00 Rezumate 2015-10-28 PDF

Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor
Rezumate
Conferinţa ştiinţifică anuală , 2-3 noiembrie 2015
CUVÂNT ÎNAINTE
În acest an Conferinţa Ştiinţifică Anuală a Institutului National de Hidrologie și Gospodărire

a Apelor este organizată sub egida „Panta Rhei – Totul curge”. Aşa a ales comunitatea
internaţională a hidrologilor - IAHS / International Association of Hydrological Sciences (Asociația
Internațională de Științe Hidrologice) să denumească deceniul ştiinţific 2013 - 2022. Acest
deceniu este dedicat cercetărilor asupra schimbărilor hidrologice în conexiune cu cele sociale.
Pe site-ul IAHS sunt postate temele de cercetare care se înscriu în cadrul conceptului Panta
Rhei pentru deceniul în care ne aflam (11 teme de cercetare).
Din cadrul acestor tematici recomandate de IAHS, am selectat câteva şi le-am adaptat la
cerinţele şi preocupările științifice româneşti, la specificitatea problematicii de hidrologie şi
gospodărire a apelor de la momentul prezent din țara noastră. Astfel, au rezultat cele cinci
secţiuni ale conferinţei noastre din acest an:
Dunărea - trecut, prezent, viitor

Strategia UE pentru regiunea Dunării este un mecanism comunitar de cooperare a
statelor din bazinul Dunării, destinat dezvoltării economice şi sociale a macro-regiunii
dunărene. Strategia este structurată pe patru mari obiective: interconectarea regiunii
Dunării; protejarea mediului în regiunea Dunării; creşterea prosperităţii în regiunea
Dunării; consolidarea regiunii Dunării.
Fiecărui obiectiv al Strategiei îi corespund domenii specifice de acţiune (arii prioritare).
Intre acestea, amintesc restaurarea şi întreţinerea calităţii apelor; conservarea
biodiversităţii, gestionarea riscurilor de mediu și nu în ultimul rând, dezvoltarea societăţii
bazate pe cunoaştere prin cercetare, educaţie şi tehnologii ale informaţiei. Este unul din
motivele principale pentru care am ales anul acesta să dedicam o secțiune a Conferinței
noastre științifice doar Dunării...
Prognoze și previziuni hidrologice

Având în vedere complexitatea modelării proceselor hidrologice la scări de interes practic,
nu putem spera să reproducem toate detaliile proceselor de scurgere care determină
hidrograful într-o secţiune a unui curs de apă, dar rămâne în continuare o continuă şi
importantă necesitate de a dezvolta modele hidrologice pentru multe probleme practice
cum ar fi: prognozele hidrologice, gestionarea resurselor de apă, proiectarea lucrărilor
hidrotehnice, estimarea impactului efluenţilor asupra calităţii apei, etc.
In acelaşi timp, trebuie să avem în vedere, într-un context global de înţelegere, faptul că
nu este posibilă o prognoză detaliată a proceselor hidrologice, astfel că toate modelele se
vor baza într-o oarecare măsură şi pe descrieri aproximative ale proceselor hidrologice şi
în consecinţă trebuie să asociem rezultatelor obţinute un anumit grad de incertitudine.
Cuantificarea acestei incertitudini, care este inerentă în orice model hidrologic, reprezintă
una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă cercetarea hidrologică în
prezent.
Hidrometrie și prelucrarea datelor

Hidrometria (obținerea şi prelucrarea datelor hidrometrice), care stă la baza întregii
activități de hidrologie, este principalul domeniu de activitate al personalul din rețeaua
hidrologică.
3
Rezumate
In ultimii ani, în INHGA s-au dezvoltat în acest domeniu diferite teme de cercetare (studii
de evaporimetrie şi de cercetare în bazine experimentale şi reprezentative, elaborarea de
instrucțiuni metodologice, aplicații informatice). Necesitatea prezentării acestor preocupări
justifică introducerea în cadrul Conferinței Științifice Anuale a INHGA a unei secțiuni
separate în acest domeniu.
Impactul antropic asupra scurgerii

Din cele mai vechi timpuri, vecinătatea apelor a reprezentat un punct de atracție pentru
dezvoltarea comunităților umane, care aveau ca reper în principal dobândirea facilă a
resurselor de hrană. Impactul antropic asupra apelor este multiplu şi semnificativ şi a
rezultat din dezvoltarea fără precedent a societății umane care a modificat de-a lungul
timpului parametrii scurgerii naturale a apei.
Conștientizarea existenței impactului antropic asupra resurselor de apă și a efectelor
generate, a condus la un model nou de management al apelor, recunoscând că mediul
acvatic are o organizare ierarhică din care fac parte organismele acvatice şi specia
umană împreună cu sistemele socio-economice. Aceste complexe socio-eco-hidrologice
reprezintă elementul dezvoltării bazinelor hidrografice. Asupra lor, managementul, trebuie
să asigure condiţii de co-dezvoltare care se concretizează prin realizarea şi menţinerea
unei dezvoltări durabile atât a resurselor de apă cât și a societății umane. Prin urmare,
este necesară armonizarea dezvoltării sistemelor socio-economice cu capacitatea de
suport a ecosistemelor acvatice prin conceptualizarea managementului socio-eco-
hidrologic la nivel de bazin hidrografic.
Managementul apelor în contextul implementării Directivelor Europene

Unul din aspectele relevante ale activităţii științifice ale decadei 2013-2022 este
modelarea proceselor hidrologice cu scopul predicţiei răspunsului acestora la schimbările
induse de societatea umană. Cantitatea şi dinamica scurgerii (rezultat al proceselor
hidrologice care se manifestă în cadrul unui bazin hidrografic) influenţează gospodărirea
apelor care trebuie să caute soluţii pentru a face faţă riscurilor multiple hidrologice
(inundaţii, secetă, poluări accidentale). In același timp, România implementează
Directivele Europene, care acordă atenţie impactului acestora asupra omului ca urmare a
producerii unor fenomene hidrologice extreme (Directiva Inundaţii) dar şi asupra
ecosistemelor acvatice (Directiva Cadru a Apei, Directiva Habitate, etc.).
Prin urmare, este necesară realizarea unui management durabil al resurselor de apă,
într-un mediu în schimbare, pe baza previziunii dinamicii resurselor de apă şi a
determinării riscurilor asociate.
*
* *
În acest fel, problematica abordată în comunicările prezentate în cadrul Conferinţei
științifice 2015 a INHGA se înscrie nu numai în tematicile generale de cercetare recomandate de
IAHS dar şi în cerinţele şi provocările problemelor pe care le avem în faţă, toţi, deopotrivă:
cercetători, decidenţi, autorităţi din domeniul hidrologiei şi gospodăririi apelor.
Director, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor

Dr. ing. Daniela RĂDULESCU
4
Rezumate
Cuprins
Secțiunea 1.
Petre GÂŞTESCU, Elena ŢUCHIU 13
Dunărea în sectorul inferior (pontic) în două ipostaze hidrologice - ape mari şi ape mici
Iulian NICHERSU, Iuliana NICHERSU, Cristian TRIFANOV, Marian MIERLĂ 14
Debitele Dunării și brațelor Dunării măsurate la ape mici
Sorin TEODOR, Constantin BORCIA, Maria Cristina TRIFU, Carmen RĂDULESCU, 14
Radu CIUCĂ, Viorel BLENDEA, Carmen PETREA
Analiza variabilității principalilor parametri hidrologici pe sectorul românesc al Dunării
Mihai Alexandru CHIȚEA 15
Analiza agro-ecosistemelor din bazinul Dunării. Studiu de caz: județul Brăila
Violeta FLORIAN 16
Cultura riscului și paradoxuri sociale specifice unor comunități rurale din bazinul Dunării
Elisabeta ROŞU 16
Dunărea şi ecosistemele din judeţul Brăila
Constantin BONDAR 17
Soluție hidraulică de redistribuire a debitelor de apă ale Dunării la ostrovul Turcescu
Constantin Ştefan SAVA, Sorin ANGHEL, Gabriel IORDACHE 17
Îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie fluvială pe Dunăre prin implementarea unui sistem
topo-hidrografic inteligent
Andreea-Florentina MARIN, Iuliana ARMAŞ, Cristina NENCIU POSNER 18
Schimbări plan-spaţiale în evoluţia ostroavelor. Aplicaţie în sectorul dunărean
Giurgiu (km 493) – Olteniţa (km 430)
Adrian Alexandru ALDEA, Maria Cristina TRIFU, Sorin TEODOR, 19
Viorel BLENDEA, Radu CIUCA
Influența regimului hidrologic asupra morfodinamicii albiei fluviale, pe sectorul Chiciu
Călărași-Brăila pe baza datelor obținute în campania de măsurători din 2015
5
Rezumate
Maria Cristina TRIFU, Ecaterina LUCA 19

Mecanisme de informare și diseminare a informaţiilor pentru dezvoltarea regională a luncii
Dunării
Constantin BORCIA, Sorin TEODOR, Carmen RĂDULESCU, Radu CIUCĂ, 20
Viorel BLENDEA, Carmen PETREA
Aspecte privind istoricul observaţiilor şi măsurătorilor pe Dunăre, Delta Dunării şi zona
costieră a Mării Negre
Secțiunea 2.
Hidrometrie și prelucrarea datelor hidrometrice
Florentina-Iuliana STAN, Gianina NECULAU, Liliana ZAHARIA, 23
Gabriela IOANA-TOROIMAC
Particularități ale evaporaţiei în Câmpia Română
Adrian APOSTOL, Adrian PURDEL 23
Calcularea cheilor limnimetrice prin funcții spline
Ion PASOI, Ruth PERJU 24
Aplicații informatice în domeniul hidrometriei actualizate/realizate în anul 2015
Gabriel MINEA, Mary-Jeanne ADLER 25
Hidrometria scurgerii lichide la microscară - rezultate preliminarii
Secțiunea 3.
Claudiu PRICOP, Tudor BLIDARU, Isabela BĂLAN, Eugen CRĂCIUN, Irina DURBACA 29
Metodă practică de determinare a hidrografului prognozat utilizând sistemul de estimare a
riscului de producere a viiturilor rapide şi modelarea hidrologică
Pompiliu MIŢĂ, Marius MĂTREAŢĂ, Simona MĂTREAŢĂ 29
Coeficienţii maximi de scurgere care se pot înregistra în bazine hidrografice mici. Folosirea
acestora pentru estimarea unor debite excepţionale în astfel de bazine
Constantin MAGETZ, Marius MĂTREAȚĂ, Mary-Jeanne ADLER 30
Modelarea hidraulică a debitelor lichide pe fluviul Dunărea
Remus PRĂVĂLIE 31
Inundarea zonelor de coastă ale lumii în contextul schimbărilor climatice şi activităţilor
umane actuale
6
Rezumate

Propagarea debitelor pe Dunăre sectorul aval Porțile de Fier
folosind ecuația undei cinematice
Silvia CHELCEA, Doina DRĂGUŞIN, Lăcrămioara COARNĂ, Adrian Alexandru ALDEA 32
Perioade secetoase și umede evidenţiate pe baza indicilor SFI (Standardized Flow Index) şi
SGI (Standardized Groundwater Index) în bazinul hidrografic Crişul Alb
Silvia CHELCEA, Doina DRĂGUŞIN, Lăcrămioara COARNĂ 32
Caracteristici ale scurgerii apelor de suprafaţă şi subterane din Câmpia Olteniei în condiţii
de secetă
Rodica DINU, Gabriel NEDELCU, Mihaela GRIGORE, Ciprian CORBUŞ 33
Determinarea componentelor sintetice corespunzătoare viiturilor de calcul cu diferite
probabilităţi de depăşire, în regim natural, în bazinul hidrografic Jijia
Rodica-Paula MIC, Ciprian CORBUŞ, Marius MĂTREAŢĂ 34
Utilizarea modelului hidrologic cu parametrii concentraţi CONSUL la simularea scurgerii în
bazinul hidrografic Crişul Alb
Ciprian CORBUŞ 34
Programul PROGRESS 2.0 pentru prognoza propagării scurgerii
Marius MĂTREAŢĂ, Simona MĂTREAŢĂ 35
Metodologie de estimare a echivalentului în apă al stratului de zăpadă, utilizând o abordare
tip fuziune de date (date simulate, observaţii la staţii şi produse satelitare) – Proiectul
SNOWBALL
Andreea-Violeta MANOLACHE, Andreea MIHALCEA, Romulus COSTACHE 36
Analiză comparativă între precipitațiile înregistrate de stațiile hidrometrice și cele estimate
pe baza informațiilor radar
Tereza Alina GEORGESCU, Ramona DUMITRACHE 37
Estimarea cerinţelor de apă ale folosinţelor utilizatoare de apă din bazinul hidrografic Crișul Alb
pentru orizonturile de timp 2021 și 2050
7
Rezumate
Secțiunea 4.
Impactul antropic asupra componentelor scurgerii
Mary-Jeanne ADLER 41
„Panta Rhei – Everything Flows”
Aurelian DRAGHIA, Radu DROBOT 42
Exploatarea optima a sistemului de poldere Țigănași de pe râul Jijia
Zenaida CHIȚU, Aristița BUSUIOC Sorin BURCEA, Ionuț SANDRIC, 43
Mary-Jeanne ADLER
Identificarea factorilor declanșatori hidro-meteorologici ai alunecărilor de teren în vederea
reducerii degradării versanților în Subcarpații Ialomiței, România
Dumitru NEAGU 43
Poluarea apelor subterane cu tricloretilena în zona Pipera-Voluntari, jud. Ilfov
Marin PALCU, Daniel SCRĂDEANU, Dumitru NEAGU, Gheorghe WITEC, 44
Dan STOICHIȚĂ
Utilizarea soluțiilor analitice referitoare la curgerea apei subterane și propagarea căldurii în
crusta terestră pentru evaluarea impactului sistemului de foraje de schimb geotermic
asupra apelor subterane în zona Măgurele, județul Ilfov
Ana JELEAPOV, Iurie BEJAN, Sven KRALISCH, Manfred FINK 45
Evaluarea modificărilor utilizării terenurilor asupra formării viiturilor pluviale în bazinul râului
Botna
Ana JELEAPOV, Gherman BEJENARU 45
Estimarea impactului activităților agricole asupra resurselor de apă din Republica Moldova
Romulus COSTACHE, Liliana ZAHARIA 46
Model GIS de identificare a arealelor pretabile împăduririi în vederea reducerii potențialului
scurgerii accelerate a apei pe versanţi, în bazinul superior și mijlociu al râului Buzău
Mihai RETEGAN, Mihai BARBUC, Cătălina PETRE 47
Influenţa factorilor fizico-geografici asupra colmatării lacurilor de acumulare. Acumulările
Gilău şi Pucioasa - studiu de caz
Iulian Ioan ȘTEF 47
Colmatarea acumulărilor hidroenergetice din bazinul hidrografic Sebeș
Mihai RETEGAN, Mihai BARBUC, Cătălina PETRE 48
Impactul acumulării Siriu asupra regimului scurgerii lichide şi solide de pe râul Buzău
Cauze, mecanisme și efecte ale diferitelor forme de poluare ale vectorilor de mediu
8
Rezumate
Secțiunea 5.
Managementul apelor în contextul implementării
Directivelor Europene
Petre STANCIU, Elena ŢUCHIU 53
Metodă hidrologică pentru determinarea debitelor ecologice (E-flows) pentru râuri cu regim
natural de curgere
Dumitru PROCA 53
Elaborarea planului de gestionare a bazinului hidrografic Prut, din perspectiva implementării
Directivelor Europene și a prevederilor Legii Apelor din Republica Moldova
Daniela RĂDULESCU, Costică SOFRONIE, Florin STOICA, Alina STANCU 54
Măsuri propuse în Planul de Management al Riscului la Inundații. Studiu de caz pentru
zona cu risc potențial semnificativ la inundații pe râul Ilișua aval de confluența cu Strâmba
Andreea GĂLIE, Marinela MOLDOVEANU, Ecaterina LUCA 55
Aspecte privind indicatorii hidromorfologici pentru caracterizarea stării lacurilor din România
Liliana VOICU, Răzvan VOICU 55
Soluţii bio - inginereşti propuse pentru restaurarea pârâului Peţa, pe sectorul de râu situat
pe raza comunei Sânmartin, judeţul Bihor
Lăcrămioara – Ileana – Mirela COARNĂ, Mihai RĂDESCU, Doina DRĂGUŞIN 56
Metode de calcul automat al zonelor de protecţie sanitară şi al perimetrului de protecţie
hidrogeologică pentru o captare de apă subterană
Viorel CHENDEŞ, Daniela RĂDULESCU, Diana ACHIM, Alexandru PREDA, 57
Bogdan Mirel ION, Ionuț TROCEA, Tereza GEORGESCU
Date și metode GIS pentru analiza expunerii în zonele cu risc la inundații declarate în
cadrul Directivei 2007/60/CE
Ruth PERJU, Iulia LUPU, Ion PAŞOI 57
Analiza spaţio-temporară a curgerii nepermanente a cursurilor de apă. Studiu de caz: zona
sudică a României
Diana ACHIM, Viorel CHENDEȘ 58
Utilizarea informației provenite din date satelitare optice în aplicații asociate fenomenelor
hidrologice periculoase
Emil RADU, Ada PANDELE, Marin MINCIUNĂ, Dumitru NEAGU, Gabriela STĂNESCU, 59
Cătălina RADU
Proiectul „Managementul acviferelor locale pentru stocaj termic ca tehnologie curată pentru
clădiri cu consum de energie aproape egal cu zero n-ZEB” – MATES
Ionela FLORESCU, Elena GODEANU, Elena Daniela GHIȚĂ 60
Aspecte şi măsuri de combatere a eroziunii solului în vederea diminuării și prevenirii riscului
la inundații
9
Rezumate
10
Rezumate
Secțiunea 1.
11
Rezumate
12
Rezumate
Dunărea în sectorul inferior (pontic) în două ipostaze hidrologice -

ape mari şi ape mici
1 2
PETRE GÂŞTESCU , ELENA ŢUCHIU
1
Universitatea Hyperion, Bucureşti
2
Administraţia Naţională “Apele Române”
Sectorul inferior al Dunării, cu excepţia defileului de la Porţile de Fier, se caracterizează

printr-o dezvoltare asimetrică sub aspect morfo-hidrografic, cu o luncă, extinsă inegală pe
teritoriul României, pe partea stângă (între Drobeta - Turnu Severin şi Călăraşi – 5 km la Greaca,
12 km la Călăraşi şi fragmentară cu îngustări la Islaz, Zimnicea, Giurgiu, Olteniţa. Dar, de la
Călăraşi la Brăila, cea mai mare extindere a luncii este cuprinsă între braţele Dunării care forma,
în condiţii naturale, două regiuni umede de tip mesopotamian, cunoscute sub hidronimele de
Bălţile Ialomiţei (Borcea) şi Brăilei. Suprafaţa totală a luncii inclusiv, cea a deltei, este de
9230 kmp respectiv 4% din teritoriul României. În condiţii naturale, înainte de efectuarea
lucrărilor de îndiguire şi desecare (1960), lunca şi delta Dunării era un teritoriu amfibiu constituit
din lacuri, gârle, japşe, mlaştini eutrofe, zăvoaie, păduri de sălcie şi plop pe grindurile fluviale
fiind inundate la apele mari de primăvară-vară 93%. S-a estimat că la 1,5 m grosime a stratului
de apă acumulat timp de 1-2 luni pe an, volumul de apă reţinut era de cca 4,3 kmc, contribuind la
atenuarea viiturilor şi, în acelaşi timp, la primenirea apei lacurilor, aluvionarea şi igienizarea zonei
ecotonale. Totodată, lunca şi delta a constituit un important domeniu de capital genetic, de
reproducere a multor specii de peşti.
Cunoscutul hidrobiolog Grigore Antipa s-a ocupat de luncă şi deltă, argumentând ştiinţific
prin lucrările sale din 1910 (Regiunea inundabilă a Dunării) rolul acestui spaţiu inundabil în
funcţionalitatea şi productivitatea biologică.
Intervenţiile omului sub diferite aspecte, pe artera principală - “spaţiu de libertate” şi pe
afluenţii de pe întregul bazin de drenaj, în corelare schimbările climatice, au determinat modificări
în regimul de scurgere, cu deosebire,în faza apelor mari producând prin inundaţii, importante
pagube materiale (1970 şi mai recent - 2006, 2009,2010) dar şi în faza apelor mici (anul 2011).
Prin desfăşurarea latitudinală a bazinului hidrografic, în spaţiul vestic şi central european,
cu condiţii climatice diferenţiate, temperat oceanice şi continentale, regimul scurgerii lichide,cu
ape mari primăvara şi începutul verii, reflectă o variaţie moderată (K=Qmax/Qmin-8,9 la Ceatal
Chilia).
Din analiza debitelor medii, maxime şi minime pentru perioada 1931-2010, nu se constată
tendinţe de creştere/descreştere semnificative. Viiturile,de regulă, pluvio-nivale, se produc pe
faza apelor mari. Apele mari cu viiturile din anii 1970, 2006 şi 2010, care au produs inundaţii,
s-au datorat şi restrângerii spaţiului de libertate al Dunării inferioare prin îndiguirea luncii.
Lacul de acumulare Porţile de Fier şi chiar şi cel de la Ostrovul Mare, nu joacă un rol de
atenuare a viiturilor, datorită volumului de retenţie mic în raport cu volumul viiturilor Dunării. O
influenţă semnificativă o au, în schimb, cele două lacuri, în faza apelor mici de vară-toamnă, prin
reţinerea unor volume din necesităţi hidroenergetice.
Reconsiderarea funcţiei complexe a Luncii Dunării, în cursul inferior, se impune din multe
puncte de vedere-hidrologic, ecologic, economic şi securitate umană.
Cuvinte cheie: Dunărea, ape mici, ape mari
13
Rezumate
Debitele Dunării și brațelor Dunării măsurate la ape mici

