MINISTERUL ¥NVźÅMÂNTULUI 

 
Programul TEMPUS S_JEP 09781/95
GESTION ET PROTECTION DE LA Florian ZAMFIRESCU
RESSOURCE EN EAU  

ELEMENTE DE BAZÅ
¥N DINAMICA
APELOR SUBTERANE

Serie coordonatå de:

Radu DROBOT - Universitatea Tehnicå
de Construc¡ii Bucure¿ti

Jean Pierre CARBONNEL

Universitatea Pierre et Marie Curie - Paris 6

EDITURA DIDACTICÅ ªI PEDAGOGICÅ, R.A. - BUCUREªTI, 1997

 

ISBN 973-30-5702-9

Redactor: Tincu¡a ANTON ¿i Iuliana ARHANGHELSCHI

Tehnoredactor: Magdalena COªEA
Grafician:  Dumitru ªMALENIC

0
 

PREFAºÅ
“ The science of hydrology   would
∗

be relatively simple if waters

were unable to penetrate below
the earth`s surface” .
 Harold E. Thomas

Lucrarea de fa¡å reprezintå o adaptare a unei pår¡i a cursului de  Hidrogeologie  -

predat de autor la Facultatea de Geologie ¿i Geofizicå din Universitatea Bucure¿ti - la
necesitå¡ile ¿i echilibrele impuse de programa analiticå globalå a cursurilor
postuniversitare din cadrul programului TEMPUS intitulat Sciences de l'Eau et
 Environnement.
Obiectul de studiu al Hidrogeologiei îl reprezintå apele subterane (origine, condi¡ii
de stocare, legile de curgere, calitate, råspândire, etc).  Apele subterane  sunt corpuri
geologice complexe, ale cåror proprietå¡i derivå din interac¡iunea acestora, în timp ¿i
spa¡iu, cu rocile care le cantoneazå, cu atmosfera ¿i cu apele superficiale. Studiile
hidrogeologice vizeazå estimarea corectå a resurselor de ape subterane (potabile,
minerale sau geotermale) ¿i optimizarea exploatårii acestora, precum ¿i combaterea
efectelor acestora asupra exploatårilor miniere, la fundarea, execu¡ia si exploatarea
construc¡iilor de toate tipurile ¿i în managementul terenurilor.
Pornind de la imaginea de soliditate aparentå a crustei terestre, pentru multå lume
este dificil de în¡eles faptul cå 14% din apa dulce existentå pe Påmânt este apå
subteranå, cu o ratå de schimb de 280 de ani, în timp ce apa lacurilor naturale ¿i
artificiale are o pondere de 0,5%, cu o ratå de schimb de 7 ani, iar apa râurilor
reprezintå 0,004%, cu o ratå de schimb de 0,03 ani. Dacå ne referim la resursele de apå
dulce lichidå ale Påmântului, atunci 94% din acestea sunt constituite din ape subterane
cu o dinamicå lentå (cu viteze de ordinul zecilor sau sutelor de metri pe an). Se constatå
deci cå rata medie de schimb (de reînnoire naturalå) a apelor subterane este de circa
9000 de ori mai micå fa¡å de cea a apei râurilor. De aici rezultå dificultå¡ile majore
 întâmpinate în constatarea, urmårirea ¿i remedierea fenomenelor de poluare a apelor
subterane.
Forma¡iunile geologice permeabile saturate par¡ial sau total cu apå gravita¡ionalå
(cantonatå în goluri intergranulare sau fisurale suficient de mari ¿i în legåturå), care
permit exploatarea (prin izvoare, fântâni, pu¡uri, drenuri, etc) unor debite suficiente
pentru satisfacerea diverselor necesitå¡i umane ¿i, în primul rând, pe aceea de apå
potabilå, în condi¡ii de eficien¡å economicå, acviferele  se întâlnesc, de regulå, cu
u¿urin¡å, la adâncimi convenabile. Prezen¡a acestora a reprezentat o condi¡ie esen¡ialå
pentru dezvoltarea comunitå¡ilor umane.
Acestea sunt câteva din argumentele care justificå constatarea, unanim acceptatå în
ultimele decenii, cå apa, în general, ¿i apele subterane, în special, reprezintå cea mai
importantå resurså naturalå a Påmântului. Deteriorarea gravå a calitå¡ii unei pår¡i
importante a resurselor (limitate) disponibile de apå, cu implica¡ii directe majore asupra
condi¡iilor de via¡å ale omului, reprezintå o problemå de mare actualitate a umanitå¡ii.
Aceastå problemå ocupå constant un loc prioritar în programele de cercetare ¿i
cooperare ¿tiin¡ificå interna¡ionalå. ¥n acest context se înscrie ¿i programul de cooperare

  ¥n terminologia americanå Hidrologia cuprinde ¿i studiul apelor subterane (Ground-

∗

Water Hydrology). 

4
 

interna¡ionalå Sciences de l'Eau et Environnement , finan¡at de Comunitatea Europeanå,

vizând restructurarea învå¡åmântului superior în ¡årile Europei de Est ¿i crearea unei noi
genera¡ii de speciali¿ti, cu pregåtiri de bazå cât mai diferite, care så abordeze, în
colective de cercetare interdisciplinare, problemele de mare complexitate ale rela¡iei apå
- mediu.
Lucrarea de fa¡å este structuratå pe trei capitole:  Ipoteze si concepte de bazå  -
Capitolul 1, Dinamica apelor subterane în regim natural  - Capitolul 2, Curgerea apelor
subterane cåtre forajele de captare si drenaj  - Capitolul 3. Spa¡iul tipografic limitat a
determinat neincluderea capitolului intitulat Curgerea apelor subterane cåtre lucrårile
orizontale de captare ¿i drenaj.
Problemele tratate sunt accesibile pentru un spectru larg de studen¡i ¿i speciali¿ti,
cercetåtori sau proiectan¡i din domeniul gospodåririi apelor ¿i protec¡iei calitå¡ii
acesteia. ¥n¡elegerea elementelor de bazå ale dinamicii apelor subterane permite
abordarea cu succes a diverselor domenii de activitate în ingineria apelor subterane:
testarea hidrodinamicå a sistemelor acvifere, simularea numericå a dinamicii apelor
subterane, dimensionarea lucrårilor de captare ¿i a zonelor de protec¡ie, calitatea ¿i
protec¡ia apelor subterane, managementul apelor subterane etc. Pe aceastå bazå, vor
putea fi rezolvate problemele de o deosebitå actualitate ¿i dificultate ale acestui
domeniu de cercetare ¿tiin¡ificå, în continuå extindere ¿i diversificare, dintre care
amintim: managementul resurselor de ape subterane, în general, ¿i al sistemelor acvifere
de interes na¡ional, în special; reabilitarea ¿i extinderea majoritå¡ii captårilor existente,
dimensionarea ¿i instituirea zonelor de protec¡ie ale acestora; studiul influen¡ei
condi¡iilor naturale asupra proceselor de poluare a apelor subterane, evaluarea
vulnerabilitå¡ii la poluare a sistemelor acvifere; gåsirea unor solu¡ii noi,
neconven¡ionale, aplicabile în condi¡iile specifice din România, pentru remedierea
calitå¡ii apelor subterane poluate; estimarea cantitativå ¿i calitativå a influen¡ei apelor
subterane în managementul terenurilor (combaterea înmlå¿tinirilor ¿i fenomenelor de
såråturare a solurilor, reabilitarea stabilitå¡ii ¿i calitå¡ii mediului în zonele carierelor ¿i
exploatårilor miniere, amplasarea depozitelor de de¿euri, studierea ¿i combaterea
alunecårilor de teren, etc); aplicarea unor metodologii ¿i tehnologii noi pentru
 înregistrarea ¿i monitorizarea fenomeneor de poluare.
¥n definirea condi¡iilor hidrogeologice ¿i alegerea modelelor sau metodelor de calcul
ingineresc, se porne¿te de la premiza cå acviferele naturale sunt sisteme fizice unitare -
reparti¡ia presiunilor, vitezelor ¿i debitelor în interiorul acestora este influen¡atå de
structura geologicå, compozi¡ia litologicå ¿i permeabilitatea forma¡iunilor geologice,
precum ¿i de condi¡iile hidraulice de margine - ¿i, ca urmare, pot fi modelate matematic.
Corectitudinea cuno¿tin¡elor de care dispunem în legåturå cu aceste aspecte, precum ¿i
schematizarea corespunzåtoare a acestora, influen¡eazå determinant exactitatea ¿i
reprezentativitatea tuturor evaluårilor ulterioare.
La tehnoredactarea lucrårii am fost ajutat de asist. Iulian Popa, asist. Roxana Popa ¿i
operator Teodora David, cårora le mul¡umesc ¿i pe aceastå cale.
De asemenea, mul¡umesc domnului profesor Jean-Pierre Carbonnel de la
Universitatea  Pierre et Marie Curie  - Paris 6 ¿i domnului profesor Radu Drobot de la
Universitatea Tehnicå de Construc¡ii Bucure¿ti, pentru sprijinul acordat la editarea
acestei lucråri, în cadrul programului TEMPUS-DEA: Sciences de l'Eau et
 Environement.

Autorul 

5
 

CUPRINS

1.  IPOTEZE ªI CONCEPTE DE BAZÅ ......................................... 7

1.1. Tipuri de curen¡i acviferi .......................................................... 7

1.2. Elemente hidrodinamice principale ........................................... 11
1.3. Difuzivitatea hidraulicå ............................................................ 16
1.4. Spectrul hidrodinamic în terenuri permeabile omogene
¿i izotrope ................................................................................ 30
1.5. Schematizarea condi¡iilor hidrogeologice ................................. 35

2. DINAMICA APELOR SUBTERANE ÎN REGIM NATURAL ..  48

2.1. Acvifere cu regim sta¡ionar-conservativ .................................... 48

2.2. Acvifere cu regim sta¡ionar-conservativ .................................... 68
2.3. Acvifere cu regim nesta¡ionar-conservativ ................................ 82
2.4. Acvifere cu regim nesta¡ionar - neconservativ .......................... 95

3. CURGEREA APELOR SUBTERANE CÅTRE FORAJELE

DE CAPTARE ªI DRENAJ .........................................................  98

3.1. Dezvoltarea zonelor de influen¡å ¿i formarea debitelor forajelor 98

3.2. Curgerea apelor subterane în regim sta¡ionar - conservativ
cåtre forajele de captare ¿i drenaj .............................................. 102
3.3. Curgerea în regim sta¡ionar-neconservativ ................................ 203
3.4. Curgerea în regim nesta¡ionar - conservativ ............................. 211
3.5. Curgerea în regim nesta¡ionar-neconservativ ............................ 236

BIBLIOGRAFIE ............................................................................... 252

6
 

1. IPOTEZE ªI CONCEPTE DE BAZÅ

1.1. TIPURI DE CURENºI ACVIFERI

Indiferent de natura lor, golurile din roci, intergranulare sau fisurale, pot fi
izolate sau în comunica¡ie. Volumului total al golurilor (izolate ¿i în comunica¡ie) îi
corespunde  porozitatea totalå (n)   sau absolutå , iar ansamblului golurilor în
comunica¡ie, suficient de mari pentru a permite circula¡ia unui fluid sub ac¡iunea
for¡elor gravita¡ionale (hidrostatice), îi corespunde porozitatea efectivå (ne). Rocile care
au porozitate efectivå se considerå a fi permeabile.
 Acviferele naturale sunt cantonate în depozite permeabile cu grosime ¿i
extindere spa¡ialå importante, limitate în culcu¿ - ¿i uneori ¿i în acoperi¿ - de forma¡iuni
practic impermeabile sau cu permeabilitate reduså, saturate în parte sau în totalitate cu
apå de regulå în stare dinamicå (curen¡i acviferi naturali). În func¡ie de regimul hidraulic
acviferele pot fi cu nivel liber sau sub presiune.
Suprafa¡a liberå  (de depresiune), limiteazå în partea superioarå acviferele cu
nivel liber, fiind descriså de moleculele de apå în mi¿care în echilibru cu presiunea
atmosfericå (nulå în sistemul relativ  pa=0). La acviferele sub presiune vorbim de
suprafa¡a piezometricå. Suprafa¡a liberå existå fizic în naturå. Suprafa¡a piezometricå
este expresia imaginarå a presiunii acviferului exprimatå în metri coloanå de apå; ea
poate fi eviden¡iatå printr-un sistem de piezometre care deschid acviferele sub presiune.
Prin intersectarea suprafe¡ei de depresiune, respectiv a celei piezometrice, cu un plan
vertical, paralel cu direc¡ia principalå de curgere, se ob¡ine profilul de depresiune (curba
de depresiune, fig. 1.1.) ¿i profilul piezometric (fig. 1.2).
Curen¡ii acviferi cu nivel liber, cât ¿i cei sub presiune pot avea mi¿cåri
sta¡ionare (permanente) uniforme sau neuniforme (gradual variate sau oarecare) ¿i
mi¿cåri nesta¡ionare (nepermanente) ¿i neuniforme. Curgerea poate fi consideratå
sta¡ionarå atunci când condi¡iile de margine ale acviferului (condi¡iile de alimentare ¿i
descårcare) sunt constante cel pu¡in pentru o perioadå de timp. Pentru aceastå perioadå
debitul acviferului este constant (.Q/.t = 0).  În cazul mi¿cårilor nesta¡ionare debitul
acviferului este variabil în timp (.Q/.t . 0).
În func¡ie de condi¡iile de alimentare (sau descårcare) pe verticalå - din
infiltrare de la suprafa¡a terenului sau prin drenan¡å din (sau spre) acviferele vecine,
mi¿carea sta¡ionarå sau nesta¡ionarå, în acvifere cu nivel liber sau sub presiune, este
consideratå conservativå  sauneconservativå .
La acviferele cu mi¿care sta¡ionarå ¿i uniformå liniile de curent sunt rectilinii ¿i
paralele, viteza ¿i sec¡iunea de curgere råmânând constante (fig. 1.1,a ¿i 1.2,a).

7
 

Fig.1.1. Acvifere cu nivel liber, plan-verticale, cu mi¿care uniformå (a ), respectiv neuniformå
gradual variatå (b,c,d ). P.D . - profil de depresiune.

8
 

Fig.1.2. Acvifere sub presiune cu mi¿care uniformå ( a ) ¿i neuniformå gradual variatå (b  ¿i c ).
P.P . - profil piezometric.

În cazul mi¿cårilor neuniforme suprafa¡a de depresiune (sau piezometricå) este

curbå (fig. 1.1,b, 1.1,c ¿i 1.2,b, 1.2,c); gradientul hidraulic este diferit de panta medie a
patului impermeabil (I . i) ¿i, ca urmare, sec¡iunea de curgere este variabilå (../.x.0). În
majoritatea situa¡iilor, prin schematizare atentå, curen¡ii acviferi naturali pot fi
considera¡i cu mi¿care neuniformå gradual variatå. Mi¿carea neuniformå oarecare este
asociatå acviferelor cu mare neuniformitate litologicå pe verticalå sau cu importante
schimbåri de facies pe orizontalå (fig. 1.3).
În func¡ie de raportul dintre gradientul mediu al profilului de depresiune ¿i
panta patului impermeabil, curen¡ii acviferi cu suprafa¡å liberå ¿i mi¿care neuniformå
gradual variatå pot fi consecven¡i-descenden¡i, consecven¡i-ascenden¡i ¿i obsecven¡i
(fig. 1.1,b, 1.1,c ¿i 1.1,d)  .
Curen¡ii acviferi naturali au - în marea majoritate a situa¡iilor - dezvoltare mare
 în plan orizontal ¿i extindere reduså pe verticalå, putând fi considera¡i plan-orizontali
(liniile de curent sunt practic paralele în plane orizontale succesive). În situa¡iile în care
liniile de curent sunt paralele între ele în plane verticale succesive paralele cu direc¡ia
principalå de curgere, curen¡ii acviferi sunt considera¡i plan-verticali. Altfel spus,
sec¡iunile hidrogeologice schematice prezentate în figurile 1.1 ¿i 1.2 råmân
caracteristice în lungul axei  y  pentru tronsonul în care curgerea are caracter plan-
vertical.

9
 

Fig.1.3. Acvifere sub presiune ( a ) ¿i cu nivel liber ( b ) cu mi¿care neuniformå oarecare.

Spectrele hidrodinamice ale acviferelor naturale, exprimate (în planul  x-y) prin
hår¡i cu hidroizopieze, sunt de regulå o combina¡ie de curen¡i radiali ¿i curen¡i plan-
verticali (fig. 1.4).

Fig.1.4. Exprimarea morfologiei suprafe¡elor piezometrice cu ajutorul hår¡ilor cu hidroizopieze;

a  ¿i c -curen¡i radiali; b -curen¡i plan verticali.

10
 

 
1.2. ELEMENTELE HIDRODINAMICE PRINCIPALE

1.2.1. Viteza de filtrare, viteza efectivå ¿i viteza realå de curgere

Pornindu-se de la observa¡iile rezultate din experien¡a lui Darcy, în hidraulica

subteranå curentul real - care circulå numai prin spa¡iile corespunzåtoare porozitå¡ii
efective, urmând un traseu sinuos prin spa¡iile intergranulare (fig. 1.5) - este înlocuit cu
un curent fictiv, de filtrare, cu debit identic cu cel real, care ocupå întreaga sec¡iune de
curgere, liniile de curent fiind perfect rectilinii. Deoarece traiectoria realå a liniilor de
curent - ¿i viteza realå (vr ) sunt greu de determinat, în practica inginereascå se determinå
experimental o vitezå efectivå ( ve ) corespunzåtoare unui traseu rectiliniu între punctele
de måsurare.

Fig.1.5. Liniile de curent corespunzåtoare vitezelor reale ( 1) ¿i efective ( 2 ) de curgere

Dacå se noteazå cu . suprafa¡a totalå a sec¡iunii de curgere (incluzând golurile

¿i scheletul mineral) ¿i cu .e = ne. (în care în care ne este porozitatea efectivå), debitul
acviferului poate fi exprimat prin (vezi ec. C1.1-1):

Q = vΩ = ve neΩ = veΩe  ,

rezultând cå:

v = ne ve   (1.1)

¿i

v < ve < v r    (1.2)

Considerând I  = 1%,k = 1 ..300 m/zi  ¿ine = 10..30%, se ajunge la concluzia cå

ve.0.1.10m/zi. Având în vedere cå în marea majoritate a cazurilor  I<1% ¿i k=1.100m/zi, 
rezultå cå viteza efectiv måsurabilå a frontului de apå este, de regulå, mai micå de 1
m/zi.

11
 

  Legea lui Darcy; extensiuni ¿i limite de valabilitate.

Fundamentarea ecua¡iilor care guverneazå mi¿carea unui fluid printr-un mediu

permeabil are la bazå legea stabilitå experimental de Darcy, conform cåreia debitul
filtrat printr-o probå (fig. 1.6) este propor¡ional cu sec¡iunea acesteia . (incluzând
golurile ¿i scheletul mineral), cu gradientul hidraulic (I)  ¿i cu un coeficient constant
(pentru un fluid dat ¿i pentru un anumit mediu permeabil) numit conductivitate
hidraulicå  (k ):
 ∆ H 
Q = k Ω  = kI Ω    (1.3)
 L

Fig.1.6. Experien¡a lui Darcy.

Raportul Q/. are dimensiunile unei viteze ¿i se nume¿te vitezå de filtrare  (v),

legea lui Darcy putând fi scriså sub forma cea mai cunoscutå:

  ∂ H 
v = kI = − k     (1.4)
∂s

12
 

→
  Vectorul de pozi¡ie (r  ) al unei particule de apå hidrodinamic activå, asociatå
unui punct  P de coordonate x, y, z, într-un sistem de axe rectangular (cartezian), care
→ → → → → → →
ocupå volumul nedV   este definit prin  r = i x + j y + k z ,  în care i , j , k  sunt versorii
→
axelor Ox, Oy  ¿i Oz. ¥nmul¡ind ecua¡ia (1.4) cu versorul s 0  al deplasårii
→ → → →
∂ r = s 0 ∂s , dupå direc¡ia ¿i în sensul mi¿cårii, deoarece s 0 v = v ¿i
 
→ → →
s 0 ∂H / ∂s = ∂H / s 0 ∂s = ∂H / ∂ r = gradH ,  

legea lui Darcy se scrie, în cazul depozitelor omogene ¿i izotrope, sub forma vectorialå :
→
v = − KgradH ,  (1.5)

 în care:
→
v- este vectorul vitezå de filtrare;
  K  - este conductivitatea hidraulicå;
→ → →
grad  - este operatorul (i ∂ / ∂x + j ∂ / ∂y + k ∂ / ∂  z );
  H  - sarcina piezometricå.

Componentele vitezei de filtrare dupå direc¡iile axelor de coordonate vor fi:

  ∂  H    ∂  H    ∂  H 

v x  = − K   ; v y  = − K   ; v z   = − K    (1.6)
∂  x  ∂  y ∂ z

În cazul general al depozitelor neomogene ¿i anizotrope, legea lui Darcy se

scrie sub forma:
→
v = − K gradH ,  (1.7)

unde |K| este tensorul conductivitå¡ii hidraulice ¿i are forma:

k xx k xy k xz
 K  = k yx k yy k yz   (1.8)
kzx kzy k zz

Acest tensor fiind simetric, existå întotdeauna un sistem cartezian rectangular

 în care tensorul conductivitå¡ii are numai trei componente diferite de zero - cele care se
gåsesc pe diagonala principalå a matricei (1.8) - legea lui Darcy scriindu-se dezvoltat
sub forma:

13
 

  ∂  H    ∂  H    ∂  H 

v x = − K x   ; v y = − K y  ; v z = − K z   (1.9)
∂  x  ∂  y ∂ z

Legea lui Darcy, stabilitå ini¡ial pentru nisipuri, a fost extinså ulterior ¿i la alte
depozite permeabile ca pietri¿uri, bolovåni¿uri ¿i anrocamente, depozite argiloase-
pråfoase, roci fisurate, etc. Experien¡a acumulatå în practica inginereascå conduce la
concluzia cå aplicarea ecua¡iilor deduse folosind legea linearå de filtrare a lui Darcy
trebuie fåcutå cu precau¡ie deoarece, în cazul depozitelor argiloase, filtrarea are loc
numai dupå depå¿irea unei anumite valori a gradientului hidraulic (gradient ini¡ial), iar
la rocile cu permeabilitate mare (pietri¿uri, bolovåni¿uri, anrocamente, masive puternic
fisurate sau carstifiate) pierderea de sarcinå hidraulicå poate fi propor¡ionalå cu påtratul
vitezei, regimul de curgere fiind turbulent.

1.2.2. Sarcina piezometricå (hidraulicå)

În orice punct al unui curent acvifer sarcina piezometricå, exprimatå în metri

coloanå de apå, este datå de ecua¡ia lui Bernoulli, ilustratå în figura 1.7:
 p v 2
 H = z + + , (1.10)
γ w  2g

 în care:
 H   este înål¡imea piezometricå totalå fa¡å de un plan orizontal de
referin¡å
(exprimatå de obicei în metri fa¡å de nivelul mårii);
 p  = hp  w. , presiunea staticå corespunzåtoare punctului considerat
(presiunea
apei din pori în punctul A);
v 2 /2g - energia cineticå specificå.
Pentru cazul curen¡ilor acviferi în regim natural, considerând  I = 1%, ne  =
30% ¿ik = 300 m/zi , rezultåve = 10 m/zi≈ 10-4 m/s, ceea ce conduce la o energie cineticå
specificå (v 2 /2g≈  5x10-10m)  neglijabilå. Acesta este motivul pentru care, în studiul
dinamicii acviferelor în regim natural, ecua¡ia (1.10) se considerå sub forma:

 H = z + p / γ w = z + h p   (1.11)

Local, în vecinåtatea centrilor de drenaj (cazul forajelor în care sunt realizate

denivelåri mari ¿i în taluzele naturale ¿i artificiale), deoarece gradien¡ii hidraulici pot
avea valori importante, spectrul hidrodinamic este puternic distorsionat, apårând
diferen¡e semnificative între profilul de depresiune ¿i linia energeticå; energia cineticå
specificå nu mai poate fi neglijatå, ecua¡ia (1.11) trebuind aplicatå cu precau¡ie.

14
 

Fig.1.7. Componentele sarcinii piezometrice în concordan¡å cu legea lui Bernoulli. P.D . - profil

de depresiune; LE  - linie energeticå

1.2.3. Gradientul hidraulic

Gradientul hidraulic reprezintå pierderea de sarcinå piezometricå pe unitate de

lungime, în lungul liniilor de curent (fig. 1.7):

∆ H 
 I = = sin α , (1.12)
 L
 în care sarcina piezometricå este datå de rela¡ia (1.11).
Deoarece pantele hidraulice ale curen¡ilor acviferi în regim natural sunt de
regulå mai mici de 1% - ceea ce corespunde la unghiuri medii ale profilului de
depresiune (sau piezometric) mai mici de  20 (sin. este practic egal cu tg.) - în practicå se
folose¿te pentru calculul gradien¡ilor hidraulici rela¡ia:

∆ H 
 I  = = tgα    (1.13)
l 

 în care (fig. 1.7):

D H  - diferen¡a de sarcinå piezometricå între punctele considerate (diferen¡a
dintre valorile curbelor izopieze);
l  - distan¡a dintre puncte în plan orizontal (distan¡a dintre curbele izopieze
 în lungul direc¡iei de curgere, la scara hår¡ii).

15
 

Expresia diferen¡ialå a gradientului hidraulic este:

 ∂ H 
 I  = − , (1.14)
∂s

 în care semnul minus exprimå faptul cå, în sensul de curgere, coordonatele punctelor
plasate pe profilul piezometric (de depresiune) au varia¡ii inverse.
Se face precizarea cå, deoarece filtrarea apei prin medii poroase (sau fisurate)
se face datoritå diferen¡ei de sarcinå piezometricå (hidraulicå) ¿i nu datoritå diferen¡ei de
presiune, gradientul hidraulic este egal cu gradientul de presiune numai în cazul
acviferelor cu linii de curent orizontale. Dupå cum se sugereazå în figura 1.8, existå
situa¡ii în care mi¿carea se face invers gradientului de presiune. Presiunea într-un punct
oarecare al unui curent acvifer se stabile¿te cunoscând sarcina piezometricå (H) ¿i cota
punctului (z), cu condi¡ia ca cele douå mårimi så fie exprimate în raport cu acela¿i plan
de referin¡å. Rela¡ia de calcul derivå din rela¡ia (1.11):

 p = γ w ( H − z)   (1.15)

Cu aceastå rela¡ie se pot determina diagramele de subpresiune la construc¡iile

hidrotehnice precum ¿i diagramele de presiune pe elementele de construc¡ie necesare la
verificarea stabilitå¡ii.

Fig.1.8. Ilustrarea diferen¡ei între gradientul hidraulic ¿i gradientul de presiune.

1.3. DIFUZIVITATEA HIDRAULICÅ

1.3.1. Deducerea ecua¡iei difuzivitå¡ii hidraulice

Propagarea din aproape în aproape a diferen¡ei de sarcinå piezometricå, prin

interac¡iunea particulelor de apå hidrodinamic activå, este numitå difuzivitate hidraulicå
prin medii poroase ¿i fisurate. Pentru descrierea matematicå a difuzivitå¡ii hidraulice, se
considerå cazul general al acviferelor sub presiune cu mi¿care nesta¡ionarå, pentru care,
 în concordan¡å cu observa¡iile practice legate de comportarea acestora, trebuie så se ¡inå
seama obligatoriu de compresibilitatea apei ¿i a mediului permeabil.

16
 

  Ecua¡ia de continuitate în coordonate carteziene.

Exprimând principiul conservårii masei, ecua¡ia de continuitate se ob¡ine prin

egalarea înmagazinårii de maså, pentru un fluid dat, într-un volum oarecare, cu varia¡ia,
pentru aceea¿i perioadå de timp, a masei fluidului cantonat în volumul considerat. Dacå
densitatea fluxului de maså al apei hidrodinamic active este .v în punctul P din centrul
volumului elementar  .x . y.z (fig.1.9), atunci înmagazinarea de maså pe direc¡ia axei Ox ,
 în unitatea de timp, este:

⎡   ∂( ρv ) ∆ x ⎤ ⎡   ∂( ρv ) ∆ x ⎤ ∂( ρv x )

 x   x
⎢ ρv x  − ⎥∆ y ∆z − ⎢ ρv x  + ⎥∆ y ∆z = −   ∆ x∆y∆z  
⎢⎣ ∆ x   2 ⎥⎦ ⎢⎣ ∆ x  2 ⎥⎦ ∆ x 

Fig.1.9. Semnifica¡ia nota¡iilor folosite în deducerea ecua¡iei difuzivitå¡ii hidraulice.

Procedând la fel pe direc¡iile celorlalte douå axe, se ob¡ine:

∂( ρv y )
−   ∆ x∆y∆z  , dupå direc¡ia axeiOy ;
∆ y

 ∂( ρvz )
−   ∆ x∆y∆z , dupå direc¡ia axei Oz,
∆z

17
 

rezultând, prin însumare, înmagazinarea de maså în volumul .x.y.z, care trebuie så fie
identicå cu modificarea masei de apå cantonatå în acela¿i volum în unitatea de timp
[ ∂( nρ∆x∆y∆z) / ∂t] : 
 
⎡ ⎤
∂( nρ∆x∆y∆z )  ⎢ ∂( ρv x )   ∂( ρv y )   ∂( ρvz ) ⎥
+ + + ∆ x∆ y∆z = 0   (1.16)
∂t  ⎢ ∂ x  ∂
 y ∂z ⎥
⎣ ⎦

sau, sub forma localå:

⎫
∂( nρ)  ⎡⎢ ∂( ρv x )   ∂( ρv y )   ∂( ρvz ) ⎤⎥ ⎪
+ + +  = 0
∂t  ⎢ ∂ x 
⎣ ∂ y ∂z ⎥⎦ ⎪⎪
⎬  (1.17)
⎪
∂( nρ)   ⎛   → ⎞ ⎪
+  div⎜⎝ ρ v ⎠⎟ = 0 ⎪⎭
∂t 

care, în cazul mi¿cårilor sta¡ionare devine:

∂v x  ∂v y ∂vz ⎫

+ + = 0⎪
∂ x  ∂ y ∂z ⎪
⎬  (1.18)
⎛ 
→   ⎞ ⎪
div⎜⎝ v ⎠⎟ = 0 ⎪⎭

În cazul general al depozitelor permeabile neomogene ¿i anizotrope , înlocuind

componentele vitezei în concordan¡å cu legea lui Darcy (rel.1.9) în ecua¡ia de
continuitate (rel.1.18) ¿i înmul¡ind ambii membri ai rela¡iei cu grosimea acviferului  M ,
(fig.1.9), rezultå:

∂ ⎛    ∂ H  ⎞ ∂ ⎛    ∂ H  ∂  ⎛      ∂ H ⎞ ∂( Mρn)

 ⎜ ρT  x ⎟ +  ⎜ ρT y ⎟ +  ⎜ ρT z ⎟ = , (1.19)
∂ x ⎝  ∂ x  ⎠ ∂y ⎝  ∂ y  ⎠ ∂z ⎝  ∂z  ⎠ ∂t 

 în care:
e
 Mρn = M ρ  este masa apei cantonatå într-o prismå de depozite
1 + e0
permeabile cu porozitatea n (¿i indicele porilore), având
suprafa¡a bazei unitarå ¿i înål¡imea identicå cu grosimea
( M ) a acviferului;
r-  densitatea apei (masa specificå);
T x = MK x , Ty = MK y , Tz = MK z    sunt transmisivitå¡ile dupå direc¡iile
principale ( x, y, z).

18
 

  Membrul drept al rel.(1.19) se scrie dupå derivare, considerând M constant, în

forma:

∂( Mρn) ⎛  ∂n   ∂ρ ⎞  M  ⎛  ∂e   ∂ρ ⎞
=   M ⎜ ρ + n ⎟ =   ⎜ ρ + e ⎟ , (1.20)
∂t  ⎝  ∂t  ∂t  ⎠ 1 + e 0 ⎝  ∂t  ∂t  ⎠

din care, deoarece deforma¡iile laterale sunt pu¡in semnificative, rezultå:

dV  p dV  V 0 − V f 

dn = = =  
V 0 V 0 V 0

V0 = Vs + Vp0 = Vs + e0 Vs = Vs ( 1 + e0 )  

V f = Vs + Vp f  = Vs + e f Vs    
V0 − V f = Vs ( e0 − e f ) = Vs de  
de
dn =  
1 + e0

S-au folosit nota¡iile:

V  p - volumul porilor;V  - volum total (fluid + schelet mineral); V 0 ¿i V  f  - volum
total ini¡ial ¿i final; V s - volumul scheletului mineral; n = V g /V   - porozitate; e = V g /V s -
indicele porilor.
Urmeazå a studia separat termenii care compun rela¡ia (1.20) ¿i anume :
 ∂e
- Primul termen: ρ .
∂t 
Compresibilitatea granulelor individuale este considerabil mai micå fa¡å de cea
a ansamblului (determinatå de rearanjarea elementelor componente în cadrul edificiului
structural). Deoarece deforma¡iile laterale de volum sunt nesemnificative fa¡å de cele
verticale, reducerea porozitå¡ii ca urmare a modificårii efortului unitar efectiv pe
verticalå (.') este:

⎛ dV 
  ⎞ de
⎜⎝   ⎠⎟ =   = − βsd τ '   (1.21)
V  s 1 + e0
unde:
(dV/V )s - este modificarea (comprimarea sau detensia elasticå) unitå¡ii de volum a
acviferului datoratå compresibilitå¡ii (detensiei) ansamblului
scheletului mineral - echivalentå mic¿orårii (cre¿terii) porozitå¡ii cu
dn, când efortul unitar efectiv vertical la contactul dintre granule
cre¿te (scade) cu d σ';
βs  -  coeficientul de compresibilitate (detensie) elasticå al scheletului
2
mineral [cm /daN].

19
 

  Sarcina geologicå totalå la o adâncime datå este :

σ  z = σ   '+u  = const .  

 în care u este presiunea apei din pori. De unde

d σ ' = −du  

¿i înlocuind în (1.21) rezultå:

∂e   ∂u   ∂ H 
 = β s ( 1 + e0 )  = β s γ w ( 1 + e0 )   (1.22)
∂t  ∂t  ∂t 
∂ρ
- Al doilea termen: e .
∂t 
Dacå se noteazå cu  β a coeficientul de compresibilitate (elasticå) al apei, atunci,
prin defini¡ie :

⎛ dV  d  ρ 
⎜ ⎟   = −β a du  sau =  β adu , (1.23)
⎝  V  ⎠a  ρ 

⎛ dV 
  ⎞
unde ⎜⎝   ⎠⎟  este modificarea (comprimarea sau detensia elasticå) unitå¡ii de
V  a
volum a acviferului datoratå compresibilitå¡ii (detensiei) apei din pori.
Din (1.23) rezultå:

∂ρ   ∂u   ∂ H 
 = ρβ a  = ρβ a γ w   (1.24)
∂t  ∂t  ∂t 
¥nlocuind (1.22) ¿i (1.24) în (1.20) se ob¡ine:

∂( Mρn)  M ργ w   ∂ H    ∂ H 

∂t 
=
1 + e0
[ eβ a + β s ( 1 + e0 )]
∂t 
=   Mργ w ( β s + nβ a ) .
∂t 
(1.25)

Membrul stâng al ecua¡iei (1.19) poate fi scris sub forma:

⎡ ⎛ ∂ v ∂ v   y ∂ v z ⎞ ⎛  ∂ρ   ∂ρ  ∂ρ ⎞ ⎤

− M  ⎢ ρ ⎜  x  + + ⎟ + ⎜v x +vy +vz ⎟⎥   (1.26)
 x 
⎢⎣ ⎝  ∂   y
∂  ∂   ⎠ ⎝  ∂ 
z  x   y
∂  ∂ z ⎠ ⎥⎦

Pentru explicitarea termenului secund al rela¡iei(1.26) se folose¿te ecua¡ia

energeticå a lui Bernoulli (1.11) scriså sub forma u = .g (H-z), din care rezultå:

20
 

 
∂u   ∂ H  ∂u   ∂ H  ∂u  ⎛ ∂ H 
 = ρg  ,  = ρg  ,  = ρg⎜ − 1⎟   (1.27)
∂ x  ∂ x  ∂ y ∂ y ∂z ⎝  ∂z  ⎠

¿i ecua¡ia de defini¡ie a coeficientului de compresibilitate al apei (d  β  =  r  β a du) - vezi

ecua¡ia (1.23).
- din care prin diferen¡iere ¿i ¡inând seama de (1.27), se ob¡ine:

∂ρ  2   ∂ H  ⎫
 = ρ β a g ⎪
∂ x ∂x  ⎪
⎪⎪
∂ρ  2   ∂ H 
 = ρ β a g ⎬  (1.28)þ
∂ y ∂y ⎪
⎪
∂ρ  2   ⎛ ∂ H   ⎞⎪
 = ρ β a g⎜ − 1⎟⎪
∂z ⎝  ∂z  ⎠⎭

¥nlocuind componentele vitezei de filtrare în concordan¡å cu legea lui Darcy

(rel.1.9) ¿i pe cele ale modificårii densitå¡ii apei dupå direc¡iile axelor de coordonate -
(rel. 1.28), termenul secund al ecua¡iei (1.26) devine:

⎡   ⎛ ∂ H 
  ⎞ 2 ⎛ ∂ H  ⎞ 2   ⎛ ∂ H 
  ⎞ 2 ∂ H ⎤
 Mρ β a g K x ⎜ ⎟   + K y ⎜ ⎟ + K z ⎜ ⎟   − K z ⎥ ,
 2 ⎢
⎢⎣ ⎝  ∂ x  ⎠ ⎝  ∂y  ⎠ ⎝  ∂z  ⎠ ∂z ⎥⎦

care, având în vedere valorile mici ale termenului K  z (∂ H 

    / ∂z) , poate fi neglijat, practic
fårå a introduce erori.
Deoarece, dupå înlocuirea componentelor vitezei de filtrare (rel.1.9), primul
termen al rela¡iei (1.26) devine :

⎡  ∂ ⎛   ∂ H ⎞ ∂ ⎛  ∂ H  ⎞ ∂  ⎛   ∂ H ⎞⎤

 Mρ⎢ ⎜ K  x ⎟ + ⎜ K y ⎟ + ⎜ K z ⎟⎥,
⎢⎣ ∂ x ⎝  ∂x  ⎠ ∂y ⎝  ∂y  ⎠ ∂z ⎝  ∂z  ⎠⎥⎦

ecua¡ia (1.9) se scrie sub forma finalå (v.rel.1.25):

∂ ⎛   ∂ H ⎞ ∂ ⎛  ∂ H  ∂  ⎛  ∂  H ⎞ ∂ H 

⎜ T  x ⎟ + ⎜ T y ⎟ + ⎜ T z ⎟ = S  
∂ x ⎝  ∂x  ⎠ ∂y ⎝  ∂y  ⎠ ∂z ⎝  ∂z  ⎠ ∂t 

sau
  ∂ H 
div( TgradH) = S . (1.29)
∂t 

21
 

  Dacå terenul permeabil este omogen ¿i izotrop (T x   = T  y = T z = T ), rela¡ia (1.29)
devine:

∂ 2 H  ∂ 2 H  ∂ 2 H  S ∂ H 

+ + =  
∂ x  2 ∂ y 2 ∂z 2 T  ∂t 

sau

S ∂ H ⎫
div( gradH ) = ⎪
T  ∂t  ⎪
⎬  (1.30)
 2 S ∂ H  ⎪
∇  H = ⎪⎭
T  ∂t 

care se mai poate scrie ¿i sub forma:

∂ H 
= a∇ 2 H , (1.31)
∂t 
cunoscutå sub denumirea de ecua¡ia difuziunii a lui Fourier .
Semnifica¡ia parametrilor ¿i nota¡iilor folosite este urmåtoarea:

∂ 2 ∂ 2 ∂ 2

∇ 2 = + +  este operatorul lui Laplace;
∂ x 2 ∂y 2 ∂z 2

Ssp = γ w ( β s + nβ a ) = γ  w β  [ L−1 ]   (1.32)

este coeficientul de înmagazinare  specificå, numeric egal cu cantitatea de apå

 înmagazinatå (cedatå) elastic dintr-o unitate de volum a acviferului la o cre¿tere
(reducere) unitarå a presiunii apei din pori, calculat ca produs între greutatea specificå a
apei (.w = g.) ¿i coeficientul capacitå¡ii elastice al complexului apå-rocå :

 
β = β s + nβ a [ L 2 F−1]   (1.33)

 în care componentele .s ¿i .a sunt numeric egale cu compresibilitatea (detensia) volumicå
asociatå scheletului mineral ¿i, respectiv, apei din pori;

S= Ssp M = γ w β  M = γ w (  β s + n β a ) M [ - ]  (1.34)

este coeficientul de înmagazinare (adimensional), numeric egal cu cantitatea de apå

 înmagazinatå (cedatå) într-o prismå cu suprafa¡a bazei unitarå ¿i înål¡imea egalå cu
grosimea acviferului, la o cre¿tere (reducere) unitarå a presiunii apei din pori;

22
 

 
T = KM  [ L 2T − 1 ]  

este transmisivitatea acviferului (resursa dinamicå a acviferului) printr-o sec¡iune M⋅1m,

normalå pe direc¡ia de curgere, la un gradient hidraulic unitar [ L3 L−1T −1 = L2T −1 ] ;

T   K 
S γ w (βs + nβ a )   [
a= =  L 2T −1 ]   (1.35)

este coeficientul de difuzivitate hidraulicå, care caracterizeazå viteza de redistribuire a

presiunii în acvifer.

Observa¡ie : În demonstrarea ec. (1.18) s-a admis cå grosimea M   a acviferului

este constantå - (v.rel.1.20). Existå înså posibilitatea ca depozitele (de regulå
semipermeabile) care delimiteazå acviferul så se comporte elastic - pentru un anumit
domeniu al modificårii presiunii acviferului - rezultând o nouå componentå a
coeficientului de înmagazinare.

1.3.2. Particularizåri ale ecua¡iei de difuzivitate hidraulicå

1.3.2.1. Cazul acviferelor cu mi¿care în regim sta¡ionar.  Ipotezele de bazå în cazul

acviferelor în regim sta¡ionar sunt: valabilitatea legii lui Darcy ¿i incompresibilitatea
complexului apå-rocå. Dacå se egaleazå cu zero coeficientul de înmagazinare (elasticå)
 în ec. (1.29) ¿i (1.30), rezultå:

∂ ⎛   ∂ H ⎞ ∂ ⎛  ∂ H  ⎞ ∂  ⎛   ∂ H ⎞ ⎫

⎜ T  x ⎟ + ⎜ T y ⎟ + ⎜ T z ⎟ = 0 ⎪
∂ x ⎝  ∂x  ⎠ ∂y ⎝  ∂y  ⎠ ∂z ⎝  ∂z  ⎠ ⎪
⎪
sau ⎬  (1.36)
⎪
div( TgradH ) = 0 ⎪
⎪
⎭

pentru cazul terenurilor neomogene ¿i anizotrope, ¿i:

23
 

∂ 2 H  ∂ 2 H  ∂ 2 H  ⎫

2 + 2 + 2 = 0⎪
∂  x ∂  y ∂  z
⎪
sau ⎪
⎬  (1.37)
div(gradH ) = 0 ⎪
⎪
∇ 2 H  = 0 ⎪⎭

când terenul permeabil este omogen ¿i izotrop. Rela¡iile (1.36) ¿i (1.37)

caracterizeazå mi¿carea sta¡ionarå ¿i conservativå.
Ecua¡ia (1.37) - ecua¡ia a lui Laplace-.permite constatarea cå varia¡ia sarcinii
piezometrice în cadrul acviferelor cu mi¿carea sta¡ionarå se conformeazå unei func¡ii
armonice. Deoarece în ecua¡ia (1.37) nu intervine conductivitatea hidraulicå, rezultå cå
distribu¡ia sarcinii piezometrice, în cazul mediului omogen ¿i izotrop, depinde de
geometria acviferului ¿i de condi¡iile hidraulice pe contur.
Mi¿cårile tridimensionale în acviferele naturale au loc pe domenii întinse în
planul orizontal ¿i cu dimensiuni reduse pe verticalå, putând fi reduse la o mi¿care plan-
orizontalå (în planul  x-y) pentru care, în concordan¡å cu ipotezele Dupuit, liniile de
curent sunt considerate orizontale. Dacå un acvifer cu mi¿care plan-orizontalå, cu nivel
liber sau sub presiune, este alimentat prin infiltrare sau drenan¡å cu debitul uniform
distribuit w (mi¿care sta¡ionarå neconservativå - fig. 1.10) atunci, adåugând la ecua¡ia de
continuitate (1.16) termenul w . x . y, rela¡ia (1.36) devine:

∂ ⎛   ∂ H ⎞ ∂ ⎛  ∂ H 
⎜ T  x ⎟ + ⎜ T y ⎟ + w( x, y) = 0 , (1.38)
∂ x ⎝  ∂ x  ⎠ ∂y ⎝  ∂ y  ⎠

 x  ¿i y fiind direc¡iile principale de anizotropie.

Fig. 1.10. Curen¡i acviferi plan-orizontali. a -sub presiune; b -cu nivel liber ¿i pat impermeabil
oarecare; c -cu nivel liber ¿i pat impermeabil orizontal; P.P .-profil piezometric; P.D .- profil de
depresiune.

24
 

  Dacå terenul permeabil este omogen ¿i izotrop (T x  =T  y=T ), ecua¡ia (1.38) se

particularizeazå în formele:
pentru acvifere sub presiune (fig. 1.10,a):

∂ 2 H  ∂ 2 H  w
+ + = 0, (1.39)
∂ x  2 ∂ y 2 T 

 în care T = KM = const . este transmisivitatea acviferului.

pentru acvifere cu nivel liber (fig. 1.10,b):

∂  ⎛  ∂   H ⎞ ∂   ⎛  ∂   H ⎞ w

⎜ h ⎟  + ⎜ h ⎟ + = 0 , (1.40)
∂  x  ⎝  ∂  x  ⎠ ∂ y ⎝  ∂  y  ⎠  K 

 în care T = Kh, h - fiind grosimea acviferului ¿i K = const . Dacå patul impermeabil este
orizontal (fig. 1.10,c) atunci el poate fi considerat plan de referin¡å pentru  H , deci  H =
h, rela¡ia(1.40) devenind:

∂  ⎛ 1 ∂   h 2 ⎞ ∂   ⎛ 1 ∂   h 2 ⎞ w

⎜ ⎟  + ⎜ ⎟  + = 0  
∂  x  ⎝  2 ∂  x  ⎠ ∂ y ⎝  2 ∂  y  ⎠  K 

sau

∂ 2h 2 ∂ 2h 2 w ⎫
 2
+  2 + 2 = 0 ⎪
∂ x  ∂ y  K  ⎪
⎬  (1.41)
 2 2 w ⎪
∇ h + 2 = 0 ⎪⎭
 K 

care este o ecua¡ie de tip Poisson.

Când W = 0, mi¿care sta¡ionarå conservativå plan-orizontalå, ecua¡ia(1.41)
devine:

∇ 2h 2 = 0   (1.42)

Observa¡ie: Admiterea ipotezelor Dupuit presupune cå: liniile de curent sunt

practic orizontale (liniile echipoten¡iale pot fi considerate verticale) ¿i viteza de filtrare,
uniformå pe întreaga adâncime a acviferului, poate fi calculatå - în cazul terenurilor
permeabile omogene ¿i izotrope - cu rela¡ia:

  ∂h
v = − K  . (1.43)
∂S

25
 

1.3.2.2. Cazul acviferelor cu nivel liber cu mi¿care în regim nesta¡ionar.   Se fac

urmåtoarele ipoteze de lucru (confirmate de concordan¡a calculelor cu observa¡iile din
naturå): valabilitatea, în fiecare moment, a legii lui Darcy ¿i incompresibilitatea
complexului apå-rocå. Deoarece ipotezele amintite coincid cu cele folosite în cazul
regimului sta¡ionar, rezultå cå ecua¡iile stabilite anterior, (1.36) ¿i (1.37), sunt valabile ¿i
 în cazul regimului nesta¡ionar, mi¿carea în regim nepermanent urmând a fi studiatå ca o
succesiune de ståri permanente. Pentru cazul terenurilor permeabile omogene ¿i
izotrope, de exemplu, ecua¡ia lui Laplace   (1.37) este valabilå în fiecare punct al
acviferului ¿i la un moment dat.
Dacå se cunosc, la un moment dat, forma ¿i pozi¡ia suprafe¡ei libere (în
mi¿care) este posibil, rezolvând ecua¡ia Laplace, în concordan¡å cu condi¡iile la limitå
impuse, så se determine - pentru momentul considerat - câmpul sarcinii piezometrice în
tot domeniul mi¿cårii. Pentru a calcula, în continuare, viteza de ridicare (sau coborâre) a
suprafe¡ei de depresiune (∂h /  ∂t ) , în scopul precizårii pozi¡iei suprafe¡ei de depresiune
la momentul t+.t , se folose¿te ecua¡ia suprafe¡ei de depresiune în mi¿carea nesta¡ionarå.
 

