii aplicate,
impreuna cu alte tehnici de cercetare, in studierea vietii de Iamilie din satele si orasele
noastre.
Apreciind eIortul colaboratorilor scolii sociologice in impulsionarea si eIectuarea unor
importante studii teoretice, metodologice si practice privind cunoasterea realitatilor din
domeniul Iamiliei consideram necesara si oportuna actiunea de reevaluare a acestor cercetari.
Problemele economice si sociale grave cu care se conIrunta astazi societatea
romaneasca, si implicit Iamiliile, necesita studii interdisciplinare de amploare care, plecand de
la traditia existenta in acest domeniu sa gaseasca solutiile rezolvarii acestora in concordanta
cu timpurile pe care le traim.
1. Dimitrie Gusti - Sociologia militans. Cunoastere si actiune in serviciul natiunii, Fundatia Regele Mihai,
Bucuresti,1946;
2. Traian Herseni - Sociologie,Editura StiintiIica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, p.355;
3. Traian Herseni - Op.citata,p.355;
4. Traian Herseni - Op.cit.,p,356;
5. Dimitrie Gusti - Elemente de sociologie, Bucuresti, 1944, p.289;
6. Xenia Costa-Foru,Cercetarea monograIica a Iamiliei. Contributie metodologica, Fundatia Regele Mihai,
Bucuresti, 1945;
7. Xenia Costa-Foru, Op.cit., p.16;
9. Le Play - Ouvriers europeens, tome I-ere, Livre II, pg.225;
10. Xenia Costa-Foru, Op.cit.,p.16;
13. Maria Larionescu - Familia: primatul ordinei morale,"Sociologie romaneasca" nr.5/1994;


258
NOTE

i
Dimitrie Gusti, Sociologia militans. Cunoastere si actiune in serviciul natiunii. I. Cunoastere, I.S.R.,
Fundatia Regele Mihai I, Bucuresti, 1946, p. 138;
ii
Dimitrie Gusti, Stiinta natiunii in Enciclopedia Romaniei, Bucuresti, Imprimeria nationala, Vol. I,
p.17;
iii
Dimitrie Gusti, Legile unitatilor sociale in: D.Gusti, Sociologia militans. Cunoastere si actiune in
serviciul natiunii. I. Cunoastere, Fundatia Regele Mihai I, Bucuresti, 1946, p.500.
iv
Dimitrie Gusti, Stiinta natiunii, Op.cit., p. 25-26.
v
D. Gusti, Sociologia militans... I. Cunoastere, p.115.
vi
Ibidem.
vii
Ibidem, p. 125-126.
viii
D.Gusti, Egoism si altruism. Despre motivatia sociologica a vointei practice, (1904), in D.Gusti,
Opere, II,Ed.Academiei, Bucuresti, 1969, p.58.
ix
D.Gusti, Sociologia militans. I, p.55.
x
D.Gusti, Introducere la cursul de istoria filosofiei grecesti, etica si sociologie (1910) in D.Gusti, Opere,I,
Ed.Academiei, Bucuresti, 1968, p.218-219.
xi
D.Gusti, Egoism si altruism. Despre motivatia sociologica a vointei practice, in D.Gusti, Opere,II,
Ed.Academiei, Bucuresti, 1969, p.66-67
xii
D.Gusti, Introducere la cursul de Istoria filosofiei grecesti..., in Op. cit., p. 218-219.
xiii
D.Gusti, Stiintele sociale, sociologia si etica in interdependenta lor unitara, Prolegomene la un sistem
(1909/1910), in D.Gusti, Opere, II,Bucursti,Ed.Academiei, 1969,p.37.
xiv
D.Gusti, Sociologia militans...I. Cunoastere, p. 499.
xv
D.Gusti, Opere, I,Bucuresti , Ed.Academiei R.S.R, 1968, p. 238
xvi
Ibidem, p. 341.
xvii
M.Vulcanescu, Teoria si sociologia vietii economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a
unui sat, in 'Arhiva pentru stiinta si reIorma sociala, anul X, nr. 1-4, 1932, p. 218-220
xviii
Tr.Herseni,Teoria monografiei sociologice, Bucuresti, I.S.R, 1934, p. 99 si urm.
xix
M.Vulcanescu, Op.cit., p. 219.
xx
Ibidem.
xxi
Vezi P.Andrei, Sociologia neokantiana, in vol. P.Andrei, Opere sociologice, vol.I, Ed Academiei,Bucuresti,
1973, p. 114-128.
xxii
D.Gusti, Consideratii asupra unui sistem de sociologie, etica si politica, 1940, in D.Gusti, Opere,I, p.
340-341.
xxiii
Tr.Herseni, Op.cit., p.1o2.
xxiv
Ibidem, p.103.
xxv
D.Gusti, Sociologia monografica, stiinta a realitatii sociale, in vol. Tr.Herseni, Teoria monografiei
sociologice, I.S.R, Bucuresti, 1934, p.8 si urm.
xxvi
H.H.Stahl, Unealta de lucru a modelului sociologic creat de Dimitrie Gusti, in Sociologia militans,II,
Bucuresti,Ed.StiintiIica, 1969, p. 11-24.
xxvii
Tr.Herseni, Teoria monografiei sociologice, p.107.
xxviii
M.Vulcanescu, Teoria si sociologia vietii economice, p.218.
xxix
Mihu Achim, Studiu introductiv, in Traian Herseni, Sociologie. Teoria generala a vietii sociale,
Bucuresti, Ed.stiintiIica si enciclopedica, 1982, p.19.
xxx
Dimitrie Gusti, Stiinta natiunii, in Op.cit, p. 26.
xxxi
Mihu Achim, Studiu introductiv, in Op.cit., p.9.
xxxii
H.H.Stahl, Amintiri si ganduri din vechea scoala a monografiilor sociologice, Edit.Minerva,
Bucuresti, 1981, p.25.
xxxiii
Dimitrie Gusit, Sociologia monografica, stiinta a realitatii sociale , in Opere, I, Bucursti, 1968, p. 321.
xxxiv
Ibidem, p. 311-312.
xxxv
Dimitrie Gusti, Sociologie romaneasca, in revista Sociologie romaneasca, nr.1, an 1936, p.5;
xxxvi
M.Cernea, Cercetarea monografica a comunitatilor rurale in sociologia din Romania, in 'Revista de
IilosoIie, Tomul 20, nr.9, 1973, p. 1052-1065; vezi si Pompiliu Caraioan, Profesorul Dimitrie Gusti si Scoala
Sociologica de la Bucuresti, in Sociologia militans, IV, Bucuresti,Ed.StiintiIica, 1971, p.74-121.
xxxvii
H.H.Stahl, Amintiri si ganduri, p. 100 si urm.
xxxviii
H.H.Stahl, Amintiri si ganduri, p. 119-120.


