SOCIOLOGIE, POLITICI SOCIALE I DE SNTATE

Cap. I :Noiuni teoretice ale sociologiei.

1.Problematica sociologiei.
Sociologia constituie o modalitate specific
de conoatere sistematic i unitar a
societii omeneti. Ea studiaz metodic
faptele, fenomenele, schimbrile i procesele
sociale,
gruprurile
i
colectivitile
de
oameni, comportamentul acestora, relaiile
interumane i instituiile, din punct de vedere
al ansamblului social.
Sub
aspect
etimologic,
termenul
de
sociologie desemneaz tiina societii, a
colectivitilor sau a gruprilor sociale.
Termenul de sociologie s-a format prin
asocierea cuvntului latinesc socius ( so,
asociat, tovar) i a cuvntului greces logos
(teorie, tiin, idee, studiu).
n ceea ce privete perioada constituirii
sociologiei ca tiin, exist mai multe opinii.
Unii cercettori consider c sociologia i
gsete originile n scrierile filosofice ale lui
Platon
i
Aristotel.
De
asemeni,
s-a
considerat c sociologia a aprut ca tiin n
a doua jumtate a secolului al- XIX- lea,
ntemeietorii si fiind coniderai Auguste
Compte, Emile Durkheim, Gustave Tarde i H.
Spencer. O alt orientare consider sociologia
drept
rezultatul puseului empirist din

tiinele sociale americane n perioada

postbelic.Cea mai mare parte a istoricilor
acestei discipline au czut de acord asupra
celui de-al doiea punct de vedere, conform
crui sociologia s-a nscut n a doua jumtate
a secolului al -XIX-lea, ca o necesitate impus
de dezvoltarea societii industriale moderne
i de problemele socio-umane induse de
acesta.
Emile Durkheim caracteriza sociologia ca fiind tiina instiutuiilor sau a
faptelor sociale , G. Gurvitch ca tiina fenomenelor sociale totale, A. Touraine
drept tiina aciunii sociale, D. Gusti ca tiina realitii sociale, iar Traian
Herseni o definea ca tiina societii n totalitatea ei.
Numeroi sociologie mprtesc opinia c sociologia este studiul tiinific al
comportamentului social uman , al societii umane i al rezultatelor activitilor
sociale.Premisa fundamental a coiologiei este ct din din existena uman este
existen social.
Spre deosebire de biologia uman care studiaz omul ca fiin organic sau
specie zoologic , de psihologia uman care examninez viaa psihic a omului,
sociologia analizeaz viaa social a omului sub aspectul:
Organizrii microgrupale(familie, colectivitate de munc) i macrogrupale(sat,
ora, popor, naiune, organizaii internaionale).
Activitilor, instituiilor i valorilor politice, juridice, economice, morale,
religioase, artistice, tiinifice i filosofice precum i
Al funcionrii i evoluiei n timp a tuturor acestora.

n concepia anumitor sociologi, sociologia se

poate defini :
a)
n sens restns ca o tiin, teorie
general a socialului( acesta fiind forma
general de existen a vieii omeneti) sau a
formelor sociale ale activitii umane(i nu a
realitii sociale, de care se ocup i alte
discipline).

b)
In sens larg, ca o teorie a societii
globale, (numit i macrosoiologie). De
asemenea, n structura acestei discipline
tiinifice sunt integrate i sociologiile de
ramur.
Un element specific al sociologiei este i
faptul c descoper corelaii ntre fenomene
i procese aparent izolate, care nu pot fi
dezvluite i demonstrate de alte tiine
sociale.
Sociologia este o tiin interdisciplinar i n
acest calitate, nu exclude din cmpul
preocuprilor sale nfptuirea unor sinteze
teoretice, bazate pe rezultatele obinute de
diversele tiine sociale n analizele lor
concrete, dar nu se limiteaz la contactul cu
tiinele socio-umane particulare sau la
interpretri abstracte, cu caracter
generalizator. Pe lng scopul su teoretic,
de reconstrucie conceptual i mbogire a
fondului ideatic, sociologia are i o finalitate
pragmatic, urmrind descifrarea ct mai
riguroas a condiiei umane pe baza
cercetrilor concrete i ameliorarea ei, prin
oferirea de soluii menite a nltura anumite
stri din societate.
Definitoriu pentru sociologie este faptul c
examineaz diferite fenomene sociale nu n
sine, ci in conexiune cu alte fenomene,
surprinznd raporturile dintre acestea i
anasmblul social, modul n care coexist i se
desfoar.

Sociologia, ne ofer o viziune unitar i

totalizatoare asupra societii ca ntreg i a
diverselor ei componente i activiti.
Sociologia este tiina nu numai a diferitelor
grupruri i colectiviti umane, ce compun o
anumit societate, sau a problemelor cu care
se confrunt respectiva societate, ci i a
ntregii game de relaii sociale care se nasc n
snul comunitii, cutnd s descopere
acele relaii care se repet, au caracter
regulat, precum i semnificaiile lor
fundamentale pentru existena i
permanena devenirii unei societi.

Funciile sociologiei:
Din structura sociologiei se degaj dou
categorii de funcii: unele teoretice, izvorte
din fondul su tiinific, i altele, aplicative,
prin care se conecteaz direct cu cerinele
vieii sociale i rspunde unor solicitri
prgamatice n iferite momente.
Funcia cognitiv, este o funcie teoretic a
sociologiei care are rolul de a cunote