Ecua¡ia suprafe¡ei de depresiune în mi¿carea nesta¡ionarå [40]

 

•  Acvifere cu mi¿carea nesta¡ionarå conservativå . În figura 1.11 sunt

considerate douå pozi¡ii succesive ale suprafe¡ei de depresiune corespunzåtoare,
respectiv, momentelor t ¿i t+dt . Modificarea pozi¡iei suprafe¡ei de depresiune se
datore¿te debitului vn1 care o traverseazå (vn este componenta vitezei de filtrare v dupå
normalå pe suprafa¡a elementarå ds1). Cantitatea de apå care traverseazå suprafa¡a ds1,
 în timpul dt , trebuie så fie identicå cu cantitatea de apå cantonatå în volumul ds dn1, cu
porozitatea efectivå ne:

vn ds dt = ne ds dn saune dn = vn dt . (1.44)

Deoarece:

  ∂h
dn = dh cos α = dt  cos α ,
∂t 
iar vn, în func¡ie de componentele lui v dupå x  ¿i z (fig.1.11,c), este:

ν n = ν  x  sin α  + ν  z cos α   

rela¡ia (1.44) devine:

∂h
ne =  vx tgα + vz ,
∂t 

26
 

  în care, înlocuind:

∂ H  ∂ H    ∂ h

v x = − K  , vz = − K   ¿i tgα  = − ,
∂ x  ∂z ∂  x 

se ob¡ine ecua¡ia suprafe¡ei de depresiune în mi¿carea nesta¡ionarå plan-

verticalå conservativå:

∂h  K ⎡ ∂ H  ∂h ∂ H ⎤

= ⎢ − ⎥  (1.45)
∂t  ne ⎣ ∂ x  ∂ x  ∂z ⎦

Fig.1.11. Deducerea ecua¡iei suprafe¡ei de depresiune în mi¿carea nesta¡ionarå plan verticalå.

a -profilul de depresiune la momentele t  ¿i t+dt ; b -detaliu; c -descompunerea vitezei de filtrare

Dacå intereseazå varia¡ia suprafe¡ei libere dupå orizontala (. /.

l  t ) sau dupå
normala la suprafa¡a liberå (.n /.t ), procedând similar se ob¡ine:

∂l   K ⎡ ∂ H  ∂l  ∂ H ⎤ ⎫

= ⎢ − ⎥ ⎪
∂t  ne ⎣ ∂z ∂z ∂ x  ⎦ ⎪
⎬. (1.45)
∂n  K ⎡ ∂ H  ∂l  ∂ H  ∂l ⎤⎪
= ⎢ + ⎥⎪
∂t  ne ⎣ ∂ x  ∂s ∂z ∂s ⎦⎭

27
 

  În cazul mai general al mi¿cårii tridimensionale, ec. suprafe¡ei de depresiune

are forma:
∂h  K ⎡ ∂ H  ∂h ∂ H  ∂h ∂ H ⎤
= ⎢ + − ⎥, (1.46)
∂t  ne ⎣ ∂ x  ∂ x  ∂ y ∂ y ∂z ⎦

 în care:
 H = H(x,y,z,t) este sarcina piezometricå;
h = h(x,y,t) este grosimea acviferului.
• Acvifere cu mi¿care nesta¡ionarå neconservativå . Dacå acviferul este
alimentat prin infiltrare cu debitul uniform distribuit w, ecua¡ia de continuitate (1.44)
devine:
vn ds dt + w ds dt cos . = ne ds dn.

Folosind metodologia de mai sus, se ob¡ine ecua¡ia suprafe¡ei de depresiune în

mi¿carea plan-verticalå:

∂h  K ⎡ ∂ H  ∂h ∂ H ⎤ w

= ⎢ + ⎥+   (1.47)
∂t  ne ⎣ ∂ x  ∂ x  ∂z ⎦ ne

¿i în cea tridimensionalå:

∂h  K  ⎡ ∂ H  ∂h ∂ H  ∂h ∂ H ⎤ w

= ⎢ + − ⎥+   (1.48)
∂t  ne ⎣ ∂ x  ∂ x  ∂ y ∂ y ∂z ⎦ ne

∂h  K ⎡ ∂ H  ∂h ∂ H  ∂h ∂ H ⎤

= ⎢ + − ⎥, (1.49)
∂t  ne ⎣ ∂ x  ∂ x  ∂ y ∂ y ∂z ⎦

 în cazul mi¿cårii nesta¡ionare-conservative, ¿i:

∂h  K  ⎡ ∂ H  ∂h ∂ H  ∂h ∂ H ⎤ w

= ⎢ + − ⎥+ , (1.50)
∂t  ne ⎣ ∂ x  ∂ x  ∂ y ∂ y ∂z ⎦ ne

 în cazul mi¿cårii nesta¡ionare-neconservative.

Deoarece în deducerea ecua¡iilor (1.49) ¿i (1.50) nu s-au pus nici un fel de
condi¡ii în legaturå cu structura acviferului, acestea au aplicabilitate generalå.
 În cazul acviferelor freatice cu dezvoltare spa¡ialå importantå ¿i pat
impermeabil practic orizontal, mi¿carea poate fi consideratå plan-orizontalå. În
consecin¡å, sarcina hidraulicå este constantå pe verticalå:

 H(x,z,t) ≅  h(x,t)  (1.51)

28
 

  Condi¡ia (1.51) este, în general, valabilå numai pe suprafa¡a de depresiune, dar,

 în condi¡iile valabilitå¡ii ipotezelor Dupuit, se poate extinde pe toatå grosimea
acviferului, deci:

∂  H  ∂  2 H 
= ∫0h dz ,  
∂ z ∂ z 2

 în care, înlocuind, rezultå:

∂ 2 H  ⎛ ∂ 2 H  ∂ 2 H 

= −⎜  2 +  2 ⎟  
∂z 2 ⎝  ∂ x  ∂ y  ⎠

¿i în conformitate cu ecua¡ia lui Laplace (1.37), se ob¡ine:

∂ H  ⎛ ∂ 2 H  ∂ 2 H  h ⎛ ∂ 2 H  ∂ 2 H 

= −⎜  2 +  2 ⎟ ∫ dz  = − h⎜  2 +  2 ⎟ . (1.52)
∂z ⎝  ∂ x  ∂ y  ⎠ 0 ⎝  ∂ x  ∂ y  ⎠

¥nlocuind (1.52) în ecua¡ia suprafe¡ei de depresiune scriså pentru cazul mai

general al mi¿cårii nesta¡ionare-neconservative (1.50), se ob¡ine:

∂h  K ⎡ ∂ H  ∂h ∂ H  ∂h ∂ 2 H  ∂ 2 H ⎤ w

= ⎢ + + h  2 + h  2 ⎥ + ,
∂t  ne ⎣ ∂ x  ∂ x  ∂ y ∂ y ∂ x  ∂ y ⎦ ne

din care, dacå se are în vedere cå:

∂ ⎛  ∂  H ⎞ ∂ H  ∂h ∂ 2 H 

⎜ h ⎟ = +h ,
∂ x ⎝  ∂ x  ⎠ ∂ x  ∂ x  ∂ x  2

rezultå cunoscuta ecua¡ie a lui Boussinesq:

∂ H   K ⎡  ∂ ⎛  ∂  H ⎞ ∂ ⎛  ∂ H  ⎞⎤ w

= ⎢ ⎜ h ⎟ + ⎜ h ⎟⎥ + . (1.53)
∂t  ne ⎢⎣ ∂x ⎝  ∂ x  ⎠ ∂y ⎝  ∂ y  ⎠⎥⎦ ne

În cazul terenurilor neomogene ¿i anizotrope ecua¡ia (1.53) se scrie sub forma:

∂ H  ∂  ⎛   ∂ H ⎞ ∂ ⎛  ∂ H 

ne = ⎜ T x ⎟ + ⎜ T y ⎟ + w . (1.54)
∂t ∂x ⎝  ∂ x  ⎠ ∂y ⎝  ∂ y  ⎠

Ecua¡ia (1.53) este dificil de integrat, cele mai multe solu¡ii practice fiind
stabilite pornind de la ecua¡ia lui Boussinesq linearizatå. Dacå se noteazå cu h = hm 
grosimea medie a acviferului, atunci ecua¡ia (1.53) se scrie sub forma:

29
 

 
∂ H  ~⎛ ∂ 2 H  ∂ 2 H  w
= a⎜ + ⎟+ , (1.55)
∂t  ⎝  ∂ x  2 ∂ y 2  ⎠ ne

iar în cazul mi¿cårii nesta¡ionare-conservative:

∂ H  ~⎛ ∂ 2 H  ∂ 2 H  ⎞⎫

= a⎜ + ⎟⎪
∂t  ⎝  ∂ x  2 ∂ y 2  ⎠⎪
⎪
sau ⎬   (1.56)
⎪
∂ H  ~  2 ⎪
= a∇ ⎪
∂t  ⎭

care este identicå cu ecua¡ia difuziunii a lui Fourier  - (v. 1.31), în care:

 Kh T 
a~ = m =   (1.57)
ne ne

este coeficientul varia¡iei de nivel.

1.4. SPECTRUL HIDRODINAMIC ÎN TERENURI PERMEABILE

OMOGENE ªI IZOTROPE

În cazul terenurilor permeabile omogene ¿i izotrope, legea lui Darcy se scrie

vectorial în forma - (v.1.5):
→
v = − KgradH , 

care, în situa¡ia când complexul apå-rocå poate fi considerat incompresibil, iar

mi¿cårile sunt poten¡iale - plane, devine:
→
v = − KgradΦ,
  (1.58)

unde:
⎛   p
Φ =  KH = K⎜⎜ z + ⎟⎟ = Kh + C   (1.59)
⎝  γ w ⎠

este poten¡ialul vitezelor [L 2 T -1 ]; C este o constantå pentru un acvifer dat, depinzând de
pozi¡ia planului orizontal de referin¡å fa¡å de care s-a måsurat înål¡imea (cota)

30
 

piezometricå. Rezultå cå aceste componente ale vitezelor dupå direc¡iile axelor de

coordonate pot fi exprimate prin - (v.rel.1.6):

∂ H  ∂Φ ⎫
v x  = − K  =− ⎪
∂ x ∂x  ⎪
∂ H  ∂Φ ⎪⎪
v y = − K  = − ⎬   (1.60)
∂ y ∂y ⎪
⎪
∂ H  ∂Φ ⎪
vz = − K  = − ⎪
∂z ∂z ⎭

În figura (1.12) se considerå o familie de linii echipoten¡iale ale cåror ecua¡ii

sunt . = C1,C 2,C3,...  (este considerat cazul mi¿cårii poten¡iale plan-verticale, dar
problema este similarå ¿i în planul  x-y). Tangenta la oricare linie Φ   = C  are panta
(dz/dx).., care se poate explicita scriind diferen¡iala totalå a func¡iei Φ   = C  ¿i tinând
seama de ec. (1.43):

⎫
⎪
⎪
∂Φ ∂Φ
d Φ = dx + dz = 0 ⎪⎪
∂ x  ∂z
⎪
sau ⎬  (1.61)
⎪
∂Φ ⎪
⎛ dz  ⎞
⎜ ⎟   = − ∂Φ ∂ x  = −  x  ⎪
v
⎪
⎝ dx  ⎠Φ vz ⎪
∂z ⎭

Fig.1.12. Linii de curent ¿i linii echipoten¡iale.

31
 

  Debitul tubului de curent delimitat de douå linii de curent adiacente (dq)

traverseazå sec¡iunea 1-2 (cu lå¡imea dx ) cu viteza vz ¿i sec¡iunea 2-3 (cu lå¡imea dz) cu
viteza v x , dx  ¿idz sunt proiec¡iile coardei arcului elementar de lungimeds (1-3), deci:

dq = vz dx = v x  dz; 

vz dx - v x  dx = 0.  (1.62)

Pe de altå parte, ecua¡ia de continuitate în mi¿carea plan-verticalå pentru un fir

de curent - rela¡ia (1.18), se scrie sub forma:

∂v x ∂vz
+ = 0. (1.63)
∂ x  ∂z
Valorile lui v x  ¿ivz care satisfac ecua¡ia (1.63) sunt:

 ∂Ψ  ∂Ψ  
vz  =  , v x  = − , (1.64)
∂ x  ∂ z

care, înlocuite în (1.62), conduc la:

∂Ψ ∂Ψ
dx + dz = d Ψ = 0 , (1.65)
∂ x  ∂z
deci:

Ψ( x, z ) = const .   (1.66)

reprezentând func¡ia de curent (familia de curbe ψ  = const . reprezintå liniile de

curent). Tangenta în orice punct la liniile ψ   = C are panta (dz/dx)ψ   , care se
poate
explicita ¡inând seama de ecua¡iile (1.65) ¿i (1.66):

⎛ ∂z v
⎜ ⎟ = z  (1.67)
⎝ ∂ x  ⎠Ψ v x 

Comparând rela¡iile (1.61) ¿i (1.67) se deduce cå liniile echipoten¡iale sunt

ortogonale cu liniile de curent.
Comparând rela¡iile (1.60) ¿i (1.64), rezultå :

∂Φ ∂Ψ ∂Φ  ∂Ψ  
=  ¿i =−   (1.68)
∂ x ∂z z
∂  ∂ x 

32
 

  cunoscute sub denumirea de ecua¡iile Cauchy-Riemann, care aratå cå

poten¡ialul complex al mi¿cårii (în mi¿cårile plane) poate fi exprimat printr-o func¡ie
analiticå ( f ) de variabilå complexå.

 f ( Z ) = Φ  + iΨ  , (1.69)

unde variabila complexå Z  se exprimå prin:

 Z= x + iz , în mi¿cårile plan-verticale,

 Z= x +iy , în mi¿cårile plan-orizontale, (1.70)

iar i are semnifica¡ia unitå¡ii imaginare (i = −1 ).

Prin anularea rotorului vitezei - condi¡ia de mi¿care poten¡ialå plan-verticalå:
→ →⎛ ∂v ∂v y →⎛ ∂v x   ∂vz ⎞ →⎛ ∂v y ∂v x 
*
rot v = i ⎜ z − ⎟ +  j ⎜ − ⎟ + k ⎜ − ⎟ 
⎝  ∂ y ∂ y  ⎠ ⎝  ∂z ∂ x  ⎠ ⎝  ∂ x  ∂ y  ⎠

rezultå:

∂v x ∂vz
− = 0,
∂z ∂ x 
¿i înlocuind v x  ¿ivz conform (1.64) se ob¡ine: 

∂ 2Ψ ∂ 2Ψ
+ = 0. (1.71)
∂ x 2 ∂z 2
Pe de altå parte, înlocuind v x   ¿i vz  conform (1.60) în ecua¡ia de continuitate
(1.63), rezultå cå ¿i poten¡ialul vitezelor satisface ecua¡ia Laplace:

∂ 2Φ ∂ 2Φ
+ = 0, (1.72)
∂ x 2 ∂z 2
deci func¡iile Φ  ¿i Ψ sunt armonic conjugate.
Separând la func¡ia analiticå de variabilå complexå f( Z ) partea realå Φ de cea
imaginarå Ψ , cele douå   func¡ii Φ   ¿i Ψ   armonic conjugate reprezintå o mi¿care
poten¡ialå.
Spectrul hidrodinamic este deci reprezentarea în planul (x-z) sau (x-y) a celor
douå familii de curbe Φ = const . ¿i Ψ  = const .

Dacå:

Φ  +i 1 − Φ i  =  ∆Φ = const .  ¿i  Ψi +1 −  Ψ  i = const . , 

33
 

 
se ob¡ine o re¡ea de dreptunghiuri curbilinii, având raportul celor douå laturi .s /.n = .. /.. 
= const .

Fig.1.13. Exemple de spectre hidrodinamice cu re¡ele dreptunghiulare curbilinii.

Dacå ∆Φ = ∆Ψ  se ob¡ine o re¡ea de påtrate curbilinii.

Din cele de mai sus, rezultå cå, în medii permeabile omogene ¿i izotrope,
proprietå¡ile spectrului hidrodinamic sunt urmåtoarele:
- liniile echipoten¡iale ¿i de curent se intersecteazå sub unghiuri drepte;
- atât liniile echipoten¡iale, cât ¿i cele de curent nu se pot intersecta între ele;
- spectrul hidrodinamic nu depinde de valoarea absolutå a conductivitå¡ii
hidraulice dar este influen¡at de modificårile acesteia în diferite zone ale acviferului.
Cu ajutorul spectrului hidrodinamic se pot calcula:
- Gradientul hidraulic ¿i viteza de filtrare medie rezultate din legea lui Darcy
scriså în diferen¡e finite (fig.1.13):

 ∆ H 
 I  = , (1.73)
∆S
¿i

∆Φ ∆ H 
vm  = = K  . (1.74)
∆S ∆S
-  Debitul curentului acvifer   ca sumå a debitelor filtrate prin cele m tuburi de
curent în care a fost separat conven¡ional. Pentru curen¡i plan-verticali, de exemplu:
 
q = ∑1mqi [ L 2T −1] ,  (1.75)

 în care:
    ⎛ ∆n
qi = ( ∆n) i vi = K⎜    ⎟ ∆ H . (1.76)
⎝ ∆s ⎠i

34
 

 
1.5. SCHEMATIZAREA CONDIºIILOR HIDROGEOLOGICE

Condi¡iile în care are loc curgerea apelor subterane, în cadrul acviferelor

naturale, sunt de regulå complicate ¿i diferen¡iate de la un caz la altul. Pentru realizarea
calculelor inginere¿ti, este obligatorie schematizarea condi¡iilor hidrogeologice astfel
 încât så poatå fi aplicate modelele de analizå cantitativå de care dispunem. Gradul de
cunoa¿tere, la un moment dat, al condi¡iilor naturale, în legaturå cu fenomenul care ne
intereseazå, se exprimå printr-o schemå care, în func¡ie de scopul analizei, trebuie så
asigure o aproxima¡ie admisibilå. Schematizarea se referå atât la condi¡iile geologice ¿i
structurale ale depozitelor permeabile, cât ¿i la cauzele care determinå mi¿carea apei. În
definirea condi¡iilor hidrogeologice ¿i alegerea modelelor de calcul aplicabile, se
porne¿te de la premiza cå acviferele naturale reprezintå sisteme fizice unitare   în
interiorul cårora reparti¡ia presiunilor, vitezelor ¿i debitelor este determinatå de structura
(pozi¡ia spa¡ialå ¿i geometricå a acviferului), proprietå¡ile litologice ¿i de granulozitate -
respectiv gradul de fisura¡ie al masivului - , ¿i de condi¡iile (hidraulice) de margine ale
acestuia.

1.5.1. Schematizarea structurii acviferelor

Reprezentarea corectå a structurii ¿i condi¡iilor geologice ale acviferelor

presupune executarea de studii geologice-structurale ¿i hidrogeologice regionale din
care så rezulte: localizarea ¿i dezvoltarea acviferelor în cadrul marilor unitå¡i geologice-
structurale ale zonei, rela¡iile reciproce posibile ¿i legåtura acestora cu apele de
suprafa¡å. Pe aceastå bazå urmeazå så se precizeze, pentru un anumit acvifer: contextul
geologic-structural în care existå, interdependen¡a (poten¡ialå) cu acviferele vecine,
morfologia ¿i structura patului impermeabil (sau semiimpermeabil), morfologia ¿i
structura acoperi¿ului (pentru acviferele captive), grosimea ¿i dezvoltarea spa¡ialå,
prezen¡a ¿i efectul probabil al accidentelor tectonice. Exactitatea ¿i eficien¡a tuturor
evaluårilor ulterioare sunt influen¡ate determinant de corectitudinea rezultatelor acestei
etape de studiu.

1.5.2. Schematizarea terenurilor permeabile

Terenurile permeabile pot fi considerate omogene atunci când, spa¡ial,

compozi¡ia litologicå a acestora råmâne practic constantå. Dacå permeabilitatea råmâne
de asemenea aceea¿i, indiferent de direc¡ia de curgere, atunci pot fi considerate ¿i
izotrope . Caracterizarea forma¡iunilor permeabile ca omogene (sau neomogene) ¿i
izotrope (sau anizotrope) este influen¡atå determinant de scara la care este privit
fenomenul. La scara unor volume de ordinul centimetrilor sau decimetrilor cubi,
majoritatea forma¡iunilor sunt neomogene ¿i anizotrope. ¥ncepând de la o anumitå scarå,
constan¡a relativå a caracteristicilor medii permite schematizarea mediilor permeabile ca
omogene ¿i izotrope, în întreg domeniul sau pe por¡iuni, calculele inginere¿ti conducând
la rezultate satisfåcåtoare.

35
 

  În numeroase situa¡ii, anizotropia este determinatå de particularitå¡ile

structurale care, de regulå, au caracter direc¡ional. Mediile anizotrope cu permeabilitatea
constantå dupå douå direc¡ii ortogonale - de exemplu, k  x  /k z  = constant , - se numesc
ortotrope .
Forma¡iunile stratificate, la scarå micå, sunt neomogene (eventual zonate).

Fig.1.14. Exemple de acvifere cantonate în terenuri permeabile schematizate ca omogene ¿i

izotrope (K x =K z =K ). 1-aluviuni; 2 -nisipuri; 3 -calcare.

Dacå un complex litologic stratificat ¿i permeabil este privit în ansamblu,

existå posibilitatea så fie considerat omogen ¿i izotrop (fig.1.14,c), omogen ¿i ortotrop
(fig.1.15,b) sau neomogen ¿i izotrop (fig.1.18).

Fig.1.15. Exemple de acvifere cantonate în terenuri permeabile schematizate ca omogene ¿i

ortotrope: 1-loessuri; 2 -gresii stratificate.

Rezultå cå, în func¡ie de condi¡iile geologice, sedimentologice ¿i structurale,

terenurile permeabile care cantoneazå acvifere naturale pot fi încadrate, prin
schematizare, în una din urmåtoarele categorii: omogene - izotrope (fig. 1.14), omogene
- ortotrope (fig. 1.15), neomogene-zonate, fiecare zonå fiind izotropå (fig.1.16), 

36
 

neomogene-zonate, cu zone izotrope ¿i ortotrope (fig. 1.17) ¿i neomogene-izotrope (fig.

1.18).

Fig.1.16. Exemple de acvifere cantonate în terenuri permeabile schematizate ca neomogene

zonate, fiecare zona fiind izotropå: 1-nisipuri argiloase-pråfoase; 2 -aluviuni grosiere; 3 -¿isturi
cristaline; 4 -calcare; 5 -nisipuri; 6 -nisipuri argiloase.

Fig.1.17. Exemple de acvifere cantonate în terenuri permeabile schematizate ca neomogene

zonate, cu zone izotrope ¿i ortotrope: 1-nisipuri; 2 -conglomerate stratificate; 3 -loessuri.

37
 

Fig.1.18. Exemple de acvifere cantonate în terenuri permeabile neomogene schematizate ca

izotrope: 1-gresii; conglomerate ¿i microconglomerate; 2 -¿isturi cristaline fisurate

Fig.1.19. Schematizarea aceluia¿i acvifer, în moduri diferite, în func¡ie de scop. a -canal de

drenare; b -dren orizontal tubular; c -linie de foraje. 1-depozite acoperitoare nisipoase-argiloase-
pråfoase – slab permeabile; 2 -nisipuri; 3 -aluviuni grosiere; 4 -strat permeabil achivalent.

În unele situa¡ii, în func¡ie de scop, schematizarea depozitelor permeabile care

cantoneazå în acvifer se face în moduri diferite. Astfel, în figura 1.19 este prezentat
cazul unui acvifer freatic cantonat în depozite permeabile neomogene zonate, fiecare
zonå fiind izotropå. În proiectarea canalului de drenare ¿i drenurilor orizontale, trebuie
consideratå influen¡a anizotropiei verticale în formarea debitelor, deci se iau în
considerare toate cele trei pachete litologice. Pentru dimensionarea liniei de foraje,
 întrucât liniile de curent sunt practic paralele cu liniile litologice, la denivelåri mici
stratele  2  ¿i 3  pot fi înlocuite cu un strat 4  cu conductivitate hidraulicå orizontalå
echivalentå (determinatå prin pompåri experimentale).

38
 

1.5.3. Schematizarea condi¡iilor de margine

Acviferele naturale pot fi sub presiune sau cu nivel liber (fig. 1.20).

Fig.1.20. Schematizarea condi¡iilor de margine la acviferele în regim natural.  

Presiunea în orice punct se deduce dupå legea hidrostaticii.

¥nål¡imea (sarcina) piezometricå în orice punct:  H = p/.w  +z = h p+z

a. Acvifere cu nivel liber :

1- profil de depresiune ( PC=0, H C = Z C , Q = .H/.n = 0);
2 - zona de izvorâre (H  B = Z  B);
3 - apå capilarå mobilå (H  D = Z  D - hC);
4 - nivelul apei din râu (H  A = h A  P + Z  A = const.);
5 - limita lateralå impermeabilå (Qn = 0, .H/.n =0);
6 - pat semipermeabil ( H  E = h E P  + Z  E); debitul de alimentare prin
drenan¡å, pe unitatea de suprafa¡å este W  D = k'. H / M' = k  D.H (k  D=k'/M' - coeficient de
drenan¡å) .
b. Acvifere sub presiune :
7 - profil piezometric ( H G = hG P);
8 - pat impermeabil (Qn = 0, .H/.n = 0);
9 - acoperi¿ semipermeabil ( H  F = H G); debitul pierdut prin drenan¡å pe
unitatea de suprafa¡å, este W  D = k'.H/M' = k  D.H ;
9' - acoperi¿ impermeabil ( H  F = H G; Qn = 0; .H/.n = 0);
10 - direc¡ia drenan¡ei.

 Acviferele sub presiune sunt limitate de douå tipuri de suprafe¡e:

a) Suprafe¡e impermeabile: culcu¿ul ¿i acoperi¿ul stratului permeabil ¿i
eventualele limite laterale (schimbåri de facies, accidente tectonice, etc).
Impermeabilitatea acestor suprafe¡e impune condi¡ia de egalare cu zero a debitelor care
le traverseazå, deci componenta vitezei de filtrare normalå pe aceasta este nulå:

39
 

∂ H 
Qn = vn. = 0 sau vn  = − K  = 0,
∂n
deci:
∂ H 
 = 0, (1.77)
∂n
ceea ce înseamnå cå liniile echipoten¡iale ( H = const .) intersecteazå suprafe¡ele
impermeabile sub un unghi drept, adicå suprafe¡ele impermeabile se identificå cu liniile
de curent.
b) Suprafe¡ele filtrante (suprafe¡ele de aflorare ale stratului permeabil, prin care
se realizeazå alimentarea acestuia) sunt suprafe¡e orizontale ale acviferului, în echilibru
cu presiunea atmosfericå, cu sarcina piezometricå constantå - vezi rel. 1.4):

 H = z + h p = const. (1.78)

¥n cazul acviferelor cu dezvoltare mare în plan orizontal (fig. 1.22), suprafe¡ele

filtrante (suprafe¡ele echipoten¡iale limitå) se considerå cå se gåsesc la o distan¡å infinit
de mare.
Acviferele cu nivel liber se caracterizeazå prin prezen¡a unei suprafe¡e libere,
 în echilibru cu presiunea atmosfericå, care le limiteazå în partea superioarå. ¥n regim
sta¡ionar (permanent), pozi¡ia suprafe¡ei libere se considerå constantå. Imobilitatea
acesteia implicå egalarea cu zero a debitului care o traverseazå, deci condi¡ia (1.60) este
 îndeplinitå ¿i pe suprafa¡a liberå. Rezultå cå profilul de depresiune este o linie de curent.
Pe de altå parte, deoarece pe suprafa¡a liberå moleculele de apå în mi¿care sunt în
echilibru cu presiunea atmosfericå (nulå în sistemul relativ  Patm  = 0) - ¿i neglijând
efectul capilaritå¡ii -, din (1.60) rezultå o a doua condi¡ie (vezi punctul C în fig. 1.20):

 H = Z   (1.79)

¥n fapt, în majoritatea situa¡iilor, delimitarea în partea superioarå a acviferelor

cu nivel liber este fåcutå de suprafa¡a zonei cu apå capilarå mobilå. Coloana de apå de
 înål¡ime hc  este sus¡inutå de tensiunea superficialå care se dezvoltå pe circumferin¡a
meniscului care se formeazå la contactul între apå ¿i peretele tubului capilar de razå r
(hC  = 2T/r   ; T . 0,075 g/cm).  Deci, deasupra curbei de depresiune se dezvoltå pe
 înål¡imea hc zona apei capilare mobile, la partea superioarå a acesteia presiunea capilarå
fiind pC = -hC.w. Rezultå cå la suprafa¡a zonei capilare, condi¡iile (1.60) ¿i (1.62) devin -
vezi punctul D în figura 1.20:

∂ H 
  = 0  ¿i H = z - hC.  (1.80)
∂n
Suprafa¡a zonei de apå capilarå mobilå are douå pozi¡ii extreme: una de
maxim, dacå se stabilizeazå dupå coborârea nivelului apelor subterane, ¿i una de minim,
dupå ridicarea nivelului acestora.

40
 

  Din cele prezentate au rezultat condi¡iile de margine pentru limitele

impermeabile (k = 0) ¿i pentru cele cu poten¡ial dat (k = .). Limitele cu poten¡ial dat
sunt malurile (sub oglinda apei) ¿i fundul lacurilor sau râurilor. Cum nivelele acestora
sunt variabile, este de a¿teptat ca ¿i regimul acviferelor în legåturå hidraulicå cu acestea
så fie nesta¡ionar (nepermanent). Regimul nesta¡ionar al majoritå¡ii acviferelor cu nivel
liber este accentuat ¿i de caracterul neuniform în timp al alimentårii (din precipita¡ii,
sisteme de iriga¡ii, etc) ¿i evaporåri. Totu¿i, pentru marea majoritate a problemelor
 întâlnite în practicå, dupå o studiere atentå, modificarea condi¡iilor de margine poate fi
schematizatå convenabil, regimul nesta¡ionar fiind întocmit cu o succesiune de ståri
sta¡ionare (fig. 1.21).

Fig. 1.21. Schematizarea condi¡iilor de margine în cazul unei zone irigate din vecinåtatea unui
râu. a- Sec¡iunea hidrologicå caracteristicå; b- Schematizarea varia¡iilor nivelului în râu; c-
schematizarea modelului de infiltrare eficace; d- schematizarea evapora¡iei poten¡iale.

Descrierea matematicå a mi¿cårii apelor subterane cåtre lucrårile de captare ¿i

drenaj presupune obligativitatea precizårii condi¡iilor de margine (laterale ¿i pe
verticalå) ale zonei de alimentare a acestora. Folosind principiile stabilite anterior, este
necesarå precizarea condi¡iilor de margine, în func¡ie de caracteristicile ini¡iale ale
acviferului ¿i de modificårile impuse acestora de func¡ionarea lucrårilor de drenaj.

41
 

Fig.1.22. Schematizarea condi¡iilor de margine laterale la acviferele cu regim influen¡at. F.A. -

frontierå de alimentare (H  = const.); F1- frontierå impermeabilå (Q  = 0; ∂ H/  ∂ n   = 0); acvifere
infinite(a); acvifere limitate de frontiere de alimentare (b) sau impermeabile (c); acvifere tip bandå
limitate de frontiere de alimentare (d ¿i g), frontiere impermeabile (f) sau o frontierå
impermeabilå ¿i una de alimentare (e); bazin acvifer (h)

42
 

Astfel, pe baza schematizårii condi¡iilor de margine laterale (fig. 1.22), care au rol
determinant în formarea debitului lucrårilor de captare ¿i drenaj, rezultå tipurile de
acvifere prezentate în figura 1.23.

Fig.1.23. Tipuri de acvifere în func¡ie de condi¡iile de margine.

Caracterul conservativ sau neconservativ al mi¿cårii apelor subterane spre

lucrårile de captare ¿i drenaj rezultå din condi¡iile de margine pe verticalå, prezentate
schematic în figura 1.24.
Tratarea matematicå a fiecåruia din cele cinci tipuri de acvifere rezultate din
considerarea condi¡iilor de margine laterale, precizând, pentru fiecare din ele, condi¡iile
de margine pe verticalå - adesea influen¡ate de valoarea denivelårilor impuse în lucrårile
de drenare - se face diferen¡iat, rezultând solu¡ii cu aplicabilitate specificå.

43
 

Fig.1.24. Schematizarea condi¡iilor de margine verticale la acviferele cu regim influen¡at;

acvifere cu nivel liber (a) ¿i sub presiune (d) conservative; acvifere cu nivel liber (b ¿i c) ¿i sub
presiune (e, f, g, h, i) neconservative; P.D. - profil de depresiune; P.P. - profil piezometric;
3 2 3 2
W i [m /m .zi] - modul de infiltrare eficace; W' d  ¿i W" d  [m /m .zi] - module de alimentare (sau
descårcare) prin drenan¡å (prin acoperi¿, respectiv, prin culcu¿).

44
 

  1.5.4. Condi¡ii de margine particulare

Un caz particular de suprafa¡å liberå (de depresiune) îl constituie zona de

izvorâre (fig. 1.25,a).

Fig. 1.25. Cazuri particulare ale suprafe¡ei de depresiune: a - zona de exfiltrare (izvorâre); b -

infiltra¡ii din canale; c - acvifer cu nivel liber neconservativ în interfluvii.

Liniile de curent 3, 4, 5 ¿i 6 trebuie så traverseze linia CD  (care este

echipoten¡ialå) sub unghiuri drepte. Dacå am admite cå profilul de depresiune (care este
o linie de curent) ar ajunge în punctul C, ar însemna cå în acest punct s-ar întâlni douå
linii de curent, ceea ce echivaleazå cu atingerea unei viteze de filtrare infinit de mare.
Acest lucru nefiind fizic posibil, se deduce cå profilul de depresiune trebuie så
intersecteze suprafa¡a terenului într-un punct plasat deasupra lui C, de exemplu  B,
suprafa¡a  BC numindu-se zonå de izvorâre, de prelingere sau exfiltrare. Segmentul de
taluz  BC  nu este linie de curent ¿i nici linie echipoten¡ialå, dar moleculele de apå se
mi¿cå pe aceastå suprafa¡å în echilibru cu presiunea atmosfericå ( pa = 0, deci H = z).
Viteza de filtrare în lungul profilului de depresiune este v = kI = k  sin  ., atingând
valoarea maximå în punctul  B (în care .  are valoarea identicå cu unghiul de taluz).
Rezultå cå în zona de izvorâre vitezele sunt maxime, impunându-se måsuri pentru
combaterea fenomenelor de antrenare hidrodinamicå a terenurilor permeabile granulare.
Deoarece precizarea zonei de izvorâre se face cu aproxima¡ie, în rezolvarea
problemelor practice de acest tip se întâmpinå dificultå¡i suplimentare.
¥n situa¡ia când un acvifer cu nivel liber este alimentat prin infiltrare (din
precipita¡ii, re¡eaua de iriga¡ii, râuri ¿i lacuri, fig. 1.25,b ¿i c), profilul de depresiune nu
este o linie de curent, chiar în condi¡iile unui regim sta¡ionar (modulul de infiltrare are o
valoare constantå, pentru un anumit interval de timp). Se vor studia condi¡iile existente
pe suprafa¡a de depresiune într-o asemenea situa¡ie (fig.1.26).

45
 

Considerând cå dinamica acviferului este determinatå de regimul alimentårii

prin infiltrare, se pune condi¡ia de continuitate pe elementul diferen¡ial  ABD  de
adâncime unitarå ( AB este profilul de depresiune, AD este o linie de curent ¿i BD o linie
echipoten¡ialå):

∂ H 
q = K  dn + Wdx .  (1.81)
∂s
Deoarece:
  sin β
dn = AB sin β = dx    
cos α
¿i:
  cos β
ds = AB cos β = dx   ,
cos α
rela¡ia (1.81) devine:

∂ H  W 
=   ctg β   (1.82)
∂ x   K 

Fig.1.26. Stabilirea condi¡iilor de margine pe suprafa¡a de depresiune.

46
 

⎛ W    ⎞
  Când alimentarea prin infiltrare este nulå ⎜   = 0 ⎟ , pentru a exista mi¿care
⎝  K   ⎠
⎛ ∂  H   ⎞
⎜   ≠ 0 ⎟ , trebuie ca ctg. = .., deci . = 0, ceea ce înseamnå cå profilul de depresiune
⎝  ∂  x   ⎠
devine o linie de curent.
Observând cå:
  ctgβ
dm = AE = AB ctgβ = dx    ,
cos α
derivata sarcinii piezometrice în raport cu normala la suprafa¡a de depresiune are forma:

∂ H  ∂ H 
=  tgβ cos α  ,
∂m ∂ x 
de unde, ¡inând seama de (1.82), rezultå:

∂ H  W 
=   cos α . (1.83)
∂m  K 
Procedând la fel, se ob¡ine derivata sarcinii piezometrice în raport cu tangenta
la suprafa¡a liberå:

∂ H  W 
=   sin α   (1.84)
∂l   K 

¥n cazul unei suprafe¡e libere orizontale (punctul  D în fig.1.25,c) α   = 0, deci
derivatele sarcinii piezometrice în raport cu normala ¿i tangenta la profilul de
depresiune (rel.1.65 ¿i 1.67), sunt:

∂ H  W  ∂ H 
= ≠ 0 si = 0  (1.85)
∂m  K  ∂l 
ceea ce înseamnå cå în punctul  D (punctul de cumpånå hidrogeologicå) profilul de
depresiune este o linie echipoten¡ialå, deci verticala DE este o linie de curent.
Dacå suprafa¡a liberå este verticalå (por¡iunea  B-C, în fig.1.25,b), punând
condi¡ia α  = 90°  în rela¡iile (1.66) ¿i (1.67), se ob¡ine:

∂ H 
 = 0 , (1.86)
∂m
ceea ce înseamnå cå profilul de depresiune este o linie de curent, deci H = Z , ¿i:
∂ H  W 
= = 1, (1.87)
∂l   K 

deoarece  H = Z = l = BC . 

47
 

2. DINAMICA APELOR SUBTERANE ÎN REGIM NATURAL

2.1. ACVIFERE CU REGIM STAºIONAR-CONSERVATIV

Ecua¡ia difuzivitå¡ii hidraulice în cazul acviferelor cu curgere sta¡ionar-conservativå,

cantonate în depozite anizotrope, are forma - (v. rel. 1.36):

div (Kh grad H) = 0, (2.1)

 în care h < M   pentru acviferele cu suprafa¡å liberå ¿i h = M   pentru acviferele sub
presiune.
Când terenurile permeabile sunt izotrope rela¡ia (2.1) se reduce la ecua¡ia lui
Laplace - (v. rel. 1.26):

div (grad H) = 0.   (2.2)

¥n cazul acviferelor cu nivel liber, cantonate în depozite izotrope, dacå patul

impermeabil este orizontal, adicå Z 0 = constant, (v. fig. 2.1,a), atunci h = H , ¿i deoarece
h grad h = grad h 2 /2, din (2.1) rezultå ecua¡ia lui Forcheimmer - (v.rel.(1.42):

div (grad h 2) = 0  (2.3)

Fig. 2.1. Semnifica¡ia înål¡imii (sarcinii) piezometrice pentru acvifere cu nivel liber ( a ) ¿i sub
presiune (b )

48
 

 
2.1.1. Curen¡i acviferi plan-verticali în depozite izotrope cu mi¿care uniformå

Deoarece pentru asemenea tipuri de curen¡i geometria acviferelor råmâne

neschimbatå în lungul axei Oy, pentru tronsonul în care acestea î¿i påstreazå caracterul
plan-vertical, este mai comod så se calculeze debitul unitar q (debitul care traverseazå o
sec¡iune cu înål¡imea egalå cu grosimea acviferului ¿i lå¡imea unitarå, normalå pe
direc¡ia de curgere). Resursa dinamicå a acviferului pentru un format oarecare se ob¡ine
prin multiplicarea debitului unitar q cu lå¡imea L a frontului (Q=qL).
¥n cazul mi¿cårilor uniforme liniile de curent sunt rectilinii ¿i paralele ¿i, în
consecin¡å, viteza ¿i sec¡iunea de curgere råmân constante. La acviferele sub presiune
acoperi¿ul impermeabil este paralel cu culcu¿ul impermeabil, iar la acviferele cu nivel
liber, profilul de depresiune este paralel cu patul impermeabil.

Fig. 2.2 Acvifer plan-vertical cu nivel liber ¿i mi¿care uniformå.

Deoarece panta patului impermeabil i = tg  β , este identicå cu panta profilului de

depresiune  I = sin α   ≅  tg α   (pentru unghiuri mici), problema se reduce la determinarea
debitului unitar care, în concordan¡å cu legea lui Darcy, are forma:

q = Kh0 i , (2.4)

 în care:
 K  - este conductivitatea hidraulicå [m/zi];
h0 - grosimea acviferului normalå pe direc¡ia de curgere;
pentru α  < 100 grosimea normalå este practic identicå cu cea verticalå.

49
 

 
Fig. 2.3. Acvifer plan-vertical sub presiune cu mi¿care uniformå.

•Pentru acviferele sub presiune (fig.2.3) ecua¡ia (2.1) se particularizeazå în forma:

d  dH 
( − KM ) = 0, (2.5)
dx  dx 
 în care:

dH 
− KM  = q , (2.6)
dx 
dq
rezultând  = 0 , deci q = const .
dx 
 Pentru acvifere sub presiune cantonate în structuri monoclinale , indiferent de
 înclinarea acestora, rela¡ia (2.6) reprezintå ecua¡ia diferen¡ialå a debitului unitar care
prin integrare, mai întâi între  x=0  ¿i  x=l , iar apoi între 0  ¿i  x , se ob¡ine respectiv,
expresia debitului unitar:

   H − H 2
q = KM  1 =  KMl m   (2.7)
 L

¿i ecua¡ia profilului piezometric: 

q  x 
 H x  = H 1 −  x = H 1 − ( H1 − H 2 ) , (2.8)
 KM   L
care este ecua¡ia unei drepte.

50
 

  Rezultå cå pentru calcularea debitului unitar ¿i trasarea liniei piezometrice, este

necesarå executarea a douå foraje, aliniate dupå direc¡ia principalå de curgere.
Pentru acviferele sub presiune cantonate în structuri monoclinale înclinate, profilul
piezometric la culcu¿ul acviferului diferå de cel corespunzåtor acoperi¿ului - (v.fig.1.2),
pe sec¡iunile hidrogeologice trecându-se, de regulå, profilul piezometric mediu
(corespunzåtor mijlocului acviferului).

2.1.2. Curen¡i acviferi plan - verticali în depozite izotrope cu mi¿care

neuniformå

Ecua¡ia (2.1.) se particularizeazå în forma:

d  dH 
( − Kh) = 0, (2.9)
dx  dx 
 în care:

dH 
− Kh = q, (2.10)
dx 
rezultând dq / dx = 0 , deci q = const .

2.1.2.1. Acvifere cu nivel liber cu patul impermeabil orizontal   (fig. 2.4.).

Integrând ecua¡ia (2.10) între x = 0 ¿i  x = L, (H = h1 ¿i H = h 2) iar apoi între 0 ¿i x (H  =
h1 ¿i H = hx), se ob¡ine expresia debitului unitar:

 K   2  2  h − h h  − h
q=
 2 L
( h1 − h 2 ) = K  1 2 ⋅ 1 2 =  Kh m I m  
2  L
(2.11)

¿i ecua¡ia profilului de depresiune:

 2q  x 
h x  2 = h 21 −  x = h 21 − ( h 21 − h 2 2 ) , (2.12)
 K   L
care este o parabolå (a lui Dupuit).
Ecua¡iile (2.11) ¿i (2.12) indicå faptul cå determinarea debitului unitar ¿i trasarea
profilului de depresiune necesitå executarea a douå foraje în lungul direc¡iei principale
de curgere.

51
 

 
Fig. 2.4 Acvifer cu nivel liber cu patul impermeabil orizontal ¿i mi¿care neuniformå.

 2.1.2.2. Acvifere cu nivel liber cu patul impermeabil înclinat. Deoarece în cazul

acviferelor cu nivel liber se dispune de rela¡ia suplimentarå - (v. rel. 1.11 ¿i fig. 2.1):

 P
 H = z + = z0 + h , (2.13)
γw

rela¡ia (2.1) se particularizeazå în forma:

d  ⎡ ⎛ dz   dh ⎞⎤
⎢ − Kh⎜ 0 + ⎟⎥ = 0 , (2.14)
dx ⎣ ⎝  dx  dx  ⎠⎦

 în care:

⎛ dz dh
− Kh⎜ 0 + ⎟ = q , (2.15)
⎝  dx  dx  ⎠

rezultând dq / dx = 0 , deci q = const. 

¥n ecua¡ia (2.15) panta patului impermeabil dz0 /dx = const . (fig. 2.5) se noteazå cu:

dz 0 ⎧  − i la curenti con sec venti

=⎨   (2.16)
dx  ⎩ + i la curenti ob sec venti

52
 

 
Fig. 2.5. Acvifer cu nivel liber si cu pat impermeabil inclinat si miscare neuniforma.
a.consecvent-ascendent; b.consecvent-descendent; c.consecvent

Principiul de rezolvare (Pavlovski) constå în înlocuirea curentului acvifer real, cu

mi¿care neuniformå, cu un curent acvifer imaginar, cu mi¿care uniformå, de grosime h0 
, echivalent din punct de vedere hidrodinamic:

⎛    dh ⎞
− Kh ⎜ m i + ⎟  =  Kh0 i ,
⎝  hx  ⎠

h ⎛    dh ⎞
− ⎜ m i +  ⎠⎟  = i   (2.17)
h0 ⎝  hx 

53
 

  Dacå se introduce variabila numitå grosime relativå:

h
η=   (2.18)
h0

din (2.17) rezultå:

- pentru curen¡ii consecven¡i (fig. 2.5, a,b)

dh ⎛    1 ⎞
= i ⎜1 − ⎟   (2.19)
dx  ⎝  η  ⎠
- ¿i pentru curen¡ii obsecven¡i (fig. 2.5, c)

dh ⎛    1 ⎞
= − i ⎜1 + ⎟   (2.20)
dx  ⎝  η  ⎠

Pentru curen¡ii consecven¡i ascenden¡i (fig. 2.5, a) , h > h0  (η   > 1)  , din rela¡ia
dh
(2.19) rezultå  > 0  , deci grosimea acviferului cre¿te în sensul de curgere. La curen¡ii
dx 
consecven¡i-descenden¡i (fig. 2.5, b)  , h < h0  (h < 1) , dh / dx < 0   , deci grosimea
acviferului scade în lungul curentului. În cazul curen¡ilor obsecven¡i (fig.2.5,c), h <
dh
h0(η   < 1), din rela¡ia (2.20) rezultå  < 0  , deci grosimea acviferului scade în sensul
dx 
de curgere.
¥nlocuind dh = h0d η   , ob¡inut prin introducerea rela¡iei (2.18) - în (2.19) ¿i (2.20),
rezultå:
- pentru curen¡ii consecven¡i :

i η
dx =   d η   (2.21)
h0 η− 1

- pentru curen¡ii obsecven¡i  

i η
dx = −   d η  (2.22)
h0 η+ 1

¿i integrând în intervalul cuprins între  x = 0 (η = η1 = h1 / h0 )   ¿i

 x = L (η = η 2 = h2 / h0 )  se ob¡in ecua¡iile profilelor de depresiune:
- din ecua¡ia (2.21) :
i
 L = [η 2 + ln( η2 − 1) ] − [η1 + ln( η1 − 1) ] , (2.23)
h0
pentru curen¡ii consecven¡i ascenden¡i (i0 < 0, h > 1) ¿i

54
 

 
i
 L = [ η + ln( 1 − η 2 )] − [η 1 + ln( 1 − η1 ) ]   (2.26)
h0

pentru curen¡ii consecven¡i descenden¡i (i0 = 0, h < 1) 

- ¿i din ecua¡ia (2.24) :

i
 L = [ −η 2 + ln( 1 + η2 ) ] − [ −η 1 + ln( 1 +  η1 ) ] , (2.25)
h0

pentru curen¡ii obsecven¡i (i0 > 0, h < 1).