259

xxxix
Anton Goloentia, Aspecte ale desfasurarii procesului de orasenizare a satului Cornova, in 'Arhiva
pentru stiinta si reIorma sociala,X, 1-4, an 1932.
xl
Ovidiu Badina, Dimitrie Gusti, Edit.StiintiIica, Bucuresti, 1965, , p.55;
xli
H.H.Stahl, Invataminte metodice si tehnice, in Sociologia militans,III. Scoala Sociologica de la
Bucuresti, Bucuresti. Edit.StiintiIica, 1971, p.69.
xlii
Ibidem, p. 68.
xliii
John H.Goldthorpe, The uses of historiy in sociology; reflections on some recent tendencies, in British
Journal of sociology, vol.42, nr.2, June, 1991, p.213-214;
xliv
Ibidem, p.214;
xlv
Ibidem, p. 216;
xlvi
Ibidem, p.220-221,228;
xlvii
Ibidem, p.220-225;
xlviii
H.H.Stahl, Invataminte metodice si tehnice, in Op.cit., p. 68-69.
xlix
Anton Golopentia, Aspecte ale desfasurarii procesului de orasenizare a satului Cornova, in 'Revista
pentru stiinta si reIorma sociala, An X, n.1-4, 1932, p.548.
l
Ibidem.
li
H.H.Stahl, Invataminte metodice si tehnice, in Op.cit., p.93.
lii
H.H.Stahl, Amintiri si ganduri din vechea scoala a monografiilor sociologice, Bucuresti, Edit.Minerva,
1981, p.70-84;
liii
M.Cernea, Op.cit., p. 1061.
liv
Anton Golopentia, Monografia sumara a satului, in Curierul serviciului Social, V, nr.4, 1939, p.7. si
urm.;
lv
M.Cernea, Op.cit., p. 1061;
lvi
H.H.Stahl, Amintiri si ganduri, p. 359-364.
lvii
Traian Herseni, Despre monografiile regionale, in Sociologia militans,III, 1971, p. 212;
lviii
M.Pop, A.Golopentia, Dambovnicul, o plasa din sudul judetului Arges, in revista 'Sociologie romaneasca
IV, 1942, nr.7-12,p.413-493;
lix
Ibidem, p.6;
lx
P.Caraion, Profesorul Dimitrie Gusti..., p. 74-121.
lxi
H.H.Stahl, Amintiri si ganduri, p. 284, 296-301.
lxii
Ibidem, p. 361;
lxiii
Buletinul Serviciului Social, 1939, 4 numere: H.H.Stahl, Cateva lamuriri despre Serviciul social, pentru
tineretul universitar, 1939; Indreptar pentrun instructia sociologica in scolile de pregatire a Serviciului
social al tineretului, 1939 (lucrare apartinand lui A.Golopentia);
lxiv
Octavian Neamtu, Serviciul Social, in Sociologia militans,III, 1971, p. 153-169;
lxv
H.H.Stahl, Amintiri si ganduri, p. 403-408;
lxvi
B.Malinowski, Argonauts of the Western Pacific, (1922), New-York,E.P.Dutton and Co., 1961;
lxvii
Evans-Pritchard, The Nuer, OxIord: Clarendon Press, 1940;
lxviii
R.K.Merton, Selected problems of field wok in the planned community, in 'American Sociological
Reviw, XII, 3, 1947;
lxix
H.Becker, B.Geer, Participant observation and interviewing: a comparation, in Human
Organization, 1957, 16, p. 28-35; Problems of inference and proof, in 'American Sociological Review,
1958, 23, p. 652-660;
lxx
Dimitrie Gusti, Un sistem de cercetari sociologice la teren, in vol.: Indrumari pentru monografiile
sociologice, p.6.;
lxxi
P. Ionescu, Manual de sociologie pentru calsa a VIII-a; I.Suchianu, Manual de Sociologie pentru calsa a
VIII-a.
lxxii
N.A.Constantinescu, Planul unor monografii de istorie locala pentru sate: Asociatia romana de
monograIii istorice. Bucuresti, 1935; I.Blagila, Tehnica monografiilor scolare. Arad, 1942.
lxxiii
Vezi M.Larionescu: Cultura, Educatie, Democratie: Idei directoare in sociologia naiunii. Traditii
romanesti din perioada interbelica, in 'Sociologie romaneasca, Serie noua, an.IV, nr1, 1993, p. 51-56;
Etnicitatea-identitate colectiva virtuala in 'Sociologie Romaneasca, Serie noua, An.V, nr.4, 1994, p. 153-
161.
lxxiv
Dimitrie Gusti, Stiinta natiunii, in Enciclopedia Romaniei.I.,Satul, Bucuresti, Imprimeria nationala,
1938, p. 18-21.
lxxv
Ibidem.
lxxvi
Ibidem,p.21.


260

lxxvii
Tr.Herseni, Realitatea sociala. Incercare de ontologie regionala, Bucuresti, Editura I.S.R., 1935, p.106,
107.
lxxviii
M. Larionescu, Etnicitatea-identitate colectiva virtuala, in 'Sociologie romaneasca, V, nr.4, 1994,
p.160. Vezi si vol. Nicolae Petrescu, Principiile sociologiei comparate. Ed.StiintiIica, Bucursti, 1994,
(traducere, studiu introductiv, note de M. Larionescu)
lxxix
D.Gusti, Stiinta natiunii, in Enciclopedia Romaniei,I, Statul, Bucuresti, Imprimeria nationala, 1938,
p.17.
lxxx
Petre Andrei, Sociologie generala, ed. a II-a, Bucuresti, Editura Academiei, 1970, p.398.
lxxxi
D.Gusti, Sociologia militans. Introducere in sociologia politica, Bucuresti, I.S.R. 1934, p.177.
lxxxii
Ibidem.
lxxxiii
Stelian Tanase in dialog cu Sorin Alexandrescu, Mi se pare normala circulatia intre strada si
biblioteca. Revista '22, anul II, nr.2(52), 18 ianuarie, 1991, p.14.
lxxxiv
Tr.Herseni, Op.cit., p.1o4.
lxxxv
D.Gusit, Sociologia militans, p. 439.
lxxxvi
D.Gusti, Stiinta natiunii, p.25.
lxxxvii
Ibidem.
lxxxviii
Anthony D. Smith, National Identity, Penguin Books, 1991.
lxxxix
Profetiile Lordului Acton, in 'Polis, Revista de stiinte politice, 2,1994, p. 5-59
xc
Ernest Gellner, Nation and Nationalisms, Ithaca, Cornell Univ. Press, 1983.
xci
Adam Michnic, Ghetourile vor inlocui natiunile? In Revista 22, anul II, nr.4(54), 1 Iebruarie 1991, p.16.
xcii
Dimitrie Gusti, 'Origina si fiinta Societatii Natiunilor, in Politica Externa a Romniei. 19 prelegeri
publice organizate de Institutul Social Romn, cu o anexa de documente cuprinzand tratate, conventii si alt
material in legatura cu Societatea Natiunilor si problemele de politica externa a Romniei. (1924, p. 348).
xciii
Ibidem.
xciv
Ibidem, p. 349.
xcv
Ibidem.
xcvi
Ibidem.
xcvii
Ibidem.
xcviii
Ibidem, p. 350.
xcix
Ibidem.
c
Ibidem, p. 354.
ci
Ibidem.
cii
Ibidem, p. 355.
ciii
Ibidem, p.356.
civ
Ibidem.
cv
Ibidem, p. 358.
cvi
Ibidem, p. 360.
cvii
Ibidem, p. 361.
cviii
Ibidem. pp. 361-362.
cix
Ibidem, p. 362.
cx
Ibidem, p. 362.
cxi
Ibidem.
cxii
Ibidem, p.363.
cxiii
Ibidem, p. 364.
cxiv
Ibidem, p. 365.
cxv
Ibidem, p.365.
cxvi
Ibidem, p. 366, (subl. O.B.).
cxvii
Ibidem, p. 367.
cxviii
Ibidem.
cxix
Studiul la care ne reIerim a Iost publicat in 'Arhiva pentru stiinta si Reforma Sociala, IX, nr. 1-3/1930. pp.
1-91. Trimiterile le vom Iace insa la textul republicat in: Dimitrie Gusti, Opere, vol. VII, Editura Academiei
Romne, Bucuresti, 1933, Loc. cit. p. 49.
cxx
Ibidem, p. 50.
cxxi
Ibidem.
cxxii
Ibidem, p. 55.
cxxiii
Ibidem, p. 56.
cxxiv
Ibidem.
cxxv
Ibidem, p. 66.