realitatea social, pe baza unor analize

descriptive i explicative, a unor date
verificabile teoretic i empiric, care ne
conduc la cunotine indubitabile.
Funcia praxiologic sau aplicativconstructiv
(Praxiologia este o ramur a tiinei care
studiaz structura general a acinilor umane
i a condiiilor eficacitii acestora)
- se manifest prin nsuirea acetsei
discipline tiinifice de a avea un statut
activ i implicant, o vocaie
transformatoare i constructiv. Studiile
concrete, ce surprind perturbrile
manifestate n grupuri i colectiviti sau
impedimentele desfurrii normale a unor
fenomene i procese sociale, ca si cele
vizand direct perfecionarea unei structuri
organizaionale ntr-un grup sau
ameliorarea unor relaii disfuncionale ntrun palier al societii, contribuie la
realizarea unor modificri benefice n
structurile sociale.
- Oferind soluii i modaliti concrete de
diminuare sau ndreptare a unor
fenemoene disfuncionale, sociologia
deschide o cale fertil de raportare a
coninutului ei teoretic la nevoile societii.
- Funcia de prognoz social.
- Sociologia este aceea care trebuie s dea
seama de sensul n care se dezvolt
societatea. Analiznd contradiciile sociale,
cile de lichidare a acestora, ea trebuie s

prezinte sensul de dezvoltare, alternativele

de dezvoltare ale societii. n cadrul
aceluiai fgas de evoluie cile sunt
diferite; chiar dac n viaa social
cunoatem sensul dezvoltrii generale a
societii, modul, calea concret trebuie
examinat i studiat concret (metode de
prognoz).
- Max Weber( 1864-1920) a desfurat la fel
ca Marx o activitate tinific
divers( economie, istorie, politologie,
sociologie). Pentru el, sociologia este n
principal studiul aciunii sociale. Spre
deosebire de cercettorii din alte domenii,
sociologul nu se rezum la o analiz pur
obiectiv, ci urmrete s neleag
aciunea social imaginndu-se n situaia
oamenilor pe care i studiaz i
identificndu-se cu acetia.
- Weber considera c sociologia trebuie s
elimine judecile de valoare, adic
sociologul nu trebuie s-i interfereze in
cercetarea pe care o ntreprinde propriile
sale concepii i atitudini.
- Max Weber continu s fie i astzi unul
dintre cei mai influeni sociologi .
Emile Durkheim( 1858-1917), unul dintre
principalii fondatori ai sociologiei tinifice
moderne, a fost preocupat ca i
precedesorii si de ameliorarea strii
sociale, de realizarea ordinii i consensului
social. Prin activitatea si opera sa,
sociologia dobndete mai mult rigoare i

un statut academic i universitar

recunoscut.
Lucrarea sa Regulile metodei sociologice
reprezint prima fundamentare riguroas a
metodologiei sociologiei.n ciuda unor limite ale
concepiei sale sociologice, lucrarea constituie i
n prezent o excelent introducere in
metodologia sociologic.
Alte dou lucrri impoirtante ale lui
Durkheim, Diviziunea muncii sociale( 1893)
i Sinuciderea(1897), au exercitat o
influen considerabil asupra colilor
europene i americane de sociologie .
Aceste lucrri sunt remarcabile i prin
utilizarea riguroas a metodologiei
tinifice de cercetare sociologic.
Talcot Parsons
Talcott Parsons (1902 1979)
Nscut n Colorado Springs, urmeaz cursurile
unor prestigiose universiti americane i
europene, dup care va activa ca profesor la
Universitatea Harvard. Este principalul
reprezentant al structuralismului funcionalist din
sociologia american, n viziunea sa, sistemul
social constnd dintr-o pluritate de actori
individuali inclui ntr-un proces de interaciune i
motivai de obinerea unor satisfacii optime. El a
introdus i conceptele de rol i status social,
statusul reprezentnd poziia individului n cadrul
sistemului social, n timp ce rolul definete latura
dinamic a acestuia, activarea sa n viaa social.
Astfel, aciunea uman este modelat de norme,
valori i simboluri sociale care delimiteaz

comportamentul adecvat i permis al actorilor

implicai n viaa social.
Conform lui Parsons, sistemul social se confrunt
cu nevoia de integrare social a indivizilor i
meninerea echilibrului funcional, n acest scop
reliefnd patru funcii: funcia de intergrare, de
adaptare, de atingere a scopului i de pstrare a
structurilor sociale i atenuare a tensiunilor.
Echilibrul funcional poate fi pstrat prin
socializarea valorilor i prin controlul social
asupra indivizilor.
Probelma sociala
Problema sociala
Problema sociala este reprezentata de o
situatie indezirabila care este considerata de un
segment important al societatii ca fiind suficient
de serioas&# 141f55b 259; pentru a necsita
actiune colectiva n vederea obtinerii unei
ameliorari semnificative si a unei dezirabilitati
crescute.
O problema sociala trebuie sa fie caracterizata
de urmatoarele trei elemente:
1. este n mare masura privita ca fiind
indezirabila sau ca sursa de dificultati.
2. este cauzata de actiunea sau inactiunea
oamenilor sau a societatii.
3. afecteaza sau se presupune ca va afecta un
mare numar de persoane.
Factori importanti n definirea unei
probleme sociale:
1.Perceptia publica.
Pentru a fi considerata ca indezirabila, situatia
trebuie sa fie constientizata de catre populatie.
Daca oamenii nu cunosc nimic despre acea

problema, ea va ramne n stare de latenta. Un

rol important in definirea unei probleme sociale l
joaca valorile. O valoare este o credinta
personala despre ceea ce este bun sau rau, drept
sau gresit, este o preferinta personala, nu este o
ilustrare a realitatii.
2.Constiinta publica.
Un cataclism natural nu poate fi considerat ca
fiind o problema sociala, deoarece nu a fost
cauzat de actiunea sau inactiunea oamenilor, dar
unele efecte generale ale cataclismului( un
uargan) pot fi considerate probleme sociale. Ca
urmare a faptului ca afecteaza un numar mare
de oameni, problemele sociale sunt definite n
functie de consecintele lor sociale.
3. Trebuie facuta distinctia intre probleme sociale
si probleme individuale. Un divort n familie nu
reprezinta o problema sociala, nsa daca ntr-o
societate avrem o rata foarte mere a divorturilor,
cauzele nu mai sunt numai de ordin personal ci
au n mare parte origini societale.
Caracteristici principale ale unei probleme
sociale.
1. Aparitia unei probleme sociale este indisolubil
legata de manifestarea unei neconcordante ntre
ceea ce ar trebui sa fie oamenii si ceea ce sunt n
realitate( neconcordante ntre situatia sociala
existenta si normele sociale).
2. O problema sociala poate fi n multe cazuri
consecinta neanticipata, nedorita si indirecta a
modelelor institutionalizate ale
comportamentului social.