IULIAN NICHERSU, IULIANA NICHERSU, CRISTIAN TRIFANOV, MARIAN MIERLĂ
Institutul National de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea
Rolul determinant în scurgerea apei în deltă îl are, evident, aportul de ape al Dunării la
vârful deltei. Aceste ape, pătrunzând în deltă, se îndreaptă spre mare pe câteva căi principale de
scurgere: brațul Chilia, continuat de brațele deltei secundare Chilia și brațul Tulcea, continuat de
brațele Sulina și Sf. Gheorghe. Între căile principale de scurgere a apei prin Delta Dunării și
interiorul deltei și între acestea și zonele exterioare deltei, precum și între deltă și mare ca și în
interiorul deltei, există o serie de căi de legătură pentru scurgerea apei, care îndeplinesc un rol
deosebit în regimul hidrologic al deltei. Prin aceste căi se realizează rolul de rezervor de
acumulare natural al interiorului deltei și al unor zone exterioare ei, și apar căi secundare de
scurgere a apei spre mare. (C. Diaconu, 1963)
Regimul acestui rezervor natural este determinat de scurgerea Dunării. Este foarte
important de cunoscut în perioada apelor mici, aportul apelor din Dunăre, pentru a se determina
factorul de reîmprospătare al acestor rezervoare naturale. Analizând complexitatea fenomenului
scurgerii apei în deltă, la ape mici, trebuie semnalat aportul foarte scăzut din Dunăre.
Dacă la debitele mari cca. 350m3/s sunt vehiculate prin reţeaua de gârle şi canale şi
270 m3/s sunt revărsate peste maluri, în faza apelor mari, pe cele trei unităţi Letea, Caraorman,
Dranov. cea mai mare parte, de 350m3/s, se acumulează în spaţiul braţelor Chilia-Tulcea-Sulina,
urmată cu 170m3/s în spaţiul dintre Sulina şi Sfântu Gheorghe, şi 100m3/s în spaţiul dintre braţul
Sfântu Gheorghe, lacul Razim şi ţărmul marin (C. Bondar, 1993), la ape mici – măsurători august
- septembrie 2015 - din debitul de apă al Dunării la Ceatalul Izmail o mică parte pătrunde prin
reţeaua de gârle şi canale în complexele lacustre. Apreciem că braţele Dunării, preiau din
interiorul deltei un debit estimat la cca. 27,916 m3/s în Unitatea Letea, 23,579 m3/s în Unitatea
Caraorman și 28,775 m3/s se scurg din Brațul Sf. Gheorghe spre Complexul Lagunar.
Cuvinte cheie: debite, ape mici
Analiza variabilității principalilor parametri hidrologici

pe sectorul românesc al Dunării
SORIN TEODOR, CONSTANTIN BORCIA, MARIA CRISTINA TRIFU, CARMEN RĂDULESCU,
RADU CIUCĂ, VIOREL BLENDEA, CARMEN PETREA
Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor
Lucrarea are un caracter complex, expunând o analiză pertinentă a evoluției în timp (1965 -
2013), a principalilor parametri hidrologici (niveluri, debitele lichide și solide), pe întreaga
extensie a fluviului, inclusiv în zona deltaică. Întreaga evoluție este strâns legată atât de
variabilitatea fazelor de regim hidrologic, cât și de intervențiile antropice, care sunt fie alohtone,
fie rezultate pe arealele aferente sectorului românesc al Dunării. Referitor la scopul acestei
analize, acesta este focusat pe scoaterea în evidență a perioadelor cu variabilitate crescută a
parametrilor analizați. Astfel din rezultatele obținute pot fi reținute următoarele concluzii:
- Este sesizabilă o scădere valorică a nivelurilor in timp, cu o tendința mai amplificată în
special imediat aval de Porțile de Fier II (cauza fiind bararea fluviului, inclusiv modul de
exploatare a acumulărilor) și continuată moderat spre vârful deltei. In zona deltaică
tendința generală este tot de scădere a nivelurilor, în special pe Brațul Chilia. (Cauzele
sunt datorate atât diminuării aportului de apă pe acest braț, de la circa 61.3% în deceniul
6 – 7 al secolului trecut, la aproximativ 53% în ultimul deceniu). Referitor la celelalte două
14
Rezumate
brațe Sulina și Sfântul Gheorghe, tendința de scădere a nivelurilor medii anuale este
foarte mică, schimbându-se gradual în sens pozitiv în apropiere de zona costieră, unde
inerent influența nivelului mării este mult mai puternică.
- Referitor la frecvența nivelurilor medii zilnice, urmare a unei morfodinamici destul de
active desfășurate la nivelul albiei Dunării, în ultimele trei decenii,
s-a impus clar o modificare a celor mai mari frecvențe a nivelurilor la o clasă
corespunzătoare cotelor mai joase.
- Privitor la scurgerea lichidă anuală, tendința generală este de scădere, datorată în special
a prezenței pe intervale relative mari (1987 - 1994, 2002 – 2004, 2007 – 2009, 2011 -
2012), a unor debite lichide sub media multianuală, dar cu mici modificări între ani,
impuse fie de prezența unor mari viituri, fie de tipul de regim hidrologic desfășurat în
principalele bazinele hidrografice aferente. In cazul brațelor Tulcea, Sulina și Sfântul
Gheorghe, schimbul sezonier de apă Dunăre – sistemul hidrografic interior al Deltei și
invers, modifică tendința generală a evoluției debitelor lichide medii anuale, devenind
crescătoare spre ultimul deceniu.
- In ceea ce privește evoluția debitelor lichide lunare multianuale (caracteristice), aceasta
corespunde majoritar fazelor de regim hidrologic, care sunt conforme cu sezoanele
specifice unui an calendaristic.
- Referitor la evaluarea volumelor de aluviuni în suspensie tranzitate în lungul albiei Dunării,
analiza propusă a avut ca scop reliefarea unor vizibile diferențieri valorice pe sectoarele
dispuse între principalele stații hidrometrice, constatându-se diferențieri, ce pot indica
concret, privind sectoarele supuse depunerilor și sectoarele pe care se instalează
eroziunea și primează tranzitul aluvionar.
Toată această analiză, este bazată pe un fond de date adus la zi, care evidențiază o
continuitate evolutivă a principalilor parametri hidrologici, inclusiv limitele lor de variabilitate
corespunzătoare a trei subperioade luate în calcul (1965 -1969 – cu regim hidrologic seminatural,
1970-1984 - cu regim hidrologic modificat - PF I, 1985 – 2013 cu o amplificarea a modificării
regimului hidrologic – PF II, inclusiv punerea în exploatare a numeroase acumulări pe
principalele râuri aferente Dunării).
Cuvinte cheie: variabilitate a parametrilor hidrologici, tendințe evolutive, comparări valorice.
Analiza agro-ecosistemelor din bazinul Dunării. Studiu de caz: județul Brăila

MIHAI ALEXANDRU CHIȚEA
Institutul de Economie Agrară
Lucrarea de faţă îşi propune analizarea tipurilor de agro-ecosisteme din areale

caracterizate de o tendinţă crescută de ariditate, situate în imediata apropiere a Dunării şi are la
bază o serie de studii desfăşurate la nivelul judeţului Brăila, într-un areal rural compus din patru
comunităţi reprezentative pentru modelul agricol dominant, care este influenţat puternic de
factorii climatici şi dependent de aportul suplimentar de apă prin sistemul de irigaţii.
Interacţiunile complexe manifestate în cadrul relaţiei sistem natural – sistem uman sunt
foarte importante atât pentru bunăstarea oamenilor, cât şi pentru sustenabilitatea resurselor
naturale. O componentă importantă a acestui sistem o reprezintă agro-ecosistemele, care
acoperă o parte substanţială din suprafaţa totală, la nivel mondial şi cuprind o parte importantă a
ecosistemelor, fiind asociate cu diferite servicii (de producţie, regularizare, suport, generare şi
păstrare a bio-diversităţii, culturale).
Modelul dominant de agro-ecosistem identificat la nivelul arealului rural investigat este unul
cu un puternic caracter agricol (agro-ecosistem intensiv), fiind orientat spre obţinerea unor
producţii medii ridicate, pe baza unui număr relativ redus de culturi, alese în special din motive
economice, de profitabilitate, beneficiind de avantajul cultivării pe soluri din primele clase de
calitate şi fiind dependente de aportul suplimentar de apă prin sistemul de irigaţii.
15
Rezumate
Studiul apelează la analiza cantitativă, asistată de programul informatic SPSS,

instrumentele utilizate fiind: studii şi baze de date referitoare la activităţile agricole desfăşurate în
perimetrul investigat şi chestionarul aplicat producătorilor agricoli selectaţi din spaţiul rural al
judeţului Brăila.
Cuvinte cheie: agro-ecosistem, sistem natural, sistem uman, servicii ale agro-ecosistemelor
Cultura riscului și paradoxuri sociale specifice unor comunități rurale

din bazinul Dunării
VIOLETA FLORIAN
Institut de Economie Agrară
Studiu socio-economic al comunităţilor rurale afectate de inundaţii a pornit de la teza

conform căreia sistemele rurale respective sunt caracterizate de grade ale modernităţii şi în
consecinţă cultura riscului-natural, social, economic are forme specifice de concretizare (cultura
riscului un aspect fundamental al modernităţii şi totodată un mod de colonizare al viitorului).
Modernitatea, în aceşti termeni este legată de tipul cultural orientat către viitor, în care
riscurile sunt identificate iar gestiunea lor este eficientă. Memoria este un element al culturii
riscului, favorizând acceptarea, apropierea de politicile de prevenție. În studiile de specialitate se
consideră că memoria unei catastrofe se constituie printr-o multitudine de amintiri, un bricolaj al
lor, al împăcării dintre reminiscențele catastrofei, cu necesitatea uitării și probleme identitare.
Sfera de interes a studiului sociologic a fost delimitată de raporturile posibile între gradul de
modernitate / dezvoltare şi existenţa unor atitudini specifice culturii riscului. S-a încercat
cuantificarea raporturilor existente între caracteristicile sociologice, socio-demografice sau
economice ale gospodăriilor rurale şi atitudinile specifice culturii riscului sau culturii tradiţionale.
Cuvinte cheie: modernitate, cultura riscului
Dunărea şi ecosistemele din judeţul Brăila

ELISABETA ROŞU
Institutul de Economie Agrară al Academiei Române
Dezvoltarea durabilă rurală presupune, atât modernizarea spaţiilor socio-economice, cât şi

conservarea biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice pentru a gestiona eficient resursele
naturale pentru generaţiile viitoare.
Natura este suportul dezvoltării societăţii, iar activitatea economică a omului este asigurată
de fluxul neîntrerupt de potenţial natural din mediul înconjurător.
Capitalul natural reprezentat de ecosisteme naturale şi seminaturale formează suportul
vieţii, asigurând resursele şi serviciile care stau la baza dezvoltării socio-economice.
Arealul utilizat în studiul ecosistemului este cel definit de judeţul Brăila, iar conceptul de
ecosistem a fost definit ca un ansamblu al florei, faunei şi microorganismelor care
interacţionează unele cu celelalte dar şi cu mediul lipsit de viaţă.
Cuvinte cheie: capital natural, ecosistem, dezvoltare durabilă
16
Rezumate
Soluție hidraulică de redistribuire a debitelor de apă ale Dunării

la ostrovul Turcescu.
CONSTANTIN BONDAR
Institutul Naţional pentru Geologie şi Geoecologie Marină, Bucureşti
In a doua jumătate a secolului XVIII s-a format pe Dunăre derivația naturală pe stânga
brațului ostrovului Turcescu, denumita la început Rau. Derivația respectivă a evoluat în timp prin
creșterea debitelor de apă, primind denumirea de brațul Bala, influențând diminuarea debitelor
de apă pe brațul din dreapta ostrovului Turcescu, până la Vadu Oii.
La nivelul anului 1921 procentele debitelor de apă pe derivație erau de circa 39 % iar pe
brațul de pe dreapta ostrovului Turcescu era de circa 56 %.
Fenomenul natural de creștere a debitelor de apă pe brațul Bala a continuat, atingând
procentul de 56 % în anul 2010, cu reducerea corespunzătoare ale debitelor de apă pe brațul
Dunărea din aval de ostrovul Turcescu, la valoarea de circa 32%. In ultimii 5 ani rata anuală de
micșorare a debitelor de apă pe brațul Dunărea aval de ostrovul Turcescu, a crescut la
8 mc/s/an.
Aceste procese pun în pericol buna funcționare la ape mici ale Dunării a Centralei electrice
nucleare de la Cernavodă, a Canalului Dunăre - Marea Neagră, a portului Cernavodă și a
traficului naval fluvial pe brațul Dunărea.
In aceste condiții am elaborat un studiu hidraulic al amenajării hidrotehnice din nodul
hidrografic de la ostrovul Turcescu, care să permită distribuirea debitelor de apă ale brațului
Dunărea în favoarea brațului de pe dreapta ostrovului Turcescu. Din calcule a rezultat
necesitatea construirii unui epiu din anrocamente, orientat în amonte pe direcția malului brațului
de pe dreapta ostrovului Turcescu, cu lungimea de 250 m, care va asigura partajarea debitelor
de apă de pe brațul Dunărea în aval în procente de circa 65 % fata de circa 33 % cât este în
prezent pe brațul Dunărea în aval de ostrovul Turcescu.
Cuvinte cheie: Dunăre, ostrovului Turcescu, studiu hidraulic
Îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie fluvială pe Dunăre prin implementarea unui

sistem topo-hidrografic inteligent
CONSTANTIN ŞTEFAN SAVA, SORIN ANGHEL, GABRIEL IORDACHE
Institutul Naţional pentru Geologie şi Geoecologie Marină, Bucureşti
De-a lungul timpului conţinutul şi obiectivele cercetării hidrologice pe Dunăre în sectorul

românesc, Delta Dunării şi zona de coastă a Mării Negre, au variat în funcţie de gradul de
cunoaştere din acele timpuri. Datorită apariţiei activităţilor de valorificare a resurselor din cadrul
acestor zone, apare şi necesitatea de a cunoaşte caracteristicile regimului apelor. Apar astfel,
primele cercetări pe Dunăre, urmând ca acestea sa ia amploare în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea.
Cu ocazia cercetărilor ştiinţifice din perioada 1856-1857 se realizează primele măsurători
de nivel la Marea Neagră, în urma cărora s-a stabilit planul de referinţă “ZERO” Marea Neagră
Sulina, reper faţă de care s-au raportat toate măsurătorile topo-hidrografice de pe Dunăre şi din
Deltă.
O componentă importantă în funcţionarea unei economii naţionale este dezvoltarea
infrastructurii reţelelor de transport. Dintre toate tipurile de transport, cel fluvial este de o
importanţă capitală, făcând parte din marea axa de transport denumită Coridorul Pan-European
VII, care conectează Marea Nordului cu Marea Neagră prin intermediul Canalului Rhin şi Dunăre.
17
Rezumate
În ceea ce priveşte volumul de transport pe sectorul inferior al Dunării comparativ cu cel de

pe Rhin, acesta este mult inferior din cauza lipsei unor sisteme automatizate de ghidaj cât şi
slaba informare a navigatorilor referitoare la poziționarea şenalului navigabil.
Este binecunoscut faptul că nivelul apei Dunării este într-o continuă schimbare, la fel ca şi
poziţia şenalului prin care navele sunt obligate să navigheze. Prin acest sistem inteligent se
doreşte creşterea siguranţei şi uşurarea procesului de navigaţie pe Dunăre şi evitarea
frecventelor situaţii de eşuare a navelor.
Cercetarea a pornit de la necesitatea dezvoltării unei baze de hărți în format Inland ECDIS
în care să se unifice utilizările determinărilor topografice obținute în 3 dimensiuni cu cele
hidrografice într-un sistem de referință comun și un sistem de proiecție adecvat navigației prin
tehnologiile GNSS (Global Navigation Satelite System) și AIS (Automatic Identification System).
A fost dezvoltat un sistem inteligent de monitorizare și control a navigației pe Dunăre cu funcții de
avertizare în timp real și actualizare continuă a șenalului navigabil prin corelarea nivelurilor apei
cu forma și adâncimea albiei Dunării.
Cuvinte cheie: Dunăre, navigație, Global Navigation Satelite System, Automatic Identification
System
Schimbări plan-spaţiale în evoluţia ostroavelor. Aplicaţie în sectorul dunărean

Giurgiu (km 493) – Olteniţa (km 430)
ANDREEA-FLORENTINA MARIN, IULIANA ARMAŞ, CRISTINA NENCIU POSNER
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Geografie
Ostrovele sunt forme de relief pozitive, specifice reliefului fluviatil, care apar frecvent prin
depunerea de aluviuni, acolo unde albia se lărgeşte, respectiv scade panta sau unde râul
primeşte un afluent cu aluviuni mai multe sau mai grosiere ca ale sale. În permanenţă ostroavele
sunt supuse acţiunii apei, motiv pentru care se caracterizează printr-un dinamism morfologic
continuu. Fiind forme de relief instabile, acestea pot furniza informaţii ale proceselor geologice şi
hidro-geomorfologice manifestate recent într-un areal. Conceptul de stabilitate nu este definit
concret în literatura de specialitate, însă, adesea, vegetaţia este considerată un bun indicator
privind această trăsătură a ostroavelor (Wyrick, 2005, 2011).
Scopul prezentului studiu este de a evidenţia modificările survenite în distribuţia plan-
spaţială a ostroavelor, în vederea precizării tendinţelor de evoluţie a acestora. Ca studiu de caz a
fost ales sectorul dunărean Giurgiu (km 493) – Olteniţa (km 430).
Documentele cartografice şi imagistice analizate prin tehnici geospaţiale reprezintă una
dintre cele mai importante resurse pentru identificarea, localizarea şi analiza evoluției unor
elemente geografice, inclusiv a ostroavelor. Astfel, materialele care stau la baza studiului sunt
hărţile istorice şi imaginile aeriene ortorectificate. Analiza diacronică a acestor documente a
permis sesizarea mutaţilor survenite în timp, începând cu anul 1864. În acest sens,
exemplificăm: formarea de noi ostroave, respectiv dispariţia unora dintre acestea, restructurări în
morfologia şi morfometria ostroavelor şi identificarea sectoarelor eroziv-acumulative. Toate
aceste modificări sunt în mare măsură influențate de schimbările parametrilor hidrologici şi de
activităţile antropice.
Cuvinte cheie: ostroave, Dunărea, documente cartografice, analiză diacronică, GIS
18
Rezumate
Influența regimului hidrologic asupra morfodinamicii albiei fluviale,

pe sectorul Chiciu Călărași-Brăila pe baza datelor obținute
în campania de măsurători din 2015
ADRIAN ALEXANDRU ALDEA, MARIA CRISTINA TRIFU, SORIN TEODOR,
VIOREL BLENDEA, RADU CIUCĂ
Analiza influenței regimului hidrologic asupra morfodinamicii albiei fluviale pe sectorul