261

cxxvi
D. Gusti, Sociologia militans, I, 1946, p. 482.
cxxvii
Politica externa a Romniei. 19 prelegeri publice organizate de Institutul Social Romn, cu o anexa de
documente cuprinzand tratate, conventii si alt material in legatura cu Societatea Natiunilor si problemele de
politica externa a Romniei. Citam dupa Sociologia militans, vol. I, 1948.
cxxviii
Op. cit., pp. 319-320.
cxxix
Op.cit., p. 327.
cxxx
D. Gusti, Stiinta natiunii, in 'Sociologia romaneasca, 1937, anul II, 2-3; vezi si Sociologia militans, I,
1946, p.128.
cxxxi
Vezi D. Gusti, Un an de activitate in afara de tara, p. 43.
cxxxii
Vers une conception raliste et scientifique de la paix, par D. Gusti, in 'La Rpublique Francaise, sept.
1946, III, 9. Vezi si D. Gusti, Un an de activitate in afara de tara, 1947, pp. 35-43 si D. Gusti, Pagini alese,
Bucuresti, Editura StiintiIica, 1965, pp. 364-376.
cxxxiii
Vezi D. Gusti, Un an de activitate in afara de tara, p. 13.
cxxxiv
Vezi D. Gusti, Op.cit., p. 43.
cxxxv
Vezi Op.cit., p.13.
cxxxvi
Op. cit., p. 49.
cxxxvii
Op.cit., p. 13.
cxxxviii
Op.cit., p. 15.
cxxxix
Op. cit., pp. 15-17, vezi si pp. 48, 51-58.
cxl
D. Gusti, Op.cit., p. 7.
cxli
D. Gusti, Vers une conception realiste et scientfique de la paix, in 'La Republique Francaise, sept. 1946,
III, 9; aceeasi revista il publica si in versiunea engleza (Toward a Realistic and Scientific Conception of Peace,
New York, 1946).
cxlii
D. Gusti, Un an de activitate in afara de tara, p. 13.
cxliii
Textul 'Declaratiei domnului proIesor Dimitrie Gusti la radio, transmis in limba germana la 20 Iebruarie
1955, orele 0; vezi D. Gusti, Pagini alese, 1965, pp.361-363.
cxliv
Vezi si O. Badina, Dimitrie Gusti. Ecouri si comentarii internationale la opera si activitatea sa, in 'Viata
economica, 10 dec. 1965, anul III, 50(121), p. 10; O. Badina, Cercetarea sociologica concreta. Traditii
romnesti, Bucuresti, Ed. Politica, 1966, pp. 147-155; The Sociological School of Dimitrie Gusti, by Philip E.
Mosely, in 'The Sociological Review, April 1936, XXVIII, 2, p. 165; Emile Sicard, De la priorit a accorder
lEurope dans les recherches sociologiques, 'Melanges, D. Gusti, p. 412.
cxlv
Intelegerea interdisciplinaritatii ca 'o constanta epistemologica, sau ca 'una din marile axe ale istoriei
cunoasterii (GusdorI, 1983, p. 63) se petrece in a doua jumatate a secolului al 20-lea, UNESCO dedicand
acestei teme un prim volum abia in 1983.
cxlvi
Pentru amanunte de ordin istoric a se vedea Papilian Velluda 1940 si Milcu Maximilian 1967, pp. 23-
35.
cxlvii
Partea a doua a acestei Iormulari contine o idee de la sine inteleasa: care conceptie a vietii ar putea veni in
contradictie cu biologia? Riga si Calin Iac trimitere la Note si insemnari inedite ale lui Rainer, aIlate in colectia
lui Riga. Ar putea Ii vorba de o transcriere gresita, sau de o omisiune. Daca in loc de cuvantul 'vietii scriem (in
ambele parti ale principiului Iormulat) 'omului sau 'vietii umane, atunci sensul principiului se lamureste pe
deplin.
cxlviii
Volumul apare ca o opera colectiva, sub antetul: Facult de Mdicine de Bucarest, Travaux de lInstitut
dAnatomie et dEmbryologie. Numele Rainer apare ca director al acestui Institut, precum si la sIarsitul
lucrarii, sub ultimul rand de pe ultima pagina. Conceptia lucrarii ii apartine insa in intregime, asa incat in
bibliograIiile de specialitate el apare ca autor al lucrarii, Iara alte mentiuni.
cxlix
Probabil Cornova. Rainer insa nu a participat la acea campanie.
cl
Dupa al doilea razboi mondial, Scoala de la Cluj a disparut, iar cea de la Iasi a juns dupa 1989 o Iiliala a
Centrului de la Bucuresti.
cli
Despre aceste aspecte vezi si Geana, 1990 b.
clii
A Iost primul presedinte al Prezidiului Marii Adunari Ntionale (1947-1952).
cliii
Cu privire la distinctia intre antropologia sociala si antropologia culturala, nu e locul de insistat aici.
Mentionam doar (sau reamintim) ca prima varianta este proprie traditiei britanice, cealalta traditiei americane.
Vom preIera (nu numai pentru economia de limbaj) a doua varianta.
cliv
Folosim aici termenul 'Iormativ in sensul conIerit de Lucian Blaga distinctiei intre 'Iormativ si 'catalitic.
Ne gandim, de exemplu, la Iaptul ca atata timp cat Scoala a Iunctionat, schema gustiana de cadre si maniIestari a
Iost urmata cu mare Iidelitate de discipolii sai.
clv
Vezi deIinirea si exempliIicari ale acestui mod de a practica antropologia in: Jones 1970, Msserschmidt 1981,
Fahim 1982, Jackson 1987 s.a.


