Bacteriile

realizat de:
Culeac Patricia
 Cuprins:
• bacteriei;
•origine si evolutie;
• marimi si forme;
• grupari si asocieri;
•

• nutritia;
• metabolism;
• rolul in natura si in viata omului.
 Bacteriile sunt microorganisme procariote și alcătuiesc domeniul Bacterii. Prezintă de cele mai
multe ori o lungime de câțiva micrometri, dar sunt foarte diverse din punct de vedere morfologic,
regăsindu-se sub formă sferică, alungită sau spiralată (elicoidală). Bacteriile au fost printre
primele forme de viață care au apărut pe Pământ și sunt prezente în majoritatea habitatelor
existente. Se regăsesc în sol, apă, izvoare termale, deșeuri radioactive, chiar și la adâncimi mari
din scoarța terestră. Bacteriile trăiesc în relații de simbioză sau sunt uneori paraziți ai plantelor și
animalelor.
 Origine și evoluție
Strămoșii bacteriilor care trăiesc în ziua de azi
erau microorganisme unicelulare, cel mai
probabil primele forme de viață de pe
Pământ, și au apărut acum aproximativ 4
miliarde de ani. Timp de 3 miliarde de ani,
majoritatea organismelor vii erau
microscopice, iar bacteriile și arhebacteriile
erau formele dominante de viață. Deși au fost
identificate bacterii fosile, precum sunt
stromatolitele, acestea nu oferă niciun detaliu
distinctiv legat de morfologia lor, ceea ce duce
la imposibilitatea de a examina istoria
evolutivă a bacteriilor. Totuși, secvențele de
gene pot fi folosite pentru reconstrucția
filogeniei bacteriene, iar aceste studii indică
faptul că bacteriile au evoluat din ramura
arhebacterii/eucariote.
 Mărimi și forme
Bacteriile prezintă o mare varietate de forme și dimensiuni, iar forma este un criteriu important de clasificare și identificare a bacteriilor, aceasta
variind în funcție de vârstă și de factori ereditari specifici, uneori depinzând chiar și de mediul de cultură. Celulele bacteriene măsoară aproximativ o
zecime din lungimea unei celule eucariote și au o lungime de 0,5 până la 5 micrometri. Există și unele excepții, cum este cazul a două specii care
sunt vizibile cu ochiul liber: Thiomargarita namibiensis are jumătate de milimetru în lungime, iar Epulopiscium fishelsoni poate ajunge chiar la 0,7
mm. Printre cele mai mici bacterii se numără speciile din genul Mycoplasma, care măsoară doar 0,3 micrometri, comparabil cu dimensiunea celor
mai mari virusuri. Unele bacterii pot fi chiar mai mici în dimensiune, însă asemenea specii nu au fost încă studiate îndeajuns.
Dimensiunile corpului-celulă al bacteriilor variază de la 0,2 până la 10 μm. Forma corpului poate fi foarte diversă şi în funcţie de aceasta deosebim:
coci – bacterii în formă de sferă;
bacili – în formă de bastonaşe;
vibrioni – în formă de arc;
spirile – în formă de arc întins. Unele specii dispun de flageli. În condiţii nefavorabile bacteriile trec
în starea inactivă – spori de rezistenţă, învelindu-se cu încă un perete celular.
coci bacili spirile