Chiciu-Călărași – Brăila s-a realizat pe baza măsurătorilor efectuate în 2015, în cadrul
programului expediționar de monitorizare a Fluviului Dunărea. Obiectivele acestei campanii au
fost de obținere a unor informații privind mobilitatea albiei, distribuția debitelor la bifurcații,
realizarea de măsurători ale albiei în secțiunile nemonitorizate hidrologic.
Programul expediționar s-a realizat cu nava Lipova, în perioada iunie-iulie 2015,
caracterizată de ape medii, favorizând monitorizarea mai exactă a principalelor ostroave
existente în Insulele Brăilei. În urma analizei probelor de sedimente în laboratorul de la Stația
hidrometrică Cernavodă s-au obținut rezultate privind aluviunile în suspensie, sedimentele târâte
și sedimentele din pat.
O analiză mai detaliată în vecinătatea zonelor de bifurcație a arătat că aluviunile
sedimentate și tranzitate de-a lungul Fluviului Dunărea sunt preponderent nisipuri de granulație
fină și medie care în urma depunerilor, îndeosebi în vecinătatea ostroavelor și a bifurcațiilor,
conduc la formarea de zone critice pentru navigație.
Analiza debitelor solide de-a lungul Dunării și în zona bifurcațiilor a scos în evidență zonele
cu depuneri de aluviuni și eroziune de maluri sau resuspensie de aluviuni. Din debitele solide
tranzitate pe Dunărea Veche, brațele preiau în general valori reduse (< 20%), excepție făcând
brațul Bala care datorită pintenului (Pârjoaia), din dreptul bifurcației, preia 65- 70% din debitul
solid al Fluviului Dunărea, determinat în secțiunea Izvoarele (km 348). Pentru bifurcațiile albiei
Dunării, precizia unei repartiții și a unui bilanț solid, devine uneori deficitară.
Pentru aluviunile din patul albiei, analiza valorilor obținute de-a lungul sectorului analizat
arată o creștere a diametrului mediu (D50) în zona bălților datorită eroziunii preponderente din
maluri (Insula Mare a Brăilei) și a aportului de aluviuni la ape mari. Pentru aluviunile târâte,
granulometria prezintă modificări nesemnificative între secțiuni. Constatările prezentate, sunt
confirmate de variabilitatea mărimii debitelor de aluviuni în suspensie și a repartiției lor
procentuale, în principalele bifurcații ale albiei Dunării, pe sectorul Chiciu-Călărași - Brăila.
Cuvinte cheie: morfodinamică, Fluviul Dunărea, aluviuni, repartiție debite.
Mecanisme de informare şi diseminare a informaţiilor

pentru dezvoltarea regională a luncii Dunării
MARIA CRISTINA TRIFU, ECATERINA LUCA
Lucrarea a fost realizată în cadrul proiectului bilateral “Managementul Integrat al Fluviului

Dunărea” – Danube Water MIS ETC 161, derulat prin Programul de Cooperare Transfrontalieră
România-Bulgaria 2007-2013, co-finanţat de Uniunea Europeana a cărui scop a fost crearea
unui sistem trasfrontalier România–Bulgaria de gestiune şi monitorizare a factorilor de mediu pe
Dunăre, în situaţii de urgenţă şi fundamentarea răspunsului comun la situaţii de urgenţă (secetă,
inundaţii, poluări, contaminări).
Zona de studiu a proiectului a fost Lunca Dunării şi sectorul de râu comun româno-bulgar,
situat între Gruia şi Chiciu/Călăraşi, acoperind o suprafaţa 71544 km2 şi o populaţie de peste
19
Rezumate
5 milioane de locuitori existenţi în 7 judeţe din România şi 9 judeţe din Bulgaria.

In vederea sprijinirii autorităților administrative locale şi regionale în gestionarea
fenomenelor extreme şi repartizarea eficientă în teritoriu a resurselor de intervenţie şi a datelor
privind sursele de risc, precum şi a informării publicului, în cadrul proiectului Danube WATER a
fost realizat un geo-portal care aduce laolaltă informaţii utile despre mediu, furnizează în timp
real informaţii privind situaţiile de urgenţă (inundaţii, secetă, poluări, contaminări) pe Dunăre şi
permite interacţiunea cu utilizatorii de apă şi populaţia din zonele riverane Dunării.
În paralel s-a desfăşurat procesul de consultare a reprezentanţilor administraţiilor locale
prin organizarea unei investigaţii „in situ” în legătura cu realizarea geo-portalului. în acest sens,
au fost utilizate chestionare privind armonizarea prognozelor hidrologice şi a buletinelor de
mediu, în vederea cunoaşterii informaţiilor de bază de care administraţiile locale au nevoie în
procesul decizional.
Reprezentând o importantă sursă de informare, patru întâlniri regionale au fost organizate
în România (Călăraşi, Giurgiu, Constanţa) şi Bulgaria (Plevna), cu participarea specialiştilor de la
principalele instituţii publice implicate în gestiunea fenomenelor extreme.
Prin distribuţia de materiale de informare (pliante, broşuri), materiale promoţionale,
informări mass-media şi vizite organizate în teren la primării, consilii judeţene, APM-uri,
mecanismele de informare şi diseminare au fost uşor implementate la nivelul întregii zone
eligibile, iar comunicarea cu autorităţile administrative a fost mult mai convingătoare.
Cuvinte cheie: cooperare transfrontalieră, Danube WATER, informare, diseminare, administraţii
locale
Aspecte privind istoricul observaţiilor şi măsurătorilor pe Dunăre, Delta Dunării şi

zona costieră a Mării Negre
CONSTANTIN BORCIA, SORIN TEODOR, CARMEN RĂDULESCU, RADU CIUCĂ,
VIOREL BLENDEA, CARMEN PETREA
În decursul timpului, conţinutul, scopul şi obiectivele cercetărilor hidrologice din sectorul

românesc al Dunării, din Delta Dunării şi zona costieră a Mării Negre, au variat în funcţie de
stadiul dezvoltării societăţii, de dezvoltarea tehnologiei şi de resursele financiare. Odată cu
activităţile de valorificare a resurselor naturale, a folosinţelor apei, a navigaţiei fluviale şi
maritime, au apărut cerinţe de cunoaştere a regimului apei şi ale interacţiunii dintre potenţialul
resurselor şi caracteristicile regimului hidrologic. Ca urmare au început şi s-au dezvoltat
cercetările hidrografice şi hidrologice în cazul Dunării, Deltei Dunării şi zona costieră a Mării
Negre. Aceste cercetări s-au dezvoltat spre exemplu în prima jumătate a secolului XIX, şi au
continuat apoi în decursul acestui secol şi ulterior în secolul XX, cu întreruperi cauzate de cele
două războaie mondiale. Printre activităţile importante care s-au desfăşurat de-a lungul timpului,
au fost lucrările hidrotehnice de mare amploare realizate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de
navigaţie şi pentru construcţia de porturi. Conceperea şi elaborarea proiectelor acestor lucrări au
fost fundamentate pe baza cunoaşterii caracteristicilor hidrografice şi hidrologice ale celor trei
corpuri de apă - Dunărea, Delta Dunării, zona costieră a Mării Negre. Această cunoaştere s-a
dezvoltat în decursul timpului astfel încât actualmente se dispune de un fond important de date şi
informaţii diverse legate de caracteristicile hidrologice, morfologice, hidrochimice, hidrobiologice
ale corpurilor de apă amintite.
Lucrarea prezintă succint câteva momente mai importante ale istoricului activităţii de
monitoring desfăşurate în decursul timpului pe Dunăre, Delta Dunării şi zona costieră a Mării
Negre, incluzând şi câteva aspecte referitoare la completarea informaţiilor în situaţia
caracterizării regimurilor hidrologice.
Cuvinte cheie: Dunărea, Delta Dunării, zona costieră, istoric, măsurători
20
Rezumate
Secțiunea 2.
Hidrometrie și prelucrarea datelor hidrometrice
21
Rezumate
22
Rezumate
Particularități ale evaporaţiei în Câmpia Română

1 1 2
FLORENTINA-IULIANA STAN , GIANINA NECULAU , LILIANA ZAHARIA ,
2
GABRIELA IOANA-TOROIMAC
1
2
Universitatea din București, Facultatea de Geografie
Componentă majoră a ciclului hidrologic, evaporaţia este un parametru climatic important

care influenţează procesele hidrologice. Ea constituie o variabilă de control utilizată frecvent în
modelarea bilanţului hidrologic la diferite scări spaţiale.
Prezenta lucrare are drept obiectiv evidenţierea particularităţilor evaporaţiei în Câmpia
Română, regiune geografică cu un rol major în economia agricolă a ţării, ceea ce îi conferă
vulnerabilitate ridicată la fenomene de ariditate şi secetă (meteorologică, hidrologică,
pedologică), fenomene direct dependente de evaporaţie. Lucrarea se bazează pe utilizarea
seriilor de date lunare şi anuale (de peste 50 de ani) privind evaporaţia şi principalii parametri
meteorologici, date măsurate la 10 staţii evaporimetrice din arealul Câmpiei Române, situate la
altitudini cuprinse între 30 şi 205 m. Datele au fost supuse analizelor statistice (determinare de
parametri statistici, teste statistice), corelative şi spaţiale (în mediu SIG).
În cuprinsul lucrării sunt evidenţiate caracteristici ale variaţiei temporale şi spaţiale ale
evaporaţiei. Astfel, au fost relevate particularităţi regionale ale valorilor evaporaţiei şi regimului lor
anual, tendinţe liniare în ultima jumătate de secol şi au fost analizate, pe bază de corelaţii simple
şi multiple, relaţiile dintre evaporaţie şi principalii parametri climatici care o influenţează (durata
de strălucire a Soarelui, temperatura aerului, precipitaţiile atmosferice, umiditatea relativă a
aerului şi viteza vântului).
Rezultatele au indicat valori ale evaporaţiei de până la 1000 mm în partea estică a Câmpiei
Române şi de 500 mm în partea nordică, la contactul cu regiunea deluroasă. Distribuţia spaţială
a evaporaţiei este condiţionată de variaţia parametrilor climatici, precum şi de ecartul altimetric al
regiunii. Astfel, la altitudini mai mici de 50 m evaporaţia anuală depăşeşte 900 mm, în timp ce la
peste 200 m valorile sunt mai mici de 550 mm. Aplicarea testului Mann-Kendall pe seriile de
valori anuale şi lunare ale evaporaţiei a permis identificarea de tendinţe liniare cu diferenţe
regionale în ceea ce priveşte sensul (de creştere sau scădere) şi semnificația statistică. S-au
constatat unele tendinţe generale de scădere în vest (la Fântânele, Stolnici, Furculeşti) şi de
creştere în partea estică a Câmpiei Române (la Jirlău, Oancea, Căldăruşani).
Cuvinte cheie: evaporaţie, variaţie spaţială, variaţie temporală, tendinţe liniare, Câmpia Română
Calcularea cheilor limnimetrice prin funcții spline

ADRIAN APOSTOL, ADRIAN PURDEL
Interpolările se folosesc în practica uzuală pentru a afla valorile unor puncte în interiorul
unui interval, prin predefinirea unor funcții de aproximare în interiorul acelui interval, sau a găsi
parametrii unor funcții predefinite care să treacă printr-un set de puncte, impunând ca funcțiile
respective să treacă prin nodurile de interpolare (setul de puncte în care se dorește a fi făcută
interpolarea). De regulă aceste funcții pot fi polinoame algebrice sau trigonometrice în cazul
interpolărilor cu polinoame Cebâșev, combinații de funcții putere sau/și exponențiale, sau
polinoame și funcții speciale.
Interpolarea spline presupune a găsi un set de funcții, de regulă funcții liniare, parabolice
sau cubice care sunt definite pe un interval, iar racordul lor pe capete de intervale se face prin
impunerea ca aceste funcții să fie continue pe punct, să fie netede și să nu prezinte inflexiuni
23
Rezumate
ceea ce presupune că derivatele lor de ordin unu sau doi la stânga și la dreapta pe punct să fie
continue.
Având în vedere că cheia limnimetrică este o curbă netedă și cu creștere continuă (tot
ansamblu de funcții spline care definesc curba generală trebuie să fie monotone), impune condiții
suplimentare asupra monotoniei curbelor în interval și asupra punctelor de inflexiune în interval.
Dacă derivata întâi este pozitivă pe un interval și dacă intervalul pe care operează funcția
spline este inclus în intervalul cu variație pozitivă al primei derivate, atunci funcția spline în acel
interval este monoton crescătoare.
Dacă derivata a doua a funcției spline în intervalul de definiție a funcției nu are schimbare
de semn atunci funcția spline pe interval nu prezintă puncte de inflexiune, adică derivata a doua
a funcției spline nu are rădăcini în interiorul intervalului pe care operează.
Cuvinte cheie: Spline, parabolic, cubic.
Aplicații informatice în domeniul hidrometriei actualizate/realizate în anul 2015

ION PAȘOI, RUTH PERJU
În cursul anului 2015 au fost realizate/reactualizate un număr de 5 aplicații informatice în

domeniul hidrometriei pentru prelucrarea datelor hidrometrice și editarea de capitole din studiul
hidrometric anual la stațiile hidrometrice pe râu.
Aplicațiile informatice au fost realizate în Excel, multe dintre ele fiind finalizate în anii
anteriori. În lucrarea de față se prezintă următoarele aplicații informatice:
 RECONDA – aplicație informatică ce permite calculul debitelor medii lunare și anuale de
apă în regim reconstituit de curgere la nivelul unui bazin hidrografic; ea are ca date de intrare
debitele de apă în regim amenajat de curgere și debitele de apă înregistrate la factorii de
presiune. Metoda aplicată este metoda “Bilanțului hidric”.
 CHELIM 015 – aplicația informatică reunește două aplicații informatice realizate în anii
anteriori (CHELIM – exprimarea analitică a cheilor limnimetrice prin polinoame de ordinul 2 și
CHELIM_H – calculul debitelor de apă prin metoda „pantă - secțiune”). În forma actuală, aplicația
informatică permite: exprimarea analitică a cheilor limnimetrice prin polinoame de ordinul 2,
extrapolarea cheilor limnimetrice cu ajutorul calculelor hidraulice, calculul nivelurilor
corespondente unor debite cu diferite probabilități de depășire (calcul utilizat în studii de
inundabilitate).
 VALMED – aplicație informatică care realizează tabelar și grafic analiza de bilanț – debite
medii lunare și anuale de apă în noduri de bilanț hidric.
 PRELUCRĂRI IARNĂ – Aplicație informatică care permite calculul cu ajutorul PC-ului a
debitelor medii zilnice de apă în perioada de iarna prin metoda „Ki” și reprezentarea grafică a
funcțiilor aferente.
 HIDROMET – Aplicația informatică permite calculul fișelor cu valori medii și caracteristice
de niveluri și debite de apă și editarea tabelelor și graficelor aferente. Calculul se realizează atât
pentru stațiile hidrometrice dotate numai cu mire hidrometrice cât și pentru cele la care există
stații automate. Aplicația permite și selectarea, pe bază de analize de eroare, a nivelurilor care
se iau în considerare în cazul existentei stațiilor automate. Calculul debitelor de apă se
realizează prin următoarele metode: calculul cu ajutorul cheilor limnimetrice, calculul prin
interpolare, introducerea debitelor pentru perioada de iarna din aplicația informatica
PRELUCRĂRI IARNĂ, prelucrarea debitelor de apă din perioada de iarnă prin metoda tăierilor de
nivel.
Cuvinte cheie: hidrometrie, aplicații informatice
24
Rezumate
Hidrometria scurgerii lichide la microscară - rezultate preliminarii

GABRIEL MINEA, MARY-JEANNE ADLER
Obiectivul acestei lucrări l-a reprezentat verificarea acurateței valorilor măsurate de

instrumente hidrometrice instalate într-un rezervor calibrat cu fantă şi calea de determinare a
elementelor scurgerii lichide.
Hidrometria scurgerilor lichide pe parcelele experimentale (de scurgere şi de bilanț) ale
Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, se bazează pe măsurarea şi
înregistrarea continuă a variațiilor de nivel, cu diverse instrumente hidrometrice. Prelucrarea
hidrologică a nivelurilor în vederea determinării ratelor aferente scurgerii lichide şi a celorlalte
elemente hidrologice (volum, strat, debit maxim specific, coeficient de scurgere), se realizează cu
aplicația informatică „ParExp v1”.
În vederea stabilirii acurateței aparaturii hidrometrice s-au realizat 2 campanii de
experimentări în teren, ce au constat în pomparea unor volume de apă cu debite la intensitate
constantă (Q1=0,15 l/s; … Q4=0,6 l/s…), într-un rezervor cu fantă (V=0,38 m3). Aparatura
hidrometrică s-a bazat pe principiul plutitorului (un limnigraf mecanic, tip Valdai şi un limnigraf
electronic, tip SE-200, acuratețe ± 0,003%, marca OTT), iar unul pe tehnologia senzorului de
presiune (doi senzori de presiune U20L-04; unul cufundat în apă şi altul suspendat în aer pentru
înregistrarea presiunii barometrice, în vederea unei compensații precise; acuratețe ± 0,2%,
marca HOBO). Seriile de niveluri – Δh (mm), au fost prelucrate cu aplicația informatică „ParExp
v1”, de calcul a elementelor hidrologice specifice scurgerii lichide de pe parcele experimentale.
Rezultatele obținute în privința măsurătorilor şi înregistrărilor de nivel (Δhînregistrat), au
evidențiat o bună acuratețe în cazul nivelurilor specifice acumulării apei în tanc (scurgere
volumetrică). Pentru scurgerea prin fanta deversoare a tancului (45°), la toate dispozitivele
hidrometrice s-au constat erori instrumentale remarcate la nivelurile maxime. În ceea ce privește
ecartul dintre niveluri (Δhmăsurat şi Δhînregistrat), s-au constatat erori negative (-13…-10%).
Din prelucrarea hidrologică a seriilor de niveluri cu aplicația informatică „ParExp v1”, s-a
remarcat că debitele măsurate (Qmăs), respectiv volumele acestora, în cazul scurgerii volumetrice
au o precizie satisfăcătoare. În cazul debitelor deversate (Qdev), s-au sesizat neconcordanțe, atât
la racordul cu debitele volumetrice (Qvol), cât şi în cazul valorilor debitelor deversate.
În concluzie, acuratețea instrumentelor hidrometrice testate într-un rezervor cu fantă
deversoare, datorită hidrodinamicii (scurgere laminară - turbulentă), necesită „curbă de corecție”.
În cazul hidrografului Q=f(T), construit cu aplicația „ParExp v1”, se impune renunțarea la valorile
debitelor intervalului dintre racordul Qvol cu Qmax dev şi unirea Qvol cu Qmax dev.
Cuvinte cheie: limnigraf, senzor de presiune, acuratețe, nivel, debit.
25
Rezumate
26
Rezumate
Secțiunea 3.
27
Rezumate
28
Rezumate
Metodă practică de determinare a hidrografului prognozat utilizând sistemul de

estimare a riscului de producere a viiturilor rapide şi modelarea hidrologică
CLAUDIU PRICOP, TUDOR BLIDARU, ISABELA BĂLAN, EUGEN CRĂCIUN, IRINA DURBACA
Administraţia Bazinală de Apă Prut-Bârlad
Sistemul de Estimare a Riscului de Producere a Viiturilor Rapide (ROFFG – Romanian

Flash Flood Guidance System) oferă o estimare de tip prognoză pe intervale de timp a
cantităţilor de precipitaţii care pot determina producerea de inundaţii.
Lucrarea propune o metodă originală de evaluare rapidă a evenimentelor hidrologice
semnificative pentru viiturile prognozate în cadrul Sistemului de Estimare a Riscului de
Producere a Viiturilor Rapide (ROFFG) utilizând date G.I.S. şi modelarea matematică a
procesului ploaie-scurgere cu ajutorul softului MIKE 11 RR – UHM (metoda hidrografului unitar).
Rezultatul procedurii propuse este un hidrograf de debit calculat în secţiunea de control,
rezultat în urma simulării răspunsului bazinului hidrografic la o ploaie căzută pe suprafaţa
acestuia.
Cuvinte cheie: ROFFG, modelare hidrologică, hidrograf prognozat, GIS.
Coeficienţii maximi de scurgere care se pot înregistra în bazine hidrografice mici.