262

clvi
Cazul este rar in antropologia internationala, dar nu unic. In iunie 1994, la Oslo, in cadrul celei de a 3-a
ConIerinte a Asociatiei Europene a Antropologilor Sociali (EASA), un workshop condus de ProI. Peter Kloos
(Amsterdam) a Iost dedicat tocmai experientei incercate de diversi anropologi care si-au studiat (si) localitatea
de nastere.
clvii
In lumina acestei compozitii se intelege inadecvarea gestului unor etnologi si Iolcloristi din lumea noastra
romneasca de a-si lepada identitatea respectiva si de a vorbi in numele antropologiei culturale. Le lipseste
viziunea sociologica. Un asemenea joc terminologic nu schimba impresia antropologilor din Occident ca est-
europenii nu Iac propriu-zis antropologie, ci sunt de Iapt Iolcloristi, esentialisti etc. (Davis 1993, p. 6).
clviii
In original: 'In great appreciation oI the integralist approach oI anthropology in Romania, where the Iirst
team work on shared material - studies oI particular villages by ProI. Gusti - was inaugurated and spread to the
rest oI the world. Margaret Mead, Bucharest, June 28, 1971.
clix
La celebra expeditie britanica au mai luat parte, in aIara de A. C. Haddon: W. H. R. Rivers, C. S. Myers,
Sidney H. Ray, Anthony Wilkin si C. G. Seligman - Iiecare Iiind in Ielul sau o autoritate.
1. Caraion, Pompiliu 1971, 'Profesorul Dimitrie Gusti si Scoala Sociologica de la Bucuresti, in Sociologia
militans, vol. IV, pp. 35-151, Bucuresti, Editura StiintiIica.
2. Caramelea, V. V. 1961a, 'Mediul social-istoric, in St-M. Milcu, H. Dumitrescu (coord.), 1961, pp. 21-35.
3. Caramelea, V.V. 1961b, 'Studiul demografic al populatiei, Ibidem, pp. 37-56.
4. Caramelea, V.V. 1966, 'Probleme socio-demografice de interes antropologic, in St.-M. Milcu, H.
Dumitrescu (coord), 1966, pp. 15-34.
5. Caramelea, V.V. 1970, 'Un laboratoire permanent sur terrain danthropologie sociale et culturelle.
Station pilote Berivoiesti-Muscel, departement dArges (Roumanie), in Annuaire roumain
danthropologie, 7, pp. 131-138.
6. Conea, Ion (coord.) 1940, Clopotiva. Un sat din Hateg, 2 vol., Bucuresti, Institutul de Stiinte Sociale al
Romniei.
7. Davis, John 1993, 'Pour une Europe des anthropologies. An Interview with ~, in EASA Newsletter, 9,
pp. 6-7.
8. Fahim, Hussein (ed.) 1981, Anthropologists at Home in North America. Methods and Issues in the Study
of Ones Own Society, Cambridge, Cambridge University Press.
9. Facaoaru, Iuliu 1936, Antropologia. Introducere la studiul: Antropologia populatiei din Sant, Nasaud, in
'Sociologie romneasca, I, nr. 7-9, pp. 9-11.
10. Facaoaru, Iuliu 1937, Din problematica si metodologia cercetarilor eugenice si genetice in cadrul
monografiei sociologice, in Arhiva, XV, nr. 1-2, pp. 162-172.
11. Geana, Gheorghita 1990a, Antropologia culturala si cercetarea monografica, in Sociologie romneasca,
serie noua, nr. 3-4, pp. 357-360.
12. Geana, Gheorghita 1990b, The Rise of Cultural Anthropology in Romania, in Romanian Journal of
Sociology, vol. I, no. 1-2, pp.93-97.
13. Geana, Gheorghita 1996, Fr. I. Rainer - desavarsirea de sine ca ideal de viata, in Viata Romneasca, 3-4.
14. GeIou-Madianou, Dimitra 1993, Mirroring Ourselves Through Western Texts: the Limits of an Idigenous
Anthropology, in Henk Driessen (ed.), The Politics of Ethnographic reading and Writing. Confrontations
of Western and Indigenous Views, Saarbrucken, Verlag Breitenbach.
15. GusdorI, Georges 1983, Trecutul, prezentul si viitorul cercetarii interdisciplinare in Interdisciplinaritatea
in stiintele sociale
16. Hastrup, Kirsten 1993, Native Anthropology: A Contradiction in Terms?, in Folk, 35, pp. 147-161., pp.
61-94, Bucuresti, Editura Politica.
17. Hastrup, Kirsten Peter Hervik (eds.) 1994, Social Experience and Anthropological Knowledge, London
and New York, Routledge.
18. Herseni, Paula 1971, Din publicatiile Scolii Sociologice de la Bucuresti, in Sociologia militans, vol. IV,
pp. 155-209, Bucuresti, Editura StiintiIica.
19. Herseni, Traian 1958, Studiul genealogic al populatiei, in St.-M Milcu, H. Dumitrescu (coord), 1958, pp.
47-65.
20. Herseni, Traian 1961, Familia si grupurile genealogice, in St.-M. Milcu, H. Dumitrescu (coord), 1961, pp.
57-71.
21. Herseni, Traian V.V. Caramelea 1966, Mediul social-economic si cultural, in St-M. Milcu, H.
Dumitrescu (coord), 1966, pp. 35-58.
22. Jackson, Anthony (ed.) 1987, Anthropology at Home, London, Tavistock.
23. Jones, Delmos J. 1970, Toward a Native Anthropology, in Human Organization, 29, pp. 251-259.
24. Mead, Margaret 1971, |Dedicatie pe o IotograIie| Annuaire roumain danthropologie, 16, p. 83.


263

25. Messerschmidt, Donald (ed.) 1981, Anthropologists at Home in North America. Methods and Issues in
the Study of Ones Own Society, Cambridge, Cambridge University Press.
26. Milcu, St.-M. 1958, Prefata la Milcu Dumitrescu, 1958, p. 7.
27. Milcu, St.-M. H. Dumitrescu (coord) 1958, Cercetari antropologice in Tara Hategului: Clopotiva,
Bucuresti, Editura Academiei RPR.
28. Milcu, St-M. H. Dumitrescu (coord) 1961, Cercetari antropologice in tinutul Padurenilor: Satul
Batrana, Bucuresti, Editura Academiei RPR.
29. Milcu, St-M. H. Dumitrescu (coord) 1966, Strucura antropologica, privita comparativ, a satelor
Nucsoara si Campu lui Neag, Bucuresti, Editura Academiei RPR.
30. Milcu, St-M. C. Maximilian 1967, Introducere in antropologie, Bucuresti, Editura StiintiIica.
31. Okely, Judith Helen Callaway (eds) 1992, Anthropology and Autobiography, London and New York,
Routledge.
32. Papilian, V. C. Velluda 1941, Istoricul antropologiei in Romania, extras din Analele Academiei
Romne, Mem. Sect. St., seria III, tom XVII, pp. 1-46.
33. Powdermaker, Hortense 1966, Stranger and Friend. The way of an Anthropologist, New York, Norton.
34. Rainer, Fr. I. 1937, Enquetes anthropologiques dans trois villages roumains des Carpathes, Bucuresti,
Monitorul OIicial si Imprimeriile Statului.
35. Ramneamtu, Petre 1937, Distributia grupelor sangvine la populatia comunei Sant - Nasaud, in Sociologie
romneasca, II, nr. 5-6, pp. 245-247.
36. Riga, I.Th. Gh. Calin 1966, Dr. Fr. I. Rainer, Bucuresti, Editura StiintiIica.
37. Stahl. H.H. (coord) 1939, Nerej. Un village dune region archaique, 3 vol., Bucarest, Institut de Sciences
Sociales de Roumanie.
38. Tanase, Al. 1968, Introducere in filozofia culturii, Bucuresti, Editura StiintiIica.
clx
Mai tarziu cand isi evalua retrospectiv activitata din cadrul scolii gustiene, Miron Constantinescu scria:
'Scola sociologica de la Bucuresti nu a Iost o scoala unitara: inlauntrul acesteia au actionat numeroase tendinte
contradictorii; s-a desIasurat o lupta intre stanga si dreapta din interiorul acestei scoli. Aceasta lupta s-a
intensiIicat necontenit, ajungand in anii 1937-1939 la o ciocnire Iatisa si publica intre curente, stinga obtinand
preponderenta calitativa si cantitativa (Miron Constantinescu, Cercetari sociologice, 1938-1939, Bucuresti,
Edit.Academiei Republicii Socialiste Romana, 1971, p.209);
clxi
Ne-am reIeri - printre altele - la dezbaterea publica asupra procesului urbanizarii in tara oastra si pe care el il
considera ca avand o Iinalitate generala si deci va produce anularea ruralitatii. Eu am considerat acest proces ca
avand o valoare limitata si - in consecinta - trebuind a-l delimita de altele, care aveau un caracter complementar
si care rezulta din legitatile ireductive ale comunitatilor umane. De aceea, consideram ca, pentru mediul rural din
tara noastra e necesar sa se vorbeasca de modernizarea lui si nu de urbanizarea lui (a se vedea Caietele
laboratorului de Sociologie Universitatea Bucuresti, nr.12, 1973).
clxii
Vezi Miron constantinescu, Cercetari sociologice, 1938-1971, Bucuresti, Edit.Academiei R.S.R., 1971,
p.V;
clxiii
In volumul de Cercetari sociologice, Moron Constantinescu nota: 'ProIesorul Dimitrie Gusti si unii dintre
colaboratorii sai apropiati au editat aceste lucrari intr-o perioada in care autorul - in urma activitatii sale politico
comuniste - se aIla in inchisorile Caransebes si Lugoj. Apoi, adauga: 'Am cuprins deci in acest volum, din
perioada antebelica numai cercetarile directe de teren de la Oarja-Arges, Bogati-Dambovita, Sepreus si Corbesti
din judetul Arad. Lucrarea despre Exodul rural a Iost elaborata in 1939 pentru cel de al XIV-lea Congrs
International de Sociologie. Congresul nu s-a putut tine din cauza izbucnirii razboiului mondial, iar studiul n-a
putut Ii prezentat si publicat atunci (Op., cit.). In ceea ce priveste studiul asupra procesului de saracire in Oarja,
e de retinut ca el a Iost publicat in revista 'Sociologie romaneasca nr.7-12,iulie-decembrie 1942 - si unde,
incepand cu pagina 413, se prezentau cercetarile intreprinse in plasa Dambovnic si unde intalnim atat motivele
pentru care s-au retinut pentru a Ii investigate anume localitati din sudul judetului Arges, precum si compunerea
numeroasei echipe de monograIisti;
clxiv
A se vedea '60 de sate romanesti - Cercetate de echipele studentesti in vara 1938 - Ancheta sociologica
condusa de Anton Golopentia si de Dr. C.Georgescu,V - Contributii la tipologia satelor romanesti, Institutul de
Stiinte Sociale al Romaniei, Bucuresti, 1942, pp.184-205, titlul studiului Iiind: 'Bogati, un sat de negustori si de
emigranti la oras din Dambovita;
clxv
Studiul citat se aIla in volumul al IV-lea din '60 de sate romanesti, intre paginile 1-15;
clxvi
A se vedea Sociologie romaneasca, nr. 7-12, 1942, pp. 429-433;
clxvii
Op.cit., pp.458-464;
clxviii
In Iinalul studiului sau, Nicolae M.Dunare noteaza: 'Suntem in masura, asa dar, sa aIirmam, pe scurt, ca la
desIasurarea procesului de imbogatire al proprietarilor rurali capitalisti au contribuit si contribuie,intr-o mai


