Ghid de Monitoring Ro Vol1

MINISTERUL MEDIULUI,
GUVERNUL ROMANIEI GUVERNUL BULGARIEI APELOR SI PADURILOR
“Danube WATER integrated management”- WATER

Ghid de monitoring
Administrația Națională “Apele Române”

Strada Edgar Quinet nr. 6, Sector 1, cod 010018, București, Romania,
Tel: 021. 311.01.46, 021. 315.13.01; Fax: 021.312.21.74, 021.312.37.38
Website: www.rowater.ro; E-mail: birou.presa@rowater.ro
Volumul 1
Investim in viitorul tau!
Programul de Cooperare Transfrontalieră România–Bulgaria 2007-2013 este cofinantat de
Uniunea Europeana prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională
“Danube WATER integrated management”

Administrația Națională “Apele Române”
Iulie 2015
Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Uniunii Europene.
www.cbcromaniabulgaria.eu
Cross Border
Cooperation
Programme
Common borders. Common solutions .
Danube WATER Project, MIS ETC 166
Monitoringul cantitativ si calitativ al apelor de suprafata și subterane
MANAGER PROIECT Dr. Fiz. Mary-Jeanne ADLER

RESPONSABIL PROIECT PP2 Mat. Olga VASILESCU
RESPONSABIL PROIECT PP3 Dr. Maria Cristina TRIFU
RESPONSABIL PROIECT PP9 Galia BALUSHEVA
RESPONSABIL PROIECT PP10 Prof. Dr. Dobri Ivanov DIMITROV
RESPONSABIL PROIECT PP11 Bozhidar YANKOV
AUTORI
LP- Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor Dr. Fiz. Mary-Jeanne ADLER
Gheorghe CONSTANTIN
Dr. Ruxandra BĂLĂEŢ
PP2-Administratia “Apele Romane” Dr. Ing. Dragos CAZAN

Chimist Carmen HAMCHEVICI
Ing. Monica MAINERICI
Ing. Adrian VLADUCU
Ing. Elena SLAVESCU
Ing. Marian GODEA
Hidr. Daniel LUTA
Hidr. Laurentiu STANISTEANU
PP3- Institutul Național de Hidrologie și Gospodarire a Dr. Maria Cristina TRIFU

apelor Dr. geol. Rodica MACALET
Dr. geol. Emil RADU
Dr. geogr. Sorin Mihaita TEODOR
Ing. Carmen RADULESCU
PP9- Ministerul Mediului și Apelor - Bulgaria Galia BALUSHEVA

Maryana KANCHEVA
Galya ANGELOVA
Ninov PLAMEN
PP10- Institutul National de Meteorologie si Hidrologie - Prof. Dr. Dobri Ivanov DIMITROV
Academia Bulgară de Științe
PP11- Agenția Executivă pentru Explorare si Intretinere a Bozhidar YANKOV

fluviului Dunărea - Bulgaria
Monitoringul cantitativ si calitativ al apelor de suprafata și subterane
CUPRINS
1. Cadrul legislativ al organizării rețelei de monitorizare .................................................... 2

2. Rețeaua de monitorizare hidrologică și a apelor subterane .............................................. 7
2.1. Rețeaua hidrologică din România ........................................................................ 7
2.2. Analiza rețelei de monitorizare a apelor din Bulgaria ............................................... 15
3. Metodologia de monitorizare și prelucrare a datelor pentru fluviul Dunărea și afluenții săi ....... 20
3.1. Monitorizare hidrologică/prelucrarea datelor ........................................................ 21
3.2. Monitorizarea calității apei/prelucrarea datelor ..................................................... 41
4. Controlul apelor subterane şi metodologia de prelucrare a datelor .................................... 56
4.1. Controlul apelor subterane / prelucrarea datelor.................................................... 56
4.2. Controlul calitativ al apelor subterane / prelucrarea datelor ...................................... 64
5. Modernizarea reţelei de control în cadrul Proiectului Danube Water. Capitalizarea rezultatelor . 75
5.1. Reţeaua de control a Dunării şi a afluenţilor săi ..................................................... 75
5.1.1. Staţii şi senzori automaţi ........................................................................... 75
5.1.2. Alte echipamente de control ....................................................................... 80
5.2. Modernizarea reţelei de control al apelor subterane ................................................ 84
5.2.1. Lucrări de reabilitare a forajelor .................................................................. 84
5.2.2. Alte echipamente pentru întreţinerea forajelor ................................................ 90
5.3. Propunere pentru continuarea modernizării sistemului de control şi a schimbului de date şi
informaţii în zona de frontieră ............................................................................... 93
5.4. Recomandări suplimentare de dezvoltare ............................................................. 98
1
1. Cadrul legislativ al organizării rețelei de monitorizare
1.1 Transpunerea legislației europene în legislația din România
În timpul acestei activități, au fost analizate principalele documente referitoare la apele de
suprafață și subterane legate de strategia de implementare a Directivei-cadru privind apa
(2000/60/CE), standardele UE pentru parametrii cantitativi și calitativi ai apei și transpunerea
directivelor UE în legislația din România.
În tabelul 1 este prezentată situația sintetică referitoare la transpunerea și implementarea

directivelor UE privind calitatea apelor de suprafață și calitatea apelor subterane, în legislația din
România. În total, există cincisprezece directive referitoare la calitatea apei din care au fost
implementate până acum 7 directive, numărul parametrilor de monitorizare variind între 15 și 74.
În cadrul activității 1 au fost analizate instrucțiunile și rapoartele ICPDR, OMM și UNESCO

pentru districtul hidrografic al Dunării legat de apele de suprafață și privind programele de
monitorizare din districtul hidrografic al Dunării, privind strategia europeană pentru monitorizarea
și evaluarea cursurilor de apă, lacurilor și apelor subterane transfrontaliere.
Pentru a face inventarul standardelor UE pentru apele subterane, au fost studiate

principalele documente referitoare la apele subterane legate de strategia europeană de
implementare a Directivei-cadru privind apa (2000/60/EC), descărcate de pe site-ul web al
Ministerului Mediului și Pădurilor din România și din biblioteca CIRCA (Communication & Information
Resource Centre Administrator - Administratorul centrului de resurse de comunicare și informare )
după cum urmează:
o LEGE Nr. 107 din 25 septembrie 1996 - Legea apelor

o LEGE Nr. 458 din 8 iulie 2002 privind calitatea apei potabile
o Ordinul Nr. 1072 /19.12.2003 pentru aprobarea organizarii Monitoringului suport national
integrat de supraveghere, control si decizii pentru reducerea aportului de poluanti proveniti
din surse agricole in apele de suprafata si in apele subterane si pentru aprobarea
programului de supraveghere si control corespunzator si a procedurilor si instructiunilor de
evaluare a datelor de monitorizare a apelor de suprafata si a apelor subterane
o LEGE Nr. 311 din 28 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 458/2002 privind
calitatea apei potabile
o HOTĂRÂRE nr. 349 din 21 aprilie 2005 privind depozitarea deşeurilor
o Ordinul Nr. 31 din 13.01.2006 Pentru aprobarea Manualului pentru modernizarea si
dezvoltarea Sistemului de Monitoring Integrat al Apelor din România (SMIAR)
o ORDIN Nr. 87 din 20 mai 2008 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind clasificarea
şi evaluarea resurselor/rezervelor de apă minerală naturală, apă minerală terapeutică, apă
geotermală, gazele care le însoţesc şi de gaze necombustibile
o HOTĂRÂREA 53 din 29 ianuarie 2009 pentru aprobarea Planului național de protecție a
apelor subterane împotriva poluării și deteriorării
o Directiva 91/676/CEE a Consiliului privind protecția apelor împotriva poluării cauzate de
nitrații proveniți din surse agricole (12 decembrie 1991)
o Directiva 98/83/CE Consiliului privind calitatea apei destinate consumului uman (3
noiembrie 1998)
o Directiva 2000/60/CE a Parlamentului și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a
unui cadru pentru politicile comunitare în domeniul apei (DCA)
o Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006
privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării
o Directiva 80/60/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1979 privind protecția apelor subterane
împotriva poluării cauzate de anumite substanțe periculoase (abrogată prin DCA începând cu
22.12.2013)
o Directiva 2007/60/CE privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații intrată în
vigoare în data de 26 noiembrie 2007
o Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unei
infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE) (14 martie
2
2007) D2.8.I.8 Specificații pentru datele INSPIRE privind hidrografia – proiect( de Ghid 2008-
12-19)
De asemenea, am revizuit documentele de orientare, rapoartele, documentele și

documentele științifice CIS cu legături strânse cu apele subterane care sunt enumerate mia jos:
- CE (2003): Strategia comună de implementare a Directivei-cadru privind apa (2000/60/CE).
Documentul de orientare nr. 17. 2. Identificarea corpurilor de apă.
Documentul de orientare nr. 17. 3. Analiza presiunilor și a impacturilor.
Documentul de orientare nr. 17. 15. Ghid privind monitorizarea apei subterane.
Documentul de orientare nr. 17. 16. Apele subterane în zonele protejate pentru apa
potabilă.
Documentul de orientare nr. 17. 17. Prevenirea și limitarea intrărilor directe și indirecte.
- CE (2008): Protecția apelor subterane în Europe. Noua directivă privind apele subterane -
consolidarea cadrului de reglementare UE. Broșura privind apele subterane.
Documentul de orientare nr. 17. 18. Evaluarea situației și a tendinței apelor subterane.
- CE (2010): Strategia comună de implementare a Directivei-cadru privind apa (2000/60/CE),
documentul de orientare nr. 26. 26. Evaluarea riscurilor și folosirea modelelor conceptuale
pentru apele subterane.
- ICPDR (2005): Districtul hidrografic al Dunării. Caracteristicile bazinului hidrografic,
impactul asupra activităților umane și analiza economică necesară conform articolului 5,
Anexei II și Anexei III inventarul zonelor protejate necesar conform articolului 6, Anexa IV a
Directivei-cadru a apei din UE (2000/60?CE). Partea A - descrierea bazinului (WDF Roof
Report (Planul general DCA) 2004), 18 martie 2005.
- ICPDR (2007): Raport de sinteză către UE privind programele de monitorizare din districtul
hidrografic al Dunării conceput conform articolului 8 al Directivei-cadru UE privind apa
(2000/60/CE). Partea II: Raportul de stare: Spre dezvoltarea monitorizării apelor subterane
în bazinul hidrografic al Dunării - descrierea bazinului, (Raportul general DCA, 2007), 18
martie 2007.
- ICPDR (2009): Planul de management al bazinului hidrografic al Dunării. Partea A -
descrierea bazinului.
- Grupul operativ CEE-ONU privind monitorizarea și evaluarea (2000): Ghid privind
monitorizarea și evaluarea apelor subterane transfrontaliere. Programul de activitate 1996 –
1999. Lelystad, Țările de Jos
- Grupul operativ CEE-ONU privind monitorizarea și evaluarea (1999): Inventarul apelor
subterane transfrontaliere
- Programul CEE-ONU, Zona III, Monitorizare și evaluare
3
Tabelul 1. Transpunerea și implementarea directivelor UE în legislația din România
Transpunere în Perioada Termenul Nr.
Nr. Transpusă/
Directiva legislația din de limită pentru parametrilor
crt. implementată
România tranziție implementare prelevati
Directiva 75/440/CEE referitoare la calitatea necesară a apei de
1. HG 100/2002 0 1.01.2007 T/I 46
suprafață destinată extragerii apei potabile în statele membre (*)
Directiva 76/160/CEE privind gestionarea calității apei pentru
2. HG 459/2002 0 1.01.2007 T/I 21
scăldat
Directiva 76/464/CEE privind poluarea cauzată de anumite substanțe
periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunității (**) și 7
directive derivate:
- Directiva 82/176/CEE și directiva 84/156 privind mercurul derivată
din DSP;
- Directiva derivată 83/513 privind cadmiul și directiva derivată
84/491 privind hexaclorciclohexanul;
- Directiva 86/280, lista I, directivă derivată din DSP
3. HG 118/2002 8 ani 1.01.2015 T/I 35
- Directiva 88/347/CEE de modificare a Anexei II la Directiva
86/280/CEE privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru
evacuarea anumitor substanțe periculoase cuprinse în Lista I din
Anexa la Directiva 76/464/CEE
- Directiva 90/415/CEE de modificare a Anexei II la Directiva
86/280/CEE privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru
evacuarea anumitor substanțe periculoase cuprinse în Lista I din
Anexa la Directiva 76/464/CEE
Directiva 80/68/CEE privind protecția apelor subterane împotriva
HG 118/2002 T 35
4. poluării cauzate de anumite substanțe periculoase (*) abrogată de 0 1.01.2007
HG 459/2002 proiect 21
Directiva 2006/118/CE
Directiva Consiliului 78/659/CEE(*) privind calitatea apelor proaspete
care au nevoie să fie protejate sau îmbunătățite pentru a fi apte
5. vieții peștilor, modificată prin Directiva Consiliului 91/692/CEE HG 202/2002 0 1.01.2007 T/I 15
(modificată ulterior prin Regulamentul Consiliului 1882/2003/CE și
807/2003/CE(Directiva pești consolidată)
6. Directiva 79/923/CEE privind calitatea apelor pentru moluște (*) HG 201/2002 0 1.01.2007 T/I 22
Directiva 79/869/CEE privind metodele de măsurare și frecvențele de
7. prelevare și analiza apelor de suprafață destinate extragerii apei HG 100/2002 0 1.01.2007 T/I 46
potabile în statele membre
Directiva 91/676/CEE a Consiliului privind protecția apelor împotriva
8. HG 964/2000 7 ani 1.01.2014 T -
poluării cauzate de nitrații proveniți din surse agricole
Directiva 91/271/CEE privind tratarea apelor urbane uzate și Decizia
9. HG 188/2002 15 ani 1.01.2022 T 45
93/481/CEE
Directivele 98/83/CE și 80/923/CEE privind calitatea apei destinate
10. Legea 458/2002 15 ani 1.01.2022 T 61
consumului urban
4
Armonizarea legii
11. Directiva-cadru privind apa 2000/60/CE 0 1.01.2015 T
107/1996
Directiva 2006/11/CEE privind poluarea cauzată de anumite 74 (24 A5;
12. substanțe periculoase evacuate în mediul acvatic al HG 351/2005 T 12 A8; 5 A9;
Comunității(Directiva substanțelor periculoase (versiunea codificată)) 33 A10)
Directiva 2006/44/CE privind calitatea apelor dulci care necesită
13. protecție sau îmbunătățiri în vederea întreținerii vieții piscicole HG 202/2002 T/I 15
(Directiva pești (versiunea codificată))
Directiva 2007/60/CE privind evaluarea și gestionarea riscurilor de
14. proiect
inundații
Directiva 2008/56/CE, Directiva-cadru „Strategia pentru mediul
15. proiect
marin”
* Directivele sunt incluse în DCA 2000/60;

** Standardele privind calitatea apei sunt incluse în DCA 2000/60;
• - Prevederile directivei au fost înlocuite de prevederile Directivei-cadru privind apa;
‡ - Directiva va fi înlocuită prin Directiva-cadru privind apa din decembrie 2013.
5
1.2. Transpunerea și implementarea directivelor UE în legislația din Bulgaria
Până în prezent, în Bulgaria au fost implementate paisprezece directive UE referitoare la

calitatea apei. Mai jos este prezentată situația sintetică referitoare la transpunerea și
implementarea directivelor UE privind calitatea apelor de suprafață și subterane, în legislația din
Bulgaria:
1. Directiva 2009/90/CE privind specificațiile tehnice pentru analiza chimică și monitorizarea
stării apelor a fost transpusă în Ordonanța nr. 1/2011 privind monitorizarea apei
2. Directiva 2008/105/CE privind standardele de calitate din domeniul politicii apei care
amendează și ulterior abrogă directivele Consiliului 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE,
84/491/CEE, 86/280/CEE și care amendează Directiva 2000/60/CE - Standardele ordonanței
pentru calitatea mediului pentru substanțele prioritare și alți poluanți/2010/
3. DIRECTIVA 2007/2/CE care stabilește infrastructura pentru informații spațiale în Comunitatea
Europeană (INSPIRE) - Legea privind accesul la datele spațiale/2010/
4. DIRECTIVA 2006/44/CE privind calitatea apelor dulci care necesită protecție sau îmbunătățiri
în vederea întreținerii vieții piscicole - Ordonanța nr. 4/2000 privind calitatea pentru pești și
moluște
5. DIRECTIVA 2006/11/CE privind poluarea cauzată de anumite substanțe chimice evacuate în
mediul acvatic al Comunității Ordonanța nr. 6/2000 privind standardele de emisii pentru
conținutul permis de substanțe dăunătoare și periculoase din apele uzate deversate în mediul
acvatic în corpurile de date
6. DIRECTIVA 2006/7/CE privind gestionarea calității apei de scăldat și abrogarea Directivei
76/160/CEE Ordonanța nr. 5/2008 privind calitatea apei de scăldat/2002/
7. Directiva 98/83/CE privind calitatea apei destinată consumului uman - Ordonanța nr. 9/2001
privind calitatea apei de băut
8. Directiva 75/440/CEE privind calitatea cerută apelor de suprafață destinate prelevării de apă
potabilă Ordonanța nr. 12/2002 privind cerințele de calitate pentru apele de suprafață
destinate distribuției apei potabile
9. Directiva 91/676/CEE din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu
nitrații proveniți din surse agricole Ordonanța nr. 2/2007 privind protecția apelor împotriva
poluării cu nitriții proveniți din surse agricole
10. Directiva 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind epurarea apelor uzate urbane Ordonanța nr.
2/2011 privind emiterea autorizațiilor pentru deversarea apelor uzate în corpurile de apă și
stabilirea limitelor de emisii individuale pentru sursele punctuale de poluare; Ordonanța nr.
7/2000 privind condițiile ți procedurile de deversare a apelor uzate industriale în sistemele
de canalizare ale localităților
11. Directiva 80/68/CEE din 17 decembrie 1979 privind protecția apelor subterane împotriva
poluării cauzate de anumite substanțe periculoase Ordonanța nr. 1/2007 privind studierea,
folosirea și protecția apelor subterane
12. Directiva 2008/1/CE privind prevenirea și controlul integrat al poluării
13. Legea privind protecția mediului. Regulamentul privind condițiile și procedurile pentru
emiterea autorizațiilor integrate/2009/
14. Directiva 86/278/CEE privind protecția mediului și în special a solului, atunci când se
utilizează nămoluri de epurare în agricultură Ordonanța privind modul de recuperare a
nămolului din epurarea apelor uzate prin utilizarea sa acceptată în agricultură/2011/
15. Directiva 2003/105/CE de modificare a Directivei Consiliului 96/82/CE privind controlul
asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase - Ordonanța privind
prevenirea accidentelor majore care implică substanțe periculoase și limitarea consecințelor
acestora/2006/
La stabilirea programelor de monitorizare s-au folosit următoarele acte normative europene:

 Directiva-cadru privind apa 2000/60 CE - articolul 8 și Anexa V;
 Documentul de orientare 19 - Monitorizarea chimică a apelor de suprafață;
 Documentul de orientare 7 - Monitorizarea asociată Directivei-cadru privind apa;
 Directiva 2008/105/CE - privind standardele de calitate a mediului din domeniul politicii
privind apa - definește buna situație chimică care ar trebui să fie atinsă de toate statele
6
membre în 2015 și oferă - împreună cu Directiva-cadru privind apa 2000/60/CE (DCA) baza
legală pentru monitorizarea substanțelor prioritare din sedimente și biocenoză;
 Directiva 2009/90/CE - despre specificațiile tehnice pentru analiza chimică și monitorizarea
stării apei;
 Directiva 78/659/CEE privind apa dulce pentru pești;
 Directiva 75/440/CEE - referitoare la calitatea necesară a apei de suprafață destinată
extragerii apei potabile;
 Directiva 91/676/CEE privind protecția apelor împotriva poluării cauzate de nitrații proveniți
din surse agricole;
 Manualul Directivei-cadru privind apa din Bulgaria (dezvoltat prin proiectul de înfrățire
finanțat de Ministerul Mediului, Conservării Naturii și Siguranței Naturale din Germania și
Agenția Mediului din Germania Federală în contextul asistenței pentru protecția mediului din
Europa Centrală și de Est, regiunea Caucaz și Asia centrală 2006-2009).
2. Rețeaua de monitorizare hidrologică și a apelor subterane

2.1. Rețeaua hidrologică din România
ANAR operează în prezent aproximativ 900 de stații de monitorizare hidrologică dintre care
multe sunt exploatate în prezent manual. Frecvența cu care au loc inundațiile, locațiile unde este
important controlul scurgerii pentru diminuarea inundațiilor, unde cursurile de apă curg în țările
învecinate, unde controlul debitului în amonte este important pentru principalele intrări de apă,
zone în care inundațiile pot să ducă la poluarea chimică de la unitățile aflate lângă cursul de apă,
unde precipitațiile tind să se acumuleze în volume mari în bazin, zone în care securitatea
investiției poate să fie asigurată cu costuri minime și stabilitatea sectiunii cursurilor de apă au
determinat amplasarea statiilor hidrometrice. Modernizarea a peste 700 de stații prin dotarea cu
senzori hidrologici automați de ultimă generație așa cum este indicat în tabelul 2 prin proiectul
strategic național DESWAT a fost integrată cu datele hidrologice din 139 stații automate
modernizate de districtele hidrografice. WATER a adăugat 14 stații automate pe fluviul Dunărea
completând sistemul automat existent pentru monitorizarea hidrologică.
Tabelul 2. Descrierea rețelei de monitorizare hidrologică din România

Stații pentru cantitate
Nr. Bazinul Stații pentru
Deja Nu vor fi
Crt. hidrografic Total DESWAT calitate
automatizate automatizate
1 Someș 96 32 50 14 6
2 Crișuri 94 39 30 25 7
3 Mures 110 14 81 15 8
4 Bega 82 27 41 14 6
5 Jiu 66 - 53 13 4
6 Olt 104 - 83 21 7
7 Argeș 61 5 49 7 4
8 Ialomița 48 - 41 7 7
9 Siret 126 21 77 28 9
10 Prut 74 1 58 15 10
11 Dobrogea 28 - 14 14 1
12 Dunare 4 - 4 - 4
Total 893 139 581 173 73
2.1.1. Analiza rețelei de monitorizare a apelor din România

În România, sistemul de monitoring integrat al apelor funcționează cu o structură științifică
și definită încă din 1976, atunci când au fost înființate districtele hidrografice.Sistemul de
monitoring al apelor funcționa de la începutul secolului XX, dar la un nivel mult mai scăzut, cu o
rețea insuficientă de monitorizare, fără o abordare integrată cantitate-calitate și cu accentul pus
mai mult pe măsurătorile hidrometrice din câteva stații aflate în special pe râurile principale
importante.
7
Rețeaua de monitorizare a apelor a înregistrat în permanență adăugiri și îmbunătățiri, dar,
din 2002, s-a ridicat problema modernizării și dezvoltării sistemului de monitoring integrat care să
respecte standardele europene și cerințele de monitorizare și să funcționeze în cadrul unui proces
dinamic, complet și cu o dezvoltare în spirală.
Directiva-cadru 60/2000/CE este transpusă în diferite legi din România în baza unor definiții
normative ale stării calității mediului. Pentru evaluarea calității apei, au fost analizați parametri
specifici pentru care au fost stabilite limite maxime pentru fiecare stare de calitate, separat.
În conformitate cu Directiva-cadru privind apa 60/2000/CE transpusă integral în legislația din
România, sistemul de monitoring integrat al apelor din România (SMIAR) include trei tipuri de
monitorizare:
Monitorizarea de supraveghere servește la evaluarea stării apei în fiecare bazin sau sub-bazin
hidrografic. Oferă informații pentru validarea procedurii de evaluare a impactului, pentru
conceperea eficientă a viitoarelor programe de monitorizare și pentru evaluarea tendinței pe
termen lung a variației resurselor de apă.
Monitorizarea operațională ar trebui să fie desfășurată pe toate corpurile de apă care, în ceea
ce privește impactul potrivit Anexei II a directivei-cadru sau în baza monitorizării de
supraveghere au fost clasificate ca improbabil de a desfășura obiective de mediu. Caută să
definească situația ecosistemelor acvatice expuse riscului sau care prezintă riscul de a nu
îndeplini obiectivele de mediu. Acest tip de monitorizare ar trebui să se desfășoare pentru
toate corpurile de apă în care sunt evacuate substanțe prioritare.
Monitorizarea de investigare se desfășoară pentru a atesta cauzale pentru care un curs de apă
nu îndeplinește obiectivele de mediu și a găsi cauzele depășirii limitelor standardelor de
calitate.
Date de Date din teren

intrare
Date din lab.
SISTEMUL ACTUAL DE
MONITORIZARE A FLUVIULUI
DUNĂREA ÎN ROMÂNIA
Monitorizarea Monitorizarea Monitorizarea

hidrologiei morfologiei calităţii râului
Transp. Modif. albie

DEBIT Apă Sedimente
sedimente şi maluri
Modele hidrologice
* Prognoză
* avertismente
Date de Diseminare
ieşire
Figura 1. Sistemul actual de monitorizare pentru fluviul Dunărea din România
8
Sistemul de monitorizare prevăzut în Directiva Cadru Apa și alte directive europene
abordează trei domenii de investigare, respectiv apa, sedimentele/materiile solide în suspensie și
biocenoza și include șase subsisteme: Subsistemul râurilor, subsistemul lacurilor, subsistemul
apelor de tranziție, subsistemul apelor de coastă, subsistemul apelor subterane și subsistemul
apelor uzate.
În România autoritățile din sectorul apei dispun de patru niveluri ale sistemului curent de
gospodărire a apei care trebuie să fie menținute de sistemul de informații hidrologice. La nivelurile
3, 2 și 1 sunt bazele de date locale, regionale și respectiv naționale care stochează o mare
varietate de serii temporale și date spațiale și produse derivate. Modelele hidrologice și
instrumentele DSS care sprijină procesul de luare a deciziilor legate de viiturile rapide sau
gospodărirea apelor vor accesa aceste baze de date. O analiză detaliată a fost desfășurată pentru
a defini instrumentele de sprijinire a luării deciziilor care sunt necesare în fiecare DSS și definirea
organizării și conținutului fiecăreia dintre bazele de date. Au fost definite reguli și mecanisme de
schimbare a datelor între niveluri pentru a răspunde cererilor standard sau speciale prin
planificarea portalului de date (www.danube-water.ro). Calitatea apei fiind o problemă majoră în
România și în alte țări, estimarea și gestionarea cantității de apă nu reprezintă singurul aspect
legat de apă pe care bazele de date și DSS trebuie să îl sprijine.
Nivelul 4
Figura 2 este o reprezentare a cel puțin trei surse de date care operează la nivelul 4. Există
(a) stații de raportare în timp real automate și clasice, (b) anumite produse sunt disponibile
deoarece SIMIN este implementat și (c) alte stații internaționale și domestice.
În ceea ce privește (a), implementarea sistemului de monitorizare WATER, aceasta a avut
loc în unități noi care sunt identificate pentru colectarea în timp real a datelor hidrologice și
raportarea, procurarea echipamentelor automate de colectare a datelor și comunicații și instalarea
și darea în funcțiune a acestora. În plus, echipamentele de testare, piese de schimb și alte articole
de laborator au fost achiziționate de WATER și au fost date stațiilor hidrologice de pe Dunăre
pentru operarea automată a sistemului.
În ceea ce privește (b), SIMIN (date meteorologice), sunt disponibile reprezentarea radar în
timp real a anumitor zone din România. precum și datele meteorologice în timp real de la
aproximativ 50 de stații de observare de suprafață automate (AHOS) cu raportare în timp real în
întreaga țară. Alte surse de date SIMIN ar putea să includă imagini și prognoze pentru sistemele
meteo care afectează România și țările învecinate, estimări ale precipitațiilor bazate pe radar și
alte curse de estimări ale precipitațiilor curente și pe termen scurt. În ceea ce privește (c), vor
exista întotdeauna date de la stațiile de „oportunitate” care sunt operate de țările învecinate,
organizațiile meteorologice regionale (precum EUMETSAT, organizația europeană care operează
stațiile geostaționare și cu orbită polară cu același nume) și Organizația Meteorologică Mondială. În
plus, pot să existe, de asemenea, stații de „oportunitate” operate de alte entități din România,
precum universități, ONG-uri și alte organizații relevante.
9
În final, așa cum este indicat în figura 2, va trebui să existe o intervenție specializată
continuă în contextul programului de asigurare a calității. Niciunul din sistemele nivelului 4 nu este
static, stațiile sunt adăugate și scoase din funcțiune, echipamentul este reconfigurat pentru a
adăuga sau șterge senzori, sistemele de comunicații sunt modernizate pe măsură ce tehnologii mai
bune devin disponibile, oamenii pot să facă greșeli și pot să apară defecțiuni tehnice. Un sistem
permanent de asigurare a calității care solicită investiții de capital în echipamente, vehicule,
formare profesională și alte resurse este necesar pentru a asigura că sunt disponibile date cu o
calitate suficientă pentru WATER, la nivelul 3.
Nivelul 3
Figura 3 este o reprezentare a prognozei viiturilor și a sistemului de avertizare care
operează local și acționează ca sursă de date și informații redirecționate către nivelul 2. Datele în
timp real de la nivelul 4 merg către fiecare din stațiile de servicii pentru apă SGA/hidrologice care
se află la nivelul comunității. Aceste centre au fost responsabile de-a lungul timpului pentru
asigurarea calității datelor hidrologice, deoarece tehnicienii de la acest nivel au cele mai multe
informații despre starea și performanțele stațiilor de monitorizare din jurisdicția acestora. În pus,
sunt tehnicieni care au cele mai multe informații despre condițiile hidrologice din comunitățile lor.
Intervenția specializată va fi necesară la acest nivel.
Nivelul de complexitate al fiecărui DSS este probabil să varieze considerabil, în funcție de
vulnerabilitatea fiecărei comunități față de viiturile rapide, disponibilitatea datelor istorice și în
timp real, nivelul de competență al prognoziștilor și alți factori. Va fi important pentru fiecare DSS
să se adapteze la competența și experiența prognoziștilor. Dispecerul din fiecare centru va realiza
seturi selectate din datele și informațiile disponibile pentru clienții locali și autoritățile regionale
de la nivelul 2. Conținutul acestor seturi și frecvența cu care sunt furnizare va varia considerabil de
la centru la centru. Dispecerii SGA vor răspundere cererilor standard sau speciale de date sau
informații ale autorităților de la nivelul 2 care să le răspundă așteptărilor. În final, este necesară
intervenția specializată pentru administrarea bazei de date și sistemul de sprijinire a deciziilor pe
măsură ce stații de date noi sunt înființate și noi produse de date sunt dezvoltate, noi baze de date
devin disponibile și noi cerințe pentru date și informații sunt definite.
Figurile 3 şi 4 se referă la Autoritatea de gospodărire a apelor: Nivelul 2 (11 birouri ale bazinelor:
Cluj-Napoca, Timișoara, Craiova, Bacău, Constanța, Iași, Buzău, Pitești, Ramnicu-Vâlcea, Târgu
Mureș și Oradea)
10
Nivelul 2
Figura 4 este o reprezentare a bazei de date pentru gospodărirea apelor și DSS care
operează la fiecare din cele 11 autorități regionale din România. Baza de date regională primește
date și informații selectate de la birourile SGA care operează în comunitățile din bazinele
hidrografice pentru care răspunde și le pune, împreună cu alte date și informații, la dispoziția unui
DSS regional de gospodărire a apei. DSS regional de gospodărire a apei ajută autoritățile să
monitorizeze situația condițiilor din jurisdicția sa, administrează structurile sale de control al apei
pentru a diminua și administra inundațiile și asigură apa pentru a răspunde altor cereri pentru
distribuția apei, navigație, protecția mediului, generarea energiei hidroelectrice, gestionarea
navigației și a cursurilor de apă în general.
Figura 4. Nivelul de monitorizare a apei 2