Folosirea acestora pentru estimarea unor debite excepţionale în astfel de bazine.
POMPILIU MIŢĂ, MARIUS MĂTREAŢĂ, SIMONA MĂTREAŢĂ
Lucrarea a avut de la început în vedere ca prin intermediul coeficientului de scurgere

maxim, αmax, să poată fi estimate valori excepţionale ale debitului maxim, Qmax(m3/s), care se pot
înregistra în bazine hidrografice mici. O astfel de estimare devine posibilă prin aplicarea
metodelor genetice de calcul a Qmax în bazine mici, unde α este componenta de bază în structura
acestor metode, alături de intensitatea ploii.
O ipoteză în definirea unor valori excepţionale ale α care să facă posibilă determinarea
unor valori excepţionale ale debitului a fost considerată în cazul probabilităţii de 0.5% şi 0.3%.
Modul de determinare a unor valori de probabilitate rară, cum sunt acelea de 0.5% şi 0.3%,
s-a realizat prin construirea unor „unde sintetice” corespunzătoare acestor probabilităţi.
S-au numit sintetice pentru că s-au construit prin folosirea relaţiilor de sinteză ale
elementelor undelor de viitură: timp de creştere, timp total, coeficient de formă, debit maxim în
funcţie de factorii care le generează: durata nucleului ploii - tN(min), cantitatea de ploaie asociată
nucleului ploii - pN(mm), durata totală a ploii - Tp(min), cantitatea totală de ploaie – P(mm).
În cadrul acestor relaţii de sinteză, pentru determinarea elementelor undelor de viitură de
probabilitate de 0.5% şi 0.3% s-au folosit valori ale pN şi P obţinute prin intermediul coeficienţilor
de trecere de la probabilitatea de 1% la probabilitatea de 0.5% şi 0.3%, adoptaţi din lucrările lui
Kriţki şi Menkel în cazul Qmax. Aplicarea acestor valori ale α la determinarea Qmax excepţionale
prin metode genetice de calcul s-a făcut prin două metode.
O prima metodă constă în medierea valorilor α corespunzătoare fiecărei unităţi de
suprafaţă omogene din punct de vedere al factorilor fizico-geografici ţinând seama de mărimea
suprafeţei acesteia.
Cea de-a doua metodă foloseşte un model cu rezoluţia de 1km2. În acest caz se determină
pentru fiecare suprafaţă de 1km2 valoarea α corespunzătoare caracteristicilor fizico-geografice
ale celulei respective, putându-se determina apoi, valoarea medie a coeficientului de scurgere
pentru orice suprafaţă bazinală.
29
Rezumate
În final se consideră ca valorile α obţinute prin metoda prezentată pot fi utile la estimarea
debitelor maxime excepţionale prin folosirea metodei genetice de calcul a Qmax la bazine mici.
Cuvinte cheie: bazine hidrografice mici, coeficient de curgere maxim, debite maxime
excepţionale
Modelarea hidraulică a debitelor lichide pe fluviul Dunărea

CONSTANTIN MAGETZ, MARIUS MĂTREAȚĂ, MARY-JEANNE ADLER
Rezultatul proiectului Danube WATER este implementarea unui sistem integrat

transfrontalier, care va spori capacitatea de cooperare și de control în ceea ce privește
monitorizarea calității factorilor de mediu asupra răspunsului României și Bulgariei în situații de
urgență (secete, inundații, poluări, contaminări).
De asemenea, în cadrul proiectului au fost construite un sistem informații comun ce
funcționează în timp real, un program de schimb de date și baze de date comune, care cuprinde
proiectarea și implementarea interfeței cu sistemul DESWAT, punerea în aplicare a fluxului de
date și un sistem de prognoză operațional în timp real, proiectarea și punerea în aplicare a
interfeței pentru diseminarea produselor de prognoză.
Platforma Delft-FEWS este un sistem ce are capacitatea de integrare a modelelor de
prognoză, pentru a construi un sistem operațional de prognoză și avertizarea hidrologică.
Modelele implementate în platforma sunt:
 o nouă versiune a modelului hidrologic Danubius, dezvoltat în cadrul proiectului de către
INHGA;
 modelul hidraulic MIKE11, care include modulul advecție-dispersie;
 modelul hidraulic HEC-RAS, pentru o prognoză detaliată a nivelului apei și debitelor
Dunării, pe sectorul Gruia – Chiciu Călărași, pentru perioadele în care au loc evenimente
hidrologice extreme.
USACE HEC-RAS (United States Army Corps of Engineers, Hydrologic Engineering
Center - River Analysis System) este un model hidraulic unidimensional creat cu scopul de a
calcula parametrii hidraulici de curgere (în regim permanent și nepermanent) pe un anumit sector
de râu.
Calculele pentru regimul permanent s-au efectuat în funcție de regimul de curgere din
sectorul respectiv astfel:
• dacă regimul de curgere este supracritic sau subcritic determinarea parametrilor curgerii
este realizată cu ecuația mișcării gradual variate (ecuația lui Bernoulli);
• dacă nivelul suprafeței libere trece prin adâncimea critică, mișcarea nu mai este gradual
variată și ecuația lui Bernoulli nu mai poate fi aplicată. In acest caz este folosită legea
conservării impulsului (ecuația de moment).
Calculele pentru regimul nepermanent sunt bazate pe ecuațiile mișcării nepermanente 1D
gradual variate în albii artificiale sau naturale, ecuațiile Saint-Venant, ce sunt alcătuite din ecuația
Bernoulli și ecuația de continuitate.
A fost luat în considerare aportul lateral al râurilor Jiu, Olt și Argeș din România și râurile
Ogosta, Iskar, Yantra, Osam, Vit şi Rusenski Lom din Bulgaria.
Perioada simulată a fost anul 2012, de la 1 ianuarie până la 31 decembrie, pentru a verifica
stabilitatea modelului pe un set de valori mai cuprinzător. Verificarea celor două seturi de date,
cel măsurat cu cel simulat, s-a efectuat cu ajutorul datelor disponibile de la stațiile hidrologice de
pe sectorul Gruia – Chiciu Călărași.
Cuvinte cheie: modelare hidraulică, HEC-RAS, Dunăre
30
Rezumate
Inundarea zonelor de coastă ale lumii în contextul schimbărilor climatice

şi activităţilor umane actuale
REMUS PRĂVĂLIE
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Geografie
Ridicarea alarmantă a nivelului oceanului planetar, de cca 3 mm / an în ultimele două

decenii (pe fondul încălzirii climatice globale), exercită în prezent o presiune foarte mare asupra
zonelor de coastă (sub 1 m deasupra nivelului mării), unde se estimează că actual trăiesc
aproximativ 150 de milioane de oameni. Situaţia este şi mai complicată având în vedere faptul că
cercetări actuale apreciază că zonele costiere, în special arealele deltaice, se scufundă în
prezent mult mai rapid în comparaţie cu rata de creştere a nivelului oceanului planetar. Acest
aspect se datorează presiunilor adiţionale exercitate de activităţile antropice, care au determinat
o scufundare accelerată mai ales regiunilor deltaice, fie prin compactarea sedimentelor ca
urmare a extragerii resurselor naturale, fie prin blocarea aportului de sedimente din zona
continentală, în urma construirii unor mari amenajări hidrotehnice în amonte. Studiul de faţă
încearcă să evalueze situaţia actuală a zonelor costiere ale lumii vulnerabile la scufundare,
tratând pe larg atât problematica cauzelor şi efectelor, cât şi posibilele soluţii viabile de atenuare
a acestei probleme globale de mediu. Abordarea de faţă este una de tip review, aceasta fiind
fundamentată prin consultarea unei bibliografii selective de specialitate, bazată pe cercetările
importante efectuate cu precădere în ultimul deceniu în această direcţie.
Cuvinte cheie: zone de coastă, inundare, nivel ocean planetar, ridicare, activităţi antropice.
Propagarea debitelor pe Dunăre sectorul aval Porțile de Fier

folosind ecuația undei cinematice
Modelul de prognoză pe Dunăre are ca fundament ecuația de continuitate scrisă în curent

unidimensional, fizic reprezintă propagarea unei unde cinematice ce depinde de viteza de
propagare a debitelor și de debitele afluente în sectorul de calcul.
Ecuația cu derivate parțiale a acestui tip de undă se mulează fizic pe fenomenologia
propagării, deoarece propagarea poate fi considerată o advecție de masă ce intră sau iese din
sistem (sectorul de râu).
Condiția la limită (amonte), reprezintă intrarea în sector (hidrograful afluent), iar matematic
este o condiție de tip Cauchy.
Ieșirea din aval este un rezultat al aplicării unei ecuații în diferențe finite, având ca schemă
de discretizare pentru variabila spațiu diferența înapoi, iar pentru variabila timp diferența înainte.
Racordul între sectoare se face considerând intrarea într-un sector ieșirea din sectorul
anterior.
Pentru secțiunile unde se face prognoza, se folosește debitul real înregistrat la momentul
de diagnoză, iar debitele ce survin în simularea propagării undei din sectorul precedent sunt
considerate distribuție de input în noul sector de calcul.
Intervalul de variație între debitul real de intrare în sector pentru secțiunea de prognoză și
debitul pentru prima zi se face ajustând ecuația de condiție inițială printr-o interpolare liniară de
tip spline ce depinde de panta dată de variația debitelor pe faza de diagnoză și debitul din prima
zi de prognoză.
O constatare rezultată din aplicarea acestui tip de diferențe pentru unda cinematică este că
aplatizarea pe domeniul de discretizare este foarte mică la marginea domeniului în sensul de
propagare a undei, deoarece mărimea modului numărului complex din condiția de convergență
31
Rezumate
Cauchy-Fridrich-Levy tinde către unu.

Datorită acestui lucru se introduce o funcție de aplatizare pe întreg operatorul cu diferențe
finite care produce o corecție a aplatizării, ceea ce fizic reprezintă echivalentul atenuării pe
sectorul de râu și în plus condiția de calibrare fină pe sector care leagă debitul defluent cu
eroarea de calcul.
Viteza de propagare a undei cinematice este exprimată ca raportul dintre lungimea
sectorului și timpul de propagare pe sector, dar acest timp de propagare este exprimat ca funcție
polinomială ce depinde de debitul de intrare în sector, astfel obținând legea de variație a vitezei
undei pe sector.
Cuvinte cheie: undă cinematică, diferențe finite.
Perioade secetoase și umede evidenţiate pe baza indicilor

SFI (Standardized Flow Index) şi SGI (Standardized Groundwater Index)
în bazinul hidrografic Crişul Alb
SILVIA CHELCEA, DOINA DRĂGUŞIN, LĂCRĂMIOARA COARNĂ, ADRIAN ALEXANDRU ALDEA
Lucrarea prezintă o analiză a perioadelor secetoase și umede din punct de vedere

hidrologic și hidrogeologic, din bazinul hidrografic al râului Crișul Alb. Aceste perioade au fost
identificate pe baza a doi indici, indicele standardizat al debitului/scurgerii (SFI) și indicele
standardizat al nivelului apei subterane (SGI), folosind aceeași procedură de calcul ca în cazul
indicelui standardizat de precipitaţii (SPI). Ȋn cazul indicelui SFI s-au utilizat seriile de debite
medii lunare, în regim natural, de la staţii hidrometrice din bazin, iar în cazul indicelui SGI s-au
utilizat seriile de niveluri hidrostatice măsurate în forajele care monitorizează acviferul freatic
extins în bazinul studiat. Metodologia pe care se bazează cei doi indici urmăreşte cuantificarea
deficitului şi excesului de resursă de apă pe diferite intervale de timp: 1, 3, 6, 9, 12 și 24 de luni.
Variabilitatea mare în evoluţia indicilor SFI și SGI și relaţiile de schimb între apele de
suprafaţă și acviferul freatic sunt datorate varietăţii condiţiilor geomorfologice şi geologice
caracteristice bazinului hidrografic al Crişului Alb ce determină condiţii hidrologice şi
hidrogeologice variate. De asemenea, pentru a pune în evidenţă variabilitatea scurgerii apelor de
suprafaţă și subterane, se prezintă evoluţiile temporale ale anomaliilor standardizate de debite
medii lichide și, respectiv, de niveluri hidrostatice. Anomaliile negative/pozitive indică anii cu
deficit/exces de resursă de apă, din punct de vedere hidrologic și hidrogeologic.
Cuvinte cheie: perioade secetoase/umede, ape de suprafaţă, acvifer freatic, indicele
standardizat al debitului/scurgerii (SFI), indicele standardizat al nivelului apei subterane (SGI),
anomalii standardizate.
Caracteristici ale scurgerii apelor de suprafaţă şi subterane din Câmpia Olteniei,

în condiţii de secetă
SILVIA CHELCEA, DOINA DRĂGUŞIN, LĂCRĂMIOARA COARNĂ
Caracteristicile scurgerii minime a râurilor au fost utilizate tot mai mult în ultimii ani, având
în vedere perioadele secetoase prelungite și implicit cerinţa crescută pentru resursa de apă.
Informaţiile privind caracteristicile scurgerii minime oferă valori “prag” pentru diferite activităţi care
depind de apă şi sunt necesare pentru diferite aspecte ale managementului acestei resurse.
În vederea determinării acestor caracteristici pe râuri din Câmpia Olteniei, au fost aplicate
32
Rezumate
metode și indici ai scurgerii minime, analizate în “Manual of Low - flow Estimation and Prediction”
(2008), elaborat de Organizaţia Meteorologică Mondială. Pachetul de aplicaţii lfstat şi
RcmdrPlugin.lfstat, dezvoltat pentru a analiza seriile de timp ale debitelor medii zilnice, a permis
un calcul rapid și standardizat al indicilor scurgerii minime: BFI - coeficientul/indicele scurgerii de
bază; Q95, Q90, Q70 – percentilele de 95, 90 şi 70; AM7 – debitul mediu zilnic cu durata 7 zile
minim anual; MAM1, MAM7, MAM10 și MAM30 – debitul mediu zilnic cu durate de 1, 7, 10 și 30
zile minim multianual; C - constanta de recesie din analiza recesiei.
În Câmpia Olteniei relaţiile dintre apele subterane şi cele de suprafaţă sunt permanente şi
au o dinamică activă în perioadele de alimentare din precipitaţii. Relaţiile de schimb între
acviferul freatic şi apele de suprafaţă au fost puse în evidenţă prin studierea variaţiei în timp a
adâncimii medii lunare a nivelurilor apei subterane si variaţia debitelor medii lunare la staţiile
hidrometrice din aval şi corelaţia dintre cele două variabile studiate. Interpretarea cu ajutorul
graficelor şi a hărţilor de distribuţie spaţială a indicelui de secetă Palfai (PaDI) evidenţiază
aspecte extreme, de la secetă severă, în anul 1993, până la lipsa manifestării acestui fenomen,
în anul 2010.
Cuvinte cheie: indici ai scurgerii minime, indicele scurgerii de bază, minima anuală din 7 zile,
recesie, indicele de secetă Palfai (PaDI).
Determinarea componentelor sintetice corespunzătoare viiturilor de calcul cu

diferite probabilităţi de depăşire, în regim natural, în bazinul hidrografic Jijia
RODICA DINU, GABRIEL NEDELCU, MIHAELA GRIGORE, CIPRIAN CORBUŞ
Lucrarea prezintă rezultatele obţinute în cadrul proiectului e-LAC („Pro-active operation of

cascade reservoirs in extreme conditions (floods and droughts) using comprehensive decision
support systems (CDSS). Case study: Jijia catchment”) referitoare la determinarea
componentelor sintetice definite ca fiind viiturile de calcul produse pe afluenţi, prin compunerea şi
propagarea cărora se obţin, într-o secţiune a bazinului hidrografic, viiturile de calcul cu diferite
probabilităţi de depăşire, în regim natural.
Forma componentelor sintetice se determină pe baza elementelor caracteristice ale
acestora şi anume: debitul maxim, timpul de creştere, durata totală şi coeficientul de formă al
viiturii. Calculul acestora s-a efectuat pe baza datelor directe de la staţiile hidrometrice (debite
maxime anuale, duratele viiturilor şi coeficienţii de formă) în urma prelucrării cărora s-au obţinut
elementele caracteristice ale viiturilor sintetice. Cu ajutorul acestora s-au realizat relaţii zonale
care exprimă legătura dintre elementele menţionate şi caracteristicile morfometrice ale bazinelor
(suprafaţa, altitudinea medie, lungimea râului).
Pe baza acestor relaţii s-au determinat valorile caracteristice ale viiturilor sintetice şi pentru
bazinele nemonitorizate hidrometric.
Coeficienţii de formă ai viiturilor pentru bazinele hidrografice necontrolate hidrometric s-au
determinat prin analogie cu cei ai bazinelor hidrografice controlate hidrometric. Verificarea
corectitudinii alegerii acestora s-a făcut pe baza analizei relaţiei dintre stratul scurs şi suprafaţa
bazinului de recepţie.
Aplicaţia prezentată în lucrare se referă la determinarea componentelor sintetice
corespunzătoare viiturilor de calcul cu diferite probabilităţi de depăşire, în regim natural, în
bazinul hidrografic Jijia, utilizând pachetul de programe RAZVAN. Acest pachet de programe
permite atât trasarea automată a formei componentelor sintetice cât şi compunerea acestora şi
propagarea pe diferite sectoare de râu, obţinându-se în secţiunea de calcul viitura sintetică cu
debitul maxim de probabilitate de depăşire dată.
Cuvinte cheie: viitură de calcul, debit maxim, timp de creştere, durată totală, coeficient de formă,
strat scurs, probabilitate de depăşire, relaţie zonală, bazinul hidrografic Jijia
33
Rezumate
Utilizarea modelului hidrologic cu parametrii concentraţi CONSUL la simularea

scurgerii în bazinul hidrografic Crişul Alb
RODICA-PAULA MIC, CIPRIAN CORBUŞ, MARIUS MĂTREAŢĂ
Lucrarea prezintă rezultatele obţinute în cadrul proiectului CLIMHYDEX (“Changes in

climate extremes and associated impact in hydrological events in Romania”) referitoare la
simularea scurgerii în bazinul hidrografic Crişul Alb cu ajutorul modelului hidrologic cu parametrii
concentraţi CONSUL, utilizând ca date de intrare seriile de precipitaţii şi temperaturi determinate
din valorile măsurate la staţiile meteorologice din bazin.
Modelul CONSUL calculează hidrografele debitelor pe subbazine, propagarea şi
compunerea acestora pe râul principal şi pe afluenţi precum şi atenuarea prin lacuri de
acumulare, conform reprezentări schematice (modelarea fiziografică) a modului în care curg şi se
adună apele într-un bazin hidrografic. În urma modelării fiziografice au rezultat pentru bazinul
hidrografic Crişul Alb 42 de subbazine şi 19 de sectoare de râu stabilite în funcţie de poziţia
afluenţilor consideraţi, a staţiilor hidrometrice şi a acumulărilor care influenţează scurgerea: Tauţ
de pe râul Cigher (afluent de stânga al râului Crişul Alb) şi Chier de pe râul Valea Mare (afluent
de stânga al râului Cigher).
Pentru utilizarea modelului CONSUL la simularea scurgerii în bazinul hidrografic Crişul Alb
s-au efectuat, în prealabil, operațiile de calibrare şi validare a parametrilor modelului.
Calculul valorilor medii de precipitaţii şi temperatura aerului (datele de intrare în modelul
hidrologic) pentru fiecare subbazin hidrografic s-a realizat utilizând un program de procesare a
datelor meteorologice din nodurile grilei rectangulare aferentă bazinului hidrografic Crişul Alb,
medierea realizându-se ca valori ponderate în funcţie de reprezentativitatea acestor noduri
pentru fiecare subbazin hidrografic analizat.
În etapa de calibrare pentru determinarea valorilor iniţiale ale parametrilor modelului
CONSUL s-au utilizat relaţii de generalizare a acestor parametri în funcţie de caracteristicile
morfometrice ale bazinului hidrografic (suprafaţă, pantă) sau ale sectorului de râu (lungime,
pantă). Calibrarea parametrilor modelului s-a efectuat prin simularea scurgerii din perioada
1975-2010, urmărindu-se reconstituirea cât mai bună atât a evenimentelor ploaie-scurgere
(viiturilor) cât şi a scurgerii din perioadele cu ape medii şi mici.
În finalul lucrării se prezintă rezultatele simulării scurgerii cu modelul CONSUL în bazinul
hidrografic Crişul Alb şi se formulează câteva concluzii rezultate în urma aplicării modelului.
Cuvinte cheie: model hidrologic, model cu parametri concentraţi, calibrare, simularea scurgerii,
bazinul hidrografic Crişul Alb
Programul PROGRESS 2.0 pentru prognoza propagării scurgerii