264

mica sau mai mare masura, dupa imprejurari, opt Iactori si anume: mostenirea si zestrea, elementul uman,
negotul si cresterea vitelor, dijma, camata, industria si cumpatarea, impreuna cu hrana proasta (Op.cit., p.464);
clxix
Redam chiar precizarile lui Nicolae Dunare, pentru a evita orice prezumtie de credit in legatura cu
aprecierile de mai sus: 'Desigur ca nu trebuie sa uitam si unele cauze care mentin statu-quo-ul saracului, din
chiar vina lui, ca de pilda: bautura si tutunul.Pana la urma ce e drept, s-ar putea explica, partial bine inteles,
aceste scaderi ale saracului, pentru motive de ordin psihologic, asupra carora nu ne este permis sa insistam acum
(Op.cit., p.462);
clxx
Consemnand un singur aliniat, pe care-l consideram ediIicator pentru ideia de mai sus: 'Acela care este cel
mai vestit in ce priveste camata, este Marin Miu. Bineinteles ca nu e singurul. Bani cu camata dau sau au dat
toti, sau aproape toti, cei care Iac parte din grupa denumita de noi 'proprietari rurali capitalisti.
Marin Miu, dupa aIirmatiile mai multor sateni,le-a dat bani cu imprumut si pe urma le-a luat pamantul si caselel.
Dintre acestia, amintim pe Cristea Ilie, caruia i-a luat casa si un ha pamant; Ion Badea Alexianu,caruia i-a luat
locul, cu casa cu tot, in supraIata de 4160m2. Primul a murit din necazul pricinuit; Al doilea a inebunit de jale si
acum umbla in nestire prin sat, dand semne de vadita idiotenie. In sIarsit, mai amintim de o Iemeie pe care a
lasat-o Iara casa. (Op.cit.,p. 463)
clxxi
'Conceptia sociologica dialectica materialista la care aderase autorul - scria in 1971 Miron Constantinescu -
a ramas neschimbta de la primele cercetari, Iacute in anii de studentie si pana acum (Cercetari sociologice,
p.V);
clxxii
Miron Constantinescu, Op.cit., pp.464-465;
clxxiii
'Nu este locul aci - Noteaza Miron Constantinescu - sa analizam pe larg doctrina lui Dimitrie Gusti, pe
care am considerat-o intotdeauna ca o conceptie idealista voluntarista, dar putem sa reamintim numai ca punctele
noastre de vedere sunt total diIerit epornind chiar de la termenul de realitate sociala, pe care D.Gusti il considera
ca o expresie a unei misterioase 'vointe sociale (Cercetari sociologice, p.VII)
clxxiv
Cuprinzand realitatea sociala in patru cadre (Cosmologic, biologic, psihologic, istoric) si patru maniIestari
(economica, spirituala, politica, juridica) conceptia lui D.Gusti nu reuseste sa reIlecte realitatea nici sa Iormuleze
criteriul dupa care se Iace distinctiunea. Diviziunea aceasta saraceste considerabil prezentarea, realitatii atat la
'cadre, cat si la 'maiIestari. In acest Iel, se ajunge sa se steraga, sa se anuleze diIerentierile, cauzalitatea si
rolul esential al Iactorului economic in dezvoltarea Ienomenelor(Ibidem)
Miron Constantinescu, In legatura cu cercetarea directa a unor zone economice, Caiet de Cercetari monograIice,
Institutul de Cercetari Economice, Sectia de cercetari monograIice, Bucureti, 1958;
clxxv
CI.C.Murgescu, O culegere de cercetari monografice, in Caiet de cercetari monograIice.Institutul de
cercetari monograIice, mai 1958, p.20;
Op.cit.pp.3-5;
clxxvi
Op.cit., p.19;
'Daca aceasta a Iost pozitia teoretica a scoalei lui Dimitrie Gusti, Ioarte pe scurt redata, crd ca este necesar sa ne
oprim si asupra probolemelor de metoda, pentru ca in lucrarile unor tovarasi care au vorbit la ConsIatuire se
Iacea o demarcatie in Ielul urmator: teoria lui Gusti era gresita, pozitia ideologica a lui Gusti si a elevilor sai este
o pozitievoluntarista, reactionara, dar metoda este o metoda pozitiva, este o metoda utila (Op.cit., pp.4-5)
clxxvii
In sensul celor mentionate, reputatul economist Costin Murgescu, nota: 'Pentru a Iace Iata indatoririlor de
raspundere ce-i reveneau in lumina hotararilor amintite (e vorba de Hotararea Consiliului de Ministri - n.ns.),
institutul a inIiintat in mai 1957 - o sectie speciala de cercetari monograIice care a inceput de indata pregatirea
campaniei din vara aceluiasi an.In iunie, 1957, a Iost organizata o larga consIatuire avand drept tema: 'metoda
monograIiei satelor in RPR- 'Scopul consIatuirii era:
a.De a Iace o analiza critica a traditiilor cercetarilor monograIice din trecut, spre a elimina din munca ce
avea sa inceapa, orice ramasita a conceptiilor idealiste si a metodelor imprgnate de aceste conceptii;
b.de a aseza cercetarile monograIice pe baze de neclintit a materialismului dialectic si istoric;
c.De a valoriIica experienta dobandita cu prilejul monograIiilor de sate intocmite de Directia Centrala
de Statistica in anii 1954-1956 si a gasi caile pentru perIectionarea continua a metodelor de lucru pe teren
(Op.cit.,pp.19-20);
clxxviii
Op.cit., Ibidem
Op.cit., p.19;
clxxix
Miron Constantinescu, In legatura cu cercetarea directa a unor zone economice, Caiet de Cercetari
monograIice, Institutul de Cercetari Economice, Sectia de cercetari monograIice, Bucureti, 1958;
clxxx
Op.cit.pp.3-5
clxxxi
'Daca aceasta a Iost pozitia teoretica a scoalei lui Dimitrie Gusti, Ioarte pe scurt redata, cred ca este
necesar sa ne oprim si asupra problemelor de metoda, pentru ca in lucrarile unor tovarasi care au vorbit la
ConsIatuire se Iacea o demarcatie in Ielul urmator: teoria lui Gusti este gresita, pozitia ideologica a lui Gusti si a