Folosind datele rezultate din douå foraje aliniate în lungul direc¡iei principale de
curgere (h1, h 2, L ¿i  i),  se determinå mai întâi grosimea   h0  a curentului cu mi¿care
uniformå echivalent din punct de vedere hidrodinamic. În acest scop, ecua¡iile (2.23),
(2.24), (2.25) se scriu sub forma:

iL = h0 [ f ( η2 ) − f ( η1 )] =  f ( h0 ) , (2.26)

care este o ecua¡ie implicitå cu o singurå necunoscutå ( h0). Se calculeazå f(h0) pentru
diferite valori ale lui h0 (alese în concordan¡å cu tipul de curent). În graficul h0=f(h0) se
pune condi¡ia iL = f(h0), rezultând valoarea lui h0 care satisface ecua¡ia (2.26).
Cunoscând valoarea lui h0  , se calculeazå debitul unitar al acviferului cu ecua¡ia
(2.4).
Pentru trasarea profilului de depresiune, se scrie ecua¡ia (2.26) pentru un interval
cuprins între sec¡iunea x = 0 (h =h1) ¿i o sec¡iune oarecare (x, h x ):

h0
 x =
i
[ f ( η x ) −  f ( η1 )] , (2.27)

h x 
 în care η x  = . Dând valori lui h x   (cuprinse între h1  ¿i h 2), rezultå  x  
h0
corespunzåtor, deci coordonatele punctelor al cåror loc geometric este profilul de
depresiune.

2.1.2.3. Acvifere sub presiune. Ecua¡ia diferen¡ialå a debitului unitar este identicå

cu cea folositå la mi¿carea uniformå (v. rel. 2.6):

dH 
q = − KM  x  ,
dx 
dar în cazul mi¿cårii neuniforme grosimea acviferului este variabilå  M = M(x)  -
(fig.2.6,a respectiv b) ¿i anume:

55
 

 x 
 M X  = M 1 + ( M −  M 1 ) , când M 1 < M  2  (2.28)
 L 2
¿i:
 x 
 M X  = M 1 − ( M1 −  M  2 ) , când M 1 > M  2  (2.29)
 L

Fig. 2.6. Acvifere sub presiune cu grosime (liniar) variabilå: a  - crescåtoare ¿i b  -
descrescåtoare.

¥nlocuind pe M  x   în expresia debitului unitar - de exemplu pentru cazul când M 1<M  2,

separând variabilele ¿i integrând pe intervalul 1- 2, rezultå succesiv:

q dx  q dx 
− dH = ⋅  
 M −   = ⋅
M   
 K   M  +  2 1
 x   K  a + cx 
1
 L
 M   2 − M 1
(în care a = M 1 ¿i c = )
 L
 H  2 q 1  L cdx 
−  ∫ dH 
  = ∫ ,
 H 1  K c 0 a + cx 
q 1  a + cL q  L  M 
 H1 − H 2 = ln = ln  2  
 K c a  K  M 2 − M 1  M 1
  1 − H 2  M 2 − M 1
 H
q = K    = Kl m M m . (2.30)
 L ln M 2 − ln M 1

56
 

  Procedând la fel, pentru cazul când M 1 > M  2 , se ob¡ine:

  − H 2  M 1 − M 2
 H
q = K  1   (2.31)
 L ln M 1 − ln M 2

Egalând expresiile debitului unitar, scrise pentru intervalul 1-2 ¿i 1-x   , se ob¡in
ecua¡iile profilelor piezometrice.

2.1.2.4. Acvifere cu regim hidraulic mixt.  Acviferul captiv schematizat în figura

2.8 este sub presiune pe distan¡a L1  ¿i cu nivel liber pe intervalul  L1-L , debitele unitare
pentru cele douå zone trebuind så fie identice:

   H − M 
q = KM  1 → qL1 = KM ( H 1 − M )  ,
 L1

  M  2 − h 2 2  K 

q = KM    → qL −  qL 1 = ( M  2 − h 2 2 ) .
 2( L − L1 ) 2

Adunând membru cu membru cele douå ecua¡ii, se ob¡ine expresia debitului unitar
 în func¡ie de elementele geometrice cunoscute din douå foraje executate în apropierea
celor douå râuri:

 K 
q= ( 2 H1M − M 2  − h 2 2 )   (2.32)
 2 L
Dacå se egaleazå expresiile debitelor unitare pentru cele douå zone, se ob¡ine
abscisa sec¡iunii de la care se schimbå regimul de curgere:

 H − M     2 − h 2 2
 M
 KM  1 =  K  ,
 L  2( L − L1 )

  ( H1 − M )
 2 ML
 L1 = . (2.33)
 2 H1 M − M 2 − h 2 2

Din rela¡ia (2.33) se deduce cå regimul acviferului este influen¡at de grosimea

acestuia ¿i de condi¡iile de pe contur ¿i nu depinde de conductivitatea hidraulicå.
Dacå se cunoa¿te valoarea lui  L1  se poate trasa profilul piezometric (liniar - v.
rel.2.8), pentru tronsonul sub presiune. Coordonatele punctelor al cåror loc geometric
este profilul de depresiune, pentru zona cu nivel liber, se ob¡in dând valori lui  x (L1 < x
< L, pentru care h 2 < h < M) în ecua¡ia acestuia - (v. rel. 2.12):

57
 

 
Fig.2.7. Acvifer cu regim hidraulic mixt.

2.1.3. Curen¡i acviferi radiali în depozite izotrope

¥n unele situa¡ii, curen¡ii acviferi cu nivel liber sau sub presiune, limita¡i lateral de
depozite practic impermeabile, pot fi schematiza¡i, în plan orizontal, sub forma de
curen¡i radiali divergen¡i sau convergen¡i (fig. 2.8,a ¿i b).
Deoarece curen¡ii acviferi radiali nu pot fi ¿i plan verticali (debitul unitar este
variabil în sensul de curgere), trebuie considerat debitul total al acviferului, ecua¡ia
(2.10) scriindu-se în acest caz sub forma:

dH 
Q = qb = − Khb   (2.34)
dx 
2.1.3.1. Acvifere cu nivel liber cu patul impermeabil orizontal.   Lå¡imea
curentului acvifer (în plan orizontal) într-o sec¡iune oarecare este:

 x 
b x  = b1 + ( b − b ) , când b1 < b2 (fig. 2.8,a) (2.35)
 L 2 1
¿i
 x 
b x  = b1 − ( b − b ) , când b1 > b2 (fig. 2.8,b). (2.36)
 L 1  2
¥nlocuind b x   în rela¡ia (2.34), separând variabilele ¿i integrând pe intervalul 1-2
(x=0, h = h1 ¿i x = L, h = h 2), se ob¡in expresiile debitului:

 h 2 − h 2 b 2 − b1

Q = K  1  2 , când b1 < b 2  (2.37)
 2 L ln b 2 − ln b1
¿i
 h 2 − h 2 b1 − b 2
Q = K  1 1 , când b1 > b 2 . (2.38)
 2 L ln b1 − ln b2

58
 

 
Fig.2.8. Acvifere radiale.

59
 

  Rela¡iile (2.46) ¿i (2.47) pot fi scrise condensat în forma:

Q = v m Ω m = Kl m hmbm , (2.39)

Egalând expresiile debitului, scrise pentru intervalul 1-2 ¿i 1-x , se ob¡in ecua¡iile
profilului de depresiune.

2.1.3.2. Acvifere cu nivel liber cu patul impermeabil înclinat. Debitul acviferului,

convergent sau divergent, consecvent sau obsecvent, poate fi calculat cu rela¡ia:

  − H 2 h1b1 + h2b2

 H
Q = vmΩm = K  1 , (2.40)
 L  2
care poate fi rescriså sub forma:

 h − h + il h 1b1 + h2b2
Q = K  1 2 ,când i < 0 (fig. 2.9,d) (2.41)
 L  2
¿i
 h − h − iL h1b1 + h2b2
Q = K  1 2 ,când i > 0 (fig. 2.9,e) (2.42)
 L  2
i fiind panta medie a patului impermeabil.
Egalând expresiile debitului, scrise pentru intervalul 1-2 ¿i 1-x , se ob¡in ecua¡iile
profilelor de depresiune.
Pentru trasarea profilului de depresiune, se dau valori lui  x , cuprinse între 0 ¿i  L, se
calculeazå  b x  corespunzåtor cu (2.35) sau (2.36).

 2.1.3.3.  Acvifere sub presiune

• Grosimea acviferului este constantå (fig. 2.8,a, b ¿i f )
Ecua¡ia diferen¡ialå a debitului (2.34) se scrie sub formå:

dH 
Q = KMb . (2.43)
dx 
¥nlocuind pe b cu expresiile (2.44) ¿i (2.45) ¿i integrând pentru intervalul 1-2 (x=0,
 H = H l  ¿i x = L, H = H  2), rezultå:

   H − H 2 b2 − b1
Q = KM  1 ,când b1 < b 2,  (2.44)
 L ln b 2 − ln b1
¿i
   H − H 2 b1 − b2
Q = KM  1 ,când b1 > b 2. (2.45)
 L ln b1 − ln b2

60
 

  Egalând expresiile debitului, scrise pentru intervalul 1-2 ¿i 1-x , se ob¡in ecua¡iile
profilelor piezometrice.
•Grosimea acviferului este variabilå (fig. 2.8a, b, h  ¿i e). Debitul acviferului,
convergent sau divergent, cu grosimea (linear) crescåtoare sau descrescåtoare în sensul
de curgere, poate fi calculat cu rela¡ia:

  − H 2  M1b1 + M2b2

 H
Q = vmΩm = K  1 , (2.46)
 L  2
iar ecua¡ia profilului piezometric prin egalarea expresiilor debitului scrise pentru
intervalele 1-2 ¿i 1-x .

2.1.4. Curen¡i acviferi cantona¡i în depozite ortotrope

Mediile ortotrope au permeabilitatea constantå dupå douå direc¡ii ortogonale (de

exemplu, k  x  / k  Z = const .).
Acviferele cantonate în depozitele ortotrope pot fi transformate în acvifere
imaginare, echivalente din punct de vedere hidrodinamic, cantonate în depozite
izotrope, prin distorsionåri geometrice corespunzatoare. Spre exemplu, în cazul unui
curent acvifer plan vertical, dacå direc¡iile principale de anizotropie sunt  x   ¿i z
(k  x  /k  Z =const. ¿i > 1), se distorsioneazå geometria acviferului real dupå direc¡ia lui  x  
astfel încât så rezulte un acvifer cantonat într-un mediu permeabil izotrop cu
conductivitatea hidraulicå   k = k  x   =k  Z   , care så transporte acela¿i debit cu cel real în
condi¡iile men¡inerii sarcinii hidraulice ini¡iale pe limitele laterale. Dacå, în condi¡ii
reale, coordonatele unui punct sunt x  ¿i z, în condi¡ii distorsionate coordonatele aceluia¿i
punct vor fi X ¿i Z , astfel încât:

 x 
 X =  ¿i Z = z. (2.47)
α

Fig.2.9. Transformarea unui mediu permeabil ortotrop ( a ) într-un mediu imaginar izotrop ( b )
prin distorsionare geometricå pe direc¡ia x .

61
 

  Se scriu expresiile debitelor unitare pentru elementul de volum cu grosime unitarå

considerat în fig. 2.9. în cele douå sisteme de coordonate:

  ∆ H    ∆ H 
q x = K x   x   ∆z   ¿i qz = K z  z ∆ x ,
∆ x  ∆ x 

∆ H  X    ∆ H 
q X  = K  ∆ Z    ¿i q Z  = K   Z   ∆ X  
∆ X  ∆ Z 

q x  = q X  ; qz = q Z  ; H  x  = H  X  ; (∆ H  x  = ∆ H  X ) ¿i H z = H  Z  ; (∆ H z = ∆ H  Z ) 

¿i ¡inând seama de (2.47), rezultå:

 K  x 
α=   (2.48)
 K z

 K = K x K z . (2.49)

Rela¡ii similare se pot ob¡ine ¿i în cazul curen¡ilor plan-orizontali.

Cunoscând geometria acviferului distorsionat cu conductivitatea hidraulicå
echivalentå  K , se pot calcula debitele ¿i se traseazå profilele de depresiune (sau
piezometrice) folosind modelele de calcul deduse în § 2.1.1 ¿i 2.1.2 pentru depozite
izotrope.

2.1.5. Curen¡i acviferi în depozite neomogene ¿i anizotrope

2.1.5.1. Spectrul hidrodinamic.  ¥n cazul terenurilor permeabile neomogene ¿i

anizotrope, este evident cå cele douå familii de curbe nu mai sunt ortogonale ¿i nici nu
formeazå o re¡ea de dreptunghiuri curbilinii. ¥n lungul unui tub de curent debitul råmâne
 înså constant.
La traversarea limitei litologice dintre douå forma¡iuni, fiecare dintre acestea fiind
omogenå ¿i izotropå, liniile de curent suferå un fenomen de refrac¡ie, similar cu refrac¡ia
luminii, exprimat prin rela¡ia (fig. 2.11):

tgβ 1  K 1
= . (2.50)
tgβ 2  K  2

62
 

 
Fig.2.10. Refrac¡ia liniilor de curent la traversarea unei limite litologice

Graficul prezentat în figura 2.11, construit cu rela¡ia (2.50), permite deducerea

dependen¡ei dintre unghiurile  β 1 ¿i  β  2 pentru diferite valori ale raportului conductivitå-
¡ilor hidraulice ale celor douå medii permeabile.
¥n figura 2.12 sunt prezentate trei situa¡ii interesante din punct de vedere practic:

  π
a)  K1 ≠ 0; K 2 = 0  → tgβ 1 = ∞ → β 1 = , (2.51)
 2
deci liniile de curent sunt paralele cu limita impermeabilå (limita impermeabilå este
spålatå de o linie de curent) - concluzie identicå cu cea exprimatå de rela¡ia (1.77).

⎛    π
b)  K1 << K 2 , tgβ1 → 0( β 1 → 0) , deci tgβ 2 → ∞⎜ β 2 → ⎟   (2.52)
⎝   2 ⎠
adicå în zona cu permeabilitate micå liniile de curent sunt apropiate de verticalå, iar
 în zona cu permeabilitate mult mai mare, liniile de curent sunt practic orizontale.

c)  K 1 = ∞; K 2 ≠ 0, deci  tgβ 2 = 0 → β 2 = 0   (2.53)

rezultând cå suprafe¡ele filtrante (de aflorare) prin care se realizeazå alimentarea

(sau descårcarea) acviferului din (sau spre) re¡eaua hidrogeograficå, canale, lacuri, etc.,
sunt suprafe¡e echipoten¡iale - vezi fig. 1.22, a.
¥n medii anizotrope, liniile de curent se intersecteazå cu liniile echipoten¡iale sub un
unghi α variabil (fig. 2.13):

   K
  tgβ + K x ctgβ
α = arctg z  
 Kz − K x 

63
 

 
Fig.2.11. Modificarea unghiurilor de refrac¡ie în func¡ie de valoarea raportului conductivitå¡ilor
hidraulice [32].

Fig. 2.12. Cazuri particulare de refrac¡ie a liniilor de curent: a  - limita acvifer-pat impermeabil;
b  - limita litologicå dintre douå strate permeabile; c  - limita acvifer-frontierå de descårcare (râu).

¥n cazul terenurilor permeabile stratificate, liniile de curent nu sunt deviate atunci când
curgerea este paralelå cu stratifica¡ia sau când este normalå pe aceasta. ¥n prima situa¡ie
conductivitatea hidraulicå a ansamblului este maximå, iar în cea de a doua este minimå.
¥ntre cele douå cazuri limitå existå o multitudine de situa¡ii intermediare (pentru 0 <  β 1 
< 900).

64
 

 
Fig. 2.13. Spectrul hidrodinamic în medii anizotrope. Φ  - echipoten¡iale, Ψ  - linii de curent.

2.1.5.2 Curgerea este paralelå cu stratifica¡ia  (fig. 2.14). Atât la acviferele cu

nivel liber cât ¿i la cele sub presiune, mi¿carea poate fi consideratå uniformå. Debitul
acviferului este suma debitelor filtrate prin stratele permeabile componente. Astfel,
 pentru acvifere cu nivel liber (fig. 2.14,a - v. rel. 2.4):

  i( K  1h1 + K 2h2 + K 3h3 )( h1 + h2 + h3 )

q = q1 + q2 + q3 = i( K 1h1 + K 2h2 + K 3h3 ) =   (2.54)
( h1 + h2 + h3 )
 în care:
 ∑ n1 Ki hi
 K  M  =   (2.55)
∑1n hi
este conductivitatea hidraulicå echivalentå (maximå) a acviferului, pentru situa¡ia în
care curgerea este paralelå cu stratifica¡ia.

Fig. 2.14. Acvifere cu nivel liber ( a ) ¿i sub presiune (b ) în care curgerea este paralelå cu
stratifica¡ia.

65
 

 
Procedând la fel pentru acviferele sub presiune (fig. 2.14b), se obtine:

 ∑ n1 Ki M i
 K  M  =   (2.56)
∑1n M i

2.1.5.3. Curgerea este normalå pe limitele litologice  (fig. 2.15). Atât la acviferele
cu nivel liber cât ¿i la cele sub presiune, mi¿carea este neuniformå. Debitul unitar al
acviferului fiind conservativ, modificårile de permeabilitate, în sensul de curgere
determinå schimbåri ale gradien¡ilor hidraulici (gradien¡ii hidraulici sunt invers
propor¡ionali cu conductivitatea hidraulicå).

Fig. 2.15. Acvifere cu nivel liber ( a ) ¿i sub presiune (b ) in care curgerea este normala pe
limitele litologice.

Pentru acvifere cu nivel liber (fig. 2.15,a) expresia debitului pentru cele douå zone
este:

  h 21 − h 21− 2  L
q = K 1 → h 21 − h 21−2 = 2q 1 ,
 2 L1  K 1

 h 21− 2 − h 2 2  L
q = K  2 → h 21− 2 − h 2 2 = 2q  2 ,
 2 L1  K  2

¿i adunând membru cu membru, rezultå:

⎛  L  L
h 21 − h 2 2 = 2q⎜⎜ 1 +  2 ⎟⎟ ,
⎝  K 1  K  2 ⎠

66
 

h 1 + h2 h1 − h2  L1 + L 2
q=   (2.57)
 2  L1 + L 2  L1 +  L 2
k 1 k  2

 în care conductivitatea hidraulicå echivalentå (minimå) este:

  ∑1n L i
 K m =   (2.58)
n L i
∑1
 K i

valabilå ¿i pentru acviferele sub presiune  (fig.2.15,b).

Dacå liniile de curent formeazå un unghi oarecare α   cu planele de stratifica¡ie,
atunci, aplicând principiul energiei cheltuite minime, conductivitatea hidraulicå
echivalentå a acviferului se determinå cu rela¡ia:

 K M K m
 K α = , (2.59)
 K M sin α + K m cos 2 α
 2

 K  M  ¿i K m având expresiile ¿i semnifica¡iile stabilite anterior.

 2.1.5.4. Permeabilitatea variazå pe verticalå.

Acviferul neomogen ¿i anizotrop prezentat în figura 2.16. poate fi separat în douå
fragmente cu acela¿i nivel piezometric - unul inferior sub presiune ¿i altul superior cu
nivel liber, - debitul total rezultând din însumarea debitelor acestora:

  h 2 − h 2   h −h
q = K 1 1  2 + K 2 M  1 2   (2.60)
 2 L  L

Fig.2.16. Acvifer cu nivel liber în care permeabilitatea variazå pe verticalå.

67
 

  Ecua¡ia profilului de depresiune rezultå din egalarea expresiilor debitului unitar

scrise pentru intervalul 1-2 ¿i 1-x  :

h 21 − h 2 2   h −h   h 2 − h 2   h −h

 K 1 + K 2 M  1 2 = K 1 1  x + K 2 M  1 x   ,
 2 L  L 2 x   x 

 x =
[ K1 ( h 21 − h x 2 ) + 2K 2M( h1 − h x )] L  , (2.61)
 K1 ( h 21 − h 2 2 ) + 2K 2M( h1 − h2 )

din care, dând valori lui h x  (cuprinse între h1 ¿i h 2 ) se ob¡ine x  corespunzåtor.

2.2. ACVIFERE CU REGIM STAºIONAR - NECONSERVATIV.

Ecua¡ia difuzivitå¡ii hidraulice pentru acviferele cu regim sta¡ionar - neconservativ,

cantonate în depozite anizotrope, are forma - (v. rel. 1.38):

div (-T grad H) = W , (2.62)

 în care T   este transmisivitatea acviferului ¿i W   - debitul uniform distribuit de
alimentare (sau descårcare) prin infiltrare (sau evaporare) sau prin drenan¡å.
 Pentru acviferele cu nivel liber plan-orizontale cantonate în depozite izotrope
ecua¡ia (2.62) devine - (v. rel. 1.40):
W 
div (−h grad H )  = i   (2.63)
 K 
iar dacå patul impermeabil este orizontal ( h = H ), se ajunge la o ecua¡ie de tip
Poisson:
 2W 
div (− grad h 2 ) = i . (2.64)
 K 
¥n ecua¡iile (2.63) ¿i (2.64), W i  reprezintå modulul de alimentare prin infiltrare
(modul de infiltrare eficace).
 Pentru acvifere sub presiune plan-orizontale , cantonate în depozite izotrope, debitul
uniform distribuit de alimentare (sau descårcare) prin drenan¡å, în concordan¡å cu legea
lui Darcy, are expresia (fig. 2.17 ¿i 2.18):

∆ H  x 
Wd  = K ' = Kd ∆Hx [ L3 L−2T −1 → LT −1] , (2.65)
 M '
 în care:
 K'[LT -1 ] - este conductivitatea hidraulicå verticalå a culcu¿ului sau acoperi¿ului
semipermeabil;
 M' [L] - grosimea culcu¿ului sau acoperi¿ului semipermeabil;

68
 

  ∆ H  X [L]- diferen¡a dintre sarcina piezometricå (consideratå constantå) a

acviferului din care este alimentat sau spre care se descarcå, prin
drenan¡å, acviferul studiat ¿i sarcina piezometricå (variabila) a
acestuia, într-un punct oarecare;

 K '  −1
 K d  = [ T   ]  , (2.66)
 M '
este coeficientul de drenan¡å, numeric egal cu debitul de alimentare (sau descarcåre)
prin drenan¡å (W d ) la o diferen¡å de sarcinå piezometricå (∆ H  X ) unitarå.
Dacå se introduce nota¡ia:
 M ' T 
 B 2 = T  = , (2.67)
 K '  K d 

 în care  B[L]  este factorul de drenan¡å ¿i T = k M   este transmisivitatea acviferului
studiat, expresia debitului distribuit de alimentare (sau descårcare) prin drenan¡å (2.65)
devine:
∆ H 
W d  = T   2 x  , (2.68)
 B

iar ecua¡ia difuzivitå¡ii hidraulice (2.62) - în care T = const . ¿i W = W d , se

particularizeazå în forma:

∆ H  x 
div grad H + = 0  , (2.69)
 B 2
unde ∆ H  x  = H 1 - H  (fig. 2.17a), respectiv ∆ H  x = H  2 - H=-( H - H  2 ) (fig. 2.17b), dupå
cum acviferul studiat recep¡ioneazå sau pierde apa transferatå prin culcu¿ul sau
acoperi¿ul såu semipermeabil.

Fig. 2.17. Acvifere sub presiune, cu dezvoltare mare în plan orizontal ¿i regim sta¡ionar -
neconservativ, alimentate ( a ) ¿i cu descårcare (b ) prin drenan¡å.

69
 

 
Fig. 2.18. Acvifere sub presiune cu dezvoltare limitatå în plan orizontal ¿i regim sta¡ionar -
neconservativ.

2.2.1. Curen¡i acviferi cu nivel liber, plan-verticali, cantona¡i în interfluvii.

Dinamica acviferelor cu nivel liber freatice este puternic influen¡atå de alimentarea

prin infiltra¡ii de la suprafa¡a terenului. Deoarece principalele surse ale infiltra¡iilor
(precipita¡iile, apa pierdutå din sistemele hidrotehnice ¿i de irigat, precum ¿i în zonele
platformelor industriale, etc) au caracter variabil, este clar cå, la scara unui an, regimul
curen¡ilor acviferi alimenta¡i din acestea este nesta¡ionar ¿i neconservativ. ¥n toate
situa¡iile înså, dupå un studiu atent al varia¡iilor modulului de infiltrare, se pot realiza
schematizåri ale condi¡iilor de margine, admi¡ându-se valori medii caracteristice pentru
modulul de infiltrare eficace, astfel încât se poate admite cå regimul de curgere -
hidrodinamic echivalent celui real, la scara unei perioade lungi de timp-, este sta¡ionar -
neconservativ.
¥n majoritatea situa¡iilor practice, este indicat så se calculeze, mai întâi, pozi¡ia finalå
a profilului de depresiune în regim sta¡ionar - care se face mai rapid ¿i mai simplu - ¿i
numai când se impune precizarea pozi¡iei suprafe¡ei de depresiune la diverse momente
intermediare (sau când se cere determinarea timpului necesar pentru atingerea
diverselor pozi¡ii), så se recurgå la prognozå în regim nesta¡ionar - mai laborioaså ¿i
necesitând un timp mai mare de lucru.
¥n func¡ie de sursa ¿i de felul în care se realizeazå alimentarea, se deosebesc douå
situa¡ii caracteristice: alimentarea poate fi consideratå practic uniformå la scara
 întregului interfluviu - în special datoritå precipita¡iilor - ¿i alimentarea se face în benzi
- în special datoritå iriga¡iilor. Alimentarea datoritå iriga¡iilor se suprapune peste cea
determinatå de precipita¡ii.
Definirea din punct de vedere hidrodinamic a curentului acvifer în regim sta¡ionar
presupune cunoa¿terea debitului unitar în orice sec¡iune, trasarea profilului de
depresiune ¿i precizarea pozi¡iei cumpenei hidrogeologice (dacå este cazul).

70
 

  2.2.1.1. Efectul alimentårii uniforme, la scara întregului interfluviu, din

precipita¡ii.  Pentru determinarea expresiei debitului unitar  în orice sec¡iune a
interfluviului, se scrie ecua¡ia difuzivitå¡ii hidraulice pentru cazul curen¡ilor plan-
verticali (fig. 2.19,a):

Fig. 2.19. Acvifere cu nivel liber cu regim sta¡ionar-neconservativ (a ); b  - necesitatea coborârii
suprafe¡ei libere; c  - acvifer simetric; d  - dimensionarea drenajului orizontal.

d  ⎛  dh
⎜ − Kh ⎟ = W i , (2.70)
dx ⎝  dx  ⎠

care, deoarece - Kh(dh/dx) = q , mai poate fi scriså în forma:

dq = W i dx.  (2.71)

Integrând ecua¡ia (2.71) de la x = 0 la x , respectiv de la q1 la q x  , rezultå:

dh
q x  = − Kh = q + W x , (2.72)
dx  1 i

71
 

  sau:
q1 W 
− hdh = dx + i  x dx ,
 K   K 
care, prin integrare de la x = 0 la x = L , respectiv de la h = h1 la h = h 2 (rezultate din
douå foraje executate la limitele interfluviului), conduce la expresia debitului în
sec¡iunea ini¡ialå:

 K   2  2  L
q1 = ( h − h ) − W i  2 .
 2 L 1  2
(2.73)

¥nlocuind expresia ob¡inutå pentru q1  în (2.72) , se ob¡ine ecua¡ia debitului unitar
 într-o sec¡iune oarecare x :

 K   2  2 ⎛  L
q x  = ( h1 − h 2 ) − W i ⎜⎝  − x  ⎠⎟ , (2.74)
 2 L 2

cu care se poate calcula valoarea debitului unitar în orice sec¡iune a interfluviului,

dând lui  x   valori corespunzåtoare (0 < x < L). De exemplu, pentru  x = 0 rezultå q1  -
(rela¡ia 2.73), iar pentru x = L , expresia debitului în sec¡iunea 2:

 K   2  2  L
q 2 = ( h − h ) + W i 2 .
 2 L 1  2
(2.75)

¥n § 1.5.3, s-a demonstrat cå în punctul de cumpånå hidrogeologicå (punctul A  în

fig. 2.19,a), profilul de depresiune este o echipoten¡ialå - verticala  AB fiind o linie de
curent - deci în sec¡iunea de cumpånå q = 0. ¥n zona din stânga sec¡iunii de cumpånå,
debitul unitar este negativ (curgerea se face invers sensului lui  x ) ¿i are valoarea
maximå în sec¡iunea l   - (rel.2.73). ¥n zona din dreapta sec¡iunii de cumpånå debitul
unitar este pozitiv ¿i are valoarea maximå în sec¡iunea  2 - (rel. 2.75).
Dacå, cotele la oglinda apei în cele douå våi (canale sau drenuri orizontale) sunt
identice (h1 = h 2- v.fig. 2.19,c ¿i d), atunci:

 L  L
q1 = − W  si q2 = W   .
 2 2
Când alimentarea prin infiltrare dispare (sau este imposibilå), regimul acviferului
devine sta¡ionar ¿i conservativ, debitul unitar fiind constant indiferent de sec¡iunea de
curgere, din (2.74) rezultând o rela¡ie identicå cu (2.13):

 K   2  2
q= (h − h ).
 2 L 1  2

72
 

  ¥n sec¡iunea de cumpånå (x = x c) debitul acviferului este nul, deci rela¡ia (2.74) se

scrie sub forma:

 K   2  2 ⎛  L
( h1 − h 2 ) − W i ⎜⎝  − x c ⎠⎟ = 0 ,
 2 L 2

din care rezultå abscisa punctului de cumpånå hidrogeologicå :

 L K   h 21 − h 2 2

 x c = − . (2.76)
 2 W i 2 L

Rela¡ia (2.76) permite deducerea urmåtoarelor observa¡ii:

- Când cotele la oglinda apei în cele douå våi sunt egale (h1 = h 2) , x c = L /2, deci
cumpånå hidrogeologicå este plasatå la jumåtatea lå¡imii interfluviului (fig. 2.19,c).
- Dacå   h1  > h 2  →   x c  < L /2 ;  când h 2  > h1  →   x c  > L /2  . Rezultå cå cumpåna
hidrogeologicå se deplaseazå spre valea cu cota mai ridicatå. Punând condi¡iile x c = 0 ¿i
 x c  = L  , din rela¡ia (2.76) rezultå raportul dintre h1  ¿i h 2  pentru care cumpåna
hidrogeologicå se gåse¿te în sec¡iunea ini¡ialå ¿i, respectiv, în cea finalå. Când diferen¡a
dintre cotele nivelelor celor douå våi depåse¿te valorile rezultate din condi¡ia anterioarå,
atunci  x c  devine negativ sau mai mare decât  L, deci nu existå cumpånå hidrogeologicå
(gradien¡ii hidraulici între cele douå våi depå¿esc valoarea începând de la care nu mai
poate exista cumpånå hidrogeologicå).
Egalând expresiile debitului unitar scrise pentru intervalul 1-2  ¿i 1-x   , se ob¡ine
ecua¡ia profilului de depresiune:

 K   2  2  L K   x 
( h1 − h 2 ) − W i   = ( h 21 − hx2 ) − W i ,
 2 L 2 2 x  2

 x   2 2 W i
h x = h 21 − ( h − h ) +    x( L − x ) . (2.77)
 L 1 x   K 

Pentru trasarea profilului de depresiune, se dau valori lui  x (0 < x < L),  ¿i se
calculeazå h x   corespunzåtor. Pentru  x = x c  calculat cu rela¡ia (2.76), se determinå
ordonata punctului de cumpånå hidrogeologicå (hc). 
Dacå în cadrul interfluviului apar zone depresionare în care suprafa¡a de depresiune
intersecteazå suprafa¡a morfologicå (fig. 2.19,b), este necesarå executarea unui dren
orizontal care så asigure coborârea corespunzåtoare a suprafe¡ei apelor subterane.
Când patul impermeabil, practic orizontal, este plasat deasupra talvegului celor douå
våi (h1 = h 2 = 0)  , acviferul se descarcå simetric prin intermediul a douå linii de izvoare
(fig. 2.19a). ¥n aceste condi¡ii, ecua¡ia profilului de depresiune (2.77) devine:

73
 

W i
h x  2 =  x( L − x ) . (2.79)
 K 
Mutarea originii sistemului de coordonate la mijlocul interfluviului impune
substitu¡iile (fig. 2.19,c): x = x c - x' ¿i L = 2x c , care înlocuite în (2.78) conduc la:

W i 2  2
h x  2 = ( x − x  ) . (2.79)
 K  c
Deoarece pentru  x' = 0 →   h x  = hc, rezultå W/K = hc 2 / x c 2, care, înlocuit în (2.79),
conduce la o altå formå a ecua¡iei profilului de depresiune:

h x  2  x  2
+ = 1, (2.80)
h 2c  x  2c
care este o elipså cu semiaxele   hc  ¿i x c  (coordonatele punctului de cumpånå
hidrogeologicå). Se remarcå faptul cå, în asemenea situa¡ii simple, pentru trasarea
profilului de depresiune sunt suficiente datele ob¡inute dintr-un singur foraj executat
indiferent unde în interiorul interfluviului:  x   este abscisa forajului, h x   este grosimea
acviferului interceptatå în foraj,  x c = L /2, putându-se deduce valoarea lui hc din rela¡ia
(2.80).
Pentru deducerea distan¡ei dintre drenurile (perfecte) prezentate în figura 2.19,d  
astfel încât hc så råmânå sub nivelul impus de diverse folosin¡e, se scrie ecua¡ia (2.78)
pentru punctul de cumpånå (x = x c = L /2 , h x  = hc): 

 L W i
hc = . (2.81)
 2  K 

Se constatå cå toate ecua¡iile (stabilite anterior) care permit determinarea

elementelor hidrodinamice ale acviferelor freatice cantonate în interfluvii (debitul
unitar, profilul de depresiune ¿i abscisa cumpenei) îl con¡in pe W i. ¥ntrucât valoarea
modulului de infiltrare (eficace) este greu de determinat direct (experimental), în
majoritatea situa¡iilor se preferå deducerea acestuia pe baza måsuråtorilor sistematice
ale acviferelor freatice într-un sistem de piezometre. Explicitând pe W i  din ecua¡ia
profilului de depresiune (2.77) se ob¡ine:

⎡  h 21 − h 2 2 h  21 − h x 2 ⎤

Wi = K ⎢   − ⎥. (2.82)
⎣ L( L − x )  x( L − x ) ⎦

Rezultå cå pentru a putea determina elementele hidrodinamice ale unui curent

acvifer freatic dintr-un interfluviu, este necesarå executarea a minimum trei foraje,
aproximativ coliniare, plasate în lungul direc¡iei principale de curgere, din care douå în
sec¡iunile laterale (în apropierea centrilor de drenaj) ¿i unul în interiorul interfluviului,
indiferent unde.

74
 

  2.2.1.2. Efectul alimentårii în bandå, din iriga¡ii sau lucråri hidrotehnice. Se

considerå cazul în care suprafa¡a irigatå are forma unei benzi paralele cu râul (fig.2.20).

Fig. 2.20. Efectul alimentårii în banda de iriga¡ii:

Pentru intervalul 0-l  , expresia debitului unitar este - (v. rel. 2.72):
dh
q x = − Khx   x  = q1 + Wi x   (2.83)
dx 
sau
q W 
h x dh x  = − 1  x − i  x dx  ,
 K   K 
care dupå integrare conduce la:

 2q1 W 
h x  2 = −  x − i  x 2 + C  .
 K   K 
Pentru determinarea constantei C, se pune condi¡ia de margine:

 x = L → h x  = h 2  ,

rezultând:
 2q1 W 
C = h 2 2 +  L + i  L 2  
 K   K 
¿i
 2q1 W 
h x  2 = h 2 2 + ( L − x ) +   i ( L 2 − x 2 ) . (2.84)
 K   K 

75
 

  ¥n intervalul dintre sec¡iunea  2  ¿i râu, mi¿carea poate fi consideratå sta¡ionarå-

conservativå, deci ecua¡ia lui Dupuit este valabilå:

q1 + Wl 
(
 K h 2 2 − hr 2 ),
i =
 2( L − l )

 2( q1 + Wi l ) ( L − l )  
h 2 2 = hr 2 + ,
 K 

care înlocuit în (2.84), conduce la:

 2q1 W 
h x  2 = h 2 2 + ( L − x ) +   i ( 2 Ll − l 2 − x 2 ) . (2.85)
 K   K 
Dacå se admite cå în situa¡ia ini¡ialå debitul acviferului, în intervalul dintre
por¡iunea 1  ¿i râu, era pu¡in influentat de alimentarea din precipita¡ii, atunci se poate
admite valabilitatea ecua¡iei lui Dupuit (regim sta¡ionar conservativ):

 K(  h 21 − h 2 2 )  K(  h 21 − hr2 )  K(  h 2 2 − hr 2 )  K(  h x 2 − hr 2 )
q1 = = =   = .
 2l  2 L 2( L − l ) 2( L − x )

¥nlocuind pe q1 în (2.85) cu ultima din expresiile de mai sus, se ob¡ine:

W i
h x = h 2x  + ( 2 Ll − l 2 − x  2 ) , (2.86)
 K 

 în care:
 x   2  2
h x  = h 21 − (h + h ) . (2.87)
l  1  2

Dând valori lui  x   în intervalul 0-l   , se calculeazå mai întâi h x  dupå care din rela¡ia
(2.86) rezultå h x  .
Dacå alimentarea din precipita¡ii în zona studiatå nu poate fi neglijatå, atunci pozi¡ia
finalå a profilului de depresiune se determinå cu ecua¡ia(2.85) în care q1 se calculeazå
cu ecua¡ia (2.74), iar în valoarea lui W i se cumuleazå alimentarea din precipita¡ii cu cea
localå din suprafa¡a irigatå.
Se pot face urmåtoarele observa¡ii:
- Pentru trasarea pozi¡iei finale a profilului de depresiune în zona irigatå, trebuiesc
cunoscute urmåtoarele elemente: grosimile ini¡iale ale acviferului în sec¡iunile 1  ¿i  2 
(douå foraje), conductivitatea hidraulicå medie ¿i valorile modulului de infiltrare eficace
corespunzåtor variantelor de lucru luate în considerare.

76
 

  - Dacå se dispune de încå un piezometru plasat între sec¡iunile 1  ¿i  2, în care se

 înregistreazå varia¡ia suprafe¡ei libere (modificarea în timp a lui h x   , pentru un  x   dat),
din rela¡ia (2.85) rezultå - pentru pozi¡ia finalå a profilului de depresiune - valoarea
medie realå a modului de infiltrare eficace.
- Construirea profilului de depresiune între sec¡iunea  2  ¿i râu se face cu ajutorul
ecua¡iei lui Dupuit (2.87).

2.2.2. Curen¡i acviferi plan-orizontali alimenta¡i prin infiltrare în zona

platformelor industriale

Se admite cå suprafa¡a circularå echivalentå celei reale (de alimentare a acviferului)

are raza r 0.
 ¥n interiorul incintei, debitul care traverseazå suprafa¡a lateralå a cilindrului de razå
r < r 0 ¿i înål¡ime hr , provenit în întregime din infiltrare, este:

dhr 
Qr = πr 2Wi = − 2πrhr   K  ,
dr 
rezultând ecua¡ia:
1 W i
hr dhr  = − r dr  ,
 2  K 
care, dupå integrare, ia forma:

1 W i 2
h 2r  = − r + C1  (2.88)
 2  K 

Fig.2.21. Efectul alimentårii prin infiltrare în zona platformelor industriale: a -sec¡iune

transversalå, b -situa¡ia în plan orizontal.

77
 

  Punând condi¡ia de margine r = r 0 →  hr  = hr0 se ob¡ine valoarea constantei C1 

1 W i  2
C1 = h 2r 0 + r   ,
 2  K  0
care înlocuitå în (2.88) conduce la :
1 W i  2 2
h 2r = hr 20 + ( r0 − r  )   (2.89)
 2  K 
Valoarea lui hr 0 , necunoscutå, rezultå din expresia debitului la distan¡a r > r 0 :

dhr 
Qr = πr0 2Wi = − 2πrhr   K ,
dr 

r0 W i 2 dr 
hr dhr  = −  ,
 2 K  r 
care, dupå integrare, conduce la:
W i
h 2r  = − r 0 2 ln r + C 2  , (2.90)
 K 
Punând condi¡ia de margine r = R (raza de alimentare) →  hr  = h0 (grosimea ini¡ialå a
aviferului), rezultå:
W 
C 2 = h 20 + r 0 2 i ln R  
 K 
¿i înlocuind în (2.90) se ob¡ine:
W i  R
h 2r  = h 20 + r 0 2 ln , (2.91)
 K  r 
 în care punând condi¡ia r = r 0 →  hr  = hr0 ¿i înlocuind pe hr0 în (2.89) , rezultå ecua¡ia
finalå a profilului de depresiune:

W i ⎡  2  R 1  2 2 ⎤
h 2r 0 = h 20 + ⎢ r  ln + ( r − r   ) ⎥ . (2.92)
 K  ⎢⎣ 0 r 0  2 0 ⎥⎦

Grosimea maximå a acviferului se ob¡ine din (2.92) punând condi¡ia r=0→ hr =hmax :

W i  2 ⎛   R  ⎞
hmax  = h 20 +r 0 ⎜⎜ ln + 0.5⎟⎟   (2.93)
 K  ⎝  r 0  ⎠
Dacå incinta se aflå în apropierea unui râu sau lac la distan¡a L< R , se va considera
 R = 2L.

78
 

2.2.3. Curen¡i acviferi plan-verticali sub presiune cantona¡i în depozite izotrope

¥n cazul curgerii sta¡ionare-neconservative în acvifere sub presiune, plan-verticale,

caracterizatå printr-un  factor de drenan¡å B = (T/K d )1/2 constant (în care K d  =K'/M' este
coeficientul de drenan¡å , v. figura 2.17 ¿i rela¡iile 2.66 ¿i 2.67), în care sarcina
piezometricå este func¡ie numai de coordonata cartezianå x , ecua¡ia (2.69) devine:

d 2 H   H  1 − H 
+  2 = 0  , (2.94)
dx  2  B
pentru situa¡ia când acviferul este alimentat prin drenan¡å (fig. 2.17,a), ¿i:

d 2 H   H  − H  2

+  2 = 0 , (2.95)
dx  2  B
pentru situa¡ia când acviferul se descarcå prin drenan¡å (fig. 2.17,b).
Ecua¡iile diferen¡iale (2.94) ¿i (2.95) sunt lineare ¿i omogene, integralele lor fiind de
forma:
 x   x 
  −
 H1 − H = C1e B + C2e  B   (2.96)

¿i:
 x   x 
  −
 H − H 2 = C3e + C4e  
 B  B
(2.97)

Constantele C1, C 2, C 3 ¿i C 4 se determinå din condi¡iile de margine corespunzåtoare
situa¡iei studiate. În continuare se prezintå câteva exemple.

 2.2.3.1. Acvifere cu dezvoltare mare în plan orizontal alimentate prin drenan¡å . 

Pentru simplificare, în figura 2.17,a  este schematizatå situa¡ia în care alimentarea se
face dintr-un lac. Situa¡ia este identicå în condi¡iile în care alimentarea se face dintr-un
acvifer cu nivel liber sau sub presiune cu nivelul piezometric constant (H 1), considerat
practic orizontal.
Impunând condi¡iile de margine corespunzåtoare, din rela¡ia (2.96) rezultå:

 x = 0 , H = H 0 →  H 1 - H 0 = C1 + C 2,

¿i
 x = - ∞  , H = H 1 →  0 = C1 e- ∞  + C 2 e+ ∞  → C 2 = 0,
deci
C1 = H 1 - H  2.

79
 

 
¥nlocuind constantele C1 ¿i C 2 în rela¡ia (2.96) se ob¡ine:
 x 
 H = H 1 - (H 1 - H 0 ) e B , (2.98) 

care este ecua¡ia profilului piezometric al acviferului studiat.

Debitul unitar al acviferului în sec¡iunea x = 0 este:
 x 
dH   H − H 0  B  H − H 0
q = − T  = T  1 e = T  1 . (2.99)
dx   x = 0  B  x = 0
 B

Formula (2.99) indicå faptul cå debitul unitar se poate ob¡ine considerând cå

mi¿carea are loc numai în acviferul sub presiune (fårå alimentare prin drenan¡å),
 întreaga pierdere de sarcinå realizându-se pe lungimea echivalentå ∆ L = B. În aceastå
premizå, profilul piezometric echivalent este o dreaptå, desenatå cu linie întreruptå în
figura 2.17,a.

 2.2.3.2.  Acvifere cu dezvoltare mare în plan orizontal cu descårcare prin drenantå. 

Punând condi¡iile de margine în concordan¡å cu sistemul de coordonate ales - fig.2.17,b,
din rela¡ia (2.97) rezultå:

 x = 0 , H = H 0 →  H 0 - H  2 = C3 + C 4

  ¿i
 x = ∞ →  , H = H  2 →  0 = C3e+∞  + C 4e- ∞  →  C3 = 0,

deci: C 4 = H 0 - H  2

  ¥nlocuind constantele C3 ¿i C 4 în (2.97) , se ob¡ine:
 x 
−
 B
 H = H  2 + (H 0 - H  2 ) e , (2.100)

care este ecua¡ia profilului piezometric.

Debitul acviferului în sec¡iunea x = 0 este:
 x 
dH    − H 2 − B
 H   − H 2
 H
q = − T  = T  0 e = T  0 , (2.101)
dx   x = 0  B  x = 0
 B

identic cu debitul aceluia¿i acvifer cu mi¿care sta¡ionarå - conservativå, astfel încât

pe lungimea echivalentå ∆ L = B pierderea de sarcinå så fie  H 0 - H  2.

80
 

  2.2.3.3. Acvifere cu devoltare limitatå în plan orizontal alimentate prin drenan¡å. 

Punând condi¡iile de margine în concordan¡å cu situa¡ia schematizatå în figura 2.18, din
ecua¡ia (2.96) rezultå:

 x = 0 , H = H 1 →  C1 + C 2 = 0 → C 2 = - C1,

 x   x 
  −
 x = x, H = H x → H1 − Hx  = C1 e B + C2 e  B ,

 L  L
  −
 x = L, H = H L → H1 − HL = C1 e + C2 e    B  B

deci
 x   x 
−
 H1 − H  x  e  − e  B  B
  =  L  L  
 H1 − H  L  B
−
 B
e −e

⎛  x 
 ⎞
Sh⎜ ⎟
⎝   ⎠
 H x = H1 − ( H1 − H L )  B , (2.102)
⎛  L  ⎞
Sh⎜ ⎟
⎝  B ⎠
 x   x 
 −
⎛  x 
  ⎞ e  − e  B  B
care este ecua¡ia profilului piezometric, în care Sh⎜ ⎟ = .
⎝  B ⎠  2
Debitul acviferului în sec¡iunea x = L este:

 x   x 
−
dH    − H  L e B + e
 H  B   − H  L
 H
q = − T  = T  1 = T  1 , (2.103)
dx   x =0 ⎛  L  ⎞  2 ⎛  L  ⎞
 BSh⎜⎝   ⎠⎟  Bth ⎜⎝   ⎠⎟
 B  x =0  B

identic cu debitul aceluia¿i acvifer cu mi¿care sta¡ionarå - conservativå, astfel încât

pe lungimea echivalentå ∆ L = Bth (L/B) pierderea de sarcinå så fie  H 1 - H  L .
Observa¡ii: 
Lungimea echivalentå ∆ L, indiferent de situa¡ie, depinde de transmisivitatea
acviferului ¿i de coeficientul de drenan¡å al depozitelor semipermeabile, nefiind
influen¡atå de diferen¡a de sarcinå dintre cele douå acvifere.
Dacå L/B ≥  2 atunci ∆ L = B , deci acviferele cu dezvoltare limitatå în plan orizontal
cu L ≥  2B pot fi considerate cå au dezvoltare practic infinitå.
Punând condi¡iile de margine corespunzåtoare în ecua¡iile (2.96) sau (2.97), dupå
sistemul prezentat în exemplele anterioare, pot fi rezolvate oricare alte situa¡ii practice.

81
 

  2.3. ACVIFERE CU REGIM NESTAºIONAR-CONSERVATIV

¥n cazul mi¿cårii nesta¡ionare, legea lui Darcy are forma:

→
→  K  ∂ v
v+ = − Kgrad H , (2.104)
gne ∂t 

 în care:
g - este accelera¡ia gravitationalå;
ne - este porozitatea efectivå;
 K - conductivitatea hidraulicå.
→
∂v
Termenul care con¡ine   exprimå influen¡a iner¡iei ¿i poate fi neglijat, în
∂t 
majoritatea problemelor practice, având în vedere valorile mici ale vitezei de filtrare.
Rezultå cå, legea lui Darcy, în forma stabilitå pentru regimul sta¡ionar, råmâne valabilå
¿i în cazul regimului nesta¡ionar. În plus, la mi¿cårile cu nivel liber, se va admite cå
complexul apå-rocå este incompresibil, iar la cele sub presiune se va lua în considerare
compresibilitatea acestuia.

2.3.1. Curen¡i acviferi plan-verticali, cu nivel liber cantona¡i în depozite

omogene ¿i izotrope.