3. Diferite structuri au probleme distincte funstie

de caracteristicile, valorile si scopurile/interesele
lor distincte.
4. n functie de particularitatile structurilor
sociale, solutiile date acestor probleme sunt
diferite.
5. Deoarece elementele componente ale unei
structuri sociale se afla n relatie de
interdependenta, actiunile intreprinse pentru
rezolvarea unei probleme sociale particulare cu
care se confunda sistemul, vor genera aparitia
unor noi probleme ce trebuiesc solutionate si
drept urmare, solutiile gasite vor fi dificil de
concretizat n politici efective.
Realitate sociala
Realitatea sociala poate fi abordata din doua
puncte de vedere:
A).Al cunoasterii comune ( Spontane )

B.)Al cunoasterii stiintifice

Cunoasterea comuna spontana
3.Realitate sociala
Realitatea sociala poate fi abordata din doua
puncte de vedere:
A.Al cunoasterii comune ( Spontane ) despre
societate, al bunului simt , sau al rationalitatii
eronate
B.Al cunoasterii stiintifice
A. Cunoasterea comuna ( spontana )
Toti avem o anumita perceptie asupra societatii si
asupra raporturilor acesteia cu individual.

Termenii de individ si societate au un sens

destul de prcis in cunoasterea comuna . De
pilda , o ancheta efectuata intr-un orasel
Canadian cu privire la realtiile sociale si afective
ale locuitorilor ,a relevant faptul ca la nivelul
simtului comun,societata se reduce la
vecinatate ,la familia si rudele care traiesc in
apropiere ( studiul a fost efectuat in anul 1987) .
Pentru alti indivizi insa ,societatea inseamna
lumea larga ,accesul la alte culture si o
experienta diversificata .
In consecinta ,diferitele medii sociale percep
diferit societatea.Ceea ce este evident pentru
unul , nu este la fel de evident pentru celalalt si
invers .
Adesea ,in cadrul cunoasterii comune ,individual
apare ca principal actor al vietii proprii si
artizanul deciziilor pe care trebuie sa le ia .
datorita vointei si talentului pe care le are,
individual poate devenii ceea ce doreste . In
acest caz ,societatea ,structurile sociale si
institutiile sociale nu exericta sau au o mica
influenta asupra lui.
Sunt si situatii in care membrii unor grupuri
considera ca evolutia ,traiectoria lor sunt
rezultatul actiunii societatii ,a societatea este
singura responsabila de soarta acestora .
De fapt zi de zi ,fiecare dintre noi observam si
interpretam realiatea sociala .
Cu totii ne lansam in discutii si speculatii cu
privire la cauzele si implicatiile fenomenelor si
proceselor in care suntem antrenati si care ne
influenteaza viata .

Vazut din perspective indiividuale ,unul si acelasi

fenomen sau
proces genereaza semnificatii diferite .
Perspectivele individuale insa sunt in mod
inevitabil partiale si incomplete ,deoarece este
practice imposibil sa cumprindem dintr-odata
toate laturile si implicatiile fenomenelor si
proceselor sociale. In scopul de a ne organiza
observatiile,de a intelege semnificatia datelor
obtinute si de a ne orienta comportamentul si
acitunile ,trebuie sa avem o anumita perspectiva.
Dupa modul de dobandire a cunostintelor se pot
identifica doua forme esentiale ale simtului
comun:
-Simtul comun de prima mana care semnifica
ansamblul cunostintelor spontane fondate pe
experienta directa a agentilor cunoscatori
-Simtul comun de mana adoua care reprezinta
ansamblul cunostintelor stiintifice transformate
in imagini si folosite in practica
Se constata asadar ca intre activitatea practica a
oamenilor si activitatea de cunoastere exista o
evidenta interferenta ,ca tipul cunoasterii
spontane ,al rationalitatii eronate a fost depasit
treptat in decursul evolutiei societatii de
cunoasterea stiintifica .
Caracteristicile cunoasterii comune
( spontane )
a)Caracterul iluzoriu arata ca la nivelul
simtului comun cunoasterea are un caracter
iluzoriu datorita unei serii de factori:
- Enculturatia : Transmiterea culturii dela o
generatie la alta ,are efecte limitative asupra
cunoasterii .Perceptia lumii inconjuratoare este

conditionata de caracteristicile gramaticale si

semantice ale limbii subiectului cunoscator .
- Socializarea : procesul de formare a
personalitatii in acrod cu normele si valorile
societatii in care individul se naste si
traieste.Atat socializarea primara ( proces ce
incepe din primele saptamani de viata ale
individului si in care joaca un rol determinant
parintii ) cat si socializarea secundara ( realizata
in cadrul institutiilor
specializate prin transmiterea de cunostinte si
formarea de deprinderi , atitudini , convingeri )
se desfasoara diferit de la un grup la altul .In
acest fel indivizii isi formeaza abilitatile de
cunoastere spontana foarte diferentiat .
- Implicarea subiectiva a oamenilor in viata
sociala - caracterul iluzoriu al cunoasterii
spontane decurge si din aceasta implicare a
indivizilor in functie de scopurile si interesele lor
particulare, ceea ce ii face sa se insele adesea
.Nu numai societatea in evolutia ei ,dar si
structura propriei personalitati,motivatia
propriului comportament raman partial
necunoscute celui care se bazeaza numai pe
cunoasterea spontana .
b) Caracterul pasional . Pe parcursul vietii si
activitatii fiecare om are interese , scopuri
,conceptii , prejudecati etc . De obicei oamenii nu
se multumesc numai sa constate numai ce se
petrece in jurul lor ci judeca ,interpreteaza ,
apreciaza realitatea uneori denaturand-o sau
falsificand-o. Pentru a-si forma o imagine
obiectiva a realitatii ,oamenii trebuie sa dispuna