265

elevilor sai este o pozitie voluntarista, reactionara, dar metoda este o meteoda pozitiva, este o metoda utila
(Op.cit.,pp4-5)
clxxxii
Ibidem, Op.cit., p.6.
clxxxiii
Mai tarziu cand isi evalua retrospectiv activitata din cadrul scolii gustiene, Miron Constantinescu scria:
'Scola sociologica de la Bucuresti nu a Iost o scoala unitara: inlauntrul acesteia au actionat numeroase tendinte
contradictorii; s-a desIasurat o lupta intre stanga si dreapta din interiorul acestei scoli. Aceasta lupta s-a
intensiIicat necontenit, ajungand in anii 1937-1939 la o ciocnire Iatisa si publica intre curente, stinga obtinand
preponderenta calitativa si cantitativa (Miron Constantinescu, Cercetari sociologice, 1938-1939, Bucuresti,
Edit.Academiei Republicii Socialiste Romana, 1971, p.209);
clxxxiv
Ne-am reIeri - printre altele - la dezbaterea publica asupra procesului urbanizarii in tara oastra si pe care el
il considera ca avand o Iinalitate generala si deci va produce anularea ruralitatii. Eu am considerat acest proces
ca avand o valoare limitata si - in consecinta - trebuind a-l delimita de altele, care aveau un caracter
complementar si care rezulta din legitatile ireductive ale comunitatilor umane. De aceea, consideram ca, pentru
mediul rural din tara noastra e necesar sa se vorbeasca de modernizarea lui si nu de urbanizarea lui (a se vedea
Caietele laboratorului de Sociologie Universitatea Bucuresti, nr.12, 1973).
clxxxv
Vezi Miron constantinescu, Cercetari sociologice, 1938-1971, Bucuresti, Edit.Academiei R.S.R., 1971,
p.V;
clxxxvi
In volumul de Cercetari sociologice, Moron Constantinescu nota: 'ProIesorul Dimitrie Gusti si unii dintre
colaboratorii sai apropiati au editat aceste lucrari intr-o perioada in care autorul - in urma activitatii sale politico
comuniste - se aIla in inchisorile Caransebes si Lugoj. Apoi, adauga: 'Am cuprins deci in acest volum, din
perioada antebelica numai cercetarile directe de teren de la Oarja-Arges, Bogati-Dambovita, Sepreus si Corbesti
din judetul Arad. Lucrarea despre Exodul rural a Iost elaborata in 1939 pentru cel de al XIV-lea Congrs
International de Sociologie. Congresul nu s-a putut tine din cauza izbucnirii razboiului mondial, iar studiul n-a
putut Ii prezentat si publicat atunci (Op., cit.). In ceea ce priveste studiul asupra procesului de saracire in Oarja,
e de retinut ca el a Iost publicat in revista 'Sociologie romaneasca nr.7-12,iulie-decembrie 1942 - si unde,
incepand cu pagina 413, se prezentau cercetarile intreprinse in plasa Dambovnic si unde intalnim atat motivele
pentru care s-au retinut pentru a Ii investigate anume localitati din sudul judetului Arges, precum si compunerea
numeroasei echipe de monograIisti;
clxxxvii
A se vedea '60 de sate romanesti - Cercetate de echipele studentesti in vara 1938 - Ancheta sociologica
condusa de Anton Golopentia si de Dr. C.Georgescu,V - Contributii la tipologia satelor romanesti, Institutul de
Stiinte Sociale al Romaniei, Bucuresti, 1942, pp.184-205, titlul studiului Iiind: 'Bogati, un sat de negustori si de
emigranti la oras din Dambovita;
clxxxviii
Studiul citat se aIla in volumul al IV-lea din '60 de sate romanesti, intre paginile 1-15;
clxxxix
A se vedea Sociologie romaneasca, nr. 7-12, 1942, pp. 429-433;
cxc
Op.cit., pp.458-464;
cxci
In Iinalul studiului sau, Nicolae M.Dunare noteaza: 'Suntem in masura, asa dar, sa aIirmam, pe scurt, ca la
desIasurarea procesului de imbogatire al proprietarilor rurali capitalisti au contribuit si contribuie,intr-o mai
mica sau mai mare masura, dupa imprejurari, opt Iactori si anume: mostenirea si zestrea, elementul uman,
negotul si cresterea vitelor, dijma, camata, industria si cumpatarea, impreuna cu hrana proasta (Op.cit., p.464);
cxcii
Redam chiar precizarile lui Nicolae Dunare, pentru a evita orice prezumtie de credit in legatura cu
aprecierile de mai sus: 'Desigur ca nu trebuie sa uitam si unele cauze care mentin statu-quo-ul saracului, din
chiar vina lui, ca de pilda: bautura si tutunul.Pana la urma ce e drept, s-ar putea explica, partial bine inteles,
aceste scaderi ale saracului, pentru motive de ordin psihologic, asupra carora nu ne este permis sa insistam acum
(Op.cit., p.462);
cxciii
Consemnand un singur aliniat, pe care-l consideram ediIicator pentru ideia de mai sus: 'Acela care este cel
mai vestit in ce priveste camata, este Marin Miu. Bineinteles ca nu e singurul. Bani cu camata dau sau au dat
toti, sau aproape toti, cei care Iac parte din grupa denumita de noi 'proprietari rurali capitalisti.
Marin Miu, dupa aIirmatiile mai multor sateni,le-a dat bani cu imprumut si pe urma le-a luat pamantul si caselel.
Dintre acestia, amintim pe Cristea Ilie, caruia i-a luat casa si un ha pamant; Ion Badea Alexianu,caruia i-a luat
locul, cu casa cu tot, in supraIata de 4160m2. Primul a murit din necazul pricinuit; Al doilea a inebunit de jale si
acum umbla in nestire prin sat, dand semne de vadita idiotenie. In sIarsit, mai amintim de o Iemeie pe care a
lasat-o Iara casa. (Op.cit.,p. 463)
cxciv
'Conceptia sociologica dialectica materialista la care aderase autorul - scria in 1971 Miron Constantinescu -
a ramas neschimbta de la primele cercetari, Iacute in anii de studentie si pana acum (Cercetari sociologice,
p.V);
cxcv
Miron Constantinescu, Op.cit., pp.464-465;
cxcvi
'Nu este locul aci - Noteaza Miron Constantinescu - sa analizam pe larg doctrina lui Dimitrie Gusti, pe care
am considerat-o intotdeauna ca o conceptie idealista voluntarista, dar putem sa reamintim numai ca punctele