Deoarece ipotezele de lucru (valabilitatea în fiecare moment a legii lui Darcy ¿i

incompresibilitatea complexului apå-rocå) sunt identice cu cele folosite la studiul
regimului sta¡ionar, rezultå cå ecua¡iile (1.36) ¿i (1.37) sunt valabile ¿i în cazul
regimului nesta¡ionar, mi¿carea în regim nepermanent urmând a fi studiatå ca o
succesiune de ståri permanente. Se deduce cå, în fiecare punct al acviferului ¿i în orice
moment, înål¡imile piezometrice (cotele suprafe¡ei libere) sunt în concordan¡å cu
ecua¡ia lui Laplace - (v. rel. 1.37):

∂ 2 H  ∂ 2 H 
+ = 0. (2.105)
∂ x  2 ∂z 2
Viteza de ridicare (sau coborâre) a suprafe¡ei libere rezultå din ecua¡ia suprafe¡ei de
depresiune - (v.rel. 1.44):

∂h  K ⎛ ∂ H  ∂h ∂ H 
= ⎜ − ⎟  (2.106)
∂t  ne ⎝  ∂t  ∂t  ∂z  ⎠

82
 

  Integrarea ecua¡iei lui Laplace se face cu condi¡ii de margine valabile în timp.

Spre exemplu, acviferul prezentat în figura 2.23 - presupunând cå regimul
nesta¡ionar al acviferului este determinat de modificarea nivelelor în cele douå râuri,
trebuie så cunoa¿tem varia¡ia lui H 1 ¿i H  2 în timp (care, de regulå se poate schematiza în
trepte) ¿i pozi¡ia suprafe¡ei libere la momentul t = 0, conven¡ional ales. Se re¡ine faptul
cå, în mi¿carea nesta¡ionarå, profilul de depresiune nu mai este o linie de curent.

Fig. 2.22. Condi¡iile de margine în cazul acviferelor cu nivel liber, plan-verticale, cu regim

nesta¡ionar.

Din cele de mai sus, se deduce cå precizarea evolu¡iei suprafe¡ei libere a acviferelor
cu regim nesta¡ionar presupune urmåtoarele etape de lucru (metoda are aplicabilitate
generalå):
•  Precizarea pozi¡iei suprafe¡ei de depresiune ¿i condi¡ia de margine la momentul
ini¡ial.
•  Determinarea sarcinii piezometrice în fiecare punct al re¡elei de lucru, în
concordan¡å cu ecua¡ia lui Laplace (2.105).
•  Se calculeazå (grafo-analitic) derivatele:
∂ H  ∆ H  ∂ H  ∆ H  ∂h ∆h
≅ ; ≅ ; ≅  , (2.107)
∂ x  ∆ x  ∂z ∆z ∂ x  ∆ x 
 în fiecare punct al re¡elei.
∂h
•  Se calculeazå  folosind ecua¡ia suprafe¡ei libere (2.106).
∂t 
•  Se determinå coordonatele suprafe¡ei libere, în fiecare punct al re¡elei, dupå
intervalul ∆t  (la momentul t 0 + ∆t ):

∂h
∆h = ∆t   (2.108)
∂t 

83
 

  Etapele de calcul reprezintå un ciclu (iterativ) care se reia, momentul t 0  + ∆t  
considerându-se moment ini¡ial.
Se continuå calculul, în func¡ie de necesitåti, pânå la momentul t 0 + n ∆t , sau pânå
când ∆h  devine foarte mic, adicå se intrå în regim sta¡ionar (vn  tinde cåtre zero ¿i
profilul de depresiune devine o linie de curent).
¥n cazul acviferelor cantonate în depozite anizotrope sistemul de lucru råmâne
acela¿i, dar în locul ecua¡iei lui Laplace se considerå ecua¡ia (1.25); ecua¡ia suprafe¡ei
de depresiune råmâne aceea¿i (2.106) cu observa¡ia cå,  K = K(x, z).
Pentru acviferele freatice bine dezvoltate în plan orizontal (acvifere plan-orizontale),
cu pat impermeabil orizontal, pentru care ipoteza lui Dupuit este aplicabilå, înlocuind
 H 
∂  ⎛ ∂  H  h ∂  2 H  ⎞
 din ecua¡ia lui Laplace - pentru condi¡ia  H(x, z, t) ≅ h(x, t) - ⎜ = ∫ dz ⎟  , în
∂ z ⎝  ∂ z 0 ∂ z 2  ⎠
ecua¡ia suprafe¡ei libere, se ob¡ine ecua¡ia lui Boussinesq - (v.rel.1.53), care pentru
acviferele plan-verticale cu regim nesta¡ionar-conservativ, se scrie sub forma
particularå-(v. rel. 1.56):

∂h  K  ∂ 2h 2
=   (2.109)
∂t   2ne ∂ x  2

care ar fi putut fi integratå numai pentru unele cazuri particulare.

 2.3.1.1. Acvifere simetrice cantonate în interfluvii

Boussinesq a gåsit o solu¡ie particularå a ecua¡iei cu derivate par¡iale (2.109),

folosind metoda separårii variabilelor. Se construieste o ecua¡ie h = h(x, t) = X(x) T(t) ,
care satisface ecua¡ia (2.109), de forma:

 2ne dT  d 2 X 2  2

 X  − T  = 0 ,
 K  dt  dx  2
sau
1 dT   K  1 d 2 X 2
= .
T  2 dt   2ne X  dx  2

Deoarece membrul stâng nu depinde de x , iar membrul drept nu depinde de t , rezultå
cå ei au o valoare comunå:

1 dT   K  1 d 2 X 2

= = −λ 2 ,
T  2 dt   2ne X  dx  2

84
 

  rezultând ecua¡iile diferen¡iale ordinare

dT   2 d 2 X 2  2ne  2

− = λ dt si = λ X   (2.110)
T  2 dx  2  K 
prin a cåror integrare se ob¡ine:

h x ( 0 )
h x ( t ) =  Khc ( 0 )   (2.111)
1 + 4,46
ne L 2
 în care:
- h x(t)este ordonata profilului de depresiune la distan¡a x  ¿i timpul t ;
- h x(0) grosimea acviferului la distan¡a x  în momentul ini¡ial;
- hc(0) ordonata cumpenei hidrogeologice la momentul ini¡ial (abscisa cumpenei
hidrogeologice x c = L/2);
- L lå¡imea interfluviului.
¥n deducerea rela¡iei (2.111)  L/2 are semnifica¡ia distan¡ei fatå de punctul de drenaj
(linia de izvoare) la care se gåse¿te o limitå impermeabilå verticalå (în cazul de fa¡å
planul de cumpånå în care q = 0).
Ordonata profilului de depresiune (h x ) la orice distan¡å x în momentul ini¡ial sau la
alt moment se deduce din ecua¡ia curbei de depresiune, care este o elipså, scriså în
concordantå cu sistemul de coordonate folosit în fig. 2.24 - vezi ec. (2.80):

 2
h x  2 ( x  c − x )
+ = 1,
h 2c  x  2c

 x  ⎛   x 
h x 2 = hc2 ⎜ 2 − ⎟  
 x c ⎜⎝   x c ⎠⎟

 L
¿i deoarece  x c  =  , rezultå:
 2

 2 x ⎛   x  ⎞   ⎛  2 x    ⎞

h x = hc ⎜⎜ 2 − ⎟⎟ = hc F⎜ ⎟  , (2.112)
 L ⎝   x c ⎠ ⎝  L  ⎠

⎛  2 x 
func¡ia  F⎜ ⎟ putând fi întabelatå pentru valori ale raportului  2x/L cuprinse între 0
⎝  L  ⎠
¿i 1.

85
 

 
Fig.2.23. Modificarea în timp a pozi¡iei suprafe¡ei de depresiune pentru un acvifer cu nivel liber
simetric cu regim nesta¡ionar-conservativ.

Ordonata cumpenei hidrogeologice în orice moment se deduce din rela¡ia (2.111)

scriså sub forma:

hc ( 0 )
hc ( t ) =  Khc ( 0 ) . (2.113)
1 + 4,46 t 
ne L 2

Observa¡ii:
- Pentru precizarea pozi¡iei profilului de depresiune dupå o perioadå de
 înmagazinare prin infiltrare, sunt necesare datele de observa¡ie dintr-un singur
piezometru, amplasat indiferent unde în cadrul interfluviului - vezi comentariile rela¡iei
(2.80).
- Ecua¡iile (2.111) ¿i (2.113) pot fi folosite ¿i pentru dimensionarea sistemelor de
drenuri orizontale plasate pe patul impermeabil (fig. 2.20,d ). ¥n asemenea situa¡ii,
pentru o coborâre impuså a suprafe¡ei libere (în planul de cumpånå) se determinå
dependen¡a dintre distan¡a  L  (dintre drenuri) ¿i timpul necesar pentru realizarea
coborârii.

 2.3.1.2. Influen¡a varia¡iilor periodice ale nivelului piezometric într-un rezervor

limitrof.  Studierea influen¡ei varia¡iilor de nivel din rezervoarele vecine asupra
regimului acviferelor în legåturå hidrodinamicå cu acestea presupune:
- Urmårirea oscila¡iilor suprafe¡ei de depresiune în foraje de observa¡ie, pe un
interval de timp suficient de mare pentru a pune în eviden¡å caracterul acestora ¿i
 întocmirea graficelor h = f(t).

86
 

  - ¥nregistrarea sistematicå a modificårilor de nivel în rezervoarele vecine (re¡ea

hidrograficå, lacuri, canale, etc), în aceea¿i perioadå de timp ¿i întocmirea graficelor
hr =f(t).
- Stabilirea corela¡iilor existente între cele douå grafice. Precizarea legilor de varia¡ie
hr  = f(t) ¿i h = f(t).
¥n continuare sunt prezentate posibilitå¡ile de exprimare cantitativå a dependen¡ei
dintre hr (t) ¿i h(x, t) pentru câteva situa¡ii mai des întâlnite în activitatea practicå.
Dacå varia¡iile de nivel din bazin pot fi considerate ca sinusoidale (fig. 2.24b),
atunci condi¡ia de margine are forma (nemaifiind necesarå o condi¡ie ini¡ialå):

h x=0 = hm + h0 sin t,  (2.114)

  2π
 în care ω =  este frecven¡a varia¡iei nivelului, T  p fiind perioada de oscila¡ie.
T  p
Mi¿carea induså în masa acviferului va fi tot periodicå, cu aceea¿i perioadå T  p  ,
amplitudinea scåzând cu distan¡a (fig. 2.24,a).

Fig. 2.25. Schematizarea influentei varia¡iilor periodice ale nivelului într-un bazin limitrof. a -
oscilatiile induse în acvifer; b -condi¡ia de margine; 1,2 -înfå¿uråtoarea oscila¡iilor induse
(maximelor-1 ¿i minimelor-2 ) [40].

Integrala ecua¡iei (2.114) este de forma:

⎛  2
 π
h = hm + c1h0 sin⎜⎜ t − c2 ⎟⎟ , (2.115)
⎝ T  p  ⎠
unde:
C1 este un coeficient de atenuare;
C 2 este un coeficient de întârziere.

87
 

  Dupå determinarea constantelor C1 ¿i C 2 din condi¡ia ca ecua¡ia (2.115) så verifice
simultan ecua¡iile 2.109 ¿i 2.114, se ob¡ine expresia ordonatei profilului de depresiune
 în func¡ie de distan¡a x  ¿i timpul t  (ecua¡ia lui Forcheimmer):

h = hm + h0e − xβp sin( ωt − xβ p ) ,  (2.116)

 în care:
  ω πne
β p = ~ = .
 2a  Khm T p

Relatia (2.116) este aplicabilå pentru situa¡iile în care grosimea medie a acviferului
(hm) este suficient de mare (în raport cu valorile oscila¡iilor) pentru a putea fi consideratå
practic constantå.
Din rela¡ia (2.116) se deduce cå valoarea maximå a lui h(x, t) se înregistreazå când

sin( ωt − x β p ) = 1 , (2.117)

deci
hmax  = hm + h 0 e − xβp   (2.118)

Din condi¡ia (2.117) se poate deduce momentul t   când ordonata profilului de
depresiune devine maximå, la diferite distan¡e  x , dacå se cunoa¿te valoarea
coeficientului β  p.
Dacå, din observa¡iile efectuate în douå piezometre (fig. 2.24, a), se cunosc valorile
maxime (h1 ¿i h 2) ale grosimii acviferului urmare a unei oscila¡ii în rezervorul vecin, de
perioadå ¿i amplitudine cunoscute, scriind rela¡ia (2.118) în fiecare din acestea,
logaritmând ¿i împår¡ind membru cu membru, rezultå valoarea coeficientului β  p.

ln h1 + x 1β p
  = 1 ,
ln h 2 + x 2β p

  πne ln h − ln h 2

β p = = 1 . (2.119)
 Khm T p  x 2 − x 1

Dacå se cunoa¿te conductivitatea hidraulicå ¿i grosimea medie a acviferului, din

ecua¡ia (2.119) rezultå porozitatea efectivå medie ( ne ) în zona de influen¡å a fluctua¡iilor
din rezervor.
Cu valoarea coeficientului  β  p  cunoscutå, se poate calcula cu (2.116) pozi¡ia
profilului de depresiune la orice distan¡å x , dupå diferite perioade de timp.
Deoarece o oscila¡ie în rezervor cu amplitudinea h0 induce în cadrul acviferului, la
distan¡a  x , o oscila¡ie cu amplitudine maximå - (v. rel. 2.118):

h0(x) = h0e-x  β  p ,

88
 

 
rezultå
⎡ ⎡ ⎤
h0 ( x ) ω⎤ π
= exp⎢ − x  ~ ⎥ = exp⎢ − x  ~ ⎥ , (2.120)
h0 ⎣  2a ⎦ ⎢⎣ aT  p ⎥⎦

ceea ce înseamnå cå atenuarea oscila¡iilor induse în acvifer este cu atât mai

puternicå cu cât oscila¡iile din rezervor au frecven¡a mai mare sau perioada de oscila¡ie
mai micå.
Defazajul dintre oscila¡iile din rezervor ¿i cele induse în acvifer:

 x   x  T  p

τ x  = =   (2.121)
 2a ω 2 πa~
~

este direct propor¡ional cu distan¡a de la rezervor ¿i cu perioada oscila¡iilor ¿i invers

propor¡ional cu frecven¡a acestora.
Cu cât difuzivitatea hidraulicå a acviferului a~ este mai mare, cu atât atenuarea ¿i
defazajul sunt mai mici.
 Dacå varia¡iile de nivel în rezervor sunt periodice oarecare , atunci solu¡ia
prezentatå anterior poate fi generalizatå folosind proprietå¡ile seriilor Fourier.
Varia¡ia periodicå a oricårui parametru, în cazul de fatå h = h(t), cu perioada T  p,
poate fi reprezentatå printr-o serie Fourier.

1 ∞
h(t ) = a0 + ∑ ( a K cos Kωt + bK  sin Kωt ) ,   (2.122)
 2  K =1

uniform convergentå, deci integrabilå termen cu termen într-un interval, dacå în acel
interval este continuå ¿i satisface condi¡iile lui Dirichlet (h este finit, are un numår finit
de maxime ¿i minime, are o singurå valoare pentru o valoare a lui t , are un numår finit
de discontinuitå¡i).
Coeficien¡ii seriei Fourier sunt constante reale ¿i se pot determina cu formulele lui
Euler ¿i Fourier:
 2 α +T  p
a0 =   ∫ h( t )dt   
T  p α 

 2 α +T  p
a K  =   ∫ h( t ) cos K ω tdt     (2.123)
T  p α 

 2
b k  =   ∫α α   +T  h( t ) sin K ω tdt , 
 p

T  p

 în care K = 1, 2, 3, ....

89
 

  Se împarte intervalul T  p în n pår¡i egale notate cu t i = i(T/n) (i = 0, 1, 2, ..., n) cårora
le corespund ordonatele h(t i) = hi.

T  p
∆ti = ti+1 − t i = .
n
Pentru aceastå situa¡ie, coeficien¡ii seriei lui Fourier se pot exprima astfel:

 2 n−1 2 n−1
a0 ≅ ∑ h(ti )∆ t i = ∑ h i = 2hm   (2.124)
T  p i=0 n i=0

Valoarea 1/2 a0 = hm reprezentând media aritmeticå a ordonatelor  h0, h1, ..., hn-1 ;

 2 n−1
a K ≅   ∑ hi cos  iα K    (2.125)
n i= 0
 2 n−1
b K ≅   ∑ hi sin  iα K   
n i= 0
unde

   2π T  p 2π
α K =  Kω∆ti = K  = K  .
T  p n n

Cu coeficien¡ii astfel calcula¡i, se construie¿te polinomul trigonometric care

aproximeazå func¡ia h(t):

1 n
h(t ) ≅ a0 + ∑ ( a K cos Kωt + bK  sin Kωt )    
 2  K =1

Cunoscând T  p ¿i n (ales) rezultå ∆t i T  p /n. Dând valori lui K(1, 2, 3, ..., n) rezultå α  K .
Valorile ordonatelor h0, h1, ..., hn-1 se måsoarå direct pe grafic.

2.3.2. Descårcarea acviferelor prin izvoare.

Dupå perioadele de reîncårcare, descårcarea acviferelor corespunde, în majoritatea

situa¡iilor, unei mi¿cåri nesta¡ionare-conservative, descriså de ecua¡ia generalå (1.30),
care se poate rescrie în forma [1]:

∂ H   K 
− = − div( hgrad H )  , (2.126)
∂t  S

90
 

 
valabilå atât pentru acviferele sub presiune - când S  este coeficientul de
 înmagazinare (cedare) în regim elastic ¿i h = M , cât ¿i pentru cele cu nivel liber - când S
= ne este capacitatea de cedare gravita¡ionalå ¿i h < M .
Aplicând operatorul gradient ¿i multiplicând ambii membrii ai ecua¡iei (2.126) cu
conductivitatea hidraulicå, presupuså constantå ¿i independentå de timp, în condi¡iile
→
valabilitå¡ii legii lui Darcy ( v = - K grad H ), rezultå:
 
→ ⎡ ⎛  → ⎞⎤
∂v ⎢ K  ⎜ h v ⎟⎥
= − Kgrad ⎢ div −   (2.127)
∂t  ⎜ ⎟⎥
⎣ S ⎝   K  ⎠⎦
→
¥nmul¡ind ecua¡ia (2.127) cu elementul d Ω  al suprafe¡ei Ω   a curentului acvifer ¿i
integrînd pe aceastå sec¡iune, se ob¡ine:

→ ⎧ ⎡ ⎛  → ⎞⎤⎫
∂v → ⎪ ⎢ K  ⎜ h v ⎟⎥⎪ →
∫  d Ω = − ∫ ⎨ Kgrad   div − ⎬  
⎢ S ⎜  K  ⎟⎥⎪d Ω
(2.128)
Ω ∂t  Ω⎪
⎩ ⎣ ⎝   ⎠ ⎦⎭

Membrul stâng al ecua¡iei (2.128) se poate scrie sub forma:

→
∂ v → d  → → dQ
∫  d Ω =   ∫ v d   Ω =  ,
Ω ∂t  dt Ω dt 
exprimând varia¡ia în timp a debitului de descårcare a acviferului, iar membrul drept
se retranscrie în forma:
⎧ ⎡ ⎛  → ⎞⎤⎫
⎪ ⎢  K  ⎜ h v ⎟⎥⎪ → → →
− ∫ ⎨− Kgrad ⎢ div   − ⎬d Ω = −α ∫ v d Ω = −αQ ,
⎜ ⎟⎥
Ω⎪
⎩ ⎣ S ⎝   K  ⎠⎦⎪⎭ Ω

ecua¡ia (2.128) reducându-se la ecua¡ia diferen¡ialå

dQ
= −αQ   (2.129)
dt 
 în care α   este un coeficient care caracterizeazå reducerea debitelor de descårcare în
timp.
 Pentru acviferele cu nivel liber la care fluctua¡iile de nivel de la un anotimp la altul
sunt pu¡in importante comparativ cu grosimea acestuia, coeficientul α   poate fi
considerat constant, adicå

α = α 0 = const. , (2.130)

91
 

  ecua¡ia (2.129) devenind

dQ
= −α0 Q ,
dt 
sau
dQ
= −α0 dt , (2.131)
Q

care prin integrare pe intervalul de timp cuprins între momentul t = 0 al începerii
descårcårii, când debitul are valoarea maximå Q0 ¿i un moment oarecare t , când debitul
are valoarea Qt , conduce la formula Maillet-Horn:

Qt 
ln = −α 0t → Qt  = Q 0 e −α  t   
0
(2.132)
Q0

care este ecua¡ia unei drepte în coordonate t - lnQt  (fig.2.25).

Fig.2.25. Reprezentarea grafica a ecua¡iei Maillet-Horn

Pentru un acvifer la care descårcårea se face prin izvoare bine individualizate,

dependen¡a Qt = f(t) se poate preciza prin måsuråtori succesive ale debitelor acestora.
Dupå trasarea dreptei din figura 2.26, rezultå Q0  (lnQ0  este ordonata la origine) ¿i α 0 
(panta dreptei, determinatå grafoanalitic).
Dacå se scrie ecua¡ia (2.132) sub forma:

  ⎛ Q
ln Q0 − ln⎜ 0 ⎟
⎝  e  ⎠ 1
α0 = =  , (2.133)
∆t ∆t 

rezultå cå α 0  este egal cu inversul duratei necesare ca debitul de descårcare al

acviferului så scadå de la valoarea Q0 la valoarea Q0 /e ≅  0.368 Q0.

92
 

  Volumul de apå eliberat de acvifer, din rezerva temporarå a acestuia, între

momentele t = 0 ¿i t  este:
t 
v = ∫ Qt d t  , (2.134) 
0

din care, ¡inând seama de (2.132) rezultå:

t  Q0 −α t  t  Q0 −α t  Q  − Q
v = Q  0 ∫ e −α  t dt = −
0
e 0 = ( e − 1) = 0 1  
0 0
(2.135)
0 α0 α0 α0

Dacå fluctua¡iile de nivel ale acviferului sunt importante comparativ cu grosimea

acestuia (grosimea acviferului suferå modificåri importante de la un anotimp la altul),
atunci coeficientul α  se poate exprima printr-o func¡ie de forma:

   2α1
α=   (2.136)
1 + α1t 

ecua¡ia (2.129) devenind:

dQ  2α1
= Q  ,
dt 1 + α 1t 
sau
dQ  2α 1 dt 
=   (2.137)
Q 1 + α 1t 

Integrând ecua¡ia (2.137) în intervalul t = 0 ¿i t , pentru care debitul de descårcare
este Q0 ¿i Qt , se ob¡ine ecua¡ia:

Qt 
ln = − 2 ln( 1 + α 1t )  ,
Q0

din care rezultå formula lui Tisou:

Q0
Qt  =  2   (2.138)
( 1 +  α1t )
sau:
1 1   α1
= + ,
Qt  Q0 Q0
care este ecua¡ia unei drepte în coordonate t − 1 / Qt  , cu ordonata la origine
1 Q0  ¿i panta α 1  / Q0 .

93
 

  Volumul de apå eliberatå din rezerva temporarå a acviferului în intervalul dintre

momentele t = 0 ¿i t  este:
t 
t t Q0 dt  Q   t  − α 1dt  Q0 ⎛  1  ⎞
v = ∫ Qt  dt =  ∫    2 = − 0 ∫  2 = − ⎜ ⎟   = 
0 0 (1 + α  t )
1
α 1 0 (1 + α 1t ) α1 ⎝ 1 + α 1t  ⎠
0

Q ⎛  1 Q t 
= − 0 ⎜⎜   − 1⎟⎟ = 0 . (2.139)
α1 ⎝ 1 + α 1t   ⎠ 1 + α 1t 

 ¥n cazul acviferelor cantonate în depozite neomogene ¿i anizotrope la scara

masivului, s-a propus pentru coeficientul α expresia:

 α
α =  2 Q 2  
 2
ecua¡ia (2.129) scriindu-se sub forma:

dQ  α 2 3
= − Q  ,
dt   2
sau
⎛  1
d ⎜  2 ⎟ = α 2 dt . (2.140)
⎝ Q  ⎠

Integrând ecua¡ia (2.140) pe intervalul dintre t = 0, când debitul are valoarea

maximå Q0  ¿i un moment t   oarecare, când debitul de descårcare are valoarea Q1  , se
ob¡ine formula Forkasiewicz-Paloc:

1 1 1
− = α 2t → Qt  = , (2.141)
Q 2t  Q 20 1
+ α t 
Q 20  2

care este ecua¡ia unei drepte în coordonatele t - 1 /Q 2t , cu ordonata la origine 1/Q 20 ¿i
panta α  2.
Volumul de apå eliberatå din rezerva temporarå a acviferului în intervalul dintre
momentele t = 0 ¿i t  este:

t t  dt   2 t  α dt   2 1
v = ∫ Qt dt =   ∫ =   ∫ = + α  t   t  =  
0 0 1 α 0 0 1 α  2 Q 20  2 0
 2 + α  2t   2 + α  2t 
Q0 Q0
 2 ⎛  1 1 2 ⎛  1 1  ⎞
= ⎜⎜    2 + α 2t  −  2 ⎟⎟ = ⎜⎜ − ⎟⎟ . (2.142)
α 2 ⎝  Q0 Q0  ⎠ α 2 ⎝ Qt  Q0 ⎠

94
 

 
¥n situa¡iile în care se dispune de cel pu¡in trei perechi de valori Qt   - t , fårå a se
cunoa¿te suficient de bine particularitå¡ile structurale ¿i de evolu¡ie a nivelelor pentru
acviferul din care provin, se pot reprezenta datele experimentale în cele trei tipuri de
coordonate rezultate din linearizarea formulelor lui Maillet-Horn, Tisou ¿i
Forkasiewicz-Paloc, alegându-se tipul de corela¡ie pentru care datele de observa¡ie sunt
mai bine interpolate de o dreaptå.

2.4. ACVIFERE CU REGIM NESTAºIONAR-NECONSERVATIV

Pentru acviferele cu nivel liber ¿i dezvoltare mare în plan orizontal, regimul

nesta¡ionar ¿i neconservativ poate fi imprimat de caracterul neuniform al alimentårii din
precipita¡ii ¿i din suprafe¡ele irigate sau de pierderile de apå, variabile în timp, din
canale.
¥n cazul acviferelor cu nivel liber limitate de unul sau douå rezervoare, caracterul
nesta¡ionar ¿i neconservativ al mi¿cårii, dat de regimul neuniform al alimentårii prin
infiltrare poate fi accentuat de modificårile de nivel în rezervoare. În asemenea situa¡ii,
având în vedere proprietatea de însumare a solu¡iilor particulare (pentru ecua¡iile
lineare, suma a douå sau mai multe solu¡ii este de asemenea o solu¡ie), se calculeazå
separat efectele varia¡iilor de nivel în rezervoare ¿i cele datorate modificårii alimentårii
prin infiltrare, urmând a cumula efectele în diverse puncte ale acviferului ¿i la diferite
perioade de timp.
Metoda însumårii solu¡iilor particulare este aplicabilå ¿i la acviferele sub presiune
limitate de unul sau douå rezervoare cu nivele variabile, care sunt alimentate (sau se
descarcå) prin drenan¡å din (sau spre) acviferele vecine.
Determinarea influen¡ei varia¡iilor nivelului dintr-un rezervor limitrof se face
folosind solu¡iile prezentate în § 2.3.1.2.
Posibilitå¡i de folosire a ecua¡iei Boussinesq scriså în diferen¡e finite. Pentru
acviferele freatice cu dezvoltare mare în plan orizontal, mi¿carea nesta¡ionarå ¿i
neconservativå este guvernatå de ecua¡ia lui Boussinesq (1.36), care, pentru acviferele
plan-verticale, devine:

∂ H  ∂ ⎛  ∂ H 
ne = K  ⎜ h ⎟ + W i . (2.143)
∂t  ∂ x ⎝  ∂ x  ⎠

¥n figura 2.26 se prezintå o sec¡iune hidrogeologicå schematicå printr-un acvifer

freatic cu mi¿care nesta¡ionarå-neconservativå, ob¡inutå prin executarea a trei foraje,
aliniate pe cât posibil în lungul direc¡iei principale de curgere, în care s-a urmårit
sistematic varia¡ia în timp a suprafe¡ei libere. Folosind nota¡iile din aceastå figurå,
ecua¡ia (2.143) se scrie în diferen¡e finite sub forma:

95
 

⎛ h1 + h2 H1 − H2   h  2 + h3 H2 − H3  
⎜ − ⎟
∆ H  ⎜  2 l 1−2 2 l  2−3 ⎟
ne   =  K  l1−2 + l 2− 3 + W  
∆t  ⎜ ⎟ i
⎜  2 ⎟
⎝   ⎠
sau

∆ H   2 K  ⎛ h1 + h2 H1 − H2   h  2 + h3 H2 − H3  

ne  = ⎜ − ⎟ + W , (2.144)
∆t  l1−2 + l 2− 3 ⎜⎝   2 l 1− 2 2 l  2−3  ⎠⎟ i
 în care:
- ∆ H  este cre¿terea (sau descre¿terea) cotei suprafe¡ei de depresiune în forajul
din centru ( F2) în intervalul de timp ∆t ;
- h1, h 2, h3 ¿i H 1, H  2, H 3 grosimile acviferului, respectiv cotele suprafe¡ei
libere în cele trei foraje la momentul t m (mijlocul intervalului ∆t ).

Pentru a se întelege mai bine semnifica¡ia fizicå a ecua¡iei (2.144) ¿i posibilitå¡ile de

folosire, se prezintå deducerea acesteia pornind de la sec¡iunea schematicå din fig.2.26.
¥n acest scop, se realizeazå o mediere a geometriei acviferului pe orizontalå ¿i verticalå:
- Se considerå douå sec¡iuni verticale, de grosime unitarå, plasate la jumåtatea
distan¡ei dintre foraje, cu înål¡imile identice cu grosimile medii ale acviferului în cele
douå intervale; de asemenea, gradien¡ii hidraulici ai curentului acvifer la traversarea
celor douå sec¡iuni sunt gradien¡ii medii ai celor douå intervale.
- Cotele profilului de depresiune ¿i grosimile acviferului, sunt cele înregistrate în
cele trei foraje la momentul t m , plasat la mijlocul intervalului ∆t = t  2 - t 1.
Se scrie ecua¡ia de continuitate pentru elementul de volum delimitat de cele douå
sec¡iuni medii. ¥n intervalul de timp ∆t , ca urmare a ridicårii suprafe¡ei libere (de
exemplu) cu valoarea ∆ H   - înregistratå în forajul  F2, volumul suplimentar de apå,
cantonat în elementul de volum de lå¡ime ∆ x , ¿i anume ∆ H ∆ x   ne, trebuie så fie
compensat de alimentarea din acvifer (q1 - q 2) ∆t   ¿i de aportul din precipita¡ii W i  ∆ x ∆t, 
rezultând:

∆ H 
ne   ∆ x = ( q1 − q2 ) + W i ∆ x  
∆t 
sau
∆ H   2 K  ⎛ h1 + h2 H1 − H2   h  2 + h3 H2 − H3  
ne  = ⎜ − ⎟ + W ,
∆t  l1−2 + l 2− 3 ⎜⎝   2 l 1− 2 2 l  2−3  ⎠⎟ i

care este identicå cu ecua¡ia (2.144).

Dacå se cunoa¿te valoarea medie a conductivitå¡ii hidraulice în zona celor trei foraje
(se determinå prin pompåri experimentale adecvate), în ecua¡ia (2.144) existå douå
necunoscute: porozitatea efectivå medie (ne ) a acviferului în zona dintre cele trei foraje
¿i modulul de infiltrare eficace (W i).

96
 

 
Fig.2.27. Sec¡iune hidrogeologicå schematicå folositå pentru deducerea ecua¡iei în diferen¡e
finite

Când se dispune de måsuråtori de nivel sistematice în cele trei foraje, se procedeazå

 în felul urmåtor:
- Se alege în perioada de iarnå un interval ∆t  în care solul este înghe¡at (deci W i=0),
precizând valoarea lui ∆ H   (negativ) din måsuråtorile de nivel fåcute în forajul din
centru ( F2).
- Se fixeazå momentul t m (mijlocul intervalului ∆t ) pentru care se extrag valorile  h 1,
h 2, h3 ¿i H 1, H  2, H 3 (v. fig 2.27).
- Se calculeazå valoarea lui ne cu rela¡ia (2.144), fåcând W i = 0.
Cunoscând valoarea lui ne, folosind acela¿i sistem de lucru, se poate calcula valoarea
medie a modulului de infiltrare eficace pentru orice altå perioadå a anului.

Observa¡ie: 
Pentru a putea folosi valoarea medie a lui ne , determinatå pentru o perioadå de iarnå,
 în oricare altå perioadå a anului, trebuie så fie îndeplinitå una din urmåtoarele condi¡ii:
amplitudinea oscila¡iilor profilului de depresiune (∆ H ), de la un anotimp la altul, este
mult mai micå decât grosimea medie a acviferului, sau se poate considera cå acviferul
este cantonat în acela¿i tip litologic (depozite omogene ¿i izotrope) indiferent de
anotimp.

97
 

  3. CURGEREA APELOR SUBTERANE CÅTRE FORAJELE DE

CAPTARE ªI DE DRENAJ.

Progresele tehnologice remarcabile fåcute în ultimele decenii în forarea sondelor

(pu¡urilor) cu diametre într-o gamå foarte largå (între 0.15 ¿i 5m), pânå la adâncimi care
acoperå cerin¡ele impuse de practica inginereascå, au determinat extinderea folosirii
forajelor de captare ¿i de drenaj în numeroase domenii de activitate: alimentåri cu apå,
construc¡ii civile, industriale ¿i hidrotehnice, amenajåri funciare, exploatåri miniere la zi
¿i în subteran, exploatarea apelor minerale ¿i termale, determinarea parametrilor
hidraulici ai acviferelor, etc.
Determinarea parametrilor hidraulici ai acviferelor ¿i dimensionarea
corespunzåtoare a diverselor sisteme de foraje destinate captårii ¿i drenajului apelor
subterane se bazeazå pe aplicarea diferen¡iatå, în func¡ie de condi¡iile geologice,
structurale ¿i hidrogeologice a unor modele de calcul corect fundamentate fizic ¿i
matematic.

3.1. DEZVOLTAREA ZONELOR DE INFLUENºÅ ªI FORMAREA

DEBITELOR FORAJELOR

3.1.1. Elementele care influen¡eazå formarea debitelor forajelor

¥n principiu, principalele elemente care influen¡eazå formarea debitelor forajelor de

captare ¿i drenaj (¿i implicit, alegerea schemei de calcul corespunzåtoare) sunt:
- Caracterul hidraulic al acviferului. Acviferele naturale, cu nivel liber sau sub
presiune, pot fi constituite din curen¡i acviferi - situa¡ie întâlnitå în majoritatea cazurilor
practice, sau pot fi lipsite de dinamicå ini¡ialå.
- Condi¡iile de margine ale acviferului în situa¡ia ini¡ialå ¿i dupå intrarea în
 func¡iune a forajelor. Mi¿carea ini¡ialå sta¡ionarå sau nesta¡ionarå a curen¡ilor acviferi
cu nivel liber sau sub presiune, în func¡ie de condi¡iile de alimentare (sau descårcare) pe
verticalå - din infiltrare de la suprafa¡a terenului sau prin drenan¡å din (sau spre)
acviferele vecine - poate avea caracter conservativ sau neconservativ. Intrarea în
func¡iune a forajelor de captare ¿i drenaj poate determina, în cadrul zonei de influen¡å a
acestora, schimbåri importante ale dinamicii ini¡iale ¿i ale condi¡iilor de alimentare din
bazinele acvifere de suprafa¡å (re¡eaua hidrograficå, lacuri, etc.) sau prin drenan¡å.
-  Regimul filtrårii (laminar sau turbulent) în condi¡iile ini¡iale ¿i dupå intrarea în
func¡iune a forajelor de captare sau drenaj.
- Condi¡iile de interac¡iune reciprocå. Dacå în timpul func¡ionårii zona de
alimentare a unui foraj nu se interfereazå cu zona de alimentare a altui foraj, se spune cå
acesta lucreazå independent; în caz contrar forajele lucreazå în interferen¡å.
-  Felul în care filtrul forajului deserve¿te acviferul deschis. În func¡ie de gradul ¿i
modul de deschidere al acviferului forajele pot fi perfecte ¿i imperfecte.

98
 

  Forajele sunt perfecte dupå gradul de deschidere atunci când acviferul este deschis
practic pe toatå grosimea. Dacå suprafa¡a activå a filtrului ¿i a zonei din imediata
vecinåtate a acestuia este capabilå så capteze debitul pe care-l poate da acviferul -
pentru o denivelare impuså, în condi¡iile în care viteza de admisie a apei în filtru nu
depå¿e¿te o anumitå valoare (admisibilå) - se spune cå forajul este perfect ¿i dupå modul
de deschidere.
Forajele sunt imperfecte dupå gradul de deschidere când lungimea activå a filtrului
este mai micå decât grosimea acviferului. Forajele perfecte sau imperfecte dupå gradul
de deschidere sunt imperfecte dupå modul de deschidere atunci când posibilitå¡ile de
admisie ale filtrului nu satisfac - în condi¡ii normale de func¡ionare - poten¡ialul de
debitare al acviferului.

3.1.2. Mecanismul dezvoltårii zonelor de influen¡å

Se considerå, mai întâi, un foraj care deschide pe toatå grosimea un acvifer cu nivel
liber fårå dinamicå ini¡ialå (fig.3.1).

Fig.3.1. Dezvoltarea zonei de influen¡å în cazul unui acvifer cu nivel liber fårå dinamicå ini¡ialå

Imediat dupå începerea pompårii, nivelul înregistrat ini¡ial în foraj, va coborî rapid
(nivel dinamic) ¿i, ca urmare, apa liberå cantonatå în depozitele din vecinåtatea forajului
va curge cåtre acesta. Suprafa¡a acviferului va forma în jurul forajului o pâlnie de
depresiune simetricå. Dacå pomparea continuå, nivelul dinamic continuå så coboare în
foraj, zona de influen¡å a acestuia dezvoltându-se continuu. La momentul t 1 profilul de
depresiune are pozi¡ia  PD-1., iar la momentul t  2  are pozi¡ia  PD-2. Volumul de apå
extras din foraj în intervalul de timp t  2  - t 1  este identic cu volumul de apå cedat
gravita¡ional din depozitele (ini¡ial saturate) cuprinse între suprafe¡ele PD-1 ¿i PD-2.
Dacå acviferul nu este realimentat ¿i pomparea continuå cu debitul constant Q, zona
de influen¡å se va dezvolta în timp pânå la limita acviferulului, mi¿carea apei în zona de
influen¡å fiind nesta¡ionarå ¿i întregul debit extras provenind din interiorul zonei de
influen¡å, din resursa staticå a acviferului. 

99
 

  ¥n cazul acviferelor alimentate pe contur (prin infiltra¡ii de la suprafa¡a terenului, din

re¡eaua hidrograficå sau prin drenan¡å), precum ¿i în cel al acviferelor cu dinamicå
ini¡ialå (fig.3.2), perioada în care curgerea apei spre foraj are caracter nesta¡ionar este
mai reduså în comparatie cu situa¡ia precedentå, din cauza posibilitå¡ii compensårii
debitului extras prin alimentarea din exteriorul acviferului sau din resursa dinamicå.

Fig. 3.2. Domeniu de alimentare ¿i domeniu de influen¡å în cazul unui acvifer sub presiune cu
dinamicå ini¡ialå

100
 

Momentul în care, pentru un debit constant de pompare, denivelarea în forajul

experimental, sau denivelårile înregistrate în forajele de observa¡ie, råmân practic
constante, marcheazå începutul regimului sta¡ionar de func¡ionare a forajului. Rezultå
cå în perioada de func¡ionare în regim sta¡ionar, apa pompatå din forajul experimental
provine în totalitate din exteriorul zonei de depresiune.
Domeniul de alimentare al forajelor care deschid acvifere cu dinamicå ini¡ialå -
situa¡ie foarte des întâlnitå în practicå, este delimitat de un contur alungit (linie de
cumpånå) deschis (fig.3.2).
Spectrul hidrodinamic rezultå din combinarea mi¿cårii ini¡iale a acviferului cu cea
radialå spre foraj. ¥ncepând din momentul intrårii în regim sta¡ionar a forajului, debitul
pompat este compensat în întregime din resursa dinamicå a acviferului corespunzåtor
frontului de lå¡ime b.
¥n cazul acviferelor sub presiune, fårå dinamicå ini¡ialå, în timpul pompårii stratul
permeabil råmâne saturat cu apå înså suferå modificåri suprafa¡a piezometricå a cårei
evolu¡ie este similarå cu cea a suprafe¡ei libere. Reducerea sarcinii piezometrice a
acviferului, datoratå pompårii apei din foraj, determinå eviden¡ierea resurselor
(poten¡iale) elastice ale acestuia. Diminuarea presiunii din pori în imediata vecinåtate a
filtrului forajului determinå, pe de o parte, detensia elasticå a apei care se transmite din
aproape în aproape, ¿i, pe de altå parte, cre¿terea eforturilor efective la contactul dintre
granulele scheletului mineral ¿i consolidarea corespunzåtoare noii ståri de eforturi
efective, care are ca efect reducerea porozitå¡ii ini¡iale ¿i, ca urmare, expulzarea unei
cantitå¡i de apå corespunzåtoare. Dacå acviferul nu are dinamicå ini¡ialå ¿i nu poate fi
realimentat în timpul pompårii, debitul extras provine în totalitate din interiorul zonei de
influen¡å prin eliberarea resurselor elastice ale complexului apå-rocå (fig.3.3).

Fig.3.3. Eviden¡ierea resurselor elastice ale unui acvifer sub presiune exploatate printr-un foraj
din care se pompeazå debitul Q: a - semnifica¡ia sarcinii (înål¡imii) piezometrice; b  - semnifica¡ia
denivelårii medii s m .

101
 

  Zona de influen¡å se dezvoltå în timp pânå la limita acviferului, mi¿carea spre foraj
având caracter nesta¡ionar.
Dacå acviferul sub presiune are dinamicå ini¡ialå, sau dacå existå condi¡ii pentru
alimentarea verticalå, prin drenan¡å, pe måsura avansårii pâlniei de depresiune o parte
din ce în ce mai mare din debitul extras provine din resursa dinamicå a acestuia sau prin
drenan¡å. Atunci când lå¡imea frontului de alimentare (fig.3.2) permite compensarea în
 întregime a debitului pompat din resursa dinamicå a acviferului, forajul intrå în regim
sta¡ionar. În perioada regimului sta¡ionar, alimentarea forajului se face în exclusivitate
din exteriorul zonei de influen¡å.

3.2. CURGEREA APELOR SUBTERANE ÎN REGIM STAºIONAR-

CONSERVATIV CÅTRE FORAJELE DE CAPTARE ªI DRENAJ

3.2.1. Foraje perfecte izolate care deschid acvifere omogene ¿i izotrope, cu

extindere orizontalå mare, fårå dinamicå ini¡ialå.

Teoria hidraulicå a forajelor perfecte se bazeazå pe ipotezele ¿i ecua¡iile deduse de

Dupuit încå din anul 1863. Aceastå teorie a cunoscut o continuå dezvoltare ajungând
aståzi la un stadiu care permite abordarea cu succes a majoritå¡ii problemelor întâlnite în
practica inginereascå.

 3.2.1.1. Ipoteze de bazå. Deducerea ecua¡iilor mi¿cårii sta¡ionare a apelor subterane

cåtre forajele de captare ¿i drenaj se bazeazå pe ipotezele simplificatoare, admise
implicit sau explicit de Dupuit, care pot fi formulate astfel:
•Acviferele nu au dinamicå ini¡ialå.
•Debitul pompat este compensat în întregime de alimentarea uniformå pe conturul
cilindric al domeniului de alimentare de razå R. Deci debitul forajului provine în
exclusivitate din exteriorul domeniului de alimentare.
•Deoarece suprafa¡a de depresiune creatå în jurul forajului are înclinare micå fa¡å de
orizontalå, componentele verticale ale vitezei de filtrate sunt neglijabile; liniile de
curent sunt considerate orizontale iar suprafe¡ele echipoten¡iale sunt asimilate cu
suprafe¡e cilindrice verticale; vitezele de filtrare sunt propor¡ionale cu panta suprafe¡ei
de depresiune, fiind independente de adâncime.
•Suprafa¡a de depresiune nu suferå discontinuitå¡i în zona din vecinåtatea forajului
experimental ¿i nici la traversarea filtrului.
•Acviferele sunt omogene ¿i izotrope.
•Legea liniarå de filtrare a lui Darcy este aplicabilå în tot domeniul de alimentare al
forajului.
Având în vedere mecanismul real de formare a fluxului de apå cåtre foraje, discutat
 în subcapitolul anterior, se impun urmåtoarele observa¡ii:

102
 

 
- Modelul Dupuit (ipoteza  2), conform cåruia debitul forajului este în întregime
compensat din alimentarea uniformå pe conturul cilindric al domeniului de alimentare,
din exteriorul acestuia, în condi¡iile unor acvifere fårå dinamicå ini¡ialå, este imaginar
(în mod real, în asemenea situa¡ii, apa extraså din foraj provine din interiorul zonei de
influen¡å).
- În cazul acviferului cu dinamicå ini¡ialå, deoarece conturul real al pâlniei de
depresiune este deschis, alimentarea din exterior fåcându-se numai pe o parte a acestuia,
folosirea ecua¡iilor Dupuit presupune înlocuirea spectrului hidrodinamic real cu unul
echivalent imaginar, în concordan¡å cu ipoteza 2.
Se deduce cå, în condi¡iile acceptårii ipotezelor lui Dupuit, mi¿carea apelor
subterane cåtre forajele perfecte care deschid acvifere omogene ¿i izotrope, cu
dezvoltare mare în plan orizontal, este axial-simetricå (parametrii hidrodinamici ai
mi¿cårii variazå numai în func¡ie de distan¡a fa¡å de foraj).

3.2.1.2. Ecua¡iile debitului ¿i ale profilului de depresiune (piezometric).  ¥n

condi¡iile mi¿cårii sta¡ionar-conservative axial-simetrice, conform ipotezelor lui Dupuit,
viteza de filtrare radialå, indiferent de adâncime, este:

dh
v = Kl = K    , (3.1)
dr 
 în care h este sarcina piezometricå la distan¡a r fa¡å de axul forajului.
Debitul pompat, identic cu debitul de alimentare uniformå pe conturul cilindrului de
razå R, este acela¿i în orice altå sec¡iune cilindricå de razå (r 0 < r < R).

Fig.3.4. Curgerea axial-simetricå, sta¡ionarå conservativå, cu suprafa¡å liberå, spre un foraj

perfect

103
 

  •  Acvifere cu suprafa¡å liberå (fig.3.4). Egalând debitul pompat cu cel care

traverseazå o sec¡iune cilindricå oarecare de raza r ¿i înål¡ime h - viteza de filtrare în
acea sec¡iune fiind datå de (3.1), se ob¡ine ecua¡ia diferen¡ialå a mi¿cårii:

dh Q dr 
Q = 2πKrh  sau hdh =  , (3.2)
dr   2π K  r 
valabilå în interiorul conturului de alimentare al forajului (r 0 < r < R ¿i h0 < h < H),
stabilit în concordan¡å cu ipotezele lui Dupuit.
Se integreazå ecua¡ia (3.2.) pe urmåtoarele intervale:
- între peretele filtrului forajului din care se efectueazå pomparea ¿i limita zonei de
alimentare.
 H 2 − h 20 Q  R
= ln  ; (3.3)
 2 2π K  r 0

- între peretele filtrului forajului pompat ¿i un foraj (piezometru) de observa¡ie

h 21 − h 20 Q r 
= ln 1  ; (3.4)
 2 2π K  r 0
- între forajele de observa¡ie:
h 21 − h 2 2 Q r  2
= ln  ; (3.5)
 2 2π K  r 1

- între peretele filtrului forajului pompat ¿i o sec¡iune oarecare:

h 2 − h 20 Q r 
= ln  . (3.6)
 2 2π K  r 0

Rezultå urmåtoarele posibilitå¡i de exprimare a debitului forajului experimental:

- când nu se dispune de foraje de observa¡ie, din rela¡ia (3.3) rezultå:

π K ( H 2 − h 20 ) π Ks0  ( 2H − s0 )

Q= =  ; (3.7)
⎛  R ⎞ ⎛  R ⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟ ln⎜⎜ ⎟⎟
⎝ r 0 ⎠ ⎝ r 0 ⎠

- când se dispune de un singur foraj de observa¡ie, din rela¡ia (3.4) se ob¡ine:

π K ( h 21 − h 20 ) π K ( s0 − s1 )( 2H − s0 − s1)

Q= =  ; (3.8)
⎛ r  ⎞ ⎛ r  ⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟ 1
ln⎜⎜ ⎟⎟
1

⎝ r 0 ⎠ ⎝ r 0 ⎠

104
 

 
- când se dispune de douå foraje de observa¡ie, din rela¡ia (3.5) rezultå:

π K  ( h 2 2 − h 21 )  K 

π  (s1 − s2 )( 2 H − s1 − s2 )
Q= =  , (3.9)
⎛ r   ⎞ ⎛ r   ⎞
ln ⎜  2 ⎟ ln ⎜  2 ⎟
⎝ r 1 ⎠ ⎝ r 1 ⎠

 în care s0 = H - h0 , s1 = H - h1 , s 2 = H - h 2 sunt denivelårile înregistrate în forajul
experimental ¿i în cele de observa¡ie. Rezultå cå debitul forajului din care s-a efectuat
pomparea în regim sta¡ionar-conservativ, poate fi exprimat prin formula generalå:

π K ( si − s j )( 2H − si − s j )  
Q=  , (3.10)
⎛ r  j  ⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟
⎝ r i  ⎠

unde i ¿i j au urmåtoarele semnifica¡ii:

Tabelul 3.1. 

