Etnografia:stiinta culturii populare

In lucrarea sa,Etnografia:stiinta culturii populare,Romulus Vulcanescu descrie in linii generale evolutia etnografiei de la aparitia primelor dovezi etnografice,la nasterea acesteia ca stiinta de sine statatoare in sec XIX si dezvoltarea pe care o cunoaste ulterior precum si partile sale constitutive avand ca exemplificare elemente ale culturii civilizatiilor ce au trait pe teritoriul Romaniei. Primul capitol al cartii Batrana si totusi permanent tanarailustreaza cronologic unele din cele mai importante informatii etnografice ce ne sunt lasate mostenire,astfel istoricienii etnografi socotesc ca prima dovada etnografica scrisa poemul poetului grec Hesiod,numit si parintele etnografiei ,Munci si zile;acesta descrie modul de viata al vechilor greci si proclama ca esentiala legea muncii. Urmatoarele capitole Preocupari si metode,Cum se formeaza popoarele ,definesc etnografia ca fiind stiinta social-istorica ce studiaza cultura populara si se stabilesc problemele sale esentiale:problema etnogenezei popoarelor,problema structurii culturii popoarelor,problema morfologiei culturii popoarelor,problema tipologiei culturii,problema specificului cultural-popular si problema mesajului cultural-popular,problema studiului hotarelor etnice si intocmirii hartilor culturale ale popoarelor. Capitolul De la unelte la capodopere de arta populara releva elementele structurale ale etnografiei,elementele sale constitutive ce tin atat de cultura materiala(civilizatie) cat si de cultura spirituala,precum si parti ce tin de cultura primitiva ce si-au continuat dezvoltarea in cultura populara. Unelte,masini si instalatiidupa cum se observa si din titlu in acest capitol ne sunt descrise uneltele si instalatiile ce i-au inlesnit omului primitiv dezvoltarea,de asemenea ne sunt prezentate si tipurile de activitati si de munci ce au luat nastere in functie de uneltele folosite:tipul culturilor de culgetori si de vanatori,tipul crescatorilor de animale domestice,tipul culturilor de agricultori,tipul culturilor de pescari. Tehnologia.Prin tehnologie se intelege din punct de vedere etnografic sistemul tehnic de munca al unui popor;tehnologia cuprinde deprinderile si activitatile ce tin de ocupatii,mestesuguri si industria sateasca.Tehnologia este un element ce reflecta gradul de dezvoltare al unui popor. Ocupatiile sunt indeletniciri social economice cu caracter permanent,de masa,ce sunt conditionate de mediul geografic si de cel social cultural.Intre ocupatii observam diferentieri:unele sunt ocupatii de baza fara de care existenta in societate nu este posibila,agricultura,pastoritul,pescuitul,altele sunt ocupatii anexe ce de regula completeaza

ocupatiile de baza,apicultura,sericultura.Istoriceste ocupatia de baza se dezvolta de la o forma inferioara la una superioara,dar procesul poate fi si invers,aceasta devenind ocupatie auxiliara;un exemplu de proces de regres al unei ocupatii este reprezentat de vanatoare,aceasta reprezenta o ocupatie de baza in special in perioada primitiva,dar odata cu dezvoltarea social-economica aceasta devine o ocupatie restransa,de placere. Mestesuguri .Mestesugurile sunt forme specializate de munca pe diferite ramuri de activitate productiva.Mestesugurile si meseriile satesti utilizeaza pana in sec XIX o tehnica prin care intregul proces de munca este manual.Numarul si diversitatea uneltelor de munca reflecta gradul de evolutie a culturii materiale a unui popor.Exemple de mestesuguri:olaritul,pielaritul,cojocaritul,impletitul,lemnaritul,dulgheritul,sindrilaritul,tesutu l etc. Asezarile.Primele tipuri de asezari sunt instalari temporare pentru grupuri razlete de oameni in adaposturi naturale;din perioada neoliticului cand grupurile devin mai numeroase si mai stabile apar adaposturile artificiale(salasul,catunul).Stabilitatea asezarilor se realizeaza odata cu intarirea ocupatiilor de baza;atunci apar comunitatile satesti.In perioada sclavagista se construiesc cetati de pamant .In perioada feudala se construiesc cetati taranesti,targuri stabile si orase. Satul de pe teritoriul romanesc a cunoscut o serie de forme de organizare diferita:catunul familial ca forma de asezare primitiva,obstea familiala vicinala ca tip de asezare prefeudala,satele devalmase si satele conacului boieresc ca asezari de tip feudal,satele proprietarilor particulari ca sat de tip burghez,satul nou cooperativizat ca asezare de tip socialist,satele proprietarilor particular de tip capitalist. Satul romanesc cuprinde in structura lui:vatra satului,terenul de baza atribuit constructiilor din sat si hotarul satului termen ce se confunda cu mosia satului si cuprinde terenul de activitate economica a acestuia.Dupa conformatia terenului deosebim sate risipite,situate pe culmi de munte si dealuri,sate adunate,pe terase,in vai si la campie. Cresterea economica a unui sat inlesneste si procesul de urbanizare a sa,procesul incepe cu transformarea lenta a satului in targ si a transformarii satului in oras. Asezarile intarite din perioada prefeudala si feudala se numeau cetati.Acestea s-au clasat in functie de structura si functia lor in:cetati de pamant,cetati de lemn si cetati de piatra.Cetatile de pamant se nasc la confluenta de ape,pe damburi inalte,acestea coexista cu cele de lemn care se mentin pana in feudalism.Cetatile de piatra apar in perioada sclavagista(cetatile elenistice de pe teritoriu tarii noastre:Tomis,Callatis,Histria.etc)O parte din acest tip de cetate se dezvolta in timpul feudalismului in targuri si orase.Tot in perioada feudala apar si bisericile intarite de tipul cetatilor de piatra. Locuinta si gospodaria.Locuinta a jucat un rol foarte important in dezvoltarea sociala.Adapostul artificial se schimba de-a lungul istoriei in functie de conditiile de trai ale