266

noastre de vedere sunt total diIerit epornind chiar de la termenul de realitate sociala, pe care D.Gusti il considera
ca o expresie a unei misterioase 'vointe sociale (Cercetari sociologice, p.VII)
cxcvii
Cuprinzand realitatea sociala in patru cadre (Cosmologic, biologic, psihologic, istoric) si patru maniIestari
(economica, spirituala, politica, juridica) conceptia lui D.Gusti nu reuseste sa reIlecte realitatea nici sa Iormuleze
criteriul dupa care se Iace distinctiunea. Diviziunea aceasta saraceste considerabil prezentarea, realitatii atat la
'cadre, cat si la 'maiIestari. In acest Iel, se ajunge sa se steraga, sa se anuleze diIerentierile, cauzalitatea si
rolul esential al Iactorului economic in dezvoltarea Ienomenelor(Ibidem)
Miron Constantinescu, In legatura cu cercetarea directa a unor zone economice, Caiet de Cercetari monograIice,
Institutul de Cercetari Economice, Sectia de cercetari monograIice, Bucureti, 1958;
cxcviii
CI.C.Murgescu, O culegere de cercetari monografice, in Caiet de cercetari monograIice.Institutul de
cercetari monograIice, mai 1958, p.20;
Op.cit.pp.3-5;
cxcix
Op.cit., p.19;
'Daca aceasta a Iost pozitia teoretica a scoalei lui Dimitrie Gusti, Ioarte pe scurt redata, crd ca este necesar sa ne
oprim si asupra probolemelor de metoda, pentru ca in lucrarile unor tovarasi care au vorbit la ConsIatuire se
Iacea o demarcatie in Ielul urmator: teoria lui Gusti era gresita, pozitia ideologica a lui Gusti si a elevilor sai este
o pozitievoluntarista, reactionara, dar metoda este o metoda pozitiva, este o metoda utila (Op.cit., pp.4-5)
cc
In sensul celor mentionate, reputatul economist Costin Murgescu, nota: 'Pentru a Iace Iata indatoririlor de
raspundere ce-i reveneau in lumina hotararilor amintite (e vorba de Hotararea Consiliului de Ministri - n.ns.),
institutul a inIiintat in mai 1957 - o sectie speciala de cercetari monograIice care a inceput de indata pregatirea
campaniei din vara aceluiasi an.In iunie, 1957, a Iost organizata o larga consIatuire avand drept tema: 'metoda
monograIiei satelor in RPR- 'Scopul consIatuirii era:
a.De a Iace o analiza critica a traditiilor cercetarilor monograIice din trecut, spre a elimina din munca ce
avea sa inceapa, orice ramasita a conceptiilor idealiste si a metodelor imprgnate de aceste conceptii;
b.de a aseza cercetarile monograIice pe baze de neclintit a materialismului dialectic si istoric;
c.De a valoriIica experienta dobandita cu prilejul monograIiilor de sate intocmite de Directia Centrala
de Statistica in anii 1954-1956 si a gasi caile pentru perIectionarea continua a metodelor de lucru pe teren
(Op.cit.,pp.19-20);
cci
Op.cit., Ibidem
Op.cit., p.19;
ccii
Miron Constantinescu, In legatura cu cercetarea directa a unor zone economice, Caiet de Cercetari
monograIice, Institutul de Cercetari Economice, Sectia de cercetari monograIice, Bucureti, 1958;
cciii
Op.cit.pp.3-5
cciv
'Daca aceasta a Iost pozitia teoretica a scoalei lui Dimitrie Gusti, Ioarte pe scurt redata, cred ca este necesar
sa ne oprim si asupra problemelor de metoda, pentru ca in lucrarile unor tovarasi care au vorbit la ConsIatuire se
Iacea o demarcatie in Ielul urmator: teoria lui Gusti este gresita, pozitia ideologica a lui Gusti si a elevilor sai
este o pozitie voluntarista, reactionara, dar metoda este o meteoda pozitiva, este o metoda utila (Op.cit.,pp4-5)
ccv
Ibidem, Op.cit., p.6.
ccvi
Traian Herseni s-a nascut la 18 februarie 1907, in satul Iasi, judetul Brasov (in apropiere de
Fagaras). Apartine unei vechi familii din Tara Oltului, antroponimul sau fiind legat de satul Harseni,
localitate invecinata cu locul sau de nastere, in care tatal sau ocupa functia de notar. A terminat
scoala primara in satul natal, iar liceul la Negru Voda din Fagaras (1916-1924).
Urmeaza apoi cursurile Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti, unde ii audiaza pe
Nicolae Iorga, C. Radulescu-Motru, Vasile Parvan, Ovid Densusianu, Simion Mehedinti, Dimitrie
Gusti, devenind elevul favorit al celui din urma. Beneficiaza de o bursa de specializare la Berlin intre
1929-1930, unde audiaza cursurile unor Alfred Vierkandt, R. Thurnwald, E. Spranger, W. Sombart. In
1934, obtine titlul de Doctor in Litere si Filosofie cu o lucrare intitulata Realitatea sociala. Incercare de
ontologie regionala. Comisia examinatoare era compusa din profesorii D. Gusti si C. Radulescu-
Motru (referenti), P. P. Negulescu si I. Radulescu-Pogoneanu (membri).
Isi incepe activitatea in invatamant in 1929, ca profesor suplinitor intr-un liceu din Bucuresti.
In 1932 este numit asistent la Catedra de Sociologie condusa de Dimitrie Gusti, iar in 1938 devine
conferentiar pentru disciplina sociologie rurala in cadrul aceleasi catedre. Intre 1943-1945 a ocupat
prin chemare Catedra de Sociologie nationala la Facultatea de Drept si Stiinte Administrative a
Universitatii din Cluj, functionand in paralel si ca sef de sectie pentru sociologia sanitara la Institutul de
Igiena din Cluj.
Din punct de vedere politic, in anii '30-'40 a activat in Miscarea Legionara, detinand, dupa
1940, functii politice in stat (ministru secretar de stat). Din aceasta perioada (1937) dateaza lucrarile
de propaganda Miscarea legionara si muncitorimea si Miscarea legionara si taranimea.


267

Intre 1952-1956, ca urmare a optiunilor sale politice, este detinut politic in inchisorile
comuniste.
Intre 1956-1958, si-a desfasurat activitatea la Centrul de Cercetari Antropologice. Din 1959
este numit sef de sectie la Institutul de Psihologie al Academiei RSR. Obtine si recunoasterea titlului
de doctor docent. In 1973 este pensionat, iar la 17 iulie 1980 se sfarseste din viata.
A desfasurat o prodigioasa activitate stiintifica concretizata in numeroase volume (29) si studii
(550). A colaborat la importante ziare si reviste: Sociologie romaneasca, Arhiva pentru stiinta si
reforma sociala, Insemnari sociologice, Revista Fundatiilor Regale, Gand romanesc,Boabe de
grau, Cuvantul etc.
ccvii
Consistenta si dimensiunile pe care le-a capatat proiectul de istoric al sociologiei intreprins de
Traian Herseni ne-au determinat sa-i consacram o sectiune aparte in studiul nostru. Discrepanta intre
mostenirea herseniana pe aceasta directie si ceea ce si-a propus sa faca in perioada interbelica ne-
au determinat sa asezam aceasta sectiune tot in biblioteca proiectelor neimplinite.
ccviii
Vezi pentru aceasta problema sectiunea sociologia militans din acest material.
ccix
Ca om de stiinta, Traian Herseni se simtea in largul sau la toate nivelurile cercetarii: empiric,
organizator, teoretic; a facut genealogii antropologice si a completat chestionare sociologice, a
condus mari campanii de teren, a intreprins vaste sinteze sociologice. A fost, cu alte cuvinte, un om
de stiinta total (Geana 1980).
ccx
Pentru aceasta chestiune vezi mai cu seama capitolul 4 al lucrarii, Apriorism sociologic.
ccxi
In perioada postbelica, Herseni a mai revenit o data asupra acestui subiect, dar mai degraba din
considerente de ordin biografic. Evocand convocarea sa la Catedra din Cluj din 1943, scria: In ceea
ce priveste titulatura, ea a fost fixata de ministru singur (Ion Petrovici, n. n.), care a numit-o sociologie
na]ionala pe modelul economiei nationale, istoriei nationale etc., dar cu indicatia precisa ca este vorba
de sociologia Romaniei. Desi numit titular al acestei catedre, la inceputul anului 1943, n-am ajuns sa
functionez efectiv din cauza razboiului, fiind eu insumi mobilizat. Dupa intoarcerea mea, am elaborat,
de comun acord cu profesorul meu, D. Gusti, cu ministrul Instructiei si rectoratul Universitatii, un plan
amanuntit al cursului si seminarului de sociologie nationala care n-a putut fi insa realizat si deci nici
verificat, imbunatatit si definitivat (Herseni 1971: 269).
ccxii
In referatul intocmit de D. Gusti cu ocazia sustinerii doctoratului de catre Traian Herseni apareau
urmatoarele calificative: Lucrarea dlui Traian Herseni despre Realitatea sociala ca si intreaga sa
activitate de pana acum la care, pe langa activitatea publicistica adaug si pe cea de asistent al
Seminarului de Sociologie, de trei ani se distinge prin insusiri exceptionale: de informatie bogata,
logica stransa, gandire personala si atitudine vie si pozitiva fata de probleme, insusiri care fac din
persoana d-sale pe unul din cei mai bine inzestrati si pregatiti ai genera]iei de astazi in domeniul atat
de discutat al sociologiei. Pentru aceasta, sunt adanc convins ca in viitor dl Traian Herseni va
imbogati literatura stiintifica si filosofica romaneasca cu opere de mare valoare (Herseni, 1935: 3).
Este cel putin stranie versiunea pe care incearca sa o acrediteze dupa 1989 Zigu Ornea,
conform careia lui Herseni i-ar fi dat catedra... legionarii! Iata ce scria in 1995 in lucrarea Anii treizeci.
Extrema dreapta romaneasca (Ed. Funda]iei Culturale Romane, Bucuresti, p. 188): Situatia aceasta
deplorabila (economica, n. n.) pe unii (...) i-a facut sa se indrepte spre legionari care promiteau
aderentilor catedre universitare. Lui Herseni i-au si dat.. Este inutil sa comentezi o asemenea
enormitate. Cui face o asemenea afirmatie ii lipseste fie orice legatura cu sociologia fie orice doza de
bun simt. Sau, poate, si una si alta.
ccxiii
Prima sectiune a acestei lucrari, de unde am preluat sintagma, se intituleaza chiar asa, Biblioteca
proiectelor esuate.
ccxiv
O analiza revelatoare a mecanismelor de represiune si cenzura puse in miscare de ocupantul
comunist o datoram profesorului Badescu, care a analizat procedeele de falsificare a sistemului
gustian de sociologie a na]iunii si de suprimare a paradigmei gustiene cu privire la analiza raportului
dintre Natiune si Internationalele istorice (Badescu 1995: XVIII-XXVIII).
ccxv
Este extrem de semnificativ ca nici o initiativa serioasa in legatura cu Traian Herseni nu a fost
lansata dupa 1989 din direc]ia comunitatii sociologilor. Exista o Funda]ie Gusti, exista chiar un premiu
Dimitrie Gusti, avem si un numar omagial consacrat de revista Sociologie romaneasca (nr. 5, 1992)
lui H. H. Stahl, s-au conturat proiecte editoriale, dar Traian Herseni a ramas intr-o condamnabila
uitare.
ccxvi
Nu e vorba aici de a forta redeschiderea unor dosare de mult clasate ori de rediscutarea unor
ierarhii de mult stabilite la nivel mondial. Ar fi inutil. Ceea ce credem important cand semnalam
aceste aspecte este, in primul rand, nevoia de a in]elege configuratia spirituala a sociologiei
interbelice romanesti, aceasta fiind unica garantie ca vom sesiza la adevarata proportie fractura
teribila generata de ocupatia comunista prin impunerea fortata a marxismului la rang de doctrina