* 
Intervalul F0-CA F0-F1 F0-F2 F1-F2
(si, s j ) (s0-0) (s0-s1) (s0-s2) (s1-s2)
(ri, r j ) (r0-R) (r 0-r1) (r0-r2) (r1-r2)

CA* - contur de alimentare

Ecua¡ia profilului de depresiune rezultå din (3.6) sau eliminând termenul Q/π k  din
ecua¡iile (3.4), (3.5) ¿i respectiv (3.6):

r  r 
ln ln
Q r   2 r  r 
h 2 = h 20 + ln = h0 + ( H 2 − h 20 )  R0  = h 20 + ( h 21 − h 2 2 ) r 0 , (3.11)
π K  r 0 ln ln  2
r 0 r 1

care s-a dovedit a fi corectå pentru cea mai mare parte a domeniului de mi¿care,
exceptând zona din vecinåtatea filtrului. Acest lucru a fost eviden¡iat atunci când s-a
descoperit existen¡a zonei de izvorâre.
 Acvifere sub presiune (fig.3.5). ¥n cazul acviferelor sub presiune cu grosime relativ
• 
constantå, h = M = const ., ecua¡ia diferen¡ialå (3.2) se scrie în forma:

dh Q dr 
Q = 2πKMr     sau dh = ; (3.12)
dr   2πT  r 
valabilå în interiorul conturului de alimentare al forajului (r 0 < r < R ¿i h0 < h < H). 

105
 

Fig.3.5. Curgerea axial-simetricå, sta¡ionarå-conservativå, sub presiune, spre un foraj perfect.

Prin integrarea ecua¡ia (3.12) rezultå:

- între peretele filtrului forajului experimental ¿i limita zonei de alimentare:

Q  R
 H − h0 = ln  ; (3.13)
 2πT  r 0

- între peretele filtrului forajului experimental ¿i un foraj de observa¡ie:

Q r 1
h1 − h0 = ln  ; (3.14)
 2πT  r 0

- între forajele de observa¡ie:

Q r  2
h1 − h2 = ln  ; (3.15)
 2πT  r 1

- între peretele filtrului forajului pompat ¿i o sec¡iune oarecare:

Q r 
h − h0 = ln  . (3.16)
 2πT  r 0

Se deduc urmåtoarele posibilitå¡i de exprimare a debitului forajului experimental:

- când nu se dispune de foraje de observa¡ie, din (3.13) rezultå:

106
 

 2πT  ( H − h  0 )  2πTs0
Q= =  ; (3.17)
⎛  R ⎞ ⎛  R ⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟ ln⎜⎜ ⎟⎟
⎝ r 0 ⎠ ⎝ r 0 ⎠

- când se dispune de un singur foraj de observa¡ie, din (3.14) se ob¡ine:

 2πT  ( h1 − h0 ) 2πT  ( s0 − s1 )
Q= =  ; (3.18)
⎛ r  ⎞ ⎛ r  ⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟1
ln⎜⎜ ⎟⎟
1

⎝ r 0 ⎠ ⎝ r 0 ⎠

- când se dispune de douå foraje de observa¡ie, din (3.15) rezultå:

 2πT  ( h 2 − h1 ) 2πT  ( s1 − s2 )

Q= = . (3.19)
⎛ r  ⎞ ⎛ r  ⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟ 2  2
ln⎜⎜ ⎟⎟
⎝ r 1 ⎠ ⎝ r 1 ⎠

 în care s0 = H - h0 , s1 = H - h1 , s 2 = H - h 2 sunt denivelårile înregistrate în forajul
experimental ¿i în cele de observa¡ie.
Debitul forajelor din care s-a efectuat pomparea în regim sta¡ionar-conservativ poate
fi exprimat în forma generalå:

 2πT ( si − s j )
Q=  , (3.20)
⎛ r  j  ⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟
⎝ r i  ⎠

indicii i ¿i j  având semnifica¡ia de la rela¡ia (3.10).

Se observå cå din ec.(3.20) rezultå (3.7), dacå se face înlocuirea:

  + h0
 H
T = K  = Kh m , (3.21)
 2

ceea ce înseamnå cå în acviferele cu nivel liber transmisivitatea este egalå cu

produsul dintre conductivitatea hidraulicå orizontalå ¿i grosimea medie a acviferului.
Rezultå cå expresiile debitului forajului, pentru un acvifer cu nivel liber, se pot
ob¡ine din cele corespunzåtoare pentru un acvifer sub presiune în care se înlocuie¿te
transmisivitatea cu expresia (3.21).
Ecua¡ia profilului piezometric rezultå din (3.16) sau eliminând termenul Q/2π T  din
ecua¡iile (3.13), (3.15) ¿i respectiv (3.16):

107
 

r  r 
ln ln
Q r  r  r 
h = h0 + ln = h0 + ( H − h0 )  R0  = h0 + ( h1 − h2 ) r 0 . (3.22)
 2πT  r 0 ln ln  2
r 0 r 1

Fig. 3.6. Curgerea axial-simetricå, sta¡ionarå-conservativå, în regim hidraulic mixt (cu presiune

¿i cu suprafa¡å liberå), spre un foraj perfect.

 Acvifere cu regim hidraulic mixt (fig.3.6). Debitul extras din foraj, identic cu cel de
• 
alimentare uniformå pe conturul cilindrului de razå  R ¿i înål¡ime M , se regåse¿te ¿i în
sec¡iunea de raza  x   necunoscutå, începând de la care acviferul î¿i schimbå regimul
hidraulic. Egalând debitul forajului de razå r 0  , având raza de alimentare  x - pentru un
acvifer cu nivel liber, cu cel al unui foraj imaginar cu raza  x   ¿i raza de alimentare  R -
pentru un acvifer sub presiune, rezultå:

π K (  M 2 −  h 20 )  2π  KM  ( H − M )

Q=   =  , (3.23)
ln x − ln r 0 ln R − ln x 

din care, prin transformåri succesive, se ob¡ine:

( M   2 − h 20 )( ln R − ln r 0 )

ln x − ln r 0 =   (3.24)
 M( 2H − M ) − h 20

108
 

( M   2 − h 20 )( ln R − ln r 0 )

ln x = ln r 0 +   (3.25)
 M( 2H − M ) − h 20

¥nlocuind (ln x - ln r 0) conform rela¡iei (3.24) în (3.23), se ob¡ine ecua¡ia explicitå a

debitului forajului:

π K [ M
  ( 2H − M ) − h 20 ]
Q= . (3.26)
ln R − ln r 0

Dupå determinarea lui  x , cu rela¡ia (3.25), se poate trasa profilul de depresiune în
cele douå zone ale domeniului de alimentare folosind (3.11) în por¡iunea cu nivel liber
¿i (3.22) în cea sub presiune.

3.2.1.3. Raza de influen¡å ¿i raza de alimentare. Dupå cum s-a mai aråtat, în
condi¡iile unor acvifere fårå dinamicå ini¡ialå, zona de influen¡å a forajelor se dezvoltå
continuu în timp, curgerea apei spre forajul pompat având caracter nesta¡ionar. Dupå o
perioadå lungå de pompare, avansarea zonei de influen¡å se face foarte lent (pentru un
debit constant de pompare modificarea denivelårilor este greu de înregistrat practic).
Raza pâlniei de depresiune simetricå, corespunzåtoare acestei situa¡ii de stabilizare
relativå a nivelelor, poate fi numitå razå de influen¡å reduså (practic înregistrabilå).
Deoarece, în condi¡ii reale, compensarea debitului pompat se face din interiorul
zonei de influen¡å, prin procese complicate (¿i nelineare) de cedare a apei gravita¡ionale
¿i a unei pår¡i din apa capilarå, raza de influen¡å reduså, în fapt variabilå în timp, are o
altå semnifica¡ie decât raza de alimentare, care are sens fizic numai în contextul
ipotezelor lui Dupuit. Acestea sunt motivele pentru care folosirea valorilor razei de
alimentare, deduse din ecua¡iile lui Dupuit în dimensionarea sistemelor de captare ¿i de
drenaj trebuie fåcutå cu precau¡ie întrucât acest parametru are, în fapt, o semnifica¡ie
imaginarå pentru marea majoritate a situa¡iilor practice.
Când se dispune de cel pu¡in douå foraje de observa¡ie, raza de alimentare se poate
deduce prin una din urmåtoarele metode:
a. -  În condi¡iile func¡ionårii sta¡ionare a forajului experimental, debitul acestuia
trebuie så fie identic cu debitul unor foraje imaginare de razå r 1 ¿i r  2, în care denivelårile
sunt  s1 ¿i s 2.
 Pentru acvifere cu nivel liber: 
π Ks1  ( 2H − s1 ) π Ks 2  ( 2H − s2 )
Q= =  ,
⎛  R ⎞ ⎛  R ⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟ ln⎜⎜ ⎟⎟
⎝ r 1 ⎠ ⎝ r 
 2 ⎠
din care se ob¡ine:

s1( 2
  H − s1 ) ln r2 − s2 ( 2H − s2 ) ln r1  
ln R = . (3.27)
( s1 − s2 )( 2H − s1 − s2 )

109
 

  Pentru acvifere sub presiune:  

 2πTs1 2πTs 2
Q= =  ,
⎛  R ⎞ ⎛  R ⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟ ln⎜⎜ ⎟⎟
⎝ r 1 ⎠ ⎝ r  2 ⎠

rezultând:

  r2 − s2 ln r1  
s1 ln
ln R =  . (3.28)
( s1 − s2 )
b). Trasând grafic profilul de depresiune sau profilul piezometric în coordonate h 2 -
ln r , respectiv h - ln r   - vezi ec. (3.11) ¿i (3.22), ¿i intersectând dreptele rezultate cu
orizontalele având ordonatele H  2 (fig. 3.7a) ¿i respectiv H  (fig. 3.7b).
Aceastå metodå se bazeazå pe observa¡ia cå fåcând r = R în ecua¡ia profilului de
depresiune ¿i, respectiv, în cea a profilului piezometric, rezultå h 2 = H  2 (pentru acvifere
cu nivel liber) ¿i h = H  (pentru acvifere sub presiune).

Fig. 3.7. Determinarea graficå a razelor de alimentare. a -acvifere cu nivel liber; b -acvifere sub
presiune.

Pentru calcule preliminare, raza de alimentare poate fi estimatå cu urmåtoarele

rela¡ii empirice:
rela¡ia I.P.Kusakin:

 R = 2s0 KH  ,pentru acvifere cu nivel liber (3.29)

r ela¡ia W.Sichardt:

 R = 10 s0  K ,pentru acvifere sub presiune. (3.30)

Pentru ambele rela¡ii, se ob¡ine R în m, introducând s0 ¿i H  în m ¿i K  în m/zi.

110
 

 
3.2.2. Foraje perfecte izolate care deschid acvifere neomogene ¿i anizotrope,
cu extindere orizontalå mare, fårå dinamicå ini¡ialå

3.2.2.1. Suprafe¡ele de discontinuitate litologicå normale pe liniile de curent.   Se

disting douå cazuri:
• ¥n cazul acviferului sub presiune considerat   în figura 3.8,a, în concordan¡å cu
ipotezele Dupuit, se poate scrie:

Fig. 3.8. Mi¿carea radial-planå sub presiune spre un foraj perfect în acvifer cu varia¡ii
discontinue de permeabilitate. a -dupå o suprafa¡å cilindricå dispuså simetric fa¡å de foraj; b -dupå
suprafe¡e de stratifica¡ie.

 2π K 1 ( h1 / 2 − h0 ) 2π K 2 M( H − h1 / 2 )

Q= = ,
ln( r1 / 2r 0 ) ln( R / r 1 / 2 )

de unde rezultå ordonata profilului piezometric pe verticala limitei litologice:

Q r  Q  R
h1 / 2 = h0 + ln 1 / 2 = H − ln  , (3.31)
 2π K 1M  r 0 2π K 2 M  r 1 / 2

din care se ob¡ine expresia debitului în func¡ie de conductivitå¡ile hidraulice ale

celor douå zone:

 2π  M( H − h0 )  2π Ke1 M( H − h0 )
Q = 1 r  1  R =  R  , (3.32)
ln 1 / 2 + ln ln
 K 1 r0 K 2 r 1 / 2 r 0

111
 

  unde conductivitatea hidraulicå echivalentå ( K 1e ) se calculeazå cu rela¡ia:

 R
ln
r 0
 K e1 = 1 r  1  R  . (3.33)
ln 1 / 2 + ln
 K 1 r0 K 2 r 1 /2

• Pentru acvifere cu nivel liber, procedând la fel, se ob¡ine:

Q r 1 / 2 Q  R
h1 / 2 = h 20 + ln = H  2 − ln  , (3.34)
π K 1 r 0 π K  2 r 1 / 2

π Ke1 ( H 2 − h 20 )
Q=  R  , (3.35)
ln
r 0

 în care conductivitatea hidraulicå echivalentå (K 1e )  are expresia (3.33), deduså
anterior pentru acvifere sub presiune.

3.2.2.2. Suprafe¡ele de discontinuitate litologicå sunt paralele cu liniile de curent.  

Se disting douå cazuri:
• Acviferul sub presiune prezentat în fig. 3.8,b, poate fi împår¡it în douå subdomenii
suprapuse având aceea¿i linie piezometricå, debitul total rezultând din însumarea
debitelor par¡iale ale acestora:

 2π ( K  1M1 + K 2 M2 )( H − h0 ) 2π Ke" M ( H − h0 )

Q = Q1 + Q2 = = , (3.36)
ln( R / r 0 ) ln( R / r 0 )

 în care conductivitatea hidraulicå echivalentå K e" se calculeaza ca medie ponderatå a

conductivitå¡ilor hidraulice ale celor douå subdomenii cu grosimile acestora

 K1 M1 + K 2 M 2
 K e" =   (3.37)
 M1 + M 2

• Pentru acviferul cu nivel liber prezentat în figura3.9, cantonat în douå forma¡iuni

cu permeabilitå¡i diferite.
 2
[ ( h1 + h2 )  − ( h1 + h 20 ) ]
 K "e  
π 
Q=  R  , (3.38)
ln
r 0

112
 

  în care conductivitatea hidraulicå echivalentå - ecua¡ia (3.37), se scrie în forma:

 K 1  h1 + K 2 h0 + K 1h1 + K 2 h 2  2 K 1h1 + K 2 ( h0 + h2 )
 K "e =   =  . (3.39)
h1 + h0 + h1 + h2  2 h1 + h0 + h2

Fig. 3.9. Foraj perfect într-un acvifer cu nivel liber cantonat în douå forma¡iuni cu
permeabilitate diferitå

Aceea¿i expresie a debitului forajului se ob¡ine dacå se admite cå fragmentul inferior

corespunde unui acvifer sub presiune având profilul piezometric identic cu cel al
acviferului în ansamblu. Debitul total rezultå din însumarea debitelor par¡iale.
¥n mod similar, se pot rezolva situa¡iile în care acviferul, sub presiune sau cu nivel
liber, este constituit din mai mult de douå forma¡iuni cu permeabilitå¡i diferite.

3.2.3. Foraje perfecte izolate în acvifere omogene ¿i izotrope, limitate în plan

orizontal, fårå dinamicå ini¡ialå

3.2.3.1. Foraj amplasat în apropierea unei frontiere de alimentare.   Dacå în

domeniul de influen¡å al unui foraj perfect din care se pompeazå debitul constant Q, se
resimte influen¡a realimentårii acviferului deschis de foraj dintr-un râu sau dintr-un lac,
printr-o frontierå practic rectilinie ¿i infinitå, atunci curgerea rezultantå poate fi
exprimatå cu ajutorul metodei imaginilor, ca ¿i când ar proveni prin suprapunerea
curgerii axial-simetrice spre forajul real cu curgerea, de asemenea axial-simetricå,
dinspre imaginea inverså (negativå) a forajului (în raport cu frontiera de alimentare),
dintr-un acvifer practic infinit.

113
 

  • ¥n cazul acviferelor sub presiune cu grosime relativ constantå, ecua¡ia diferen¡ialå a
mi¿cårii radial-plane, într-un acvifer practic infinit, deduså în concordan¡å cu ipotezele
Dupuit (v.rel.3.12), este:

Q dr 
dh =  ,
 2πT  r 
prin integrarea cåreia rezultå:

Q
h= ln r + const  , 
 2πT 
valabilå în interiorul conturului de alimentare al forajului (r 0< r< R ¿i h0< h< H ), în
care h  reprezintå ordonata profilului piezometric într-un punct oarecare  P  aflat în
interiorul zonei de alimentare a forajului (fig. 3.10,b).
Ordonata profilului piezometric determinat de func¡ionarea forajului imagine (în
care se introduce debitul Q) în acela¿i punct P va fi:

Q
h' = ln r ' + const  .   
 2πT 
Pozi¡ia profilului piezometric în punctul P este determinatå de însumarea celor douå
efecte:
Q r 
h p  = ln ' + C  , (3.40)
 2πT  r 
constanta C  urmând a fi determinatå din condi¡iile de margine. Pe linia de
alimentare, care este o echipoten¡ialå, r = r' ¿i h p = H , deci C = H , din rela¡ia (3.40)
rezultând ecua¡ia profilului piezometric:

Q r '
h p  = ln  . (3.41)
 2πT  r 
Dacå se considerå cå punctul P coincide cu forajul experimental (h p=h0, r=r 0, r=2L),
din rela¡ia (3.41) se ob¡ine expresia debitului acestuia în condi¡iile func¡ionårii în
vecinåtatea unei limite de alimentare:

 2πT  ( H − h 0 )  2πTs0

Q= =  , (3.42)
ln( 2 L / r 0 ) ln( 2 L / r 0 )

care are semnifica¡ie numai când 2L < R.

114
 

 
Fig. 3.10. Foraj amplasat în apropierea unei frontiere de alimentare. a -sec¡iune; b -în plan
orizontal.

• ¥n cazul acviferelor cu nivel liber, ecua¡ia diferen¡ialå a mi¿cårii - (v.rel.3.2), este:

Q dr 
h dh =  ,
 2π K  r 
prin integrarea cåreia rezultå ordonatele profilului de depresiune într-un punct
oarecare  P,  determinate de func¡ionarea independentå a forajului real (h)  ¿i a celui
imaginar (h'): 

Q
h 2 = ln r + const ., 
π K 
Q
h' 2 = ln r ' + const ; 
π K 

115
 

  Prin însumarea efectelor rezultå:

Q r 
h P' 2 = ln + C . (3.43)
π K  r '
Pe linia de alimentare, r = r' ¿i h P = H , deci C = H  2, ¿i din (3.43) se ob¡ine ecua¡ia
profilului de depresiune:
Q r '
h p 2 = H 2 − ln . (3.44)
π K  r 

Dacå punctul P corespunde cu forajul experimental (h P=h0, r=r 0  ¿i r'=2L),  din

rela¡ia (3.44) rezultå ecua¡ia debitului acestuia:

 2πT ( H 2 − h 20 ) π Ks0  ( 2H − s0 )

Q= = . (3.45)
ln( 2 L / r 0 ) ln( 2 L / r 0 )

3.2.3.2. Foraj amplasat în apropierea unei limite impermeabile. ¥n aceastå

situa¡ie, se suprapune efectul forajului real cu cel al unui foraj imaginar simetric, în
raport cu limita impermeabilå, care func¡ioneazå într-un acvifer practic infinit (forajul
real lucreazå într-o situa¡ie hidrodinamic echivalentå) - (fig. 3.11).
• ¥n cazul acviferelor sub presiune:

Q
h p  = ln rr ' + C , (3.46,a)
 2πT 
 în care h p = H , pentru r = R ¿i r' = 2L + R , rezultând:

Q
C = H − ln R( 2L + R)  ,
 2πT 
¿i înlocuind în rela¡ia (3.46,a) se ob¡ine ecua¡ia profilului piezomeric:

Q    R( 2L + R)
h p  = H − ln .
 2πT  rr '
Dacå punctul  P  coincide cu forajul experimental (h p  = h0, r = r 0, r' = 2L), din
(3.46,a) se ob¡ine expresia debitului acestuia:

 2π T ( H − h0 )
Q=   (3.46,b)
 R( 1 + R / 2L)
ln
r 0

116
 

 
Fig. 3.11. Foraj amplasat în apropierea unei limite impermeabile. a -sec¡iune; b -în plan orizontal.

Se observå cå limita impermeabilå are o influen¡å neglijabilå dacå L > R.

• ¥n cazul acviferelor cu nivel liber, procedând la fel, se ob¡ine ecua¡ia profilului
piezometric:

Q   R( 2L + R)
h p 2 = H 2 − ln   (3.47)
π K  rr '
¿i expresia debitului forajului:

π K  ( H 2 − h 20 )

Q= . (3.48)
 R( 1 + R / 2L)
ln
r 0

117
 

  3.2.4. Foraje perfecte izolate care deschid acvifere omogene ¿i izotrope cu

extindere orizontalå mare, cu dinamicå ini¡ialå

Se considerå situa¡ia simplå în care acviferul are, ini¡ial, o mi¿care uniformå.

Poten¡ialul complex al mi¿cårii cåtre foraj se ob¡ine prin însumarea poten¡ialului
mi¿cårii uniforme (a acviferului) cu mi¿carea de asemenea poten¡ialå, radial planå, cåtre
foraj.

Exprimarea mi¿cårilor poten¡iale plane cu ajutorul func¡iilor analitice de

variabilå complexå. Mi¿carea poten¡ialå planå poate fi reduså la studiul unui strat
sub¡ire de fluid situat pe un plan.
¥n planul x - y, viteza de filtrare în orice punct este datå de legea lui Darcy:
→
v = − Kgrad H = − gradΦ ,
  (3.49)

iar componentele acesteia sunt:

∂Φ ∂Φ
v X = − , vY  = −  , (3.50)
∂ X  ∂Y 

v = v x 2 + vy2 ,

 în care Φ  este poten¡ialul vitezelor .

¥n § 1.4 s-a demonstrat cå, pentru mi¿cårile poten¡iale plane, existå o func¡ie Ψ (x,y)
= const ., numitå func¡ie de curent, definitå prin:

∂Ψ ∂Ψ
v X = − , vY  = − , (3.51)
∂ x  ∂ y

De asemenea s-a demonstrat cå func¡ia de curent ca ¿i cea de poten¡ial verificå

ecua¡ia lui Laplace (sunt armonic conjugate) ¿i cå liniile de curent ¿i cele echipoten¡iale
sunt ortogonale.
Legåtura dintre Φ   ¿i Ψ   rezultå din compararea rela¡iilor (3.50) ¿i (3.51), fiind
exprimatå prin ecua¡iile (criteriul) Cauchy - Riemann:

∂Φ  ∂Ψ  ∂Φ  ∂Ψ 

= ,   =−   (3.52)
 x
∂  ∂ y ∂ y ∂ x 

Func¡ia  f   de variabilå complexå  Z = x + iy  se nume¿te analiticå atunci când are
derivate unice ¿i continue în orice punct, independent de raportul dy/dx . Func¡ia f(z)=Φ  
+iΨ  este derivabilå în condi¡iile amintite atunci când sunt respectate condi¡iile Cauchy -

118
 

Riemann (3.52). Aceastå observa¡ie se poate demonstra dacå se considerå cre¿terea df  a
func¡iei f(z) = Φ  +iΨ  în raport cu cre¿terea lui Z = x + iy :

∂Φ ∂Φ ⎛ ∂Ψ ∂Ψ
dx + dy + i⎜ dx + dy⎟
df  ∂ x  ∂ y ⎝ ∂ x  ∂ y  ⎠
= ;
dZ  dx + i dy

⎛ ∂Φ ∂Ψ ⎛ ∂Ψ 1 ∂Φ
⎜ + i ⎟dx  + i⎜ + ⎟dy
df  ⎝ ∂ x  ∂ y ⎠ ⎝ ∂ x i ∂y ⎠
= .
dZ  dx + i dy

Pentru ca derivata så fie independentå de dx   ¿i dy este evident cå termenii din

parantezele de la numåråtor trebuie så fie identici, de unde rezultå condi¡iile Cauchy -
Riemann - (v.rel.3.52).
Rezultå cå separând la o func¡ie analiticå de variabilå complexå  f   partea realå Φ  de
partea imaginarå Ψ , cele douå func¡ii Φ ¿i Ψ , armonic conjugate, reprezintå o mi¿care
poten¡ialå. Reciproca este ¿i ea adevåratå: orice mi¿care poten¡ialå poate fi exprimatå
printr-o func¡ie analiticå de variabilå complexå.
Dacå se însumeazå poten¡ialele complexe a douå mi¿cåri elementare poten¡iale se
ob¡ine o nouå mi¿care poten¡ialå cu poten¡ialul complex:

 f(Z) = f 1(Z) + f  2(Z) = Φ + iΨ,  (3.53)

 în care poten¡ialul vitezelor este:

Φ  = Φ  1 + Φ   2  (3.54)

iar func¡ia de curent:

Ψ  = Ψ  1 + Ψ   2  (3.55)

deoarece ¿i func¡iile nou ob¡inute îndeplinesc condi¡iile Cauchy - Riemann.

De asemenea, prin înmul¡irea lui f(z) cu constanta complexå  A + iB  se ob¡ine tot o
mi¿care poten¡ialå.
¥n literatura de specialitate sunt prezentate numeroase func¡ii analitice de variabilå
complexå ¿i mi¿cårile poten¡iale corespunzåtoare. Se considerå douå exemple:
• Curen¡ii acviferi cu mi¿care uniformå  (fig. 3.12) pot fi reprezenta¡i prin func¡ia:

 f = CZ  , (3.56)

unde constanta C este un numår complex (C = A + iB), iar Z  este variabila complexå

(Z = x + iy), deci:

 f = Φ + iΨ  = (A + iB) (x + iy) = Ax - By + i(Bx + Ay) ,

119
 

 
Φ = Ax - By , Ψ  = Bx + Ay  (3.57)

Fig. 3.12. Spectrul hidrodinamic al unui acvifer cu mi¿care uniformå

 B
Liniile de curent Ψ   = const . sunt paralele ¿i au ecua¡ia  y = −  x + const ., deci
 A
 B
unghiul β  format cu abscisa rezultå din tg β = −  .
 A
∂Φ
Dacå B = 0 (liniile de curent sunt paralele cu axa absciselor) atunci v = = A , deci
∂ x 

Φ  = v x  , Ψ  = v y . (3.58)

• Curen¡i acviferi cu mi¿care radialå (cåtre un punct) ¿i grosime unitarå. Se considerå

func¡ia:

 f(Z) = C lnZ , (3.59)

la care urmeazå så se separe partea realå de cea imaginarå.

¥n acest scop, este mai comod så se foloseascå exprimarea exponen¡ialå a variabilei
complexe (fig. 3.13):

 Z = re  iθ   (3.60)

 în care:

r = x 2 + y 2 si θ = arctg y / x   (3.61)

120
 

  ¥nlocuind (3.60) în (3.59), rezultå:

 f ( Z ) = C ln re iθ = C ln r + iCθ  

deci:

Φ = C ln r  ¿i Ψ  = Cθ   (3.62)

Fig. 3.13 Exprimarea exponen¡ialå a variabilei complexe.

Deoarece viteza de filtrare este radialå ¿i are aceea¿i valoare pe conturul de razå r ,
debitul care traverseazå acest contur (de înål¡ime unitarå) este:

Q
Q = 2πrv → v = .
 2πr 
Pe de altå parte:

∂Φ c
v= =  
∂r  r 
¿i comparând cu exprimarea anterioarå, se ob¡ine:

Q
C= ,
 2π
care înlocuitå în (3.63) conduce la:

121
 

Q Q ⎫
Φ= ln r = ln  x 2 + y 2 ⎪
 2π 2π ⎪
⎬  (3.63)
Q Q ⎪
Ψ =  θ = arctg y / x   ⎪
 2π 2π ⎭

Pentru Q constant, rezultå Φ   = const . ,când r = const ., - deci liniile echipoten¡iale
sunt cercuri cu centrul în originea axelor ¿i Ψ   = const., când y/x = const ., - deci liniile
de curent sunt raze drepte convergente în origine.

3.2.4.1. Acvifere sub presiune. Dacå acviferul natural, cu mi¿care uniformå, are
viteza ini¡ialå v0  = KI 0 , sistemul de coordonate fiind astfel ales încât liniile de curent
sunt paralele cu abscisa (fig. 3.2), poten¡ialul complex al acestuia este:

 f1( Z ) = v0 Z = v0 x + iv 0 y ⎫⎪
⎬  (3.64)
Φ1 = v0 x ; Ψ1 = v0 y ⎪⎭

Mi¿carea radialå spre foraj, în acviferul sub presiune de grosime M, fårå dinamicå
ini¡ialå este reprezentatå de poten¡ialul complex.

Q Q Q ⎫
 f 2 (Z ) = − ln Z = − ln r − i   θ⎪
 2π M  2π M  2π M  ⎪
⎬  (3.65)
Q Q ⎪
Φ 2 = − ln r ; Ψ2 = −   θ ⎪⎭
 2π M  2π M 

Poten¡ialul mi¿cårii spre foraj, în condi¡iile în care acviferul deschis are dinamicå
ini¡ialå, se ob¡ine prin însumarea poten¡ialelor celor douå mi¿cåri elementare care se
suprapun.

Q ⎫
 f (Z ) = f1 ( Z ) + f2 ( Z ) = v0 Z −ln Z ⎪
 2π M  ⎪
Q ⎪
Φ = Φ1 + Φ2 = v0 x − ln r  ⎬  (3.66)
 2π M  ⎪
Q ⎪
Ψ = Ψ1 + Ψ2 = v0 y −  θ ⎪
 2π M  ⎭

Spectrul hidrodinamic al mi¿cårii rezultante este prezentat în figura 3.2. Domeniul

de alimentare al forajului (suprafa¡a în interiorul cåreia toate liniile de curent sunt
captate de foraj) este delimitat de o linie de cumpånå (Ψ   = 0) care descrie un contur
deschis în amonte. Debitul extras din foraj este compensat în întregime din resursa

122
 

dinamicå a acviferului corespunzåtoare frontului de alimentare de lungime b. Valoarea

lui b se ob¡ine punând condi¡iile:

Ψ  = 0 , y=b/2 ¿i θ  = π  , când x = - ∞ ;

b Qπ  Q Q
v0 − =0 →b = =  , (3.67)
 2 2π  M  v 0 M   I 0T 

deci curba Ψ  = 0 este asimtotå la dreapta y = b/2 spre x = - ∞. 

Ordonata punctului B rezultå din condi¡iile:

Ψ  = 0 , x = 0 , θ  = π 
 /2 , y = y B ;

Q π  Q b
v 0 y B − = 0 → y B = = . (3.68)
 2π  M  2  4 I 0T  4

Pozi¡ia punctului A (de stagnare) se stabile¿te punând condi¡ia ca viteza de filtrare så

fie zero (deci v x  = 0 ¿i v y = 0):

∂Φ Q ∂ ⎡ 1  2 2 ⎤ Q  x 
v x  = = v0 − ⎢⎣ ln( x + y ) ⎥⎦ = v0 −   = 0 
∂ x   2π M ∂x   2 2π M  x + y 2
 2

∂Φ Q  y
v y  = =− = 0 
∂ y  2π M  x + y 2
 2

De unde rezultå:

 y A = 0 ⎫
⎪
Q 1 Q b ⎬. (3.69)
v0 − = 0 → x  A = =
 2π M x  A  2πTI 0 2π ⎪⎭

Pentru acela¿i debit extras din acvifere diferite, lå¡imea frontului de alimentare b ¿i
distan¡a OA = x  A  sunt mai mari cu cât viteza ini¡ialå a curentului acvifer ¿i grosimea
acestuia sunt mai mici.
Deoarece viteza de filtrare radialå, la o distan¡å oarecare r , în conformitate cu legea
lui Darcy, este:
dh  d Φ 
v = KI = K   = ,
dr  dr 

rezultå:

Φ  = -Kh + C , (3.70)

123
 

 
care egalatå cu cealaltå formå de exprimare a poten¡ialului vitezelor - (v.rel.3.66),
conduce la:

Q
Φ = v0 x − ln  x 2 + y 2 = − Kh + C , (3.71)
 2π M 
din care, prin eliminarea constantei C, se ob¡ine succesiv:
-  Ecua¡ia profilului piezometric în lungul axei x, în amonte ¿i în aval de forajul
experimental . La peretele filtrului forajului experimental, pentru  x =   m r 0 , y=0 ¿i h=h0,
ecua¡ia (3.71) devine:

Q
− v 0 r 0 − ln r = − Kh 0 + C .
 2π  M  0

La o distan¡å oarecare r  ( x = − r , spre amonte ¿i x = r , spre aval), y = 0  ¿i h = h(x),
din ecua¡ia (3.71) rezultå:

Q
− v 0 r − ln r = − Kh + C .
 2π  M 

Scåzând între ele cele douå rela¡ii, se ob¡ine ecua¡ia profilului piezometric:

Q r 
h = h0 + ln ± I   ( r − r 0 ) . (3.72)
 2π T  r 0 0

- Ecua¡ia profilului piezometric (simetric) pe direc¡ia axei y . Punând condi¡iile x=0 ,

 y = r 0 , h = h0 ¿i x = 0 , y = r , h = h(y) ¿i procedând ca mai sus, rezultå:

Q r 
h = h0 + ln  , (3.73)
 2πT  r 0

identicå cu rela¡ia (3.22) ob¡inutå pentru situa¡ia când acviferul deschis nu are
dinamicå ini¡ialå.
- Debitul forajului experimental  în func¡ie de måsuråtorile de nivel efectuate în douå
piezometre plasate în lungul axei x  în amonte sau în aval de forajul experimental:

 2π T  ( h 2  − h1 ) m I 0 ( r2 − r1 )  
Q= . (3.74)
ln r 2 − ln r 1

Rela¡ii similare se pot scrie între forajul experimental ¿i oricare dintre piezometre.

124
 

  Spectrul hidrodinamic al unui foraj din care se extrage debitul Q dintr-un acvifer cu
vitezå medie ini¡ialå v0  se poate desena calculând coordonatele punctelor al cåror loc
geometric sunt liniile echipoten¡iale Φ  ¿i liniile de curent Ψ  (fig. 3.2):

⎧ x = y ctgθ ⎧ b Φ
⎪ ⎪ x = ln r +
Ψ ⎨  b Ψ  Φ ⎨  2π v0   (3.75)
⎪ y =  θ + ⎪
⎩  2π v0 ⎪⎩ y = r 2 + x 2

dând valori lui Ψ  , Φ  ¿i θ  .

3.2.4.2. Acvifere cu nivel liber. Poten¡ialul vitezelor ¿i func¡ia de curent, în cazul

miscårii radiale spre foraj, se poate ob¡ine din (3.50) înlocuind Q/M   - debitul
corespunzåtor unui contur cilindric de razå oarecare r   ¿i înål¡ime unitarå, constant
pentru acviferele sub presiune, prin Q - debitul care traverseazå întreaga înål¡ime h(r) a
acviferului:

Q Q
Φ 2 = − ln r ; Ψ2 = −  θ, (3.76)
 2π 2π
deci:

Q Q Q
 f 2 ( Z ) = − ln Z = − ln r − i  θ, (3.77)
 2π 2π 2π
Dacå se noteazå cu hm  grosimea medie a acviferului cu nivel liber ¿i mi¿care
uniformå, poten¡ialul complex al acesteia este:

 f1 ( Z ) = hm v0 Z = hm v0 x + i hm v 0 y ⎫⎪
⎬  (3.78)
Φ1 = hm v0 x ; Ψ1 = hm v 0 y ⎭⎪

Rezultå cå poten¡ialul mi¿cårii spre foraj, atunci când acviferul cu nivel liber deschis
are dinamicå ini¡ialå, este:

Q ⎫
 f (Z ) = hm v0 Z − ln Z ⎪
 2π ⎪
Q ⎪
Φ = hm v0 x − ln rZ  ⎬   (3.79)
 2π ⎪
Q ⎪
Ψ = hm v0 y −  θ ⎪
 2π ⎭

125
 

  Pe de altå parte, pentru a putea aplica poten¡ialul Φ  pe întreaga înål¡ime h(r), viteza
dh
 K    trebuie înmul¡itå cu h. Func¡ia care îndepline¿te aceastå condi¡ie ¿i, totodatå,
dr 
satisface ecua¡ia lui Laplace, este:

1
Φ = −  Kh 2 + C   (3.80)
 2
Procedând ca în cazul acviferelor sub presiune, se ob¡ine lå¡imea frontului de
alimentare a forajului, ordonata punctului B ¿i abscisa punctului A (fig. 3.2):

Q b b
b= ;  y B = ;  x A = , (3.81)
 I 0T   4 2π 

 în care transmisivitatea T = khm .

Egalând expresiile poten¡ialului vitezelor (3.80) ¿i (3.81), rezultå:

Q 1
Φ = hm v0 x = ln  x 2 + y 2 = − Kh 2 + C ,
 2π  2
din care, prin eliminarea constantei C, se ob¡in succesiv:
- Ecua¡ia profilului de depresiune, în lungul axei x , în amonte ¿i în aval de forajul
experimental:

Q r 
h 2 = h 20 + ln ± 2 hm I 0 (r − r0 )  ; (3.82)
 K 
π  r 0

- Ecua¡ia profilului de depresiune (simetric) pe direc¡ia axei y:

Q r 
h 2 = h 20 + ln ; (3.83)
π K  r 0

- Debitul forajului experimental în func¡ie de måsuråtorile de nivel efectuate în douå

foraje de observa¡ie plasate în lungul axei  x , în amonte sau în aval de forajul
experimental:

Q=
 K
π  [( h  2
 2 ]
− h 21 ) m 2 hm I 0 ( r2 − r 1 )
. (3.84)
ln r 2 − ln r 1

Spectrul hidrodinamic al mi¿cårii se poate desena calculând coordonatele punctelor

al cåror loc geometric sunt liniile Φ  ¿i Ψ  , dând valori lui Φ , Ψ  ¿i θ  în rela¡iile:

126
 

⎧ b θ
⎧ x = y ctgθ  ⎪ x = ln r +
⎪
Ψ  ⎨ y =   b θ  + Ψ    Φ ⎨  2π hm v0   (3.85)
⎪  2π  hmv 0 ⎪
⎩ ⎪⎩ y = r 2 − x 2

Observa¡ie. Pentru I 0 = 0 (acvifere fårå dinamicå ini¡ialå), rela¡iile de mai sus devin
identice cu cele deduse în subcapitolul 3.2.1. pornind de la ipotezele lui Dupuit.

3.2.5. Foraje imperfecte dupå gradul de deschidere

Expresia debitului unui foraj care deschide par¡ial un acvifer sub presiune a fost datå
 încå din 1946 de M. Muskat (fig. 3.14), [38].

Fig. 3.14. Spectrul hidrodinamic al unui foraj imperfect dupå gradul de deschidere.

   2π K ( H − h0 )
Q= , (3.86)
1 ⎡  4 M    ⎛  l   ⎞⎤ l  4 M 
⎢ 2 ln −  f ⎜ ⎟⎥ − ln
 2 ⎢⎣ r 0 ⎝  M  ⎠⎥⎦  M   R

 în care:

127
 

⎛   l  ⎞ Γ (0 ,875 l / M ) Γ (0 ,125 l / M )  

 f ⎜ ⎟  = ln , (3.87)
⎝  M  ⎠ Γ (1 − 0 ,875 l / M ) Γ (1 − 0 ,125 l / M )  

Γ   fiind func¡ia gama, ale cårei valori sunt date în tabele de func¡ii. Valorile func¡iei
 f(l/M) se dau în figura 3.15.

Fig. 3.15. Valorile func¡iei f(l/M). 

Studiile efectuate de numero¿i cercetåtori au confirmat valabilitatea rela¡iei (3.86).

Din examinarea spectrului hidrodinamic de principiu prezentat în figura 3.14,
rezultå cå liniile de curent au o curburå pronun¡atå într-o zonå restrânså din jurul
forajului - pe o razå aproximativ egalå cu grosimea acviferului - dupå care pot fi
considerate practic orizontale (în intervalul  M < r < R  formulele lui Dupuit sunt
aplicabile).
¥n condi¡iile regimului sta¡ionar de func¡ionare a forajului, în concordan¡å cu
ipotezele lui Dupuit, debitul extras trebuie så fie identic cu cel care traverseazå
suprafe¡ele cilindrice de razå r = M  ¿i  R. Rezultå cå denivelårile într-un foraj imaginar
de razå r = M  ¿i în forajul experimental sunt

Q  R ⎫
 H − h' = ln ⎪
 2π T   M  ⎪
Q ⎛   
 M  ⎞ ⎬  (3.88)
'
h − h0 = ⎜ ln + ζ 1 ⎟ ⎪
 2π T  ⎝  r 0  ⎠ ⎪⎭

 în care, prin intermediul coeficientului adimensional ζ 1 se

  compenseazå pierderea de
sarcinå (denivelarea) determinatå de rezistentele hidraulice suplimentare din cadrul
zonei cu spectru hidrodinamic distorsionat.
Eliminând pe h' din rela¡iile (3.88), se ob¡ine:

128
 

Q ⎛   R  ⎞ Q  R
 H − h0 = ⎜ ln + ζ 1 ⎟ = ln , (3.89)
 2π T  ⎝  r 0  ⎠ 2π T  r e
 în care:
re  = r0  e− ς 1 . (3.90)

Rezultå cå dacå se cunoa¿te valoarea coeficientului ζ1  , forajul imperfect (dupå

gradul de deschidere) poate fi înlocuit printr-un foraj perfect, de razå r e  < r 0  ,
hidrodinamic echivalent (pentru o denivelare datå, extrage acela¿i debit cu cel real).
Egalând debitul dat de rela¡ia Muskat (3.86) cu expresia rezultatå din (3.89), pentru
un foraj de razå oarecare r , se ob¡ine:

1  M  ⎡  4 M    ⎛   l  ⎞ ⎤ 4 M   4 M 

 2 ln
⎢ − f ⎜ ⎟ ⎥ − ln = ln + ζ 1  
 2 l  ⎣ r  ⎝  M  ⎠ ⎦  R r 

⎛  1   ⎞  4 M  1 1
ζ 1 =⎜ − 1⎟ ln   −  f ( l / M 
  ). (3.91)
⎝ l / M   ⎠ r  2 l / M 

Deci, coeficientul ζ1  , care caracterizeazå rezisten¡ele hidraulice suplimentare

introduse de imperfec¡iunea dupå gradul de deschidere, este o func¡ie explicitå de l/M  ¿i
 M/r . Dând valori rapoartelor l/M  ¿i M/r   în (3.91), ¿i determinând f(l/M) din figura 3.15,
s-a construit graficul din figura 3.16, care eviden¡iazå o observa¡ie importantå din punct
de vedere practic: piezometrele plasate la distante r ≤   M(M/r ≤   1)  de forajul
experimental pot fi considerate practic perfecte dupå gradul de deschidere, chiar dacå au
filtre de lungimi reduse.
Raportul dintre debitul extras dintr-un foraj imperfect Q  (3.73) ¿i debitul maxim
ob¡inut dintr-un foraj perfect dupå gradul de deschidere(Q D - corespunzåtor rela¡iilor lui
Dupuit), pentru aceea¿i denivelare înregistratå în cele douå foraje, este:

 R  R
ln ln
Q r 0 r 0
= = , (3.92)
Q D ln R + ζ  ln R
1
r 0 r e
 în care re  = r 0  e −ζ 1 .
  ¥n legåturå cu determinarea valorilor lui ζ 1 , pentru diverse pozi¡ii ale filtrului în
cadrul acviferului, se fac urmåtoarele observa¡ii:
- Când filtrul este plasat practic în contact cu culcu¿ul sau acoperi¿ul impermeabil al
acviferului (filtru neinundat) se folosesc valorile ζ 1 , deduse din figura 3.16 în func¡ie de
rapoartele l/M  ¿i M/r .
- Când filtrul este plasat spre mijlocul acviferului (filtru inundat), valorile lui ζ  1  se
l  / 2  M  / 2
deduc în func¡ie de rapoartele si  (v. fig. 3.16,c).
 M  / 2 r 

129
 

Fig. 3.16. Diagrama de calcul a coeficientului ζ 1 ¿i figuri explicative pentru cazurile când filtrul
este plasat lângå acoperi¿ (a ), lângå culcu¿ (b ) sau în mijlocul acviferului (c ).

Debitul unui foraj imperfect care deschide un acvifer cu nivel liber , similar cu
(3.89), se scrie sub forma:

Q=
π  (
 K   H 2 − h 20 )
=
π  (
 K   H 2 − h 20 )
, (3.93)
 R  R
ln + ζ  ln
r 0 1 r e

 în care r e are expresia (3.90), iar ζ 1 se determinå tot din figura 3.16, transformând
acviferul cu nivel liber în unul sub presiune al cårui acoperi¿ impermeabil conven¡ional
are cota plasatå la media dintre nivelul hidrostatic (ini¡ial) ¿i cel dinamic din forajul
experimental. Se vor considera:

 H  + h0 s ⎫
 M = = H − 0 ⎪
 2 2 ⎪
⎬. (3.94)
⎛  H
  +  h0 ⎞ s0 ⎪
l = l 0 − ⎜ ⎟ = l  −
⎝   2  ⎠ 0 2 ⎪⎭

130
 

  Erorile introduse de acest sistem de lucru cresc odatå cu mårimea denivelårii în

forajul experimental, råmânând înså, pentru majoritatea situa¡iilor practice, în limite
admisibile.
Debitele forajelor imperfecte, care deschid acvifere cu nivel liber, pot fi determinate
cu ajutorul metodei fragmentelor (fig. 3.17): se împarte acviferul în douå zone printr-un
plan orizontal care trece prin mijlocul filtrului activ. ¥n zona superioarå, cu nivel liber,
forajul este perfect, având debitul Q1 , iar în zona inferioarå sub presiune forajul este
imperfect având debitul Q 2 .
Debitul forajului va rezulta din însumarea debitelor corespunzåtoare celor douå
zone:

⎧
⎪Q = Q1 + Q2
⎪
⎪  Ks  ( 2 h − s )
π 
⎨Q1 = , (3.95)
⎪ ln R / r 0
⎪  2π  KMs
⎪Q1 =
⎪⎩ ln R / r 0 + ζ 1

 în care ζ 1 se calculeazå cu rela¡ia (3.91) sau se determinå din figura 3.16.

Fig. 3.17. Aplicarea metodei fragmentelor în cazul acviferelor cu nivel liber.

Raportul dintre debitul extras dintr-un foraj imperfect (Q)  ¿i debitul maxim
corespunzåtor unui foraj perfect dupå gradul de deschidere (Q D), pentru aceea¿i valoare
a denivelårii, este dat de rela¡ia (3.92).
¥n cazul forajelor imperfecte dupå gradul de deschidere, se accentueazå influen¡a
anizotropiei acviferului deschis (dacå   K  X   > K  Z ), având ca efect cre¿terea rezisten¡elor
hidraulice suplimentare în zona cu spectru hidrodinamic distorsionat. Dacå liniile de
curent ar fi practic orizontale (foraj perfect), sau dacå depozitele permeabile sunt
izotrope, în calculul debitului se ia  K = K  X . ¥n cazul forajelor imperfecte,

131
 

conductivitatea hidraulicå echivalentå este  K = 3 K x 2 K z , ceea ce conduce la urmåtoarele

reduceri de debite fa¡å de cazul mediului izotrop.
Tabelul 3.2.

KX/KZ 1 2 5 10 100
Qanizotrop 1 0,8 0,6 0,5 0,2
Qizotrop

¥n acela¿i timp, în cazul mediilor anizotrope, raza zonei în care spectrul

hidrodinamic este distorsionat cre¿te de la r = M  la r = M K x  / K z .  