de o pregatire speciala sis a faca apel la un

continuu examen critic .
c) Caracterul contradictoriu . Permanent
indivizii oscileaza intre sentimentul liberuluiarbitru si cel al fatalitatii.Acest mechanism psihosocial de fluctuatie permanenta , la nivel
individual ,nu este acceptabil intr-un demers
stiintific .
d)Caracterul limitat .In general indivizii au
experiente de viata care se inscriu in mediile
sociale in care traiesc . Ei nu se afla decat
ocazional sau nu cunosc nimic despre ceea ce se
intampla in alte grupuri ,societati ,culturi. De
aceea, ceea ce nu le este cunoscut, familiar ,
adeseori le apare ca anormal sau scandalos.
Asadar cunoasterea comuna nun e ofera o
cunoastere adecvata a realitatii sociale . A
ramane la nivelul simtului comun in cunoasterea
realitatii inseamna a-I acorda acestuia o
autoritate pe care el n-o mai are de multa
vrenme in celelalte stiinte.
B.Cunoasterea stiintifica
Nasterea sociologiei,ca stiinta. A insemnat
punerea sub semnul intrebarii a simtului comun
in abordarea si Interpretarea fenomenelor si
proceselor cu care suntem confruntati zilnic . De
asemenea ,ea a pretins adoptarea unei atitudini
prudente ,daca nu chiar de respingere totala
,fata de intuitie ,speculatie ,superstitie ,mit,etc.
Sociologia nu trebuie sa consiste intr-o simpla
parafraza a prejudecatilor traditionale ci san e
faca sa vedem lucrurile altfel de cum apar omului
de rand; Caci obiectul fiecarei stiinte este de a

face descoperiri si orice descoperire facuta

deconcerteaza mai mult sau mai putin opiniile
acceptate .
In present ,tot mai mutli sociologi se pronunta
pentru distantarea cunoasterii teoretice de
cunoasterea spontana .
Definite in mod esential ca Studiul explicativ si
comprehensive al realitatii sociale in totalitatea
ei , precum si a unor parti ,fenomene si procese
ale acestei realitati inlegaturile lor multiple
,variate si complexe cu intregul (Achim Mihu ,
1992),sociologia ofera raspunsuri la problemele
care ne preocupa ,avandu-si temeiul in datele si
faptele stranse ,printr-o cercetare sistematica
directa sau puse la dispozitie de alte stiinte
,analizate si interpretate in conformitate cu
anumite cerinte riguros determinate .
Din aceasta succinta caracterizare a obiectului
sociologiei rezulta ca ea este o stiinta si in acelai
timp o constiinta de un tip aparte.
Comunitati umane
Comunitatile umane teritoriale reprezinta cadrul
de desfasurare a vietii sociale . Ele sunt
constituite din grupuri de oameni,care traiesc
intr-o anumita arie geografica ,sunt cuprinsi intro anumita diviziune sociala a muncii ,au anumita
cultura comuna si un sistem social de organizare
a activitatilor , sunt constienti de apartenenta lor
la comunitatile resprective , actionand in mod
colectiv si organizat.
Datorita diversitatii mari a punctelor de vedere
izvorate atat din varietatea abordarilor
disciplinare ,cat si din multitudinea formelor de

comunitati , definitiile date comunitatilor umane

teritoriale pot fi
grupate in urmatoarele clase distincte :
a) Definitii de tip Istorico-Genetic ,care au in
vedere devenirea social istorica a comunitatilor
teritoriale ;
b) Definitii statistico-administrative ; In cazul
Romaniei , organizarea administrative opereaza
cu urmatoarele tipuri de comunitati teritoriale :
- Municipiul
- Orasul
- Comuna suburbana
- Comuna rurala-Avand ca subdiviziune satul
c) Definitii sociologice care au la baza in principal
criterii sociologice si care sunt de o mare
diversitate;
Comunitatile rurale :
Realitati complexe ,cu variate determinari si
caracteristici , comunitatile rurale reprezinta o
mare diversitate e la o societate la alta si de la o
perioada isrtorica la alta . Neputand fi reduse la
un fenomen social omogen ,comunitatile rurale
pot fi definite cu dificultate .
Referindu-ne la vechile comunitati rurale
romanesti,le putem definii pornind de la o serie
de caracteristici demografice , economice,sociale
si culturale:
- Satul era un grup biologic relativ redus bazat pe
legaturi de rudenie
- Sub aspect economic satul era autarhic
- Intreaga activitate a satului era organizata si
controlata de obste

- Satul avea o cultura proprie cu character

folcroric
- Comunitatile rurale intretineau legaturi unele cu
atele in cadrul unor veritabile societati taranesti
regionale .
Exista un set de variabile in functie de care
putem identifica ,defini si deosebi o asezare
rurala de o comunitate urbana :
- Ocupatiile locuitorior
- Caracteristile ecologice
- Densitatea populatiei
- Dimensiunea asezarii umane ( numar de
locuitori)
- Stratificarea sociala
- Omogenitatea sau eterogenitatea socioculturala
- Mobilitatea sociala
- Tipul de interactiune sociala
- Tipul de solidaritate sociala
Comunitatea rurala se defineste prin faptul ca
este un tot uman ,avand la baza urmatoarele
criterii:
-Identitate
-Omogenitate
-Dimensiuni reduse
- Autonomie
Comunitatile urbane :
Ca si in cazul comunitatilor rurale ,definirea
termenului de comuniate urbana ,oras este la fel
de dificila . Cateva caracteristici ,care intrunesc
consensul specialistilor ,pot fi considerate
definitorii pentru comunitatile urbane :
-Volum demographic relative mare

