Introducere in

problematica sociologiei
Conf.univ.dr. Mihaela jitea
Știinţele sociale

 În dicţionarul de sociologie, seria Oxford, se arată că

ştiinţele sociale studiază societatea şi relaţiile sociale.

 Cu alte cuvinte studiază statica şi dinamica, istoria şi

devenirea societăţii în aspectele ei generale şi
transpersonale.
societatea
 Societatea se prezintă, sub diverse faţete şi înfăţişări,
ceea ce legitimează diversitatea punctelor de vedere.
Cu toate că unii sociologi au definit sociologia ca
ştiinţa societăţii, în special în perioada de pionerat a
sociologiei, vezi Comte, astăzi, societatea ca mod
organizat de existenţă comunitară a unor indivizi
articulaţi în ansambluri mai mult sau mai puţin
persistente, a devenit un domeniu de studiu
interdisciplinar
societatea
 Dacă luăm societatea ca grup uman, prima ipostază este
cea demografică, societatea este în primul rând o
populaţie, cu toate atributele acesteia.
 Dacă extindem definiţia la : “un grup de oameni care

împărtaşesc o cultură comună, ocupă o anumită

suprafaţă teritorială şi simt că alcătuiesc o entitate unită
şi distinctă”, dicţionarul de sociologie, seria Oxford,
lucrurile se complică.
Ce vrea sociologia?
 Primul lucru pe care încearcă să îl facă sociologia este
să pună sub semnul întrebării explicaţiile simţului
comun, speculaţiile în abordarea fenomenelor cu care ne
confruntăm zilnic. Trebuie să admitem că fenomenele şi
procesele care au loc în diverse colectivităţi umane –
familii, oraşe, vecinătăţi, organizaţii sunt fenomene
familiare, constituind ceva firesc. Întrebări de genul:
- de ce oamenii care se cunosc se salută când se întâlnesc
pe stradă?
- de ce organele competente urmăresc pe infractori?...sunt
cotidiene
Ce vrea sociologia?
 Răspunsurile explicative ar veni repede. Oamenii se
salută pentru că aşa este obiceiul; organele competente
urmăresc pe infractori deoarece sunt chemate să asigure
ordinea publică şi să ocrotească pe cetăţeni;
 Astfel de explicaţii ne sunt suficiente în viaţa de toate

zilele, dar la o examinare mai atentă observăm că o

necunoscută a fost înlocuită cu o alta, cu care suntem
mai obişnuiţi.
Ce vrea sociologia?
 Cu ce s-ar mai ocupa sociologul de vreme ce o astfel
de cunoaştere comună, intuitivă, este suficientă
vieţii oamenilor?
 Sociologia comună, se bazează pe bunul simţ, pe

generalizarea experienţei cotidiene, adeseori în mod

afectiv, nesistematic şi neverificat, creând multe
confuzii şi prejudecăţi. Sociologul se bazează pe
cercetării sistematice, pe utilizarea unui aparat
conceptul stabilit, pe verificarea tezelor şi ipotezelor.
Deosebirile dintre acestea pot fi frapante.
Ce vrea sociologia?
Noi percepem lumea în funcţie de calitatea propriei
noastre vieţi. Sociologul se fereşte să gândească de o
asemenea manieră. Datele vieţii noastre sunt puternic
influenţate de forţe sociale şi istorice.
 Înţelegerea modalităţilor subtile, dar complexe şi

profunde, în care vieţile noastre reflectă contextul

experienţei noastre sociale este esenţială în abordarea
sociologică(A. Giddens, Sociologie)
Imaginația sociologică
 A gândi în termeni sociologici – a tinde spre o privire
mai cuprinzătoare – înseamnă a cultiva imaginaţia la
care se referă Mills. Imaginaţia sociologică necesită
să ne detaşăm de rutina familiară a vieţilor noastre,
pentru a putea privi astfel.
 Cu alte cuvinte sociologia trebuie să investigheze

conexiunile dintre ceea ce face societatea cu noi şi

ceea ce facem noi înşine din noi. Activitatea
noastră modelează lumea socială şi este, totodată,
modelată de ea.
Problematica sociologiei
 O soluţie pentru a depăşi definiţia destul de formală a
sociologiei este aceea de a vedea ce este sociologia în
realitate, ce fac efectiv sociologii. O privire atentă a
problematicii sociologiei scoate în evidenţă
multitudinea de preocupări.
 O asemenea sinteză,conform lui Alex Inkeles, arată