3.2.6. Grupuri ¿i linii de foraje în interferen¡å

Forajele izolate, studiate în paragrafele anterioare, se folosesc pentru testarea

hidrodinamicå a acviferelor sau pentru captåri izolate. ¥n practica inginereascå, captarea
apelor subterane pentru alimentåri cu apå ¿i coborîrea nivelului ini¡ial al acestora,
pentru diverse scopuri, se realizeazå cu ajutorul sistemelor de foraje, care, dupå felul în
care sunt a¿ezate, pot fi clasificate în:
- grupuri de foraje, a¿ezate pe contururi mai mult sau mai pu¡in regulate, distan¡a
 între forajele cele mai depårtate fiind mai micå decât raza de alimentare, ¿i
- foraje a¿ezate pe una sau mai multe linii.

3.2.6.1. Grupuri de foraje în acvifere cu extinderea orizontalå mare, fårå

dinamicå ini¡ialå. Cazul general al dispunerii forajelor pe contururi de formå oarecare
se trateazå prin metoda suprapunerii (însumårii) efectelor.
¥n cazul acviferelor sub presiune, denivelarea determinatå (induså) într-un punct
oarecare  P de un foraj perfect (si-p) din care se pompeazå în regim sta¡ionar debitul Qi 
este (figura 3.18).
Q  R
s i − p = i ln  , pentru R > r i-p  (3.96)
 2π T  r i − p

Denivelarea creatå în acela¿i punct de func¡ionarea a n foraje este:

n 1 n  R
s p = ∑ s i −  p =   ∑ Q i ln i   (3.97)
i =1  2π T  i =1 r i − p

Considerând R1 = R 2 = ... =Rn = R (cunoscut), din sistemul (3.103) se pot determina
debitele ce trebuie extrase din fiecare foraj pentru a realiza în punctul  P o denivelare
impuså. Dacå forajele urmeazå så func¡ioneze cu debite egale, rela¡ia (3.97) se
simplificå:

132
 

 
1 n  R nQ  R
s p =   ∑ Q i ln  = ln   (3.98)
 2πT  i =1 r i − p 2π T 
 
n r1− p r2− p .. . r n− p

sau:
 2πTs p
Q p = nQ =   (3.99)
ln R / r  p
 în care:
r p = n   r1− p r2− p ... rn− p .   (3.100)

Rela¡ia (3.99) aratå cå grupul de foraje poate fi înlocuit cu un " pu¡ mare"- echivalent
din punct de vedere hidrodinamic - de razå r  p , în care denivelarea este s p pentru un debit
extras egal cu Q p = nQ.

Fig. 3.18. Grup de foraje în interferen¡å.

Pentru determinarea denivelårii în centrul incintelor de diferite forme, raza pu¡ului

mare echivalent se poate calcula cu urmåtoarele rela¡ii simplificate:
- incintå circularå de razå r c : r  p = r c;
- incintå dreptunghiularå cu lå¡imea B:

⎧ B
⎪ L ≤ 0 .1 → r p = 0 ,25 L
⎪
⎪ B  L  + B
⎨ > 0 ,33 → r  p =   (3.101)
⎪  L π 
⎪  B
⎪⎩0 ,1 <  L < 0 ,33 → r p = Ω / π  ; Ω  = L B

133
 

  - contur poligonal de formå oarecare cu forajele în col¡urile poligonului (fig. 3.19)

r p =  2n r1, r 2 ...rn , (3.102)

 în care r 1, r  2,...,r n sunt distan¡ele de la jumåtatea fiecårei laturi ¿i de la fiecare foraj
la centrul de greutate al poligonului.

Fig. 3.19. Foraje în interferen¡å pe contur poligonal de formå oarecare.

 Pentru o valoare impuså a denivelårii în centrul unei incinte , indiferent de forma

acesteia, se calculeazå debitul pu¡ului mare echivalent. Cunoscând debitul maxim
admisibil al unui foraj (Q f ), rezultå numårul forajelor ce urmeazå så fie amplasate
echidistant pe contur (n = Q p /Q f ).
Pentru a stabili condi¡iile de func¡ionare ale fiecårui foraj (efectul interferen¡ei
grupului în fiecare din forajele componente), se mutå punctul P în fiecare din acestea,
din (3.97) rezultând:

⎧  R1  R 2  R n
⎪Q1 ln r  + Q 2 ln r  + ... + Q n ln r  = 2π Ts 01
⎪ 0 −1 1− 2 1− n
⎪  R1  R 2  R n
⎪Q1 ln r  + Q 2 ln r  + ... + Q n ln r  = 2π Ts 02
⎨  2 −1 0 −2 2− n   (3.103)
⎪...........................................................
⎪
⎪  R1  R 2  R n
⎪Q1 ln r  + Q 2 ln r  + ... + Q n ln r  = 2π Ts 0 n
⎩ n−1 n− 2 0−n

Considerând  R1  = R 2  = ... = Rn  = R  (cunoscut), se pot determina denivelårile în

fiecare foraj, pentru debite impuse, sau se pot calcula debitele pentru denivelåri date.
Dacå forajele urmeazå så func¡ioneze cu debite egale (debite maxime admisibile pentru
un anumit tip de filtru), sistemul de ecua¡ii (3.103) devine explicit, rezultând
denivelarea în fiecare foraj.

134
 

  Dacå forajele, cu debite egale, de acela¿i tip constructiv (r 0-1 = r 0-2 = ... = r 0-n = r 0)
sunt amplasate echidistant pe un contur circular, denivelårile în fiecare din acestea vor fi
identice (s01 = s02 = ... = s0n = s0), iar sistemul de ecua¡ii (3.103) se reduce la:

 2π Ts 0
Q= . (3.104)
⎡  R n ⎤
ln ⎢ ⎥
⎣ r0 r1−2 .. . r 1− n ⎦

Deoarece distan¡ele de la unul din foraje la celelalte sunt func¡ie de raza conturului
(r c=r  p), rela¡ia (3.104) se poate scrie în forma simplificatå:

 2π Ts 0
Q= , (3.105)
⎡  R0n ⎤
ln ⎢ n−1 ⎥
⎣ nrc r 0 ⎦

 în care R0 = R + r c , iar n este numårul forajelor.

Rela¡ia (3.105) poate fi aplicatå ¿i pentru contururi dreptunghiulare cu  L/B < 2,5,
 înlocuind r c  cu r  p  (raza pu¡ului mare echivalent) calculatå conform rela¡iei (3.109) -
(v.fig.3.20).

Fig.3.20. Foraje în interferen¡å a¿ezate pe un contur dreptunghiular.

¥n situa¡ia în care forajele, în totalitate sau numai o parte din acestea, sunt imperfecte
dupå gradul lor de deschidere , rela¡iile (3.97) ¿i (3.98) devin:

1 n ⎛   R  ⎞
s p =   ∑ Qi ⎜⎜ ln  i + ζ 1( i ) ⎟⎟ , (3.106)
 2π T  i =1 ⎝  r i − p  ⎠

¿i respectiv:

135
 

 
nQ ⎛  n  R n  ⎞
s p =   ⎜⎜ ∑ ln   i + ∑ ζ 1( i ) ⎟⎟ , (3.107)
 2π T  ⎝ i=1 r i − p i =1  ⎠

iar în sistemul (3.103) se vor înlocui razele forajelor (r 0-i)  prin razele echivalente
r e(i)=r 0(i)e−ζ1(i) - (v. rel. 3.90). Coeficientul de corec¡ie ζ 1(i) - (v. rel. 3.91 ¿i fig. 3.16), - are
valori semnificative numai atunci când r i-p < M (M/r i-p > 1).
¥n cazul acviferelor cu nivel liber, folosind acela¿i sistem de lucru, rezultå succesiv:
- denivelarea într-un punct oarecare P: 

1 n ln Ri
s p ( 2H − sp ) =   ∑ Qi  pentru R < r i-p , (3.108)
π K i=1 r i− p

pentru situa¡ia când debitele forajelor sunt diferite, ¿i:

nQ  R
s p ( 2H  − sp ) = ln   (3.109)
π K  r  p

când debitele forajelor sunt egale.

- efectul func¡ionårii grupului în fiecare din forajele componente rezultå folosind
sistemul de ecua¡ii (3.103) ¿i înlocuind în membrul drept termenii 2π Tsi prin π Tsi  (2H-
si). Aceea¿i înlocuire se face ¿i în rela¡iile (3.104 ¿i 3.105).
Considerarea imperfec¡iunii forajelor se face la fel ca la acviferele sub presiune,
valorile coeficientului ζ1, urmând a fi determinate în concordan¡å cu cele discutate în §
3.2.5.
Atât la acviferele sub presiune cât ¿i la cele cu nivel liber, modificându-se pozi¡ia
punctului P, se poate determina nivelul dinamic în orice punct al incintei. Din ecua¡iile
scrise anterior fåcând s p  = H-h p  se ob¡in ecua¡iile profilelor piezometrice (de
depresiune).
Observa¡ie. Rela¡ia (3.104) poate fi scriså - pentru foraje imperfecte care deschid
acvifere sub presiune, în forma generalå:

 2π Ts 0 2π Ts 0 2π Ts 0  ⎛    ζ 1 ⎞

Q= =   = ⎜1 + ⎟ , (3.110)
⎡  R n
⎤  N  + ζ 1  N ⎝  N  ⎠
ln⎢ ⎥ + ζ 1
⎣ r0 r1−2 .. . r 1− n ⎦

 în care N   este un coeficient care depinde de schema de amplasare a forajelor ¿i de

condi¡iile de margine. Spre exemplu, pentru contururi circulare sau dreptunghiulare (cu
L/B < 2,5) valoarea lui N este datå de numitorul rela¡iei (3.105):
Se observå cå multiplicând debitul forajului perfect cu factorul (1+ζ1/Ν) se ob¡ine
debitul forajului imperfect dupå gradul de deschidere.

136
 

  Rela¡ia (3.110) este valabilå ¿i pentru acviferele cu nivel liber, numåråtorul având în
acest caz forma π  Ks0(2H - s0). 

3.2.6.2. Grupuri de foraje în acvifere cu extindere orizontalå mare, cu dinamicå

ini¡ialå (fig. 3.21). ¥n cazul acviferelor sub presiune, poten¡ialul complex al mi¿cårii se
ob¡ine prin însumarea poten¡ialelor celor n  foraje cu poten¡ialul mi¿cårii ini¡iale a
acviferului - (v.rel. 3.66):

⎧ 1 n
  ∑ Q i ln Z 
⎪ f ( Z ) = v 0 Z  − 2π  M  i =1
⎪
⎪ 1 n
⎨Φ  = v 0 x −   ∑ Q i ln r i   (3.111)
⎪  2π  M  i =1
⎪ 1 n
⎪⎩Ψ  = v 0 y − 2π  M   ∑   Q iθ i
i =1

Fig. 3.21. Grup de foraje în interferen¡å într-un curent acvifer.

Egalând poten¡ialul vitezelor dat de rela¡ia (3.111) cu cealaltå formå de exprimare

rezultatå din legea lui Darcy (v. rel. 3.71) Φ   = -Kh + C, se ob¡ine înål¡imea nivelului
dinamic într-un punct oarecare P determinatå de func¡ionarea celor n foraje în condi¡iile
unui curent acvifer:

1 n
h p =   ∑ Q i  ln  r p − i − I 0 x p + C   (3.112)
 2π T  i =1

137
 

Prin eliminarea constantei C, se poate determina debitul fiecårui foraj, sau în oricare
alt punct, pentru valori impuse ale debitelor.
Pentru acviferele cu nivel liber   poten¡ialul complex al mi¿cårii are forma -
(v.rel.3.79):

⎧ 1 n
⎪ f ( Z ) = hmv 0 Z − 2 π  i∑=1Q i ln Z 
⎪
⎪ 1 n
⎨Φ  = hmv 0 x −   ∑ Q i ln ri     (3.113)
⎪  2π  i =1
⎪ 1 n
⎪⎩Ψ  = hmv 0 y − 2 π  i∑=1 Q iθ i

Egalând poten¡ialul vitezelor dat de rela¡ia (3.113) cu cealaltå formå de exprimare -

⎛  1
(v.rel.3.80) - ⎜Φ = −  Kh 2 + C ⎟ , rezultå:
⎝   2  ⎠

1 n
h 2 p =   ∑ Q i  ln  r p − i − 2 hm I 0 x p + C  . (3.114)
 2π  i =1

3.2.6.3. Grupuri de foraje în acvifere limitate.   Dacå grupul de foraje este plasat în
vecinåtatea unei limite de alimentare  (fig. 3.22 ¿i 3.10), aplicând metoda imaginilor ¿i
 însumând efectele (§3.2.3), pentru acviferele sub presiune fårå dinamicå ini¡ialå,
expresia înål¡imii nivelului dinamic într-un punct oarecare  P se ob¡ine prin însumarea
termen cu termen a ecua¡iei (3.40):

1 n r 
h p =   ∑ Qi ln  i' + C . (3.115)
 2πT i=1 r i

 ¥n cazul acviferelor sub presiune cu dinamicå ini¡ialå trebuie luat în considerare
efectul curentului acvifer, ecua¡ia (3.115) luând forma:

1 n r 
h p =   ∑ Q i ln  i' − I 0 x p + C . (3.116)
 2π T  i =1 r i

Pe linia de alimentare, care este o echipoten¡ialå, pentru   r i  = r i', x  p = 0 ¿i h p  = H
(cota nivelului apei în rezervorul vecin), rezultå C = H   ¿i rela¡iile (3.115) ¿i (3.116)
devin:

1 n r '
s p = H − hp =   ∑ Qi ln i   (3.117)
 2πT i=1 r i

138
 

 
1 n r '
 H − h p =   ∑ Q i ln  i + I 0 x  p . (3.118)
 2π T  i =1 r i

¥n cazul acviferelor cu nivel liber - (v.rel. 3.43):

1 n r 
h 2 p =   ∑ Q i ln  'i + C , (3.119)
π k  i =1 r i

când acestea nu au dinamicå ini¡ialå ¿i:

1 n r 
h 2 p =   ∑ Q i ln  i' − 2 hm  I 0 x p + C , (3.120)
π k  =
i 1 r i

pentru acviferele cu dinamicå ini¡ialå.

Fig. 3.22. Grup de foraje în interferen¡å într-un curent acvifer, plasate în apropierea unui
contur de alimentare.

139
 

 
Pe linia de alimentare, r i  = r i', x  p=0 ¿i h p  = H , deci C=H  2, din rela¡iile (3.119) ¿i
(3.120) rezultå ecua¡iile profilelor de depresiune:

1 n r '
h p 2 = H 2 −   ∑ Qi ln i   (3.121)
π K i=1 r i

1 n r '
h p 2 = H 2 −   ∑ Q i ln  i − 2 hm I 0 x  p   (3.122)
 K  i =1
π  r i

 Dacå grupul de foraje este amplasat în apropierea unei limite impermeabile  

(fig.3.11) ¿i acviferul sub presiune  nu are dinamicå ini¡ialå, din (3.46) se ob¡ine, prin
 însumare:

1 n
h p =   ∑ Qi ln  ri ri' + C   (3.123)
 2πT i=1
Dacå acviferul are dinamicå ini¡ialå, înål¡imea nivelului dinamic într-un punct
oarecare P este:

1 n
h p =   ∑ Q i ln  ri ri' − I 0 x p + C   (3.124)
 2π T  i =1

Similar, pentru acviferele cu nivel liber rezultå : 

1 n
h p 2 =   ∑ Q i ln  ri ri' + C   (3.125)
π k  i =1
¿i respectiv:
1 n
h p 2 =   ∑ Q i ln  ri ri' − 2 hm I 0 x p + C   (3.126)
π k  i =1

3.2.6.4. Sistem liniar de foraje în acvifere cu dezvoltare orizontalå mare, fårå

dinamicå ini¡ialå.  Liniile de foraje în interferen¡å (fig. 3.23) pot fi studiate fie prin
metoda suprapunerii efectelor (în special în situa¡iile când au lungime limitatå), situa¡ie
prezentatå în paragraful anterior, fie folosind proprietatea de simetrie ¿i periodicitate a
mi¿cårii, atunci când ¿irul de foraje este alimentat simetric (pe ambele pår¡i) ¿i are
lungime mare (fig. 3.24).
¥n continuare se va folosi cea de-a doua posibilitate de lucru.
Pentru acviferele sub presiune, în condi¡iile func¡ionårii forajelor cu debite egale, se
poate considera cå fiecare din acestea este amplasat în mijlocul unei fâ¿ii cu lå¡imea  2σ ,
limitatå de doi pere¡i impermeabili (fig. 3.24). Pentru a putea folosi elementele deja

140
 

 
cunoscute ale mi¿cårii radial plane (într-un plan infinit), este convenabil så se realizeze
transformarea conformå a unui plan infinit într-o fâ¿ie infinitå cu lå¡imea 2 σ.

Fig.3.23. ªir de foraje în interferen¡å.

Fig. 3.24. Schematizarea spectrului hidrodinamic indus de un ¿ir de foraje în interferen¡å.

Metoda transformårilor conforme. ¥n § 3.2.4 s-a demonstrat cå studiul mi¿cårilor

poten¡iale plane se poate face cu ajutorul func¡iilor analitice de variabilå complexå. O
metodå deosebit de eficientå în teoria func¡iilor analitice de variabilå complexå este
aceea a transformårilor conforme. Prin aceastå metodå, pornind de la o mi¿care
cunoscutå, se ob¡ine exprimarea analiticå a unor mi¿cåri noi.

141
 

  Un domeniu plan D' este reprezentarea conformå a altui domeniu  D, dacå la orice
punct din D corespunde un punct în D', astfel cå unghiurile a douå elemente curbilinii
omoloage (duse prin puncte omoloage) sunt egale ¿i cu sensul de parcurgere acela¿i. ¥n
acela¿i timp, prin transformare conformå, se modificå dimensiunile în jurul unui punct
(dilatându-le sau contractându-le în acela¿i raport). Spre exemplu, dacå în planul ζ se
cunoa¿te spectrul hidrodinamic al unei mi¿cåri (re¡ea ortogonalå - påtraticå), dupå
transformarea conformå în planul  Z ea råmâne tot ortogonalå (liniile echipoten¡iale
råmân echipoten¡iale ¿i liniile de curent råmân linii de curent) ¿i påtraticå.
Dacå se då poten¡ialul complex al mi¿cårii în planul ζ = ξ + i η:

 f 1 = f 1(ζ) = Φ(ξ,η)+i ψ(ξ,η) 

¿i se cunoa¿te rela¡ia (func¡ia) de transformare din planul ζ în planul Z(Z = x + iy):

ζ = f  2(Z),

eliminând pe ζ, se ob¡ine poten¡ialul complex în planul Z:

 f(Z) = f 1[f  2(Z)], (3.127)

care este tot o func¡ie analiticå.

Ecua¡ia urmåtoare:

  π Z 
ζ = sin   (3.128)
 2σ
este func¡ia de transformare conformå a unui plan infinit într-o fâ¿ie infinitå cu
lå¡imea 2σ  limitatå de doi pereti impermeabili.
Un foraj singular din planul ζ se transformå, în planul Z , într-un foraj plasat pe axa
de simetrie dintre cei doi pere¡i impermeabili. Dacå forajul în planul ζ = ξ  + i η este
plasat în originea axelor (fig. 3.25), poten¡ialul complex al mi¿cårii este cel
corespunzåtor unei surse - (v.§ 3.2.4):

Q
 f1 = Φ( ξ, η) + iΨ( ξ, η) = ln z . (3.129)
 2πT 

Poten¡ialul complex în planul  Z = x + iy  se ob¡ine din (3.129) înlocuind pe ζ 

conform (3.128):
Q  ⎛  π Z 
 f ( Z ) = Φ( x, y) + iΨ( x , y) = ln⎜ sin ⎟ . (3.130)
 2πT  ⎝  2σ ⎠

142
 

 
Fig. 3.25. Transformarea conformå a planului ζ în planul Z.

 π Z πZ 
Pentru valori mici ale lui  Z = x + iy, în vecinåtatea forajului, sin = ,
 2σ 2σ
poten¡ialul complex ia forma:
Q π Z 
 f (Z ) = ln . (3.131)
 2πT  2σ
Dacå se scrie variabila complexå sub forma exponen¡ialå:

 Z = reiθ ,
rela¡ia (3.131) devine:

Q  ⎛  π iθ Q π Q
 f ( Z ) = ln⎜ er  ⎟ = ln r + i   θ , (3.132)
⎝ 
 2πT  2σ  ⎠ 2πT  2σ 2πT 
 y
 în care r = x 2 + y 2  ¿i θ = arctg .
 x 
Rezultå cå, în vecinåtatea forajului, mi¿carea este radialå ¿i se påstreazå
caracteristicile mi¿cårii poten¡iale spre o surså.
Separând partea realå de partea imaginarå în rela¡ia (3.130), se ob¡in expresiile
poten¡ialului vitezelor ¿i func¡iei de curent. ¥n acest scop, din rela¡ia (3.130) rezultå:

143
 

Q ⎛  π π
 f ( Z ) = ln⎜ sin  x + y ⎟ =  
 2πT  ⎝  2σ 2σ  ⎠
Q ⎛  π π π π
= ln⎜ sin  x ch y + i cos x sh y⎟ =
 2πT  ⎝  2σ 2σ 2σ 2σ  ⎠
⎡ π π ⎤ ⎡ π ⎤
⎢ ch y − cos x ⎥   ⎢ th y ⎥
Q σ σ Q
= f (Z ) = ln⎢ ⎥ +i arctg⎢  2πσ ⎥ . (3.133)
 4πT  ⎢ 2 ⎥ 2πT  ⎢ tg x ⎥
⎢⎣ ⎥⎦ ⎢⎣  2σ ⎥⎦

Pentru puncte aflate la distan¡å de ¿irul de foraje, adicå pentru y > σ  ¿i y<-σ:

π  1 ⎡ π  y − π y ⎤ 1 π  y

ch y = ⎢e σ  + e σ  ⎥ = e σ  , (3.134)
σ   2 ⎢⎣ ⎥⎦  2

astfel cå poten¡ialul vitezelor din (3.133), independent de valoarea lui x , devine:

Q ⎡ 1 σ y ⎤ Q ⎛  yπ  
π
⎞
Φ DPE = ln e ⎥ =
⎢ ⎜ − 1386
, ⎟. (3.135)
⎝ 
 4πT  ⎢⎣ 4 ⎥⎦ 4πT  σ  ⎠

Poten¡ialul vitezelor dat de rela¡ia (3.135) corespunde unei mi¿cåri plan-verticale, cu

liniile de curent paralele cu axa y, spre un dren perfect echivalent (DPE) care ar înlocui
linia de foraje. Drenul perfect echivalent capteazå acela¿i debit cu linia de foraje pe
unitatea de front ¿i - exceptând zona din apropierea liniei de foraj (fig.3.24) - are acela¿i
efect asupra sarcinii piezometrice.
Pentru a eviden¡ia echivalen¡a dintre linia de foraje ¿i drenul perfect echivalent, se
scrie expresia poten¡ialului vitezelor (sarcina piezometricå) din (3.133) sub forma
adimensionalå:

⎡  y x ⎤
  Φ ⎢ chπ −  
cos π ⎥
1 σ σ ⎥,
Φ= = ln⎢ (3.136)
Q / 2πT   2 ⎢ 2 ⎥
⎢⎣ ⎥⎦

care, în continuare, se particularizeazå pentru câteva sec¡iuni caracteristice:

- de-a lungul axei y, prin unul din foraje:

⎡  y ⎤
1 ⎢ chπ σ − 1 ⎥
 x = 0 → Φ = ln⎢ ⎥; (3.137)
 2 ⎢  2 ⎥
⎢⎣ ⎥⎦

144
 

 
- într-o sec¡iune paralelå cu axa  y  care trece prin mijlocul distan¡ei dintre cele
douå foraje:
⎡  y ⎤
1 ⎢ π σ + 1⎥
ch
 x = ±σ → Φ = ln⎢ ⎥; (3.138)
 2 ⎢  2 ⎥
⎢⎣ ⎥⎦
- în lungul liniei de foraje:
⎡  x ⎤
1 ⎢ 1 − cos π ⎥
 y = 0 → Φ = ln⎢ σ ⎥. (3.139)
 2 ⎢  2 ⎥
⎢⎣ ⎥⎦

Poten¡ialul vitezelor (sarcina hidraulicå) corespunzåtor mi¿cårii spre drenul perfect

echivalent, scris tot în forma adimensionalå, rezultå din (3.135):

  Φ 1 ⎛   y
Φ DPE = =  ⎜ π − 1386
, ⎟. (3.140)
Q / 2πT   2 ⎝  σ  ⎠

Dând valori rapoartelor  y/σ   ¿i  x/σ   , cu rela¡iile (3.137)-(3.140) s-au construit

profilele piezometrice prezentate în figura 3.26.
Rezultå urmåtoarele observa¡ii importante din punct de vedere practic:
- Diferen¡a dintre înål¡imea piezometricå la mijlocul distan¡ei dintre foraje ¿i nivelul
apei în drenul perfect echivalent rezultå fåcând diferen¡a între sarcina piezometricå datå
de formulele (3.133) ¿i (3.135), pentru x = ±σ  ¿i y = 0:

Q  ⎛ −1386
, Q
∆s 2 = 0 − ⎜ ⎟ = 0,11 ; (3.141)
T ⎝   4π  ⎠ T 

- Diferen¡a dintre nivelul apei în drenul perfect echivalent ¿i nivelul apei în foraj se
ob¡ine fåcând diferen¡a între sarcinile piezometrice date de rela¡iile (3.135) ¿i (3.133),
pentru x = 0 ¿i y = r 0 (r 0 este raza forajului):

⎡ ⎛  πr 0  ⎞⎤
Q ⎢ πr 0 1 1 1 ⎜ ch σ − 1 ⎟⎥
∆s1 = ⎢ + ln − ln⎜ ⎟⎥  ,
 2πT ⎢ 2σ  2  4  2 ⎜⎜  2 ⎟⎟⎥
⎢⎣ ⎝   ⎠⎥⎦

din care, re¡inând din dezvoltarea în serie:

 x 2 x 4 x 6
chx = 1 + + + + ... ,
 2 ! 4 ! 6 !

145
 

  primii doi termeni, se ob¡ine:

Q ⎡ πr0 1 1  ⎛ π r 0 ⎞ ⎤
 2
∆s1 = ⎢ + ln − ln⎜ ⎟ ⎥ 
 2πT ⎣ 2σ  2  2 ⎝  2σ ⎠ ⎦

Q ⎡ σ πr 0 ⎤
∆s1 = ⎢ ln + ⎥. (3.142)
 2πT ⎢⎣ πr 0 2σ ⎥⎦

Fig. 3.26 Profilul piezometric în sec¡iuni caracteristice pentru un ¿ir de foraje în interferen¡å: a -
sec¡iune transversalå prin axul unui foraj ¿i prin mijlocul distan¡ei dintre douå foraje; b - sec¡iune
longitudinalå; c  - în plan orizontal; D.P.E. - profilul piezometric indus de un dren perfect
echivalent.

146
 

  - Deoarece, practic, în toate situa¡iile r 0 / σ  < 0,05 , rezultå cå, pentru erori de maxim
5%, rela¡ia (3.142) devine:

Q σ
∆s1 = ln . (3.143)
 2πT πr 0

- Distan¡a de la care suprafa¡a piezometricå determinatå de func¡ionarea liniei de

foraje este practic identicå cu cea determinatå de drenul perfect echivalent este de ±σ  cu
eroare maximå de 5% din valoarea poten¡ialului (vezi condi¡ia puså pentru deducerea
rela¡iei 3.134).
- Distan¡a måsuratå de la fiecare foraj, în lungul liniei de drenaj (fig.3.24,b), pânå la
punctele în care poten¡ialul drenului perfect echivalent devine identic cu cel al forajelor
se ob¡ine egalând rela¡iile (3.139) ¿i (3.140) pentru y = 0: 

⎡  x ⎤
1 ⎢ 1 − cos π ⎥
ln⎢ σ ⎥ = 1 ln 1  ;
 2 ⎢  2 ⎥  2  4
⎢⎣ ⎥⎦

 x 1 x  1
cos π =   ; π =  π  ;
σ  2 σ 3
1
 x  = σ. (3.144)
3
Egalând poten¡ialul vitezelor din rela¡ia (3.135) cu cel dat de ec. (3.71) rezultå:

⎡  y x ⎤
⎢ chπ − cos
  π ⎥
Q 1 σ σ ⎥ + C = h,
ln⎢ (3.145
 2πT  2 ⎢ 2 ⎥
⎢⎣ ⎥⎦

din care, punând condi¡iile de margine corespunzåtoare (fig.3.27)se ob¡ine:

•Expresia debitului unui foraj din ¿ir:

- la peretele filtrului:

πr 0
Q ch −1
( x = 0, y = r0 , h = h0 ) → ln σ + C = h0 ;
 2πT   2

- la limita zonei de influen¡å:

147
 

π B
Q ch −1
( x = 0, y = B, h = H 0 ) → ln σ + C = H 0 .
 2πT   2

Fig. 3.27 ªir de foraje în interferen¡å cu alimentare simetricå.

- Scåzând cele douå ecua¡ii rezultå:

Q ⎡ π B πr 0 ⎤
⎢⎣ ln sh − ln sh ⎥⎦ = H0 − h0 = s0  ,
 2πT  2σ 2σ
 2πTs0
Q=  2σ π B  , (3.146)
ln + ln sh
πr 0  2σ

πr0 ⎛ r 
deoarece pentru < 0,5⎜ 0 < 0,3 ⎟   - condi¡ie îndeplinitå practic întotdeauna,
 2σ ⎝ σ  ⎠
π B
πr0 πr 0  B π B 1  2σ
sh = . Dacå  > 1 , atunci sh = e  ¿i expresia debitului devine:
 2σ 2σ  2σ  2σ  2
 2πTs0
Q= σ π B  . (3.147)
ln +
πr 0  2σ

148
 

  •- Ecua¡iile profilelor piezometrice dupå diverse direc¡ii paralele cu axa y:

-  Pentru y > σ , profilul piezometric este acela¿i indiferent de valoarea lui  x ,
deoarece efectul func¡ionårii liniei de foraje este identic cu acela al unui dren perfect
echivalent. Mi¿carea în aceastå zonå este plan-verticalå cu liniile de curent paralele cu
axa  y, având poten¡ialul vitezelor dat de rela¡ia (3.135). Egalând cele douå forme de
exprimare a poten¡ialului vitezelor ¿i punând condi¡iile de margine corespunzåtoare
rezultå:
π y
Q 1 σ
ln e  + C = h  ,
 4πT   4

⎧ Q 1 π  B
⎪⎪( y = B , h = H 0 ) →  4π T  ln 4 e σ  + C = H 0
⎨  y
 
⎪  y = y , h = H  → Q ln 1 e σ  + C = H 
π 

(
⎪⎩ )
 y
 4π T   4  y

Scåzând cele douå ecua¡ii ¿i înlocuind valoarea raportului Q/2π T cu expresia deduså
din 3.146 se ob¡ine succesiv:

Q ⎛ π B πy
 H0 − H  y = ⎜ − ⎟ 
 4πT ⎝  σ σ  ⎠

π B ⎛    y ⎞ π B ⎛    y ⎞
s0 ⎜ 1− ⎟ s0 ⎜ 1 − ⎟
Q π B ⎛    y ⎞  2σ ⎝   B ⎠ = H  −  2σ ⎝   B ⎠  ,
 H y = H 0 − ⎜ 1 − ⎟ = H 0 − π B πr  0 π B
 4πT  2σ ⎝   B ⎠ ln sh − ln 0 1  2σ πr 
ln e − ln 0
 2σ 2σ  2 2σ

⎛     y ⎞
s0 ⎜ 1 − ⎟
⎝   ⎠
 H y  = H 0 −  2σ  B σ . (3.148)
1 + ln
π B πr 0

- Pentru y < σ  , profilul piezometric este diferit în func¡ie de valoarea lui x , ecua¡iile
corespunzåtoare rezultând din 3.145:

⎧ π r   x 
π 
⎪ Q ch 0 − cos
⎪( y = r0 , h = h0 ) → σ  σ 
ln + C = h0
⎪  2π T  2
⎨  .
⎪  y
π  π x 
⎪ Q ch − cos
⎪
⎩
( y = y , h = H )
 y →
 2π T 
ln σ 
2
σ 
+ C = H y

149
 

 
π y πx 
− cos
ch
Q σ σ .
 H y  = h0 + ln π π (3.149)
 2πT  ch 0 − cos  x 
r 
σ σ

Ecua¡ia (3.149) valabilå pentru orice valoare a lui  x   se particularizeazå pentru douå
sec¡iuni caracteristice:
- în lungul axei x, prin unul din foraje:

π y π y
Q ch − 1 Q sh
( x = 0) → H y = h0 + ln σ = h0 + ln σ ,
 2πT  ch πr 0 − 1  2πT  sh πr 0
σ σ

Q ⎡ 2σ π y ⎤
 H y  = h0 + ln⎢ sh ⎥ ; (3.150)
 2πT ⎢⎣ r 0  2σ ⎥⎦

- într-o sec¡iune paralelå cu axa y care trece prin mijlocul distan¡ei dintre douå
 foraje:

π y
Q +1
ch
( x = ±σ) → H y = h0 + ln σ . (3.151)
 2πT  ch πr 0 + 1
σ

Expresia (3.149) este ecua¡ia generalå a profilului piezometric indiferent de valoarea

lui x  pentru r 0 < y < B. Prin particularizarea acesteia, pentru y > σ  , se ob¡ine (3.148).
•Ecua¡ia profilului piezometric în lungul liniei de foraje:

⎧ π r 
⎪ Q 1 − cos 0
⎪( y = 0 , x = r0 , h = h0 ) → σ 
ln + C = h0
⎪  2π T   2
⎨  
⎪  x 
π 
⎪ Q 1 − cos
σ 
⎪( y = 0 , x = x , h = H  x ) →  2π T  ln  2
+ C = H x 
⎩

Scåzând cele douå rela¡ii, rezultå:

150
 

⎡ π x ⎤
Q ⎢ sin 2σ ⎥
 H x  = h0 + ln⎢ ⎥  (3.152)
 2πT  ⎢ πr 0 ⎥
⎢⎣  2σ ⎥⎦

•Sarcina piezometricå în drenul perfect echivalent care înlocuie¿te linia de foraje

(HDPE) se ob¡ine egalând ecua¡iile (3.135) ¿i (3.70) ¿i punând condi¡iile de margine
corespunzåtoare:
π y
Q 1
ln e  σ + C = h  
 4πT   4

⎧ Q 1
⎪⎪( y = 0 , h = H  DPE ) →  4π T  ln 4 + C = H DPE
⎨  B  
⎪( y = ± B , h = H  ) → Q ln 1 e σ  + C = H 
π 

⎪⎩ 0
 4π T   4 0

Eliminând constanta   C ¿i înlocuind valoarea raportului Q/2π T  cu expresia deduså

din (3.146) se ob¡ine:

π B
Q π B s0
 H DPE  = H 0 − = H 0 −  2σ  ,
 2πT  2σ π B ⎛   2σ  πr 0 ⎞
⎜ 1 − ln ⎟
 2σ ⎝  π B σ  ⎠

s0
 H DPE  = H 0 −  2σ σ   (3.153)
1 + ln
π B πr 0

•¥nåltimea piezometricå (Ha ) la jumåtatea distan¡ei dintre douå foraje (punctul A în

fig.3.27) se ob¡ine adunând la H  DPE (rel.3.153), ∆s 2 (rel.3.141):

 H a = H  DPE + ∆s 2

 
⎡ ⎤ ⎡ ⎤
⎢ ⎥ ⎢ ⎥
s Q 1386
, ⎢ s 0, 693 s ⎥
 Ha  = H 0 − ⎢  2σ0 σ − ⎥ = H  − ⎢
   2σ
0
σ − 0
⎥,
⎢  2πT   2 ⎥
0
⎢ π B ⎛   2σ σ ⎥  ⎞
1 + ln 1 + ln
⎢ π B πr 
⎣
⎥
⎦ ⎢ π B πr 0  2σ ⎜⎜ 1 + π B ln πr  ⎟⎟ ⎥
0
⎣ ⎝  0 ⎠ ⎦

151
 

⎛     2σ ⎞
s0 ⎜ 1 − 0,22 ⎟
⎝   B  ⎠
 Ha  = H 0 −  2σ σ  . (3.154)
1 + ln
π B πr 0

¥n cazul forajelor imperfecte dupå gradul de deschidere expresiile debitului ¿i

ecua¡iile profilelor piezometrice se corecteazå folosind sistemul de lucru prezentat în §
3.2.5. Astfel, se ob¡ine:
•Expresia debitului unui foraj din ¿ir  (rel.3.146):

 2πTs0 2πTs0
Q=   = β, (3.155)
 N + ζ 1  N 

 2σ π
 N = ln + ln sh   (3.156)
πr 0  2

  ζ
β = 1+ 1 , (3.157)
 N 
unde ζ 1  este un coeficient adimensional prin intermediul cåruia se iau în considerare
imperfec¡iunile dupå gradul de deschidere - (v.rel.3.91 ¿i fig.3.16).
•Ecua¡iile profilelor piezometrice dupå diverse direc¡ii paralele cu axa y:  
- Pentru y > σ - (rel.3.148)

⎛   y
 H y  = H0 − s0 ⎜ 1 −   ⎟αγ  , (3.158)
⎝   B ⎠

 în care:
1
α=  2σ σ  , (3.159)
1 + ln
π B πr 0

   2σ
γ = 1 +   αζ 1 . (3.160)
π B

- Pentru y < σ, råmâne valabilå rel.(3.149) în care debitul se calculeazå cu rela¡ia

(3.155).
•Ecua¡ia profilului piezometric în lungul liniei de foraje este (3.152) în care Q  se
calculeazå cu (3.155).
•Sarcina piezometricå în drenul perfect echivalent  (rel. 3.153):

 H  DPE = H 0 - s0 α γ   (3.161)

152
 

 
•¥nåltimea piezometricå la mijlocul distan¡ei dintre douå foraje (rel. 3.154):

⎛    2σ
 Ha  = H0 − s0 ⎜ 1 − 0,22 ⎟αγ . (3.162)
⎝   B  ⎠

¥n rela¡iile (3.161) ¿i (3.162), α ¿i γ se calculeazå cu (3.159) ¿i (3.160).

 Pentru acviferele cu nivel liber , rel. (3.145) se scrie în forma:

⎡ π y πx ⎤
Q 1 ⎢ ch − cos ⎥
ln⎢ σ σ ⎥ + C = h 2   (3.163)
π K  2 ⎢ 2 ⎥
⎢⎣ ⎥⎦

Punând condi¡iile de margine corespunzåtoare - dupå sistemul de lucru folosit la

acviferele sub presiune, se obtine:
•Expresia debitului unui foraj din ¿ir - vezi condi¡iile de margine puse la deducerea
rel. (3.146):

Q⎡ π B πr 0 ⎤  2  2
⎢⎣ ln sh − ln sh ⎥⎦ = H0 − h0 = s0 ( H0 + h0 )  .
π K   2σ 2σ

π Ks 0 ( H0 + h0 ) π Ks0 ( 2H0 − h0 )
Q=  2σ π B =  2σ π B . (3.164)
ln + ln sh ln + ln sh
πr 0  2σ πr 0  2σ

Se observå cå rela¡ia (3.164) se poate ob¡ine din (3.146), dacå în calculul

transmisivitå¡ii T  se considerå în locul lui M  grosimea medie a acviferului cu nivel liber
 H  + h
hm  = 0 0 .
 2
•Ecua¡iile profilelor de depresiune dupå diverse direc¡ii paralele cu axa y:
- Pentru y >σ - (vezi condi¡iile de margine ¿i sistemul de lucru folosite la deducerea
ecua¡iei 3.129):
π y
Q 1
ln e  σ + C = h 2 ,
 2π K   4

Q π B ⎛  y
 H 20 − H  y2 = ⎜ 1 − ⎟  ,
π K  2σ ⎝   B ⎠

153
 

⎛     y ⎞
s0 ( H0 + h0 )⎜ 1 − ⎟
⎝   B ⎠
 H y 2 = H  20 −  σ σ
 2  . (3.165)
1 + ln
π B πr 0

- Pentru y < σ - (vezi condi¡iile de margine puse la deducerea rela¡iei 3.149):

π y πx 
Q ch− cos
 H y 2 = h 20 + ln σ σ  ; (3.166)
π π
π K  ch 0 − cos  x 
r 
σ σ

- de-a lungul axei y, prin unul din foraje (x = 0):

Q ⎛  2σ π y
 H y 2 = h 20 + ln⎜ sh ⎟ ; (3.167)
π K ⎜⎝ πr 0  2σ ⎠⎟

- într-o sec¡iune paralelå cu axa y care trece prin mijlocul distan¡ei dintre douå
 foraje (x = ±σ  ):

π y
Q +1ch
 2  2
 H y = h0 + ln σ ; (3.168)
π K  ch πr 0 + 1
σ

•Ecua¡ia profilului de depresiune în lungul liniei de foraje - (vezi ecua¡ia 3.152):

⎡ π x ⎤
Q ⎢ sin ⎥
 H x  2 = h 20 + ln⎢ π 2 σ ⎥; (3.169)
π K  ⎢ r 
0 ⎥
⎢⎣  2σ ⎥⎦

•Sarcina piezometricå în drenul perfect echivalent  - (vezi rela¡ia 3.153):

 2
s0 (  H0 + h0 )
 H DPE = H  20 −  σ σ ;
 2 (3.170)
1 + ln
π B πr 0

•¥nål¡imea piezometricå la jumåtatea distan¡ei dintre douå foraje   - (vezi rela¡ia

3.154):

154
 

⎛     2σ ⎞
s0 ( H0 + h0 )⎜ 1 − 0, 22 ⎟
⎝   B  ⎠ .
 H 2a = H  20 −  2σ σ (3.171)
1 + ln
π B πr 0

¥n cazul forajelor imperfecte dupå gradul de deschidere, în acvifere cu nivel liber, se

corecteazå ecua¡iile prezentate mai sus folosind sistemul de lucru folosit pentru
acviferele sub presiune - (v.rel. 3.155-3.162).

3.2.6.5. Sistem liniar de foraje în acvifere cu dezvoltare orizontalå mare, cu

dinamicå ini¡ialå. Egalând cele douå forme de exprimare a poten¡ialului vitezelor,
pentru situa¡ia în care direc¡ia de curgere a acviferului în regim natural este paralelå cu
axa y (fig.3.28), pentru cazul acviferelor sub presiune , se ob¡ine:

⎡ π y πx ⎤
Q 1 ⎢ ch σ − cos σ ⎥
ln⎢ ⎥ − I0 y + C = h  , (3.172)
 2πT  2 ⎢ 2 ⎥
⎢⎣ ⎥⎦

care cumuleazå în membrul stâng poten¡ialele vitezelor celor douå mi¿cåri

elementare care se suprapun.

•Debitul unui foraj din ¿ir se poate determina din condi¡iile hidrogeologice naturale
ale acviferului sau punând condi¡iile de margine corespunzåtoare în rela¡ia (3.68) - (fig
3.28):
- spre amonte: 

⎧ π r 
⎪ Q ch 0 − 1
⎪( x = 0 , y = − r0 , h = h0 ) → ln σ  + I 0 r0 + C = h0
⎪  2π T   2
⎨  ;
⎪  B 1
π 
⎪ Q ch −1
σ 
⎪( x = 0 , y = − B 1 , h = H 1 ) → 2π T  ln  2
+ I 0 B 1 + C = H 1
⎩

Q ⎡ π B1 πr  ⎤
 H1 − h0 = ⎢⎣ ln sh − ln sh 0 ⎥ + I0 ( B1 − r 0 ) ;
 2πT  2σ 2σ ⎦

 2πT ( H1 − h0 ) − I0 ( B1 − r0 )  
Q=  2σ π B ; (3.173)
ln + ln sh 1
πr 0  2σ

155
 

 
Fig.3.28. ªir de foraje în interferen¡å în acvifere practic infinite, cu dinamicå ini¡ialå.

- spre aval:

πr 
Q ch 0 − 1
( x = 0, y = r0 , h = h0 ) → ln σ + I0 r0 + C = h0 ;
 2πT   2

 B
π 
Q ch  2 − 1
σ 
( x = 0 , y = B 2 , h = H 2 ) →  2π T  ln  2
+ I 0 B 2 + C = H 2 ;

 2πT ( H 2 − h0 ) + I0 ( B2 − r0 )  
Q=  2σ π B 2 . (3.174)
ln + ln sh
πr 0  2σ

156
 

 
Observând cå termenii din parantezele mari de la numåråtorul rela¡iilor (3.173) ¿i
(3.174) reprezintå denivelarea în foraj (s0) în condi¡iile considerårii dinamicii ini¡iale a
acviferului, acestea devin identice dacå se considerå la numitor în loc de  B1  ¿i  B 2 
valoarea Bm = (B1 + B 2)/2: 

 2πTs0
Q=  2σ π B , (3.175)
ln + ln sh m
πr 0  2σ

rela¡ie care este identicå cu rela¡ia (3.146).

•Ecua¡iile profilelor piezometrice dupå diverse direc¡ii paralele cu axa y, rezultå din
rela¡ia (3.172):

πr πx 
Q ch 0 − cos
( y = r0 , h = h0 ) → ln σ σ ± I r + C = h ;
0 0 0
 2πT  2

π y πx 
Q ch − cos
σ σ ± I y + C = H  ;
( y = y, h = H  ) → 2πT ln
 y
2
0 y

π y πx 
Q ch− cos
 H y  = h0 + ln σ σ   ± I ( y − r  ) . (3.176)
 2πT  ch πr0 − cos πx 
0 0

σ σ

care este similarå cu rela¡ia (3.149).

Adaugând termenul ± I 0(y - r 0)  în membrul drept al rela¡iilor (3.150) ¿i (3.151) se
obtin ecua¡iile profilelor piezometrice de-a lungul axei y, prin unul din foraje (x = 0) ¿i
 într-o sec¡iune care trece prin mijlocul distan¡ei dintre douå foraje (x = ± σ ).
 Pentru y > ± σ   , forma profilului piezometric este independentå de valoarea lui x  
(efectul liniei de foraje este identic cu acela al unui dren perfect echivalent), rela¡ia
(3.172) devenind - (v.rel. 3.135):
π y
Q 1
ln e  σ − I0 y + C = h . (3.177)
 4πT   4
Punând condi¡iile de margine spre amonte (y = - B1 , h = H 1 ; y = -y, h = H 
 y ) ¿i
spre aval (y = B 2 , h = H 
 2 ; y = y , h = H 
 y ), rezultå:

157
 

⎛   y  ⎞
s0 ⎜⎜ 1 − ⎟⎟
⎝   B  ⎠
 H y  = H 1 −  2σ 1 σ − I0 ( B1 − y ) , (3.178)
1+ ln
π B1 πr 0

¿i:

⎛   y  ⎞
s0 ⎜⎜ 1 − ⎟⎟
⎝   B 2 ⎠
 H y  = H  2 −  2σ σ + I 0 ( B2 − y) , (3.179)
1+ ln
π B 2 πr 0

rela¡ii similare cu ecua¡ia (3.148).

•Ecua¡ia profilului piezometric în lungul liniei de foraje este identicå cu (3.133);
•Sarcina piezometricå în drenul perfect echivalent se ob¡ine din (3.158):

⎧ Q 1 1
⎪( y = 0 , h = H  DPE ) → 2π T  2 ln 4 + C = H DPE
⎪
⎪ Q 1 1 π  Bσ 1
⎨( y = − B 1 , h = H 1 ) → ln e + I 0 B 1 + C = H 1    
⎪  2π T  2  4
⎪ Q 1 1 π  B 2
⎪( y = B 2 , h = H 2 ) → 2π T  2 ln 4 e σ  + I 0 B 2 + C = H 2  
⎩

Q
Eliminând constanta C ¿i înlocuind raportul  cu expresiile deduse din (3.154) ¿i
 2πT 
(3.155) , rezultå:

Q π B1 Q π B 2
 H DPE  = H 1 − − I0 B1 = H 2 − + I0 B2  
 2πT  2σ 2πT  2σ
s0 s0
 H DPE  = H 1 −  2σ σ − I 0 B1 = H 
2 −  2σ σ + I0 B2   (3.180)
1+ ln 1+ ln
π B1 πr 0 π B 2 πr 0

Observând cå :

 H 1 - I  B
0 1
 = H  2 + I  B
0  2
 = H 0  (3.181)

158
 

  în care H 0  are semnifica¡ia din fig. 3.28, rela¡ia (3.180) devine identicå cu (3.134),
 B  + B 2
 înlocuind B1 ¿i B 2 cu  B m  = 1  .
 2
•¥nål¡imea piezometricå la jumåtatea distan¡ei dintre douå foraje. Folosind sistemul
de lucru prezentat la deducerea rela¡iei (3.154), rezultå:

⎛   2σ ⎞
s0 ⎜⎜ 1 − 0,22 ⎟⎟
⎝   Bm ⎠
 Ha = H 0 −  2σ σ  , (3.182)
1+ ln
π Bm πr 0

 în care H 0 este dat de (3.181) - (v. fig. 3.28).