Inundațiile nu sunt singurul eveniment hidrologic extrem pe care România trebuie să îl
gestioneze și limiteze. Organizația DESWAT poate să fie, de asemenea, folosită pentru a administra
și limita un alt eveniment extrem, respectiv seceta. Similar nivelului 3, dispecerul eliberează date
și informații selectate către clienții locali, precum și de către autoritățile naționale, și este
necesară intervenția specializată permanentă pentru administrarea bazei de date și DSS, legătura
cu clienții regionali și menținerea viabilității sistemului în fiecare regiune.
Nivelul 1
Figura 5 este o reprezentare schematică a bazei de date și DSS pentru gospodărirea apei la
nivel național, care operează la București. DSS de nivel național va ajuta autoritățile naționale să
monitorizeze situația inundațiilor și să controleze structurile din întreaga țară, precum și situația
apei și aceste structuri de control în restul anului.
Centrul național are aceeași arhitectură generală ca centrele regionale și unul din principalii
clienți al nivelului 1 este Biroul Național de Servicii Hidrologice care răspunde de pregătirea
prognozelor pentru marile cursuri de apă. Să observăm că săgețile dintre dispecer și clienți, la
toate nivelurile, sunt îndreptate în ambele direcții, ceea ce indică faptul că cererile clientului sunt
îndeplinite și luate în calcul de dispecer. La nivelul 1, fluxurile cererilor clienților includ prognozele
pentru cursurile mari de apă care sunt făcute zilnic de Biroul Național de Servicii Hidrologice - sau
mai des, după caz - pe care dispecerul le direcționează către dispecerii de la nivelul 2 care folosesc
11
prognozele în procesul regional de luare a deciziilor legate de gospodărirea apei la acel nivel.
Dispecerul național trebuie să direcționeze aceste prognoze către alte țări din regiune cu care
România se învecinează și are încheiate tratate.
2.1.2.Sistemul de monitorizare a resurselor de apă din sectorul român al fluviului Dunărea
Sectorul român al fluviului Dunărea, (Dunărea de Jos), are o lungime de 1075 km între
localitățile Baziaș și Sulina, reprezentând granița cu Serbia (235,5 km), Bulgaria (469,5 km),
Moldova (0,6 km) și Ucraina (53,9 km), colectând cele mai multe râuri din România cu excepția
râurilor din Dobrogea. Deoarece traversează diverse regiuni naturale, Dunărea de Jos este împărțită
în cinci sectoare: defileul carpatic, sectorul sud-pontic, sectorul pontic, sectorul predobrogean,
sectorul deltaic si include cinci subsisteme specifice, respectiv: râuri, lacuri, ape subterane, ape
uzate, ape de tranziție.
Realizarea sistemului de monitorizare integrată a apelor în sectorul român al fluviului Dunărea
se face în prezent prin 12 programe de monitorizare specifice, aplicate apelor de suprafață și
subterane de 6 administrații ale bazinelor hidrografice:
 programul de monitorizare de supraveghere (S), aplicat apelor de suprafață și subterane;
 programul de monitorizare operațional (O), aplicat apelor de suprafață și subterane;
 programul de monitorizare de investigație (I), aplicat apelor de suprafață;
 secțiuni ale programului de referință (R), aplicate apelor de suprafață;
 programul de intercalibrare pentru starea ecologică (IC), aplicat apelor de suprafață;
 programul pentru apa potabilă (P), aplicat apelor de suprafață și subterane;
 programul pentru zonele vulnerabile (ZV), aplicat apelor de suprafață și subterane;
 programul de monitorizare a ihtiofaunei (IH), aplicat apelor de suprafață;
 programul de protecție a habitatelor și a speciilor (HS), aplicat apelor de suprafață;
 programul pentru convențiile internaționale (CI), aplicat apelor de suprafață și subterane;
 programul de cunoaștere a alterărilor presiunilor morfologice (CAPM) aplicat apelor de
suprafață;
 programul „cea mai bună secțiune disponibilă” (CBSD) aplicat apelor de suprafață.
Sistemul de monitorizare a apei Dunării urmărește trei domenii de investigare, respectiv: apă,
sedimente/materii solide în suspensie, biocenoză și se aplică celor 12 tipuri de programe de
monitorizare menționate pentru a caracteriza aceste medii în funcție de subsistemul de
monitorizare specific analizat. Analiza probelor de apă se desfășoară în laboratoare moderne și
12
echipate adecvat în care majoritatea indicatorilor analizați și a metodelor folosite au fost aprobate
de organismul de certificare RENAR în data de 29.01.2007 conform ISO/IEC 17025/2005.
Monitorizarea calității apei în zona sectorului român al fluviului Dunărea pentru subsistemul
„râuri” acoperă sistematic 1075 km din cursul de apă unde se află 50 de secțiuni de monitorizare a
calității apei: 43 de secțiuni pe cursul de apă și 25 de secțiuni de tranziție. Tipurile de programe de
monitorizare și parametri monitorizați din aceste secțiuni de monitorizare vor fi analizate în
perioada următoare.
Restul hidrosistemului este monitorizat în funcție de situație prin monitorizarea de
investigație. În secțiunile cu risc ridicat de poluare, se dorește calitatea apei de suprafață printr-un
flux rapid sistematic (frecvență zilnică sau săptămânală, după caz). Astfel, potrivit Anexei V a OM
nr. 44/2004, monitorizarea calității apei în ceea ce privește substanțele prioritare și prioritare
periculoase pentru fluviul Dunărea este realizată în 7 secțiuni de monitorizare a calității apei (0
secțiuni de referință; 5 secțiuni reprezentative și 2 secțiuni pentru bugetul de substanțe). În cazul
poluării accidentale, monitorizarea resurselor de apă se desfășoară în regim special, frecvența de
monitorizare în unele cazuri fiind pe oră. De exemplu, în cazul accidentului de la fabrica de
alumină din partea de vest a Ungariei (poluarea apei cu noroi roșu), frecvența programului de
monitorizare de investigație a fost: 1 probă/zi (primele 3 zile, până la venirea valului de poluare în
țară), 1 probă/ 4 ore (în timp ce s-au estimat ora și data în care valul de poluare traversa țara) și
apoi a scăzut la 1 probă/săptămână pentru o perioadă de două luni.
2.2. Analiza rețelei de monitorizare a apelor din Bulgaria

2.2.1. Monitorizarea datelor istorice din Bulgaria
Analiza apelor de suprafață din Bulgaria este efectuată din anul 1951 în laboratoarele
„Departamentului General de Hidrologie și Meteorologie” - BAS. Monitorizarea se desfășoară în 22
de stații hidrometrice și din 1975-95. Frecvența probelor este de 5-12 ori pe an.
Sunt analizați următorii parametri: pH, duritatea și oxidarea apei, conținutul de anioni și
cationi. În prezent, monitorizarea apelor de suprafață face parte din sistemul național pentru
monitorizarea mediului (SNMM) și include programe pentru controlul și monitorizarea operațională.
Numărul total de stații din țară este de 617 distribuite în patru zone ale bazinului, în timp ce în
regiunea districtului hidrografic al Dunării sunt 134 de puncte de monitorizarea de supraveghere și
54 de puncte pentru monitorizarea operațională.
Indicatorii care sunt monitorizați sunt împărțiți în trei grupuri principale- fizico-chimici de bază,
substanțe prioritare și poluanți specifici și frecvența acestora de monitorizare este de 4-12 ori pe
an.
Rețeaua de monitorizare a apei a suferit continuu suplimentări și îmbunătățiri.
Din 2003, subiectul dezvoltării sistemului de monitorizare a apei din Bulgaria s-a discutat la nivelul
statului. S-a desfășurat reorganizarea responsabilităților legate de cerințele standardelor europene
pentru monitorizare și corelarea proceselor din Bulgaria și Europa în medii dinamice.
Directiva-cadru 60/2000/CE este transpusă în Bulgaria în baza unor definiții normative ale stării de
calitate folosite. Pentru evaluarea calității apei, au fost analizați parametri specifici pentru care au
fost stabilite limite maxime pentru fiecare stare de calitate, separat.
În conformitate cu Directiva-cadru privind apa 60/2000/CE din Bulgaria, transpusă integral în
legislația din Bulgaria, sistemul național de monitorizare a mediului, SNMM include două tipuri de
monitorizare: monitorizarea de supraveghere și monitorizarea operațională.
Monitorizarea de supraveghere trebuie să se desfășoare pentru suficiente corpuri de apă de
suprafață pentru a permite evaluarea stării generale a apelor de suprafață din fiecare bazin de
recepție sau bazin de recepție al apelor subterane din zona de gestionare a bazinului.
Monitorizarea operațională trebuie să se desfășoare pentru toate corpurile de apă care - în baza
sau în opinia unei evaluări a impactului sau a monitorizării de supraveghere - sunt identificate ca
prezentând riscul de neîndeplinire a obiectivelor ecologice și pentru aceste corpuri în care
substanțele poluante din lista substanțelor prioritare au fost deversate.
Monitorizarea de investigare care face parte din sistemul de monitorizare nu este planificată și este
desfășurată dacă este necesar.
13
2.2.2.Sistemul de monitorizare a resurselor de apă din sectorul bulgar al fluviului Dunărea
Sectorul bulgar al fluviului Dunărea (Dunărea de Jos) are o lungime de 469,5 km între
localitățile Novo Selo și Silistra, reprezentând granița naturală cu România.
Realizarea sistemului de monitorizare integrată a apelor în sectorul bulgar al fluviului Dunărea se
face în prezent prin 7 programe de monitorizare a calității specifice, aplicate apelor de suprafață și
apelor subterane.
 programul de monitorizare de supraveghere (S), aplicat apelor de suprafață și subterane;
 programul de monitorizare operațional (O), aplicat apelor de suprafață și subterane;
 programul de monitorizare de investigare (I), aplicat apelor de suprafață și subterane;
 secțiuni ale programului de referință (R), aplicate apelor de suprafață;
 programul pentru apa potabilă , aplicat apelor subterane;
 programul pentru zonele vulnerabile, aplicat apelor de suprafață și subterane;
 programul pentru convențiile ICPDR (Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului
Dunărea), aplicat apelor de suprafață și subterane;
2.2.3. Stațiile de monitorizare și monitorizarea cantitativă sunt desfășurate de INMH – BAS
Observații în teren, colectarea datelor brute, date nevalidate pentru baza de date, rețele
de monitorizare a calității apei
Bazinul hidrografic al Dunării de pe teritoriul Bulgariei, cu o suprafață de aproximativ 46900
km2, constă din două părți. O parte foarte mică de aproximativ 1000 km2 este drenată de râurile
Erma și Nishava și se varsă în Dunăre pe teritoriul Serbiei, iar cealaltă parte, cu o suprafață de
aproximativ 45900 km2, formează bazinul afluenților care contribuie la partea româno-bulgară a
Dunării care este analizată în cadrul prezentului program privind apa. Potrivit Legii privind apele
naționale din Bulgaria, Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie din Sofia răspunde de
monitorizarea cantitativă a apelor dulci și a materiilor solide în suspensie. Tipul activităților și
secvența operațiunilor sunt rezumate în schița de mai jos (figura 6).
14
Observaţii în teren, colectare date brute, date din BD nevalidate
Date ref. nivel ape, Obs. lunare ale Niv. lunare ale Turbiditate – mostre
incl. izvoare – debitelor râurilor puţurilor man./auto sedim. în suspensie
man./auto. (izvoarelor)
Analiza şi procesarea datelor, control secundar, date DB validate (ciclu anual):

Stabilirea curbelor de
Bilanţuri ref. Debitul Comparaţie a supraf. Sedim. în suspensie
evaluare pentru
râuri/izvoare, apelor din bazinului - Variaţii şi tendinţe Stabilirea curbelor de
râurilor ale apelor subterane evaluare
provizorii, validate
Lanţ de realizare a produselor şi de generare a informaţiilor, concluzii,

generalizări, expertiză, studii
Modele de Managementul Evaluarea resurselor
prognozare, resurselor de apă de apă, cuantificarea
avertismente şi produse pt. vol. de sedimente,
imediate pt. suportul procesului tendinţe, modif.
inundaţii şi secetă decizional Clim.
Figura 6. Prelucrarea și modelarea datelor hidrologice
Observațiile menționate sunt implementate în conformitate cu standardele de stat

menținute de INMH și sincronizate cu standardele OMM și cerințele UE. Pentru teritoriul analizat,
INMH menține următoarele tipuri de stații de observare:
Râuri, observarea nivelului și a debitului apei, 62 de stații în total, așa cum este indicat în
harta de mai jos, cu observarea manuală a nivelelor apei de două ori pe zi, dintre acestea:
 22 de stații raportează zilnic, aproape în timp real nivelurile de apă, 15 raportează nivelurile
zilnice, la ora 8, ora locală, 7 raportează nivelurile zilnice, la ora 8, ora locală nu în fiecare zi,
ci săptămânal. 6 din acestea sunt în regiunea CTF BG-RO și transmit date despre nivelul apei
și în timp real și despre debitul provizoriu în portalul proiectului Dunărea.
 40 de stații sunt folosite pentru fazele de regim și transmit zilnic nivelul apei, prin filialele
regionale ale INMH,
 16 sunt prevăzute cu stații de monitorizare telemetrice automate a nivelului apei și raportează
în fiecare oră nivelurile apei. Transmiterea datelor folosește facilitatea GPRS. Stațiile folosesc
două tipuri de senzori pentru nivelul apei: senzorul radar montat sub punte (dacă este
disponibilă); presiunea diferențială a senzorului de bule în acele cazuri în care senzorul radar
nu poate să fie instalat. Aceste stații transmit operațional nivelurile apei în paralel cu cele
menționate în figura 7.
15
Figura 7. Harta cu stațiile de monitorizare a nivelului apei în sectorul BG-RO al bazinului Dunării
Monitorizarea fluviului pentru debitele de apă.

Aceste observații sunt implementate pentru toate stațiile menționate la punctul 1. Sunt
făcute cel puțin o dată pe lună, dar ar putea să fie mai dese în timpul inundațiilor. Aceste
observații sunt făcute conform standardului prin măsurarea vitezei apei în diferite puncte ale
corpului râului la o anumită secțiune transversală unde nivelurile apei sunt măsurate operațional.
Viteza apei este măsurată în mod normal prin curentometru în trei puncte într-un anumit plan
vertical: la suprafață - 0,2 din adâncime, al doilea este în corpul de apă - 0,6 din adâncime și al
treilea este la fund - 0.8 din înălțime. Distanța dintre planurile verticale depinde de lățimea
fluxului și variază pentru râurile mici și mari între 0,5 și 2 metri. Valorile măsurate ale vitezei apei
sunt codificate de observator într-un tabel special și trimise filialei regionale INMH.
Fiecare stație este echipată cu punți sau cabluri suspendate de măsurare. În cazul apelor
foarte mari, curentometrul nu poate să fie folosit, iar viteza de suprafață este măsurată prin
plutitori. De curând, INMH a început să experimenteze echipamentele ADCP, care în Bulgaria sunt
utilizate numai pentru râurile mari.
Rețeaua de monitorizare a apelor subterane din regiune este observată regulat într-un total
de 152 de stații, așa cum este indicat în harta de mai jos, situate în foraje în diferite acvifere și
corpuri de apă și izvoare care deservesc diferite tipuri de acvifere inclusiv:
- 106 din cele de mai sus sunt foraje și foraje arteziene care sunt monitorizate lunar de
observator raportând nivelurile și temperaturile apei. 11 dintre acestea sunt echipate cu dispozitive
de înregistrare a nivelului/temperaturii apei care înregistrează în fiecare oră - o dată la 6 ore, în
funcție de dinamica proceselor. Senzorii de nivel al apei sunt de tipul cu presiune diferențială și
compensare barometrică. Datele sunt colectate local prin computere portabile, la intervale
periodice. 15 dintre forajele menționate mai sus sunt situate în regiunea CTF BG-RO, în
apropierea Dunării și transmit lunar, aproape în timp reale, datele legate de nivelul apei către
portalul proiectului Danube Water.
16
LEGENDĂ
Puţuri cu transm. a datelor aproape în timp real – Bg-Ro CBC. Foraje de
monitorizare şi izvoare
Foraj Foraj
Puţ artezian Puţ artezian
Puţ de vizitare Izvor
Puţ de vizitare
km
Figura 48. Harta cu stațiile de monitorizare hidrogeologică de-a lungul sectorului BG-RO al
bazinului Dunării
O parte importantă a rețelei de monitorizare cantitativă a apelor subterane este

conservarea izvoarelor. În regiunea analizată, INMH monitorizeaza periodic 46 de izvoare.
Metodologia este similară celei aplicate râurilor în scopul evaluării variabilității resurselor de apă.
O parte din monitorizarea cantitativă de către INMH este observarea turbidității râului și a
materiilor solide în suspensie care este periodic implementată pentru 36 din stațiile menționate la
punctul 1.1 pentru regiunea analizată. Este realizată prin evaluarea cantității materiilor suspendate
în probele de apă prin cântărirea reziduurilor uscate. Proporția dintre materialele organice și
minerale este estimată ulterior. Frecvența eșantionării depinde de regimul apei și variază între 1 și
3 probe pe lună.
Toate activitățile de mai sus și producerea informațiilor sunt legate de observarea pe teren,
colectarea datelor brute și date nevalidate pentru baza de date. Corespunde primului rând din
figura de mai sus. Acest tip de informații este pentru utilizare așa-zis în timp real sau în timp cvasi-
real, precum operațiunile de prognozare, diminuare a dezastrelor, gospodărirea apelor pe timp
scurt. Aceste date sunt stocate separat pentru uz temporar. Toate măsurătorile din teren sunt
colectate pentru controlul de nivel secundar și procesate, așa cum este prezenta în cel de-al doilea
rând din figura de mai sus.
2.4. Rețeaua apelor subterane din Bulgaria

Articolul 8 din Directiva Cadru Apa (DCA) necesită dezvoltarea programelor de monitorizare
a apelor subterane. Potrivit DCA, monitorizarea apelor subterane se concentrează în principal pe
corpul apelor subterane ca un întreg; cu toate acestea, facilitează și operarea completă a regiunii
de către managementul bazinului și îndeplinirea obiectivelor sale de mediu.
Actualizarea programelor de monitorizare

Rezultatele obținute din rețeaua de monitorizare sunt folosite și interpretate în mod regulat și, ca
rezultat, rețeaua de monitorizare și efectul său sunt revizuite o dată la șase ani, într-o situație
ideală, acest lucru se face mai des.
17
Actualizarea rețelei trebuie să ia în calcul modificările observate în procesele naturale și/sau
impacturile antropice care influențează cantitatea și calitatea apelor subterane, tendințele
acestora și fenomenele rezultante. Acolo unde cunoașterea se îmbunătățește, aceasta ar putea să
fie privită ca un proces de optimizare a rețelei. O revizuire și o actualizare a rețelei trebuie să fie
făcute de fiecare dată când factori care influențează fenomenul monitorizat sunt semnificativ
schimbai și aceasta trebuie să ia în considerare posibilele reacții în timp ale straturilor acvifere
care corespund vârstelor estimate ale apelor subterane eșantionate.
La actualizarea rețelei, este important de știut că eliminarea unui punct de monitorizare va rezulta
în pierderea posibilă a informațiilor utile și pentru corectitudinea evaluării tendințelor, este
importantă păstrarea punctelor de eșantionare pentru mai mult timp. Este mai ușor să adaugi un
punct decât să îl elimini. Este, de asemenea, importantă păstrarea datelor despre obiect care au
fost descărcate din rețea pentru a permite revizuirea și auditul soluțiilor/deciziilor de management
anterioare în baza unor astfel de date.
Eliminarea punctelor din rețea poate să ducă la alterări. Orice modificare a rețelei ar trebui să fie
evaluată în funcție de impactul pe care îl va avea asupra informațiilor derivate din programul de
monitorizare și deciziile luate.
Din rețeaua de monitorizare a apelor subterane fac parte:
 Rețeaua de monitorizare a cantității
 Monitorizare chimică - de supraveghere și operațională
 Programul pentru apa potabilă
 Zona de protecție a rețelei de monitorizare
Programele de monitorizare ale stării cantitative și chimice ale apei subterane sunt
dezvoltate în conformitate cu prevederile Directivei-cadru privind apa (DCA), Directivei privind
apele subterane, documentele de orientare ale DCA (orientarea nr. 15) și legislația națională din
acest domeniu, în baza caracterizării corpurilor de apă subterană și evaluării riscului ca acestea să
nu îndeplinească obiectivele de protecție a mediului din cadrul articolului 4 al DCA, luând în calcul
costul eficacității monitorizării și capabilitățile Republicii Bulgaria de a dezvolta în continuare
rețelele de monitorizare în anii următori.
Programele de monitorizare a apelor subterane includ:
 „Programul de monitorizare de control” care suplimentează și validează procedura pentru
caracterizarea și evaluarea riscurilor din Anexa II a DCA, în legătură cu riscurile
nerespectării bunei stări chimice a apelor subterane și furnizează informații despre
substanțele poluante din apele subterane, de origine naturală sau rezultând din activitatea
umană;
Monitorizarea de control se concentrează pe corpul de apă subterană ca întreg. Un program
de monitorizare de control trebuie să ofere informații care să fie folosite la evaluarea tendințelor
pe termen lung ale condițiilor naturale și ale concentrațiilor de poluanți rezultate din activitatea
umană.
Programul trebuie să fie desfășurat în fiecare ciclu de management pentru bazinul hidrografic,
indiferent dacă corpurile de apă (sau un grup de corpuri) sunt expuse sau nu.
Programul de monitorizare de control trebuie să se desfășoare în fiecare etapă planificată și în
măsura necesară pentru suplimentarea adecvată și confirmarea procedurii de evaluare a riscului
pentru fiecare corp sau grup de corpuri de apă subterană.
 „Programul de monitorizare operațională”, prin care se evaluează starea tuturor corpurilor
de apă subterană pentru care există riscul de neîndeplinire a obiectivelor potrivit articolului
4 DCA și se stabilește prezența unor tendințe semnificative și durabile de creștere a
concentrației de substanțe poluante.
Monitorizarea operațională se concentrează pe corpul de apă subterană ca întreg. Un program de
monitorizare operațională este necesar pentru a stabili:
 Starea chimică a tuturor corpurilor de apă definite ca fiind „expuse riscului”,
 Prezența tendințelor antropice pe termen lung către creșterea concentrației de substanțe
poluante;
 În plus, poate să fie, de asemenea, folosită pentru evaluarea eficienței programului de
măsuri conceput pentru a restabili starea bună a corpului sau a inversa tendințele de
creștere a concentrațiilor de substanțe poluante.
Monitorizarea operațională este necesară numai pentru corpurile „expuse riscului” de neîndeplinire
a obiectivelor DCA. Trebuie să fie efectuată în timpul perioadelor de monitorizare de control. Spre
18
deosebire de monitorizarea de control, monitorizarea operațională este concentrată exclusiv pe
stabilirea riscurilor specifice, identificate pentru îndeplinirea obiectivelor directivei.
 Monitorizarea de investigare este planificată pentru a stabili nivelurile riscului de
contaminare accidentală și explozie într-o anumită zonă a apei. Scopul este acela de a lua
măsurile corespunzătoare pentru a controla poluarea din apele subterane/planificate pentru
Dunăre care rezultat al poluării transfrontaliere.
 „Rețeaua de monitorizare cantitativă” care validează procedura de caracterizare și evaluare
a riscurilor din Anexa II a DCA, privind riscurile de neîndeplinire a bunei stări cantitative în
toate corpurile sau grupurile de corpuri de apă subterană. Principalul său obiectiv este de a
facilita o evaluare cantitativă a stării.
Un corp de apă subterană poate să aibă o bună stare cantitativă dacă:
 Sursele disponibile de apă subterană nu sunt depășite pe termen lung de rata de captare
anuală a apei, și
 Nivelurile apelor subterane și debitele nu sunt suficiente pentru a îndeplini obiectivele de
mediu ale apelor de suprafață asociate și sistemelor terestre dependente de apele
subterane, și
 Deviațiile antropice pe direcția curgerii rezultante dintr-o modificare de nivel nu cauzează
intrarea apelor sărate sau alte tulburări.
Monitorizarea stării cantitative trebuie să se bazeze pe înțelegerea conceptuală a sistemului apelor
subterane și a tipurilor de presiune. Elementele-cheie ale înțelegerii conceptuale cantitative vor fi:
 Evaluarea saturației și a bilanțului hidrografic;
 Nivelul apelor subterane sau evaluarea debitelor și informații relevante despre riscurile cu
care se confruntă apele de suprafață care depind de apele subterane și ecosistemele
terestre care depind de apele subterane;
 Nivelul interacțiunii dintre apele subterane și suprafața asociată și ecosistemele terestre
unde această interacțiune este importantă și ar putea să aibă un impact asupra stării
corpului de apă de suprafață;
 Monitorizarea zonelor de protecție a apei folosite in scop potabil și în gospodării este
proiectată prin includerea punctelor pentru captarea apei potabile atât în rețeaua de
monitorizare de control, cât și operațională pentru starea chimică a apelor subterane.
DCA cere ca programele de monitorizare să poată să facă o evaluare a îndeplinirii obiectivelor
pentru apa potabilă, zonele protejate (ZPAP), stabilite în articolul 7. Spre deosebire de corpurile
de apă de suprafață definite ca ZPAP, DCA nu introduce criterii specifice suplimentare pentru
monitorizarea ZPAP.
Monitorizarea ZPAP pentru apele subterane trebuie să fie desfășurată în conformitate cu
programele destinate controlului monitorizării operaționale a corpului de apă subterană pentru a
răspunde obiectivelor articolului 4, cu cerința suplimentară de a asigura respectarea obiectivelor
ZPAP (articolul 7 (3).
 monitorizarea programului de protecție a habitatelor și speciilor.
 în pregătirea programelor pentru monitorizarea apelor subterane contaminate cu nitrați,
există următoarele criterii:
 rezultatele concentrațiilor măsurate de nitrați din perioada observată în punctele de
monitorizare a apei de suprafață, subterane și potabile, rezultate de la companiile de apă și
protocoale de date pentru auto-monitorizarea utilizatorilor de apă industriali și agricoli;
 destinația terenurilor, conform CORINE, de exemplu:
 suprafețele cu diferite culturi,terenul agricol neirigat, vii, livezi și plantații de boabe,
pășuni,teren agricol cu suprafețe importante de vegetație naturală și altele.
Pentru corpurile de apă subterană cu încărcături semnificative de nitrați, sunt acceptate numai
zonele vulnerabile despre care există date că conținutul de ioni de nitrați este de peste 50 mg/l.
Zonele cu concentrații măsurate de peste 25-35 mg/l sunt de asemenea evaluate, deoarece
definesc zone „potențial vulnerabile” cu o astfel de concentrație.
Analiza probelor de apă se desfășoară în laboratoarele bine echipate și certificate ale AEM.
Rezultatele analizei chimice a apei subterane sunt comparate cu standardul potrivit Anexei nr. 1,
art. 10, alin. 2, punctul 1 al Decretului nr. 1 din 10.10.2007 pentru studierea, folosirea și protecția
apelor subterane.
19
3. Metodologia de monitorizare și prelucrare a datelor pentru fluviul
Dunărea și afluenții săi
Studiul privind baza de date hidrologică

timpul acestei activități, a fost efectuat un inventar al datelor existente în arhiva
institutului. La nivel național și internațional, mai multe studii hidrologice de sinteză au acumulat
date hidrologice morfologice și hidrochimice complexe despre apa și sedimentele din fluviul
Dunărea.
Pot să fie specificate unele studii, de exemplu:
 Anuarul hidrologic al Dunării pentru anii 2003 - 2011, arhiva INMH.
 „Rapoartele tehnice cu date hidrologice și hidrochimice despre Dunăre și Delta Dunării, din anii
1966-2011” - arhiva INMH, București, 1978-2011.
 Studiu privind interacțiunea proceselor hidrologice ale fluviului Dunărea, Deltei Dunării și zonei
de coastă a Mării Negre (inclusiv plaja), 1999, arhivele INMH, București.
 Date privind starea ecologică în ceea ce privește regimul hidrologic și hidromorfologic al Dunării,
cerut de Directiva-cadru a apei 2000/60/2007, NAAR, 2009.
Date din diferite documente din arhivă au fost identificate pentru granița comună România-
Bulgaria de pe Dunăre, pentru nouă stații de măsurare (figura 9).
Figura 9. Stațiile de măsurare de pe Dunăre, la granița comună România-Bulgaria

Stațiile hidrometrice luate în calcul și pentru care a fost efectuată inventarierea datelor sunt:
 s. h. Gruia - km 856,5 (perioada analizată 1981-2011);
 s. h. Calafat - km 786,9 (perioada analizată 1974-2011);
 s. h. Bechet - km 678,665 (perioada analizată 1983-2011);
 s. h. Ship - km 624,2 (perioada analizată 1966-2011);
 s. h. Turnu Măgurele - km 596,32 (perioada analizată 1967-2011);
 s. h. Zimnicea - km 553,23 (perioada analizată 1966-2011);
 s. h. Giurgiu - km 493,05 (perioada analizată 1966-2011);
 s. h. Oltenița - km 429,8 (perioada analizată 1966-2011);
 s. h. Chiciu-Călărași - km 379,58 (perioada analizată 1966-1969, 1973-2011).
20
Datele hidrologice inventariate au fost: profilurile batimetrice transversale, fluxul de apă; fluxul de
sedimente suspendate, granulometria aluviunilor suspendate și dragate. Tabelul 1 oferă informații
despre datele hidrologice disponibile în inventar.
Inventarul a fost îndreptat spre:

i) cunoașterea fondului de date existent necesar pentru a estima evoluția hidromofologică în timp
și respectiv analiza dinamică a acestor parametri de-a lungu fluviului, în sectorul comun
România-Bulgaria (inclusiv folosirea modelelor hidraulice)
ii) proiectarea unor campanii expediționare prin care vom actualiza și suplimenta datele existente
și cunoștințele despre configurația actuală a albiei fluviului de interes, Dunărea.
În cadrul măsurătorilor care trebuie făcute în timpul campaniilor expediționare, este
necesară îndeplinirea următoarelor obiective:
 secțiuni transversale batimetrice.
 Măsurarea velocității apei pentru calcularea debitului apei;
 Eșantionarea sedimentelor pentru stabilirea turbidității și stabilirea fluxului sedimentelor
suspendate pentru determinarea compoziției și a dimensiunii particulelor;
 Eșantionarea sedimentelor dragate sau a sedimentelor din albia râului pentru a stabili fluxul
sedimentelor și compoziția granulometrică;
 Măsurarea temperaturii aerului și a apei;
 Stabilirea activităților de proiect specifice ale proiectului Danube Water (modificări ale
malurilor, eroziune sau depunerea sedimentelor, cartografierea zonelor inundate, a zonelor
umede și așa mai departe).
Datele din măsurători vor și procesate și apoi folosite în modele hidrologice pentru
diagnosticarea și prognoza scurgerii apei, precum și în modelele hidrochimice și ecologice.
Desfășurarea activității cronologice este condiționată de data plecării, poliția de frontieră,
condițiile meteo și starea tehnică a navei, cerințele privind achiziția navei și va fi convenită
împreună cu echipajul.
3.1. Monitorizare hidrologică/prelucrarea datelor