-Prezenta numeroaselor ocupatii specializate in

cadrul diviziunii sociale a muncii
-Preponderenta activitatilor industriale si in sfera
servciilor
-Organizarea sociala bazata pe diviziunea
ocupationala sip e structura sociala
-Reglementarea formala ,institutionala a relatiilor
sociale
- Insemnatatea redusa a relatiilor de rudenie si a
celor de intercunoastere
-Viata sociala rationalizata
Dezvoltarea urbana cunoaste trasaturi specifice
fiecarei societati sau regiuni ,incat nu s epoate
vorbii de o teorie generala a urbanizarii
1.Notiunea de comportament uman
Notiunea de
comportament
a fost elaborata si implementata in cercetarea
stiitifica de scoala behaviorista. Ea era definita ca
multime a reactiilor de raspuns ale organismului
uman la stimuliiexterni. Toate segmentele
corpului apar in acest caz ca verigi de executie,
care realizeaza miscarisau secretii pe baza
comenzilor receptionate de la creier, respective,
de la centrii nervosi motorisau secretori.
Mecanismul reactiilor comportamentale este
reflex, deci o interactiune intre centriinervosi
.Sistemul comportamental al omului reprezinta
un ansamblu coerent de valori, stari, actiuni
sautransformari prin care subiectul intra intr-o
relatie cu mediul ambient, cu altii si cu
sinele.Comportamentul poate fi inconstient, cand
el reprezinta materializarea unui algoritm
innascut si poate fi constient cand el este

urmarea unei decizii, cand este voluntar. Decizia

are la baza omotivatie sau o configuratie
motivationala, care in fundal are o stare
atitudinala.
Comportamentul uman
trebuie considerat o activitate dirijata si nu o
reactie oarecare, scopulfiind cel, care in mare
parte regleaza aceasta dirijare.Clasificarea
comportamentelor umane
Comportamentele umane pot fi :-bazate
preponderent pe elemente innascute;-bazate
preponderent pe elemente dobandite.
2.1Comportamentele bazate preponderent
pe elemente innascute
Comportamentele din acest grup sunt centrate ,
in principal pe trebuintele biofiziologice, de
acaror satisfacere depinde existenta individului si
chiar a speciei (hrana, aparare, inmultire,
etc.).acestea sunt fixate in programe ereditare
relative constante, ce se transmit descendentilor
siactioneaza puternic din interior catre exterior,
determinand reactii comportamentale de o
mareintensitate si stabilitate in timp si spatiu.
2.2Comportamente bazate preponderent pe
elemente dobandite
Comportamentele incadrate in acest grup,
specifice indeosebi oamenilor, sunt centrate mai
ales pe trebuintele spirituale, pe norme si valori.
Spre deosebire de primele, care sunt puternic
fixatein biostereotipii actionale,
comportamentele dobandite sunt fixate in
convingeri, deprinderi,devin constientizate.

Trebuintele spirituale exprimate in valori si norme

actioneaza mai intii din
exterior catre interiorul indivizilor si
colectivitatilor, iar mai tirziu, dupa interiorizare
caimpulsuri interioare.
2.3Deosebirile dintre aceste 2 tipuri de
comportamente
Comportamentele din aceste doua grupuri se
deosebesc intre ele cel putin dupa
urmatoarelecaracteristici:1.functionalitatea
comportamentelor dobandite depinde de
completitudinea si corectitudineainteriorizarii si
valorilor morale. Aceasta discontinuitate in
transmiterea valorilor reprezintacheia progresului
uman, facandu-se astfel deschideri spre noi
achizitii cultural-valorice
sinormative;2.comportamentele dobandite
manifesta tendinta de diminuare a functionalitatii
si chiar stingerii ei in timp. Deci
comportamentele dobandite sunt usor
reversibile, iar celeinnascute sunt greu
reversibile.3.comportamentele preponderant
innascute, fiind centrate pe reactii stabile si
relative simple(de hrana, adapost, perpetuarea
speciei etc.), sunt fixate in algoritmi actionali ce
sedeclanseaza cu rapiditate in conditii date. Spre
deosebire de acestea, comportamentelecentrate
pe achizitii moral-valorice functioneaza in conditii
deosebit de complexe, in care,uneori, e foarte
greu sa deosebesti binele de rau, adevarul de
neadevar;4.comportamentele innascute,
trebuintele biofiziologice genereaza o motivatie

foarte puternica, propulsand permanent

organismul spre satisfacerea trebuintei.
Reactiilecomportamentale in acest caz au o
intensitate foarte mare. La comportamentele
centrate petrebuintele spirituale valori, norme,
principii, idealuri etc. mai ales daca acestea nu
sunt bine stabilizate in convingeri si deprinderi,
intensitatea acestor reactii poate fi mai
mica;5.normele si valorile vin, in prima instanta,
din exteriorul individului, sub forma
obligatiilor,interdictiilor, permisiunilor si
achizitiilor culturale, lezand uneori trebuintele
inferioare, infavoarea unor conduite superioare
3.Explicarea comportamentului uman pe
baza necesitatilor
Aproape ca nu este nevoie sa demonstram o
afirmatie de genul: oamenii actioneaza intr-un
felsau altul din necesitate. De cate ori nu am
auzit un coleg, un prieten sau pe un membru
alfamiliei afirmand ca face ceea ce trebuie facut?
Dar ne-am gandit vreodata ca trebuie poate
filegat de potentialul individului, de tendinta lui
de dezvoltare si mai putin de
circumstantelevizibile ale actiunii sale?
Daca ne reamintim teoriile lui McGregor putem
spune ca este aproape sigur ca mare majoritatea
oamenilor se afla undeva intre cele doua
extreme, corespunzatoare teoriei X, respectiv
teorieiY. Contributia esentiala a lui McGregor
consta insa in afirmatia ca oamenii sunt tentati
sa seindrepte catre una dintre extreme, in functie
de felul in care sunt tratati.