Pentru acviferele cu nivel liber, ecua¡ia (3.172) devine:

π y πx 
Q 1 ch σ − cos σ
ln − 2 I0 hm y + C = h 2,
 2πT  2 2
din care, punând condi¡iile de margine ca la acviferele sub presiune, se ob¡in
ecua¡iile debitului ¿i profilului de depresiune (similare cu cele de la acviferele fårå
dinamicå ini¡ialå).
 Pentru forajele imperfecte dupå gradul de deschidere , atât pentru acvifere sub
presiune, cât ¿i pentru cele cu nivel liber, corectarea ecua¡iilor debitului ¿i ale profilelor
piezometrice se face dupå sistemul folosit la acviferele fårå dinamicå ini¡ialå.

3.2.6.6. Sistem liniar de foraje paralel cu o linie de alimentare. Dacå frontul de

captare are lungime limitatå (fig.3.27), pentru a determina influen¡a func¡ionårii
acestuia într-un punct oarecare P, se însumeazå efectele celor n foraje ¿i ale imaginilor
acestora în raport cu linia de alimentare, rezultând rela¡ii identice cu cele ob¡inute la
grupurile de foraje în interferen¡å. Astfel,  pentru acvifere sub presiune fårå dinamicå
ini¡ialå, denivelarea induså în punctul P este - (v. rel. 3.117):

1 n r '
s p = H − hp =   ∑ Qi ln i . (3.183)
 2πT i=1 r i

Dacå debitele forajelor sunt identice, rela¡ia (3.183) devine:

Q n r '
s p = H − hp =   ∑ ln i . (3.184)
 2πT i=1 r i

159
 

  Mutând punctul  P  în fiecare din forajele ¿irului, se ob¡ine înål¡imea nivelului
dinamic în acestea. Astfel, pentru forajul Fm , distan¡ele r i' ¿i r i au valorile:

rm' −1 = ( 2 l ) 2  + (2σ ) 2  ( m − 1) 2 ; rm −1 = 2σ m − 1;  

 2 2 2
rm' − 2 = ( 2 l ) + ( 2σ ) ( m − 2) ; rm − 2 = 2σ  m − 2 ;  
.........................................................................
 2 2 2
rm' −i = ( 2 l ) + ( 2σ ) ( m − i) ; rm −i = 2σ m − i ;  
.........................................................................
rm' −n = ( 2 l ) 2  + (2σ ) 2  ( m − n) 2 ; rm −n = 2σ m − n ;  
deci:

Q n ⎡⎢ 2  l 2 + ( m − i) 2 σ 2 ⎤⎥

hm = H −   ∑ ln   (3.185)
 2πT i=1 ⎢⎣ r0 + 2σ m − i ⎥⎦

Procedând la fel, de exemplu, înål¡imea nivelului dinamic la mijlocul distan¡ei dintre

forajele Fm ¿i Fm+1: 
⎡  2 ⎤
Q n   l 2 + ( m − i + 0,5) σ 2 ⎥
h 1 = H −   ∑ ln⎢ . (3.186)
m+  2 πT  i =1 ⎢ σ m − i + 0, 5 ⎥
 2 ⎣ ⎦

 Pentru acviferele cu nivel liber , denivelarea induså în punctul P este - (v.rel. 3.121).

1 n r '
s p ( 2 H − sp ) = H 2 − hp2 =   ∑ ln i , (3.187)
π K i=1 r i

care poate fi particularizatå folosind sistemul de lucru prezentat la acviferele sub

presiune.
La acviferele sub presiune sau cu nivel liber, cu dinamicå ini¡ialå, råmân valabile
rela¡iile scrise pentru grupurile de foraje în interferen¡å - (v.rel.3.118 ¿i 3.120).
 Dacå linia de foraje are lungime infinitå ¿i exploateazå acvifere sub presiune cu
dinamicå ini¡ialå (fig.3.30), însumând poten¡ialele vitezelor mi¿cårilor elementare care
se suprapun, rezultå:
⎡ π( y + 1) πx ⎤ ⎡ π( y − 1) πx ⎤
Q ⎢ ⎢ ch − cos ⎥ ⎢ ch − cos ⎥
ln σ σ ⎥ − Q ln⎢ σ σ ⎥ − I y + C = h   (3.188)
 4πT  ⎢  2 ⎥ 4πT  ⎢  2 ⎥ 0  p

⎢⎣ ⎥⎦ ⎢⎣ ⎥⎦

h p fiind înål¡imea nivelului dinamic indus într-un punct oarecare P(x, y).

160
 

 
Fig.3.29. ªir finit de foraje paralel cu o frontierå de alimentare, în acvifere fårå dinamicå ini¡ialå.

161
 

  Deoarece pentru  x = ± 2σn( n = 1,2,3,...), y = 0, h p = H (cota

  nivelului în rezervorul
vecin), C = H , (rel.3.188) devine:
 
π( y − 1) πx 
Q ch − cos
 H = h p = ln σ σ + I y . (3.189)
 4πT  π( y + 1) πx  0
ch − cos
σ σ

Fig.3.30. ªir (practic) infinit de foraje paralel cu o frontierå de alimentare, în acvifere cu

dinamicå ini¡ialå.

Din rela¡ia (3.189), dând valori corespunzatoare lui  x ¿i  y, se ob¡ine sarcina
piezometricå în orice punct al liniei de foraje sau din exteriorul acesteia.
Spre exemplu, mutând punctul P în unul din foraje:

 x = ± 2σn( n = 1,2,3,...), y = − l + r0 , h p = h0 ,

din rela¡ia (3.189) se ob¡ine:

π( 2l − r 0 )
Q ch −1
 H = h0 = ln σ − I0 ( l − r 0 ) ,
 4πT  πr 
ch 0 − 1
σ

162
 

⎡ π( 2l − r ) ⎤
⎢ 0
⎥
Q ⎢ sh  2σ ⎥
s0 = H − h0 + I 0 ( l − r0 ) =  ln⎢ πr 0 ⎥ ,
 2πT 
⎢ sh ⎥
⎣ σ ⎦

care, pentru r 0 << 2 l  ¿i r 0 << 2σ  , devine:

Q ⎡ 2σ πl ⎤
s0 = ln⎢ sh ⎥ . (3.190)
 2πT ⎢⎣ πr 0 σ ⎥⎦

Când l >σ   , denivelarea în fiecare din forajele ¿irului se poate calcula cu rela¡ia
simplificatå.

Q ⎡ πl  σ⎤
s0 = ln⎢ + ln ⎥   (3.191)
 2πT  ⎢⎣ σ πr 0 ⎥⎦

Rela¡ia (3.191) are semnifica¡ie numai când  2l < R - (v.rel. 3.147). Când acviferul
nu are dinamicå ini¡ialå, rela¡ia (3.191), råmâne valabilå, dar în acest caz, s0 = H - h0 ¿i
termenul I0 (1 - r0) dispare deoarece I0.
   Pentru linii de foraje practic infinite în acvifere cu nivel liber , rela¡ia (3.188) se scrie
 în forma:

⎡ π( y + 1) πx ⎤ ⎡ π( y − 1) πx ⎤

⎢ ch − cos ⎥ ⎢ ch − cos ⎥
Q ⎢ σ σ ⎥ − Q ln⎢ σ σ ⎥ − 2h I y + C = h 2 (3.192)
ln m 0 p
 4πT  ⎢  2 ⎥ 4πT  ⎢  2 ⎥
⎢⎣ ⎥⎦ ⎢⎣ ⎥⎦

Procedând ca la acviferele sub presiune, rezultå succesiv:

- ecua¡iile profilelor de depresiune în diverse sec¡iuni paralele cu axa y sau în lungul
liniei de foraje:

π( y − 1) πx 
Q ch − cos
h p 2 = H 2 − ln σ σ − 2h I  . (3.193)
m 0
πT  π( y + 1) πx 
ch − cos
σ σ

- înål¡imea nivelului dinamic în fiecare din forajele ¿irului:

163
 

Q ⎡ 2σ πl ⎤
h 20 = H 2 − ln⎢ sh   ⎥ − 2hm I0 ( l − r0 )  ,  (3.194)
πT ⎢⎣ πr 0 σ ⎥⎦

  + h0 )
( H
 în care hm  = .
 2
Corectarea imperfec¡iunii forajelor dupå gradul de deschidere, atât pentru acviferele
sub presiune cât ¿i la cele cu nivel liber, se face dupå sistemul prezentat în §3.2.6.4.
Observa¡ie. În cazul ¿irului de foraje cu lungime limitatå, pentru aceea¿i valoare a
debitului pe foraj, denivelårile sunt mai mari la forajele centrale ¿i mai mici la cele de
margine (fig. 3.29). În acela¿i timp, pe ansamblu, denivelårile la toate forajele sunt mai
mici la ¿irurile cu lungime limitatå decât în cazul ¿irului infinit.

Fig.3.31. ªir (practic) infinit de foraje într-un interfluviu

3.2.6.7. Sistem liniar de foraje într-un interfluviu. Dacå linia de foraje are lungime
 practic infinitå, (fig.3.31) atunci se poate considera cå fiecare foraj este amplasat în
mijlocul unei fâ¿ii cu lå¡imea  2σ   limitatå de doi pere¡i impermeabili ¿i de cele douå
contururi de alimentare. Efectul celor douå contururi de alimentare se poate înlocui prin
imaginile succesive ale forajului real fa¡å de cele douå linii de alimentare (fig.3.32).
Rezultå un model hidrodinamic echivalent celui real, constituit dintr-o bandå limitatå de
doi pere¡i impermeabili cu dezvoltare infinitå în lungul axei  y. Efectul func¡ionårii
forajului real în orice punct, rezultå din însumarea efectelor ¿irului infinit de foraje
imaginare de care se dezvoltå în lungul axei y, constituit din surse negative ¿i pozitive.

164
 

 
Fig.3.32. Aplicarea metodei imaginilor pentru un foraj care deschide un acvifer dintr-un
interfluviu limitat lateral de douå frontiere impermeabile simetrice

165
 

  Detaliul prezentat în figura 3.32 permite constatarea cå distan¡ele surselor pozitive ¿i

a celor negative fa¡å de un punct oarecare  P(x,y), pot fi scrise în formele condensate
(y+2nL+l) ¿i respectiv (y + 2nL - l), în care n variazå între - ∞ ¿i + ∞ .
¥nsumând efectele ¿i egalând cele douå forme de exprimare a poten¡ialului vitezelor,
(direc¡ia de curgere a curentului acvifer din interfluviu este paralelå cu axa y),  pentru
cazul acviferelor sub presiune , se ob¡ine expresia înål¡imii piezometrice în punctul
 P(x,y): 

⎡ π ( y + 2 nL + 1) ⎤  x 

π 
ch ⎢ ⎥ − cos
Q n=+∞ ⎢ σ  ⎥⎦ σ 
h p = ∑ ln ⎣ − I 0 + C   (3.195)
 4π T  n=−∞ ⎡ π ( y + 2 nL − 1) ⎤  x 
π 
ch ⎢ ⎥ − cos
⎢⎣ σ  ⎥⎦ σ 

Observând cå gradientul hidraulic natural este I 0 = (H 1 - H 

 2)/L ¿i punând condi¡iile
de margine pe cele douå contururi de alimentare

(1 - 1) y = 0, hp = H1 , C = H1 ,

(2 - 2) y=L, hp = H2 , C = H2 + (H2 - H1),

rezultå:

⎡ π ( y + 2 nL + 1) ⎤  x 

π 
ch⎢ ⎥ − cos
Q n=+∞ ⎢ σ  ⎥⎦ σ   y
h p = ∑ ln ⎣ + H 1 − ( H 2 − H 1 ) . (3.196)
 4π T  n=−∞ ⎡ π ( y + 2 nL − 1) ⎤  x 
π   L
ch⎢ ⎥ − cos
⎢⎣ σ  ⎥⎦ σ 

Dacå se mutå punctul P în forajul F0 (forajul real), x = 0 ¿i  y = - (l - r 0), din rela¡ia

(3.196) rezultå sarcina piezometricå la peretele filtrului acestuia:

⎡ π( 2nL + r  ) ⎤
⎢ ch 0
− 1⎥
Q n =+∞ ⎢
⎣ σ ⎥⎦   l − r 0
h0 =   ∑ ln +   H1 + ( H2 − H 1 ) ;
 4πT  n =−∞ ⎡ π( 2nL − 2l − r0 )   ⎤  L
⎢ ch − 1⎥
⎢⎣ σ ⎥⎦

166
 

π( 2nL + r 0 )
Q n=+∞ sh   l − r 0
h0 =   ∑ ln  2σ +  H1 − ( H2 − H 1 ) ; (3.197)
 2πT n=−∞ π( 2nL − 2l − r0 )    L
sh −1
 2σ
ch α − 1 α
deoarece = sh 2 .
 2 2
l − r 0
Observând cå denivelarea în forajul real este s0  = H 1  - (H 1  - H 
 2) − h0 , din
 L
rela¡ia (3.197) se poate deduce expresia debitului acestuia:

 2πTs0
Q0 . (3.198)
π( 2nL − 2l − r0 )  
n=+∞
sh
∑ ln  2σ
n=−∞ π( 2nL + r 0 )
sh
 2σ

Ecua¡ia profilului piezometric în lungul liniei de cumpånå (1- 2) dintre forajele

⎛ ∂h
¿irului ⎜  = 0 ⎟  rezultå din (3.196) pentru x = ±  σ .
⎝ ∂ x   ⎠
Ecua¡iile profilului piezometric ¿i ale debitului unui foraj din ¿ir pot fi substan¡ial
simplificate dacå se foloseste sistemul de coordonate prezentat în figura 3.33.

Fig.3.33. ªir (practic) infinit de foraje într-un interfluviu.

167
 

 
Fig 3.34. Dren perfect hidrodinamic echivalent ¿irului de foraje din fig. 3.33.

ªirul de foraje poate fi înlocuit cu un dren orizontal perfect echivalent, din care se
extrage acela¿i debit când denivelarea este sDPE (fig.3.34). Debitul unui foraj, identic cu
debitul drenului pentru un front egal cu 2σ  , este Q0 = q 20
σ   = Q1  + Q 2  în care q0 este
debitul drenului pentru un front egal cu 1m:
- debitul provenit din valea din stângå este:

⎛  ∆ H 
⎜ S DPE + l  ⎟
Q1 = 2σT ⎜  L 1 ⎟ ; (3.199)
⎜⎜ l 1 ⎟⎟
⎝   ⎠

- debitul provenit din valea din dreapta este:

⎛  ∆ H 
⎜ S DPE − l  2 ⎟
Q 2 = 2σT ⎜  L ⎟. (3.200)
⎜⎜ l  2 ⎟⎟
⎝   ⎠

Deci:

 L
Q0 = Q1 + Q2 = 2σTs DPE ; (3.201)
l1 l 2

168
 

Q l1 l 2
s DPE  =  
 2σT   L
¿i înlocuind în rela¡iile (3.199) ¿i (3.200) , rezultå:

⎧ ∆ H  l  2
⎪⎪Q1 = 2σ T   L + Q0  L
⎨ . (3.202)
⎪Q = 2σ T  ∆ H  − Q l 1
⎪⎩  2  L 0
 L

În aceastå situa¡ie, curgerea spre linia de foraje rezultå din însumarea urmåtoarelor
mi¿cåri componente:
- mi¿carea naturalå în interfuviu de la stânga la dreapta, în lungul ¿i în sensul axei x ,
 H  − H 2
cu gradientul hidraulic  I 0 = 1 ;
 L
- mi¿carea dinspre valea din dreapta spre linia de foraje, în lungul axei  x   ¿i în sens
invers acesteia. Deoarece debitul cu care este alimentat un foraj din valea din dreapta
l  Q l 
este Q0 1   , vezi rela¡ia (3.202), gradientul mediu al mi¿cårii are valoarea 0 1 .
 L  2σT  L
Considerarea separatå a acestei mi¿cåri echivaleazå cu eliminarea conturului de
alimentare din dreapta.
- mi¿carea spre forajul F0 , amplasat în mijlocul unei fâ¿ii cu lå¡imea 2σ  , limitatå în
stânga de un contur de alimentare. Prezen¡a conturului de alimentare se ia în considerare
prin intermediul forajului imagine F'(v. fig. 3.35).

Fig. 3.35. Model hidrodinamic echivalent pentru condi¡iile de alimentare ale unui foraj din ¿ir.

¥nsumând poten¡ialele vitezelor celor trei mi¿cåri ¿i egalând cu cealaltå formå de

exprimare a lui Φ   (rel. 3.70), rezultå expresia înål¡imii piezometrice într-un punct
oarecare P(x,y): 

169
 

π( x − x 0 ) π y

Q ch − cos Q0 l 1 x 
h p = 0 ln σ σ − I0 x + + C  (3.203)
 4πT  π[ L + ( x + x 0 ) ] π y 2σTL
ch − cos
σ σ

Din condi¡iile de margine pe conturul de alimentare din dreapta (x = L/2, h p = H 

 2)
rezultå:

⎛  L
π⎜ − x 0 ⎟
⎝   ⎠ π y
 L Q0 Ll 1 Q0 ch  2 − cos
C = H 2 + I 0 − − ln σ σ , (3.204)
 2 4πTL 4πT  ⎡ ⎛  L   ⎞⎤
π⎢ L + ⎜ + x 0 ⎟⎥
⎣ ⎝  2  ⎠⎦ π y
ch − cos
σ σ
care, înlocuitå în rela¡ia (3.203), conduce la ecua¡ia profilului piezometric în lungul
axei x(y = 0).

⎡ − π ( x − x 0 ) ⎤
⎢ ⎥
Q0  ⎢ 1− e  L   ⎞ Q 0 l 1 ⎛  L   ⎞
⎥ + H  +   H  1 − H 2 ⎛ 
σ
h x  = ln⎢ ⎥  2 ⎜ − x ⎟ − ⎜ − x ⎟   (3.205)
 2πT  − π L
⎢ 1 − 2e σ ch
  π ( x + x 
0 ) ⎥
 L ⎝  2  ⎠ 2σTL ⎝ 2  ⎠
⎣ σ ⎦

−
π L
σ
    π( x + x 0 )
Observând cå termenul  2e ch   are valori neglijabile, rela¡ia (3.205)
σ
devine:

⎡ − π ( x − x 0 ) ⎤
⎛ l   x ⎞ Q l  ⎛ l   x ⎞
Q0 ⎢
h x  = ln 1 − e σ ⎥ + H 2 + ( H1 − H2 )⎜ −  ⎟ − 0 1 ⎜ − ⎟   (3.206)
 2πT  ⎢⎣ ⎥
⎦
⎝  2  L ⎠ 2σT ⎝ 2  L ⎠

⎡ − π ( x − x 0 ) ⎤

Valoarea expresiei ln⎢ 1 − e σ ⎥  se då în graficul din fig.3.36.

⎢ ⎥
⎣ ⎦

Pentru N ≥  3 , ln(1 - e N ) = N ; când N < -3 , ln(1 - e N ) ≈  0. 
Din rela¡ia (3.204), pentru x = x 0 - r 0 ¿i h x   = h0 (înål¡imea piezometricå la peretele
filtrului), rezultå:

170
 

⎛  H  − H 2 ⎛  L

s0 = H 2 + ⎜ 1 ⎟⎜   − x ⎟ − h =  
⎝   L  ⎠⎝  2 0 ⎠ 0
⎧ ⎡ −
π L
  ⎛  2π x  − πr 0 ⎞ ⎤ ⎫
⎪ ⎢ 1 − 2e σ ch⎜ 0 ⎟ ⎥ ⎪
Q0 ⎪ ⎢ ⎝  σ  ⎠  ⎥ πl 1 ⎛  L   ⎞⎪
= ⎨ln ⎬
 2πT ⎪ ⎢
πr 0 ⎥ + σ L ⎜⎝  2 − x 0 + r 0 ⎠⎟⎪   (3.207)
⎪⎩ ⎢⎣ ⎥
σ
1− e ⎪⎭
⎦

πr 0
πr 0 πl1r 0   πr 
din care, observând cå termenii  ¿i   au valori neglijabie, iar 1 − e σ
≈ 0 
σ σ L σ
 L
¿i înlocuind  x 0 = − l   , se ob¡ine expresia debitului unui foraj:
 2 2
 2πTs0
Q0 = , (3.208)
σ ⎡ −   π( l − l  ) ⎤ πl l 
π L
1 2
ln ⎢ 1 − 2e ch
σ ⎥+ 1 2
πr 0 ⎢⎣ σ ⎥⎦ σ L

−
π L
   π( l − l  )
care poate fi în continuare simplificatå deoarece termenul  2e σ
ch 1 2  are, de
σ
asemenea , valori neglijabile:

 2πTs0
Q0 = σ πl l  . (3.209)
ln + 1 2
πr 0 σ L

 În cazul acviferelor cu nivel liber (fig.3.37) rela¡ia (3.203) se scrie în forma:

π( x − x 0 ) π y

Q ch − cos hm Q0 l 1 x 
h p 2 = 0 ln σ σ − 2hm I0 x + , (3.210)
 4πT  π[ L + ( x + x 0 ) ] π y σ K hm L
ch − cos
σ σ
 H  1 + H 2
(în care hm  =  este grosimea medie a acviferului), din care rezultå:
 2
- Ecua¡ia profilului de depresiune în lungul axei x:

⎡ − π ( x − x 0 ) ⎤
Q0 ⎢ ⎛ l   x ⎞ Q l  ⎛ l   x ⎞
h x  2 = ln 1 − e σ ⎥ + H 2 2 + ( H 21 − H 2 2 )⎜ −  ⎟ − 0 1 ⎜ − ⎟ . (3.211)
π K  ⎢⎣ ⎥
⎦
⎝  2  L ⎠  K σ ⎝ 2  L ⎠

171
 

 
Fig. 3.36. Graficul functiei ln(1- e N  ) , [22].

- Expresia debitului unui foraj din ¿ir , observând cå denivelarea în aceasta este:

⎛ l x   ⎛  H − H  ⎛  L

s0 ( 2hm − s0 ) = H  22 + ( H 21 − H 2 2 )⎜   − 0 ⎟ − h 20 = H 2 2 + 2hm ⎜ 1 2 ⎟⎜   − x 0 ⎟ − h 20 ,
⎝  2  L  ⎠ ⎝   L  ⎠⎝  2  ⎠

π Ks0 ( 2hm − s0 )
Q0 = σ πl l    (3.212)
ln + 1 2
π 0 σ L

Dacå sistemul liniar de foraje este constituit din foraje imperfecte dupå gradul de
deschidere, în cazul acviferelor sub presiune, rela¡ia (3.209) se scrie în forma:

 2πTs0
Q0 = , (3.213)
 N + ζ 1

 σ πl1 l 2
 în care  N = ln + .
π 0 σ L

172
 

 
Fig.3.37. Sec¡iune transversalå pe un sistem liniar de drenaj care exploateazå un acvifer cu nivel
liber dintr-un interfluviu.

Rela¡ia (3.213) este valabilå ¿i pentru acviferele cu nivel liber, numåråtorul în acest
caz având forma π Ks0 (2hm - s0).
În cazul acviferelor cu nivel liber, debitul unui foraj al sistemului de drenaj
imperfect dupå gradul de deschidere, se poate calcula ¿i prin folosirea metodei
fragmentelor. În acest scop, se împarte acviferul în douå fragmente printr-un plan
orizontal dus prin mijlocul lungimii active a filtrului, rezultând o zonå superioarå cu
nivel liber (în care forajul este perfect) ¿i alta inferioarå sub presiune (în care forajul
este imperfect dupå gradul de deschidere). Debitul forajului rezultå din însumarea
debitelor aferente celor douå zone (fig.3.38):

 ⎡ 2h − s 2 M  ⎤
Q0 = πKs0 ⎢ m 0 + ⎥, (3.214)
⎢⎣  N   N + ζ 1 ⎥⎦

 în care  N   are semnifica¡ia din rela¡ia (3.213), grosimea medie a zonei cu nivel liber
h  + h + h 1
hm  = 1 2 0 , în care h0 = + s0  , iar grosimea zonei sub presiune M = H 0 - h0 .
3  2
  Dacå nivelele în cele douå râuri (canale, etc) care delimiteazå interfluviul sunt egale
(H 1 = H  2= H), atunci expresiile debitului unui foraj din ¿ir råmân valabile, cu observa¡ia
cå, la acviferele sub presiune s 0 = H - h0 , iar la cele cu nivel liber  hm = H ¿i s0 (2H - s0)
=H  2 - h0 2 . Ecua¡iile profilelor piezometrice råmân de asemenea valabile.

173
 

 
Fig.3.38. Aplicarea metodei fragmentelor pentru un sistem liniar de drenaj imperfect dupå
gradul de deschidere.

Observa¡ii:
•Este interesant de comparat debitele unui foraj din ¿ir, pentru aceea¿i valoare a
denivelårii (s0 ) , în situa¡ia când acesta este plasat - într-un interfluviu - (rela¡ia 3.206):

 2πTs0
Q0 = σ πl l  , (3.215)
ln + 1 2
πr 0  L

-într-un acvifer infinit fårå dinamicå ini¡ialå - (rela¡ia 3.147):

 2πTs0
Q0 = σ π B ; (3.216)
ln +
πr 0  2σ
-într-un acvifer infinit cu dinamicå ini¡ialå - (rela¡ia 3.175):

 2πTs0
Q0 = σ π Bm ; (3.217)
ln +
πr 0  2σ
-în vecinatatea unei limite de alimentare - (rela¡ia 3.191):

 2πTs0
Q0 = σ πl  . (3.218)
ln +
πr 0 σ

174
 

  Având în vedere semnifica¡ia nota¡iilor folosite în deducerea acestor rela¡ii -

(v.fig.3.33, 3.27, 3.28, ¿i 3.29), rezultå cå: rela¡iile (3.216) ¿i (3.217) sunt valabile
pentru 2σ  < B; B = Bm = L/2; l = l 1 ¿i 2l < B.
- Dacå în (3.215) se face l 1  =  2 l    = L/2  (¿irul de foraje este plasat la mijlocul
interfluviului), atunci rezultå o rela¡ie identicå cu rela¡ia (3.216) în care B = L/2. Pentru
cå, într-un acvifer infinit l 1  =  2 l    = L/2 = B  , trebuie ca profilul piezometric så fie
simetric (de o parte ¿i de alta a liniei de foraje), situa¡ie existentå numai dacå acviferul
are nivelul ini¡ial practic orizontal.
- Dacå l 1 ≠   2
l   , eroarea de calcul a debitului unui foraj din ¿ir folosind rela¡ia (3.215)
 în loc de (3.217) este datå de raportul celor douå rela¡ii:

σ π L
ln +
πr 0  4σ
ε = σ πl l    (3.219)
ln + 12
πr 0 σ L

În figura 3.39 se prezintå varia¡ia lui ε , în procente, pentru diverse valori ale
raportului l 1 /l 
 2  ¿i ale lui σ   , considerând pentru  L valori cuprinse în domeniul practic
uzual.

Fig.3.39. Compararea expresiilor debitului unui foraj amplasat în diverse condi¡ii hidrogeologice
[54].

175
 

 
Din studierea acestor grafice rezultå cå erorile sunt pu¡in influen¡ate de valoarea lui
L ¿i sunt maxime pentru valori mici ale lui σ   ¿i ale raportului l 1 /l   2. Pentru valori ale
raportului l 1 /l 
 2 < 0,2 debitele calculate cu rela¡ia (3.215) sunt de 1,5 pânå la de 2,75 ori
mai mari decât cele ob¡inute cu rela¡ia (3.217) ; valorile lui ε cresc odatå cu mic¿orarea
distan¡ei dintre forajele ¿irului. Din punct de vedere practic se poate admite cå rela¡ia
(3.214) este aplicabilå ¿i pentru acvifere infinite cu dinamicå ini¡ialå cu erori maxime de
7% pentru σ > 10m , mai mici de 5%, pentru l 1 /l   2 ≥  0,6. Aceastå ultimå constatare este
cu atât mai mult valabilå pentru forajele din vecinatatea unei limite de alimentare -
πl πB
rela¡ia (3.218), deoarece l < 2B , deci < m .
σ  2σ
Observa¡iile de mai sus sunt valabile pentru foraje perfecte sau imperfecte dupå
gradul de deschidere executate atât în acviferele sub presiune cât ¿i în cele cu nivel
liber.
ªi în dimensionarea ¿irurilor de foraje plasate în interfluviu sau în vecinatatea unei
linii de alimentare se pot folosi drenurile frontale (perfecte sau imperfecte) echivalente
din punct de vedere hidrodinamic.
 În cazul unui dren frontal perfect executat într-un interfluviu debitul acestuia pe un
front de un metru rezultå din însumarea debitelor unitare ale acviferului pe cele douå
pår¡i (fig.3.40):

Fig.3.40. Dren frontal perfect într-un interfluviu.

⎧
⎪q = q + q
⎪ 0 1 2
⎪   1 − H 0
 H   − H 0
 H
⎨q1 = K  = T  1   (3.220)
⎪ l 1 l 1
⎪  H  − H 0   − H 0
 H
⎪q 2 = K   2 = T   2
⎩ l 
 2 l  2

Ecua¡iile profilelor piezometrice în lungul axei x  sunt:

176
 

 
⎧  H  1 − H 0
⎪ H x  = H 0 + l  ( x 0 − x ), pentru x ≤ x 0
⎪ 1
⎨ . (3.221)
  −
⎪ H = H  +  2 H 0 ( x − x ), pentru x ≥ x 
 H
⎪⎩  x  0
l  2 0 0

 În cazul unui dren frontal perfect executat în vecinatatea unei limite de alimentare ,
debitul unitar al drenului este (fig.3.41):

Fig.3.41. Dren frontal perfect paralel cu o linie de alimentare.

⎧q0 = q + qa
⎪
⎨ ( H
  1 − H 0 )   (3.222)
⎪q = T  l 1
⎩

iar qa  (debitul unitar al acviferului în regim natural) rezultå din condi¡iile
hidrogeologice ale zonei.
Ecua¡iile profilelor piezometrice în lungul axei x  sunt:

⎧  H  1 − H 0
⎪⎪ H x  = H 0 + l 1
( x 0 − x ), pentru x ≤ x 0
⎨ . (3.223)
⎪ H = H  + qa ( x − x ), pentru x ≥ x 
⎪⎩  x  0
T  0 0

177
 

  3.2.7. Limite de valabilitate ale formulelor deduse pe baza ipotezelor lui

Dupuit. Posibilitå¡i de corectare.

3.2.7.1. Considera¡ii generale. Deoarece toate ipotezele lui Dupuit au caracter

simplificator - ¿i în unele cazuri imaginar-, este de a¿teptat ca ecua¡iile deduse pe baza
acestora så aibå aplicabilitate limitatå. În scopul precizårii posibilitåtilor de aplicare - ¿i
a eventualelor corec¡ii care trebuie aduse acestora pentru a putea fi aplicate în practica
inginereascå, s-au efectuat numeroase studii teoretice ¿i experimentale.

Ecua¡ia difuzivitå¡ii hidraulice în coordonatele cilindrice . Se considerå cazul

general al acviferelor sub presiune cu mi¿care nesta¡ionarå, pentru care trebuie så se ¡inå
seama de compresibilitatea apei ¿i a mediului permeabil.

Fig.3.42. Vitezele masice într-un element cilindric.

Pentru elementul infinitesimal cilindric din figura 3.42 înmagazinårile de maså pe

cele trei direc¡ii sunt:

⎡    ∂( rρvr ) ⎤  ∂( rρv )
r 
( r ) : ρvr rdφ dz − ⎢ ρ vr rdφ dz +  dr dφ dz ⎥ = −  dr dφ dz ;  
⎢⎣ ∂r  ⎥⎦ ∂r 

⎡  ∂( ρvφ ) ⎤ ∂( ρvφ )
( φ ) : ρvφ dr dz − ⎢ ρvφ dr dz +   dφ dr dz ⎥ = −   dφ dr dz ;  
⎢⎣ ∂φ ⎥⎦ ∂φ

⎡    ∂( ρvz ) ⎤  ∂( ρv )
z
( z ) : ρvz rdφ dr − ⎢ ρ vz rdφ dr +    dφ dr ⎥  = −
dzr   dφ dr ;  
dzr
⎢⎣ ∂z ⎥⎦ ∂z

178
 

  Prin însumare se ob¡ine înmagazinarea de maså în volumul dr r d φ  dz, care trebuie
så fie identicå cu modificarea masei de apå cantonatå în acela¿i volum în unitatea de
timp ∂ (n ρ  dr r d φ dz)/ ∂ t: 

∂( nρ)  1 ∂( rρvr )  1 ∂( ρvφ )   ∂( ρvz )

+ + + = 0, (3.224)
∂t r  ∂r r  ∂r  ∂z
care este ecua¡ia de continuitate în coordonate cilindrice.
În cazul mi¿cårii axial-simetrice (vφ = 0), înlocuind componentele vitezei în
concordan¡å cu legea lui Darcy:

∂h ∂h
v x = vr = − K r ; vz = − K z . (3.225)
∂r  ∂z
¥nmul¡ind ecua¡ia (3.225) cu grosimea  M   a acviferului ¿i explicând termenul
∂ ( M ⋅ n ⋅ ρ )
 - vezi cap.2.1.2, se ob¡ine ecua¡ia difuzivitå¡ii hidraulice:
∂ t 

⎡ 1 ∂ ⎛    ∂h ⎞ ∂ 2h ⎤ ∂h
 M ⎢ ⎜ K r r  ⎟ + K z  2 ⎥ = S , (3.226)
⎣ r ∂r ⎝  ∂r  ⎠ ∂z ⎦ ∂t 

 în care S  este coeficientul de înmagazinare elasticå ¿i h = H   este sarcina

piezometricå în raport cu patul impermeabil al acviferului, considerat orizontal. Dacå
acviferul este constituit din depozite omogene ¿i izotrope (K r  = K z) , ecua¡ia
difuzivitå¡ii hidraulice devine:

1 ∂ ⎛  ∂  h ⎞ ∂ 2h S ∂h
⎜ r  ⎟ + = . (3.227)
r ∂r ⎝  ∂r  ⎠ ∂z 2 T  ∂t 

În cazul mi¿cårilor axial-simetrice, sta¡ionare ¿i conservative dacå se neglijeazå

componenta verticalå a vitezei, din ecua¡ia (3.227) se deduce cå ecua¡ia difuzivitå¡ii
hidraulice se reduce la:

1 d  ⎛  dh
⎜ rKr M  ⎟ = 0 , (3.228)
r  dr ⎝  dr  ⎠
dh
 în care q = K r M   este debitul unitar. Rezultå:
dr 

d( rq) dq dq
= q + r  = 0 sau q = − r   . (3.229)
dr  dr  dr 

179
 

 
Deoarece în mi¿carea axial-simetricå sta¡ionarå-conservativå debitul curentului
acvifer la o distan¡å oarecare r(r 0 < r < R), identic cu debitul forajului, este Q = 2π rq ,
¿i re¡inând cå pentru acviferul cu nivel liber  M = h  (variabil), rezultå ecua¡iile
diferen¡iale ale debitului.

dh
Q = 2πrK r M   , (3.230)
dr 
pentru acvifere sub presiune, ¿i:

dh
Q = 2πrK r h , (3.231)
dr 
pentru acvifere cu nivel liber.
Se constatå cå ecua¡iile (3.230) ¿i (3.231) sunt identice cu (3.12) ¿i respectiv (3.2) -
pe baza cårora s-au dedus ecua¡iile debitului forajelor, cu observa¡ia cå în ecua¡iile lui
Dupuit trebuie folositå conductivitatea hidraulicå orizontalå a acviferelor.
Neglijarea componentei verticale a vitezei la stabilirea formulelor pentru calculul
debitului forajelor perfecte, în special în cazul acviferelor cu nivel liber , a determinat pe
unii cercetåtori så punå la îndoialå exactitatea acestor formule.
Cercetårile teoretice ¿i experimentale efectuate de numero¿i cercetåtori, în special în
ultimele trei decenii, au condus la urmåtoarele concluzii:
- debitele forajelor perfecte sunt influen¡ate determinant de conductivitatea
hidraulicå orizontalå a acviferelor. Ca urmare, se poate aprecia cå formulele lui Dupuit
pentru debite (în cazul forajelor perfecte dupå gradul de deschidere) sunt corecte chiar
 în situa¡ia în care conductivitatea hidraulicå verticalå diferå în mod esen¡ial de cea
orizontalå. Aceastå ultimå observa¡ie conduce la concluzia cå ipoteza lui Dupuit
referitoare la necesitatea izotropiei acviferului nu este obligatorie.
- ipoteza lui Dupuit conform cåreia suprafa¡a de depresiune (sau piezometricå) nu
suferå discontinuitå¡i în zona din imediata vecinatate a forajului experimental ¿i nici la
traversarea filtrului este îndeplinitå practic numai în situa¡ii particulare (cazul forajelor
perfecte, echipate cu filtre corect dimensionate, care lucreazå la denivelåri mici în
acvifere sub presiune). Existen¡a zonei de izvorâre - în cazul acviferelor cu nivel liber - ,
¿i pierderile de sarcinå datorate rezistentelor hidraulice suplimentare introduse de filtru
¿i de zona din vecinåtatea acestuia, ¿i în unele situa¡ii, de devierea de la legea linearå de
filtrare, determinå atât la acviferele sub presiune (mai ales) cât ¿i la cele cu nivel liber,
apari¡ia unor diferen¡e, adesea importante, între nivelele înregistrate în forajul
experimental ¿i cele existente în acvifer la limita exterioarå a zonei adiacente forajului,
cu conductivitatea hidraulicå modificatå (care determinå de fapt curgerea spre foraj).
Din cele de mai sus se deduce cå rela¡iile lui Dupuit ar putea fi folosite practic fårå
erori dacå se folose¿te conductivitatea hidraulicå orizontalå a acviferelor ¿i dacå s-ar
cunoa¿te valoarea denivelårii (sau a sarcinii piezometrice) la limita exterioarå a zonei
adiacente filtrului, cu permeabilitate modificatå. Deoarece cea de-a doua condi¡ie este
imposibil de îndeplinit din punct de vedere practic, rezultå ca obligatorie necesitatea

180
 

corectårii denivelårii înregistrate în forajul experimental. Pentru rezolvarea acestei

probleme este necesarå explicitarea rezisten¡elor hidraulice suplimentare ale forajelor
reale, acestea reprezentând cauza pierderilor de sarcinå suplimentarå fa¡å de modelul
teoretic Dupuit.

3.2.7.2. Rezisten¡ele hidraulice ale forajelor. Luând în considerare, pe de o parte,

raportul dintre lungimea filtrului ¿i grosimea acviferului ¿i, de altå parte, filtrul, zona
adiacentå acestuia ¿i posibilitatea abaterii de la legea linearå de filtrare, se poate
exprima rezisten¡a hidraulicå a unui foraj prin expresia:

ζ 0 = ζ 1 + ζ  2 = ζ 1 + ζ  f  + ζ cf  + ζ a + ζ n  (3.232)

ζ 1  este rezisten¡a hidraulicå determinatå de imperfec¡iunea dupå gradul de

deschidere ¿i ζ  2 - rezisten¡a hidraulicå suplimentarå determinatå de modul în care filtrul
¿i zona adiacentå acestuia faciliteazå exploatarea acviferului.
Rezisten¡a hidraulicå determinatå de modul de deschidere are, în principiu,
urmåtoarele componente:
ζ  f   - rezisten¡a hidraulicå determinatå de particularitå¡ile constructive ale filtrului,
suprafa¡a activå a acestuia având un rol determinant;
ζ cf  - rezisten¡a hidraulicå în coloana forajului la curgerea ascendentå a apei;
ζ a - rezisten¡a hidraulicå suplimentarå datoritå modificårii structurii ¿i proprietå¡ilor
filtrante ale zonei adiacente forajului ;
ζ n  - rezisten¡a hidraulicå suplimentarå datoratå abaterii regimului de filtrare de la
legea linearå, de regulå într-o zonå limitatå în jurul forajului.
Realizarea unor foraje experimentale sau de exploatare cu ζ  2=0  nu este posibilå,
datoritå, în primul rând, existen¡ei filtrului.
Rezisten¡a hidraulicå ζ  f  poate fi mult diminuatå prin folosirea unor filtre cu suprafa¡å
activå mare.
Rezisten¡a hidraulicå datoratå modificårii în timp a structurii ¿i proprietå¡ilor
filtrante în zona adiacentå forajului de asemenea nu poate fi eliminatå ci numai reduså
prin folosirea unor metode corespunzåtoare de såpare ¿i printr-o dimensionare corectå a
filtrului. Când se lucreazå cu denivelåri mari, ζa  poate avea valori importante, neglijarea
lor conducând la erori apreciabile în determinarea proprietå¡ilor filtrante ¿i estimarea
capacitå¡ii de debitare a forajului. Acesta este motivul pentru care, crearea prin
deznisipare a zonei adiacente cu permeabilitate måritå este o necesitate tehnologicå
pentru toate forajele de captare ¿i drenaj.
Schimbarea proprietå¡ilor filtrante ale coloanei filtrante ¿i ale zonei adiacente se
datore¿te mai multor procese care variazå în timp : colmatarea fizico-mecanicå,
colmatarea chimicå, coroziunea electrochimicå ¿i coroziunea biologicå. În timp,
procesul de colmatare poate afecta fe¡ele interioare ¿i exterioare ale coloanei filtrante,
coroana din pietri¿ mårgåritar din jurul forajului, precum ¿i o zonå, mai mult sau mai
pu¡in dezvoltatå din acvifer.

181
 

  La denivelåri mari, în acvifere cu granulozitate ridicatå, regimul de filtrare în jurul

forajului, într-o zonå mai mult sau mai pu¡in limitatå, se poate abate de la legea linearå
Darcy ( ζn > 0 ).
Expresia dimensionalå a rezisten¡ei hidraulice este saltul piezometric, fiecåruia din
rezisten¡ele amintite corespunzându-i o pierdere suplimentarå de sarcinå hidraulicå.
Având în vedere cele discutate mai sus, se ajunge la concluzia cå la toate forajele
experimentale sau de exploatare existå o diferen¡å, uneori importantå, între denivelårile
måsurate în acestea ¿i cele reale, care determinå curgerea spre foraj, de la limita
exterioarå a zonei adiacente filtrului, cu structurå ¿i permeabilitate modificate. Pentru
acviferele cu nivel liber, la cele de mai sus se mai adaugå pierdera de sarcinå impuså de
prezen¡a zonei de izvorâre.

3.2.7.3. Foraje executate în acvifere cu extindere orizontalå mare, fårå dinamicå

ini¡ialå. Pentru acvifere sub presiune, denivelarea înregistratå în forajul experimental, s0 
, poate fi scriså sub forma - (v. fig. 3.43 ¿i rela¡ia 3.l7):

Q ⎛   R
s0 = ⎜ ln  + ζ ⎟   = s + ∆s0 , (3.233)
 2πT ⎜⎝  r 0 0 ⎠⎟  D
 în care:
Q  R
s D = ln   (3.234)
 2πT  r 0

este denivelarea teoreticå, în concordan¡å cu ipotezele Dupuit ¿i:

Q Q Q
∆s0 =   ζ0 =   ζ1 +   ζ 2   (3.235)
 2πT  2πT  2πT 

este saltul piezometric total, expresie dimensionalå directå a factorului de corec¡ie ζ 0 
al rezisten¡elor hidraulice totale ale forajului.
Dacå se cunoa¿te valoarea corectå a transmisivitå¡ii, denivelarea într-un foraj
imaginar de razå r 1 din care se extrage acela¿i debit cu cel din forajul experimental, este:

Q ⎛   R '
s1 = ⎜ ln  + ζ ⎟ . (3.236)
 2πT ⎜⎝  r 1 0 ⎠⎟

¥ntrucât de regulå , r 1 > M   (grosimea acviferului), cele douå componente ale lui ζ 0 ,
rezisten¡ele hidraulice dupå gradul ¿i dupå modul de deschidere sunt evident nule.
Scåzând (3.236) din (3.232), rezultå:

   2πT  ( s0 − s1 ) r 
ζ0 = − ln 1 . (3.237)
Q r 0

182
 

 
Fig.3.43. Profilul piezometric real în vecinåtatea forajelor de captare ¿i drenaj. sD-denivelare
teoreticå (Dupuit); s 0 -denivelare realå (måsuratå): s c-  denivelare la limita exterioarå a zonei cu
permeabilitate modificatå.

183
 

  Rela¡ii similare se pot scrie pentru oricare alt foraj de observa¡ie.

Cunoscând valoarea lui ζ0  din rela¡ia (3.235) rezultå valoarea saltului piezometric
total.
Deoarece rela¡ia (3.233) mai poate fi scriså ¿i sub forma:

Q  R
s0 = ln , (3.238)
 2πT  r e

 în care:

re  = r0  e−ζ 0   (3.239)

este raza echivalentå a forajului, rezultå cå imperfec¡iunea forajelor poate fi luatå în

considerare prin reducerea sau dilatarea razei reale a acestora, în func¡ie de valoarea ¿i
semnul lui ζ 0. De regulå  ζ 0 este pozitiv ¿i ca urmare, r e < r 0.
Separând din ζ 0  calculat cu rela¡ia (3.237), rezisten¡a hidraulicå determinatå de
imperfec¡iunea dupå gradul de deschidere, ζ 1 care are o rezolvare teoreticå exactå (vezi
§ 3.2.5.), rezultå ζ  2. Cunoscând ζ 1 ¿i ζ  2  , din (3.235) rezultå componentele
corespunzåtoare ale saltului piezometric total. Datå fiind diversitatea ¿i varia¡ia în timp
a factorilor care determinå rezisten¡a dupå modul de deschidere, separarea acesteia în
cele trei componente este, de regulå, greu de realizat.
¥n cazul forajelor perfecte dupå gradul de deschidere (ζ 1 = 0, deci ζ 0= ζ  2) ¿i ∆s0=∆sc 
se pot ob¡ine informa¡ii adi¡ionale importante în legåturå cu dezvoltarea ¿i
permeabilitatea zonei adiacente filtrului.
Dacå regimul de filtrare în toatå zona de influen¡å a forajului este linear - acest lucru
poate fi verificat pe baza datelor ob¡inute prin pompåri experimentale -, atunci în
valoarea lui ζ  2  = ζ 0  , calculatå cu rela¡ia (3.237), råmâne suma dintre ζ  f   ,  ζ cf   ¿i ζ a.
¥ntrucât rezisten¡a hidraulicå la curgerea ascendentå a apei în coloana forajului poate fi
estimatå separat, fiind de regulå pu¡in semnificativå, este convenabil så se foloseascå
nota¡ia:

ζ c = ζ  f  + ζ a  (3.240)

deoarece, pe de o parte ζ  f   ¿i ζ a  sunt greu de separat ¿i, pe de alta parte, ζ c  este o
expresie directå a proprietå¡ilor filtrante ale filtrului propriu-zis ¿i ale zonei adiacente
acestuia (efectul colmatårii fizice, chimice ¿i biologice).
Deoarece zona adiacentå forajului, cu conductivitate hidraulicå diferitå de cea a
acviferului, nu afecteazå caracterul radial al mi¿cårii spre foraj, folosind nota¡iile din
fig. 3.43, pentru cazul mi¿cårii sta¡ionare ¿i conservative, rezultå:

 2π K c M( hc − h0 )  2π  KM

  ( h − hc )
Q= r c = r   
ln ln
r 0 r c

184
 

  din care, eliminând hc , se ob¡ine ecua¡ia profilului piezometric.

Q ⎡ r   K  r c ⎤
h − h0 = ⎢ ln + ln ⎥  (3.241)
 2πT ⎣⎢ r c  K c r 0 ⎥⎦

 în care T =KM  este transmisivitatea acviferului.

Punând condi¡iile la limitå, în concordan¡å cu ipotezele Dupuit (r=R, h=H), din
rela¡ia (3.241) se ob¡ine expresia denivelårii reale (înregistrate) în foraj:

Q ⎡ r   K  r c ⎤
s0 = H − h0 = ⎢ ln + ln ⎥ ,
 2πT ⎣⎢ r c  K c r 0 ⎥⎦

care mai poate fi scriså în forma:

Q ⎡  R ⎛  K   ⎞ r c ⎤
s0 = ⎢ ln + ⎜ − 1⎟ ln ⎥ =  s D + ∆sc , (3.242)
 2πT ⎣⎢ r 0 ⎜⎝  K c  ⎠⎟ r 0 ⎥⎦

 în care:
Q  R
s D = ln   (3.243)
 2πT  r 0

este denivelarea teoreticå, Dupuit, ¿i:

Q ⎛  K  r 
∆sc = ⎜⎜ − 1⎟⎟ ln c   (3.244)
 2πT ⎝  K c  ⎠ r 0

este pierderea de sarcinå hidraulicå (saltul piezometric) datoratå modificårii

permeabilitåtii filtrului ¿i în special zonei adiacente acestuia, expresia (dimensionalå)
directå a lui ζ c.
Comparând rela¡ia (3.217) cu (3.208), rezultå:

⎛  K  r 
ζ c = ⎜⎜ − 1⎟⎟ ln c   (3.245)
⎝  K c  ⎠ r 0

¿i tinând seama de (3.244), se ob¡ine:

Q
∆sc  =   ζc , (3.246)
 2πT 

care permite calcularea lui ∆sc, ζ c fiind cunoscut.