268

oficiala si, in ultima instanta, vom intelege inapetenta sau lipsa de creativitate, pe filon marxist, a
sociologiei postbelice romanesti. A semnala orientarile nemarxiste din sociologia romaneasca
inseamna a pune bazele acestor explica]ii.
ccxvii
Abordari functionaliste va promova si in lucrarea din 1941. Dar, asa cum intre teza de doctorat
din 1935 si Sociologia pastorala nu exista rupturi, cum vom incerca sa demonstram mai jos, si
functionalismul promovat atunci isi trage fundamentele tot din aceasta lucrare.
ccxviii
Nicolae Petrescu si-a publicat lucrarea despre Hobbes doi ani mai tarziu (Thomas Hobbes. Via]a
si opera, Bucuresti, Societatea Romana de filosofie, 1939).
ccxix
Iata clasificarea pe care o face in acest studiu: I. Curente individualiste: 1. Mecanicismul; 2.
Contractualismul; 3. Psihologismul; 4. Relationismul; II. Curente integraliste: 1. Naturalismul; 2.
Istoricismul; 3. Sociologismul; 4. Universalismul; III. Dincolo sau dincoace de individualism si
integralism: 1. Noologismul; 2. Fenomenologia.
ccxx
Nota personala a lui Herseni in cadrul Scolii, mai nuantat teoretica, transpare insa mai cu seama
comparata cu viziunea tehnicista, empirista pe alocuri, promovata de colegul sau H. H. Stahl. Sunt
sugestive comentariile pe care Herseni le face in legatura cu polemica dintre Stahl si Blaga pe tema
satului romanesc. H. Stahl publicase in Sociologie romaneasca (1937-1938) un material critic fata
de conceptiile lui Blaga in aceasta chestiune, considerate metafizice, abstracte si aproape irelevante
intr-o asemenea discutie. Herseni se detaseaza de o asemenea viziune radicala caci Lucian Blaga e
un ganditor prea adanc si de mare creatie spirituala ca sa poata fi negat cu desavarsire. Despre
comentariile lui Stahl isi exprima rezervele critice: nedrept cu Blaga, interpretari gresite, elemente
mai putin indreptatite sunt cateva calificative. Concluzia este urmatoarea: Critica lui H. H. Stahl,
interesanta fara indoiala, nu ni se pare, in conditiile acestea pe deplin justificata (Herseni 1940a: 280-
282).
ccxxi
Herseni nu ezita sa-si marturiseasca filiatia: Unul dintre primii nostri etnografi, Dimitrie Cantemir,
isi dadea perfect seama de vechimea si originea pagana a obiceiurilor noastre, peste care s-au
suprapus, fara sa le desfiinteze, cele crestine: Nu se poate dovedi cu nici un fel de marturii limpezi...
cam in ce vreme a incetat in Moldova eresul paganesc si s-a primit legea cea crestineasca (Herseni
1977: 68).
ccxxii
In 1936, tipareste lucrarea Lorganisation pastorale en Roumanie (Herseni 1936a), care fusese
comunicarea sa la Congresul International de Sociologie de la Bruxelles din 1935. Lucrarea, scria
Gusti, s-a bucurat de un mare succes, ea contribuind la alegerea lui Herseni ca membru in Biroul
Institutului Internatioal de Sociologie (Gusti 1936).
ccxxiii
A se vedea lucrarea Viata pastoreasca in poezia noastra populara, Ed. Casei Scoalelor,
Bucuresti, MCMXXII, 2 vol., in care Densusianu scrie: Noi, romanii, suntem un neam de pastori".
ccxxiv
Nu credem ca gresim afirmand ca, in aceasta sectiune, partea cea mai insurgenta fata de teoria
marxista oficializata dupa 1944, se afla elementele ce au facut sa troneze pe coperta volumului
eticheta interzis.
ccxxv
Statul de clasa nu este decat o degenerare a statului adevarat. Statul nu poate apartine vreunei
clase, nici burghezimii nici taranimii nici proletariatului. Cand totusi vreuna acapareaza statul in
favoarea ei, cum au facut burgheziile in atatea din statele democratice sau proletariatul in Rusia
Sovietica, urmarile nu pot fi decat dezastruoase. Statul valoreaza atat cat slujeste neamul si cat
neamul se inalta prin el. De aici i se trage autoritatea, de aici ii izvorasc drepturile superioare fata de
toti indivizii care il compun si fata de toate clasele sociale si categoriile de oameni. (Herseni 1941:
215)
ccxxvi
Se pune in special problema, desigur, extrem de pasionata, a unui studiu comparativ al literaturii
americane precolumbiene cu literaturile celorlalte continente, pentru a se stabili fazele si modurile lor
de dezvoltare. Cum o influenta directa este foarte putin probabila, se poate presupune ca
asemanarile eventuale mai importante, inexplicabile prin hazard, ar indica existenta unor legitati
istorico-literare, a unui autodinamism evolutiv independent de contacte, difuziuni, imprumuturi. (...) In
spatele nenumaratelor forme socio-culturale pe care le ia literatura sub determinismul imprejurarilor
istorice, exista un strat stabil, constant, reprezentat de specie, care deci nu se va schimba decat
odata cu ea. Ceea ce merita sa fie retinut este faptul ca fara acest strat de baza, literatura nu ar fi
fost posibila. (Herseni 1976: 299)
ccxxvii
Poate ca o analiza subtextuala, de genul lecturilor simptomatologice propuse de Louis
Althusser si grupul sau, s-ar dovedi benefica in acest sens, dar, repetam, nu aceasta este miza
acestei sectiuni.

Scoala Sociologica Bucuresti

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Scoala Sociologica Bucuresti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dorel Abraham, Angela Banciu, Dan Banciu, Ovidiu Badina, Carmen Balan, Septimiu

S-ar putea să vă placă și