spirile
vibrioni
Înmulţirea. Bacteriile se înmulțesc prin diviziune binară simplă la fiecare
20-30 min. Înainte de diviziune, molecula inelară de ADN se dublează. Cele două
molecule identice de ADN se fixează de membrana citoplasmatică ce se interpune
între ele, divizând celula-corp în două. Fiecare celulă-fiică se alege cu o moleculă
de ADN identică. Pentru unele bacterii este specifică înmugurirea. Procesul sexuat
se reduce la conjugare și decurge diferit de al altor organisme.
Nutriţia poate fi heterotrofă şi autotrofă. Majoritatea bacteriilor sunt hete-
rotrofe, consumând substanţele organice din corpurile moarte (saprofite) sau
din cele vii (parazite). Saprofite sunt bacteriile de fermentaţie, care descompun
glucidele (zaharoza, lactoza, maltoza etc.), şi cele de putrefacţie, care scindează
proteinele din resturile vegetale şi animale. Bacteriile parazite provoacă diferite
boli prin distrugerea celulei-gazdă sau prin secreţia de toxine, fiind numite bacte-
rii patogene. Dintre bacteriile patogene, ce provoacă maladii ale omului, fac parte
vibrionul holerei, bacilii difteriei, dizenteriei, tuberculozei ş.a. Pentru distru-
gerea bacteriilor patogene se folosesc soluţii de formalină, cloramină, alcool sau
temperaturi înalte (80-120°C). Bolile provocate de bacterii (bacterioze) se tratea-
ză cu antibiotice. Măsurile de profilaxie presupun controlul sanitar al calităţii apei
şi al produselor alimentare, dezinfecţia, vaccinarea, fortificarea imunităţii.
Bacteriile autotrofe, în funcţie de sursa de energie, pot fi chemotrofe şi fototrofe.
Substanţe de rezervă ale bacteriilor sunt: polizaharidele (amidon, glicogen), lipidele.
 După natura sursei de carbon utilizate, bacteriile pot fi:

•heterotrofe, când utilizează compuși organici, fiind descompunători;[118]

•autotrofe, când carbonul de la nivel celular se obține prin procesul de fixare al dioxidului de carbon.
Bacteriile tipice autotrofe sunt cianobacteriiile fotosintetizatoare, bacteriile din genul Chlorobia și unele bacterii purpurii. De
asemenea, există și unele specii chimio-litotrofe, precum sunt bacteriile nitrificatoare și cele oxidante ale sulfului.

După natura sursei de energie utilizate, bacteriile pot fi:

•fototrofe, când utilizează energia luminoasă prin procesul specific de fotosinteză;

•chemotrofe, când obțin energia pe baza oxidării unor substanțe chimice, având ca substrate acceptoare de electroni oxigenul (în
cazul respirației aerobe) sau substrate alternative (în cazul respirației anaerobe).

După natura donorilor de electroni, bacteriile pot fi:

•litotrofe, când utilizează pe post donori de electroni compuși anorganici, de cele mai multe ori pe bază de sulf;
•organotrofe, când utilizează pe post donori de electroni compuși organici.
Bacteriile chemotrofe se folosesc de donori de electroni pentru conservarea energiei (în timpul respirației aerobe, anaerobe și
fermentative) și pentru desfășurarea reacțiilor biosintetice, în timp ce bacteriile fototrofe utilizează donorii de electroni doar pentru
procese anabolice.
Rolul bacteriilor în natură şi în viaţa omului. Fără bacterii ar fi imposibile circuitul elementelor în natură, descompunerea resturilor organice,
autopurificarea bazinelor de apă, formarea solului şi alte procese importante din biosferă.Bacteriile de nodozităţi şi unele forme libere de bacterii
azotofixatoare fixează azotul atmosferic, îmbogăţind solul cu compuşi ai azotului, necesari plantelor. Bacteriile care în procesul activităţii vitale
formează compuşi necesari omului (aminoacizi, vitamine, fermenţi, antibiotice ş.a.) sunt utilizate în biosinteza industrială.Bacteriile de fermentaţie
permit obţinerea oţetului, a acidului citric, a produselor lactate acide, a murăturilor etc. Bacteriile de putrefacţie asigură formarea humusului, care
sub acţiunea bacteriilor reducătoare este transformat în săruri minera-le. Astfel, ferobacteriile au format zăcămintele de fier, sulfobacteriile –
zăcămintele de sulf. Unele specii de bacterii formează flora normală a intestinului gros alomului. Aceste bacterii sintetizează vitamina K şi unele
vitamine din grupul B, deasemenea, participă la fenomenele de fermentaţie şi putrefacţie.
Mulțumesc pentru atenție !