Nivelul apei este măsurat într-un mod discontinuu, cu ajutorul hidrometrelor/tijelor
hidrometrice/echipamentului de măsurare care poate să fie instalat pe diferite construcții din albia
râului și, în mod continuu, cu ajutorul dispozitivelor de înregistrare (stații automate).
În mod discontinuu, nivelurile apei sunt stabilite prin citirea directă, de către hidrometru, a
suprafeței apei pe scara unui dispozitiv de măsurare hidrometrică placat în curentul apei. Orele
standard de observare pentru acestea sunt 7:00 și 19:00.
Stațiile automate pot să înregistreze nivelurile într-un mod continuu sau discontinuu, potrivit unui
program prestabilit sau pot să transmită informațiile în cazul unei interogări.
Valorile măsurate pot să fie stocate pe medii magnetice situate pe stația hidrometrică (încorporate
în dispozitivele de măsurare: cartuș, disc, casetă) sau pot să fie transmise către o stație de
concentrare a datelor.
Figura 10. Stații pentru observarea nivelului apei
21
Înregistrarea se realizează cu senzori radar Dopller cu ultrasunete a căror determinare se
bazează pe dependența dintre nivelul apei și momentul în care un semnal radio sau o undă acustică
a finalizat cursa dintre emițător (suprafața apei) și receptor (albia râului), emițătorul și receptorul
reprezentând un singur dispozitiv.
Nivelul senzorului stației automate va avea același nivel „zero” ca hidrometrul, iar valoarea
înregistrată în înregistratorul de date, în cazul bunei funcționări a dispozitivului, nu ar trebui să
difere de valoarea nivelului citită de echipament cu mai mult de +4 cm.
Stabilirea debitului de apă se face cunoscând complet viteza medie a apei și secțiunea udată.
Viteza medie este parametrul cel mai dificil de stabilit, deoarece variază în funcție de
lățimea și adâncimea din profil și determinarea prin metodologia clasică este realizată prin
lansarea în curentul de apă, în direcția de curgere, a unui curentometru cu elice pentru măsurarea
vitezei apei în diferite puncte situate pe mai multe verticale din secțiunea udată. În baza celor de
mai sus, se calculează viteza medie pe verticală.
Profilul transversal al albiei râului este stabilit prin sonde de adâncime pe verticală acolo
unde au fost stabilite vitezele apei și în verticalele suplimentare ale acestora.
În baza vitezei medii pe verticalele de viteză și vitezei pe suprafețele dintre verticalele de
viteză și pe scurgerile parțiale dintre verticalele de viteză, se stabilește debitul apei pentru
întreaga secțiune de curent.
Metoda de calculare a debitului apei este denumită „viteza - secțiune”.
O altă metodă de stabilire a vitezei medii, mult mai exactă, poate să fie efectuată cu
echipament ultrasonic (ADCP - Acoustic Doppler Current Profiler).
Măsurarea integrală a debitului este realizată prin traversarea curentului apei cu
echipamentul Doppler montat pe o barcă.
Evoluția în timp a debitelor de apă pe cursul curentului este stabilită cu ajutorul
înregistrărilor nivelului zilnic și al cheilor limnimetrice anuale, stabilite în baza datelor rezultate
din măsurătorile pe teren într-un mod expediționar prin etapele regimului hidrologic. Materialele și
echipamentele necesare pentru efectuarea măsurări debitului sunt:
 notebook cu aplicație software pentru echipamentul Doppler instalat, Bluetooth, dispozitiv sau
cablu de comunicare;
 ambarcațiunea necesară pentru traversarea cursului de apă.
Trebuie să cunoaștem sau să aproximăm caracteristicile cursurilor de apă (viteza maximă a
apei, adâncimea maximă, temperatura aerului) astfel încât să se încadreze în intervalele de
măsurare ale echipamentelor folosite care au limitări în operare date de depășirea anumitor
praguri de viteză, adâncime sau temperatură a aerului.
După verificarea stării echipamentului și a programării sale, poate să înceapă operația de colectare
a datelor. Măsurarea debitului este realizată prin traversarea cursului apei cu echipamentul
Doppler montat pe o ambarcațiune.
Metodele cel mai frecvent folosite pentru efectuarea traversării sunt:
- remorcarea/tragerea de pe un mal pe altul a ambarcațiunii pe care este montat echipamentul
Doppler cu ajutorul unui cablu manevrat de 2 persoane (pentru cursurile de apă cu lățimi relativ
mici, de până la 50 m);
- remorcarea/tragerea de pe un mal pe altul cu ajutorul unui cablu și al unui troliu, caz în care o
singură persoană este suficientă pentru a manevra ambarcațiunea pe care este montat
echipamentul Doppler (pentru cursurile de apă cu lățimi relativ mici, de până la 500 m);
- remorcarea/tragerea de pe un mal pe altul de pe un pod sau o punte dacă există în locația
secțiunii hidrometrice, caz în care o singură persoană este suficientă pentru a manevra
ambarcațiunea;
- montarea echipamentului direct pe o barcă/șalupă sau remorcarea/tragerea unui
catamaran/trimaran pe care este instalat echipamentul Doppler de pe o barcă/șalupă;
Una dintre acestea alege o secțiune transversală cu cea mai lină curgere posibilă, fără zone
cu turbulențe, iar mișcarea echipamentului prin apă trebuie să aibă loc cu cea mai mică viteză
posibilă (se recomandă ca viteza echipamentului să fie mai mică decât viteza medie a curentului
de apă în acea secțiune) și uniformă (fără modificări bruște ale vitezei, direcției, zdruncinături
etc.).
22
Figura 11. Descrierea echipamentului Doppler și pregătirea măsurării
Pentru operarea în limitele parametrilor optimi, un sistem de măsurare care folosește

efectul Doppler include:
 emițătoarele și receptoarele (între 3 și 9 emițătoare, în funcție de model și producător)
amplasate într-o cutie perfect etanșă (IP68) deoarece operează parțial scufundate în apă
pentru perioade lungi de timp;
 printr-un cablu, caseta emițătoarelor primește comenzile de la unitatea centrală/principală
care adăpostește procesorul, memoria și toate subsistemele electronice, inclusiv pe cele de
comunicare, protejate (minimum IP 66) de o casetă metalică. Relația dintre frecvența
procesorului echipamentului Doppler și intervalul de măsurare este invers proporțională. Cu cât
este mai joasă frecvența procesorului, cu atât este mai mare adâncimea la care sistemul poate
să fie folosit (cu atât mai adânc poate să fie scufundat sistemul). Dezvoltarea tehnologică
permite celor mai moderne modele să acopere o gamă largă de adâncimi, echipamentul poate
să fie folosit de la adâncimi mai mici de un metru până la 35-40 m, pentru care acum câțiva ani
ar fi trebuit folosite 2 sau chiar 3 echipamente diferite;
 în funcție de model și producător, bateriile sau bateriile de acumulatori/bateriile reîncărcabile
sunt amplasate în interiorul cutiei unității centrale sau în afara acesteia;
 echipamentul Doppler poate să fie furnizat împreună cu o mini-ambarcațiune (catamaran,
trimaran) sau fără, în acest caz este necesară realizarea unui sistem de conexiune pentru o
ambarcațiune, un sistem de fixare care să asigura scufundarea și înclinarea optime pentru
casetă emițătoarelor;
 comunicarea dintre computer și echipamentul Doppler poate să fie realizată printr-un cablu
conectat la unitatea centrală/principală sau printr-o conexiune Bluetooth care asigură
comunicarea wireless pe distanțe de până la 200-1000 m, ceea ce permite operatorului
computerului să nu traverseze cursul de apă împreună cu echipamentul Doppler;
 un computer cu aplicația software specializată deja instalată.
Pregătirea măsurării:
După verificarea conexiunii corecte a echipamentelor, toate subsistemele sunt pornite,testele
de verificare sunt rulate cu ajutorul aplicației software instalate pe computer.
Dacă toate testele sunt pozitive, echipamentul poate să fie pregătit pentru măsurare:
 busola este calibrat;
 caseta emițătoarelor este scufundată în apă și lăsată acolo pentru minimum 10 minute, astfel
încât senzorul de temperatură să ajungă la interpretarea corectă a valorilor colectate din mediul
nou;
 se introduc în programul software parametrii necesari specifici măsurătorilor.
Debitul de materii solide/sedimente
Într-o curgere turbulentă, forțele longitudinale (frontale) și ascendente (verticale)
acționează pe particulele de sedimente din albia râului, forțe a căror dimensiune are un caracter
pulsatil.
Aceste forțe duc la mișcarea sedimentelor într-un curent de apă în salturi, particulele fiind mai
aproape sau mai departe de albia râului în funcție de dimensiunea saltului.
Cantitatea de sedimente care trec într-o unitate de timp printr-un profil transversal al albiei
unui râu reprezintă debitul de aluviuni. Debitul de aluviuni este exprimat în kg/s, t/s, t/an.
23
În funcție de poziția particulelor în mișcare în masa curentului apei, sedimentele sau
aluviunile sunt clasificate în: aluviuni în suspensie si târâte.
Particulele împrăștiate în întreaga masă a curentului apei sunt sedimente în suspensie sau
debit de aluviuni (R), ceea ce oferă apei un aspect tulbure și o culoare maronie.
Măsurarea debitului solid antrenat în suspensie se realizează pentru a cunoaște cantitatea
de sedimente care tranzitează albia unui râu, inclusiv regimul său de curent. Măsurarea constă din
extragerea probelor de apă din puncte standard pe verticalele stabilite și pentru determinarea
debitelor de lichid din secțiunea selectată.
În această privință, în rețeaua hidrometrică se execută:
 măsurători „complete” ale debitului de aluviuni care acoperă întreaga secțiune a albiei râului;
 măsurători „simplificate” ale debitului de aluviuni se extind și pe întreaga lățime a albiei râului,
dar numai la adâncimea de 0,6 h sau la suprafața apei (specifica în timpul viiturilor);
 măsurători „simple” ale debitului de aluviuni, limitate la un punct/o verticală din care se extrag
mostre „simple”/unice;
 măsurători de control.
Cele mai mari valori ale debitelor solide au loc în timpul viiturilor.
Trebuie să se desfășoare activități intense de măsurători „complete”, „simplificate”,
„simple” de aluviuni în suspensie în perioada cu aluviuni majore în bazin. În altă perioadă a anului,
atunci când debitele de apă sunt mici sau medii, activitatea de măsurare a debitelor de aluviuni
este redusă.
Într-un an, se vor desfășura măsurători „complete” și „simplificate” ale aluviunilor în
suspensie - distribuite pe o anumită distanță în funcție de programul enunțat în „Ghid privind
organizarea și programarea activității de rețea hidrometrică pe cursurile de apă”. În fiecare an,
trebuie să se execute 3-4 măsurători complete pentru debit redus și mediu (pentru cea mai buna
stabilire a corecției: ρm- ρu). Probele simple (unice) vor fi captate în întreaga gamă de variație a
debitelor de apă (în timpul debitelor ridicate trebuie să fie captate mai multe probe pe zi pe
ramificația ascendentă, la vârf și pe ramura descendentă). Acest mod de desfășurare a activității
de măsurare a aluviunilor în suspensie nu exclude calculul debitului de aluviuni în cazul unui debit
redus și mediu.
Pentru captarea probelor de apă se folosesc batometre și pentru stabilirea turbidității se
folosesc turbidimetre portabile.
Acestea, în funcție de proba ce trebuie să fie analizată și nivelul de acuratețe dorit, pot să
fie reglate într-una din variantele modului de măsurare: semnal normal, continuu sau mediu.
Sistemul optic realizat dintr-un led cu infraroșii și două detectoare asigură o stabilitate
ridicată a măsurătorilor și reduce la minimum interferențele de culoare sau lumină sporadică.
Măsurătorile aluviunilor în suspensie pot să fie complete atunci când captarea probelor de
apă este făcută în toate punctele de măsurare a vitezei și în restul verticalelor, se preleveaza
numai în punctele de „0,6 h”; și simplificată (atunci când nu există nicio posibilitate de a desfășura
măsurători complete din cauza condițiilor dificile de determinare - debite mari, vânt puternic etc.)
atunci când recoltarea simplă este realizată numai din puncte de „0,6 h” acolo unde se măsoară și
debitul apei.
a. Batometru cu flapsuri b. Turbidimetru portabil
Figura 12. Tipuri de echipamente de prelevare si masurare a sedimentelor
Probele de sedimente din albia râului sunt recoltate din stațiile hidrometrice localizate în
zone ale râului cu anumite particularități în ceea ce privește dinamica albiei râului stabilite de:
natura rocilor, gradul de despădurire, lucrări agricole inadecvate, diferite hârtii în albie etc.
24
Pentru a stabili gradul de mobilitate al albiei este necesară recoltarea probelor de aluviuni
depozitate în stația hidrometrică de măsurare din profilul albiei râului.
Sunt în general stabilite (în funcție de mobilitatea albiei) 2-3 puncte de colectare verticale ale
probelor în albia râului și 1-2 verticale majore. Probele trebuie să fie recoltate în anul ulterior
inundațiilor majore. Numărul de probe nu trebuie să fie mai mic de 4. Este obligatoriu ca probele
de aluviuni din albia râului să fie colectate cu probe de sedimente în suspensie.
Probele sunt colectate din partea de sus, la 10-15 cm de la suprafața sedimentelor. Cantitatea de
aluviuni colectate de pe fiecare verticală ar trebui să aibă aproximativ același volum și să
reprezinte dimensiunea particulelor care este cea mai caracteristică parte a albiei râului de unde
se colectează pe verticală. Toate probele dintr-un profil vertical se amestecă într-o probă globală
cu dimensiune medie a granulelor.
Figura 13. Dragă ce colectează aluviuni din albia râului
Temperatura apei este măsurată în tot timpul anului, de două ori pe zi, la aceeași oră în
care se citește nivelul apei (6 - 18 h).
La trei zile de la apariția primelor formațiuni de gheață, temperatura apei nu mai este
măsurată și această operațiune este reluată numai după ce curentul de apă se eliberează din nou
de gheață.
Înainte de apariția primelor formațiuni de gheață, atât măsurarea temperaturii apei, cât și a
temperaturii aerului va fi efectuată cu cea mai înaltă acuratețe posibilă, aceste date fiind extrem
de utile pentru prognoza evoluției fenomenului de îngheț.
Temperatura aerului este măsurată în tot timpul anului, la aceeași oră, atunci când se
citește și nivelul apei, la o distanță de 1-3 m de cursul său.
Observațiile vizuale asupra gheții
Hidrometrul va face observații vizuale asupra gheții în secțiunea hidrometrică, în fiecare zi,
la aceeași oră în care se citesc nivelurile, de la prima apariție a formațiunilor de gheață pe cursul
apei și până la dispariția totală.
Principalele formațiuni de gheață și formațiuni de zăpadă din apă sunt: ace de gheață,
gheață la mal, pat de gheață, zăpadă în apă, sloiuri de gheață, zăpadă topită, pod de gheață, apă
care curge peste gheață.
3.1.1. Prelucrarea datelor
Nivelul apei
După citirea nivelurilor și scrierea acestora în caietele observatorilor hidrometrici, se
stabilește, prin mediere aritmetică, valoarea medie zilnică ce este înregistrată în diagrama
nivelului. Pe baza datelor medii zilnice se calculează mediile lunare și apoi mediile anuale,
extrăgând, în același timp, valorile caracteristice, maximele și minimele lunare și anuale, cu datele
de apariție a acestora.
Reprezentarea grafică în secvență cronologică a nivelurilor măsurate în stația hidrometrică
în timpul unei anumite perioade de timp constituie o hidrografie a nivelurilor și oferă o imagine a
evoluției regimului hidrologic anual.
Debitul apei
Elementele obținute în teren, în timpul măsurării debitului, sunt: profilul transversal și
debitul apei în diverse puncte ale profilului transversal.
25
Figura 14. Nave laborator (Lipova și Sarmizegetusa)
Profilul transversal este reprezentarea batimetrică a albiei râului în secțiunea curentului și

este stabilită prin măsurarea adâncimii apei pe verticale fixe, denumite verticale de sondare.
Profilul transversal al albiei râului permite determinare anumitor caracteristici ale
curentului, configurației albiei râului, înclinației malului, lățimii curentului de apă, secțiunii active
a curentului și adâncimii apei în diferite puncte, de la un mal la altul.
Viteza sau debitul apei este măsurat într-unul sau mai multe puncte de verticale de debit, în
funcție de adâncimea albiei râului. Verticalele de viteză sunt verticale de sondare și numărul
acestora depinde de lățimea curentului de apă și sunt fixate la distanță egală unele față de altele.
Punctele de măsurare a debitului, în verticala de debit, sunt exprimate în fracțiuni din
adâncimea verticalei (∆h) considerate de la suprafața apei. Punctul de „suprafață” se găsește cu
D/2 cm sub suprafața apei și punctul „inferior/de pe albia râului” la (D+1)/2 cm peste albia râului,
D fiind diametrul elicei moristii hidrometrice.
Măsurătorile debitului râului sunt măsurători complete, acesta fiind măsurat în toate
verticalele de debit ale profilului, în toate punctele standard ale fiecărei verticale.
Procedura de calcul a măsurării debitului de apă, executată cu morisca hidrometrica, este
una grafico-mecanică, ceea ce presupune reprezentarea profilului transversal și a hodografelor în
fiecare verticală de sondare.
26
Valoarea rezultată din planimetrarea suprafeței hodografe, înmulțită cu unitatea de lățime,
stabilește debitul specific (q) în fiecare verticală. Valorile q rezultate sunt poziționate deasupra
liniei apei, pe fiecare verticală de debit, construind epura de distribuție a valorilor q pe lățimea
profilului. Prin planimetrarea acestei suprafețe se stabilește debitul de apă care curge prin
secțiune.
Acuratețea măsurării debitului de apă executate cu morisca hidrometrica este considerată
de 3-5 % pentru regimul de debit scăzut și 10 % pentru regimul de debit excedentar.
În ultimii ani, măsurătorile de debit desfășurate de INHGA și de anumite stații hidrologice de
pe fluviu sunt făcute folosind metodologia Doppler prin care se stabilește: profilul transversal al
secțiunii, lățimea și suprafața albiei udate, debitele de apă în orice punct al profilului de debit,
debitul mediu de apă pe secțiunea de apă și scurgerea.
Figura 15. Instalarea echipamentului Doppler
Calculul debitului de apă este făcut de o aplicație software (River Surveyor Live)
compatibilă cu computerele și sistemul de operare Windows.
Sistemul RiverSurveyor nu poate să măsoare întreaga secțiune transversală. Porțiunile care
nu sunt măsurate în secțiune sunt la suprafața apei (la adâncimi rezultate din adăugarea adancimii
la care este scufundat instrumentul în apă și a distanței oarbe), în partea de jos a profilului și în
lateralele sale. Debitul în aceste porțiuni ale profilului este estimat și interpolat. Debitul total de
apă este obținut prin adăugarea debitului măsurat efectiv cu debitul estimat pentru porțiunile din
jurul suprafeței udate unde echipamentul nu poate să efectueze măsurători. În medie, debitul
măsurat efectiv reprezintă aproximativ 75 % din debitul calculat total.
Relatia dintre debitul apei și nivelurile pe care le generează în albiile râurilor este
cunoscută sub numele de cheie limnimetrica (Q - H).
Atunci când este stabilită albia râului în sectoarele de monitorizare și condițiile debitului de
apă (viteza, pantă etc.) sunt menținute la același debit al apei în diferite momente, între debitele
de apă ale râului și nivelele pe care le generează într-o secțiune transversală monitorizată pentru o
perioadă lungă de timp există o conexiune unică, relativ stabilă în timp.
Împreună cu reprezentarea cheii limnimetrice într-o secțiune de monitorizare se trasează
graficele variației secțiunii apei (m2), a debitului mediu al apei (m3/s) în funcție de nivelul apei
(cm).
Analiza globală a acestor elemente stabilește reprezentarea curbelor care traversează
centrul de gravitate al grupurilor de puncte, asigurând o concordanță a parametrilor ce le definesc.
La aceleași valori ale nivelurilor, înmulțirea secțiunii cu debitul mediu ar trebui să ofere valoarea
debitului de apă în punctul de pe curbă în limitele +/-5 %.
Măsurătorile care deviază într-un mod izolat de cheile limnimetrice reprezentate sunt
analizate și dacă se constată că sunt afectate de erori de măsurare, nu sunt luate în calcul. Cu
toate acestea, sunt păstrate într-un centralizator și pe tabelul de studiu.
27
Deoarece în sectoarele de monitorizare, albia râului este relativ stabilă pentru o perioadă
lungă și la fel este și viteza omogenă în secțiune; la stabilirea cheilor limnimetrice se folosesc și
măsurători din anii anteriori, iar extrapolarea acestora în afara diferenței de variație a debitului
măsurat este făcută conform tendinței de variație a tuturor parametrilor analizați, verificând și
concordanța acestora.
După realizarea cheilor limnimetrice care corespund fiecărei secțiuni a monitorizării
hidrologice, se dorește verificarea acestora printr-un bilanț hidrografic în întregul sector al fluviului
din România. Dacă nu se obține un debit constant al apei de-a lungul fluviului, atât cu valorile
medii anuale, cât și cu cele lunare și valorile extreme (minime și maxime), se va realizarea glisarea
acestora, prin încercări succesive, pentru stabilirea variantei optime care să permită compararea
debitelor din secțiunea curentă cu cele din secțiunile învecinate, în amonte și în aval.
După reprezentarea, analiza și definirea cheilor limnimetrice, pentru ușurința transformării
debitelor în funcție de niveluri, acestea sunt transpuse în așa-numitul „tabel al cheilor
limnimetrice”.
Debitul de transport al aluviunilor

Stabilirea debitului aluviunilor în suspensie este realizată prin măsurători simultane ale
debitului apei și ale concentrației aluviunilor în suspensie, în mai multe puncte din secțiunea
râului. Acestea presupun prelevarea probelor de apă, filtrarea acestora și cântărirea materialului
filtrat.
În rețeaua hidrometrică se execută:
 măsurători „complete” ale debitului de aluviuni care acoperă întreaga secțiune;
 măsurători „simplificate” extinse pe întreaga lățime a albiei râului, dar numai la adâncimi e 0,6
h sau la suprafața apei;
 măsurători „simple” din care se colectează „probele unice” din debitul de apă, aproape de mal;
Pe tot timpul anului se execută măsurători zilnice „simplificate” și măsurători expediționare
„complete” ale aluviunilor în suspensie, distribuite de-a lungul întregii diferențe de variație anuale,
conform programului de activitate aferent fiecărei stații hidrometrice.
Măsurătorile „simple”, (probe unice), se desfășoară zilnic de către operatorul hidrometru.
În timpul măsurătorilor expediționare caracteristicile verticalelor pentru debitul de aluviuni
în suspensie sunt stabilite de specialiștii de la stația hidrologică și reprezintă verticalele de debit cu
număr impar.
Turbiditatea apei pentru fiecare punct este stabilită cu formula:
ρ =G/V
unde: G - greutatea aluviunilor din probă (în grame)

V - volumul probei (în litri):
Metoda de calcul a debitelor aluviunilor în suspensie constă din stabilirea debitelor de
aluviuni parțiale dintre verticalele de măsurare a debitelor de aluviuni și adunarea acestor debite
pe întregul profil.
Stabilirea turbidității medii pe profil este făcută în baza formulei:
ρ m= R/Q
unde: ρ m – turbiditatea medie pe profil în g/l sau kg/m3
R – debitul de aluviuni total în g/s sau kg/s
Q - debitul total de apă în l/s sau m3/s.
Debitul târât
Măsurarea in teren a debitului materialului aluvionar este dificilă din cauza naturii
stohastice a mișcării sedimentelor și deoarece fenomenul are loc sub formă de ondulații, dune și
dungi. Niciun aparat nu s-a dovedit complet adecvat pentru a capta cele mai mici și cele mai mari
particule de sedimente cu aceeași eficiență, în timp ce rămâne într-o poziție stabilă, orientată spre
curent în albia cursului de apă, fără să altereze modelul natural de curgere și mișcarea
sedimentelor. Prelevatoarele de probe pot să fie clasificate în trei tipuri: coș, cuvă și diferență de
presiune (ISO, 1977c). Un alt tip de prelevator este cel cu fante sau tip foraj care este adaptabil
pentru a fi folosit în special în râuri relativ mici și în special pentru studii experimentale sau
calibrarea prelevatoarelor (Emmet, 1981). Prelevatoarele tip coș sunt în general făcute din plasă cu
28
o deschidere pe capul dinspre amonte prin care trece amestecul apă-sedimente. Prin plasă ar
trebui să treacă materiile în suspensie, dar să rămână sedimentele ce se deplasează de-a lungul
albiei. Prelevatoarele tip cuvă au de obicei formă trapezoidală în secțiunea longitudinală și sunt
astfel amplasate încât partea de sus a trapezului să taie curentul. Cuva conține praguri și fante
pentru a reține materialul în mișcare. Prelevatoarele cu diferență de presiune sunt proiectare să
producă o cădere de presiune la ieșirea din prelevator care este suficientă pentru a depăși
pierderile de energie și pentru a asigura o velocitate de intrare egală cu cea a fluxului netulburat.
O diafragmă perforată din interiorul prelevatorului forțează curentul să lase sedimentele în camera
de reținere și să iasă prin ieșirea superioară.
Din cauza diferitelor incertitudini implicate în eșantionare, este necesară stabilirea unui
coeficient de eficiență pentru fiecare tip de prelevator. Calibrarea are loc de obicei într-un canal
vitrat de laborator unde debitul solid târât poate să fie măsurat direct într-un colector de apă la
capătul canalului, deși condițiile uniforme de transport pe lățimea și lungimea canalului sunt dificil
de menținut. Chiar și în condiții favorabile, factorii de eficiență nu sunt ușor de stabilit deoarece
variază, printre altele, în funcție de compoziția dimensiunii granulelor a materialului din patul
albiei și gradul de umplere al prelevatorului. O eficiență de 60-70 de procente poate să fie privită
drept satisfăcătoare.
Figura 16. Recoltarea probelor de apa
Debitul solid târât este stabilit din cantitatea de sediment captată pe unitate de timp în
prelevatorul amplasat într-unul sau mai multe puncte din albia cursului de apă. Ar trebui să existe
în general 3-10 puncte de măsurare într-o secțiune transversală, în funcție de lățimea acesteia și
distribuția concentrației sedimentelor. În stabilirea distribuției punctelor de eșantionare, ar trebui
să se rețină că, în afara perioadelor de inundații, transportul materialului din patul albiei are loc
numai într-o parte a lățimii cursului de apă. Includerea unei măsurări zero în calculul debitului solid
târât poate să ducă la incertitudini legate de rezultat chiar dacă punctul de eșantionare este situat
între două benzi în mișcare ale albiei cursului de apă. Incertitudinile pot să apară și dacă o rată
măsurată de transport se extinde la un segment al secțiunii transversale cu mișcare redusă sau zero
29
a sedimentelor. Pentru cursurile de apă cu albie din pietriș, pentru care este cea mai caracteristică
mișcarea parțială a materialului din patul albiei, diferite tipuri de detectori acustici pot să ajute la
rezolvarea problemei. Scufundați la o anumită adâncime lângă patul albiei, acești detectori
captează sunetul pietrișului în mișcare indicând deplasarea materialului din patul albiei din acel
punct. În plus, intensitatea sunetului și cea a transportului sedimentelor pot să fie corelate.
Prelevatoarele sunt coborâte la fund și menținute în poziție de o tijă sau un cablu. Durata
prelevarii este de obicei de câteva minute, în funcție de dimensiunile prelevatorului și de
intensitatea transportului de sedimente. Atunci când lângă patul albiei viteza apei este mica,
prelevatorul tinde să se afunde în patul albiei și să scoată material din patul albiei care nu este
transportat. O tendință similară poate să fie dezvoltată în timpul unei ridicări bruște și neatente a
prelevatorului. Măsurătorile ar trebui să fie făcute pentru diferite debite ale cursului de apă astfel
încât să fie pregătită o clasificare care să indice relația dintre debitul cursului de apă și debitul
materialului din patul albiei. Datorită mecanismului extrem de complet și naturii aleatorii a
transportului sedimentelor și erorilor la eșantionare, o singură captare la un punct de măsurare
poate să ofere o estimare foarte nesigură a adevăratului transport a materialului patului albiei. De
aceea, ar trebui să se desfășoare eșantionări repetate în fiecare punct. Numărul de repetiții
depinde de circumstanțele locale. Totuși, analizele statistice ale datelor din teren rezultate din
până la 100 de repetiții au indicat că numai debitul solid târât poate să fie măsurat cu o acuratețe
limitată, cu excepția cazului în care este luat un număr impracticabil de mare de probe din fiecare
punct.
Temperatura apei/aerului
Valorile medii zilnice ale temperaturilor apei și aerului, preluate din caietele observatorilor
hidrometri, sunt centralizate în diagrame ale valorilor medii zilnice în care sunt prezentate valorile
caracteristice (medie, maximă, minimă), lunare și anuale, precum și data ocurenței valorilor lunare
și anuale extreme.
Radioactivitatea Dunării
Pentru a introduce variabilitatea radionuclidelor din sedimentele Dunării într-un context
istoric, este utilă o scurtă prezentare a evoluției studiului acestora. Există mai multe etape ale
studiului radioactivității Dunării de Jos și principalele determinări afectate în timp sunt redate în
tabelul 3.
Tabelul 3. Etapele studiului radioactivității sedimentelor din Dunărea de Jos (inclusiv
sectorul român-bulgar)
Etapa Determinarea indicatorilor radioactivi în sedimente
Radioactivitatea sedimentelor din - activitate specifică beta-globală;
Dunărea de Jos în perioada 1962-1978. - radionuclide: Ra-226; Th-232; K-40; Ru-103; Ru-106; Sb-125;
Zr-95; Nb-95; Ba-140; La-140; Ce-141; Ce-144; I-131; Co-60; Cs-
134; Cs-137; Sr-90.
Dunărea de Jos în luna septembrie - radionuclide: Sr-90; Cs-137; K-40; Ac-228; Pb-213; Bi-212; Bi-
1978 (expediția Sulina-Bratislava). 214; Tl-208; Ra-226; Pb-214.
Radioactivitatea sedimentelor din - activitate specifică beta-globală și gamma-globală
Dunărea de Jos stabilită după (sporadică);
campaniile de expediții din perioada - radionuclide (artificiale): Ce-144/Pr-144; Sb-125; Na-22; Ru-
1976-1984 106/Rh-106; Cs-137; Mn-54; Ag-110m; Sr-89; Zn-65; Co-60.
Radioactivitatea sedimentelor din - radionuclide: Cs-137; Cs-134; Ru-106; Ce-144; Sb-125; K-40;
Dunărea de Jos în perioada 1985-1989. Pb-214; Ac- 228; Pb-212.
Dunărea de Jos în perioada 1991-1996. - radionuclide: Cs-137; K- 40; Th-232; U-238; și sporadic Cs-
134; Ra-226; Mn- 54; Zn- 65;
- analiza pe elemente prin activarea cu neutroni (INAA) - (în
1996) - au fost stabilite 29 de elemente chimice în sedimente.
3.1.2. Monitorizarea/prelucrarea hidrologică în Bulgaria

