Clasa a XI –a

Fertilitatea solului

SOLUL a fost definit ca fiind stratul cel mai afanat de la suprafata scoartei terestre
(litosfera), ce a acumulat in timp elementele insusirii sale specifice si anume fertilitatea.
Afanarea scoartei s-a produs prin actiunea unui complex de factori naturali numiti si
factori de formare a solului, de solificare sau factori pedogenetici.
Initial scoarta terestra era masiva, alcatuita doar din minerale si roci ce nu ofereau
conditii de crestere si dezvoltare a plantelor.
Pe parcursul timpului, prin actiunea agentilor atmosferei, hidrosferei, biosferei, se
produc o serie de fenomene de dezagregare (maruntire) si alterare (schimbarea compozitiei
chimice). Ca urmare, roca masiva, dura si compacta, devine afanata, creandu-se conditii
minime de crestere si dezvoltare a plantelor, ceea ce inseamna de fapt inceputul procesului de
solificare.
Actiunea indelungata a acestor factori de solificare duce la manifestarea mai
accentuata a fenomenelor de dezagregare si alterare, si la aparitia de fenomene noi cum sunt:
- bioacumularea (acumularea materiei organice)
- eluvierea (spalare, levigare sau migrare)
- iluvierea (depunerea produsilor spalati),
in consecinta se formeaza o succesiunea de straturi orizontale, deosebite intre ele prin culoare,
grosime, structura etc., alcatuind asa numitul profil de sol.
Dezvoltarea profilului de sol este in functie de:
- stadiul de evolutie,
- de intensitatea actiunii factorilor de solificare, s.a.m.d.
Diversitatea invelisului de sol de la suprafata scoartei terestre este determinat de diversitatea
factorilor de solificare si anume:
- clima
- rocile
- relieful
- vegetatia si animalele
- apa, freatica si stagnanta
- timpul
- factorul antropic (omul).
 FERTILITATEA SOLULUI

Fertilitatea = proprietatea solului de a pune la dispozitia plantelor apa si elementele nutritive

in cantitati indestulatoare pentru asigurarea cresterii si dezvoltarii acestora.
Fertilitatea solului s-a format de-a lungul timpului prin acumularea progresiva in roca
dezagregata si alterata a elementelor necesare vietii plantelor.
Putem spune ca fertilitatea solului este rezultatul stadiului de dezvoltare al solului, a alcatuirii
si a proprietatilor lui, a proceselor fizico-chimice si biochimice ce se petrec in sol.
De fertilitatea solului depinde satisfacerea tuturor celorlalti factori de vegetatie, fiind deci o
functie a sistemului unitar sol – planta – atmosfera.
Fertilitatea solului este de 2 feluri:
- fertilitate naturala
- fertilitate culturala sau artificiala.
Fertilitatea naturala
- s-a format pe parcursul procesului de solificare si depinde in totalitate de conditiile
de mediu ale zonei respective.
- In zona de campie, cu temperaturi ridicate si precipitatii moderate, vegetatie
ierboasa, pe materiale parentale maruntite si bogate in elemente bazice, cu o
bogata activitate microbiologica determinata de bacterii, s-au format soluri cu
fertilitate naturala ridicata (exe: kastanoziomurile, cernoziomurile etc.)
- In zona montana, cu climat rece si umed, vegetatie acidofila de conifere, pe roci
dure sarace in elemente bazice si activitate microbiologica redusa determinata de
ciuperci, s-au format soluri cu fertilitate naturala foarte scazuta (exe:
prepodzolurile, criptopodzolurile, podzolurile, etc.)
Fertilitatea artificiala
- s-a format ca urmare a interventiei omului, in momentul luarii solurilor in cultura
pentru a obtine productii vegetale din ce in ce mai mari si de mai buna calitate,
prin interventia mecanizarii, amendarii cu ingrasaminte, irigatii, etc.
- fertilitatea artificiala depinde in mare masura de fertilitatea naturala a solurilor,
suprapunandu-se acesteia.
- Interventia rationala a omului asupra solului determina cresterea capacitatii
productive a acestuia, insa exista si cazul contrar cand interventia
necorespunzatoare duce la scaderea fertilitatii.
 - Marimea recoltelor obtinute pe un anume tip de sol depinde de capitatea
productiva a soiurilor cultivate si de pretabilitatea solului pentru diverse culturi si
moduri de folosinta. Astfel, unele soluri au un potential productiv mai ridicat decat
altele, unele pretandu-se bine pentru cereale (cernoziomurile), altele pentru vita de
vie (rendzinele, psamosolurile, etc).

Fertilitatea solului este o proprietate dinamica, care depinde atat de insusirile solului cat si de
conditiile de mediu si stadiul de dezvoltare al stiintei si tehnicii.
Prin practicarea unui agriculturi stiintifice, productivitatea solurilor va creste continuu si
productiile obtinute vor fi din ce in ce mai mari si de mai buna calitate.