2.2 Familia ca grup social.

Familia este unul din cele mai raspandite
tipuri de grupruri sociale. Orice individ, daca
este ntrebat ar putea spunce ce este o
familie, pentru ca fiecare om a vut de-a face
in deccursul vietii sale cu familii, fir ca este
vorba de familia in care s- a nascut, de propia
lui familie sau de familiile din comunitatea in
care traieste.
n ncercrile de definire a familiei, putem
decupa dou categorii de perspective:
Sociologica
Juridica
Din perspectiva sociologica , familia poate fi
definita ca un grup social constituit pe baza
relatiilor de casatorie, consanguinitate si
rudenie, membrii grupului impartasind
sentimente, aspiratii si valori comune.Din
aceasta perspectiva, familia este un grup primar
in care predomina relatiile directe, informale,
nemediate.Calitatea de grup primar nu semnifica
absenta normelor si reglementarilor.Dimpotriva,
familia este unul dintre grupurile primare cu cea
mai mare incarcatura normativa.
Din perspectiva juridica familia este un grup de
personae intre care s-a instituit un set de
dreputuri si obligatii , reglementat prin norme
legale. Aceste norme se refera la modul de

incheiere al casatoriei, stabilirea paternitatii,

drepturile si obligatiile sotilor, relatiile dintre
parinti si copii, modul de transmitere al
mostenirii. Din perspectiva juridica, familia este
un grup formal, reglementat prin legi si alte acte
normative.
Tipologii ale familiei:
Familia este un grup social primar ce prezinta o
anumita structura. Caracterizarea structurii
familiei poate fi facuta in raport cu doua criterii:
a.Cantitativ( componenta numerica, reteaua de
statusuri si roluri familiale).
b.Calitativ( diviziunea rolulrilor in cadrul
familiei si modul de exercitare al acestora).
a).n ceea ce priveste componenta numerica
intalnim:
Familii extinse ( cu un numar mare de
membrii, uneori numarul acestora pote fi
de cateva zeci, aceste familii reunesc mai
multe nuclee familiale si generatii).
Familii nucleare(formate din soti i copii
acestora).
Familia largita, extinsa este caracteristica unor
societati traditionale si anumitor regiuni ale
lumii. In Europa, acest tip de familie a
supravietuit pana in secolul al XX, mai ales in
unele zone din Balcani. Familia cea mai
raspandita in prezent este cea nuclera, formata
din soti si copii acestora.

b). n ceea ce priveste structura rolulrilor in

cadrul familiei , deosebim :
Familii complete( formate din sot, sotie si
copii acetora).
Familii
incomplete(monoparentale),pot
fi
rezultatul nasterilor in afara casatoriei sau al
descompletarii familiei prin divort sau
decesul unuia dintre parteneri.
Structura statusurilor si rolulrilor din cadrul
familiei cuprinde urmatoarele situatii:sot,
sotie, mama, tata, frate, sora, bunic,
bunica.n
familiile
traditionale,
reteaua
acestor statusuri si rolulri este mult mai
larga.
Exercitarea rolurilor in cadrul familiei este,
dupa cum am amintit, rezultatul unui proces
de invatare sociala.In mod obisnuit, odata
casatoriti, partenerii vor exercita in noua
familie rolurile pe care le-au vazut exercitate
de
parinti
in
familiile
in
care
s-au
nascut.Aceasta nu inseamna ca indivizii
reproduc intocmai rolurile din familiile lor de
origine.
n exercitarea rolurilor, pe langa influenta
parintilor
intervin
si
alti
factori
extrafamiliali(modelarea
personalitatii
si
comportamentelor indivizilor
su actiunea
unor factori comunitari sau societali).
Functiile familiei.

Familia este un grup social complex care

realizeaza functii multiple. Functiile familiale
au fost clasificate in diverse moduri.
G. P. Murdock distinge patru functii : sexuala,
reproductiva, economica si socializatoare.
J. Sabran deosebeste urmatoarele functii ale
familiei:functii fizice( cu subtipurile, functie
de reproducere, economica si de protectie) si
functii culturale(cu subtipurile: functia de
educatie si de asigurare a bunastarii
membrilor familiei).
In Romania, este larg acceptata si
utilizata clasificarea profesorului Henry H.
Stahl, in care sunt puse in evidenta
urmatoarele tipuri si subtipuri:
a) Functii interne, prin care se asigura
membrilor familiei un climat de afectiune,
securitate si protectie.
Functii biologice si sanitare, prin care se
asigura satisfacerea nevoilor sexuale ale
membrilor cuplurilor, procrearea copiilor,
necesitatile igienico-sanitare ale copiilor si
dezvoltarea biologica normala a membrilor
familiei,
Functii
economice,
care
constatu
in
organizarea gospodariei si acumularea de
resurse necesare functionarii menajului pe
baza unui buget comun,
Functii de solidaritate familiala, care se
refera la ajutorul bazat pe sentimente de
dragoste si respect intre membrii familiei.
Functii pedagogice-educative si morale, prin
care se asigura socializarea copiilor.

b) Functii externe, prin care se

relationarea familiei cu exteriorul.

asigura

Functia biologica este o dimensiune esentiala

a familiei. In mod obisnuit, necesitatile
sexuale ale indivizilor sunt satisfacute in
cadrul
cuplurilor
familiale.Societatile
contemporane au devenit mai permisive cu
privire la raporturile sexuale premaritale si
extraconjugale.Cu toate acestea, familia
ramane principalul loc de satisfacere a
necesitatilor sexuale si singura modalitate de
reproducere biologica.
Functia economica a familiei are mai multe
componente:
de
productie,
de
profesionalizare a descendentilor si de
generare si gestionare a unui buget comun.
In
societatile
traditionale,
componenta
productiva este foarte importanta. Mai ales in
familiile de tarani, gospodaria care se
identifica cu familia, asigura majoritatea
celor necesare traiului. Autharhia aproape
completa impunea organizarea resurselor de
productie interna (pamant, animale de munca
si de productie, forta de munca umana) in asa
fel incat familia(gospodaria) sa depinda cat
mai putin de exterior.Familia asigura si
profesionalizarea descendentilor; n mod
obisnuit,
copii
reproduceau
profesiile
prinilor, mobilitatea sociala i profesionala
fiind foarte redus.n familiile din societile
contemporane, funcia economic a familiei