Responsabilitățile Institutului Național de Meteorologie și Hidrologie (INMH) sunt specificate în
articolul 171 al Legii privind apa și sunt în principal legate de monitorizarea resurselor de apă.
INMH răspunde de:
- monitorizarea cantității de precipitați, a apelor de suprafață și a apelor subterane, inclusiv a
debitului de sedimente;
30
- desfășurarea cercetărilor științifice și aplicate, activităților operaționale și dezvoltării
tehnologiilor în domeniul monitorizării cantității de apă și transportului sedimentelor;
- menținerea unei rețele naționale de stații și posturi hidrometrice pentru prelevarea de
mostre, transferul informațiilor către și prelucrarea acestora la un centru centralizat și arhivarea
într-o arhivă hidro-meteorologică națională;
- dezvoltarea modelelor, prognozelor hidrologice și furnizarea informațiilor pentru public.
INMH dispune de un intranet intern prin care datele sunt distribuite liber angajaților săi în
scopuri operaționale.
În ceea ce privește activitățile de monitorizare, INMH cooperează în principal cu Ministerul
Mediului și Apelor, Agenția Executivă de Mediu, districtele hidrografice, Agenția Executivă pentru
Explorarea și Păstrarea Fluviului Dunărea, guvernatori și municipalități.
Pe lângă aceasta, INMH oferă autorităților prognoze, analize și face expertize privind procesele
și fenomenele hidrometeorologice, oferă informații meteorologice, agro-meteorologice, climatice
și hidrologice. Institutul oferă publicului anunțuri și avertizări privind fenomenele
hidrometeorologice periculoase și ajută autoritățile statului, precum Ministerul de Interne,
Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Externe etc. și le fumizează prognoze, date specializate și
expertiza sa.
Activitățile hidrometrice din Republica Bulgaria există de peste 100 de ani. Primele observații
despre care avem informații sunt datate 1909. Dar observațiile periodice au început în perioada
1935-1936, acesta este considerat începutul seriei temporale cu valori lunare și anuale ale
nivelurilor și debitelor de apă. La început, observațiile erau făcute în 123 de stații de măsurare, iar
în ultimii ani, acest număru a variat, iar astăzi, rețeaua hidrometrică din Bulgaria constă din 190
stații de măsurare distribuite în mod egal în țară.
Activitățile hidrometrice
În hidrologie, toate experiențele și concluziile se bazează în principal pe datele statistice ale
unităților hidrologice. Astfel, dezvoltarea adecvată și corespunzătoare a resurselor de apă are
nevoie de un set fiabil și pe termen lung de observații hidrologice.
Prima sarcină înainte de a începe monitorizarea regimului hidrologic al unui anumit bazin este
de a stabili în mod adecvat locațiile stațiilor și posturilor. Apoi, locațiile de monitorizare ar trebui
să fie alese adecvat și echipate cu dispozitivele de monitorizare necesare.
Locul în care se vor face observațiile ar trebui să fie într-un segment drept al cursului de apă.
Pentru a face observații despre viteza apei și apoi a calcula debitele și a monitoriza alte articole
hidrologice suplimentare, ar trebui să existe sau să fie construită o punte de măsurare
hidrometrică. Aceasta ar trebui să fie perpendiculară pe cursul apei - figura 17.
Sectiune admisie
plutitori
Sectiunea
superioara
Repe
Mira
Sectiunea r
principal
hidrometrica hidrometrica
Reper de
verificare
Sectiunea
inferioara
Cursul de apa
Figura 17. Secțiuni transversale hidrometrice de bază și suplimentare
31
Puntea de măsurare este împărțită în verticale în care este măsurată viteza cursului de apă.
Locurile acestora sunt fixe și distanțele sunt măsurate de la un punct fix (de obicei puse pe un bloc
de beton sau altă suprafață solidă cu un minimum de mișcare de-a lungul anilor) care este de obicei
ajustat după rețeaua de nivelment a statului - figura 18.
94,50 zero
pe scală
distanța de la
reperul de început
Adâncimi
Cotele terenului
Structura albiei
râului Stâncă Nisip Nisip și pietriș Nisip colmatat Sol argilos cu nisip
Figura 18. Măsurarea vitezei apei cu morisca hidrometrica
Podurile rutiere, feroviare sau pietonale din apropierea stațiilor hidrometrice sunt de multe ori
folosite pentru a face măsurători și estimări ale debitului de apă. De multe ori, în cel mai potrivit
loc pentru măsurare nu există poduri și este necesară construirea unuia. Multe poduri suspendate și
cu șine pentru monitorizare hidrologică au fost proiectate și construite de angajații INMH în
perioada de construire și exploatare a rețelei hidrometeorologice din Bulgaria. Cele mai lungi
poduri sunt peste râul Yantra, în stația Karanci - 75 m și peste râul Mesta, în stația Hadji Dimovo -
66 m.
Figura 19. Senzori radar
32
Figura 20. Măsurători de viteza a apei
Stațiile și posturile de măsurare hidrologică ar putea să fie împărțite în două grupuri principale:
de bază și auxiliare.
Stațiile și posturile de măsurare pentru observații hidrologice de bază sunt de:
Monitorizarea nivelurilor apei

Nivelurile aperi reprezintă unul din cele mai importante elemente de folosit la calcularea
debitelor zilnice la dispozitivul de măsurare hidrometrică unde este observat nivelul apei. Este
măsurat cu dispozitive de măsurare hidrometrică, iar în Bulgaria sunt realizate din fontă, metal sau
plastic și sunt gradate la fiecare 2 cm.
Nivelul apei este măsurat de două ori pe zi la orele 8:00 și 20:00, iar in cazul creșterii rapide a
nivelului (inundații de primăvară, viituri, îngheț etc.) sunt luate măsuri suplimentare pentru a
stabili mai precis fluctuația maximă și zilnică.
Figura 21. Măsurătorile nivelului apei
Pentru râuri și izvoare al căror regim este caracterizat de modificările line ale nivelurilor apei,
observațiile se desfășoară de două ori pe zi. Iar pentru râurile cu fluctuații mari, nivelurile apei
sunt înregistrate folosite dispozitive de auto-înregistrare (limnigrafe).
33
Figura 22. Echipament pentru înregistrarea nivelului apei (limnigraf)
Modelele de prognoză hidrologică și meteorologică au nevoie de date în timp real de o bună

calitate de la stații telemetrice cu o comunicare fiabilă. De aceea, sisteme de înregistrare
automate pentru nivelurile apei cu diferite principii de înregistrare și transmitere a datelor încep
să fie folosite în Bulgaria. În general, sunt împărțite în: tipul cu bule (cu presiune hidrostatică) și
care folosesc un semnal care se reflectă (electromagnetic sau sunet) de pe suprafața apei.
Figura 23. Stații automate pentru monitorizarea nivelului apei
34
INMH are o bună practică în folosirea următorului tip de senzori pentru nivelul apei:
- Senzori radar - 26 GHz cu măsurarea tipului dintre trimiterea impulsului către suprafață și
întoarcerea înapoi la senzor
- Senzorii pneumatici cu bule - PS-Light 2 și OTT Nimbus. Presiunea necesară pentru locurile
în care infrastructura secțiunii transversale nu permite instalarea senzorilor radar, buni,
de asemenea, pentru ape mâloase și poluate, măsoară presiunea țevii scufundate în apă.
- Senzorii de presiune diferențială măsoară presiunea coloanei de apă cu compensarea
schimbărilor de presiune barometrică.
Stația 21850 pe râul Vit în satul Bivolare Stația 22800 pe râul Osam în satul Izgrev
Figura 24. Tipuri de senzori de nivel al apei
Instalațiile tipice de senzori de nivel al apei

Împreună cu măsurarea înălțimii nivelului apei sunt realizate observații vizuale ale următoarelor
elemente; gheață, viteza și direcția vântului, precipitații, plante acvatice, uscare etc.
Temperatura apei este măsurată în același moment ca și nivelul apei - la orele 08:00 și 20:00.
Temperatura aerului de pe coastă este măsurată, de asemenea, la orele 08:00 și 20:00.
Grosimea gheții, zăpada pe gheață și gheața de sub apă sunt măsurate în toate stațiile și
posturile unde se efectuează măsurători ale elevației suprafeței apei.
Debitele
În hidrologie, debitul este debitul volumic al curentului de apă pe secundă printr-o secțiune
transversală a cursului de apă. Este, de obicei, măsurat în metri cubi pe secundă (m3/s) și în
câteva cazuri, în litri pe secundă (l/s).
Debitul cursului de apă este unul din cele mai importante elemente ale regimului hidrografic.
În fiecare stație hidrometrică, debitele sunt măsurate de mai multe ori pe an în diferite etape
ale regimului cursului de apă. Relația dintre nivelurile apei și debitele măsurate este stabilită prin
aceste măsurători și după aceea sunt calculate debitele pe oră, zi, lună și an.
Numărul de măsurători din timpul unui an variază de la 10 la 20 pentru fiecare stației, în
funcție de stabilitatea albiei, fluctuațiile cantității apei și gradul de rezistență al curbei Q = f(H). În
stațiile hidrometrice pentru care există o curbă simplă, practic nemodificată în ultimii ani, debitele
sunt realizate cu cel puțin 10 măsurători distribuite în mod egal în jurul amplitudinilor de fluctuații
din nivelul apei.
În timpul perioadei de îngheț, se recomandă ca măsurătorile de debit să fie făcute mai des - o
dată la 10-15 zile și la începutul și sfârșitul procesului de îngheț, sau poate chiar mai des.
În concluzie, se poate rezuma că aspectul stabilirii numărului de măsurători și distribuția
acestora pe tot parcursul anului ar trebui să fie decise pentru fiecare caz separat, în baza
informațiilor despre regimul hidrologic al fiecărui curs de apă și al locației respective.
Există multe modalități de măsurare a debitului. Aplicarea uneia dintre acestea depinde de
acuratețea necesară, de condițiile locale și posibilitățile tehnice.
35
Aceste metode pot să fie împărțite în următoarele grupuri:
1. Metoda hidrometrică - constă din măsurarea suprafeței prin care se scurge apa și viteza în
diferite părți ale secțiunii transversale.
2. Chimică înseamnă folosirea compușilor de sare sau vopselelor. Această metodă este una din
cele mai potrivite pentru estimarea debitelor în cursurile de apă bogate de munte, unde natura și
forma albiei nu este potrivită pentru folosirea altor metode.
3. Hidraulică - bazată pe una din diferitele formule hidraulice pentru scurgerea în albii naturale
sau canale prin folosirea diferitelor tipuri de deversoare sau deschideri în instalațiile hidraulice.
4. Volumetrică - debitul apei din patul albiei este colectat pentru o anumită perioadă într-un
recipient cu un volum fix. Această metodă este folosită pentru măsurarea unor cantități foarte mici
de apă (izvoare, pârâie etc.) Și deoarece are o mare acuratețe - este folosită în principal în
laborator.
Cea mai întâlnită metodă de stabilire a debitului cursurilor de apă din țara noastră este cea
hidrometrică. La folosirea acesteia, debitele sunt calculate cu ajutorul formulei:
Q=vxA
unde „v” este viteza apei (m/s) și A este suprafața sectiunii (m2)
Figura 25. Morisca hidrometrica cu elice
Figura 26. Morisca hidrometrica electromagnetică
Viteza apei este măsurată în diferite moduri:

- folosind moristi hidrometrice;
- „pluvaci” - obiecte plutitoare speciale - care măsoară timpul de care au nevoie aceste
obiecte pentru a se deplasa de la o poziție predefinită la alta;
- Metode volumetrice.
În cursurile de apă mai late cu velocitate redusă, măsurarea vitezei ar putea să fie făcută
folosind o ambarcațiune și un fir întins în locul folosirii punților. Ambarcațiunea se deplasează pe
36
ambele părți ale firului întins și gradat, iar poziția acesteia în timp ce măsoară viteza într-o
verticală selectată este astfel aleasă încât să nu afecteze scurgerea apei. Morisca hidrometrică este
montată pe un sistem special în fața sau în spatele ambarcațiunii și atunci când măsoară este
întinsă pentru o oarecare distanță față de ambarcațiune astfel încât perturbarea scurgerii de către
barcă să fie minimizată.
Stația 21650 pe râul Beli Vit în satul Stația 22700 pe râul Osam în satul Troqn
Teteven
Figura 27. Echipamentul pentru stațiile de măsurare - exemplu de punti hidrometrice
INMH măsoară de obicei viteza apei folosind un cablu operat de pe mal (în general produse în
Rusia, dar și în America).
Recent, INMH a obținut un profilator Doppler cu care secțiunea transversală poate să fie ușor
obținută și debitul calculat.
Figura 28. Echipamentul Doppler de monitorizare a debitului
(vi) Relația dintre nivelul apei și debit (curbele debitelor măsurate)
Pentru a stabili debitele de apă pe oră, zi, lună, an care trec printr-o anumită secțiune
transversală a cursului de apă pentru care sunt observate nivelurile de apă, este necesară stabilirea
relațiilor dintre nivelurile apei și cantitățile de apă din acea locație. Această relație este exprimată
prin formula analitică Q = f (H).
Există trei metode de a construi curbele debitelor măsurate, respectiv; grafic, analitic și grafic-
analitic.
Din practica măsurătorilor se cunoaște să fiecare măsurătoare a cursului de apă începe cu o
măsurare a nivelului apei în care este efectuată.
37
Figura 29. Secțiunile transversale și graficul Q-H
Așadar, într-un sistem de coordonate cu Q pe o axă de categorie (X) și H pe axa valorilor (Y),
punem rezultatele din diferite măsurători ale debitelor, iar rezultatul va fi numărul de puncte în
baza cărora puteți să trasați o curbă, denumită curba debitelor măsurate. În general, are o formă
parabolică.
Curba de regim a râului Cherni Lom în dreptul localității Shirokova, stația

hidrometrică nr. 205, pentru anul hidrologic 1950-51.
m/sec m3/sec
Staționare nivel apă H în cm
Semne convenționale
Cantitatea de apă măsurată
cu ajutorul plutitorilor
Cantitatea de apă măsurată
cu morișca hidrometrică
Centrul de greutate
m/sec
Qm3/sec
Figura 30. Evaluarea măsurătorilor
Este puternică în special influența înclinării față de suprafața apei în etapa valurilor înalte. În
timpul ridicării nivelului apei, înclinarea are cele mai mari valori, iar în timp ce vârful valurilor
înalte trece, acestea scad. Astfel este evident că la creșterea și descreșterea nivelului, am putea să
avem un singur nivel al apei și debite diferite. Potrivit acelorași autori, diferența cantităților de
apă din acest caz ar putea să ajungă la 25 % sau mai mult. Dacă măsurătorile nivelurilor de apă și a
debitelor respective din timpul creșterii și descreșterii sunt destul de dense, putem să construim
curba debitelor măsurate și aceasta va avea o buclă în etapa apelor înalte. Se vede clar că este
necesară monitorizarea corectă a nivelului apei și a debitului în intervalele mai dense din timpul
apelor înalte - de cel puțin 2-3 ori (în timpul ridicării, la vârf și în timpul căderii) sau cel puțin o
măsurare continuă corectă a înclinării suprafeței de apă și a vitezei apei folosind „pluvaci”.
38
Observații hidrologice suplimentare
Pe lângă observațiile regulate ale stațiilor hidrometrice, sunt realizate și altele, în alte privințe.
Observațiile hidrologice suplimentare se referă la debitul de solide - depozitele de sedimente,
sedimentele de fund și analiza chimică a apei, condițiile generale ale gheții în zona stației,
evaporarea de la suprafața apei, profilurile de temperatură etc.
Sedimente in suspensie (turbiditate). Cantitatea de sedimente este stabilită în acele stații de
măsurare pentru care turbiditatea apei este mai mare decât 50-100 g/m3. Numărul total de
măsurători din timpul unui an este între 10 și 20 și depinde de natura regimului apei. Măsurătorile
sunt mai obișnuite în timpul apelor înalte, iar în timpul nivelurilor constante, sunt făcute o dată pe
lună.
La măsurarea aluviunilor in suspensie, este de asemenea necesară măsurarea debitului.
Sedimente tarate: Cantitatea de sedimente tarate este definită numai pentru unele stații în
care este măsurată cantitatea de aluviuni in suspensie. Numărul de măsurători ale sedimentelor
tarate și distribuția acestora în timpul anului sunt stabilite separat pentru fiecare caz, luând în
calcul faptul că fiecare măsurare a sedimentelor tarate ar trebui să fie însoțită de măsurarea
cantității de aluviuni in suspensie și numărul acestora este suficient pentru a calcula sedimentele
pe tot timpul anului. În plus, o atenție specială ar trebui să fie acordată măsurării sedimentelor
tarate în timpul viiturilor.
Compoziția granulometrică a sedimentelor. Compoziția granulometrică a sedimentelor este
stabilită în acele stații de măsurare care măsoară sedimentele in suspensie și tarate. Analiza
granulometrică ar trebui să fie făcută de 5-8 ori pe an, în special în timpul apelor mari și în apele
cu turbiditate ridicată.
Observațiile suplimentare nu se desfășoară în toate stațiile și posturile de măsurare. Sunt
desfășurate folosind un plan special în funcție de necesitățile și importanța stației. În general, se
poate rezuma că dacă oricare din aceste observații speciale sunt atribuite unei anumite stații,
devin obligatorii și nu se fac întreruperi, ca și în cazul celor de bază.
Condițiile generale legate de gheață în zona stației. Observațiile sunt făcute sub forma schițelor
sau a fotografiilor - cartografiere (dinspre coastă), situația gheții și cazurile de apariție a gheții
plutitoare sau înghețarea completă a apei sau dispariția completă a gheții plutitoare primăvara.
Numărul de cartografieri depinde de modificările gheții.
Aceste observații ale fenomenului gheții se desfășoară în aproape toate stațiile și posturile care
măsoară volumul apei și monitorizează nivelurile apei.
În concluzie, cele două sisteme de monitorizare hidrologică, din Bulgaria și România
sunt similare și ambele respectă recomandările OMM, atât în ceea ce privește echipamentele, cât și
prelucrarea datelor.
3.1.3. Prelucrarea și analiza datelor, controlul secundar, date validate pentru baza de date (ciclul
anual)
După cum s-a menționat mai sus, monitorizarea continuă este realizată doar pentru nivelurile apei
râurilor/izvoarelor și cantitatea de apă care trece printr-o anumită secțiune transversală derivă din
relația niveluri/debite - curba debitelor măsurate. Procesul colectării datelor, secvența
operațiunilor și perioada pentru care trebuie să fie păstrate sunt specificate în ordinul directorului
general al INMH din 2010 prin „Regulile pentru mișcarea materialelor și a datelor” a cărei traducere
în limba română este dată mai jos. Ar trebui să fie notat că titlurile unor divizii INMH menționate în
„Reguli”, au fost modificate la sfârșitul anului 2014 atunci când s-a modificat și personalul acestuia
de management.
Regulile pentru validarea datelor pentru apele de suprafață din departamentul INMH de
„hidrologie”
1. Observatorii rețelei hidrometrice de bază de asistență efectuează zilnic (la orele locale
8:00 și 20:00) observații cu ajutorul instrumentelor și directe și introduc imediat declarația de
monitorizare și indicațiile nivelului apei în registru/jurnal.
- În cazul stațiilor în care se transmit datele operaționale, observatorii trimit date despre
niveluri centrului de colectare într-un mod prestabilit (telefon, SMS; internet etc.) până la orele
9:00, ora locală.
Observatorii din toate stațiile transmit informațiile din jurnalul lunar al lunii anterioare nu
mai târziu de în a treia zi a lunii următoare. În cazul unei defecțiuni la unități, observatorul este
obligat să notifice imediat angajații de la nivelul districtului sau tehnicianul sau responsabilul din
39
filiala regională a INMH. Observațiile nu ar trebui să fie întrerupte nici măcar în cazul distrugerii
postului.
2. Tehnicienii din unitate de la nivelul districtului, în măsurătorile lunare efectuate de
aceștia ale volumului apelor râurilor și a debitului acestora, controlează activitatea observatorilor
și modul în care este menținută stația hidrometeorologică și instalațiile asociate. Tehnicienii
districtuali calculează volumul apei nu mai târziu de ziua ulterioară măsurătorilor. Calculele făcute
sunt trimise sectoarelor hidro ale respectivelor filiale regionale ale INMH nu mai târziu decât în
data de 15 a lunii.
3. Inginerii și tehnicienii din filiala INMH regională controlează nivelurile observate ale apei
și debitele măsurate ale apei. În perioada 15-20 din fiecare lună, materialul ar trebui să fie revizuit
și procesat cu aplicația software HYDRA. În cazul în care se găsesc diferențe în datele primite
despre nivelul apei, al unei schimbări radicale a velocității debitului curentului cursului de apă sau
a profilului secțiunii transversale, tehnicianul sau inginerul care răspunde de stație trebuie să
contacteze tehnicianul de la nivelul districtului și să clarifice motivele acestor discrepanțe.
4. Tehnicianul sau inginerul care răspunde de trimiterea informațiilor hidrologice
operaționale schițează curbele temporare ale debitelor măsurate temporare provizorii pentru
stațiile folosite de și din buletinul INMH. În cazul diferențelor mari, se poate adresa experților din
departamentul de hidrologie al INMH, Sofia, sectorul „hidrologie operațională” pentru consultări și
asistență privind stabilirea curbei debitelor măsurate provizorii. Atunci când este luată decizia de
înlocuire a unei curbe a debitelor măsurate-cheie provizorii, angajatul o trimite șefului sectorului
„Rețele hidrologice și prelucrarea datelor” din INMH în ziua modificării, astfel încât să fie adusă la
cunoștința biroului de prognoze hidro din Sofia.
Angajații filialelor INMH colectează zilnic date despre nivelul apei (sau săptămânal în cazul datelor
despre niveluri de la unele stații operaționale), le introduc în HYDRA și le trimit la INMH din Sofia.
Sau:
- Kyustendil, în timpul săptămânii, șeful observatorului din Blagoevgrad și sectorul de
meteorologie din Kyustendil, în timpul sărbătorilor legale: observatorii sinoptici din Blagoevgrad și
Kyustendil.
- Plovdiv și Varna, în timpul săptămânii: hidrologii de la departamentul de hidrologie, în
timpul sărbătorilor legale: tehnicienii de telecomunicații de serviciu.
- Plevna, tehnicienii de telecomunicații de serviciu sau operatorii radio aflați zilnic în
serviciu.
5. Directorii filialelor INMH regionale și șefii departamentelor de hidrologie păstrează copii
la zi ale bazei de date a produsului HYDRA pe serverul sectorului „Rețele hidrologice și prelucrarea
datelor” din Sofia.
Răspund, de asemenea, de păstrarea metadatelor înregistrărilor de la stațiile HM și a unui liste la zi
a angajaților din rețeaua hidrometrică și cu datele de contact prin telefon ale acestora.
6. Fișierele (baza de date) care stochează date de la prelucrarea inițială a nivelurilor de
apă observate și a debitelor de apă măsurate pentru toate filialele regionale sunt colectate și
stocate în scopul monitorizării și arhivării de către șeful sectorului „Rețele hidrologice și
prelucrarea datelor”.
7. Cel puțin o dată de an (toamna), experții sectorului „Rețele hidrologice și prelucrarea
datelor” inspectează curbe debitelor măsurate provizorii-cheie în filialele INMH. Dacă este necesar,
pot să facă schimb de informații despre bazinele de recepție învecinate pentru o evaluare corectă
a evenimentele extreme, dacă este cazul.
8. Finalizarea anuală a curbelor debitelor măsurate-cheie și validarea debitelor zilnice
medii ar trebui să se desfășoare în filialele regionale, împreună cu experți din sectorul „Rețele
hidrologice și prelucrarea datelor” - Sofia, până în data de 31 martie a anului următor:
- Rezultatele validării finalizate anual menționate mai sus sunt considerate informații
oficiale ale INMH pentru debitele de apă validate și curba debitelor măsurate-cheie.
- La primirea informațiilor suplimentare și desfășurarea altor analize, este posibil să se
ajungă la o nouă versiune a curbei debitelor măsurate-cheie și a tabelului anual corespunzător cu
debitele de apă pentru unele stații, în cazul primirii informațiilor suplimentare și desfășurării altor
analize. Pentru motive bine fondate, aceste informații pot să fie arhivate ca variantă în baza de
date a departamentului de hidrologie din Sofia, cu notarea studiului, dar nu mai târziu decât la un
an de la validarea debitelor de apă și a curbelor debitelor măsurate.
40
- La încheierea anului, sectorul „Rețele hidrologice și prelucrarea datelor” din Sofia
pregătește concluziile anuale pe lista de verificare specificată, deținută de directorul general al
INMH și acestea formează baza viitoarei arhive electronice a INMH. Aceste concluzii sunt pregătite
pentru ultima perioadă din 2000 și până în 2010.
9. După finalizarea validării anuale, datele curbelor debitelor măsurate-cheie pentru toate
filialele regionale sunt colectate și stocate electronic în baza de date a sectorului „Rețele
hidrologice și prelucrarea datelor” din Sofia.
- Baza de date a sectorului „Rețele hidrologice și prelucrarea datelor” este completată,
administrată și menținută de șeful sectorului.
10.Transmiterea unui exemplar pe hârtie a curbelor debitelor măsurate anual cu cele anuale
finalizate către INMH Sofia are loc până în data de 31 mai a anului următor.
- Exemplarul pe hârtie al curbelor debitelor măsurate nu poate să fie scos din arhiva
departamentului de hidrologie. Nu este permisă corectarea materialelor. Este posibilă adăugarea
paginilor pentru curbele în cazul acceptării versiunii de la punctul 8.
11.Controlul respectării acestor reguli este realizat de șeful sectorului „Rețele hidrologice și
prelucrarea datelor” din Sofia, departamentul de hidrologie.
3.2. Monitorizarea calității apei/prelucrarea datelor

Articolul 8 al directivei stabilește cerințele pentru monitorizarea starii apelor de suprafață si
apelor subterane. Programele de monitorizare trebuie să stabilească o prezentare coerentă și
completă a stării apei din fiecare district hidrografic. Programele trebuie să fie operaționale cel
târziu până la 22 decembrie 2006 și trebuie să fie în conformitate cu cerințele Anexei V.
Anexa V indică faptul că informațiile de monitorizare pentru apele de suprafață sunt
necesare pentru:
Suplimentarea și validarea procedurii de evaluare a riscurilor din Anexa II;
Proiectarea eficientă și eficace a viitoarelor programe de monitorizare;
Evaluarea modificărilor pe termen lung ale condițiilor naturale;
Evaluarea modificărilor pe termen lung rezultate din activitățile antropice;
Estimarea încărcării cu poluanti transferati între granițele internaționale sau evacuate în
apele mărilor;
Evaluarea modificărilor stării corpurilor identificate riscului ca răspuns la aplicarea
măsurilor de îmbunătățire sau prevenire a deteriorării;
Evaluarea cauzelor pentru care corpurile de apă nu îndeplinesc obiectivele de mediu în
cazul în care motivul neîndeplinirii nu a fost identificat;
Evaluarea magnitudinii și a impacturilor poluării accidentale;
Participarea la exercițiul de intercalibrare;
Stabilirea condițiilor de referință (dacă există) pentru corpurile de apă de suprafață.
Obiectivul monitorizării este de a stabili o descriere coerentă și completă a stării apelor din
fiecare district hidrografic și trebuie să permită clasificarea tuturor corpurilor de apă de suprafață
într-una din cele cinci clase. Cu toate acestea nu înseamnă că sunt necesare stabilirea de stații de
monitorizare în fiecare corp de apă.
Corpurile de apă care ar trebui să fie monitorizate
Directiva Cadru privind Apa acoperă toate apele, inclusiv apele interioare (apele de
suprafață și subterane), apele tranzitorii și costiere până la o milă marină (pentru starea chimica,
apele teritoriale se pot extinde la 12 mile marine) de la linia de referință teritorială a unui stat
membru, independent de dimensiunea și caracteristicile sale.
Această totalitate a apelor este, în scopul implementării directivei, atribuită unităților
geografice sau administrative, în special bazinelor hidrografice, districtelor hidrografice și
„corpurilor de apă”.
Un obiectiv-cheie al directivei este de a preveni deteriorarea și de a proteja și îmbunătăți
starea ecosistemelor acvatice și în ceea ce privește nevoia acestora de apă, ecosistemele terestre
și zonele umede care depind direct de ecosistemele acvatice.
„Corpurile de apă” sunt unități care vor fi folosite pentru raportarea și evaluarea
conformarii cu obiectivele de mediu ale directivei.
Statele membre vor trebui să asigure faptul că sunt monitorizate suficiente corpuri de apă
din fiecare tip. De asemenea, să stabilească câte corpuri de apă individuale sunt necesare pentru a
41
evalua starea ecologică și chimică. Acest proces de selectare a corpurilor de apă și a stațiilor de
monitorizare ar trebui să rezulte prin tehnici de evaluare statistice și ar trebui să asigure faptul că
descrierea stării apei are un nivel acceptabil de încredere și precizie.
Scopul stabilirii corpurilor de apă este de a furniza o descriere corespunzatoare a stării
apelor de suprafață și de a asigura o bază solidă pentru gestionarea mediului acvatic. Monitorizarea
va depinde într-o oarecare măsură de numărul de corpuri de apă - sau mai corect, de extinderea și
variabilitatea impacturilor asupra mediului acvatic. Cu toate acestea, nivelul de monitorizare
necesar va depinde, de asemenea, de gradul în care caracteristicile corpurilor de apă ale unui stat
membru și presiunile asupra acestora permit să fie grupate în scopul monitorizării.
Selectarea punctelor de monitorizare
Directiva cere ca un număr suficient de corpuri de apă de fie inclus în programul de
monitorizare de supraveghere pentru a asigura o evaluare a stării generale a apelor de suprafață
din cadrul fiecărui bazin și sub-bazin al districtului hidrografic. Aceasta ar implica faptul că mai
multe corpuri de apă ar trebui să fie monitorizate într-un district hidrografic eterogen avand in
vedere caracteristicile corpurilor de apă și presiunilor antropice decât într-un bazin de recepție
omogen.
Directiva mentioneaza, de asemenea, că monitorizarea ar trebui să se desfășoare în
punctele în care:
Debitul cursului de apă este semnificativ în cadrul bazinului hidrografic luat ca un tot;
inclusiv puncte pe râurile mari unde bazinul de recepție este mai mare de 2.500 km2;
Volumul de apă prezent este semnificativ în cadrul districtului hidrografic, inclusiv lacurile
și lacurile de acumulare mari;
Corpuri de apă semnificative care traversează granița unui stat membru;
Punctele care sunt identificate conform Deciziei privind schimbul de informații 77/795/CEE;
În alte astfel de puncte este necesară estimarea încărcării cu poluanti care este transferată
între granițele statelor membre și care este transferată în mediul marin.
3.2.1. Proiectarea monitorizării legate de monitorizarea de supraveghere, operațională și de

investigare
Un aspect important în proiectarea programelor de monitorizare este cuantificarea
variabilității temporale și spațiale a elementelor de calitate și a parametrilor care indică
elementele de calitate pentru corpurile de apă de suprafață care sunt luate în calcul. Cele care
sunt foarte variabile pot să necesită o eșantionare mai mare (și, deci, costuri) decât cele care sunt
mai stabile sau predictibile. Sau, variabilitatea ar putea să fie redusă sau gestionată de un program
de eșantionare bine orientat sau stratificat care colectează date într-o fereastră limitată, dar bine
definită.
Programul de monitorizare de supraveghere
Pentru corpurile de apă de suprafață, directiva cere ca un număr suficient de corpuri de apă
de suprafață de fie inclus în programul de supraveghere pentru a asigura o evaluare a stării
generale a apelor de suprafață din cadrul fiecărui bazin și sub-bazin al districtului hidrografic.
Monitorizarea de supraveghere este necesară pentru a furniza informații despre modificările
naturale pe termen lung care rezultă din activitățile antropice. Monitorizarea pe termen lung a
schimbărilor naturale se va efectua corpuri de apă cu o stare „foarte buna” si „bună”. Aceasta
deoarece astfel de modificări (posibil relativ mici și graduale) sunt mai probabil de detectat în
absența impactului activităților antropice care pot să mascheze schimbările naturale. În ceea ce
privește schimbările rezultate din activitățile antropice, monitorizarea va fi importantă pentru a
stabili sau confirma impactul, de exemplu, al poluantilor proveniti din depunerile atmosferice.
Daca aceasta este posibil să ducă la riscul de deteriorare a stării (orice nivel de stare până la
prost), atunci aceste corpuri de apă sau grupuri de corpuri de apă vor trebui să fie incluse în
programele de monitorizare operaționale.
Selecția elementelor de calitate
Pentru monitorizarea de supraveghere, statele membre trebuie să monitorizeze cel puțin
pentru o perioadă de un an parametrii care indică elementele de calitate fizico-chimică,
elementele hidromorfologice și biologice. Elementele de calitate relevante pentru fiecare tip de
apă sunt oferite în Anexa V.1.1. a DCA.
42
Substanțele din lista prioritară evacuare în bazinul sau sub-bazinul hidrografic trebuie să fie
monitorizate. Alte substanțe poluante trebuie să fie, de asemenea, monitorizate dacă sunt
evacuate în cantități semnificative în bazinul sau sub-bazinul hidrografic.
3.2.2. Programul de monitorizare operațională