CIPRIAN CORBUŞ
Programul PROGRESS 2.0 permite prognozarea debitelor şi nivelurilor apei pe o perioadă

de maxim 15 zile, cu pas de timp de calcul cuprins între o oră şi 24 de ore, în diferite secţiuni ale
unui sector de râu.
Programul are la bază modelul hidrologic Danubius care este format dintr-un model de
simulare a propagării scurgerii şi o procedură de reactualizare a debitelor simulate. Modelul de
simulare a propagării scurgerii apei pe sectoare de râu este un model neliniar obţinut în urma
aplicării teoriei sistemelor la studiul procesului de propagare. Pentru utilizarea în timp real a
34
Rezumate
modelului de simulare s-a introdus o procedură de corectare a debitelor simulate pe întregul

interval de prognoză, care se aplică în mod diferit pentru ramura de creştere şi descreştere a
hidrografului de debite şi care ţine seama de erorile dintre hidrograful simulat şi cel înregistrat
până în momentul elaborării prognozei, precum şi de raportul pantelor acestor hidrografe.
Programul PROGRESS 2.0 are patru module principale: modului de gestiune a datelor de
intrare fixe; modului de gestiune a datelor de intrare variabile, modulul de calcul şi modulul de
vizualizare a rezultatelor.
Primul modul gestionează fişierele cu date de intrare referitoare la caracteristicile
sectoarelor de râu şi la cheile limnimetrice de la staţiile hidrometrice considerate. Al doilea modul
permite încărcarea fişierului cu valorile de niveluri sau debite, măsurate pe perioada cu
măsurători sau prognozate pe perioada de prognoză următoare, la toate staţiile hidrometrice
aferente aplicaţiei. Modulul de calcul lansează în execuţie modelul hidrologic de prognoză având
ca date de intrare valorile încărcate în al doilea modul. Rezultatele obţinute sunt vizualizate cu
modulul corespunzător.
Pentru modulele de gestionare a datelor de intrare au fost proiectate şi create interfeţe
specializate care sunt uşor de utilizat datorită interfeţei Windows. Printre alte avantaje ale
utilizării programului PROGRESS 2.0 se pot enumera: posibilitatea de export a datelor de intrare
şi a rezultatelor în aplicaţiile Notepad şi Excel; prezentarea grafică sugestivă care ajută la luarea
rapidă a deciziilor în diferite etape de utilizare a programului; posibilitatea de export a graficelor
într-un program specializat de grafică; portabilitatea programului, creat pe platforma .NET
Framework, pe oricare sistem de operare pe care această platformă este instalată.
Cuvinte cheie: program de calcul, interfaţă Windows, propagare, prognoză hidrologică, model
hidrologic, procedură de reactualizare
Metodologie de estimare a echivalentului în apă al stratului de zăpadă,

utilizând o abordare tip fuziune de date (date simulate, observaţii la staţii
şi produse satelitare) – Proiectul SNOWBALL
MARIUS MĂTREAŢĂ, SIMONA MĂTREAŢĂ
Proiectul SNOWBALL „Integrarea datelor de teledetecţie, din modelare şi in-situ pentru

evaluarea parametrilor stratului de zăpadă şi a hazardelor asociate în perspectiva schimbărilor
climatice” care se derulează în cadrul Mecanismul Financiar EEA 2009-2014, are ca tematică
principală monitorizarea zăpezii cu ajutorul datelor satelitare şi in-situ, pentru evaluarea
resurselor de apă, a apei rezultate din topirea zăpezii şi a hazardelor implicate de avalanșe, în
contextul schimbărilor climatice.
Unul dintre obiectivele principale în cadrul acestui proiect îl reprezintă implementarea la
nivel naţional a unei metodologii de generare zilnică, în perioada cu strat de zăpadă, a unui
produs în format grid la o rezoluţie spaţială de 1 km cu estimarea echivalentului în apă din stratul
de zăpadă, utilizând o abordare tip fuziune de date, folosind ca date de intrare simulări obţinute
cu modele distribuite de simulare a evoluţiei stratului de zăpadă, observaţii de la staţii şi produse
satelitare specifice.
În cadrul metodologiei, diferitele tipuri de date şi informaţii sunt analizate comparativ,
utilizând o serie de algoritmi de cros-validare automată, apoi de estimare a echivalentului în apă
al stratului de zăpadă, în format grid la rezoluţia de 1 km, prin parcurgerea unor etape succesive
de interpolare şi ajustare funcţie de gradul de incertitudine asociat diferitelor tipuri de date.
Pentru realizarea modelării evoluţiei stratului de zăpadă este în curs de implementare un
model multi-strat, ca o îmbunătăţire a modului de zăpadă din cadrul modelului hidrologic cu
parametrii distribuiţi NOAH-R, utilizat în prezent. Aceasta abordare multistrat va îmbunătăţi în
mod semnificativ simulările distribuite ale modelului în privinţa evoluţiei SWE, iar abordarea
35
Rezumate
multi-strat va permite de asemenea investigarea beneficiilor utilizării produselor satelitare pentru

parametrii suprafeţei stratului de zăpadă în metodologia de fuziune a datelor şi testarea
implementării unor algoritmi de complexitate ridicată pentru ajustarea simulărilor realizate de
către model.
Este de aşteptat ca utilizarea noilor produse operative de estimare a echivalentului în apă
din stratul de zăpadă, în vederea ajustării parametrilor de stare asociaţi stratului de zăpadă în
principalele modele de prognoză din cadrul Sistemul Naţional de Prognoză şi Avertizare
Hidrologică, să contribuie semnificativ la îmbunătăţirea performanţelor modelelor de prognoză
hidrologică, în perioadele cu strat de zăpadă.
Cuvinte cheie: echivalent în apă, strat zăpadă, fuziune de date, produse satelitare
Analiză comparativă între precipitațiile înregistrate de stațiile hidrometrice

și cele estimate pe baza informațiilor radar
ANDREEA-VIOLETA MANOLACHE, ANDREEA MIHALCEA, ROMULUS COSTACHE
În studiul de față s-a urmărit realizarea unei analize comparative între cantitățile de
precipitații zilnice înregistrate la stațiile hidrometrice din rețeaua hidrologică națională și
estimările de precipitații înregistrate realizate pe baza datelor radar, în special în cazul
evenimentelor caracterizate prin precipitații torențiale. Prin intermediul acestei analize se
încearcă o primă estimare a gradului de incertitudine asociat estimărilor de precipitații
înregistrate realizate pe baza datelor radar cu scopul de a îmbunătăți acuratețea prognozelor și
în același timp a atenționărilor/avertizărilor hidrologice de fenomene imediate, acestea bazându-
se în mare măsură pe produsele radar.
În vederea realizării acestei analize, s-au folosit date înregistrate pe perioada de vară 2015
(iunie, iulie, respectiv august) în care evenimentele de ploi torențiale au fost relativ frecvente.
Astfel, au fost analizate valorile coeficienților de ajustare a datelor provenite de la radar,
raportând valoarea precipitațiilor înregistrate la stații la valoarea înregistrată de radar. Atât datele
radar cât și cele provenite de la stațiile hidrometrice în vederea prelucrării au fost introduse în
programul Microsoft Excel, rezultatele obținute fiind mai departe analizate spațial în mediul GIS.
În vederea analizei spațiale a datelor s-a recurs la crearea în softul ArcGIS 10.3.1, a unei rețele
de celule cu dimensiunea de 0,5º latitudine și un grad longitudine, în format poligon. În
continuare au fost generate, pe baza rețelei de celule, următoarele produse: ecartul valorilor
coeficientului de ajustare pe fiecare celulă și mediana valorilor coeficientului de ajustare pe
fiecare celulă.
În ceea ce privește comparația realizată între datele provenite de la stațiile hidrometrice și
cele afișate de radarul național, se poate constata cu ușurință faptul că în cele mai multe cazuri
datele oferite de radar au fost subestimate (în special partea de sud a țării), sau supraestimate
(zona Moldovei). Există zone restrânse în care valorile datelor oferite de radar sunt aproximativ
egale cu cele înregistrate la stații, în special zonele din apropierea arealelor în care sunt
amplasate radarele individuale (exceptând radarul individual de la Craiova, în cazul căruia
valorile sunt în majoritatea situațiilor subestimate).
Cuvinte cheie: precipitații, radar, stație, național, analiză
36
Rezumate
Estimarea cerinţelor de apă ale folosinţelor utilizatoare de apă din bazinul

hidrografic Crișul Alb pentru orizonturile de timp 2021 și 2050
TEREZA ALINA GEORGESCU, RAMONA DUMITRACHE
Lucrarea de față prezintă o parte din activitatea efectuată în cadrul proiectului CLIMHIDEX
(“Changes in climate extremes and associated impact in hydrological events in Romania”) proiect
la care Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor este unul dintre partenerii.
Analiza efectuată are drept scop realizarea prognozei cerințelor de apă ale principalelor
folosinţe din bazinul hidrografic Crișul Alb pentru orizonturile de timp 2021 și 2050. Prognoza
cerințelor de apă s-a realizat folosind procedurile statistice prin prelucrarea informațiilor
disponibile privind alimentarea cu apă pentru populație, industrie, irigații, zootehnie și acvacultură
/ piscicultură.
Cerința de apă în orizonturile de timp 2021 și 2050 pentru populația (din mediul urban și
rural), industrie și zootehnie a fost determinată folosind numărul de locuitori prezenți și
prognozați în bazinul hidrografic Crișul Alb (conform Recensământului populaţiei şi locuinţelor la
nivelul anului 2011 și Proiecției populaţiei României, la orizontul anului 2060 - INS 2013),
prevederile Programului Operaţional Sectorial de Mediu (POS MEDIU), cerinţa medie de apă,
prognoza financiară (conform prognozelor realizate de Comisia Naţionala de Prognoză) și
numărul de capete de animal (porcine, bovine, ovine - caprine și pasări) pe locuitor. Pentru
determinarea cerinței de apă pentru irigații s-a ținut cont de suprafața amenajată pentru irigare,
de suprafața efectiv udată şi de norma de irigare.
Pentru determinarea cerinței de apă pentru acvacultură / piscicultură în orizonturile de timp
2021 și 2050 s-a ținut cont de volumul specific de apă prelevat și suprafețele prognozate a fi
amenajate.
Cercetarea actuală va continua cu identificarea vulnerabilității resurselor de apă viitoare și
cu propunerea unor măsuri structurale și nestructurale pentru reducerea vulnerabilității resurselor
de apă.
Cuvinte cheie: CLIMHIDEX, folosinţe de apă, prognoză, cerinţă de apă.
37
Rezumate
38
Rezumate
Secțiunea 4.
Impactul antropic asupra componentelor scurgerii
39
Rezumate
40
Rezumate
„Panta Rhei – Everything Flows”

MARY-JEANNE ADLER
Deceniul științific 2013-2022 al IAHS, intitulat „Panta Rhei – Totul curge”, este dedicat
activităţilor de cercetare privind impactului antropic asupra componentelor scurgerii. Scopul
decadei Panta Rhei este de a îmbunătăți cunoaşterea proceselor care guvernează ciclul apei
prin concentrarea asupra dinamicii schimbărilor produse de societatea umană la nivelul bazinului
hidrografic și la nivel global, în general. Scopul practic al programului hidrologic propus este
îmbunătăţirea capacităţii de previziune asupra dinamicii resurselor de apă, care să susţină o
dezvoltare socială durabilă într-un mediu în schimbare.
Conceptul activităţii ştiinţifice dezvoltate în Panta Rhei poate fi rezumat prin următoarele
aspecte:
 Interacţiunea între hidrologie şi societate se schimbă, ceea ce implică conexiuni noi şi în
particular un feedback mai consistent, care trebuie înţeles, estimat, modelat şi prognozat
prin adoptarea unei abordări interdisciplinare;
 Omul este o parte importantă a sistemului hidrologic, prin urmare este necesară studierea
bi-direcţională a cuplajului între om şi natură (socio-hidrologia) într-un context cât mai
cuprinzător;
 Co-evoluţia hidrologiei şi a sistemelor conectate (incluzând societatea) trebuie să fie
cunoscută și modelată prin abordări specifice, în scopul predicţiei reacției sistemului la
schimbarea indusă de evoluţia societăţii. Feedbackul dintre procesele hidrologice, structura
bazinului hidrografic, societate şi ecosisteme furnizează informaţii importante asupra
modului de funcţionare a bazinului hidrografic;
 Procesele hidrologice determină relația dintre mediu şi om (prin determinarea printre
altele a riscurilor legate de apă şi securitatea apei). Cunoașterea impactului antropic este
vitală pentru societate, ca şi mediul însuşi.
Schimbarea rezultată din suprapunerea variabilităţii naturale cu cea antropică este critică
pentru descifrarea feedbackului dintre sistemele de mediu şi sistemul hidrologic.
Contextul abordării cercetărilor induse de decada Panta Rhei a condus la stabilirea
principalelor secțiuni de cercetare pentru perioada 2013-2016, respectiv:
- Identificarea modificărilor antropice ale bazinelor puternic urbanizate;
- Impactul modificării acoperirii terenului asupra ciclului hidrologic, în contextul aplicării unei
agriculturi pe parcele cu scară redusă şi în contextul evoluției suprafeţelor irigate;
- Prognoza hidrologică pentru zonele urbane/intraurbane şi pentru intrările în sistemele de
irigaţii/optimizarea alocării resurselor de apă în perioadele secetoase;
- Estimarea resursei disponibile în contextul dezvoltării aglomerărilor urbane, aridizării
teritoriului, schimbărilor climatice şi în scenariile creşterii populaţiei în anumite zone cu o
capacitate economică mai ridicată (aglomerarea populaţiei în zonele urbane);
- Dezvoltarea ecosistemelor lotice în contextul bazinelor cu utilizare a resurselor de apă în
scopuri multiple (aval de lacurile de acumulare);
- Analiza riscurilor multiple hidrologice (inundații, secetă, poluări accidentale).
Modul de abordare a acestor aspecte în cadrul proiectelor de cercetare-dezvoltare locale
poziţionează hidrologia din România în contextul internațional al Științelor Hidrologice.
Cuvinte cheie: Panta Rhei, IAHS, impact antropic, direcţii de cercetare hidrologică în România
41
Rezumate
Exploatarea optimă a sistemului de poldere Țigănași de pe râul Jijia

AURELIAN DRAGHIA, RADU DROBOT
Universitatea Tehnică de Construcții București
In conformitate cu acordul comun semnat între autoritățile de apă din România și

Republica Moldova, debitul maxim pe râul Jijia amonte de confluența cu râul Bahlui nu trebuie să
depășească 220 m3/s. Pentru a examina modul de exploatare a lacurilor de acumulare de pe râul
Jijia, amonte de confluența cu râul Bahlui au fost simulate 50 de scenarii de viitură, rulările fiind
efectuate pentru întreg bazinul Jijia.
Exploatarea acumulărilor s-a realizat considerând regulile actuale de operare ale
descărcătorilor de ape mari. A rezultat că efectul regulilor de exploatare ale acumulărilor este
semnificativ la nivel local, în special pe râurile Sitna și Miletin. Posibilitățile de control ale
debitelor maxime pe râul Jijia (axul principal) sunt relativ reduse datorită volumului mic al
acumulării Ezer, precum și al numeroșilor afluenți sau resturi de bazin în aval de acest lac de
acumulare. Ca urmare, lacurile din sistem (Ezer, Cătămărăști, Drăcșani, Câmpeni, Hălceni) nu
pot atenua viiturile la nivelul întregului sistem astfel încât să conducă la S.H. Victoria la un debit
inferior valorii prag de 220 m3/s. Totodată, datorită distanței mari dintre acumulările sistemului și
polderele de la Țigănași, acestea din urma pot fi privite ca un subsistem independent, aflat la
limita influenței acumulărilor și reprezentând ultima posibilitate de reglare a debitului maxim
conform convenției de frontieră.
Intr-o primă etapă s-au analizat 3 scenarii de inundare a polderelor pentru viitura de calcul
având debitul maxim cu probabilitatea de depășire de 0.1%, după cum urmează:
Scenariul nr. 1 – Digurile fuzibile nu cedează după deversare.
Scenariul nr. 2 – Digurile fuzibile cedează după ce au fost deversate de o lama de apă de cel
puțin 5 cm.
Scenariul nr. 3 – Digurile fuzibile cedează prin eroziune internă în momentul în care nivelul
apei pe râu ajunge la 50 de cm peste cota deversorului.
Calculele s-au efectuat corespunzător situației actuale, considerând prezența materialului
fuzibil pe deversoarele de beton din corpul digului de pământ al polderelor.
Folosirea cât mai eficientă a lacurilor de acumulare și a polderelor presupune echiparea
deversoarelor cu elemente de control care să ofere posibilitatea optimizării funcționării acestora.
Pentru polderele de la Țigănași s-a presupus ca cele 5 deversoare de beton sunt echipate cu
stavile clapet de aceeași înălțime ca a digurilor fuzibile din situația actuală. Astfel, cota
deschiderii (coborârii) unei clapete reprezintă o variabilă de decizie. In vederea identificării celor
mai bune strategii de operare pentru ansamblul celor 6 poldere s-au realizat câte 5632 simulări
pentru fiecare din viiturile sintetice cu probabilitățile de depășire P=0.1%, P=1% şi P=5%.
In urma calculelor a rezultat că înlocuirea digurilor fuzibile la polderele de la Țigănași cu
stavile clapet controlabile poate crește substanțial eficiența folosirii volumelor de stocare a
polderelor în timpul viiturii. De asemenea, rezultatele cercetării au arătat că regulamentul de
exploatare optimă al polderelor presupune moduri total diferite de operare a stavilelor clapet ale
deversoarelor pentru fiecare dintre cele 3 viituri de calcul folosite în ipotezele de lucru (P= 0.1%,
1%, 5%).
Cuvinte cheie: poldere, optimizare exploatare, convenție frontieră.
42
Rezumate
Identificarea factorilor declanșatori hidro-meteorologici ai alunecărilor de teren în

vederea reducerii degradării versanților în Subcarpații Ialomiței, România
1 2 2
ZENAIDA CHIȚU , ARISTIȚA BUSUIOC SORIN BURCEA ,
3 1
IONUȚ SANDRIC MARY-JEANNE ADLER
1
National Institute of Hydrology and Water Management, Bucharest, Romania,
2
National Administration of Meteorology, Bucharest, Romania,
3
Faculty of Geography, University of Bucharest, Romania
În Romania, ca în multe alte părți ale lumii, alunecările de teren reprezintă un fenomen
recurent care produce numeroase pagube infrastructurii la fiecare câțiva ani. Este deja cunoscut
faptul că alunecările reprezintă rezultatul combinat al factorilor pregătitori (litologie, falii,
declivitatea versanților, utilizarea terenurilor) care afectează pe termen lung stabilitatea
versanților, și al factorilor declanșatori (precipitații lichide, precipitații solide, cutremure) care
schimbă temporar condițiile hidrogeologice. Dacă factorii pregătitori pot fi evaluați cu ușurință
utilizând tehnicile de analiză spațială, estimarea rolului factorilor declanșatori, în special rolul
precipitațiilor lichide și solide rămâne greu de estimat la scară regională din cauza distribuției
discontinue. Acest studiu are ca scop investigarea mecanismelor de declanșare a alunecărilor de
teren produse în urma precipitațiilor abundente folosind estimări spațiale ale precipitațiilor din
datele furnizate de radarul meteorologic, măsurători in situ de umiditate a solului și debite lichide.
Estimarea componentelor bilanțului hidrologic a fost realizată cu ajutorul modelului semi distribuit
ModClark implementat în programul HEC HMS. Analiza statistică între alunecări de teren,
precipitații, umiditatea solului și scurgerea pe versanți indică faptul că cele mai multe alunecări
de teren sunt legate de valorile însemnate ale scurgerii pe versanți. Acest rezultat demonstrează
că tăierea bazei versanților prin eroziune laterală reprezintă principala forță care acționează
asupra stabilității versanților în Subcarpații Ialomiței. În acest context o serie de lucrări ecologice
pentru corectarea albiilor sunt necesare în vederea reducerea degradării versanților.
Cuvinte cheie: deplasări de teren, degradarea versanților, modelare hidrologică, Subcarpații
Ialomiței.
Poluarea apelor subterane cu tricloretilena în zona Pipera-Voluntari, jud. Ilfov