i-a diminuat mult importanta, mai ales n

ceea ce priveste componenta de productie si
de profesionalizare a descendentei. Chiar
daca
unii
copii
mbriaz
meseriile
prinilor, formarea lor profesional este
asigurat
n
principal
de
instituiile
educaionale
exterioare
familiei.
n
perioadele i n societile cu o puternic
mobilitate profesional i social, familia nu
este capabil s asigure profesionalizarea
descendenilor. Rmne nc important
componenta
economic
referitoare
la
generarea i gestinarea unui buget comun.
Dei a crescut independenta economic a
soilor, administrarea unui buget comun n
cadrul aceluiai menaj rmne o trstur
definitorie pentru majoritatea familiilor( cel
puin pentru familiile nucleare complete,
legal constituite).
Dinamica familiei contemporane.
n sistemul tradiional al familiilor extinse,
legturile de snge si rudenie sunt sursa
principal a drepturilor si obligaiilor si
obiectul privilegiat al afeciunii. Ceea ce se
ntmpl cu familia modern nu este att
ruptura ei din reeaua parental (de
rudenie), ct mutarea focalizrii de pe
aceast reea pe membrii din interiorul
familiei nucleare (Ilu, 1994). Respectiva
schimbare este insoit si determinat de
transformri si in alte dimensiuni ale

grupului domestic familial, al locului si rolului

lui in structura societal de ansamblu.

Tabelul
1
condenseaz
caracteristicile
grupului familial tradiional si a celui modern
(Ilu, 1994).
Familia nucleara
Dimensiune
redusa(numar mic de
membri)
Maxim 2 generatii
Autoritate democratica
intre soti
Specifica
societatilor
industrializate
si
urbanizate
Algerea
partenerilor
bazata pe caracteristici
individuale
si
relatii
premaritale
Cheltuieli
sporite
si
standard de viata mai
ridicat
Control redus asupra
copiilor,
socializarea
acestora
este
preponderent
sau
exclusiv institutionala

Familia extinsa
Dimensiune mare

Autoritatea
celor
varstnici, in mod uzual
bunicul
Dominanta
in
societatile
rurale,
tribale
Alegerea
partenerilor
decisa de varstnicipe
baza
statusurilor
sociale.
Predomina relatiile de
schimb intre membrii
familiei
Control ridicat asupra
copiilor, familia ramane
o instanta principala de
socializare

Sistem de rudenie slab

Activitati individuale
Flexibila la schimbare
Divortialitate ridicata

Sistem
de
rudenie
puternic
Activitati de grup
Refractara la schimbare
Divortialitate redusa

Fr a-i diminua importana ca instituie social,

familia
nu
mai
reprezint
o
instituie
conservatoare,
ci
una
tot
mai
adaptat
transformrilor
de
la
nivelul
societii,
democratic i deschis. Familia este tot mai
integrat n dinamica societii, tot mai mult
condiionat de schimbrile economice i sociale,
influennd, la rndul ei, evoluia de ansamblu.
Schimbrile din ultimele decenii din societatea
occidental au nscut ideea c ne aflm n faa
unei noi civilizaii, diferit de cea industrial i
denumit postindustrial, postmodern, a doua
modernitate sau modernitate reflexiv (Beck,
1995), modernitate trzie, nalt, radicalizat
(Giddens, 1990), modernitate lichid (Bauman,
2000). Instituiile care se dezvoltaser nc din
modernitate au continuat s preia tot mai mult
din funciile care odinioar erau asigurate de
familia
tradiional:
educativ,
economic,
cultural, chiar i cea de solidaritate. Dezvoltarea
sferei serviciilor a promovat activitatea femeilor
n afara domiciliului i a favorizat emanciparea
femeii att n plan social ct i familial.
Individualizarea, independena economic i
autonomia personal au determinat indivizii i n
special femeia s fie tot mai puin dispui s se

sacrifice pentru unitatea familiei. Femeile au

continuat s se afirme i s i dovedeasc
competenele pe piaa muncii, s militeze pentru
egalitatea ntre sexe i s infirme mitul
superioritii capitalului intelectual al brbailor
(Vlsceanu, 2007: 189). Angajarea femeilor pe
piaa muncii a contribuit la o reevaluare a
rolurilor de gen, dar i la o colaborare economic
din perspective egale ntre brbai i femei. Sub
aspectul calitii relaiilor din familie a aprut o
mutaie considerat fundamental: relaia pur
(Giddens, 2000), o relaie care exist prin ea
nsi, fr constrngeri exterioare. Tipul relaiei
pure nu se rezum doar la relaiile de dragoste,
ci este valabil i pentru celelalte: prini copii,
rude, prieteni. Apar strategiile alternative de
cretere a copilului, n care calitatea relaiei este
pe primul plan, i care se fundeaz pe
sensibilitate i nelegere reciproc, intimitatea
nlocuind autoritatea printeasc. Prinii sunt
mai degrab prietenii copilului, ocrotitorii,
confidenii i sftuitorii lui. Prietenii devin la fel
de importani ca rudele, un fel de familie pe
care i-o creezi, o familie la alegere
(Hardyment, 2000: 87). Pe lng suportul afectiv
i emoional, ei asigur legturi cruciale cu lumea
economic i social exterioar (Broderick, 1988:
298). Teza individualizrii a lui Beck (1995) a fost
invocat n explicarea acestor evoluii n sfera
familiei i a relaiilor intime. n prima etap,
modernitatea a fost o for eliberatoare pentru o
minoritate, a desctuat indivizii de structurile

tradiionale, dar i-a nctuat n alte structuri.