oamenilor ce se modifica de la o ocupatie la alta,de la o zona geografica la alta.Se disting doua etape mari in evolutia locuintei:prima faza,aceea a locuirii in adaposturi naturale si cea de-a doua etapa constructiilor artificiale.Dintre formele de locuire primitiva artificiala amintim ca cea mai importanta bordeiul.Cea mai veche forma de bordei sunt acelea sapate in malurile apelor.In perioada feudala datorita necontenitelor migratiuni apar simplele adaposturi din frunzare.Locuinta primitiva a fost colectiva,apoi apare locuinta familiala a fost restransa.Elementele locuintelor la romani sunt:incaperile,vatra,prispa,foisorul si beciul. Familia.Apare ca nucleu social si cadru cultural tarziu in istoria omenirii.In paleoliticul mijlociu apare familia pe grupe,o familie mare in care femeile unei ginte apartineau tuturor barbatilor din alta ginta.Cu timpul se micsoreaza numarul persoanelor ce participa la relatiile conjugale de grup.Convietuirea episodica a unor perechi duce la familia pereche.Tipul descendentei este matriliniara intrucat doar mama copilului era cunoscuta cu precizie,acest lucru conferind femeii un rol social important.Cu timpul descendenta devine patriliniara,familia devine un nucleu economic in care barbatul exercita drepturi de proprietate asupra sotiei si copiilor. Mitologie si religie.Primele reprezentari religioase ale omului apar in comuna primitiva in paleoliticul superior ca rezultat al capacitatii reduse a omului primitiv de a intelege fortele naturii.Printre aceste forme de activitate spirituala remarcam totemismul.Acestor forme de manifestatie religioasa primara li se adauga magia ce reprezinta o serie de practici superstitioase prin care omul crede ca poate constrange fortele naturii.Mitologia reprezinta sistemul miturilor unui popor nascute in copilaria acestuia.In mituri se da o explicatie poetica si fantezista diferitelor fenomene ale naturii si societatii.Poporul roman este posesorul unei stravechi si originale mitologii populare ce se compune din 3 parti:o parte consacrata demologiei care cuprinde toate personificarile si personificarile mitice de ordin secundar:demonii acvatici,ai florei,faunei,atmosferei(ielele,sanzienele,valvele etc.);o parte consacrata deologiei,ce cuprinde totalitatea divinitatilor principale in care intra toate personificarile mitice importante:zei,zeite;o parte consacrata eroiologiei ce personifica forte sociale si intamplari semnificative(Gruia lui Novac,Pacala etc.). Lucrarea lui Romulus Vulcanescu reuseste sa descrie cu succes intr-un numar restrans de pagini aspecte generale ale etnografiei universale cu exemplificari autohtone precum si prezentarea acesteia intr-o maniera clara.Etnografia precum si stiintele inrudite cu aceasta reprezinta un element care ar trebui insusit macar in formele sale generale intrucat sunt parti strans legate de viata noastra si genereaza diversitate si mixitate culturala.

Bibliografie:Romulus Vulcanescu-Etnografia:Stiinta culturii populare,Editura Stiintifica 1966