DUMITRU NEAGU
Situată în zona de nord-est a municipiului București, zona Pipera-Voluntari, care în prezent

este considerată zonă rezidențială a municipiului București, a cunoscut o poluare agresivă a
apelor subterane cu tricloretilena. Cel mai afectat orizont acvifer a fost cel cantonat în Pietrisurile
de Colentina. Sesizarea existenței în apele subtrane a tricloretilenei s-a realizat în perioada
2013-2014.
Lucrarea își propune să analizeze caracteristicile hidrogeologice ale acviferelor cantonate
în Pietrișurile de Colentina şi Nisipurile de Mostiștea (parametrii hidrogeologici, directii de
curgere, viteze de curgere, chimism, etc.), delimitarea şi estimarea zonei în care se va deplasa
pana de poluant şi zonele în care sănătatea populației ar fi afectată dacă nu se iau măsuri
specifice precum depoluarea apei subterane sau introducerea unui sistem centralizat de
alimentare cu apă.
Cuvinte cheie: poluare ape subterane, zona Pipera - Voluntari
43
Rezumate
Utilizarea soluțiilor analitice referitoare la curgerea apei subterane și propagarea

căldurii în crusta terestră pentru evaluarea impactului sistemului de foraje de
schimb geotermic asupra apelor subterane în zona Măgurele, județul Ilfov
1 2 3
MARIN PALCU , DANIEL SCRADEANU , DUMITRU NEAGU ,
1 3
GHEORGHE WITEC , DAN STOICHITA
1
GeoaquaConsult
2
Universitatea București
3
În zona Măgurele pentru încălzirea instalațiilor și birourilor din proiectul "Extreme Light
Infrastructure Nuclear Physics (ELI-NP)" a fost proiectat un sistem de schimb geotermic format
din 1080 de foraje de schimb geotermic. În faza întâia a acestor lucrări evaluarea impactului
asupra apelor subterane a fost realizat prin lucrări de investigare hidrogeologică și teste
geotermice.
Pentru determinarea condițiilor hidrogeologice și a transferului termic atât în formațiunile
acvifere cât și în depozitele sedimentare au fost realizate ”clustere” de testare hidrodinamică și
termică. Acestea constau în foraje de pompare și de hidro-observație în cazul pompărilor
experimentale și din foraje de schimb geotermic în situația testelor termice.
Pe baza lucrărilor anterioare și a informațiilor obținute în urma execuției forajelor de
investigare, în zona Măgurele s-au distins patru acvifere principale. Acviferul de mică adâncime
este generat în ”Pietrișurile de Colentina” cu dezvoltare locală cu adâncimi cuprinse între 6 și 16
m. Structura acviferă corespunzătoare ”Nisipurilor de Mostiștea” a fost întâlnită între adâncimile
de 32 și 48 m. Acviferul dintre adâncimile de 64 – 88 m corespunde ”Orizontului A al Stratelor de
Frătești”. Hidrostructura ”Orizonturilor B+C a Stratelor de Frătești are extindere în adâncime pe
intervalul cuprins între 100 și 170 m. Între formațiunile acvifere se găsesc intercalate depozite
argiloase cu grosimi variabile.
Rezultatele testelor hidrodinamice și a celor termice scot în evidență nu numai parametrii
hidraulici și termici ai fiecărui acvifer, dar și caracteristicile termice ale depozitelor impermeabile
ce se intercalează între formațiunile acvifere. După lucrările din teren și determinarea
caracteristicilor hidraulice și termice, un model hidrogeologic și termic a fost dezvoltat în care
s-au simulat condițiile de curgere și de transfer termic.
În condiții de stres impuse, sistemul de schimb geotermic nu produce schimbări
semnificative în mediul geologic și asupra resurselor de apă subterană. Dar din cauza condițiilor
de transfer hidric vertical, acesta poate produce poluare indusă dinspre acviferele de adâncime
mică înspre cele adânci.
Fluxurile hidrice verticale sunt mai mari sau mai mici în funcție de natura materialului de
umplere a puțurilor de schimb geotermic. Dacă acestea vor fi umplute cu un material similar cu
rocile semi permeabile și impermeabile din câmpul Măgurele, o suprafață echivalentă cu
suprafața ocupată de de cele 1080 de foraje de schimb geotermic transferă debite verticale de
1.39 l/zi (1.61 x10-5 l/s). Cosiderând datele rezultate din pompările experimentale, pe aceiași
suprafață fluxul hidric vertical transferat crește la 21.18 l/zi (2.45 x10-4 l/s).
Dacă forajele de schimb geotermic ar fi umplute cu nisip fin, fluxul vertical transferat din
”Nisipurile de Mostiștea” în ”Orizontul A al Stratelor de Frătești” poate fi la o valoare de 6022.61
l/zi (6.97 x 10-2 l/s). Dacă materialul de umplere constă în 20% bentonită și 80% nisip fin, fluxul
hidric descendent transferat în ”Orizontul A al Stratelor de Frătești” va fi de 321 l/zi (3.7 x 10-3
l/s). Menținând aceiași unitate de măsură și materialul de umplere constând în ciment și
bentonită, fluxurile hidrice vertical descresc la 1.2 l/zi (1.4. x10-5 l/s) și de 6.09 x 10-5 l/zi (6.97
x10-10 l/s) în cazul în care materialul de umplere este de tipul SuperGrout Products LLC.
Cuvinte cheie: cluster, foraj geotermic
44
Rezumate
Evaluarea modificărilor utilizării terenurilor

asupra formării viiturilor pluviale în bazinul râului Botna
1 1 2 2
ANA JELEAPOV , IURIE BEJAN , SVEN KRALISCH , MANFRED FINK
1
Institutul de Ecologie și Geografie, Academia de Științe a Moldovei, Moldova
2
Departamentul Științe a Informației Geografice, Institutul de Geografie,
Universitatea Friedrich-Schiller din Jena, Germania
Printre hazardurile hidrologice ce se manifestă pe teritoriul Republicii Moldova cele mai

devastatoare sunt viiturile pluviale. Formarea acestor hazarduri este condiționată de factori
naturali și antropici. Precipitațiile extreme (de peste 100 mm/zi) în combinare cu factorii
fiziografici (pante abrupte, capacitate scăzută de infiltrare a apei în sol) constituie principalele
cauze de ordin natural ce determină apariția acestui hazard. Estimarea efectului activității umane
asupra scurgerii maxime pe râurile Republicii Moldova este slab studiată însă reprezintă un
interes deosebit. Această cercetare este dedicată anume evaluării acestui factor. Printre
activitățile antropice ce au efect semnificativ asupra viiturilor pluviale sunt utilizarea terenurilor și
activitățile agricole. Zona pilot aleasă pentru cercetare este bazinul râului Botna, care este
puternic valorificat. În structura fondului funciar predomină terenurile agricole, care dețin 74,6%,
ceea ce este cu aproximativ 2% mai mult decât media pe republică. Pădurile dețin 16,1% din
teritoriul bazinului. Ele sunt amplasate compact în partea superioară, dar și pe versanții cu
expoziție nordică din cursul mediu. Tendințele actuale de identificare a impactului antropic
asupra scurgerii maxime se bazează pe aplicarea modelelor hidrologice ce pot facilita controlul
proceselor și parametrilor naturali și antropici. Modelarea proceselor de formare a viiturilor
pluviale a fost efectuată utilizând modelul fizic distributiv JAMS/J2000, care permite evaluarea
aportului factorilor naturali și antropici în formarea scurgerii de viitură. Regionalizarea și
reprezentarea spațială a componentelor mediului: relieful, stratul geologic și de sol precum și
utilizarea terenurilor a fost efectuată utilizând conceptul Unităților de Răspuns Hidrologic.
Procesele de formare a viiturilor au fost studiate în baza celor mai mari viituri pluviale ce au avut
loc în perioada 1970-2010 pe râul Botna, postul hidrologic Căușeni. După etapele de calibrare și
validare a modelului hidrologic în baza hărților utilizării terenurilor efectuate pentru perioada
1982-2013, au fost construite scenarii în baza optimizării utilizării și amenajării terenurilor precum
și diminuării impactului viiturilor pluviale. Evaluarea acestor scenarii reprezintă o argumentare
pentru o mai bună gestionare a proceselor viiturilor pluviale.
Cuvinte cheie: modificări în utilizarea terenurilor, viituri pluviale, modelare hidrologică
Estimarea impactului activităților agricole

asupra resurselor de apă din Republica Moldova
1 2
ANA JELEAPOV , GHERMAN BEJENARU
1
Institutul de Ecologie și Geografie, Academia de Științe a Moldovei, Moldova
2
Serviciul Hidrometeorologic de Stat al Republicii Moldova
Gestionarea sustenabilă și protecția resurselor de apă în condițiile creșterii presiunilor

antropice dar și intensificării proceselor climatice de risc (cum ar fi deșertificarea, secetele)
rămâne a fi un subiect actual pentru societatea dar și pentru economia Republicii Moldova.
Pentru diminuarea impactul antropic și, respectiv, ameliorarea stării cantitative a resurselor de
apă din cadrul bazinelor hidrografice din Republica Moldova sunt efectuate o serie de cercetări
pentru estimarea fiecărui component antropic asupra scurgerii anuale. Prezenta cercetarea este
dedicată evaluării impactului activităților agricole asupra resurselor de apă ale râurilor din
Republica Moldova. Metodologia de studiu se bazează pe aplicarea modelelor matematice din
45
Rezumate
cadrul documentelor normative naționale. Factorii antropici din cadrul acestor modele sunt
reprezentați sub forma coeficienților de corectare a valorilor scurgerii de apă. Coeficientul ce
evaluează impactul activităților agricole asupra scurgerii anuale este exprimat prin ponderea
suprafețelor arabile din cadrul bazinelor hidrografice. Pentru identificarea acestui element au fost
utilizate surse bibliografice precum și imagini satelitare și astfel a fost estimată modificarea
utilizării terenurilor atât temporal cât și spațial pe o perioadă de peste 30 ani. Rezultatele
cercetării au arătat că impactul activităților agricole asupra scurgerii de apă se exprimă prin
diminuarea acesteia cu 3,9-6,2%. În cadrul studiilor efectuate de cercetătorii europeni din zonele
geografice similare sunt prezentate rezultate asemănătoare. Cu toate acestea, atunci când vine
vorba de impactul întregului set de factori antropici, chiar și un efect mic al unor componente
poate avea o pondere semnificativă din efectul sumar al tuturor factorilor antropici. Evaluarea în
particular dar și sumar a acestor factori poate servi argument pentru identificarea și aplicarea
metodelor de reducere a efectului antropic asupra resurselor de apă.
Cuvinte cheie: impact antropic, resurse de apă
Model GIS de identificare a arealelor pretabile împăduririi în vederea

reducerii potențialului scurgerii accelerate a apei pe versanţi,
în bazinul superior și mijlociu al râului Buzău
1,2 2
ROMULUS COSTACHE , LILIANA ZAHARIA
1
Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, Compartimentul de Prognoze și Avertizări de
Viituri Rapide
2
Facultatea de Geografie, Universitatea din București
Schimbările în utilizarea terenurilor din ultimele decenii (îndeosebi extinderea defrişărilor

şi a arealelor construite), alături de schimbările climatice, sunt considerate principalele cauze ale
creşterii frecvenţei şi intensităţii viiturilor şi, implicit, ale consecinţelor lor negative.
În condiţiile în care vegetaţia forestieră are un rol determinant în reţinerea apei pluviale şi
diminuarea scurgerii apei pe versanţi, reducerea suprafeţelor forestiere are drept efect direct
creşterea potenţialului de scurgere accelerată a apei, fenomen premergător în producerea
viiturilor şi inundaţiilor. Prin urmare, în vederea diminuării riscului indus de viituri şi inundaţii, o
măsură ce ar trebui avută în vedere, acolo unde condiţiile o permit, este (re)împădurirea
terenurilor.
Prezenta lucrare propune o metodologie bazată exclusiv pe utilizarea tehnicilor GIS, care
să permită identificarea arealelor cu pretabilitate la acțiunile de împădurire. Zona de studiu
corespunde bazinului superior și mijlociu al râului Buzău, una dintre regiunile din România cele
mai afectate de despăduriri şi consecinţele acestora (torenţialitate, eroziunea solului, transport
aluvionar bogat ş.a.). Ca date de intrare în mediul GIS s-au considerat modul de
utilizare/acoperire a terenurilor (preluat din Corine Land Cover, 2006) și panta reliefului (derivată
din Modelul Numeric al Terenului cu rezoluţia de 30 m). Prelucrarea bazei de date și obținerea
rezultatelor finale au fost posibile prin implementarea unui flux de lucru în aplicația Model Builder
din ArcGIS 10.3. Odată creat fluxul de lucru în Model Builder, acesta poate fi transformat într-un
instrument ce poate fi utilizat prin intermediul softului ArcGIS 10.3 în vederea realizări aceluiași
tip de analiză pentru orice areal de studiu. În cazul de față rezultatele obţinute evidențiază
ponderi ridicate ale arealelor pretabile împăduririlor în cazul bazinelor hidrografice ale râurilor
Bălăneasa (11,9%), Bâsca Chiojdului (12,9%) și Sărățel (14,8%).
Cuvinte cheie: împădurire, GIS, Model Builder, scurgere de suprafață, Buzău.
46
Rezumate
Influenţa factorilor fizico-geografici asupra colmatării lacurilor de acumulare.

Acumulările Gilău şi Pucioasa - studiu de caz
MIHAI RETEGAN, MIHAI BARBUC, CĂTĂLINA PETRE
Analiza întreprinsă are ca scop estimarea influenţei factorilor fizico-geografici asupra

intensităţii fenomenului de colmatare al cuvetelor lacustre. Evaluarea acestui fenomen este de
stringentă actualitate, având în vedere scopul principal pentru care au fost realizate aceste
acumulări, energetic și de alimentare cu apă. Reducerea capacităţii de stocare a apei contribuie
la diminuarea funcţionalităţii acestor lacuri, necesitând operaţiuni costisitoare pentru funcţionarea
la parametri proiectaţi.
În vederea analizei au fost selectate lacurile de acumulare Gilău şi Pucioasa, situate în
zone fizico-geografice cu caractere distincte şi pentru care gradul de colmatare şi rata medie a
colmatării au valori diferite.
Alegerea acestor două lacuri de acumulare a fost condiţionată şi de existenţa mai multor
măsurători batimetrice, efectuate pe parcursul perioadei de exploatare a fiecărei acumulări în
parte, care să permită o analiză a evoluţiei volumului cuvetelor lacustre. De asemenea, s-a
urmărit ca ultimele ridicări batimetrice să fie cât mai recente (după anul 2000), pentru a se putea
realiza o estimare cât mai exactă a gradului de colmatare caracteristic fiecărei acumulări,
respectiv, vulnerabilitatea acestora.
Datele folosite în analiza procesului şi gradului de colmatare sunt volumele de apă aferente
cotei nivelului normal de retenţie (N.N.R.) măsurate şi înregistrate în fiecare an, urmărindu-se, în
anii în care au fost realizate măsurătorile batimetrice, modificările corespunzătoare. Volume de
apă determinate pentru cota N.N.R. a fiecărei acumulări au fost raportate la volumul iniţial de
proiectare al lacului, stabilit pentru aceeaşi cotă.
Analiza efectuată asupra evoluţiei colmatării celor două lacuri de acumulare a relevat
diferenţe mari atât în ceea ce privește gradul de colmatare al cuvetelor (38,7% la Gilău şi 69% la
Pucioasa), dar şi al ritmului mediu anual de colmatare (0.9% la Gilău şi 1.9% la Pucioasa).
Cuvinte cheie: acumulările Gilău şi Pucioasa, colmatare, batimetrie, volume afluente
Colmatarea acumulărilor hidroenergetice din bazinul hidrografic Sebeș