Monitorizarea operațională are scopul de a stabili starea corpurilor de apă identificate ca
fiind supuse riscului de a nu-și îndeplini obiectivele de mediu și de a evalua orice modificări ale
starii acestora față de programul de măsuri.
Monitorizarea operațională are in vedere în special elementele de calitate care sunt cele
mai sensibile la presiunile la care corpul sau corpurile de apă sunt supuse.
In programele de monitorizare operaționala trebuie să se determine parametri care indica
elementul sau elementele de calitate cele mai sensibile la presiunea sau presiunile la care corpul
sau grupul de corpuri este supus.
Monitorizarea operațională trebuie să se desfășoare pentru toate corpurile de apă care au
fost identificate, urmare a analizei impactului activităților antropice asupra mediului (Anexa II) și
din rezultatele monitorizării corpurilor de apa supuse riscului de neîndeplinire a obiectivelor de
mediu prevăzute în articolul 4. De asemenea, monitorizarea trebuie să se desfășoare pentru toate
corpurile în care sunt evacuate substanțe prioritare.
Numărul de stații de monitorizare selectate trebuie să fie suficient pentru a evalua
magnitudinea și impactul celor trei presiuni specifice:
În ceea ce privește presiunile semnificative, pot să fie necesare mai mult de o stație pe
corpul de apă pentru a face aceasta;
În cazurile în care un corp de apă este supus mai multor surse de poluare punctiforme,
sectiunile de monitorizare pot să fie selectate pentru a reprezenta magnitudinea și impactul
surselor ca un întreg. În teorie, poate să fie uneori suficient să nu existe puncte de monitorizare
într-un corp în care informații din corpuri similare adiacente, de exemplu, permit o evaluare
adecvată a magnitudinii și impactului asupra sursei punctuale.
În ceea ce privește sursele difuze și presiunile hidromorfologice, stațiile pot să fie necesare
în câteva din acele corpuri de apă supuse riscului;
Pentru sursele difuze, corpurile de apă selectate trebuie să fie reprezentative pentru
riscurile relative de ocurență a presiunilor surselor difuze și riscurile relative de neîndeplinire a
starii bune a apei de suprafață. Cu toate acestea, în selectarea corpurilor de apă reprezentative
pentru monitorizarea operațională, ar trebui să se ia în calcul faptul că aceste corpuri de apă pot
să fie grupate, de exemplu, acolo unde condițiile ecologice sunt similare sau aproape similare în
ceea ce privește magnitudinea și presiunile, precum și condițiile hidrologice și biologice, precum
timpul de retenție și structura lanțului trofic. În toate cazurile, gruparea trebuie să fie justificabilă
tehnic sau științific.
Pentru presiunile hidromorfologice, corpurile de apă selectate ar trebui să indice impactul
general al presiunii la care sunt supuse aceste corpuri;
Dacă numai o singură sursă de poluare este prezentă într-un corp de apă inclus în programul
de monitorizare operațională, stația de monitorizare ar trebui să fie selectată în funcție de ceea ce
se consideră a fi cea mai reprezentativa locație. Dacă există mai multe surse de poluare sau alte
presiuni, poate să fie de dorit sau necesar (din perspectiva gestionării) pentru sistemul de
monitorizare operațională să poată să discearnă între diferite presiuni și surse. Aceasta ar putea,
de exemplu, să ajute la distribuția măsurilor de reducere în funcție de impactul presiunilor. Astfel,
pot să fie luate în calcul mai multe stații de monitorizare și diferite elemente de calitate. Ar
trebui, de asemenea, să fie observat că în multe cazuri, nu va fi posibilă măsurarea impactului
fiecărei surse de presiune și va trebui să fie luat în calcul impactul grupurilor de presiuni.
Selectarea elementelor calitative
Pentru monitoringul operaţional este necesară monitorizarea elementelor calitative
biologice şi hidromorfologice care sunt cele mai sensibile la presiunile la care este supus corpul sau
sunt supuse corpurile de apă. De exemplu, dacă poluarea organică exercită o presiune
semnificativă asupra unui curs de apă, atunci este posibil ca nevertebratele bentonice să reprezinte
cel mai sensibil şi cel mai adecvat indicator al acestei presiuni.
Astfel, în absenţa altor presiuni, este posibil să nu fie necesară monitorizarea florei acvatice
şi a populaţiilor de peşti în respectivele corpuri de apă. Totuşi, sistemul de monitorizare şi evaluare
43
trebuie să se bazeze în continuare pe conceptul de stare ecologică şi nu să reflecte numai poluarea
organică fără o comparaţie cu condiţiile de referinţă corespunzătoare.
Dacă un corp nu este identificat ca fiind la risc din cauza evacuărilor de substanţe prioritare
sau alţi poluanţi, nu este necesara monitorizarea operaţionala a acestor substanţe. Un poluant este
definit drept „orice substanță care ar putea constitui factor de poluare, în special cele care
figurează pe lista din anexa VIII”.
Prin urmare, nutrienţii şi substanţele care au o influenţă nefavorabilă asupra condiţiilor de
oxigenare trebuie de asemenea luate în considerare, precum si metalele şi micropoluanţii organici.
Monitorizarea operaţionala trebuie să folosească parametri care sunt relevanţi pentru evaluarea
efectelor presiunilor care determină situaţia de risc a corpului de apă.
Fauna de nevetebrate bentonice şi vegetaţia macrofită/fitobentonică constituie cei mai
potriviţi indicatori.
3.2.3. Programe de monitorizare de investigare

Monitoringul de investigare trebuie facut:
- acolo unde nu se cunosc motivele oricarei depasiri;
- când monitoringul de supraveghere indică faptul că obiectivele de mediu stabilite în baza
Articolului 4 pentru un corp de apă nu vor fi atinse şi nu a fost încă stabilit monitoringul
operational, pentru evaluarea cauzelor neîndeplinirii obiectivelor de mediu de către un corp de
apă, sau
- pentru evaluarea magnitudinii şi impactului poluării accidentale.
Monitoringul de investigare ar putea include de asemenea şi alarmarea sau avertizarea
timpurie, de exemplu, pentru protecţia alimentării cu apă potabilă împotriva poluării accidentale.
Acest tip de monitorizare ar putea fi considerat ca parte a programelor de măsuri cerute de
Articolul 11.3.1 şi ar putea include măsurători continue sau semi-continue ale unor parametri
chimici (precum oxigenul dizolvat) şi/sau biologici (precum peştii).
3.2.4. Frecvenţele de monitorizare

Pentru monitoringul de supraveghere, frecventele pentru parametrii de monitoring
caracteristici elementelor fizico-chimice de calitate trebuie sa fie aplicate conform DCA fara a fi
justificate intervale mai mari pe baza cunostintelor tehnice si a deciziei expertilor. Pentru
elementele biologice sau hidromorfologice de calitate, monitoringul trebuie efectuat cel putin o
data in perioada de monitoring de supraveghere.
Pentru monitoringul operational, frecventa monitoringului necesara pentru fiecare
parametru trebuie sa fie determinata de Statele Membre astfel incat sa se furnizeze date suficiente
pentru o evaluare credibila a starii elementelor importante de calitate. Ca o regula, monitoringul
trebuie sa aiba loc la intervalele care nu depasesc pe cele prezentate in tabelul de mai jos, iar
pentru intervale mai mari, acestea trebuie sa fie justificate prin cunostinte tehnice sau decizia
expertilor.
Frecventele trebuie sa fie alese astfel incat sa se realizeze un nivel acceptabil de
certitudine si precizie. Estimarile certitudinii si preciziei realizate de sistemul de monitoring
utilizat trebuie sa fie stabilite in Planul de gospodarire la nivelul bazinului hidrografic.
Frecventele monitoringului trebuie sa fie alese tinand seama de variabilitatea parametrilor
care rezulta atat din conditiile naturale cat si cel antropogene. Intervalele de timp la care este
stabilit monitoringul, trebuie sa fie alese astfel incat sa minimizeze impactul variatiei sezoniere
asupra rezultatelor si deci, sa asigure ca rezultatele reflecta schimbarile corpurilor de apa ca
rezultat a schimbarilor din cauza presiunii antropogene. Daca este necesar, trebuie efectuat un
monitoring suplimentar in timpul diferitelor anotimpuri in acelasi an, pentru a realiza acest
obiectiv.
3.2.5. Alte cerinţe pentru monitorizarea apelor de suprafaţă
Condiţii de referinţă
Pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață caracterizat în conformitate cu punctul 1.1
din DCA, se stabilesc condiții fizico-chimice și hidromorfologice specifice care reprezintă valorile
elementelor calitative fizico-chimice și hidromorfologice menționate la punctul 1.1 din anexa V din
DCA pentru tipul respectiv de corp de apă de suprafață cu o stare ecologică foarte bună, în
conformitate cu tabelul de la punctul 1.2 din anexa V din DCA. Se stabilesc condiții de referință
44
biologice specifice reprezentând valorile elementelor calitative biologice menționate la punctul 1.1
din anexa V din DCA pentru tipul respectiv de corp de apă de suprafață cu o stare ecologică foarte
bună, în conformitate cu tabelul de la punctul 1.2 din anexa V din DCA.
La aplicarea procedurii prevăzute de prezentul punct pentru corpurile de apă de suprafață
puternic modificate sau artificiale, trimiterile la starea ecologică foarte bună sunt interpretate ca
trimiteri la potențialul ecologic maxim definit în tabelul 1.2.5 din anexa V din DCA. Valorile
potențialului ecologic maxim pentru corpurile de apă sunt revizuite la fiecare șase ani.
Condițiile specifice fiecărui tip și condițiile de referință biologice specifice fiecărui tip pot
avea fie o bază spațială, fie un model sau pot deriva dintr-o combinație a acestor metode. Dacă
aceste metode nu pot fi utilizate, statele membre pot solicita opinia unui expert pentru a stabili
aceste condiții. La definirea stării ecologice foarte bune în raport cu concentrațiile anumitor
poluanți sintetici, limitele de detecție sunt cele care pot fi obținute în conformitate cu tehnicile
disponibile la momentul la care trebuie stabilite condițiile specifice fiecărui tip.
Pentru condițiile de referință biologice specifice fiecărui tip, bazate pe criterii spațiale,
statele membre elaborează o rețea de referință pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață.
Rețeaua conține un număr suficient de situri în stare foarte bună pentru a oferi un nivel de
încredere suficient cu privire la valorile prevăzute pentru condițiile de referință, dată fiind
variabilitatea valorilor elementelor calitative care corespund unei stări ecologice foarte bune
pentru respectivul tip de corp de apă de suprafață și tehnicile bazate pe modele care trebuie
aplicate conform punctului.
Condițiile de referință biologice specifice fiecărui tip, bazate pe modele, pot fi stabilite
utilizând fie modele de prognoză, fie metode de reconstituire prin calcul. Metodele utilizează date
istorice, date paleologice și alte date disponibile și oferă un nivel de încredere suficient cu privire
la valorile condițiilor de referință pentru a garanta coerența și valabilitatea condițiilor astfel
stabilite pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață.
Dacă este imposibilă stabilirea unor condiții de referință specifice valabile pentru un
element calitativ aparținând unui tip de corpuri de apă de suprafață, având în vedere gradul ridicat
de variabilitate naturală a elementului respectiv și nu doar ca urmare a variațiilor sezoniere,
elementul respectiv poate fi exclus de la evaluarea stării ecologice pentru tipul de apă de
suprafață respectiv. În acest caz, statele membre indică motivul excluderii în planul de gestionare
a districtului hidrografic.
3.2.6. Descrierea secţiunilor de calitate a apei pe sectorul comun romano-bulgar al Dunării
- parte a Retelei de Monitoring Trans-National (TNMN) al ICPDR (din 1996)
- sectiuni relevante din punct de vedere calitativ si cantitativ
- amplasate amonte/aval de o granita internationala
- amplasate amonte de confluenta Dunarii cu principalii afluenti
- amplasate in aval de principalele surse de poluare
Statiile transfrontaliere de monitoring de observatie si operational

Dunare Sectiunea de Programul de
km Statia hidrometrica km calitate monitoring
851 GRUIA 849 GRUIA O, TNMN
794.6 CALAFAT 834 PRISTOL O, TNMN
679 BECHET 685 us. JIU S, TNMN
597 TURNU MAGURELE 602 dw. OLT O, TNMN

434 us. ARGES confl. O, TNMN
429.7 OLTENITA Danube
429 AV. ARGES O, TNMN
367 CALARASI 378 CHICIU S, TNMN
45
Indicatori pentru frecventa si analiza
Parametrii Frecvente de prelevare

Water temp. lunar
Turbidity lunar
Suspended solids lunar
Dissolved Oxygen (mg/l and %) lunar
pH lunar
0
lunar
Conductivity (@ 20 C)
Alkalinity lunar
+
lunar
Ammonium (NH -N)
4
-
lunar
Nitrites (NO -N)
2
-
lunar
Nitrates (NO -N)
3
Total Nitrogen lunar
3-
lunar
Ortho-phosphates (PO -P)
4
Total Phosphorous lunar
COD-Cr lunar
BOD lunar
5
2+
lunar
Calcium (Ca )
2+
lunar
Magnesium (Mg )
-
lunar
Clorides (Cl )
Cadmium lunar
Lead lunar
Mercury lunar
Nickel lunar
Copper lunar
Zinc lunar
Chromium lunar
Arsenic lunar
Atrazin lunar
Lindan lunar
pp-DDT lunar
PAHs (6) lunar
4. Controlul apelor subterane şi metodologia de prelucrare a datelor

4.1. Controlul apelor subterane / prelucrarea datelor
4.1.1. Controlul cantitativ al apelor subterane în România
Colectarea datelor
Inventarele de informaţii disponibile ar trebui să pună laolaltă informaţii care pot fi
incoerente şi distribuite între diferite agenţii/instituţii. Acest lucru nu include numai listarea
informaţiilor disponibile din datele istorice, autorizaţii şi alte informaţii similare din bazele de date
administrative, ci şi o examinare generală şi o interpretare a tuturor informaţiilor relevante pentru
aspectele analizate.
Inventarele trebuie să acopere aspectele majore care sunt relevante pentru identificarea
problemelor. Acestea includ, de exemplu, utilizările de apă şi nevoile de apă în bazinul hidrografic;
46
caracteristicile scurgerii şi probabilitatea valurilor de inundaţie şi pornirea gheţii în bazinul
hidrografic; reducerile volumelor apelor subterane; calitatea apei; şi, cel mai important, sursele de
poluare din deşeurile industriale şi municipale (în special “zonele periculoase”). Acestea trebuie
caracterizate, de exemplu, din punct de vedere al procesului de producţie, al componentei de
poluare şi al volumului de eliminare, utilizările terenului şi sursele de poluare difuză cu un registru
privind utilizarea îngrăşămintelor şi pesticidelor în agricultură. Alte surse de poluare pot include
poluarea traficului şi poluatorii antrenaţi de vânt (care câteodată cauzează depunere de acid),
surse potenţiale de poluare accidentală, precum conductele şi alte surse punctuale de poluare (de
exemplu, amplasamente de eliminare necontrolată a deşeurilor). Sursele pot include de asemenea
zăcăminte de minereuri şi sare, care sunt responsabile de un anumit „fond natural” din cauza
proceselor geofizice şi geochimice.
Controlul cantitativ al apelor subterane este efectuat prin măsurarea nivelului hidrostatic –
piezometric al apei, respectiv adâncimea la care este găsit luciul de apă în foraje/fântâni
comparativ cu nivelul solului. Pentru izvoare şi forajele arteziene, se măsoară fluxul sau debitul.
Conform prevederilor Directivei cadru în domeniul apei 2000/60/CE, în afara nivelului hidrostatic –
piezometric, se măsoară şi temperatura apei subterane.
Controlul este desfăşurat prin intermediului forajelor de observaţie aparţinând Reţelei
hidrogeologice naţionale pentru straturi acvifere subterane (foraje de prim ordin şi de ordin
secundar) şi pentru straturi acvifere de adâncime.
Sunt de asemenea utilizate reţelele locale de monitorizare situate în zona captărilor
importante, responsabilitatea monitorizării nivelului piezometric aparţinând proprietarilor /
administratorilor captărilor.
Măsurarea nivelului hidrostatic – piezometric poate fi efectuată manual sau automat.
Măsurarea manuală este efectuată cu ajutorul nivelmetrului, constând dintr-o ruletă
gradată cu senzor la un capăt. Prin introducerea acesteia în foraj, la contactul cu apa, aceasta
emite un semnal sonor şi adâncimea nivelului hidrostatic – piezometric este citită pe ruleta
gradată.
a) b)
Figura 31. Nivelmetru (a) şi măsurarea nivelului hidrostatic (b)
Măsurarea automată este efectuată cu ajutorul unor senzori introduşi în forajul forat, care
înregistrează, la intervale de timp stabilite în prealabil, adâncimea nivelului hidrostatic –
piezometric şi temperatura.
Datele înregistrate sunt fie descărcate periodic pe un laptop, fie sunt transmise automat la
un server desemnat, dacă senzorul este dotat cu transmisiune automată de date printr-un sistem
GSM.
47
Figura 32. Colectarea automată a datelor cu privire la nivelul hidrostatic – piezometric şi
temperatura apelor subterane
Există mai multe tipuri de programe de control cantitativ:

Programul de monitorizare /control (S) este aplicat în cazul tuturor corpurilor de ape
subterane, iar frecvenţa măsurătorilor de nivel în forajele ale Reţelei hidrogeologice naţionale
pentru ape subterane depinde de rezultatele analizei regimului lor de variaţie, o dată la 3, 6 sau
15 zile. În forajele de adâncime, măsurătorile de nivel sunt efectuate o dată pe trimestru. Cu
privire la măsurătorile debitului izvoarelor, acestea sunt efectuate o dată pe lună.
Programul operaţional (O) este aplicat în cazul tuturor corpurilor de apă subterane în
zonele cu riscuri cantitative sau calitative.
În zonele cu riscuri cantitative (având în vedere captările de ape subterane cu debite de
exploatare mai mari de 20 l/s), măsurătorile de nivel sunt efectuate în forajele de observaţie ale
Reţelelor hidrogeologice naţionale, situate în zona de influenţă a acestor captări, o dată la 3 zile.
Programul de potabilizare (P) este aplicat pentru corpul de apă subterană folosit pentru apa
potabilă, în cazul captărilor cu debite de exploatare mai mari de 20 l/s.
Măsurătorile de nivel sunt efectuate în forajele de observaţie ale Reţelelor hidrogeologice
naţionale, situate în aria de influenţă a acestor captări, o dată la 3 zile.
Programul convenţiilor internaţionale (CI) este aplicat în cazul corpurilor de apă subterană
transfrontaliere, în foraje situate aproape de frontieră.
Măsurătorile de nivel sunt efectuate în forajele de observaţie ale Reţelelor hidrogeologice
naţionale, situate în aria de influenţă a acestor captări, o dată la 3 zile.
Rezultatele controlului cantitativ al apelor subterane sunt folosite în următoarele scopuri:
- Calcularea valorilor caracteristice, respectiv nivelul hidrostatic minim/mediu/maxim
(lunar/anual/multianual), necesar pentru studierea regimurilor apelor subterane;
- Elaborarea hărţilor piezometrice, folosite pentru stabilirea direcţiilor debitelor apelor
subterane, gradienţilor hidraulici, relaţiei dintre apele subterane şi de suprafaţă;
- Hărţile piezometrice reprezintă un element important în elaborarea modelelor matematice
ale debitului subteran şi transportului poluanţilor;
- Elaborarea graficelor de evoluţie a nivelului hidrostatic şi determinarea tendinţelor;
- Realizarea buletinului de previziuni hidrogeologice.
48
Figura 33. Exemplu de hartă piezometrică
Piezometric level evolution - Radomiresti E. ord.II F1

92.50
90.00
y = 0.0007x + 88.607
87.50
85.00
ian2003 ian2004 ian2005 ian2006 ian2007 ian2008 ian2009 ian2010 ian2011 ian2012
Np tendinta Np
Figura 34. Exemplu de grafic proiectat cu evoluţia nivelului hidrostatic şi sublinierea tendinţei
sale de evoluţie
49
Figura 35. Exemplu de buletin de previziuni hidrogeologice (luna februarie 2015)
Starea cantitativă a apelor subterane

Directiva 2000/60/CE promovează utilizarea durabilă a apelor în baza protecţiei pe termen
lung a resurselor de apă disponibile şi, prin aceasta, contribuie la asigurarea unei alimentări
suficiente cu apă de suprafaţă şi subterană de bună calitate, necesare pentru o utilizare durabilă,
echilibrată şi echitabilă a apelor.
Stare cantitativă exprimă gradul în care un corp de apă subterană este afectat de captările
directe și indirecte.
Resursă disponibilă de apă subterană înseamnă rata medie anuală pe termen lung de
realimentare a corpului de apă subterană minus rata anuală pe termen lung a debitului necesară
pentru a atinge obiectivele de calitate ecologică a apelor de suprafață asociate, stabilită pentru a
evita orice diminuare semnificativă a stării ecologice a acestor ape și pentru a evita orice
deteriorare adusă ecosistemelor terestre asociate.
Parametrul pentru clasificarea stării cantitative este regimul nivelului de apă subterană.
Forajele disponibile pentru informaţiile privind nivelul apei în lunca inundabilă a Dunării sunt
prezentate în harta următoare.
Figura 36. Foraje de apă subterană pentru înregistrarea nivelului apei şi evaluarea calităţii
50
Stare bună înseamnă că nivelul apei subterane în corpul de apă subterană este astfel încât
resursa disponibilă de apă subterană nu este depăşită de rata medie anuală de captare pe termen
lung. În consecinţă, nivelul apei subterane nu face obiectul modificărilor antropice precum cele
care ar avea ca rezultat:
 neatingerea obiectivelor de mediu specificate în Articolul 4 pentru ape de suprafaţă
asociate;
 orice reducere semnificativă a stării acestor ape;
 orice daune semnificative aduse ecosistemelor terestre care depind direct de corpul de apă
subterană;
 modificări ale direcţiei debitului care rezultă din modificările de nivel se pot produce
temporar sau continuu într-o zonă limitată spaţial, însă aceste modificări nu cauzează
interferenţe ale apelor sărate sau alte tipuri de interferenţe, şi nu indică o tendinţă indusă
antropic susţinută şi identificată clar în direcţia debitului care poate avea ca rezultat asemenea
interferenţe;
Starea cantitativă a apei subterane este monitorizată prin Reţeaua de monitorizare a
nivelului apei subterane, proiectată pentru a oferi o evaluare fiabilă a stării cantitative a tuturor
corpurilor de apă subterană sau grupurilor de corpuri, inclusiv evaluarea resursei disponibile de apă
subterană (Planul de Management al bazinelor hidrografice).
Densitatea amplasamentelor de monitorizare trebuie să aibă un grad suficient de
reprezentativitate pentru estimarea nivelului apei subterane în fiecare corp de apă subterană sau
grup de corpuri luând în considerare variaţiile pe termen scurt şi lung de realimentare.
Frecventa masuratorilor ar trebui sa fie suficient de mare pentru a permite evaluarea
cantitativa a fiecarui corp de apa subterana sau grupuri de corpuri tinand cont de variatiile de
reincarcare pe termen scurt si lung.
Rezultatele obţinute din reţeaua de monitorizare pentru un corp de apă subterană sau grup
de corpuri vor fi utilizate pentru evaluarea stării cantitative a respectivului corp sau a respectivelor
corpuri. Harta evaluării rezultante a stării cantitative a apei subterane, care include codurile de
culoare conform următorului regim: Stare bună prezentată cu verde şi Stare slabă prezentată cu
roşu.
4.1.1.2. Monitorizarea cantitativă a apelor subterane în Bulgaria
INMH – BG este responsabil cu monitorizarea resurselor de apă dulce, inclusiv ape subterane
de mică adâncime. Acestea sunt monitorizate în diferite scopuri, inclusiv:
- Cuantificarea resurselor de apă subterană în scopul gestionării acestora, emiterii
permiselor etc.
- Evaluarea variaţiilor apelor subterane şi tendinţelor în vederea gestionării aproape în
timp real pe durata secetelor şi deficitelor de apă;
- Monitorizarea apelor subterane în scopul construirii, gestionării unor facilităţi
importante precum depozitarea materialelor periculoase, etc.
În măsura în care apele subterane în Bulgaria sunt relativ moderate, reţeaua de
monitorizare a INMH foloseşte în principal o frecvenţă lunară a tabelelor de observaţie a apelor
subterane cu privire la:
- foraje
- fantani
- foraje arteziene
Nivelurile apelor subterane sunt observate în mod tradiţional manual prin nivelmetre cu
senzori pentru nivelul apei, temperatură şi, dacă este necesar, ar putea fi utilizate pentru
verificarea adancimii forajului şi pentru calcularea coloanei de apă. Recent, INMH a început
echiparea forajelor cu variaţii dinamice ale nivelurilor apei cu aparate de înregistrare a
nivelului/temperaturii. Datele din aceste aparate de înregistrare sunt colectate de PC-uri portabile
şi folosite în principal pentru studiile privind interacţiunile dintre apele de suprafaţă – apele
subterane şi exerciţiile de modelare.
51
HGNP 006T1 în satul Dobri dol Nivel geodezic GPS
Figura 37. Protecţie tipică a unui foraj şi măsurarea elevaţiei terenului.
Izvoarele sunt observate săptămânal şi lunar, însă, în cazul celor dinamice, precum
izvoarele carst, se foloseşte o frecvenţă zilnică. Pentru cuantificarea debitelor izvoarelor, este
folosită variatia debitelor in timp.
O parte din staţiile hidrogeologice transmit date în timp real, similar cu cazul apelor de
suprafaţă. Diferenţa constă în faptul că intervalul de timp aici este de o lună, conform nevoilor
buletinului lunar al INMH.
4.1.2. Monitorizarea stării cantitative în Bulgaria

Reţeaua şi programul de monitorizare a stării cantitative a corpurilor de apă subterană au
fost proiectate pentru a oferi date pentru evaluarea:
 Modificărilor saturaţiei naţionale a apei subterane şi a echilibrului hidrologic;
 Interacţiunii dintre apa subterană şi apele de suprafaţă din bazinele hidrografice mai mari;
 Elaborării modelelor conceptuale adoptate iniţial ale corpurilor de apă subterană;
 Direcţiei debitului şi cantităţilor de apă care curg către teritoriul Republicii România,
pentru corpurile definite de ape subterane transfrontaliere.
Monitorizarea stării cantitative a apei subterane nu a fost prevăzute din următoarele
motive:
 Toate corpurile de apă pentru care nu a fost furnizată monitorizare nu sunt expuse riscului
de a nu atinge obiectivele de protecţie a mediului;
 Aproape că nu există aşezări în teritoriul acestora şi nu poate fi observată activitate umană,
inclusiv absenţa captării apei subterane care ar putea afecta starea acestora;
 Corpurile de apă sunt în zone de colectare abundentă cu un nivel scăzut al apei, cu resurse
naturale nesemnificative şi în prezent nu există puncte reprezentative de monitorizare;
Frecvenţa de monitorizare este respectată prin datele necesare în mod optim pentru
validarea stării stabilite şi evaluarea riscului corpului de apă subterană, şi prin capacităţile actuale
ale Bulgariei de achiziţii financiare ale observaţiilor.
În general se acceptă controlul sezonier – de 4 ori pe an al corpurilor de apă în cazul cărora
nu există nici un risc de neîndeplinire a obiectivelor de protecţie a mediului din Articolul 4 DCA cu
privire la:
 nivelurile apelor subterane în acviferele poroase non-subarteziene (deschise) şi sub-
artezine (închise) în părţile de câmpie ale teritoriului;
 ratele debitului izvoarelor în părţile montane cu acviferele casante non-subarteziene
(deschise),
 ratele debitului izvoarelor în părţile montane cu acviferele casante non-subarteziene
(deschise),
Este avut în vedere un control mai frecvent (de 12 ori) pentru:
 nivelurile apei subterane - în corpurile de apă pentru care există riscuri de neîndeplinire a
obiectivelor din Articolul 4 DCA.
52
 nivelurile apei subterane – în corpurile de apă pentru care nu există riscul neîndeplinirii
obiectivelor de protecţie a mediului; totuşi evaluarea riscului nu este fiabilă şi sunt
necesare date suplimentare;
 ratele debitului izvoarelor – în corpurile de apă din acviferele karst non-subarteziene
(deschise).
Controlul cu frecvenţă mai mică – de două ori pe an – a nivelurilor apelor subterane este
prevăzut pentru acviferele subarteziene (închise), situate la o adâncime mai mare, în cazul cărora
nu există nici un risc de neîndeplinire a obiectivelor din Articolul 4 DCA;
În zona proiectului există: 12 câmpii joase danubiene cu coduri de la BG1G0000QAL001 la
BG1G0000QAL012, 7 terase hidrografice cu coduri de la BG1G0000QAL013 la BG1G0000QAL020, 2
componente de eră neogenă - BG1G00000N2034 şi BG1G000N1BP036 şi 1 componentă aferentă erei
Cretacic Inferior (Timpuriu) (Barremian-Aptian).
Programul de control pentru starea cantitativă în zona proiectului include 54 de puncte
pentru 19 corpuri de apă subterană.
Figura 38. Puncte de control cantitativ
4.2. Controlul calitativ al apelor subterane / prelucrarea datelor