că sociologia se preocupă de 4 mari categorii de

probleme.
Problematica sociologiei
 1. Analiza sociologică
- cultura umană şi societatea
- perspectiva sociologică
- metoda ştiinţifică în ştiinţa socială
Problematica sociologiei
 2. Unităţi primare ale vieţii sociale
- acte sociale şi relaţii sociale
- personalitatea individuală
- grupurile
- comunităţile: urbane sau rurale
- asociaţiile
- populaţia
- societatea
Problematica sociologiei
 3. Instituţiile sociale de bază
- familia şi rudenia
- economia
- politica şi dreptul
- religia
- educaţia şi ştiinţa
- recreaţia şi bunăstarea
- arta şi expresia
Problematica sociologiei
 4. Procesele sociale fundamentale
- stratificarea şi diferenţierea
- cooperarea, acomodarea, asimilarea
- conflictele sociale
- comunicarea – inclusiv schimbarea opiniei, exprimarea şi
schimbarea
- socializarea şi îndoctrinarea
- evaluarea socială – studiul valorilor
- controlul social
- devierile sociale – devianţă şi delincvenţă
-integrarea socială
- schimbarea socială
Raportul individ-societate, resursa
inepuizabilă a sociologiei
 Plecând de la raportul inivid – societate unii autori,
vorbesc de studiul vieţii sociale sau al realităţii
sociale, înţelegând prin aceasta fenomenele
rezultate din interacţiunea reciprocă a indivizilor
şi a colectivităţilor care se află într-un spaţiu
limitat(Dimitrie Gusti).
Raportul individ-societate, resursa
inepuizabilă a sociologiei
 Probabil relaţia, raportul individ – societate, sub
aspectele cele mai generale reprezintă sursa şi resursa
ştiinţelor sociale. Individul ca membru al societăţii,
societatea ca multiplu al individului, se
intercondiţionează şi se explică unul prin celălalt.
Există o legătură organică şi un tot care transcede atât
complexitatea individului cât şi complexitatea
societăţii.
Raportul individ-societate, resursa
inepuizabilă a sociologiei
 Viaţa individuală şi istoria societăţii nu pot fi înţelese
separat ci împreună. Cu toate acestea oamenii nu ştiu să
facă legătura dintre încercările prin care trec şi
transformările istorice sau contradicţiile instituţiilor
sociale.
 Ei nu pot înţelege influenţele reciproce dintre om şi

societate, dintre biografie şi istorie, dintre “eu”şi lume.

“ Ei nu pot înfrunta dificultăţile personale în aşa fel
încât să stăpânească transformările structurale care de
obicei le generează”. (C. Wright Mills, Imaginaţia
Sociologică)
Raportul individ-societate, regulile
lui Traian Herseni
- 1.orice societate este formată din mai mulţi indivizi,
iar indivizii se nasc şi trăiesc întotdeauna, asociaţi, de
voie sau de nevoie, în diferite forme de viaţă socială;
- 2. termenii uzuali de existenţă socială sau viaţă
socială n-au nici un înţeles dacă se pierde din vedere
că în realitate este vorba de o colectivitate de oameni,
adică de indivizi umani concreţi, cu o existenţă sau o
viaţă socială;
Raportul individ-societate, regulile
lui Traian Herseni
- 3.o societate reprezintă, cel puţin prin reţeaua de
relaţii interpersonale, prin structura sau organizarea ei
şi, în egală măsură, prin produsele şi creaţiile de tot
felul, mai mult decât suma aritmetică a indivizilor
componenţi, dar şi indivizii reprezintă unele realităţii
care nu purced numai din societate şi cultură, ci şi din
specia umană şi filogeneza ei, ca şi din personalitatea,
originalitatea şi creativitatea fiecărui ins în parte;
Raportul individ-societate, regulile
lui Traian Herseni
- 4.o societate nu poate exista decât cu adeziunea
indivizilor care o compun, dar nu se cere
consimţământul tuturor, nici cel puţin al
majorităţii:un număr restrâns, dar activ, care deţine
mijloace suficiente de constrângere şi dezinformare,
îşi poate impune voinţa împotriva unor mulţimi
pasive sau lipsite de putere politică;
Raportul individ-societate, regulile lui
Traian Herseni
- 5.raporturile între indivizi şi societate variază de la un
tip de societate la altul şi, într-o măsură mai mică sau
mai mare, de la o perioadă de dezvoltare la alta, de la
o epocă istorică la alta.