IULIAN IOAN ȘTEF
Administrația Națională „Apele Române”, Stația hidrologică Alba Iulia
Afluent al râului Mureş de pe partea stângă, râul Sebeş îşi desfăşoară arealul la contactul
dintre masivele montane Şureanu,Cindrel, Ştefleşti, Lotru şi Parâng.
Principala lucrare de amenajare o reprezintă barajul Oaşa, situat pe Sebeş, în depresiunea
cu acelaşi nume; are o suprafaţă de 4,6 kmp, care permite o acumulare totală de peste
130 mil.mc. Aval de confluenţa cu valea Bistrei se întinde acumularea Tău, cu o lungime
desfăşurată pe firul văii de 2,5 km şi un volum total acumulat de 21 mil. mc. Lacul Obreja de
Căpâlna, are o lungime desfăşurată pe firul văii de 2,0 km iar suprafaţa normală la nivelul
retenţiei normale este de 35,2 ha. În aval de confluenţa cu Răchita este lacul Petreşti, de
proporţii mai mici, definitivat în anul 1982. Are un volum total de 15,8 mil. mc şi o lungime
desfăşurată pe firul văii de 1,0 km.
Lacurile de acumulare amenajate în bazinul hidrografic Sebeş, sunt afectate de procesele
de colmatare care au ca efect final, reducerea sau anularea unor funcţii ale acestora. Lacuri de
acumulare Oaşa şi Tău nu sunt urmărite în mod special în ceea ce priveşte fenomenul de
47
Rezumate
colmatare, ridicările topografice fiind doar cele iniţiale ale cuvetei lacustre datorită ritmului (ratei)
foarte reduse de colmatare.
Unele necesităţi economice ale lacurilor, Nedeiu şi Petreşti (alimentarea cu apă potabilă în
sistem microregional sau a localităţii Sebeş) au impus efectuarea unor ridicări topografice pentru
cunoaşterea poziţiei fundului lacurilor în raport cu instalaţiile de captare a apelor.
La acumularea Nedeiu, gradul de colmatare este în general accentuat, mai ales la coada
lacului, acolo unde, până în anul 2007 a funcţionat o balastieră, aparţinând ICH. Acumularea
Petreşti se caracterizează prin cantităţi mari de materiale depuse, în chiuveta lacustră, deoparte
şi alta a axei curentului de apă, dintre debuşarea Petreşti şi cele două deversoare din corpul
barajului.
Acumularea de materiale aluvionare în cuvetele lacustre a dus la modificarea unor
parametri morfometrici ai acumulărilor. „Ridicarea„ curbelor de capacitate au ca şi consecinţe
reducerea volumelor acumulate iar utilizarea lor în producerea de hidroenergie este afectată
procentual cu diferenţa de valori. Exemplu pentru lacul Nedeiu, acumularea a 40750 mc/an de
material solid, într-o perioadă de 20 ani înseamnă reducerea volumelor cu 815000 mc
In urma ridicării profilelor transversale, s-a constatat o modificare a pantelor în zona
malurilor datorită depunerilor la baza versanţilor ca rezultat al erodării acestora, a surpărilor sau
prăbuşirilor de diverse materiale
Cuvinte cheie: Raul Sebeș, acumulări hidroenergetice, baraje, colmatarea acumulărilor, profile
transversale, material aluvionare .
Impactul acumulării Siriu asupra regimului scurgerii lichide şi solide

de pe râul Buzău
MIHAI RETEGAN, MIHAI BARBUC, CĂTĂLINA PETRE
Analiza întreprinsă are ca scop estimarea influenţei acumulării Siriu asupra regimului
scurgerii lichide şi solide de pe râul Buzău şi a fost realizată pe două paliere: primul palier a vizat
valorile medii lunare multianuale şi valorile anuale în vederea cuantificării impactului pe termen
lung al acestei acumulări (1991-2014), iar cel de-al doilea a urmărit comportamentul acumulării
menţionate în situaţia unui eveniment hidrologic excedentar (viitură, ape mari), cu scopul
determinării influenţei sale asupra sistemului hidrologic în contexte deosebite.
În vederea efectuării acestei analize, au fost utilizate valorile volumelor medii lunare
multianuale lichide afluente şi defluente din perioada 1991 – 2014 şi valorile volumelor medii
lunare multianuale solide din aceeaşi perioadă (afluente şi defluente).
Pentru analiza influenţei acestei acumulări asupra regimului scurgerii solide şi lichide din
perioadele cu ape mari a fost selectat intervalul de timp în care s-a înregistrat cel mai mare debit
maxim consemnat la staţia hidrometrică localizată amonte de lac, pe toată perioada de
funcţionare a acumulării.
Rezultatele obţinute în acest sens relevă un impact redus asupra regimului scurgerii lichide
de pe râul Buzău, constatându-se o diminuare nesemnificativă a tranzitului lichid în aval de baraj.
În ceea ce priveşte impactul asupra regimului scurgerii solide, acesta poate fi considerat
moderat, ca urmare a unei reduceri a volumului de aluviuni în suspensie în aval de baraj cu
19,6%.
Cuvinte cheie: acumularea Siriu, scurgere lichidă, scurgere solidă, colmatare.
48
Rezumate
Cauze, mecanisme și efecte ale diferitelor forme de poluare

ale vectorilor de mediu
Vectorul de mediu nu trebuie văzut numai la noțiunea de spațiu și timp ci trebuie văzut în
dinamica sa în raport de mărimile care îl fac să varieze în interiorul biotopului și efectul pe care îl
produce la nivel populațional în interiorul biocenozelor, vectorul de biotop fiind transportorul unui
grup de proprietăți care determină cauzalitatea și efectele în interiorul complexului biotop-
biocenoză.
Dacă elementul transportor sunt masele de aer, atunci câteva efecte cauzale ale umidității
aerului și ale variației de temperatură ar fi ploaia acidă, efectul de seră.
Un vector de mediu foarte important în cuantificarea poluării la nivelul apelor, fiind ele râuri
sau lacuri, este concentrația poluantului care reprezintă cantitatea de substanță străină ce intră
în compoziția apei și face modificări asupra acesteia făcând-o improprie pentru dinamica fito sau
zooplanctonului, producând efecte de multe ori catastrofale la nivel de structuri populaționale,
prin denaturarea echilibrului dinamic al circulației oxigenului, drept consecință fiind eutrofizarea,
înflorirea apelor și asfixierea structurilor populaționale dependente de oxigen și condițiile de
aerare a apei.
Vectorii de mediu cum ar fi apa prin scurgerea ei pe suprafața versanților, infiltrația
acesteia, condițiile de uscăciune a solului datorate evoluției temperaturii, sau procesele de îngheț
- dezgheț care au ca efect gonflarea-contracția unor straturi de sol, difuzia umidității în condițiile
solurilor uscate pot declanșa mecanismele de eroziune a solului sau alunecare, iar ca scurgere
de suprafață la nivelul versanților, efectul poate fi inundația produsă prin mecanismul viiturii.
Lucrarea de față își propune să explice pentru un public destul de larg, mecanismele
câtorva fenomene produse de vectorii de mediu la nivelul circulației maselor de aer, la nivelul
scurgerii apei pe suprafața solului, dar și unele mecanisme intrinseci ce țin de dinamica internă a
suportului sol.
Cuvinte cheie: vector de mediu, aer, apă, sol
49
Rezumate
50
Rezumate
Secțiunea 5.
Managementul apelor în contextul implementării
Directivelor Europene
51
Rezumate
52
Rezumate
Metodă hidrologică pentru determinarea debitelor ecologice (E-flows)

pentru râuri cu regim natural de curgere
PETRE STANCIU, ELENA ŢUCHIU
Administrația Națională ,,Apele Române”
Debitele ecologice în contextul DIRECTIVEI CADRU APA sunt definite ca un regim

hidrologic în conformitate cu atingerea obiectivelor de mediu ale DCA pentru corpurile de apă de
suprafaţă naturale aşa cum se menţionează în Articolul 4(1). Această definiţie nu este aplicabilă
şi corpurilor de apă puternic modificate sau candidate la excepţii. Debitele ecologice pentru
aceste corpuri de apă vor fi definite în mod distinct. Definiţia conceptuală folosită în această
lucrare şi conformă cu cerinţele DCA este formulată astfel: ,,DEBITUL ECOLOGIC (E-FLOW)
reprezintă cantitatea şi dinamica scurgerii apei de suprafaţă şi conexiunea cu apele subterane,
necesare pentru atingerea obiectivelor de mediu, pentru corpurile de apă de suprafaţă şi menţine
componentele, funcţiile, procesele şi capacitatea de rezistenţă ale eco-sistemelor acvatice, care
oferă bunuri şi servicii oamenilor“.
Metoda se bazează pe factorul de variaţie F propus de PALAU care asigură variaţia în timp
a debitelor ecologice (hidrograful pentru cele 12 luni ale anului), determinat pe baza hidrograful
debitelor medii lunare multianuale obţinut din prelucrarea statistică a seriilor de date existente la
staţiile hidrometrice considerate în studiu, având cel puţin 20 ani de măsurători hidrometrice
sistematice .
Parametrul cheie al metodei este debitul de bază Qb care se determină astfel încât debitul
ecologic rezultat să îndeplinească condițiile pentru atingerea stării bune a corpului de apă.
In metodologia prezentată, debitul de bază include debitul minim pentru a menține
condițiile naturale de viață ale ecosistemelor acvatice .
In principiu, debitul de bază trebuie să fie suficient pentru a menține un nivel de habitat
adecvat în râul sau sectorul de râu în cauză, în caz contrar este necesar să se modifice Qb cu o
valoare de debit determinată astfel încât să se atingă obiectivele prestabilite, iar acest debit
suplimentar se numește debit de condiționare (în literatura spaniolă de specialitate) .
Rezultatele obţinute prin aplicarea metodei pentru staţii hidrometrice situate în diferite
condiții fizico – geografice o recomandă ca o metodă hidrologică adecvată pentru determinarea
debitelor ecologice pe râurile din România .
Metoda respectă recomandările Ghidului CIS, documentul no. 31 și oferă o bază clară
pentru măsurile de reglementare a utilizării apei, alocării apei, respectării drepturilor la apă și
pentru emiterea de autorizații.
Cuvinte cheie : E-flow, debit ecologic, debit de condiționare, factor de variație.
Elaborarea planului de gestionare a bazinului hidrografic Prut,

din perspectiva implementării Directivelor Europene și a prevederilor
Legii Apelor din Republica Moldova
DUMITRU PROCA
Agenția ”Apele Moldovei” din cadrul Ministerului Mediului al Republicii Moldova
Planul de Gestionare a Bazinului Hidrografic Prut (PGBH) este elaborat conform

metodologiei Directivei Cadru a Apelor din Uniunea Europeană (DCA). Scopul Planului de
Gestionare este de a îmbunătăți procesul de utilizare rațională a resurselor de apă. Planul este
destinat tuturor autorităților responsabile de gestionare a apelor – Ministerului Mediului și
subdiviziunilor sale, autorităților publice locale, utilizatorilor de apă, etc.
53
Rezumate
La elaborarea PGBH au fost identificate unele lacune de date și informație. Principalele

probleme apărute pe parcursul elaborării PGBH au fost: lipsa accesului la bazele de date cu
privire la volumele și calitatea deversărilor de ape uzate, lipsa datelor de monitoring (informația
cantitativă, hidro-morfologică, ecologică și hidrobiologică) pentru toate corpurile de apă,
delimitarea și cartarea zonelor de protecție pentru punctele de captare a apei, colaborarea și
cooperarea mai puțin eficientă dintre instituțiile de stat implicate în procesul de gestionare și
monitorizare a resurselor de apă, lipsa de experiență în elaborarea Planurilor de Gestionare a
Bazinelor Hidrografice, precum și necesarul de experți în domeniul managementului resurselor
de apă, etc.
În cadrul PGBH o atenție considerabilă este acordată analizei economice a utilizării
resurselor de apă. Modul de utilizare a resurselor de apă contribuie nemijlocit la afectarea stării
corpurilor de apă.
Nucleul acestui plan este Programul de Măsuri (PM), care are drept scop atingerea
obiectivelor de mediu stabilite pentru toate corpurile de apă (stare bună). Programul de Măsuri se
bazează pe analiza condițiilor inițiale din cadrul bazinului, presiunile antropice semnificative și
impactul acestora asupra resurselor de apă. Analiza presiune-impact este punctul cheie, care
rezultă din identificarea problemelor specifice și cauzele apariției lor, ce pot pune corpurile de
apă la risc de a nu atinge obiectivele de mediu stabilite. Conform prevederilor DCA și a ghidurilor
aferente s-au identificat trei tipuri importante de presiuni: poluarea din surse punctiforme;
poluarea din surse difuze și modificările hidro-morfologice. PM propune măsurile pentru fiecare
corp de apă la risc de neatingere a obiectivelor de mediu, reieșind din presiunile identificate.
Cuvinte cheie: planul, gestionare, bazinul, hidrografic, Prut
Măsuri propuse în Planul de Management al Riscului la Inundații.

Studiu de caz pentru zona cu risc potențial semnificativ la inundații
pe râul Ilișua aval de confluența cu Strâmba
1 2 2 1
DANIELA RĂDULESCU COSTICĂ SOFRONIE , FLORIN STOICA , ALINA STANCU
1
2
Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa
În prezent România se află în cursul implementării etapei a III-a a Directivei Inundații

2007/60/CE, respectiv a elaborării Planurilor de Management a Riscului la Inundații.
Principalele obiective ale managementului riscului la inundații sunt protejarea vieților
omenești, reducerea pierderilor economice, protejarea mediului înconjurător și a obiectivelor de
patrimoniu cultural.
La nivelul Administrației Bazinale de Apă Someș -Tisa au fost determinate 37 de zone cu
risc potențial semnificativ la inundații APSFR-uri (Areas of Potencially Significant Flood Risk) pe
baza hărților de hazard la inundații. Una dintre aceste zone cu risc potențial semnificativ la
inundații este râul Ilișua aval de confluența cu Strâmba (lungime 41,3 km).
Măsurile propuse vor fi integrate în Planul de Management a Riscului la Inundații de la
nivelul Administrației Bazinale de Apă Someș -Tisa.
Lucrarea descrie pe scurt zona studiată și viitura din anul 2006, cu principalele cauze care
au dus la producerea acesteia și a pagubelor rezultate și continuă cu o scurtă introducere a
Planului de Management al Riscului la Inundații.
Cuprinsul lucrării se referă la măsurile necesare pentru reducerea riscului la inundații
propuse în plan pentru APFSR-ul studiat, o scurtă descriere a necesității acestora și a efectelor
lor, în special a celor de atenuare a undelor de viitură, ținând cont de faptul că majoritatea
locuințelor din localitățile riverane cursului de apă sunt amplasate chiar pe malul acestuia, iar alte
tipuri de lucrări nu pot rezolva problemele cu care se confruntă această zonă.
54
Rezumate
De asemenea, lucrarea prezintă și o evaluare a acestor măsuri și o prioritizare a acestora

pentru o justificare a promovării etapizate a lucrărilor necesare.
Cuvinte cheie: Planul de Management a Riscului la Inundații; obiective; măsuri; viitură.
Aspecte privind indicatorii hidromorfologici pentru caracterizarea

stării lacurilor din România
ANDREEA GĂLIE, MARINELA MOLDOVEANU, ECATERINA LUCA
În primul ciclu de planificare al Directivei Cadru a Apei (D.C.A.), la nivel european şi

naţional, analiza diverselor presiuni exercitate asupra resurselor de apă a relevat faptul că
modificările hidromorfologice ale corpurilor de apă de suprafață reprezintă o cauză a neatingerii
stării bune a acestora. Analiza presiunilor hidromorfologice şi evaluarea impactului acestora
asupra stării corpurilor de apă lacuri este o provocare la nivel european, întrucât D.C.A. stabilește
necesitatea unei abordări comune, dar nu precizează metodele care trebuie utilizate, acestea
rămânând la latitudinea fiecărui Stat Membru.
Lucrarea de față prezintă un set minim de indicatori hidromorfologici, un sistem de notare
cu scoruri şi un sistem de clasificare a stării lacurilor, în 5 clase, din punct de vedere a
caracteristicilor hidromorfologice. De asemenea, este prezentată şi abordarea problematicii
legate de stabilirea condițiilor de referință pentru elementele hidromorfologice, utilizate la
caracterizarea stării corpurilor de apă lacuri naturale şi lacuri de acumulare.
Propunerea acestui set de indicatori hidromorfologici pentru evaluarea stării corpurilor de
apă lacuri din România, din punct de vedere a caracteristicilor hidromorfologice, poate
reprezenta suport pentru dezvoltarea unei metodologii care să fie ulterior integrată cu
metodele/metodologiile deja dezvoltate pentru celelalte elemente de calitate, utilizate în procesul
național de evaluare a stării ecologice şi/sau potenţialului ecologic.
Cuvinte cheie: indicatori hidromorfologici, stare lacuri, condiţii de referință, Directiva Cadru Apă.
Soluţii bio - inginereşti propuse pentru restaurarea pârâului Peţa,

pe sectorul de râu situat pe raza comunei Sânmartin, judeţul Bihor
LILIANA VOICU, RĂZVAN VOICU
Tematica restaurării ecologice a cursurilor de apă, este una de interes public şi a apărut ca
urmare a efectelor impactului antropic cauzat de următorii factori: industrializare, urbanizare,
activităţi agro-zootehnice, exploatarea materialelor din albii, lucrări de regularizare şi îndiguire
etc.
Aplicarea unor măsuri privind restaurarea stării / potenţialului ecologic al sistemelor lotice
deteriorate, în conformitate cu prevederile D.C.A. (2000/60/CE), prezintă o contribuţie
semnificativă la refacerea funcţiilor (producţie, reglare, suport, informaţională) şi implicit a
serviciilor (ex.: calitatea apei) generate de aceste sisteme ecologice componente ale capitalului
natural.
Scopul lucrării de faţă îl reprezintă propunerea la scară locală a unor soluţii bio –
inginereşti, în vederea renaturării malurilor pârâului Peţa, la nivelul sectorului de râu: Peţa -->
cnf. Hidişel p. - vărs. în Crişul Repede (L=12,7 km), desemnat, în Planul de Management al
Spaţiului Hidrografic Crişuri, corp de apă puternic modificat. Ţinând cont că, acest sector de râu
55
Rezumate
deteriorat prezintă un potenţial ecologic moderat (PEMo), obiectivul vizat este restaurarea
potenţialului acestuia de la moderat la bun, conform cerinţelor D.C.A. (2000/60/CE).
În vederea realizării scopului propus în cadrul acestei lucrări, s-a făcut o analiză detaliată a
zonei de studiu (documentări, deplasări pe teren, analiza datelor privind biocenoza şi calitatea
apei, precum şi analiza datelor referitoare la justificarea desemnării corpului de apa analizat ca
fiind puternic modificat) şi a fost selectat, în extravilanul municipiului Oradea, pe raza comunei
Sânmartin, judeţul Bihor, un tronson de râu. Acesta are o lungime de 100 m şi a fost supus
transformării în urma lucrărilor de regularizare realizate în anul 1978.
De asemenea, aşa cum s-a menţionat anterior, soluţiile propuse au caracter local, şi ar
trebui asociate şi cu un management corespunzător al apelor reziduale şi al deşeurilor din zona
analizată.
Cuvinte cheie: restaurare, potenţial ecologic, corp de apă puternic modificat, pârâul Peţa.
Metode de calcul automat al zonelor de protecţie sanitară şi al perimetrului de

protecţie hidrogeologică pentru o captare de apă subterană
LĂCRĂMIOARA – ILEANA – MIRELA COARNĂ, MIHAI RĂDESCU, DOINA DRĂGUŞIN
Dimensionarea şi delimitarea zonelor de protecţie sanitară şi a perimetrului hidrogeologic

reprezintă un obiectiv important al protecţiei apelor subterane.
Metodele de dimensionare sunt diferite în funcţie de tipul captării şi de regimul hidraulic al
apei subterane. În majoritatea cazurilor, alimentarea din subteran se face prin foraje
hidrogeologice care captează un acvifer cu dinamică iniţială, considerat omogen şi izotrop iar
dimensionarea zonelor de protecţie sanitară şi a perimetrului hidrogeologic se face prin metodele
Rehse şi Wyssling.
Metoda empirică Rehse se utilizează pentru a dimensiona zona de protecţie sanitară cu
regim sever în cazul forajelor de adâncime care captează un acvifer sub presiune. Prin această
metodă se determină capacitatea de autoepurare a apei prin formaţiunile aflate în acoperişul
acviferului captat prin foraj.
Metoda de calcul Wyssling se utilizează pentru a dimensiona zonele de protecţie sanitară
cu regim sever şi regim de restricţie în cazul forajelor care captează un acvifer cu nivel liber şi
perimetrul de protecţie hidrogeologică atât pentru acviferul cu nivel liber cât şi pentru acviferul
sub presiune.
Foaia de calcul_Wyssling este un fişier Excel prin care, introducând parametrii
hidrogeologici ai acviferului şi parametrii forajului, se calculează automat dimensiunile zonelor de
protecţie sanitară şi a perimetrului hidrogeologic: distanţa amonte - Dam, distanţa aval - Dav,
distanţa lateral – Dl, lăţimea zonei de apel B, lăţimea zonei de apel în dreptul forajului – b, raza
de alimentare aval de foraj – x0, viteza efectivă a apei subterane – ve.
Delimitarea spaţială a zonelor de protecţie sanitară şi a perimetrului hidrogeologic se poate
face utilizând aplicaţia GIS – ET GeoWizards sau, mai simplu şi mai rapid, prin aplicaţia
TransPlan Coord PPHG.
Aplicaţia TransPlan Coord PPHG utilizează noţiuni de geometrie analitică prin care se pot
determina coordonatelor unei drepte de direcţie dată. Introducând în aplicaţie coordonatele
STEREO ’70 ale forajului, direcţia de curgere a apei subterane şi dimensiunile Dam, Dav, Dl,
calculate prin metoda Wyssling se calculează coordonatele colţurilor poligoanelor care
delimitează zonele de protecţie sanitară şi perimetrul de protecţie hidrogeologică pentru un foraj
hidrogeologic.
Cuvinte cheie: Wyssling, regim sever, regim de restricţie, perimetru de protecţie hidrogeologică
56
Rezumate
Date și metode GIS pentru analiza expunerii în zonele cu risc la inundații declarate
în cadrul Directivei 2007/60/CE
VIOREL CHENDEŞ, DANIELA RĂDULESCU, DIANA ACHIM, ALEXANDRU PREDA,
BOGDAN MIREL ION, IONUȚ TROCEA, TEREZA GEORGESCU
Metodologia de evaluare a riscului la inundații în cadrul zonelor APSFR a luat în

considerare cerințele Directivei și nivelul public de adresare. Astfel, evidențierea prezenței
populației și a obiectivelor socio-economice, culturale și de mediu din zonele potențial inundabile
a fost completată prin zonarea riscului în funcție de utilizarea terenului și adâncimea apei. Însă
pentru ierarhizarea gradului de importanță și de complexitate a fiecărei zone inundabile, este
necesară detalierea analizei riscului și a obiectivelor supuse acestuia.
O primă analiză statistică se referă la repartiția claselor de risc (risc rezidual nesemnificativ,
risc redus, mediu și mare) ca raport între suma suprafețelor cu risc mediu și mare (R23) și suma
suprafețelor ce se încadrează în primele două clase (R01). La nivelul întregii țări, valoarea
raportului este de 0,049. Însă valorile maxime depășesc pragul de 4 în zonele inundabile r.
Moravița și r. Peța - sector îndiguit, valorile mari fiind în general specifice zonelor APSFR cu
extindere medie și mică, așa cum este cazul zonelor r. Sovata - av. loc. Sovata, r. Firiza- av.
confl. Jidovaia, r. Hăuzeasca - av. loc. Hăuzești sau r. Țâsla - av. confl. Secul.
O a doua analiză, mai detaliată, are ca principal scop ierarhizarea importanței și
complexității receptorilor expuși riscului la inundații. În acest sens, pe baza datelor GIS existente
sau îmbunătățite, a fost definit un set de 11 indicatori relevanți, care se referă la: infrastructura de
transport (rutier, feroviar, navigație, gări, aeroporturi etc.), obiective economice (industriale,
comerciale, turistice, etc.), suprafața terenurilor agricole, populația expusă riscului la inundații și
cea expusă unei magnitudini mari (adâncime > 1.5 m), infrastructura de sănătate și alimentare cu
apă, infrastructura socială (unități de învățământ, primării, secții de poliție etc.), arii naturale
protejate, zone aflate sub incidența Directivei IPPC-IED (96/61/CE), zona riverană în mediul
urban și obiective culturale. Pentru fiecare din cele 371 zone APSFR au fost determinate datele
statistice care stau la baza acestor 11 indicatori.
Cuvinte cheie: GIS, risc la inundații, receptori, indicatori
Analiza spaţio-temporară a curgerii nepermanente a cursurilor de apă.