4.2.1. Măsurători
Monitorizarea calitativă a apelor subterane are scopul de protecţie şi conservare, din punct
de vedere calitativ, a resurselor de apă subterană, şi este efectuată prin analiza chimică a
eşantioanelor de apă prelevate din forajele forate aparţinând Reţelei hidrogeologice naţionale şi
din reţelele locale de monitorizare situate lângă obiectivele de poluare, şi forajele de exploatare
hidrogeologică.
Eşantionarea este efectuată numai prin pompare după extragerea a 2 (două) volume de apă
din foraj.
Programul de control calitativ este acelaşi ca şi în cazul controlului cantitativ, prin
eşantionarea şi analizarea a 1-2 eşantioane pe an.
Monitorizarea calitativă stă la baza evaluării condiţiei calitative / stării corpurilor de apă
subterană.
53
Directiva cadru privind apele (2000/60/CE) şi Directiva privind apele subterane
(2006/118/CE) sunt acte legislative integrate care stabilesc, între altele, obiectivul de „condiţie
bună” pentru toate apele din Europa. Directivele prevăd o gestionare integrată şi durabilă a
bazinelor hidrografice, incluzând obligaţii, termene limită clare şi programe integrate de măsuri
bazate pe analize ştiinţifice, tehnice şi economice, precum şi pe informaţii şi consultări publice.
Pentru evaluarea stării chimice a apelor subterane, concentraţiile determinate în punctele
de control stabilite conform DCA, trebuie să le comparăm cu valorile prag (VP). Pentru nitraţi (50
mg/l) şi pesticide (0,1 μg/l individual şi 0,5 μg/l total) sunt stabilite standarde europene, fiecare
stat membru al Uniunii Europene având obligaţia suplimentară de a stabili VP pentru alţi parametri
care pot genera un risc. Pentru poluanţi care pot fi prezenţi în apele subterane, atât în mod
natural cât şi ca urmare a activităţii antropice, VP-urile trebuie să stabilite în baza valorilor
nivelului de fond natural (NFN).
Lista minimă a parametrilor care trebuie luaţi în considerare în evaluarea condiţiei chimice
a apelor subterane şi pentru care este necesară determinarea VP este următoarea:
 „substanţe, ioni sau indicatori care pot apărea natural şi / sau ca urmare a activităţilor
umane”: As, Cd, Pb, Hg, NH4+, Cl-, SO42-;
 ”substanţe sintetice”: tricloretilenă, tetracloretilenă;
 „parametri care indică intruziuni saline sau de altă natură”: conductivitate sau Cl- şi SO42-, în
funcţie de decizia statelor membre.
Statele membre UE pot stabili valori prag şi pentru alte substanţe, în funcţie de
particularităţile fiecărei ţări.
Pentru evaluarea condiţiei calitative (chimice) a corpurilor de apă subterană, sunt finalizate
următoarele etape:
 se calculează pentru fiecare punct de monitorizare (foraje forate aparţinând Reţelei
hidrogeologice naţionale, foraje forate de exploatare ale terţilor, izvoare, fântâni, scurgeri)
concentraţiile medii anuale pentru fiecare indicator determinat; pentru metale, se ia în
considerare concentraţia formei dizolvate;
 în calcularea mediei anuale, pentru valorile raportate ca aflându-se sub limita de cuantificare,
se va lua în considerare jumătate din limita de cuantificare;
 în fiecare punct de control, se compară concentraţiile medii anuale ale fiecărui parametru
analizat cu valoare prag derivată sau cu standardele de calitate şi, în cazul în care nu există
depăşiri are niciunui indicator, în niciun punct de control, corpul de apă subterană va fi
considerat în stare calitativă (chimică) bună;
 în cazul în care există cel puțin un indicator pentru care concentraţia medie anuală este mai
mare decât valoarea prag / standardul de calitate, se procedează după cum urmează:
A. dacă suprafaţa acoperită de forajele forate unde sunt identificate depăşiri ale valorilor prag
/ standardelor de calitate pentru fiecare parametru luat separat reprezintă mai puțin de 20
% (<20%) din suprafaţa corpului de apă, se consideră că respectivul corp de apă subterană
se află în stare calitativă (/chimică) bună; se vor menţiona indicatorii care prezintă
depăşiri, punctele de control cu depăşiri şi valorile depăşite, fiind considerate depăşiri
locale;
B. dacă suprafaţa acoperită de forajele forate unde sunt identificate depăşiri ale valorilor prag
/ standardelor de calitate pentru fiecare parametru luat separat reprezintă mai puțin de 20
% (<20%) din suprafaţa corpului de apă, se consideră că respectivul corp de apă subterană
se află în stare calitativă (/chimică) bună; se vor menţiona indicatorii care prezintă
depăşiri, punctele de control cu depăşiri şi valorile depăşite, fiind considerate depăşiri
locale;
1. În cazul corpurilor de apă subterană controlate prin mai multe puncte de control, se
vor avea în vedere următoarele:
a. uniformitatea distribuţiei punctelor de control pe suprafaţa corpului de apă,
precum şi, în cadrul acestora, distribuţia punctelor cu valori depăşite
- dacă punctele de control cu valori depăşite nu sunt distribuite relativ uniform pe suprafaţa
corpului de apă subterană, ci sunt grupate într-o anumită zonă şi în restul punctelor de control la
suprafaţă ale corpului de apă nu apar valori depăşite, se va considera că respectivul corp de apă
subterană este în stare calitativă bună.
b. existenţa surselor poluare pentru indicatorii cu valori depăşite
54
- În cazul în care nu există sau nu sunt cunoscute surse de poluare care să justifice
depăşirea sau dacă datele istorice infirmă existenţa acestor valori depăşite, corpul de
apă poate fi considerat în stare calitativă bună, cu specificarea forajelor forate în
care s-au înregistrat valorile depăşite, parametrii depăşiţi şi valoarea acestora.
2. În cazul corpurilor de apă subterane monitorizate printr-unul sau două puncte de

monitorizare (situaţie valabilă pentru majoritatea corpurilor de apă subterană din
zonele muntoase, controlate prin izvoare), dacă s-a identificat absenţa surselor de
poluare, evaluarea stării calitative (chimice) a corpului de apă se va efectua după o
analiză atentă a rezultatelor înregistrate la izvorul valorilor anterioare, corpul de apă va
fi considerat în stare calitativă (chimică) bună), şi dacă există orice valoare depăşită,
aceasta va fi clasificată ca având caracter local.
3. În cazul corpurilor de apă subterană care, într-o primă etapă sunt clasificate ca
având o stare calitativă slabă, conform procentului acoperit de suprafeţele cu valori
depăşite, se va efectua o analiză atentă sub forma unei expertize a condiţiilor
hidrogeologice locale (direcţia debitului, dezvoltarea spaţială a acviferului etc.), precum
şi existenţa unor posibile surse de poluare, care ar putea atrage depăşirea valorilor prag
pentru respectivul parametru. După această analiză, se poate considera, ca bază de
argumentare, că starea calitativă a corpului de apă subterană este bună.
Corpul de apă subterană pentru care nu au fost stabilite valori prag va fi evaluat luând în
considerare standardele de calitate stabilite pentru nitraţi şi pesticide conform Directivei
2006/118/CE, transpusă în legislaţia naţională prin Hotărârea Guvernului HG 53/2009. Dacă pentru
aceşti indicatori sunt înregistrate valori depăşite şi ipoteza erorilor analitice este exclusă, se va
încerca atât identificarea sursei de poluare cât şi înmulţirea punctelor de control.
Valorile înregistrate pentru ceilalţi indicatori controlaţi vor fi incluse în baza de date
specifică, pentru stabilirea valorilor prag şi pentru ceilalţi indicatori.
Corpurile de apă subterană din zonele muntoase şi de adâncime, care prezintă un grad bun
de protecţie naturală împotriva posibilelor infiltraţii de la suprafaţă cu substanţe posibil poluante,
pot fi considerate în stare calitativă bună dacă prezenţa surselor de poluare nu este confirmată.
4.2.2.1. Starea calitativă a apelor subterane în România

Conform Directivei 2000/60/CE Starea unei ape subterane este expresia generală a stării
unui corp de apă subterană, determinată pe baza celei mai nefavorabile valori a stării sale
cantitative și chimice. Starea bună a unei ape subterane înseamnă starea unui corp de apă
subterană, atunci când atât starea sa cantitativă, cât și cea chimică sunt cel puțin bune .
Pentru determinarea stării calitative a unei ape subterane, au fost stabilite definiţii pentru
clasificarea stărilor bune districte cantitative şi calitative.
Pentru clasificarea stării cantitative a unei ape subterane s-a stabilit parametrul de evaluare
„nivelul apei subterane” şi pentru clasificarea stării chimice a apei subterane s-au stabilit două
tipuri de parametri: conductivitate şi parametri generali (oxigen, pH, conductivitate, nitraţi şi
amoniu) pentru toate corpurile de ape subterane, lista de parametri fiind completată cu indicatori
specifici calitativi determinaţi de tipurile de poluare existentă în zonă (amplasamente industriale,
aglomerări umane, surse agricole de poluare (poluare prin nitraţi), minerit, etc..
Caracterizarea calităţii apei subterane în condiţii naturale se va baza pe indicatorii generali
care acoperă regimul natural şi pe anumiţi indicatori specifici – determinaţi de tipurile de poluare
existentă în zonă (amplasamente industriale, aglomerări umane, surse agricole de poluare (poluare
prin nitraţi), minerit, etc. În locaţiile situate în perimetre ale unor amplasamente industriale
majore, posibilele surse de poluare a apelor subterane, sunt plasate sisteme locale pentru
monitorizarea calităţii apei subterane, prin care se monitorizează atât posibila apariţie a poluării
acviferilor subterani cât şi evoluţia lor dinamică. O hartă a principalilor parametri calitativi este
prezentată în cele ce urmează.
55
Figura 39. Foraje pentru eşantionarea calităţii apei
Calitatea apei subsistemului „ape subterane” este controlată prin: - foraje de apă
operaţionale (alimentare cu apă); - foraje de apă de monitorizare situate în zonele industriale; -
foraje hidrogeologice de observatii deţinute de Reţeaua Hidrogeologică Naţională a României
(incluzând si foraje situate în zone vulnerabile).
În general, apa subterană din bazinele de retenţie folosite pentru alimentarea publică cu
apă corespunde limitelor maxime admisibile pentru apă potabilă stabilite în Legea 458/2002 şi
Legea 311/2004.
Cu privire la apele subterane aferente platformelor industriale, acestea sunt urmărite prin
intermediul forajelor de control, care continuă să prezinte (în majoritatea cazurilor) tendinţa
continuă de menţinere a poluării istorice din perioadele anterioare. În general, aceste ape nu s-au
degradat în ultimii ani, totuşi, în unele cazuri, s-a înregistrat o uşoară tendinţă de îmbunătăţire a
calităţii, din cauza reducerii activităţii platformelor industriale (închiderii), din cauza scurgerilor
naturale şi a măsurilor dispuse de drenaj a apelor subterane afectate de poluare.
În general, calitatea apelor subterane aferente platformelor industriale s-a îmbunătăţit atât
datorită măsurilor luate de agenţii economici de reducere şi eliminare a poluării cât şi reducerii
activităţii economice a acestora. Aceeaşi tendinţă de îmbunătăţire se găseşte şi în privinţa apelor
subterane din zonele vulnerabile afectate de nitraţi din activităţile agricole, în principal datorită
reducerii cantităţilor de îngrăşăminte cu azot aplicate pe terenurile agricole.
4.2.2.2. Evaluarea stării corpurilor de ape subterane în Bulgaria

În conformitate cu articolul 4(2) din Directiva 2006/118/CE, se consideră că un corp de apă
subterană este în condiţie /stare bună atunci când:
а) monitorizarea relevantă demonstrează că sunt îndeplinite condițiile stabilite în tabelul
2.3.2 din anexa V la Directiva 2000/60/CE, sau
b) valorile corespunzătoare standardelor de calitate a apelor subterane enumerate în anexa
I și valorile prag relevante stabilite în conformitate cu articolul 3 și anexa II nu sunt depășite în
niciun punct de control din corpul sau din grupul de corpuri de apă subterană, sau
c) valoarea corespunzătoare unui standard de calitate a apelor subterane sau valoarea-prag
este depășită într-unul sau în mai multe puncte de control, însă o investigație corespunzătoare
efectuată în conformitate cu anexa III confirmă că:
1) pe baza evaluării menționate la alineatul (3) din anexa III, concentrațiile de poluanți care
depășesc standardele de calitate a apelor subterane sau valorile prag nu sunt considerate ca
prezentând un risc semnificativ pentru mediu, ținându-se seama, după caz, de mărimea corpului de
apă subterană care este afectat;
2) sunt îndeplinite celelalte condiții pentru o stare chimică bună a apelor subterane stabilite
în tabelul 2.3.2 din anexa V la Directiva 2000/60/CE, în conformitate cu alineatul (4) anexa III la
prezenta directivă;
3) sunt îndeplinite cerințele de la articolul 7 alineatul (3) din directiva 2000/60/CE, în
conformitate cu anexa III alineatul (4) din prezenta directivă pentru corpurile de apă subterană
identificate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE;
56
4) capacitatea corpului de apă subterană sau a oricărui corp din grupul de corpuri de apă
subterană de a fi utilizată de către om nu a fost compromisă în mod semnificativ prin poluare.”
În conformitate cu Directiva 2006/118/CE, o evaluare a stării chimice va fi efectuată numai
pentru corpurile de ape subterane identificate ca fiind expuse riscului şi pentru fiecare dintre
poluanţii care contribuie la caracterizarea corpului de apă subterană în acest fel (Anexa ІІІ,
2006/118/CE).
Conform DOCUMENTULUI DE ORIENTARE nr. 18, evaluarea stării chimice a apelor subterane
se face în baza datelor de control colectate prin intermediul programelor de control.
Efectuarea evaluării stării chimice este respectată prin abordările şi metodele de evaluare
conform manualului privind „Implementarea Directivei cadru UE privind apele în Bulgaria”,
elaborată în cadrul proiectului internaţional TWINNING BG 2003/1В/ЕN/02 pentru Regiunea Dunării
şi în baza Metodologiei elaborate pentru evaluarea stării chimice a apelor subterane în Bulgaria cu
un proiect finanţat în baza Programului de Mediu – „Stabilirea valorilor pentru măsurarea nivelului
poluării apelor subterane şi stabilirea unui sistem de clasificare a stării chimice a corpurilor de
ape subterane”, elaborat în conformitate cu principiile DCA şi liniile directoare de evaluare UE.
Conform Directivei 2006/118/ЕC, valorile-prag sunt stabilite pentru corpuri de ape
subterane sau grupuri de corpuri de ape subterane aflate în pericol şi care sunt definite ca
prezentând un risc.
Pragurile de poluare sunt stabilite obligatoriu pentru:
А ) parametrii din Anexa ІІ la Directiva 2006/118/ЕC
а) Substanțe/ioni sau indicatori de poluare care pot fi prezenți totodată în stare naturală
și/sau ca urmare a activităților umane: arsenic, cadmiu, plumb, mercur, amoniu, clorură, sulfat.
b) Substanțe sintetice artificiale – tricloretilenă şi tetracloretilenă.
c) Parametri care indică intruziunile saline sau alte concentraţii ale sărurilor care rezultă în
urma activităţii umane – sulfaţi, cloruri şi conductivitate electrică.
B) parametrii din raportul din Articolul 5 al Directivei 2006/118/ЕC
а) nitraţi, mangan, fier
b) pentru toate substanţele poluante şi indicatorii de poluare care, în cursul caracterizării
corpurilor de ape subterane, au constituit motive pentru stabilirea faptului că respectivul corp se
confruntă cu riscul de a nu atinge o stare chimică bună.
În legătură cu evaluarea stării, în conformitate cu prevederile DCA şi în baza metodologiei
de mai sus, în 2013, au fost stabilite valorile prag pentru corpurile de ape subterane din teritoriul
Direcţiei de management al bazinelor hidrografice – Regiunea Dunării.
Valorile prag sunt stabilite în funcţie de clase hidrogeologice şi pentru valorile fondului
pentru clase hidrogeologice separate au fost selectate cele obţinute la percentila 50 (medianele).
Abordarea selectată este mai corectă decât cea care preia valorile de fond la percentila 90 (după
cum se recomandă în Documentul de Orientare nr. 18) din următoarele considerente:
 Mediana este o caracteristică mult mai sustenabilă şi generează mai multe valori reale
pentru concentraţiile naturale (de fond) ale parametrilor compoziţiei chimice a apelor
subterane. Acest lucru se referă în mod specific la componentele macro (ioni primari) -
sodiu, calciu, magneziu, cloruri, sulfaţi, bicarbonaţi, etc., precum şi pentru parametrii
integrali – conductivitate electrică, duritatea totală, reziduuri uscate, etc.
 Autenticitatea datelor din eşantionul statistic utilizat, în special pentru parametrii – mercur,
mangan, arsenic, nichel, fier, crom, amoniu, etc. este incertă în multe cazuri şi nu poate fi
verificată. În aceste cazuri, este mai bine să se utilizeze percentila 50 (mediana) în locul
percentilei 90 deoarece în primul caz orice erori de testare a punctelor de apă, analiza
probei şi prelucrarea primară a datelor sunt eliminate în mare parte.
Valorile prag sunt stabilite folosind o valoare a coeficientului de prag Ct = 0.75.
Evaluarea stării chimice a CAS este efectuată prin compararea aşa-numitelor valori
relevante (VR) şi a valorilor prag (VP) ale parametrilor individuali pentru starea chimică. Valorile
relevante sunt stabilite după cum urmează:
 Pentru un MP în CAS – VR este acceptată ca fiind egală cu BV a parametrilor;
 Pentru două MP în CAS – VR este acceptată ca fiind egală cu media aritmetică a BV a
parametrilor în cele două MP.
 Pentru trei şi mai multe MP – VR este acceptată ca fiind egală cu mediana BV a
parametrilor din toate MP.
57
În baza metodologiei menţionate mai sus, a fost definită starea CAS pentru PMBH,
rezultatele care indică cele 18 CAS au o stare chimică „slabă”. Poluanţii sunt după cum urmează:
nitraţii sunt observaţi în 14 CAS, mangan este observat în 4 CAS; fier în 1 CAS, fosfaţi - 1 CAS, şi
crom - 2 CAS.
4.2.2.3. Controlul chimic şi evaluarea stării chimice în Bulgaria

Controlul şi reţelele de control operaţional al stării chimice a corpurilor de ape subterane au
fost elaborate astfel încât să ofere date cu privire la substanţele poluante din apele subterane şi
prezenţa unor tendinţe semnificative şi durabile pentru creşterea concentraţiei poluanţilor şi
diseminarea substanţelor poluante de origine naturală.
Programele de control al apelor subterane oferă informaţiile necesare pentru efectuarea
evaluării pentru atingerea respectivelor obiective; evaluarea stării cantitative a apelor subterane,
starea chimică şi tendinţele considerabile pe termen lung în condiţii naturale, precum şi cele
rezultate în urma activităţii umane. Programele pot fi completate cu programe suplimentare
necesare pentru respectarea cerinţelor Articolului 7 din DCA cu privire la Zonele Protejate (de
exemplu, teritoriile desemnate pentru captarea apei destinate consumului uman).
Apele subterane sunt evaluate în baza informaţiilor pe care Agenţia Guvernamentală de
Mediu (AGM) le trimite Direcţiei de management al bazinelor Hidrografice în bazinul Dunării având
centrul în oraşul Pleven. Eşantioanele sunt analizate în Laboratoarele regionale – Sofia, Vratsa,
Pleven, Veliko Tarnovo, Razgrad, Shumen şi Dobrich. Pentru fiecare punct separat de monitorizare,
există o schemă stabilită pentru eşantionare şi analiză în funcţie de patru grupuri de parametri:
Grupul І – parametri fizico-chimici principali – oxigen dizolvat, potenţialul de restaurare a
oxidării, рН, conductivitate electrică, ioni de azot, ioni de amoniu, temperatură, oxidabilitate cu
permanganat, duritate totală, calciu, magneziu, cloruri, sodiu, potasiu, sulfaţi, hidrocarburi,
carbonaţi, reziduuri uscate – toţi aceşti parametri sunt analizaţi în toate punctele de ape
subterane cu o frecvenţă sezonieră (de patru ori pe an).
Grupul ІІ– parametri fizico-chimici suplimentari – nitriţi, fosfaţi, fier total, mangan – toţi
parametrii sau parametri separaţi sunt analizaţi numai în unele dintre punctele de control cu o
frecvenţă sezonieră (de patru ori pe an) sau o dată la şase luni (de două ori pe an).
Grupul ІІІ – metale şi metaloide – plumb, cadmiu, arsenic, mercur, cupru, zinc, nichel, crom
trivalent, crom hexavalent, total activitate α – şi total activitate β –– parametrii separaţi sunt
analizaţi numai într-o parte din punctele de control o dată pe an în trimestrul trei.
Grupul ІV – substanţe organice – într-un număr limitat de puncte de monitorizare –
analizele sunt efectuate o dată pe an.
Rezultatele sunt comparate cu standardul conform Anexei 1 la Articolul 10(2)(1) din
Ordonanţa nr, 1 dd. 10 oct. 2007 privind studiul, utilizarea şi protecţia apelor subterane.
Frecvenţele controalelor
 Tipul de acvifer în funcţie de condiţiile hidraulice de la vârful acestuia - non-
subartezian (deschis) sau subartezian (închis)
 Tipul de acvifer (poros, carst);
 Coeficientul de filtrare din acvifer;
 Nivelul impactului activităţilor umane;
Frecvenţa monitorizării în zona de saturare a acviferelor subarteziene (închise) este
acceptată ca fiind egală cu cea din acviferele non-subartezian (deschise).
58
Tabelul 4. Frecvenţa minimă a controlului de monitorizare a stării chimice a apelor
subterane
Frecvenţa controlului
Tipul de acvifer Parametri fizico-chimici Poluanţi specifici
Grupul І Grupul ІІ Grupul І Grupul ІІ
De două ori De două ori
Acvifere subarteziene (închise) O dată pe an -
pe an pe an
Acvifere non-subarteziene (deschise)
poroase
coeficient de filtrare De patru ori De patru ori O dată pe
O dată pe an
Nivelul apei de mare şi mediu pe an pe an an
adâncime
Coeficient de filtrare De două ori De două ori O dată pe
O dată pe an
scăzut pe an pe an an
coeficient de filtrare De patru ori De patru ori O dată pe
O dată pe an
Nivelul apei de mare şi mediu pe an pe an an
mică adâncime Coeficient de filtrare De patru ori De patru ori O dată pe
O dată pe an
scăzut pe an pe an an
carstice
Abundenţă mare de De patru ori De patru ori De două ori O dată pe
În zone cu impact apă pe an pe an pe an an
al activităţii
umane Abundenţă scăzută de De două ori De două ori O dată pe
O dată pe an
apă pe an pe an an
În zonele montane înalte fără impact al De două ori De două ori De două ori
-
activităţii umane pe an pe an pe an
Acvifere non-subarteziene deschise
De patru ori De patru ori O dată pe

În zone cu impact al activităţii umane O dată pe an
pe an pe an an
În zonele montane înalte fără impact al De două ori De două ori

O dată pe an
activităţii umane pe an pe an
Tabelul 5. Frecvenţa de eşantionare pentru monitorizarea operaţională a stării

chimice a apelor subterane
Frecvenţa controlului
Tipul de acvifer Ape subterane cu Ape subterane cu
vulnerabilitate înaltă vulnerabilitate scăzută
Acvifere subarteziene (închise) De două ori pe an O dată pe an
poroase
Nivelul apei de adâncime De două ori pe an O dată pe an
Nivelul apei de mică adâncime De patru ori pe an De două ori pe an
Acvifere non - subarteziene (deschise)
De patru ori pe an De patru ori pe an
carstice
23 de puncte aparţin reţelei de control chimic al Direcţiei de Monitorizare a Bazinelor

Hidrografice – Regiunea Dunării în zona proiectului, acoperind toate cele 19 corpuri de ape
subterane. Dintre acestea, controlul operaţional are loc în 6 puncte din 6 CAS; şi în 21 dintre
acestea sunt controlate zonele de protecţie a apei potabile, 12 dintre puncte se află în interiorul
reţelei EIONET. Două dintre puncte sunt de asemenea monitorizate şi din punct de vedere al
cantităţii (rata debitului).
59
Figura 40. Puncte de control a stării chimice
4.2.2.4. Controlul zonelor de protecţie a apei potabile Bulgaria

DCA cere ca programele de control să poată efectua de asemenea o evaluare a realizării
obiectivelor pentru zonele de protecţie a apei potabile (ZPAP) definite în conformitate cu Articolul
7. Spre deosebire de corpurile de apă de suprafaţă ca ZPAP, DCA nu introduce criterii specifice
suplimentare privind controlul ZPAP. Totuşi, obiectivele pentru ZPAP cer ca respectivul control să
poată de asemenea oferi date corecte şi fiabile pentru a asista la gestionarea evaluării ZPAP.
Aceste informaţii vor fi necesare pentru identificarea deteriorării calităţii apelor subterane captate
care ar putea avea ca rezultat creşterea nivelului de purificare/tratare a apelor. Nu va fi necesară
efectuarea controlului tuturor parametrilor specificaţi de Directiva privind apa potabilă
(80/78/CEE, modificată prin 98/83/CE). Numai parametrii care au legătură directă cu calitatea
apei subterane (ape netratate) vor fi luaţi în considerare.
Lista parametrilor va fi alcătuită în baza rezultatelor evaluării riscurilor, a cunoştinţelor
existente privind calitatea apelor subterane şi regimurile pentru tratarea pe teren la sursele de apă
potabilă.
Prin urmare, controlul la ZPAP din apele subterane ar trebui efectuat în conformitate cu
programele de control de monitorizare şi/sau operaţional , după cum sunt implementate pentru
CAS pentru a realiza obiectivele din Articolul 4, cu cerinţa suplimentară de a asigura respectarea
obiectivelor pentru ZPAP (Articolul 7(3)) şi cerinţele de informare pentru „caracterizarea
suplimentară” prevăzută în Anexa II (2.3c) DCA.
Obiectivul Articolului 7(3) pentru prevenirea deteriorării calităţii apelor ZPAP pentru a
reduce tratare implică existenţa unor date preliminare privind calitatea ZPAP la data implementării
respectivului obiectiv, astfel încât fiecare deteriorare ulterioară să poată fi evaluată comparativ cu
aceste date. Prin urmare, nu a fost oferită nicio specificaţie, astfel că se poate sugera că este
necesar un control care să fie suficient pentru efectuarea unei evaluări a respectivului obiectiv. Se
pare că date clare privind calitatea apelor netratate sunt necesare şi este logic să se presupună că
acestea trebuie să se concentreze pe sursele de captare a apei potabile.
Controlul regulat al tuturor surselor de apă potabilă nu va fi practic sau necesar atunci când
procesele de caracterizare au arătat că nu există riscuri. În corpurile de apă sau grupurile de
corpuri de apă care nu sunt expuse riscului de realizare a obiectivelor ZPAP, se recomandă să
existe un control adecvat al unui set reprezentativ de surse de apă potabilă reprezentative (cele în
cazul cărora se aplică Directiva privind apa potabilă).
Pentru corpurile de apă care nu sunt expuse riscului de nerealizare a obiectivelor ZPAP se
recomandă controlul surselor semnificative de apă potabilă; nivelul minim de control implică un
control înaintea şi un control pe durata perioadei de implementare a fiecărui Plan de management
60
al bazinelor Hidrografice (PMBH). Unde este cazul, această monitorizare trebuie să se concentreze
pe sau să se limiteze la teritorii în care tipurile de presiune şi/sau impacturi care determină riscuri
sunt importante pentru calitatea apelor captate. Zonele protejate pot fi folosite pentru
concentrarea acestor controale (şi, respectiv, pentru sublinierea măsurilor de protecţie necesare).
Dacă există deja date privind controlul apei potabile, acestea pot fi de asemene utilizate.
În multe cazuri, captarea apei potabile va face parte din programele de control de
monitorizare şi operaţional. În aceste cazuri, cerinţele specifice ale programelor de control de
monitorizare şi operaţional vor avea prioritate asupra controlului prezentat mai sus. Atunci când
sursele fac parte din controlul de monitorizare şi/sau operaţional, vor fi disponibile date mai
frecvente ale celor de mai sus şi acestea trebuie utilizate pentru evaluarea respectării obiectivelor
Articolului 7.
În unele cazuri, puncte individuale de captare a apelor subterane pot face parte din surse
de grup care obţin efectiv apă din aceeaşi zonă de contribuţie sau zone protejate din ZPAP. În
aceste cazuri, dacă succesiunea şi reprezentativitatea regimului de control au fost asigurate,
pentru efectuarea unei evaluări adecvate a respectării obiectivelor Articolului 7, nu este necesară
efectuarea controlului tuturor surselor individuale.
În implementarea prevederilor directivei 98/83/CE privind calitatea apei destinată
consumului uman şi coroborat cu Articolul 7(1) DCA, a fost elaborat un program pentru
monitorizarea zonelor de protecţie a apei potabile pentru CAS cu o rată medie zilnică de captare
de peste 10 m3 sau care să deservească alimentarea cu apă pentru peste 50 de persoane. Acest
program completează controlul apelor subterane şi programele de control operaţional. Punctele
programului de control al zonelor protejate fac parte din programul de monitorizare de control a
apelor subterane, în care punctele programului de monitorizare operaţională al apelor subterane
fac parte din programul de control al zonelor protejate.
Controlul zonelor protejate este efectuat în conformitate cu programele de control de
monitorizare şi operaţional; totuşi, frecvenţa de eşantionare nu corespunde din punct de vedere al
perioadei de eşantionare celor din cadrul controlului de monitorizare şi operaţional. Astfel, serii
mai lungi de date vor fi generate la locaţiile de eşantionare a apelor pentru CAS.
În teritoriul Regiunii Dunării pentru Gestionarea bazinului, 49 corpuri de ape subterane apar
ca zone de protecţie a apei utilizate pentru consum uman şi de alimentare cu apă a gospodăriilor şi
au o rată medie zilnică a debitului de peste 10 m3 sau deservesc alimentarea cu apă a peste 50 de
persoane.
22 puncte se încadrează în programele de control a zonelor protejate de apă potabilă în
teritoriul proiectului.
Frecvenţa de eşantionare a principalelor elemente chimice (grupul І) este o dată pe an,
pentru parametrii fizico-chimici suplimentari (grupul ІІ) – de două ori pe an şi pentru metale grele
din grupul 1 (poluanţi specifici) – de două ori pe an.
4.2.3. Gestionarea integrată a apelor subterane din regiunea Dunării

În continuare, pentru evaluarea calităţii apelor subterane, selectăm forajele de control care
sunt distribuite complet spaţial în zona studiată. Conform Documentului de Orientare DCA CIS nr.
15 (Ghid de monitorizare pentru ape subterane), pentru controlul de monitorizare, se recomandă
ca:
- Pachetul esenţial să includă DO, pH, EC, nitrat, amoniu, temperatură, un pachet de ioni majori
şi marcaţi major and trace ions plus, unde este cazul, indicatori selectaţi;
- Parametrii care indică riscurile pentru, şi impacturile asupra, apelor subterane din presiunile
identificate prin procesul de caracterizare din Anexa II unde este relevant, luând în considerare
lista indicativă de poluanţi identificată în Anexa VIII. În această etapă, este foarte important să
se utilizeze modelul conceptual. Pentru identificarea fiecărei presiuni care influenţează fiecare
amplasament de eşantionare, este necesar să se ia în considerare informaţiile furnizate de
modelul conceptual;
- Temperatura, DO, EC, pH trebuie măsurate la faţa locului (la punctul de eşantionare), în timp
ce ceilalţi parametri trebuie să fie măsuraţi/analizaţi în laborator. Parametri suplimentari la
faţa locului pot fi de asemenea incluşi, după cum este necesar, de exemplu, potenţialul de
oxidoreducere (Eh) şi nebulozitatea;
61
- Nu este necesar să se controleze fiecare dintre cele 33 de substanţe prioritare menţionate în
Anexa X a DCA. Printre aceşti parametri, cei care ar trebui fi incluşi în programul de
monitorizare trebuie aleşi în baza caracterizării şi riscurilor posibile pentru apele subterane şi
alţi receptori asociaţi, de exemplu, apele de suprafaţă;
- De asemenea, este acordată atenţie atât substanţelor emergente şi celor care au fost eliminate
şi nu mai sunt utilizate.
În afara parametrilor esenţiali, va fi necesară monitorizarea determinanţilor selectivi la
locaţii specifice sau în cadrul corpurilor de ape subterane, atunci când evaluările riscurilor
efectuate ca parte din procesul de caracterizare a corpurilor de ape subterane indică faptul că se
confruntă cu riscul de a nu atinge obiective relevante.
După cum am menţionat mai sus, va trebui ca aceşti determinanţi să fie luaţi în considerare
în stabilirea valorii prag a apelor subterane şi a rezultatelor controlului utilizate în evaluarea
clasificării stării.
Selectarea parametrilor se va efectua de la caz la caz şi va fi influenţată de lucrarea de
caracterizare DCA completată, unde este necesar, de alte informaţii inclusiv date existente privind
calitatea apei şi cunoştinţe locale. Pachetele de control chimic trebuie revizuite regulat pentru a
asigura faptul că oferă informaţii şi date reprezentative privind calitatea apelor subterane şi
sprijină complet procesul de evaluare a riscului.
Categoriile extinse de utilizare/acoperire a terenului pot fi utilizate ca bază pentru
selectarea determinantului iniţial. O analiză atentă a tipurilor de utilizare/acoperire a terenului şi
natura şi cantităţile aproximative de substanţe chimice care sunt utilizate trebuie efectuată în
cooperare cu organismele locale competente şi utilizată pentru identificarea determinanţilor
posibili. Indicarea şi optimizarea suplimentară a pachetelor de determinanţi trebuie să se bazeze
pe informaţii din procesul de caracterizare.
Următoarele abordări pot fi avute în vedere în selectarea determinanţilor suplimentari
pentru control. Un indicator reprezentativ pentru presiunea antropică industrială de fond poate fi
inclus în programele de control (de exemplu, hidrocarburi, organocloruri). Pentru selectarea
substanţelor pot fi avute în vedere următoarele criterii. Vor lua în considerare caracteristicile
hidro-geologice ale corpului de apă subterană şi interacţiunea acestuia cu corpurile de apă de
suprafaţă şi cu ecosistemele terestre aferente. Criteriile sunt:
- Proprietăţile eco-toxicologice şi toxicologice ale poluanţilor
- Caracteristicile intrinseci ale poluanţilor
- Presiuni antropice
- Rute de contaminare
- Aspecte cantitative.
2) Poluanţi specifici neprioritari (substanţe din anexele 8 şi 9 ale Directivei cadru): În cazul
surselor de poluare care elimină aceste substanţe;
3) Alţi poluanţi: substanţe care nu se găsesc în Anexele 8, 9 şi 10 la Directiva cadru: În cazul
surselor de poluare care elimină aceste substanţe.
5. Modernizarea reţelei de monitoring în cadrul Proiectului Danube Water.