Dei familia romneasc a traversat o perioad
de schimbare n ultimele decenii, modificrile au
fost de natur mai mult expresiv: o familie n
care deciziile sunt luate tot mai mult n comun, n
care se negociaz rolurile domestice, parentale,
de cuplu, o familie mai liber, mai bine conectat
i integrat n societate. Transformrile eseniale
pe care le-a suferit familia romneasc pot fi
reduse la modelul unei familii mai democratice n
interior i mai deschis spre exterior.
Modele alternative ale vietii de familie.
Schimbarile in comportamentul nuptial si sexual
asociate cu factori economici, sociali si culturali
au condus in multe societati la aparitia unor moi
tipuri de familie sau la extinderea unor tipuri
care anterior erau marginalizate. Ponderea
familiilor nucleare in totalul familiilor a scazut
mult, in unele tari s-a ajuns la situatia in care mai
mult de jumatate din populatia adulta traieste in
alte forme decat familia nucleara. Schimbarile
petrecute in modelele familiare sunt de o
asemenea amploare, incat termenul familie
numai acopera decat partial marea diversitate de
situatii. Politicile familiale din unele tari au fost
nevoite sa tina seama de aceasta noua situatie,
termenul de familie dobandind o acceptie noua,
mai larga, pentru a putea ingloba si alte forme de
convietuire decat familia nucleara.
Asadar, intr-o masura mai mica in tarile esteuropene si intr-o masura importanta in tarile

vest-europene, familia prezinta o diversitate de

forme si se combina cu alte forme de convietuire,
care sunt foarte diferite de familia nucleara sau
nu au nimic comun cu familia.
Astfel intalnim:

Familii(menajuri, gospodarii) de o singura

persoana, formate dintr-un barbat singur
sau o femeie singura, care au optat pentru
celibatul definitiv.
Gospodarii de o singura persoana, formate
din persoane divortate sau vaduve care nu
s-au mai recasatorit.
(n aceste doua tipuri de menajuri
distingem persoane care au relatii de
scurta sau lunga durata cu alte persoane
de sex opus si persoane care nu intra in
asemenea relatii).
Gospodarii (familii) formate dintr-un barbat
si o femeie care coabiteaza, convietuiesc in
acelasi menaj, dar nu sunt uniti prin
casatorie legala si nu au nici copii).
Gospodarii
nefamiliale(menajuri
nefamiliale), formate din persoane intre
care nu se stabilesc relatii sexuale, acestea
pot fi formate numai din barbati, numai din
femei, din barbati si femei, intre memebrii
unui asemena menaj pot exista sau nu
legaturi de rudenie.
Menajuri
formate
dintr-un
singur
parinte(mai frecevent mama)si unul sau
mai multi copii, ele pot fi menajuri de
persoane necasatorite, care au copii, sau

menajuri de persoane care au fost

casatorite, dar au ramas singure prin divort
sau prin decesul partenerului.
Familii nuclere propriu-zise.
Familii cu trei sau patru generatii, acest tip
de familie este tot mai rar, el poate fi
intalnit in unele zone sudice ale Europei si
in unele zone rurale din vestul si estul
Europei; o forma de familie cu trei
generatii, mai des intalnita si in mediul
urban, este menejul format din sot, sotie,
copii acestorasi un parinte al unuia dintre
soti(de obicei, mama sotiei).
Tipurile de familii sau forme de convieturie care
se regasesc in realitate sunt mult mai
numeroase, asa incat pe buna dreptate, se poate
spune ca nu exista tip teoretic posibil de familie
sau de menaj care sa nu fi fost deja practicat.
Cele cateva tipuri de familii sau de menajuri pe
care le0am prezentat au avut in ultimele decenii,
o dinamica diferita, iar in prezent detin o
pondere diferita in cadrul aceleiasi societati sau
de la o societate la alta. In timp ce ponderea
familiei nucleare a scazut in toate tarile din
Europa, a crescut ponderea familiilor de
coabitare sau consensuale, ponderea menajurilor
nefamiliale ( a menajurilor cu una sau mai multe
persoane) si ponderea familiilor nonparentale.
Integrate din ce in ce mai mult in societatea
globala, familia este tot mai condidtionata de
schimbarile economice si sociale, iar la randul ei

influenteaza
global.

tot

mai

mult

dinamismul

social

Admitand ideea ca situatia familieie este strans

dependenta de situatia economica, sociala,
culturala i politica a unei societati, trebuie, n
consecinta sa admitem ca situatia familieie nu va
fi nici mai buna, nici mai rea decat situatia de
ansamblu a acelei societati. Recunoasterea
dependentei dintre familie si societate nu
exclude faptul ca familia are si propriul sau
dinamism, datorat actiunii unor factori specifici
acestui grup social.
Dinamica
modelelor
familiale,
si
a
comportamentului familial se datoreaza unor
complexe de factori economici, sociali, culturali,
ideologici. Factorii care au generat transformarile
modelelor familiale nu sunt identici in toate
relatiile* tarile europene dupa cum schimbrile
nu sunt aceleai, nici ca amploare, nici n ceea ce
privete coninutul.Exist i tendine comune i
unele similariti, care se manifest ns cu
precdere
la
nivelul
unor
mari
zone
socioculturale:Europa Centrala i de Nord, Europa
de Vest, Europa de Sud, Europa de Est.
Cercetarile efectuate in tarile din Europa, desi nu
anu ajuns la rezultate asemenatoare, permit
totusi surprinderea principalilor factori care au
determinat schimbarile in ceea ce priveste
modelele de familie. Factorii cei mai frecvent pusi
in evidenta sunt:

 Diminuarea functiilor familiei prin preluarea

unora de catre societate.
Cresterea gradului de ocupare a femeilor si a
dorintei lor de a promova social,
Marirea independentei economice a tinerilor,
Cresterea veniturilor prin care li s-a asigurat
unor persoane posibilitatea de a tri singure,
fapt care a avut drept efect reducerea
frecventei
casatoriiilor
pe
motive
de
constrangere economica,
Sporirea diversitatii politice, culturale si
spirituale,
Schimbarile
in
moravuri
si
cresterea
permisivitatii sociale la noile forme de
comportament,
Efecte de contagiune, de imprumut a unor
modele comportamentale de la un grup la
altul si chiar de la o societate la alta.