Studiu de caz: zona sudică a României
RUTH PERJU, IULIA LUPU, ION PAŞOI
În condiţiile în care pentru arealele continentale de la latitudini medii este prognozată o

intensificare a secetelor hidrologice (IPCC, 2007) şi cadrul legislativ european prevede urmărirea
şi ameliorarea stării ecologice a cursurilor de apă (Directiva Cadru a Apei 60/2000/CE), studiul
frecvenţei şi cauzelor secării la nivel naţional reprezintă o preocupare adecvată şi necesară.
Acest studiu face parte din tema de cercetare a INHGA (Secţia de Hidrometrie) cu privire la
reactualizarea „Atlasului secării râurilor din România” (1974), care ajută la identificarea de zone
endemice pentru fenomenul de secare şi a celor asociate secării (băltire, curgere prin patul
albiei, îngheţ total).
Metodologia de realizare a studiului a avut mai multe etape: (i) completarea chestionarelor
tip privind apariţia şi cauzele secării (etapă realizată prin implicarea şi efortul personalului de la
Administraţiile Bazinale de Apă – A. B. A.); (ii) ordonarea, verificarea şi centralizarea informaţiilor
57
Rezumate
din chestionare pentru fiecare A. B. A. (etapă realizată în cadrul Secţiei de Hidrometrie a

INHGA); (iii) realizarea analizei spaţio-temporale a curgerii nepermanente, prin metode statistice
şi GIS. După frecvenţa secării se deosebesc 5 categorii de secare din cauze naturale (secare
permanentă – în cazul organismelor torenţiale, secare în fiecare an, secare o dată la câţiva ani (2
– 5 ani), secare rară (la mai mult de 5 ani) şi secare şi băltire în condiţii naturale sau îngheţ total)
şi 2 categorii de secare cauzată de activităţile umane (secare şi băltire în condiţii artificiale şi
secare şi lipsa apei din albie în condiţii artificiale). Aceste categorii au fost adoptate ca legendă
pentru „Atlasului secării”, unde se adaugă două categorii: cea a râurilor pentru care s-a
înregistrat/ observat fenomenul de secare, dar nu a putut fi precizată o frecvenţă (sau anii de
producere) şi cea a râurilor pentru care nu s-au putut obţine informaţii cu privire la regimul
curgerii: curgere permanentă/ nepermanentă (râuri necunoscute asupra secării).
Lucrarea de faţă îşi propune să realizeze analiza spaţio-temporală a curgerii nepermanente
pentru partea de sud a României care, din cauza morfologiei reliefului şi a condiţiilor climatice
(precipitaţii scăzute, temperaturi reduse în timpul iernii), prezintă regiuni extinse cu durate şi
intensităţi ale secării (şi a fenomenelor asociate) deosebit de mari. Pe acest areal se identifică
câteva zone endemice pentru secare: bazinul hidrografic Desnăţui şi alte subbazine de pe
teritoriul A. B. A. Jiu; afluenţii Oltului din Câmpia Olteniei (pe teritoriul A. B. A. Olt); bazinul
hidrografic Vedea, vestul bazinului hidrografic Neajlov (pe teritoriul A. B. A. Argeş-Vedea);
bazinul hidrografic Câlnău (pe teritoriul A. B. A. Buzău-Ialomiţa).
Rezultatele obţinute pot fi utilizate în analize ulterioare, de interes ştiinţific sau practic: de
ex. în planurile de management al resurselor de apă, în planurile de amenajare a cursurilor de
apă, în studii aprofundate privind fenomenele extreme pe râuri etc.
Cuvinte cheie: curgere nepermanentă, secare, zonă vulnerabilă, sudul României
Utilizarea informației provenite din date satelitare optice

în aplicații asociate fenomenelor hidrologice periculoase
DIANA ACHIM, VIOREL CHENDEȘ
Teledetecția satelitară reprezintă un instrument extrem de performant pentru numeroase

domenii, printre care și hidrologia. Multe programe științifice de colaborare internațională se
bazează pe utilizarea informațiilor obținute de la distanță, imaginile înregistrate permițând
observarea unor suprafețe foarte întinse, la intervale de timp mai scurte sau mai lungi, pe mai
multe canale spectrale. Prelucrarea și analiza imaginilor satelitare prezintă numeroase
aplicabilități, cele mai relevante fiind inundațiile, evaluarea grosimii stratului de zăpadă,
echivalentul de apă din zăpadă, umiditatea solului, etc.
În țările din Uniunea Europeană, în ultimii 25 de ani, au fost înregistrate numeroase
inundații care au afectat peste 3,6 milioane de persoane și au produs pagube în valoare de
104 miliarde dolari (http://www.emdat.be/database). Sateliții comerciali sau de monitorizare a
condițiilor de mediu înregistrează aceste evenimente iar arealul afectat în timpul unei inundații
poate fi delimitat utilizând soluții software și tehnici de procesare adecvate.
O astfel de analiză s-a realizat și în urma viiturii pe fluviul Dunărea, din aprilie 2006, pe
sectorul Rast-Bistreț. Aceasta reprezintă cea mai importantă viitură produsă în perioada de
observații 1840-2015, nivelul apei situându-se peste cotele de apărare ale stațiilor hidrometrice o
perioadă foarte lungă de timp, respectiv 38 de zile la stația hidrometrică Calafat.
Pentru extragerea arealului afectat s-au folosit imagini satelitare Landsat 7, descărcate
gratuit de pe portal-urile de profil (GloVis și EarthExplorer). Tehnicile de procesare a imaginilor
satelitare au constat din: crearea unui mozaic din cele 2 imagini care includeau zona de interes,
extragerea zonei de luncă, crearea imaginii fals color care a inclus două benzi spectrale în
infraroșu şi clasificarea supervizată a imaginii. În urma clasificării imaginii fals color s-a obținut
58
Rezumate
extinderea inundației în format raster, care ulterior a fost transformată în format vector care să fie
utilizate în analizele spațiale de detaliu.
Extinderea arealului afectat de ruperea digului incintei agricole Ghidici-Rast-Bistreț a fost în
final comparat cu banda de inundabilitate cu probabilitatea de depășire de 0,1% obținută prin
modelare hidraulică.
Într-o lume confruntată cu un risc sporit de catastrofe naturale și inginerești, teledetecția
satelitară vine în completarea capacităților existente, cu scopul de a îmbunătăți gestionarea
situațiilor de urgență. Uniunea Europeană investește în acest domeniu, cea mai bună dovadă
fiind noul program Copernicus care constă într-un set de servicii de colectare date și furnizare de
informații gratuit statelor membre ale Agenției Spațiale Europene, utilizând sateliți și senzori
tereștri pentru a observa mediul și fenomenele naturale care se produc pe Pământ.
Cuvinte cheie: inundații, Dunăre, teledetecție satelitară, Copernicus
Proiectul „Managementul acviferelor locale pentru stocaj termic

ca tehnologie curată pentru clădiri cu consum de energie
aproape egal cu zero n-ZEB” – MATES
EMIL RADU, ADA PANDELE, MARIN MINCIUNĂ, DUMITRU NEAGU,
GABRIELA STĂNESCU, CĂTĂLINA RADU
Proiectul „Managementul acviferelor locale pentru stocaj termic ca tehnologie curată pentru
clădiri cu consum de energie aproape egal cu zero (nZEB)” - MATES, în care INHGA este
partener,se derulează în cadrul programului Parteneriate în domenii prioritare – PNCDI II, în
perioada iulie 2014 - iunie 2016.
Prin realizarea acestui proiect de cercetare se intenţionează demonstrarea, în cadrul unei
Staţii pilot experimentale, a fezabilităţii tehnologiei ATES (Aquifer Thermal Energy Storage /
Stocaj Termic în Stratul Acvifer) ca sursă curată şi eficientă de energie pentru clădiri din
categoria nZEB şi stabilirea condiţiilor în care această tehnologie poate fi aplicată fără generarea
unui impact negativ asupra utilizării durabile a acviferelor.
Sistemul propus utilizează apa subterană (stratul acvifer Mostiştea pentru extracţia de apă,
debit preconizat 1,9 l/sec) în circuit închis, alcătuit din elemente de instalaţii care nu afectează
calitatea acesteia, similare cu cele utilizate în cadrul sistemelor care vehiculează apă potabilă.
Apa utilizată va fi introdusă în acelaşi acvifer.
Staţia pilot experimentală este situată pe platforma INCD URBAN – INCERC Bucureşti
(Sos. Pantelimon nr. 266, sector 2) şi va fi alcătuită în final din patru foraje de exploatare şi patru
foraje de monitorizare, fiecare având adâncimea de 50 m.
In cadrul proiectului se va monitoriza atât temperatura apei subterane, cât şi calitatea
acesteia, pentru a putea determina efectul utilizării sistemului ATES asupra apei subterane.
Până în prezent, au fost executate trei foraje, în care s-au efectuat pompări experimentale
pentru determinarea parametrilor hidrogeologici ai acviferului, a fost elaborată caracterizarea
geologică şi hidrogeologică a zonei de studiu şi a fost elaborat modelul matematic al curgerii
subterane.
In etapa următoare se vor executa şi celelalte foraje ale Staţiei pilot experimentale şi se vor
executa teste pe baza cărora se va putea estima efectul utilizării acestui sistem asupra apei
subterane.
Cuvinte cheie: tehnologie ATES, staţie pilot experimentală, acviferul de Mostiştea, calitatea apei
subterane
59
Rezumate
Aspecte şi măsuri de combatere a eroziunii solului în vederea diminuării și

prevenirii riscului la inundații
IONELA FLORESCU, ELENA GODEANU, ELENA DANIELA GHIȚĂ
Conform cerințelor Directivei privind evaluarea şi managementul riscului la inundații, până

la 22 decembrie 2015, tuturor Statelor Membre le revine obligația să elaboreze Planurile de
Management al Riscului la Inundaţii, pentru toate zonele identificate cu risc potențial semnificativ
la inundaţii, pentru care, de altfel, s-au elaborat hărți de hazard și de risc la inundații.
În acest sens Statele Membre stabilesc obiective de management al riscului la inundaţii,
axându-se pe reducerea potențialelor efecte negative ale inundaţiilor pentru sănătatea umană,
activitatea economică, mediul înconjurător și patrimoniul cultural.
Manifestarea fenomenelor hidrice periculoase este potențată și de degradarea solurilor ca
urmare a creșterii presiunii exercitate de către societatea umană asupra mediului natural.
"European Environment Agency" atrage atenția asupra faptului că una dintre cele mai acute
probleme de mediu este reprezentată de degradarea solurilor care se manifestă prin: eroziunea
solurilor, diminuarea fertilității și biodiversității acestora, etc.
În România, terenurile supuse eroziunii solului reprezintă cca. 27% din teritoriu. Deşi
eroziunea de suprafaţă este cea mai răspândită formă de eroziune, cea care are un impact
deosebit în manifestarea fenomenelor hidrice periculoase, sunt fenomenele de eroziune în
adâncime.
Pentru reducerea acestui proces, Strategia Națională de Dezvoltare Economică a
României pe Termen Mediu, în conformitate cu directivele de mediu ale Uniunii Europene,
prevede: evaluarea Capitalului Natural al României în acord cu diversitatea și vulnerabilitatea
actuală a acestuia, dezvoltarea Rețelei Naționale de Arii Protejate, inițierea măsurilor de refacere
a Capitalului Natural în zonele deteriorate, realizarea programului național de amenajare și
utilizare durabilă a solurilor și de combatere a eroziunii solurilor.
În vederea prevenirii şi diminuării riscului la inundaţii datorat și eroziunii solului, în Planurile
de Management al Riscului la Inundaţii sunt prevăzute următoarele tipuri de măsuri: menținerea
arealelor ocupate de către fânețe și pășuni, practici de cultivare pentru conservarea solului,
terasarea versanților, perdele de arbuşti, înființarea de perdele de protecție a terenurilor agricole,
etc.
În acest articol sunt analizate aspecte referitoare la tipurile de eroziune, ponderea lor la
nivel național, și, în funcție de acestea sunt identificate măsuri ameliorative având ca efect și
reducerea riscului la inundații.
Cuvinte cheie: eroziune sol, inundații, risc, măsuri ameliorative.
60

00 Rezumate 2015-10-28 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

00 Rezumate 2015-10-28 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor

În acest an Conferinţa Ştiinţifică Anuală a Institutului National de Hidrologie și Gospodărire

Dunărea - trecut, prezent, viitor

Prognoze și previziuni hidrologice

Hidrometrie și prelucrarea datelor

Impactul antropic asupra scurgerii

Managementul apelor în contextul implementării Directivelor Europene

Director, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor

Maria Cristina TRIFU, Ecaterina LUCA 19

Adrian APOSTOL, Adrian PURDEL 31

Dunărea în sectorul inferior (pontic) în două ipostaze hidrologice -

Sectorul inferior al Dunării, cu excepţia defileului de la Porţile de Fier, se caracterizează

Debitele Dunării și brațelor Dunării măsurate la ape mici

Analiza variabilității principalilor parametri hidrologici

Analiza agro-ecosistemelor din bazinul Dunării. Studiu de caz: județul Brăila

Lucrarea de faţă îşi propune analizarea tipurilor de agro-ecosisteme din areale

Studiul apelează la analiza cantitativă, asistată de programul informatic SPSS,

Cultura riscului și paradoxuri sociale specifice unor comunități rurale

Studiu socio-economic al comunităţilor rurale afectate de inundaţii a pornit de la teza

Dunărea şi ecosistemele din judeţul Brăila

Dezvoltarea durabilă rurală presupune, atât modernizarea spaţiilor socio-economice, cât şi

Soluție hidraulică de redistribuire a debitelor de apă ale Dunării

Îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie fluvială pe Dunăre prin implementarea unui

De-a lungul timpului conţinutul şi obiectivele cercetării hidrologice pe Dunăre în sectorul

În ceea ce priveşte volumul de transport pe sectorul inferior al Dunării comparativ cu cel de

Schimbări plan-spaţiale în evoluţia ostroavelor. Aplicaţie în sectorul dunărean

Influența regimului hidrologic asupra morfodinamicii albiei fluviale,

Analiza influenței regimului hidrologic asupra morfodinamicii albiei fluviale pe sectorul

Mecanisme de informare şi diseminare a informaţiilor

Lucrarea a fost realizată în cadrul proiectului bilateral “Managementul Integrat al Fluviului

5 milioane de locuitori existenţi în 7 judeţe din România şi 9 judeţe din Bulgaria.

Aspecte privind istoricul observaţiilor şi măsurătorilor pe Dunăre, Delta Dunării şi

În decursul timpului, conţinutul, scopul şi obiectivele cercetărilor hidrologice din sectorul

Particularități ale evaporaţiei în Câmpia Română

Componentă majoră a ciclului hidrologic, evaporaţia este un parametru climatic important

Calcularea cheilor limnimetrice prin funcții spline

Aplicații informatice în domeniul hidrometriei actualizate/realizate în anul 2015

În cursul anului 2015 au fost realizate/reactualizate un număr de 5 aplicații informatice în

Hidrometria scurgerii lichide la microscară - rezultate preliminarii

Obiectivul acestei lucrări l-a reprezentat verificarea acurateței valorilor măsurate de

Metodă practică de determinare a hidrografului prognozat utilizând sistemul de

Sistemul de Estimare a Riscului de Producere a Viiturilor Rapide (ROFFG – Romanian

Coeficienţii maximi de scurgere care se pot înregistra în bazine hidrografice mici.

Lucrarea a avut de la început în vedere ca prin intermediul coeficientului de scurgere

Modelarea hidraulică a debitelor lichide pe fluviul Dunărea

Rezultatul proiectului Danube WATER este implementarea unui sistem integrat

Inundarea zonelor de coastă ale lumii în contextul schimbărilor climatice

Ridicarea alarmantă a nivelului oceanului planetar, de cca 3 mm / an în ultimele două

Propagarea debitelor pe Dunăre sectorul aval Porțile de Fier

Modelul de prognoză pe Dunăre are ca fundament ecuația de continuitate scrisă în curent

Cauchy-Fridrich-Levy tinde către unu.

Perioade secetoase și umede evidenţiate pe baza indicilor

Lucrarea prezintă o analiză a perioadelor secetoase și umede din punct de vedere

Caracteristici ale scurgerii apelor de suprafaţă şi subterane din Câmpia Olteniei,

Determinarea componentelor sintetice corespunzătoare viiturilor de calcul cu

Lucrarea prezintă rezultatele obţinute în cadrul proiectului e-LAC („Pro-active operation of

Utilizarea modelului hidrologic cu parametrii concentraţi CONSUL la simularea

Lucrarea prezintă rezultatele obţinute în cadrul proiectului CLIMHYDEX (“Changes in

Programul PROGRESS 2.0 pentru prognoza propagării scurgerii

Programul PROGRESS 2.0 permite prognozarea debitelor şi nivelurilor apei pe o perioadă

modelului de simulare s-a introdus o procedură de corectare a debitelor simulate pe întregul

Metodologie de estimare a echivalentului în apă al stratului de zăpadă,

Proiectul SNOWBALL „Integrarea datelor de teledetecţie, din modelare şi in-situ pentru