Capitalizarea rezultatelor
5.1. Reţeaua de monitoring a Dunării şi afluenţilor săi
5.1.1. Staţii şi senzori automaţi
Prezentarea nivelului apei şi a sistemelor de monitorizarea a temperaturii cu transmisie

GPRS instalată în cadrul Managementului Integrat al Apelor Dunării.
Pentru implementarea Directivei-cadru în domeniul apei (2000/60/CE) precum şi pentru
îmbunătăţirea sistemului de monitorizare a stării apei în Fluviul Dunărea, a fost necesară instalarea
unor echipamente noi şi moderne pentru monitorizarea nivelului şi temperaturii apei.
Locaţiile în care au fost instalate staţiile automate sunt prezentate în tabelul 6.
62
Tabelul 6. Locaţiile de instalare a staţiilor automate
Amplasarea Rau Sistem de Administrarea bazinelor

gestionare a apei hidrografice
11 Dr. Tr. Severin Dunăre Mehedinţi Jiu
22 Calafat Dunăre Mehedinţi Jiu
33 Gruia Dunăre Mehedinţi Jiu
44 Pătulele Blahnita Mehedinţi Jiu
55 Afumaţi Baboia Dolj Jiu
66 Ostroveni Jiet Dolj Jiu
77 Bechet Dunăre Giurgiu Argeş-Vedea
88 Corabia Dunăre Giurgiu Argeş-Vedea
99 Olteniţa Dunăre Giurgiu Argeş-Vedea
110 Chiciu Dunăre Giurgiu Argeş-Vedea
111 Smârdioasa Vedea Teleorman Argeş-Vedea
112 Olteniţa (AG) Argeş Ilfov-Bucureşti Argeş-Vedea
113 Izvoarele Dunăre Constanţa Dobrogea-Litoral
114 Unirea Dunăre Constanţa Dobrogea-Litoral
Al doilea tabel include numărul serial pentru fiecare staţie automată cu senzor pentru nivelul apei:
Tabelul 7. Numărul serial al staţiilor automate instalate în cadrul Proiectului Danube Water
No. Staţie automată Nr. de serie

1 Drobeta Tr. Severin 856167
2 Gruia 856183
3 Calafat 856166
4 Pătulele 856185
5 Ostroveni 856179
6 Afumaţi 856181
7 Bechet 856176
8 Corabia 856171
9 Olteniţa 856172
10 Chiciu 856177
11 Smârdioasa 856175
12 Olteniţa (Ag) 856180
13 Izvoarele 856187
14 Unirea 856168
Configuraţia staţiilor automate este:

1. Cutie de legatura
2. RTU (Unitate de telemetrie la distanţă) – sistem de înregistrare a datelor cu modem GPRS
integrat;
3. Senzor intern RTU de temperatură şi umiditate;
4 Senzor pentru nivelul apei (presiune) şi de temperatură;
5. Panou solar.
RTU (Unitate de telemetrie la distanţă) – sistem de înregistrare a datelor cu modem GPRS
integrat
A753 addWAVE GPRS RTU
Specificaţii Tehnice
Cutie de aluminiu;
4 x porturi digitale;
12 x porturi analog;
4 x porturi contor;
40 x SDI-12 valori;
Modem GSM/GPRS: Telit G24L;
Interval frecvenţă: GSM/GPRS: 900/1800 MHz si 850/1900 MHz);
Temperatură de funcţionare: -20°C ... +65°C;
63
Maxim 60 de canale;
Memorie internă: 2 MB (maxim 500 000 de înregistrări);
Clasă de protecţie la infiltrare: IP67
Baterie internă: 6.2 V.
Mod de operare:
La fiecare 15 minute este înregistrată o valoare pentru fiecare parametru.
Pentru nivelul apei pe Dunăre, fiecare valoare înregistrată reprezintă media a 5 citiri
efectuate o dată la 3 minute. Pentru nivelul apei pe afluenţi, valoare înregistrată reprezintă o
citire instantanee.
O dată la 60 de minute, este programată transmiterea datelor înregistrate astfel încât la
fiecare 1 oră, toate valorile ajung la ieşirea Adcon A850 şi la serverul instalat la Administraţia
Naţională „Apele Române”. Tipul de transmisiune este GPRS, protocol M2M.
Senzorii RTU interni de temperatură şi umiditate monitorizează starea staţiei automate. Pot
fi stabilite praguri astfel încât, atunci când valorile depăşesc pragurile, un e-mail de avertizare
poate fi trimis la o listă de destinatari.
Senzor pentru nivelul apei (presiune) şi de temperatură Keller PR36XWT
Specificatii tehnice
Carcasă de oţel inoxidabil 316L;
Intervale de presiune FS: 1, 3, 10, 30 bar;
Suprapresiune 3, 5, 20, 60 bar;
Corectitudine presiune: 0.1 % FS;
Interval de temperatură: -10 °C … + 90 °C;
Corectitudine temperatură: +/- 0.5 °C;
Rezolvare temperatură: +/- 0.1 °C;
Semnal ieşire: 0.1 … 2.5 VDC;
Cablu cu 8 fire cu tub de aerisire pentru compensarea presiunii atmosferice;
Cablu Binder cu 8 fire cu 7 conectoare cu picioruşe;
Panou solar 540 mA casetă Bosch Cell M2BB Clasa 4.04
Specificaţii Tehnice
18 celule monocristaline încorporate;
Scor de eficienţă: 19%
Consum de energie 5.11 W +/- 3%;
Cablu ecranat Binder cu 5 picioruşe;
Policarbonat rezistent la zgârieturi.
Panou Solar
RTU
Figura 41. Componentele unei staţii

Cutieautomate
de legătură
64
Echipamente suplimentare:
La sediul Administraţiei Naţionale „Apele Române” a fost instalată o ieşire (gateway) (Adcon
A850) şi a fost configurată pentru transmiterea GPRS a datelor înregistrate pentru gestionarea
staţiilor automate. De asemenea, a fost instalat serverul de aplicaţie addvantage Pro 6.3 pe un
computer.
Specificaţii tehnice pentru ieşirea (gateway) A850:
Porturi:
1 x 100 Base-T Ethernet
1 x RS-232 (modem extern)
1 x RS-232 (consolă)
1 x RS485 (modem radio)
2 x USB 1.1 (modem extern)
Procesor: Cirrus Logic 32-bit ARM
Memorie: 256 MB Flash (CF), 32 MB SDRAM
Sistem de operare: Linux Kernel 2.4
Temperatură de funcţionare: - 10 °C … + 55 °C
Locul de stocare a datelor:
În RTU maxim 500000 înregistrări (2 MB);
În A850 gateway maxim 256 MB (aproximativ 64 milioane înregistrări);
În serverul addVantage Pro 6.3, limitat de capacitatea de stocare;
În baza de date a Administraţiei Naţionale „Apele Române”.
Aplicaţia addVantage Pro 6.3 care a fost instalată pe un computer (server) are rolul de a
transfera datele de la A850 gateway şi are următoarele funcţii: instrumente de vizualizare a
datelor, instrumente de editare de bază a datelor şi are un modul care permite exportul datelor în
diferite formate de fişier.
Exportul este automat şi fişierele .txt generate de aplicaţia addVantage Pro 6.3 sunt copiate
în Sistemele de gestionare a apelor unde datele privind nivelul apei sunt verificate şi validate prin
intermediul aplicaţiei Dispecer şi toate datele intră în baza de date a Administraţiei Naţionale
„Apele Române”.
Schema fluxului de date al sistemului de monitorizare cu transmisie GPRS:
Statie automata Statie automata Statie automata

RTU Adcon A753 RTU Adcon A753 RTU Adcon A753
GPRS
GPRS Gateway GPRS

Adcon A850
INTRANET
Server
INTRANET addVantage Pro 6.3 INTRANET
INTRANET
S.G.A. S.G.A. S.G.A.

Aplicatia Hidrolog Aplicatia Hidrolog Aplicatia Hidrolog
INTRANET
Baza de date
A.N. Apele Romane
INTRANET INTRANET
65
Figura 42. Prezentarea locaţiilor în care au fost instalate staţii automate pentru
monitorizarea nivelului apei şi temperaturii pe fluviul Dunărea şi afluenţii săi
5.1.2. Alte echipamente de control

GPS şi echipamente geodezice (teodolite) sunt disponibile pentru colectarea datelor de
teren
(a) Sistem acustic Doppler pentru masurarea debitului, Riversurveyor M9, cu D-GPS,
Hydroboard II – SONTEK – figura 43.
Aceste echipamente pentru măsurarea descărcărilor au următoarele caracteristici:
66
- Profilarea debitului în mişcare
- Profilare automată cu trecere automată de la adâncimi mici la adâncimi mari
- D-GPS cu acurateţe sub-metrică
- 9 bare şi 128 de celule pentru măsurarea corectă a velocităţii
- 1% acurateţe pentru velocitate
- Intervalul de adâncime de la 0,03 m la 80 m
- Intervalul de velocitate la 20 m/s
- Memorie internă
- Calcularea debitului intern
- Descărcare instantanee în timp real
- Alimentat cu baterie
- Uşor de desfăşurat şi operat – figura 44.
-
Figura 43 – ADCP pentru măsurarea descărcărilor
În figura 44 se prezintă o secţiune transversală în care DCP este folosit cu transfer de cablu.
DCP poate fi de asemenea instalat pe o barcă – figura 36.
Figura 44. Măsurare ADCP instalată pentru controlul unui râu mic
67
Figura 45. ADCP instalat pe o barcă
Un software uşor de folosit ajută la prelucrarea şi vizualizarea datelor– figura 46.
Figura 46. Software de vizualizare a datelor – viteze gradate pe secţiunea transversală
Figura 47. Secţiune transversală şi distribuţia vitezei pentru secţiunea transversală Gruia
GRUIA 2015 (RIVER SURVEYOR M9) – KM 856+500
68
Vehiculul subacvatic autonom (AUV) este un instrument folosit pentru efectuarea
măsurătorilor pentru ridicarea curbelor batimetrice. Este de asemenea echipat cu mai mulţi senzori
pentru calitate (turbiditate, pH, conductivitate/salinitate, oxigen dizolvat, clorofilă şi
temperatură) care colectează date cu privire la starea corpului de apă.
Pentru a măsura adâncimea, instrumentul foloseşte mai multe tipuri de senzori. Pentru a
măsura distanţele efective de la dispozitiv la stratul acvifer folosind doi convertori sonar, în poziţie
perfect verticală, unul cu faţa în jos (altimetru) pentru distanţa până la bazinul lacului şi unul cu
faţa în sus, pentru distanţa până la luciul de apă, planificare corespunzătoare atunci când
echipamentul funcţionează scufundat.
În modul de operare la suprafaţă, este posibil ca valurile să influenţeze măsurătorile şi
valorile sunt ajustate de senzorul de corecţie a mişcărilor perturbatoare care calculează pentru
fiecare punct măsurat unghiurile de înclinaţie ale instrumentului pe trei axe spaţiale, însă în
special pentru axa de ruliu şi tangaj.
Pentru a determina poziţia vehiculului subacvatic autonom, este utilizat un receiver DGPS,
iar pentru a determina poziţia în modul scufundat, se foloseşte un sistem de navigaţie DVL format
din patru convertori de colectare a datelor Doppler pe distanţele parcurse.
Măsurarea adâncimilor este efectuată în cadrul unei misiuni. O misiune înseamnă o rută
stabilită de operator pe o hartă cu referinţe geo care este încărcată în instrument. Este obligatoriu,
înaintea începerii misiunii, să se verifice conturul lacului şi alte obstacole posibile folosind o barcă
în care să se afle instrumentul astfel încât harta generală să poată fi comparată cu detaliile de
poziţie ale instrumentului şi, prin urmare, să se poată modifica ruta misiunii, dacă este necesar.
Este obligatoriu, înaintea începerii misiunii, să se efectuate toate testele şi să se parcurgă
listele de verificare a configuraţiei de securitate, conform anexelor.
Este imperativ ca instrumentul să fie operat numai de personal instruit.
Pe întreaga durată de desfăşurare, este obligatoriu să existe o barcă la dispoziţie pentru
recuperare în cazul în care instrumentul abandonează misiunea.
Figura 48. Software de planificare a misiunii AUV
(b) YSI EcoMapper pentru controlul batimetriei – figura 40; un rezultat al prelucrării datelor
este prezentat în figura 41.
69
Figura 49. EcoMapper Figura 50 .Cartografierea şi date aferente batimetriei
5.2. Modernizarea reţelei de control al apelor subterane

5.2.1. Lucrări de reabilitare a forajelor
57 foraje freatice din reţeaua de observaţie hidrogeologică au fost reabilitate; 45 de foraje

sunt de ordinul I, 13 foraje sunt de ordin II şi 2 foraje sunt de adâncime.
Tabelul 8. Distribuţia forajelor pe corpurile de ape subterane aparţinând Administraţiilor

Naţionale
Corpul de apă subterană Foraje Foraje Foraje de Adâncime Administrația

freatice ord. I freatice ord. II adâncime foraje (m) Bazinală de Apă
ROJI06/Lunca şi terasele 6 12.80-48 JIU

23
Dunării (Calafat)
ROJI07/Oltenia 1 293 JIU
ROOT08/Lunca şi 1 3 17-43.50 JIU

terasele Oltului inferior
ROAG07/Lunca Dunării 8 1 14,3-40,2 ARGEȘ - VEDEA

(Giurgiu – Olteniţa)
ROAG05/Lunca si 1 16,8 BUZAU -

terasele Argesului IALOMITA
70
ROAG10/Lunca 5 2 15,6-45,8 ARGEȘ - VEDEA
Dunării(Turnu –Măgurele-
Zimnicea)
ROIL11/Lunca Dunării 4 17.8-30.0 BUZĂU-IALOMIŢA

(Olteniţa- Hârşova)
ROIL17/Feteşti 3 29,5-39,0 BUZĂU -

IALOMIȚA
RODL04/Cobadin - 1 35 DOBROGEA-
Mangalia LITORAL
RODL06/Platforma 1 151 DOBROGEA-

Valaha LITORAL
 Vizualizarea coloanelor forajelor s-a efectuat folosind camera video rezistenta la apa PASI–
figura 51.
Figura 51. Echipamente de investigaţii
 Spălarea coloanei de foraje pentru curăţarea nisipului a fost efectuată cu o pompă aer-
lift (tip Mamuth) şi perii de curăţare – figurile 52-53. Procedura este recomandată spre a
fi aplicată pentru toate forajele inactive timp îndelungat.
Figura 52. Curatarea forajului Figura 53. Deznisipare
 Reabilitarea chimică a forajelor folosind metoda clorinarii – figura 54;
71
Figura 54. Reabilitare chimică folosind clor
 Testele pentru eficienţa şi performanţa forajelor au fost efectuate prin pomparea apei cu
o pompă submersibilă pentru identificarea caracteristicilor forajelor după lucrările de
curăţare şi reabilitare:
o Nivel hidrodinamic;
o Nivel hidrostatic;
o Descărcarea forajelor;
o Conductivitate hidraulică;
o Zona de influenţă a forajului etc.
Pe durata testelor, un senzor de presiune a înregistrat continuu variaţia nivelurilor apei.
Pentru testele de eficienţă a fost folosit un set de echipamente:
- Electropompe submersibile adecvate pentru caracteristicile forajelor hidrogeologice şi
testarea pompelor (ZDS, DIVER, GRUNFOS);
- Contor pentru transmiterea datelor şi pentru comunicarea datelor privind descărcarea.
- Nivelul apei a fost înregistrat printr-un dispozitiv electronic (nivelmetru) cu semnale
acustice şi vizuale;
- DIVERE speciale pentru monitorizarea nivelului apei şi a temperaturii (producător
SCHLUMBERGER), sistem de mini–divere, baro-diver, dispozitiv de citire a datelor
memorate (USB) şi licenţă software (Office Diver).
Figurile 55 – 56 prezintă echipamentele folosite pentru monitorizarea caracteristicilor
forajelor.
Figura 55. Echipamente de pompare şi monitorizare
Este important ca pomparea apei, testul de performanţă să se efectueze la o descărcare

optimă timp de cel puțin 6 ore pentru foraje freatice şi 24 de ore pentru un foraj de adâncime, şi
să se permită relaxarea nivelului apei în foraj, până la nivelul iniţial al apei.
72
Figura 56. Echipamente pentru monitorizarea forajelor pe durata testelor de pompare
 A fost efectuată şi analiza chimică a apei din foraje.
 Forajele au fost marcate cu albastru şi a fost turnata o dala de beton ca zonă de

protecţie în jurul forajului – figura 57.
Figura 57. Marcarea forajului şi protejarea cu capac si dala de beton
- Au fost furnizate rapoartele hidrogeologice pentru fiecare foraj, menţionând caracteristicile

hidraulice şi hidrostatice, raportul de investigare video şi filme de pe camera video au fost
puse la dispoziţie pe DVD; rezultatele analizei fizico-chimice au fost de asemenea puse la
dispoziţie pentru fiecare foraj, precum şi parametrii iniţiali - figurile 58-60.
Figura 58. Recepţia lucrărilor de reabilitare–foraje pentru Direcţia de Ape JIU
73
Figura 59. Recepţia lucrărilor de reabilitare–foraje pentru Direcţia de Ape Ialomiţa-Buzău
Figura 60. Recepţia lucrărilor de reabilitare – foraje pentru Direcţia de Ape Dobrogea – Litoral
11 foraje au fost înlocuite deoarece lucrările de reabilitare nu au oferit o înregistrare bună

şi nu au putut fi folosite pentru controlul apelor subterane. Ca o concluzie a acestei lucrări, 71
foraje au necesitat lucrări de reabilitare, rezultând în final 60 foraje care vor fi folosite pentru
controlul nivelului apei şi temperaturii – tabelul 9.
Poziţia forajelor este prezentată pe harta următoare - figura 61.
74
Figura 61. Cartografierea forajelor reabilitate şi instalarea staţiilor automate
Tabelul 9 prezintă toate forajele reabilitate şi pregătite pentru monitorizare continuă în

Lunca Dunării.
Tabelul 9: Numărul de foraje aparţinând fiecărei direcţii de ape

ABA Jiu ABA Arges- ABA ABA
Corpul de apa subterana Vedea Ialomita- Dobrogea-
Buzau Litoral
ROJI06/Lunca si terasele Dunarii
29
(Calafat)-
ROJI07/Oltenia 1
ROOT08/Lunca si terasle Oltului inferior 4
ROAG07/Lunca Dunarii (Giurgiu-
8 1
Oltenita)
ROAG05/Lunca si terasele Argesului 1
ROAG10/Lunca Dunarii (Turnu
7
Magurele –Zimnicea)
ROIL11/Lunca Dunarii (Oltenita-
4
Harsova)
ROIL17/Fetesti 3
RODL04-Cobadin-Mangalia 1
RODL06- Platforma Valaha 1
TOTAL 34 15 9 2
Senzorii de presiune şi dispozitivele de înregistrare a datelor au fost instalate în forajele

reabilitate – Figura 62– a fost setată înregistrarea valorilor din 2 zile.
Figura 62. Staţii automate instalate în forajele reabilitate
75
60 de senzori au fost instalaţi pentru măsurarea nivelului şi temperaturii apei în forajele
reabilitate. Senzorii de nivel sunt senzori de presiune care măsoară coloana de apă şi aplică apoi o
transformare astfel încât valoarea înregistrată să fie distanţa măsurată de la cota terenului la
nivelul apei. Caracteristicile tehnice principale ale senzorilor sunt:
 Acurateţea măsurătorii (nivel): 0,05% din intervalul de măsurare

 Intervalul de măsurare depinde de adâncimea forajelor: de la 10 m la 100 m.
 Durata de viaţă a bateriei: cel puțin 5 ani în modul actual de funcţionare.
 Protecţie împotriva infiltrării: IP 68
 Parametrii monitorizaţi ai sistemului sunt tensiunea bateriei, temperatura şi
umiditatea relativă în interiorul dispozitivului de înregistrare a datelor.
Operaţie: 2 valori înregistrate zilnic (0:00 şi 12:00) şi o singură transmisie de date prin
intermediul GPRS zilnic (12:00). Datele sunt colectate pe un server central unde, după dezvoltarea
aplicaţiei, datele hidrologice vor fi introduse automat în secţiunea de ape subterane. Acest server
poate fi accesat prin internet şi intranet pentru vizualizarea şi descărcarea datelor. Accesul la
datele înregistrate se poate face prin radio local, în cazul absenţei semnalului GSM.
5.2.2. Alte echipamente pentru întreţinerea forajelor

Pompe şi echipamente de intervenţie pentru foraje au fost de asemenea puse la dispoziţie
prin achiziţie în cadrul Proiectului Danube Water - figura 63.
Fig. 63. Pompe si echipamente pentru saparea forajelor
76
5.2.3 Echipamente pentru laboratoare
În cadrul proiectului, s-au achiziţionat echipamente pentru analizele de laborator,
echipamente pentru stocarea pe termen lung şi conservarea eşantioanelor şi echipamente pentru
analiză de teren. Cele mai importante echipamente sunt prezentate în cele ce urmează:
- 2 Spectometre cu absorbţie atomică cu flacără şi cuptor de grafit care sunt folosite pentru
determinarea metalelor în apă în conformitate cu cerinţele legislative în vigoare (HG
1038/2010)
Fig. 64 Spectometru cu absorbţie atomică cu flacără şi cuptor de grafit
- 2 cromatografe pe gaz cu spaţiu pentru capăt şi detector FID-NPD care sunt folosite pentru
determinarea hidrocarburilor totale (HTP), hidrocarburilor aromate monociclice (BTEX) şi alte
substanţe organice volatile sau semi volatile din ape
Fig. 65 Cromatograf pe gaz cu spaţiu pentru capăt şi detector FID-NPD
- un dispozitiv de analiză TOC/TN care este folosit pentru determinarea nivelului total de azot,
carbon anorganic total, carbon organic total, carbon organic volatil şi non-volatil
Fig. 66 Dispozitiv de analiză TOC/TN
77
- 4 Spectometre UV-VIS care sunt folosite pentru monitorizarea poluanţilor principali în apă
(nitriţi, nitraţi, fosfaţi, fosfor total, sulfiţi, cianuri, fenoli, surfactanţi anionici)
Fig. 67 Spectometru UV-VIS
- un microscop utilizat pentru analizarea probelor de fitoplancton, fitobentos şi macro-

nevertebrate
Fig. 68 Microscop
- 4 frigidere utilizate pentru stocarea şi păstrarea pe termen scurt a probelor
Fig. 69 Frigidere
- o unitate pentru filtrarea în teren care este utilizată pentru filtrarea probelor de apă în
vederea determinării solidelor suspendate sau formei dizolvate a metalelor
78
Fig. 70 Unitate pentru filtrare în teren
În vederea efectuării analizei de laborator au fost achiziţionaţi reactivi, sticlărie de laborator şi

alte provizii. De asemenea, s-a achiziţionat o aplicaţie software pentru evaluarea rezultatelor
analizelor.
Dar exerciţiul de monitorizare a reprezentat mai mult decât nou echipament şi modernizarea
infrastructurii reţelei, o bază de geo-date obişnuite a fost planificată şi realizată.
Deşi niciun profil de meta-date agreat în comun nu este definit în prezent pentru Danube
WATER DRB GIS, s-a convenit asupra unui set minim de meta-date în format xml.
5.3. Propunere pentru continuarea modernizării sistemului de control şi a schimbului de

date şi informaţii în zona de frontieră
Când Directiva cadru UE în domeniul apei (2000/60/CE) a fost adoptată în luna octombrie
2000, ţările care cooperau în cadrul Convenţiei pentru protecţia fluviului Dunărea au decis să
depună toate eforturile pentru Implementarea Directivei cadru în domeniul apelor pe întregul bazin
al acestuia. În conformitate cu DCA Articolul 13 – care prevede faptul că Statele Membre vor
asigura coordonarea în scopul elaborării unui singur plan internaţional de gestionare a bazinului
hidrografic – ţările dunărene au ca obiectiv elaborarea unui Plan de Gestionare a bazinului
hidrografic al Dunării 1 până în 2009, care să implice măsuri convenite la nivel naţional şi la nivelul
bazinului, precum şi să stabilească cadrul pentru planuri mai detaliate la nivel de sub-bazin sau
naţional. Comisia Internaţională pentru protecţia fluviului Dunărea (ICPDR) reprezintă platforma de
coordonare pentru strângerea problemelor multilaterale şi la nivel de bazin privind al doilea nivel
al acoperişului al BHD şi facilitează elaborarea acestui Plan de gestionare a bazinului hidrografic al
Dunării. Planul de gestionare a bazinului hidrografic al Dunării şi Programul comun de măsuri – ca
parte integrantă a acestuia – urmează prin urmare cerinţele Directivei cadru UE în domeniul apei şi
au ca obiectiv atingerea obiectivelor respective de mediu. Pentru elaborarea Planului de
Gestionare a Bazinului Hidrografic al Dunării (Planul GBHD) şi Programul comun de măsuri al
acestuia (PCM), date naţionale trebuie colectate din ţările dunărene. Unele date sunt deja
disponibile. Totuşi, strângerea de informaţii suplimentare constituie scopul prezentului exerciţiu de
colectare a datelor în cadrul Planului GBHD.
Planul BHD şi PCM – ca parte integrantă a acestuia – s-au bazat în principal pe informaţii din
Planurile naţionale de GBH/PM. Prin urmare, datele respective trebuie colectate din ţările
dunărene pentru strângerea de informaţii la nivelul bazinului conform viziunilor convenite
/obiectivelor de gestionare pentru fiecare Aspect Semnificativ de Gestionare a Apelor (ASGA) şi a
apelor subterane în BHD. Proiectul Danube WATER include instrumente şi fonduri pentru sprijinirea
acestui proces.
Datele de dezvoltare a Planului GBHD/PCM sunt deja disponibile deoarece au fost strânse în
perioada după Analiza Bazinului Dunării în 2004 (de exemplu date privind poluarea organică,
poluarea cu nutrienţi şi poluarea cu substanţe periculoase). Totuşi trebuie colectate şi alte date
(de exemplu, privind modificările hidromorfologice – actualizarea Analizei Bazinului Dunării şi
măsuri aferente; rezultatele evaluării stării; zone protejate; indicatori socio-economici). Programul
comun de monitorizare a fost dezvoltat pe durata exerciţiilor aferente Danube WATER, a fost
proiectat să armonizeze metodologiile de măsurare şi să compare datele şi rezultatele metodelor şi
echipamentelor de laborator (exerciţiu de inter-calibrare). Au fost colectate date; Colectarea
79
datelor prin exerciţiul comun a fost planificată pentru (şi va urmări, ca o capitalizare a rezultatelor
Analizei Bazinului Dunării, următoarele):
• actualizarea şi completarea lipsurilor din Analiza Bazinului Dunării 2013 şi
• raportarea măsurilor PM de la nivel naţional cu privire la fiecare ASGA care urmează să
facă parte din PCM. Au fost strânse informaţii privind categoriile DCA ale apelor de suprafaţă
(râuri, lacuri, ape de tranziţie şi ape de coastă) şi calitatea/cantitatea apelor subterane. Au fost
elaborate modele tematice ca parte a Danube GIS, care includ atributele care trebuie colectate şi a
fost furnizată o bază de date geo comună transfrontalieră de către ambele ţări în baza exerciţiului
planificat de inter-comparare a datelor de la zona de frontieră dintre România şi Bulgaria.
Ca efort continuu al acelor două ţări de creştere a capacităţii instituţionale pentru raportare
DCA, şi drept capitalizare a exerciţiului bilateral Danube WATER în monitorizarea comună şi
armonizarea datelor, vor fi efectuate programe comune suplimentare privind datele referitoare la:
• modificările hidromorfologice ale ASGA (presiuni şi măsuri semnificative)
• Viitoare proiecte de infrastructură
• Planificarea unor exerciţii comune pentru controlul informaţiilor/stării ecologice &
chimice
• Scutiri conform Articolului 4(4) şi 4(5) din DCA
• zone protejate
• Informaţii GIS de bază (de exemplu, corpuri de apă, segmente, graniţe ale ţărilor, oraşe,
etc.) Vor fi colectate date pentru următoarele scări, după cum s-a convenit în baza Convenţiei
ICPDR:
• Bazinul hidrografic al Dunării – scară mare • Râuri: zone de captare >4000 km2
• Lacuri: zone de captare >100 km2
• Corpuri importante de ape subterane transfrontaliere >4000 km2
Informaţiile colectate au fost folosite pentru elaborarea planului GBHD şi PCM, şi acest
exerciţiu de eforturi comune a fost prezentat de asemenea în cursul întâlnirii dintre cele două ţări
pentru pregătirea raportului RBPM în luna iunie 2015.
Datele de monitorizare s-au referit la controlul cantităţii şi calităţii apelor, conform liniilor
directoare prezentate în capitolele 2-4, şi modernizarea reţelei de monitorizare a Dunării
inferioare a fost de asemenea prezentată aşa cum a rezultat după implementarea proiectului
Danube WATER: 14 staţii noi au fost instalate în România, 6 staţii noi au fost instalate pe afluenţi în
Bulgaria, 60 de foraje au fost reabilitate şi forajele de monitorizare rezultate au fost echipate cu
60 de staţii automate în România.
5.3.1. Baza de geo-date pentru procesarea şi cartografierea de date. Codurile au fost utilizate ca
recomandare a Directivelor ICPDR GIS
Codurile relevante sunt furnizate în lista de cod recomandată de grupul expert ICDR, EUCD_RB a
fost utilizat pentru a specifica sub-bazinele fluviale şi bazinele fluviale în conformitate cu definiţia
DCA. Aceasta este următoarea:
• "bazin fluvial" înseamnă zona de teren din care toate debitele de suprafaţă curg printr-o serie de
ape curgătoare, râuri şi, posibil, lacuri, într-o mare printr-o unică gură de râu, estuar sau deltă.
• "sub-bazin fluvial" înseamnă zona de teren din care toate debitele de suprafaţă curg printr-o serie
de ape curgătoare, râuri şi, posibil, lacuri, până la un anumit punct dintr-un curs de apă (în mod
normal un lac sau o confluenţă cu un râu). Modelul RivBasin şi atributul BasinType (BAS_TYPE)
menţionează dacă codul indicat în coloana EUCD_RB se referă la un bazin fluvial sau la un sub-bazin
fluvial.
Bazinele de recepţie nu sunt solicitate în cadrul colectării de date GBHDP, a fost adăugat în baza
de date GIS comună pentru România şi Bulgaria, după cum este relevant pentru sarcinile de codare
a râului. S-au utilizat următoarele coduri: MSCD_CATCH: cod naţional pentru bazinul de recepţie
(nu neapărat un cod Pfaffstetter) EUCD_CATCH: prefix naţional + cod naţional pentru bazinul de
recepţie EUCD_100: să nu se completeze momentan EUCD_1000, EUCD_4000: referinţă la bazinul de
recepţie părinte de 1000 şi respectiv de 4000; acesta ar trebui să permită agregarea bazinelor de
recepţie. EUCD_PFAFF: codul Pfafstetter bazin de recepţie agreat internaţional (urmează a fi
definit)
Corpuri de apă subterane (GWBody, GWBodyAggr) GWBody conţin sub-părţile naţionale ale
corpurilor de apă subterane ca diferite forme pentru România şi Bulgaria. Modelul GWBodyAggr este
80
obligatoriu şi conţine părţile naţionale ale corpurilor de apă subterane trans-frontaliere importante
ca o singură formă (agregarea a sub-părţilor) pe ţară. Trebuie utilizate următoarele coduri pentru
corpuri de apă subterane:
• MSCD_GWB: o în GWBody: cod naţional unic al corpului de apă subterane, de exemplu GK100158
o în GWBodyAggr: cod agreat la nivel internaţional pentru acest corp de apă subterane agregat
(vedeţi tabelul din capitolul 5.2), de exemplu 1 pentru “Corp de apă subterane adânc – apă termală
AT/DE”
• EUCD_GWB o în GWBody: cod internaţional unic, de exemplu ATGK100158 o în GWBodyAggr: cod
agreat la nivel internaţional pentru acest corp de apă subteran agregat, prefixat cu codul ţării, de
exemplu AT1
• EUCD_TGWB: o în GWBody: cod agreat la nivel internaţional al GW body părinte agregat (vedeţi
tabelul din capitolul 5.2), de exemplu 1 o în GWBodyAggr: la fel ca şi MSCD _GWB, de exemplu 1
• EUCD_AGWB: o în GWBody: cod internaţional pentru corp de apă subteran părinte agregat, de
exemplu AT1 o în GWBodyAggr: la fel ca şi EUCD_GWB, de exemplu AT1 Horizon (HORIZON)
"Orizontul" este doar o indicaţie a poziţiei verticale relative (respectiv ordinea verticală) a unui
Corp de apă subteran comparat cu alte Corpuri de apă subteran. Ar trebui să ajute la distingerea
Corpurilor de apă subterane care sunt suprapuse virtual pe o hartă 2D dar care sunt de fapt situate
la diferite adâncimi. Orizontul ar trebui să ajute la identificarea ordinii verticale corecte a
Corpurilor de apă subterane.
Întreruperi longitudinale de continuitate (LongContInterr) Înălţimea structurii (HEIGHT_STR): La
nivelul mediu al apei (relevanţă pentru speciile migratoare pe distanţă medie): râuri potamal (>0.3
m) şi rhitral (>0.7 m), dacă atributele potamal/rhitral nu sunt disponibile potamal este propus în
vederea clasificării sub 500 m a.s.l.
Deconectarea laterală a luncilor şi a zonelor umede (LatConnInterr) „Ţările nu ar trebui să
raporteze toate mlaştini/ câmpii aluvionare ci doar următoarele ar trebui raportate:
1. Zone umede deconectate şi fostele lunci cu potenţial de reconectare (= acestea vor fi
reconectate la râul principal), identificate de ţări, sau
2. Îmbunătăţirea conectivităţii laterale cu zone de lunci active, identificate de ţări.
Modificări hidrologice (HydroAlt) Producţie de electricitate (HYD_PEAK): Trebuie raportată
semnificaţia respectivei presiuni: Producţia de electricitate este clasificată ca o presiune
semnificativă dacă fluctuaţia nivelului de apă 100 m în aval de barajul de hidro-electricitate (uzină
de stocare, centrală hidroelectrică de râu) este > 1m/zi. Totuşi, s-a convenit ca o astfel de
presiune poate de asemenea fi raportată ca fiind semnificativă pentru Planul GBHD, dacă o ţară
aşteaptă/a estimat această presiune/impact aşteptat deşi fluctuaţia nivelului de apă este mai mică
de 1m/zi.
Lungimea colectării (LENGTH_IMP): Lungimea de refulare în amonte a unui baraj de energie hidro-
electrică, deversor sau altă întrerupere de continuitate longitudinală şi/sau porţiune de râu cu
baraj caracterizată de velocitatea scăzută a fluxului.
Modificări hidrologice (HydroAlt) Producţie de electricitate (HYD_PEAK): Trebuie raportată
semnificaţia respectivei presiuni: Producţia de electricitate este clasificată ca o presiune
semnificativă dacă fluctuaţia nivelului de apă 100 m în aval de barajul de hidro-electricitate (uzină
de stocare, centrală hidroelectrică de râu) este > 1m/zi. Totuşi, s-a convenit ca o astfel de
presiune poate de asemenea fi raportată ca fiind semnificativă pentru Planul GBHD, dacă o ţară
aşteaptă/a estimat această presiune/impact aşteptat deşi fluctuaţia nivelului de apă este mai mică
de 1m/zi.
Lungimea colectării (LENGTH_IMP): Lungimea de refulare în amonte a unui baraj de energie hidro-
electrică, deversor sau altă întrerupere de continuitate longitudinală şi/sau porţiune de râu cu
baraj caracterizată de velocitatea scăzută a fluxului.
Regimul fluxului modificat de definiţie datorat abstracţiei: HYMO TG a convenit că ţara are
raportează Dunărea r trebui să utilizeze criteriile naţionale de semnificaţie pentru regimul fluxului
modificat după cum este aplicat în cadrul rapoartelor naţionale ale Părţii B DCA Articolul 5 (analiza
presiunii).
Corpuri de apă de suprafaţă (CWBody, LWBody, RWBody, TWBody) Statut ecologic (ECO_STAT):
Statutul ecologic pentru apele de suprafaţă – bazat pe elementele de calitate DCA cu privire la
biologie şi chimie – trebuie evaluat utilizându-se metodele care se conformează cu DCA. În plus faţă
de evaluarea statutului, ţările riverane Dunării trebuie să indice în mod obligatoriu nivelul de
încredere. Statutul ecologic este indicat în 5 clase de statut: 1. înalt statut ecologic 2. bun statut
81
ecologic 3. moderat statut ecologic 4. slab statut ecologic 5. prost statut ecologic În plus, ţările
Dunării pot indica categoria necunoscută: • statele membre UE ar trebui să indice categoria
necunoscută doar dacă nu pot – la un anumit moment pe durata procesului de încărcare a datelor –
să furnizeze toate informaţiile necesare imediat dar intenţionează să le încarce ceva mai târziu
(sigur înainte de luna octombrie a anului 2008 respectiv luna decembrie a anului 2008). Totuşi, în
acest caz, indicaţia necunoscută nu blochează încărcarea suplimentară de date. • Opţiunea
“necunoscut” nu poate fi aplicată corpurilor de apă dacă nu sunt disponibile date de monitorizare
conforme cu DCA. • statele nemembre UE trebuie să indice categoria necunoscută dacă nu sunt
disponibile date (statut/evaluare risc). Pasul de urmărire este acela de a clasifica corp de apă
posibil în situaţie de risc Nivel de încredere statut ecologic (CONF_ECOST): Nivel de încredere
pentru evaluarea clasei statutului ecologic trebuie indicat în trei categorii: 1. încredere mare 2.
încredere medie 3. încredere scăzută. În cazul în care nu există rezultate de monitorizare bazate
pe metode biologice conforme cu DCA, nivelul de încredere este clasificat ca fiind mic. În cazul
unei nivel de încredere scăzut, ţările ar trebui să furnizeze rezultatul unei evaluări a riscului
(actualizarea Analizei bazinului Dunării). • statele membre UE ar trebui să indice următoarele
categorii de risc: 1. corp de apă în situaţie de risc 2. corp de apă care nu este în situaţie de risc.
Categoria de risc posibil în situaţie de risc nu trebuie aplicată pentru statele membre UE pentru
Planul GBHD 2015.
Situaţia chimică (CHEM_STAT): Situaţia chimică este evaluat cu privire la substanţele cu prioritate
(depăşirea pragurilor). Situaţia chimică este indicat în 2 categorii de statut: 1. Situaţia chimică
bună 2. Situaţia chimică insuficientă În plus, ţările Dunării pot indica categoria necunoscută: •
statele membre UE trebuie să indice categoria necunoscută dacă nu pot – la un anumit moment pe
durata procesului de încărcare a datelor – furniza toate informaţiile necesare imediat, dar
intenţionează să le încarce ceva mai târziu (sigur înainte de luna octombrie a anului 2008 respectiv
luna decembrie a anului 2008). Totuşi, în acest caz, indicaţia necunoscută nu blochează încărcarea
suplimentară de date. • Statele nemembre UE trebuie să indice categoria necunoscută dacă nu sunt
disponibile date (statut/evaluare risc). Pasul de urmărire este acela de a clasifica corp de apă
posibil în situaţie de risc Nivel de încredere situaţia chimică (CONF_CHEM): Nivelul de încredere
trebuie indicat în două categorii: 1. încredere mare 2. încredere scăzută. Dacă nivelul de încredere
este considerat a fi mic, ţările ar trebui să furnizeze în loc o evaluare a riscului (actualizarea
Analizei bazinului Dunării). • statele membre UE trebuie să indice următoarele categorii de risc: 1.
corp de apă în situaţie de risc 2. corp de apă care nu este în situaţie de risc Categoria de risc
posibil în situaţie de risc nu trebuie aplicată pentru statele membre UE pentru Planul GBHD 2009. •
statele nemembre UE trebuie să indice următoarele categorii: 1. corp de apă în situaţie de risc 2.
corpul de apă poate fi în situaţie de risc 3. corp de apă care nu este în situaţie de risc.
Coduri pentru staţii TNMN. Următorul tabel indică codurile care trebuie utilizate pentru referinţe la
staţiile TNMN (TNMN_CD de teren în SWStn). Vechile coduri sunt enumerate doar ca ajutor pentru
actualizarea înregistrărilor existente:
1. Pentru Bulgaria:
- Port Novo Selo BG1 L0730
- Bajkal BG2 L0780
- Svishtov BG3 L0810
- În amonte Russe BG4 L0820
- Silistra BG5 L0850
- Orechovitza BG6 L0930
- Karantzi BG7 L0990
- Basarbovo BG8 L1010
- Lom BG9 BG Orjahovo BG10
- Nikopol BG11
- Gură BG BG12
- Guljantzi BG13
- Gură BG BG14
- Gură BG BG15
2. Pentru România:
- Baziaş RO1 L0020
- Port Pristol/Novo Selo RO2 L0090
82
- Amonte Argeş RO3 L0240
- Chiciu/Silistra RO4 L0280
- Reni-Chilia/braţ Kilia RO5 L0430
- Vilkova- braţ Chilia/braţ Kilia RO6 L0450
- Sulina - braţ Sulina RO7 L0480
- Sf. Gheorghe- braţ Ghorghe RO8 L0490
- conf. Dunărea RO9 L0250
- Conf. Dunărea Sendreni RO10 L0380
- Conf. Dunărea Giurgiuleşti RO11 L0420
- Gruia/Radujevac RO18
- Zaval RO19
- Islaz RO20
- În aval Ţăndărei RO21
În aceste secţiuni de pe Dunăre şi de pe afluenţii săi, cele două ţări vor dezvolta un program comun
şi continuu de monitorizare.
Exerciţiul de inter-comparaţie/inter-calibrare va fi pregătit şi implementat în continuare şi acesta
va reprezenta de asemenea o capitalizare a rezultatelor Proiectului Danube WATER.
Acordurile comune dintre ministere, Administraţia Apelor şi cele două institute hidrologice au fost
semnate pentru realizarea unui exerciţiu suplimentar de partajare a datelor şi de inter-calibrare
comună continuă.
5.4. Recomandări suplimentare de dezvoltare

După implementarea proiectului Danube WATER, utilizând experienţa utilizării noilor echipamente
şi cea dobândită în cadrul cursurilor, modernizarea Sistemului de avertizare timpurie pentru
Dunăre, unele recomandări pentru Bulgaria şi România ar putea lua în considerare o implementarea
unui sistem automatizat de monitorizare, finalizând implementarea WATMAN şi a celorlalte sisteme
în România; în acest sens, caracteristicile distinctive sunt următoarele:
1) Un sistem comprehensiv de staţii automate de observaţie hidrologică, completate cu staţii
pluviometrice pentru a îmbunătăţi acurateţea şi viteza de prognozare;
2) Comunicaţiile multi-modale, inclusiv cele prin satelit, şi când este posibil, comunicaţii radio
prin propagare directă („LOS“) şi sistem GPRS care este mai fiabil pentru comunicarea de
urgenţă şi care necesită costuri de comunicare mai scăzute;
3) Capabilităţi de modelare hidrologică care să acopere atât inundaţiile bruşte în bazine mici şi
medii, cât şi prognozarea cotelor apelor râurilor din bazinele mai mari, cuplate pe o
platformă comună de prognozare, pentru a facilita colectarea de date de la mai multe surse
sistematice date şi reprezentări ale unor date, având în acest fel posibilităţi multiple de
procesare a datelor;
4) Interfaţa Danube WATER/WATMAN/DESWAT cu produse SIMIN şi alte surse de date, care
utilizează accesul la publicaţii prin intermediul unui portal, similar celor dezvoltate în
cadrul Proiectului Danube WATER.
Deşi sistemele Danube WATER de monitorizare integrată şi de administrare apelor descrise în
prezenta Directivă sunt consecvente cu conceptul elaborat de către INHGA, INMH, MMAP (Ministerul
Mediului, Apelor şi Pădurilor) şi MAPM (Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului), cunoscându-se
faptul că - dacă sunt implementate - aceste sisteme vor genera beneficii semnificative în ceea ce
priveşte reducerea numărului de accidente cu victime şi daunele economice, precum şi în ceea ce
priveşte managementul îmbunătăţit al resurselor de apă, este recunoscut de asemenea şi faptul că
întreţinera acestui sistem este destul de costisitoare şi că alte proiecte de atragere a fondurilor
necesare pentru întreţinerea sistemului şi pentru amenajări suplimentare ar trebui să constituie o
prioritate pentru parteneriatul existent, alcătuit din reprezentanţi instituţionali naţionali.
Totuşi, este important să admitem că sistemul Danube WATER este un sistem deschis care poate fi
îmbunătăţit şi extins în mod incremental. Indiferent dacă Bulgaria şi România aleg să implementeze
întreaga programă a sistemului automat sau adoptă o strategie alternativă, va fi posibilă adăugarea
de noi staţii automate hidrologice şi pluviometrice pe viitor, precum şi valorificarea unor noi
inovaţii în monitorizare, comunicaţii şi modelare, şi integrarea unor noi produse de date în
platforma de modelare şi previzionare pe măsură ce acestea devin disponibile.
83
Utilizarea unor dispozitive şi dotări avansate de monitorizare hidrologică constituie un
proces relativ direct. Instituţiile şi tehnicienii însărcinaţi cu operaţiunile şi administraţia sistemelor
DESWAT sunt cheia implementării cu succes pe termen lung a tehnologiei şi justifică investiţia
fondurilor publice.
Twinning cu organizaţia parteneră

Lp-MMAP şi PP9-MAPM ar trebui să încerce să susţinăorganizaţia parteneră Danube WATER care
dispune de experienţă bogată, îndelungată, pe termen lung şi demonstrată în administrarea de
urgenţă de mediu, şi în mod specific, pentru sistemul de avertizare timpurie a inundaţiilor,
modelarea dispersării poluării accidentale/dezvoltarea sistemului de avertizare şi administraţia
apelor. Acest parteneriat cu experienţă internaţională bazată pe o abordare de dezvoltare durabilă
în ceea ce priveşte sistemele de avertizare timpurie a inundaţiilor, [parteneriat] care acordă o
atenţie deosebită păstrării tehnologiei de „ultimă oră“ prin alte îmbunătăţiri ale sistemului,
trebuie să schimbe şi mai mult experienţa lor şi întreţine sistemul de comunicare şi diseminare a
fost dezvoltat la nivelul portalului proiectului (www.danube-water.ro). Un obiectiv primar al
acestei relaţii de cooperare este acela de a stabili o abordare pe termen lung în ceea ce priveşte
transferul de tehnologie cu o atenţie deosebită acordată consolidării instituţionale şi consolidării
capacităţilor specialiştilor din domeniul tehnic. Specialiştii din domeniul tehnic trebuie să aibă
acces la cursuri disponibile la locul de muncă, prin intermediul acestui parteneriat, în vederea
menţinerii la zi a acestei tehnologii care evoluează rapid. În plus, colaborarea cu o organizaţie
parteneră trebuie să promoveze inovaţii în ceea ce priveşte utilizarea datelor generate de reţeaua
de monitorizare a mediului, a reţelei hidrologice şi reţelei de monitorizare a calităţii apei, în
vederea susţinerii altor instituţii şi agenţii cu atribuţii în domeniul administrării apelor.
Centrul Naţional de Formare în domeniul Instrumentării şi Mentenanţei

În plus faţă de această parteneriat cu o instituţie de colaborare, parteneriat deja existent,
rezultatele acestui proiect care sunt concretizate în Ghidul de Monitorizare recomandă ca MMAP să-
şi asume iniţiativele specificate pentru a se asigura că tehnologia este la zi. Studiul recomandă
înfiinţarea unui Centru Naţional de Formare în domeniul Instrumentării şi Mentenanţei (NITMC)
pentru furnizarea unui centru adecvat unde să se colecteze în mod permanent datele hidro-
meteorologice, informaţii privind tehnologia comunicaţii şi unde să se organizeze cursuri privind
administrarea sistemelor. În acest fel, specialiştii în domeniul tehnic vor fi instruiţi în toate
domeniile de exploatare şi mentenanţă a instrumentelor disponibile, astfel asigurându-se că
proiectele strategice de monitorizare a resurselor de apă, cum ar Danube WATER, DESWAT şi
WATMAN, rămân operaţionale. Acest centru ar trebui să furnizeze şi un nivel de bază de sprijin
pentru întreţinerea „depozitului“. În plus, pe măsură ce sistemul de monitorizare Danube WATER
se consolidează la nivelul bazinului Dunării, trebuie înfiinţate centre regionale de instrumentare
(RIC) pentru a furniza sprijin în cadrul activităţilor de întreţinere de calitate maximă a
instrumentaţiei de primă linie de la nivelul Sistemelor de management al apelor şi ale Direcţiilor
Apelor din statele riverane Dunării. RIC va îmbunătăţi abilitatea specialiştilor tehnici locali de a
răspunde rapid în cazul unor disfuncţii ale sistemului. Acest lucru va furniza un grad mai mare de
încredere că sistemul de monitorizare şi de procesare a datelor Danube WATER rămâne operaţional
de-a lungul anilor.
Forumuri dedicate apelor

Danube WATER trebuie să găzduiască permanent forumurile anuale al căror obiectiv este acela
de a analiza urgenţele apărute anterior la nivelul apelor şi mediului, inclusiv la nivelul deşeurilor
rezultate în urma activităţilor nucleare, cu scopul de a se pregăti în perioada următoare pentru
managementul urgenţelor. Subiectele pentru acest forum anual trebuie să fie diversificate, pentru
a se putea analiza funcţionarea curentă a sistemului, dar şi inovaţiile din tehnologiile de
prognozare a inundaţiilor/management al apelor sunt evaluate din punctul de vedere al relevanţei
pentru Danube WATER, DESWAT şi WATMAN, atât în cazul României, cât şi în cazul unor proiecte
strategice desfăşurate în Bulgaria. Proiectul recomandă următoarele subiecte de discuţie pe
forum (listă deschisă):
 O evaluare a organizaţiilor de intervenţie în caz de inundaţii (şi alte urgenţe specifice), o
critică a abordării şi lecţiile învăţate;
84
 O revizuire a noilor date şi rapoarte legate de inundaţii, rapoartele de mediu care au fost
generate de WATER şi cele care ar trebui puse în practică de organismele decizionale
naţionale;
 O revizuire a noilor inovaţii ştiinţifice în ceea ce priveşte avertizarea timpurie de inundaţie
şi managementul apelor. Experţii tehnici din alte ţări trebuie invitaţi să prezinte noi
tehnologii care vor furniza beneficii pentru avertizarea timpurie de inundaţie şi pentru
managementul apelor din România şi Bulgaria; se recomandă ca şedinţele bilaterale să fie
finanţate prin intermediul Programului de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria.
Participarea publicului şi conștientizare

Beneficiul final al Proiectului WATER este definit de reacţia publică la mesajele de avertizare
timpurie. Participarea publică pe durata tuturor fazelor de dezvoltare a Danube WATMAN, de la
proiectare la livrarea alertelor de mediu şi a avertizărilor timpurii de inundaţii va asigura
înţelegerea scopului primar de către populaţie. Studiul recomandă ca MMAP, Ministerul Mediului şi
Apelor, ANPM şi EEA, precum şi ANAR şi Direcţiile Apelor din ţările riverane Dunării să se implice
într-o campanie de informare publică care are ca scop sporirea gradului de conştientizare publică
cu privire la politicile şi strategiile WATER, precum şi încurajarea participării la nivel local. Pentru
buna valorificare a Proiectului WATER, printre beneficiarii acestuia trebuie să se numere şi
destinatarii unei campanii publică de informare, care să furnizeze sprijinul politic şi financiar
pentru dezvoltarea şi întreţinerea sistemului automat. Proiectul recomandă ca programele de
educaţie şi de participare publică să fie planificate şi finanţate ca o componentă integrală
repetitivă a procesului de valorificare a WATER; se recomandă atragerea de fonduri suplimentare în
vederea continuării acestei activităţi. Publicul-ţintă potenţial pentru această campanie include
următoarele grupuri: primari şi inspectori care participă la sesiunile de instruire lunare de Protecţie
civilă, Comisia centrală de apărare contra dezastrelor generate de inundaţii (CDFC); comisiile de
administrare a situaţiilor de urgenţă existente la nivel de judeţ; publicul general. În plus,
consultarea publicului poate ajuta personale care planifică WATER în cele două ţări să definească
nivelurile de risc acceptabil, precum şi impactul socio-economic al evenimentelor ocazionate de
inundaţii.
Consolidarea comunicaţiilor
Comunicarea eficientă a informaţiilor generate în cadrul WATER este de o importanţă majoră
pentru realizarea obiectivului de avertizare timpurie în cazul inundaţiilor. Sistemul trebuie
proiectat în aşa fel încât să asigure un flux constant de produse de date către şi din partea tuturor
specialiştilor tehnici către instituţiile guvernamentale la toate nivelurile şi către public. Studiul
recomandă ca strategiile şi politicile de comunicare să fie evaluate şi integrate cu atenţie în
proiectarea generală a Proiectului WATER. Acest lucru include o definiţie a tipului de informaţie
eliberat, forma pe care acesta o ia şi publicul-ţintă, cum va fi acesta afişat în cadrul Portalului
WATER şi cum va fi păstrat activ prin intermediul Forumului WATER. Experţii în comunicare pot
face diverse verificări pentru a se asigura că materialul dezvoltat pe baza produselor de date
WATER este adecvat pentru publicul-ţintă şi poate propune tehnici eficiente în vederea livrării
mesajelor de avertizare timpurie a inundaţiilor.
Capabilităţi îmbunătăţite de analiză a datelor

Tehnologia GIS şi alte sisteme informatice bazate pe computer permit o gamă largă de
materiale cu o concepţie grafică sugestivă, care pot fi rapid generate şi ajustate în vederea
satisfacerii nevoilor publicului-ţintă. Studiul face recomandări privind utilizarea de tehnologie GIS
în vederea analizării datelor hidrologice şi furnizării de rezultate uşor de interpretat pentru public.
De exemplu, datele cartografiate pot fi combinate într-un GIS cu alte informaţii spaţiale cum ar fi
datele derivate din imagini simţite la distanţă, date hidrologice de punct senzor, drumuri, zone
populate, reţele de drenaj ale bazinelor, hărţi de sol, informaţii socio-economice, date bio-fizice
necesare pentru a genera un model al bazinului fluvial furnizând administratorilor şi cercetătorilor
un instrument pentru a înţelege mai bine forţele care conduc dinamica care influenţează un
eveniment de inundaţie. O hartă a zonelor cu risc de inundaţii bazată pe GIS a fost realizată în
cadrul proiectului Danube Floodrisk, şi a fost diseminată mai departe prin intermediul Proiectului
WATER, adăugând componenta operaţională la acest nivel de rezultat de date hidrologice model
85
pentru a demonstra rezidenţilor dintr-un câmp aluvionar impactul probabil al unei inundaţii
probabile. Agregarea mai multor surse de date cu referinţe spaţiale permite de asemenea
realizarea unor scenarii de prognozare, atât pentru cercetare cât şi pentru educarea publicului.
Scenariile de previziune bazate pe informaţiile de utilizare a terenului derivate din imagini din
satelit pot demonstra impactul utilizării terenului asupra inundaţiilor, cum ar fi corelarea dintre
despădurire şi frecvenţa şi magnitudinea inundaţiilor.
86

Ghid de Monitoring Ro Vol1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid de Monitoring Ro Vol1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL MEDIULUI,

GUVERNUL ROMANIEI GUVERNUL BULGARIEI APELOR SI PADURILOR

“Danube WATER integrated management”- WATER

Administrația Națională “Apele Române”

“Danube WATER integrated management”

Common borders. Common solutions .

Danube WATER Project, MIS ETC 166

Monitoringul cantitativ si calitativ al apelor de suprafata și subterane

MANAGER PROIECT Dr. Fiz. Mary-Jeanne ADLER

PP2-Administratia “Apele Romane” Dr. Ing. Dragos CAZAN

PP3- Institutul Național de Hidrologie și Gospodarire a Dr. Maria Cristina TRIFU

PP9- Ministerul Mediului și Apelor - Bulgaria Galia BALUSHEVA

PP11- Agenția Executivă pentru Explorare si Intretinere a Bozhidar YANKOV

1. Cadrul legislativ al organizării rețelei de monitorizare .................................................... 2

În tabelul 1 este prezentată situația sintetică referitoare la transpunerea și implementarea

În cadrul activității 1 au fost analizate instrucțiunile și rapoartele ICPDR, OMM și UNESCO

Pentru a face inventarul standardelor UE pentru apele subterane, au fost studiate

o LEGE Nr. 107 din 25 septembrie 1996 - Legea apelor

De asemenea, am revizuit documentele de orientare, rapoartele, documentele și

* Directivele sunt incluse în DCA 2000/60;

Până în prezent, în Bulgaria au fost implementate paisprezece directive UE referitoare la

La stabilirea programelor de monitorizare s-au folosit următoarele acte normative europene:

2. Rețeaua de monitorizare hidrologică și a apelor subterane

Tabelul 2. Descrierea rețelei de monitorizare hidrologică din România

2.1.1. Analiza rețelei de monitorizare a apelor din România

Date de Date din teren

Monitorizarea Monitorizarea Monitorizarea

Transp. Modif. albie

Figura 1. Sistemul actual de monitorizare pentru fluviul Dunărea din România

Figura 4. Nivelul de monitorizare a apei 2

2.1.2.Sistemul de monitorizare a resurselor de apă din sectorul român al fluviului Dunărea

2.2. Analiza rețelei de monitorizare a apelor din Bulgaria

2.2.3. Stațiile de monitorizare și monitorizarea cantitativă sunt desfășurate de INMH – BAS

Analiza şi procesarea datelor, control secundar, date DB validate (ciclu anual):

Lanţ de realizare a produselor şi de generare a informaţiilor, concluzii,

Figura 6. Prelucrarea și modelarea datelor hidrologice

Observațiile menționate sunt implementate în conformitate cu standardele de stat

Monitorizarea fluviului pentru debitele de apă.

O parte importantă a rețelei de monitorizare cantitativă a apelor subterane este

2.4. Rețeaua apelor subterane din Bulgaria

Actualizarea programelor de monitorizare

Studiul privind baza de date hidrologică

Figura 9. Stațiile de măsurare de pe Dunăre, la granița comună România-Bulgaria

Inventarul a fost îndreptat spre:

3.1. Monitorizare hidrologică/prelucrarea datelor

Figura 10. Stații pentru observarea nivelului apei

Pentru operarea în limitele parametrilor optimi, un sistem de măsurare care folosește

a. Batometru cu flapsuri b. Turbidimetru portabil

Figura 12. Tipuri de echipamente de prelevare si masurare a sedimentelor

Figura 13. Dragă ce colectează aluviuni din albia râului

3.1.1. Prelucrarea datelor

Profilul transversal este reprezentarea batimetrică a albiei râului în secțiunea curentului și

Figura 15. Instalarea echipamentului Doppler

Debitul de transport al aluviunilor

unde: G - greutatea aluviunilor din probă (în grame)

Figura 16. Recoltarea probelor de apa

3.1.2. Monitorizarea/prelucrarea hidrologică în Bulgaria

Figura 17. Secțiuni transversale hidrometrice de bază și suplimentare

Figura 18. Măsurarea vitezei apei cu morisca hidrometrica

Figura 19. Senzori radar

Monitorizarea nivelurilor apei

Figura 21. Măsurătorile nivelului apei

Modelele de prognoză hidrologică și meteorologică au nevoie de date în timp real de o bună

Figura 23. Stații automate pentru monitorizarea nivelului apei