185
 

  Din rela¡ia (3.245) rezultå expresia conductivitå¡ii hidraulice medii a zonei adiacente
colmatate:

r c
 K ln
r 0
 K c = r  . (3.247)
ζ c + ln c
r 0

Limita exterioarå a zonei cu structura ¿i permeabilitatea modificate adiacentå

forajului func¡ioneazå ca o suprafa¡å de discontinuitate normalå pe liniile de curent.
Pentru o asemenea situa¡ie, conductivitatea hidraulicå medie (echivalentå) între forajul
experimental ¿i un piezometru de observa¡ie este - (v.rel. 3.33):

 R
ln
r 
 K m = 1 r  0 1 r  , (3.248)
ln c + ln 1
 K c r0 K  r c

 în care introducând k c, conform (3.247) rezultå:

r 1
ln
r 0
 K m = r c . (3.249)
ζ c + ln
r 0 r c 1 r 1
r c ln r + K ln r 
 K ln 0 c
r 0

¥ntrucât conductivitatea hidraulicå medie între forajul central ¿i oricare foraj de

observa¡ie rezultå în urma pompårilor experimentale, rezolvând prin aproxima¡ii
succesive rela¡ia (3.249) se ob¡ine valoarea lui r c. Cunoscând r c  se calculeazå ¿i
valoarea lui K c din rela¡ia (3.247).
Dacå se noteazå cu r e  raza unui foraj fictiv echivalent din punct de vedere al
rezisten¡elor hidraulice cu cel real, atunci profilul piezometric are ecua¡ia:

Q r 
h − h0 = ln . (3.250)
 2πT  r e

Comparând rela¡iile (3.250) ¿i (3.241) se ob¡ine:

r c  K  r c

ln = ln ,
r e  K c r 0

186
 

 
din care rezultå rela¡ia de calcul a razei forajului (fictiv) echivalent (v.rel.3.239):
 K 
⎛ r  ⎞ K c
re = r c ⎜⎜ 0 ⎟⎟   = r0  e− ζ 0 . (3.251)
⎝ r c  ⎠

¥nlocuind raza forajului real r 0 prin r e , toate rela¡iile deduse pornind de la ipotezele
Dupuit råmân valabile.
Dacå zona adiacentå forajului este colmatatå, adicå K c< K , atunci ζc este pozitiv, r e 
< r 0 iar ∆s0 are semnifica¡ia din figura 3.43,a. Efectul colmatårii asupra denivelårii din
foraj poate fi u¿or eviden¡iat prin raportul ∆sc  /s D  determinat de rela¡iile (3.244) ¿i
(3.243).

r 
⎛   ⎞ ln c
∆sc  K  r 
= ⎜⎜ − 1⎟⎟  R0 . (3.252)
s D ⎝  K c  ⎠ ln
r 0

¥n func¡ie de valoarea raportului  K/K c ¿i de grosimea zonei colmatate, din graficul

prezentat în figura 3.44 se deduce ca ∆sc poate lua valori importante, putând depå¿i de
mai multe ori denivelarea teoreticå (Dupuit) în foraj.

Fig.3.44. Varia¡ia denivelårii în foraj în func¡ie de proprietå¡ile filtrante ale zonei adiacente [32].

187
 

  Dacå  K c >K   , efect al filtrelor bine dimensionate ¿i al deznisipårii eficiente, atunci

cel pu¡in temporar, ζc este negativ, r e>r 0, iar ∆s0 are semnifica¡ia din figura 3.43,b.
Pentru a eviden¡ia influen¡a colmatårii zonei adiacente asupra debitului extras,
pentru aceea¿i valoare a denivelårii ( de exemplu s D  - cea corespunzåtoare ipotezelor
Dupuit), se scriu expresiile debitului real - (v.rel.3.242):

 2πTs D  2πTs
Qc = =  R  D  
 R  K ⎛   ⎞ r 
ln + ⎜⎜ − 1⎟⎟ ln c ln r  + ζ c
r 0 ⎝  K c  ⎠ r 0 0

¿i a celui teoretic (Dupuit) - (v.rel.3.243):

 2πTs D
Q=  R .
ln
r 0

Fåcând raportul celor douå rela¡ii, se ob¡ine:

Qc 1
= r c . (3.253)
Q0 ln
⎛  K   ⎞ r 
1 + ⎜⎜ − 1⎟⎟  R0
⎝  K c  ⎠ ln
r 0

¥n figura 3.45 se prezintå reprezentarea graficå a rela¡iei (3.253). Rezultå o reducere

importantå a debitului pompat în situa¡ia când în foraj se men¡ine denivelarea
corespunzåtoare situa¡iei în care zona adiacentå este necolmatatå. De asemenea,
studierea rela¡iei (3.253) permite constatarea cå influen¡a maximå asupra debitului o au
modificårile de permeabilitate în zona imediat apropiatå de peretele forajului (zona din
imediatå vecinåtate a filtrului) unde gradien¡ii hidraulici sunt maximi ¿i sec¡iunea de
curgere este minimå.
 Pentru acvifere cu nivel liber , procedând ca la acviferele sub presiune, rezultå
(fig.3.46) dupå cum urmeazå:
 Expresia denivelårii reale înregistrate în forajul experimental:

Q ⎛   R
s0 ( 2H  − s0 ) = H 2 − h 20 = ⎜ ln  + ζ 0 ⎟⎟ . (3.254)
π K ⎜⎝  r 0  ⎠
 Expresia rezisten¡ei hidraulice totale: 

  π K ( s0 − s1 )( 2H − s0 − s1 ) r 
ζ0 = − ln 1 . (3.255)
Q r 0

188
 

 
Fig.3.45. Varia¡ia debitului pompat în func¡ie de proprietå¡ile filtrante ale zonei adiacente [32].

Expresia saltului de nivel total se poate deduce dacå se porne¿te de la ecua¡ia

debitului scriså între forajul central ¿i un foraj de observa¡ie - (v.rel.3.8) ¿i notårile din
figura 3.46:
 2

Q= =
[
π K ( h 21 −  h D2 ) π K  h1 − ( h0 + ∆s0 )
 2

,
]
r  r 
ln 1 ln 1
r 0 r 0
din care rezultå:
Q r 1
∆so = h p − h0 = h 21 − ln − h0 . (3.256)
π K  r 0

Folosirea rela¡iei (3.256) presupune cunoa¿terea conductivitå¡ii hidraulice reale a

acviferului.
De asemenea, trebuie subliniat faptul cå în valoarea lui ∆s0  intrå, în afara
componentelor existente la acviferele sub presiune, ¿i pierderea de sarcinå datoratå
existen¡ei zonei de izvorâre.
 Raza echivalentå a forajului. Deoarece rela¡ia (3.254) mai poate fi scriså ¿i în forma:
Q  R
s0 ( 2H − s0 ) = ln , (3.257)
π K  r e

 în care:
r e=r 0e-ζ 0
 

189
 

  identicå cu rela¡ia (3.239), rezultå cå ¿i în cazul acviferelor cu nivel liber, dupå

 înlocuirea lui r 0  cu r e , råmân valabile toate ecua¡iile deduse în concordan¡å cu ipotezele
Dupuit.

Fig.3.46. Pozitia teoreticå ¿i cea realå a profilului de depresiune.

Dacå forajul este perfect în raport cu gradul de deschidere (ζ 0 =

  ζ 2)   ¿i regimul de
filtrare este în concordan¡å cu ecua¡ia liniarå Darcy (ζ n  = 0), atunci ¿i în cazul
acviferelor cu nivel liber, se pot ob¡ine informa¡ii importante în legaturå cu zona
adiacentå forajului (cu structurå ¿i permeabilitate modificate).
Pentru cazul mi¿cårii radiale, sta¡ionare ¿i conservative spre foraj, folosind nota¡iile
din figura 3.46, se poate scrie:

π K c  (h 2c −  h 20 ) π K (h 2 − hc2 )

Q= =
r c r    (3.258)
ln ln
r 0 r c

190
 

  din care eliminând pe hc 2 se ob¡ine ecua¡ia profilului de depresiune: 

Q ⎡ r   K  r c ⎤
h 2 − h 20 = ⎢ ln + ln ⎥   (3.259)
π K ⎣⎢ r c  K c r 0 ⎥⎦

Punând condi¡iile la limitå în concordan¡å cu ipotezele Dupuit (r = R, h = H), din

rela¡ia (3.259) rezultå:

Q ⎡  R  K  r c ⎤
( H 2 − h 20 ) = s 0 ( 2H − s0 ) = ⎢ ln + ln ⎥   (3.260)
π K ⎣⎢ r c  K c r 0 ⎥⎦

din care rezultå înål¡imea nivelului real din foraj fa¡å de patul impermeabil:

Q ⎡  R  K  r c ⎤
h0 = H  2 − ⎢ ln + ln ⎥   (3.261)
π K ⎢⎣ r c  K c r 0 ⎥⎦

¿i denivelarea înregistratå în foraj:

Q ⎡  R  K  r  ⎤
s0 = H − h0 = H − H 2 −   ⎢ ln + ln c ⎥  =
π K ⎢⎣ r c  K c r 0 ⎥⎦
  (3.262)
Q ⎡  R ⎛  K   ⎞ r c ⎤
= H − H  2 − ⎢ ln + ⎜ − 1⎟ ln ⎥
π K ⎢⎣ r c ⎜⎝  K c  ⎠⎟ r 0 ⎥⎦

Deoarece:

∆sc = s0 - s D.

 în care s0 este dat de expresia (3.262), iar  s D (denivelarea teoreticå) rezultå din rela¡ia
(3.7):

Q  R
 H 2 − h D2 = ln
π K  r 0
 
Q  R
 2
h D = H  − ln
π K  r 0

Q  R
s D = H − hD = H − H 2 −   ln , (3.263)
π K  r 0

191
 

 
scåzând (3.263) din (3.262) se ob¡ine:

⎡ Q  K  r  ⎤
∆sc= α ⎢1 − 1 −  2 ( − 1) ln c ⎥
⎢⎣ π K α   K c r 0 ⎥⎦
  (3.264)
 2 Q  R
α  =  H  − ln
 K  r 0
π 

Se observå cå valorile lui α   sunt influen¡ate direct de condi¡iile la limitå ale
acviferului.
Efectul colmatårii zonei adiacente asupra denivelårii din foraj poate fi eviden¡iatå
prin raportul ∆sc /sD determinat de rela¡iile (3.264) ¿i (3.263):

⎡ ⎤
∆sc α ⎢ Q ⎛  K   ⎞ r c ⎥
=   1− 1− ⎜ ⎟
− 1 ln . (3.265)
s D H − α ⎢⎣ π K α 2 ⎜⎝  K c  ⎠⎟ r 0 ⎥⎦

Debitul real al forajului când k c ≠ K   , pentru o denivelare identicå cu s D  (denivelare
teoreticå Dupuit) este:

  ( H 2 − h D2 )
π K π K ( H 2 − h D2 )
Qc = =  R , (3.266)
 R ⎛  K   ⎞ r c ln + ζ c
ln + ⎜⎜ − 1⎟⎟ ln r 0
r 0 ⎝  K c  ⎠ r 0

iar cel teoretic este:

π K ( H 2 − h D2 )

Qc =  R . (3.267)
ln
r 0

Raportul Qc /Q , care eviden¡iazå efectul modificårii proprietå¡ilor filtrante ale zonei
adiacente asupra debitului forajului, este identic cu cel stabilit anterior pentru acviferul
sub presiune - v.rel. (3.253).
Asa dupå cum s-a mai amintit, pentru acviferele cu nivel liber, saltul de nivel total
cuprinde ¿i înål¡imea de izvorâre (hi ). ¥nål¡imea de izvorâre (h i ) are o bazå fizicå clarå
- (v. fig. 3.47), dacå se observå cå volumul de apå existent între echipoten¡iala  DC ¿i
peretele filtrului nu poate curge spre foraj dacå între punctele C  ¿i  B  nu existå o
diferen¡å de nivel. Aceastå comportare råmâne valabilå ¿i pentru situa¡iile în care forajul
nu este prevåzut cu filtru (nu este necesarå sus¡inerea pere¡ilor gåurii de sondå).

192
 

 
Fig. 3.47. Semnifica¡ia înål¡imii de izvorâre [40].

Numeroase experien¡e de laborator, cercetåri analitice ¿i calcule numerice au dus la

concluzia cå existå o rela¡ie de forma:

⎛   ⎞
hi ( 2 h0 + hi ) ⎜ r  20 ⎟
Q = f ⎜ log Q ⎟ . (3.268)
⎜ ⎟
π K  ⎝  π  K  ⎠
Dreapta construitå pe baza a numeroase date experimentale care exprimå grafic
ecua¡ia (3.268) este prezentatå în figura 3.48 ¿i are ecua¡ia:

Q
hi ( 2h0 + hi )
Q = 1,01 log π K  − 0,41. (3.269)
r  20
π K 
Pentru debite mici, înål¡imea de izvorâre este pu¡in semnificativå ¿i se poate neglija
pentru Q/π  K<2,5 r  20 .
 

193
 

 Rela¡ia (3.269) este aplicabilå pentru debite care respectå condi¡ia:

Q/π  K ≥  2,5 r  20   (3.270) 

 

Fig. 3.48. Corela¡ia experimentalå pentru înål¡imea de izvorâre (folosind nota¡iile din fig. 3.47)
[40].

Diferen¡a dintre suprafa¡a liberå realå ¿i cea teoreticå este maximå în vecinåtatea
forajului ¿i scade rapid pe direc¡ia lui r . La nivelul cuno¿tin¡elor actuale, se acceptå cå
formula Dupuit este aplicabilå începând de la o distan¡å r   de la care panta suprafe¡ei
dh
libere  ≤ 0,2 . ¥n condi¡iile mi¿cårii radiale sta¡ionare ¿i conservative, în concordan¡å
dr 
cu ipotezele Dupuit, se scriu:
- ecua¡ia diferen¡ialå a debitului:

dh
Q = 2πKrh ; (3.271)
dr 
- expresia debitului ob¡inutå prin integrarea acesteia între peretele filtrului ¿i o
sec¡iune oarecare - (v.rel.3.6):

π K ( h 2 − h 20 )

Q= r  . (3.272)
ln
r 0

194
 

 
Din (3.271) rezultå:

dh Q / πK 
= ,
dr   2rh
din care, înlocuind pe h din (3.272), se ob¡ine expresia cu care se poate calcula panta
suprafe¡ei libere:

dh Q / πK 
=   (3.273)
dr   2 Q r 
 2r h0 + ln
π K  r 0

la diverse distan¡e r  de forajul experimental.

Racordarea profilului de depresiune Dupuit cu nivelul din foraj, dupå determinarea
lui hi ¿i r' , se face cu mâna liberå.
A¿a dupå cum s-a mai aråtat, în cazul acviferelor cantonate în depozite anizotrope,
formulele debitului deduse în concordan¡å cu ipotezele Dupuit råmân valabile cu
condi¡ia ca så fie folositå conductivitatea hidraulicå orizontalå. Forma ¿i pozi¡ia
profilului de depresiune precum ¿i înål¡imea de izvorâre sunt puternic influen¡ate de
anizotropie.
¥n cazul mediilor ortotrope în care K x  = K  y = K  H  ; K z = K v ¿i K  H  /K v > 1, poate fi
folositå mi¿carea echivalentå într-un mediu izotrop, distorsionat geometric dupå regula
care, pentru probleme tridimensionale, constå în reducerea dimensiunii pe orizontalå în
propor¡ia α =  K H  / K v  , având conductivitatea hidraulicå:

 2
  −
 2 3
 K = K  / K v =  K H α  
3
 H (3.274)

¥n aceastå situa¡ie, expresia stabilitå anterior pentru înål¡imea de izvorâre -

(v.rel.3.269), devine:

hi ( 2h0 + hi ) Q / πK  H 

= 1, 01 log   − 0,41 . (3.275)
Q / πK  H  r  20  / α 2 / 3

¥n figura 3.49 se prezintå pozi¡ia profilului de depresiune pentru trei valori ale
raportului  K  H  /K v  . Schimbårile semnificative ale pozi¡iei suprafe¡ei libere în jurul
forajului în func¡ie de valoarea raportului  K  H   /K v  , atrag aten¡ia asupra necesitå¡ii
considerårii anizotropiei în dimensionarea forajelor de captare ¿i drenaj.

195
 

 
Fig.3.49.Influen¡a anizotropiei asupra pozi¡iei si formei profilului de depresiune [40].

3.2.7.4. Considerarea influen¡ei regimului neliniar de filtrare. Una din ipotezele

(Dupuit) care stau la baza deducerii rela¡iilor prezentate în paragrafele anterioare admite
cå mi¿carea apei subterane spre forajele de captare ¿i drenaj se face în concordan¡å cu
legea liniarå de filtrare Darcy . În general, se admite cå dependen¡å liniarå între viteza
de filtrare ¿i gradientul hidraulic este valabilå atât timp cât influen¡a for¡elor de iner¡ie
poate fi neglijatå, practic fårå erori. Experien¡a existentå, bazatå pe numeroase studii
teoretice ¿i experimentale, confirmå faptul cå legea liniarå de filtrare Darcy este
respectatå în marea majoritate a situa¡iilor practice.
În cazul forajelor de captare ¿i drenaj care deschid acvifere sub presiune cantonate în
depozite cu permeabilitå¡i mari, în condi¡iile unor denivelåri importante, existå
posibilitatea abaterii de la legea liniarå de filtrare. Pentru asemenea situa¡ii,  forma
generalå de exprimare a legii neliniare de filtrare apar¡inând lui Dupuit este:  

 I = av + bv 2  (3.276)

Aceastå expresie exprimå condi¡iile limitå ale regimului de mi¿care: în condi¡iile

regimului liniar termenul bv 2  este neglijabil în compara¡ie cu av; în cazul regimului
turbulent termenul liniar este pu¡in semnificativ în raport cu cel påtratic. În încercarea
de exprimare a semnifica¡iei coeficien¡ilor a  ¿i b, numero¿i cercetåtori au prezentat
variante ale ecua¡iei (3.276).

196
 

  •Ecua¡ia stabilitå experimental de F.Lindquist:

C f  Re = A + BRe, (3.277)

 în care:
vd 
 Re =  este numårul Reynolds;
ν
gdI 
C f  =  2  - coeficientul rezisten¡elor hidraulice;
ν
v - viteza de filtrare;
d- diametrul mediu caracteristic al spa¡iilor poroase;
 I - gradientul hidraulic;
g - accelera¡ia gravita¡ionalå;
ν  - vâscozitatea cinematicå a apei.
Pentru medii granulare, ideal omogene din punct de vedere granulometric, Lindquist
a ob¡inut pentru constantele A ¿i B valorile: A = 1270 ¿i B = 20.
Având în vedere cå expresia numårului Reynolds pentru mi¿carea apei prin medii
poroase este scriså prin analogie cu mi¿carea apei prin conducte, d   ar trebui så
reprezinte diametrul caracteristic al spa¡iilor poroase prin care se face curgerea. Numai
par¡ial justificat, în numeroase lucråri se folose¿te diametrul reprezentativ al granulelor -
d 10  de pe curba granulometricå cumulativå. Mult mai logicå pare propunerea lui G.
Szilagy care considerå cå d   reprezintå diametrul unor tuburi capilare care, înlocuind
spa¡iile poroase reale, asigurå curgerea unui debit identic cu cel real, la aceea¿i vitezå ¿i
la acela¿i gradient hidraulic. Dacå se scrie expresia vitezei prin conducte în concordan¡å
cu legea Hagen-Poiseuille:

gd 2 I 
v= , (3.278)
32ν
rezultå:
32ν v
d = . (3.279)
g nI 

Dacå în rela¡ia (3.277) se înlocuiesc expresiile care definesc parametrii C f  ¿i Re , se

ob¡ine o rela¡ie similarå cu (3.276):

l  dB  2
 I = v+ v, (3.280)
 K   KνA
care mai poate fi scriså în forma:

γ  I 
v = d  2   = K 'I , (3.281)
µ  A + BRe

197
 

  unde:

γ  I 
 K ' = d  2   (3.282)
µ  A + BRe

este conductivitatea hidraulicå generalizatå, variabilå în func¡ie de valoarea

numårului Reynolds; γ - greutatea specificå; µ - vîscozitatea dinamicå a apei.
Pentru valori ale numårului Reynolds foarte mici,  A>>Br e , K'  tinde cåtre
conductivitatea hidraulicå Darcy:

γ d  2
lim  K ' = K  = = const . , (3.283)
 Re →0  A
µ 

rela¡ia (3.282) putându-se retranscrie în forma:

 K   K 
 K ' =  B ≈ 1 + 0,0158 R   (3.284)
1 +  Re e
 A

Pentru  Re  →   0 , K'→   K   , legea liniarå de filtrare Darcy este aplicabilå. Odatå cu
cre¿terea lui  Re  , rela¡ia (3.284) descrie o trecere continuå de la legea liniarå la cea
påtraticå.
Din (3.283) rezultå o nouå posibilitate de exprimare a diametrului mediu
caracteristic al spa¡iilor poroase:

µ ν
d = A K = A  K   (3.285)
γ g

Dacå se considerå K  în cm/s,  g = 981 cm/s 2, A = 1270, ν = 0,0131 cm 2 /s (la 10° C), 
rezultå:

d  = 0,13 K  , (d  în cm). (3.286)

• Rela¡ia lui F. Engelund:

l   α  2
 I = v+ v   (3.287)
 K   K 
care are aceea¿i structurå cu ec. generalizatå (3.250), în care:

  α  K 
α= 0   (3.288)
n νg

198
 

 
Parametrul α 0  este func¡ie de conductivitatea hidraulicå, având urmåtoarele valori
indicative: α 0  = 0,11  pentru  K > 1  cm/s; α 0  = 0,18  pentru  K   > 0,5 cm/s; α 0  = 0,30 
pentru K  < 0,5 cm/s. 
Comparând rela¡iile (3.254) ¿i (3.287), rezultå:

dB d 
α= ≈ 0,0158 ; (3.289)
ν A ν
 B
α0 = n A ≈ 0,0158 n A . (3.290)
 A
Admi¡ând cå ¿i în cazul regimului neliniar de filtrare mi¿carea spre foraj este tot
axial simetricå, pentru acviferele sub presiune cantonate în depozite omogene ¿i
izotrope, viteza de filtrare radialå are expresia:

Q
v= . (3.291)
 2π Mr 
În aceste condi¡ii, rela¡ia (3.287) se poate scrie în forma:

dh Q 1 ⎛  Q  ⎞ 2 1
= +⎜  ⎟ α K   2  
⎝   ⎠
dr   2πT r   2πT  r 
 2
Q dr  ⎛  Q  ⎞ dr 
dh = +⎜  ⎟ α K   2 , (3.292)
 2πT  r  ⎝ 2πT  ⎠ r 

prin integrarea cåreia rezultå:

Q ⎛  Q  ⎞ 2 1
h= ln r − ⎜  ⎟ α K 
  + C. (3.293)
 2πT  ⎝ 2πT  ⎠ r 

Constanta C se determinå punând condi¡iile de margine în concordan¡å cu ipotezele

Dupuit (r = R →  h = H).

Q ⎛  Q  ⎞ 2 1
C = H − ln R − ⎜  ⎟ α K  .
 2πT  ⎝ 2πT  ⎠  R

¥nlocuind pe C în (3.293), se ob¡ine ecua¡ia profilului piezometric:

 2
Q  R ⎛  Q  ⎞ ⎛ 1   1 ⎞
h = H − ln − ⎜  ⎟ α K 
  ⎜ − ⎟, (3.294)
 2πT  r  ⎝ 2πT  ⎠ ⎝ r R ⎠

199
 

  care se poate simplifica, observând cå termenul 1/R este neglijabil:

Q  R   ⎛  Q  ⎞ 2 1
h = H − ln  − α K ⎜ ⎟ . (3.295)
 2πT  r  ⎝ 2π K ⎠ r 

Pentru r = r 0 →  h = h0, deci denivelarea realå în foraje are expresia:

  ⎛  Q  ⎞ 2
Q  R α K 
s0 = H − h0 = ln + ⎜   ⎟   = s + ∆sn   (3.296)
 2πT  r  r 0 ⎝ 2πT  ⎠  D
sau:
Q ⎛   R
s0 = ⎜ ln  + ζ ⎟, (3.297)
 2πT ⎜⎝  r 0 n ⎠⎟

 în care:
- s D  este denivelarea teoreticå (în ipoteza valabilitå¡ii legii liniare de filtrare,
Dupuit):
Q  R
s D  = ln ; (3.298)
 2πT  r 0

- ∆sn  este denivelarea suplimentarå (saltul piezometric) datoritå neliniaritå¡ii legii

de filtrare:
  ⎛  Q  ⎞ 2 Q
α K 
∆sn = ⎜ ⎟ =   ζ ; (3.299)
r 0 ⎝  2πT  ⎠ 2πT  n

- ζ n  este coeficientul care exprimå rezisten¡a hidraulicå suplimentarå datoritå

neliniaritå¡ii legii de filtrare:

  α K  2 Q
ζn = . (3.300)
r 0  2πT 

Dacå se înlocuie¿te α   prin expresia (3.289), rela¡iile (3.292)-(3.300) se pot rescrie
folosind sistemul de lucru propus de Lindquist.
Ecua¡ia (3.296) se poate rescrie în forma:

 R
ln
r 0 α K 
s 0 = AQ + BQ 2 ; A = ; B =   (3.301)
 2πT  4π T 2 r 0
 2

ceea ce înseamnå cå, în condi¡iile apari¡iei regimului neliniar de filtrare, func¡ia

s0=f(Q) este de tip parabolic.

200
 

  ¥ntrucât, în marea majoritate a situa¡iilor, regimul neliniar de filtrare apare pe o zonå

limitatå din vecinåtatea forajului experimental, dacå se dispune de måsuråtori efectuate
 într-un piezometru plasat la distan¡a r 1 de forajul experimental, atunci:

Q  R
s1 = ln . (3.302)
 2πT  r 1

Scåzând din rela¡ia (3.296) pe (3.302) rezultå:

 R
ln
s0 − s1 r  α K 
= 0 +  2 2 Q = A + BQ. (3.303)
Q  2πT  4π T r 0

Când se dispune de cel pu¡in trei trepte de pompare, se verificå mai întâi dacå datele
experimentale respectå ecua¡ia (3.303) - punctele trebuie så fie colineare în coordonate
(s0-s1)/Q  -, dupå care se determinå ordonata la origine  A  ¿i panta  B (v.fig.3.50). Din
expresia lui A rezultå transmisivitatea acviferului, iar din cea a lui B coeficientul α  care
permite explicitarea legii de filtrare neliniare.

Fig.3.50. Verificarea experimentalå a apari¡iei regimului neliniar de filtrare.

În deducerea rela¡iei (3.296) s-a considerat cå forajul este perfect dupå gradul de
deschidere iar imperfec¡iunea dupå modul de deschidere se datore¿te numai apari¡iei
regimului neliniar de filtrare.
 În concluzie, într-un caz general, se determinå mai întâi coeficientul rezisten¡elor
hidraulice totale ζ 0  ¿i saltul piezometric corespunzåtor ∆s0. Separând din ζ 0  rezisten¡a
hidraulicå determinatå de imperfec¡iunea dupå gradul de deschidere, ζ 1  , care are o
rezolvare teoreticå exactå, rezultå ζ  2. Cunoscând ζ 1 ¿i ζ  2 , se calculeazå ¿i componentele
corespunzåtoare ale lui ∆s0 (∆s1 ¿i ∆s 2). Dacå acviferul este cu nivel liber, se determinå
valoarea înål¡imii de izvorâre (hi). 

201
 

  În cazul forajelor cu adâncimi ¿i debite importante, se calculeazå pierderea de

sarcinå hidraulicå datoratå curgerii ascendente în coloana filtrantå:

v 2 8Q 2
∆scf = ζ cf = ζ cf   2 4 , (3.304)
 2g π gd c

 în care v = 4Q / π dc  2 este viteza medie într-o sec¡iune a coloanei cu diametrul d c  ¿i
ζ cf  este coeficientul rezisten¡elor hidraulice ale coloanei filtrante care poate fi calculat cu
rela¡ia:

  λl 
ζ cf  = c , (3.305)
d c

l c fiind lungimea coloanei filtrante måsuratå de la mijlocul filtrului pânå la nivelul

dinamic.
¥nlocuind ζ cf  în rela¡ia (3.304) rezultå:

8λl c  2
∆scf  = Q, (3.306)
π 2gd c5

 în care coeficientul λ se evalueazå cu formula:

0,02l 
λ= . (3.307)
d c0, 3

Dacå forajul este tubat telescopic, rela¡ia (3.304) se scrie în forma:

8 λ Q 2 ⎛  l c1 l c 2 l   ⎞

∆scf  = ⎜⎜ 5 + 5 +.. .+ c5n ⎟⎟ . (3.308)
π  2 g ⎝ d c1 d c 2 d cn ⎠

Scåzând din ∆s0  pe ∆s1, ∆scf   rezultå ∆s 2, expresie a rezisten¡elor hidraulice
determinate de particularitå¡ile constructive ale filtrului, modificårii proprietå¡ilor
filtrante ale zonei adiacente filtrului ¿i abaterii regimului de filtrare de la legea liniarå.
Pentru a putea aprecia ponderea acestor cauze poten¡iale în formarea rezisten¡elor
suplimentare dupå modul de deschidere (ζ  2), se traseazå graficul din figura 3.50 care
indicå necesitatea considerårii rezistentelor hidraulice determinate de neliniaritatea legii
de filtrare (ζ n) în zona de influen¡å a forajului.
  În cazul forajelor perfecte dupå gradul de deschidere la care filtrarea în zona de
influen¡å respectå legea liniarå Darcy (condi¡ie îndeplinitå în majoritatea situa¡iilor
practice), prin prelucrarea atentå a datelor experimentale, se pot ob¡ine informa¡ii
adi¡ionale importante în legåturå cu permeabilitatea ¿i extinderea zonei cu structurå
modificatå din vecinåtatea filtrului.

202
 

 
3.3. CURGEREA ÎN REGIM STAºIONAR-NECONSERVATIV

Deducerea ecua¡iilor mi¿cårii se bazeazå pe acceptarea valabilitå¡ii ipotezelor lui

Dupuit prezentate în § 3.2.1.1. În plus, se acceptå alimentarea acviferelor cu nivel liber
prin infiltrarea de la suprafa¡a terenului ¿i a celor sub presiune prin drenan¡å, prin
acoperi¿ul sau culcu¿ul semipermeabile de grosime constantå.
Adåugând la ecua¡ia de continuitate, scriså în coordonate cilindrice (3.224) aportul
pe verticalå din infiltrare sau din drenan¡å, ecua¡ia difuzivitå¡ii hidraulice (3.226), în
cazul incompresibilitå¡ii complexului apå - rocå (mi¿carea fiind axial simetricå
grosimea acviferului ¿i sarcina piezometricå depind numai de coordonata cilindricå r ) ¿i
neglijând componenta verticalå a vitezei de filtrare, devine:

1 ∂  ⎛    ∂  H ⎞
⎜ rKh  ⎠⎟ + W  = 0 , (3.309)
r ∂ r ⎝  ∂ r 

 în care:  K   este conductivitatea hidraulicå orizontalå a acviferului deschis; h-

grosimea acviferului cu nivel liber (în cazul acviferelor sub presiune h=M );  H   sarcina
piezometricå; W  debitul de alimentare verticalå pe unitatea de suprafa¡å.

3.3.1. Foraje perfecte executate în acvifere cu suprafa¡å liberå.

În cazul forajelor, care deschid acvifere cu nivel liber cu dezvoltare mare în plan
orizontal alimentate prin infiltrare, cantonate în depozite omogene ¿i izotrope, cu patul
impermeabil practic orizontal, h = H , deci:

∂ ⎛ h ∂  h ⎞ ∂ ⎛ ∂h 2
⎜ ⎟ = ⎜ ⎟,
∂r ⎝  ∂r  ⎠ ∂r ⎝  2∂r  ⎠

ecua¡ia (3.283) devine:

1 d  ⎛ rdh 2 2W i
⎜ ⎟ = ; (3.310)
r  dr ⎝  dr   ⎠  K 

aceasta este o ecua¡ie de tip Poisson, unde:

⎛  rdh 2 Q
lim ⎜ − ⎟ = − . (3.311)
r → 0 ⎝  dr   ⎠ π K 

Pentru W i = const ., rescriind (3.311) în forma:

203
 

 
⎛  rdh 2 W 
d ⎜ − ⎟ = i d( r  2 )  
⎝  dr   ⎠  K 

¿i integrând de la r = 0 la  r  ¿i, respectiv, de la la - Q/π k la -r dh 2 / dr , rezultå:

rdh 2 Q W i  2
− − = r  . (3.312)
dr  π K   K 
Prin integrarea ecua¡iei (3.312), scriså sub forma:

Q dr  W i
− dh 2 = + rdr , (3.313)
π K  r   K 

 între peretele filtrului (r = r 0 ¿i h = h0) ¿i o sec¡iune oarecare situatå la distan¡a  r  în
care grosimea acviferului este h (fig.3.51) - sau între o sec¡iune oarecare ¿i limita zonei
de alimentare (r = R ¿i h = H 0) - , rezultå ecua¡ia profilului de depresiune:

Fig.3.51. Curgerea sta¡ionarå neconservativå.

Q r  W i  2  2 Q  R W 
h 2 = h 20 + ln − ( r − r0 ) = H  20 − ln − i  ( R 2 − r  20 ) . (3.314)
π K  r 0  2 K  π K  r  2 K 

204
 

  Integrând ecua¡ia (3.287) între peretele filtrului ¿i limita zonei de alimentare, sau
 între oricare alte sec¡iuni cuprinse între acestea - cum sunt cele corespunzåtoare
forajelor de observa¡ie F1 ¿i F 2 - rezultå ecua¡iile debitului:

π W i π W i
 K
π  (H 20 − h 20 ) +  2
( R 2 − r  20 )  π  K ( h 2 2 − h 21 ) +  2
( r 2 2 − r 1 2 )
Q=  R = r  2 . (3.315)
ln ln
r 0 r 1

Rela¡iile (3.315) pot fi scrise ¿i în func¡ie de denivelårile înregistrate în forajul

central ¿i în cele de observa¡ie, observând cå:  H 20 − h 20 = s 0 ( 2H 0 − s 0 )   ¿i
h 2 2 − h 21 = ( s1 − s2 )( 2H − s1 − s 2 ) .
 

3.3.2. Foraje perfecte executate în acvifere sub presiune

În cazul acviferelor sub presiune cantonate în depozite omogene ¿i izotrope, ecua¡ia

(3.309) devine:

1 ∂ ⎛  ∂h
⎜ rT  ⎟ + W  = 0 ;
r ∂r ⎝  ∂r  ⎠ d 

1 ∂ ⎛  ∂h W d 
⎜ r  ⎟ + = 0. (3.316)
r ∂r ⎝  ∂r  ⎠ T 

Fig.3.52. Curgerea sta¡ionarå neconservativå axial-simetricå într-un acvifer sub presiune: a  -
semnifica¡ia nota¡iilor folosite; b  - semnifica¡ia lui Q r  ¿i Q d .

205
 

 
Dacå se admite cå sarcina piezometricå a acviferului inferior ( H 0), cu transmisivitate
mai mare, råmâne constantå în timpul pompårii - (fig. 3.52), atunci debitul de
alimentare prin drenan¡å pe unitatea de suprafa¡å a culcu¿ului semipermeabil (modul de
alimentare prin drenan¡å) este:

 K 's
W d  = = K d s , (3.317)
 M '
 în care  K '  este conductivitatea hidraulicå verticalå a stratului semipermeabil din
culcu¿ de grosime M  ¿i:
 K ' −1
 K d  = ' [ T   ]   (3.318)
 M 
este coeficientul de drenan¡å, numeric egal cu modulul de alimentare prin drenan¡å,
pentru s = 1.
Pentru un factor de drenan¡å constant:

T 
 B = [ L ] , (3.319)
 K d 

rezultå cå:

T  T  ⋅ s
 K d  =  2
 ¿i W d  =  2 , (3.320)
 B  B

Deoarece s = H 0-h  ¿i ¡inând seama de ecua¡ia (3.320), rezultå cå (3.316) se poate

rescrie în forma:

1 d  ⎛  dh h  − H 0
⎜ r  ⎟ − = 0 
r  dr ⎝  dr  ⎠  B 2

sau:

d 2h 1 dh h  − H 0
+ − = 0; (3.321)
dr 2 r  dr   B 2

  ⎞ 2 d 2 h
⎛ r  ⎛ r 
  ⎞ dh   ⎞ 2
⎛ r 
⎜ ⎟   + ⎜ ⎟   − ⎜   ⎟ ( h − H 0 ) = 0 , (3.322)
⎝  B ⎠ d( r / B) 2 ⎝  B ⎠ d( r / B) ⎝  B ⎠

care este o ecua¡ie de tip Bessel modificatå, având solu¡ia generalå:

206
 

  ⎛ r    ⎛ r 
h = C1I 0 ⎜ ⎟ + C2 K 0 ⎜ ⎟ + H 0 , (3.323)
⎝  B ⎠ ⎝  B ⎠

unde I 0 ¿i K 0 sunt func¡ii Bessel modificate de spe¡a întâia, respectiv spe¡a a doua, de

ordin zero.
Deoarece pentru r →   ∞   , I 0 (r/B) →   ∞ , rezultå C1 = 0 pentru ca h så tindå spre o
valoare finitå. Pentru a determina constanta C 2 se scrie expresia debitului care intrå într-
un cilindru de razå r :

dh dh
Q r  = 2πMK  = 2π rT  . (3.324)
dr  dr 

Diferen¡iind rela¡ia (3.323) rezultå:

dh C   ⎛ r 
= −  2  K 1⎜ ⎟,
dr   B ⎝  B ⎠

 K 1 (r/B) fiind func¡ia Bessel modificatå de ordinul 1. ¥nlocuind expresia lui dh/dr  în
ecua¡ia (3.324) se ob¡ine:

Tr  ⎛ r 
Qr  = − 2π C 2 K 1⎜ ⎟ . (3.325)
 B ⎝  B ⎠

Debitul care intrå în foraj rezultå din ecua¡ia (3.325) pentru r = r 0
 
Tr 0  ⎛ r 
Q = − 2π C 2 K 1⎜ 0 ⎟ , (3.326)
 B ⎝ 
 B ⎠

din care se ob¡ine constanta C 2:

Q
C 2 = − , (3.327)
⎛ r  0 ⎞   ⎛ r  0 ⎞
 2πT ⎜ ⎟ K 0 ⎜ ⎟
⎝  B ⎠ ⎝  B ⎠

care introduså în ecua¡ia (3.323) împreunå cu C1=0, conduce la ecua¡ia profilului

piezometric:

Q  K0 ( r / B)
h = H 0 − . (3.328)
 2πT ( r0 / B)  K0 ( r0 / B)

Valorile func¡iei K 0 (r/B) sunt prezentate în tabelul (3.3):

207
 

Tabelul 3.3

¥nlocuind constanta C 2  în rela¡ia (3.325) se ob¡ine expresia debitului care intrå în
cilindrul de razå r > r 0:

( r / B )K 1 (r / B )
Q r  = Q . (3.329)
(r0  / B )K 1 ( r0 / B )
Rela¡iile de mai sus pot fi simplificate ¡inând seama de proprietå¡ile func¡iilor Bessel
modificate:
⎛ r 
- Pentru argumente mici ⎜  ≤ 0,3⎟ :
⎝  B  ⎠

⎛ r    ⎛   B
 K 0⎜ ⎟ ≈ ln⎜ 1,12 ⎟ ; (3.330)
⎝  B ⎠ ⎝  r  ⎠

⎛ r   B
 K 1⎜ ⎟ ≈ ; (3.331)
⎝  B ⎠ r 

208
 

⎛ r 
  - Pentru argumente mari ⎜  ≥ 2⎟ :
⎝  B  ⎠

⎛ r 
 K 0 ⎜ ⎟ ≈ e  −1, 12( r /B ) . (3.332)
⎝  B ⎠

Deoarece r 0  < 0,5  ¿i  B >100 m, pentru forajul din care se pompeazå, condi¡ia
r  /B<0,3
0
 este practic îndeplinitå întotdeauna, rezultând:

r 0 ⎛ r  0 ⎞   ⎛ r   ⎞ ⎛ 1,12 B

 K 1⎜ ⎟ = 1 si K 0 ⎜ 0 ⎟ = ln⎜⎜ ⎟,
 B ⎝  B ⎠ ⎝  B ⎠ ⎝  r 0  ⎠⎟

deci ecua¡ia profilului piezometric (3.328) devine:

Q  ⎛ r  r 
h = H 0 −  K 0 ⎜ ⎟ , pentru 0 < 0,3 , (3.333)
 2πT  ⎝  B ⎠  B

care, pentru r = r 0 , conduce la expresia denivelårii la peretele exterior al filtrului:

Q ⎛ 1,12 B
s0 = H0 − h0 = ln⎜⎜ ⎟. (3.334)
 2πT  ⎝  r 0  ⎠⎟

Comparând rela¡ia (3.334) cu ecua¡ia lui Dupuit pentru un foraj singular (regim
sta¡ionar - conservativ, v. rel. 3.13), rezultå:

R = 1, l2 B, (3.335)

 în care R este raza de alimentare a forajului în acviferul deschis. Când realimentarea

prin drenan¡å a acviferului deschis este importantå debitul provenit din acesta (Qr , v.
fig.3.52), este mic deci ¿i raza de alimentare este mai micå comparativ cu cea
corespunzåtoare regimului sta¡ionar - conservativ. Deoarece între R ¿i  B existå o rela¡ie
de propor¡ionalitate, se poate aprecia cå valori ale factorului de drenan¡å mai mici de
1000 m indicå existen¡a unei realimentåri importante prin drenan¡å.
Proprietå¡ile amintite ale func¡iilor Bessel modificate permit ¿i simplificarea rela¡iei
(3.329):

r   ⎛ r 
Qr  = Q  K 1⎜ ⎟. (3.336)
 B ⎝  B ⎠

Rela¡iile deduse mai sus råmân valabile ¿i în cazul când acviferul captat este cel
inferior realimentat prin drenan¡å dintr-un acvifer superior cu nivel liber puternic

209
 

transmisiv (sarcina piezometricå a acviferului cu nivel liber råmâne practic constantå în

timpul pompårii, v. fig. 3.53).

Fig. 3.53. Forajul în acviferul inferior alimentat prin drenan¡å din stratul superior cu nivel liber,
puternic transmisiv

Fig. 3.54. Curgerea sta¡ionarå - neconservativå axial-simetricå într-un acvifer bistrat.

Dacå douå strate permeabile, cu transmisivitate de acela¿i ordin de mårime, sunt

separate de un strat semipermeabil (acvifer bistrat) atunci, folosind nota¡iile din figura
3.54, ecua¡iile mi¿cårii au forma:

210
 

d 2h 1 dh h  − H 
+ − = 0; (3.337)
dr 2 r  dr   2 B 2

d 2h 1 dH  h  − H 
+ − = 0,  (3.338)
dr 2 r  dr   2 B 2
 în care:
1 T1 T 2
-  B 2 = , este factorul de drenan¡å;
 2 K  T1 + T 2
 K '
-  K d  = ' , este coeficientul de drenan¡å;
 M 
- T 1 ¿i T  2 sunt transmisivitå¡ile celor douå strate.
Scåzând ecua¡iile (3.337) ¿i (3.338) membru cu membru ¿i observând cå s = H - h,
rezultå:
d 2s 1 ds s
+ − =0  
dr  2 r dr   B 2

identicå cu ecua¡ia (3.321). Rezultå cå toate ecua¡iile deduse anterior råmân valabile
¿i în acest caz cu observa¡ia cå s are semnifica¡ia din figura 3.54.

3.4. CURGEREA ÎN REGIM NESTAºIONAR - CONSERVATIV.

Dezvoltarea teoriei regimului nesta¡ionar a reprezentat o etapå importantå în

exprimarea ¿i interpretarea mai corectå a mi¿cårii apelor subterane cåtre forajele de
captare ¿i drenaj. Cu toate cå existå încå probleme insuficient abordate ¿i în unele
situa¡ii se întâmpinå dificultå¡i în aplicarea dezvoltårilor teoretice la condi¡iile concrete
din naturå, procedeele de analizå ¿i interpretare bazate pe teoria regimului nesta¡ionar
sunt folosite din ce în ce mai mult în practica inginereascå. Este unanim acceptat cå, în
majoritatea cazurilor, ecua¡iile deduse pe baza teoriei regimului nesta¡ionar descriu mai
corect condi¡iile reale de func¡ionare a forajelor de captare ¿i drenaj.

3.4.1. Foraje perfecte izolate executate în acvifere sub presiune cu extindere

orizontalå mare.

3.4.1.1. Ipoteze de lucru. Ecua¡ia diferen¡ialå a mi¿cårii. În deducerea ecua¡iei

diferen¡iale a difuzivitå¡ii hidraulice în coordonate cilindrice (vezi explicitarea
termenului ∂( Mρn) / ∂t  din ecua¡ia 1.10) ¿i în procesul de integrare a acesteia, se admit,
implicit sau explicit, urmåtoarele ipoteze:
  1. Acviferele cu grosime constantå, sunt practic orizontale, au dezvoltare mare în
plan orizontal ¿i nu au dinamicå ini¡ialå, fiind cantonate în depozite permeabile
omogene ¿i izotrope.

211
 

  2. Debitul pompat din foraj provine în exclusivitate, din resursa poten¡ialå elasticå a
complexului apå-rocå din interiorul zonei de influen¡å a forajului.
- Compresibilitatea scheletului mineral este determinatå esen¡ial de deforma¡iile
elastice pe verticalå, apårute ca urmare a rearanjårii elementelor edificiului structural
odatå cu cre¿terea eforturilor efective la contactul dintre granule;
- Compresibilitatea fluidului din pori variazå liniar cu modificarea presiunii.
3. Legea liniarå de filtrare Darcy este valabilå în toatå zona de influen¡å a forajului.
4. Curgerea spre foraj este axial-simetricå, debitul pompat fiind uniform distribuit pe
suprafa¡a filtrului.
5. Suprafa¡a piezometricå creatå în jurul forajului are panta foarte micå,
componentele verticale ale vitezei de filtrare putând fi neglijate.
6. Suprafa¡a piezometricå nu suferå discontinuitå¡i în zona din vecinåtatea forajului
¿i nici la traversarea filtrului.
În cazul mi¿cårilor axial-simetrice, nesta¡ionare ¿i conservative, dacå se neglijeazå
componenta verticalå a vitezei de filtrare - (v. ec. 3.227) - ecua¡ia difuzivitå¡ii hidraulice
se reduce la forma:

1 ∂ ⎛  ∂h S ∂h
⎜ r  ⎟ =   (3.339)
r ∂r ⎝  ∂r  ⎠ T  ∂r 

sau:

∂h a   ∂ ⎛  ∂h
= ⎜ r  ⎟ , (3.340)
∂t  r ∂r ⎝  ∂r  ⎠

 în care:
h - este sarcina piezometricå;
S - coeficientul de înmagazinare;
a - difuzivitatea hidraulicå ;
T = KM  este transmisivitatea ( K  este conductivitatea hidraulicå orizontalå);
 M  - este grosimea acviferului.

3.4.1.2. Solu¡ia analiticå pentru cazul unui foraj pompat cu debit constant. În
condi¡iile unui acvifer sub presiune fårå dinamicå ini¡ialå, ecua¡ia (3.340) poate fi
integratå folosind urmåtoarele condi¡ii ini¡iale ¿i la limitå [1]:

h( r,0) = H 0 ; h( ∞, t ) = H 0     (3.341)

 H 0 fiind sarcina piezometricå ini¡ialå a acviferului.

Condi¡ia de margine la peretele filtrului este aceea de debit constant. Se admite cå
debitul cre¿te brusc, la momentul t = 0, de la   0 la Q, råmânând constant în tot timpul
pompårii. Se presupune cå admisia apei pe suprafa¡a filtrului este uniformå, volumul de
apå existent în coloana forajului este neglijabil ¿i cå raza forajului este micå.

212
 

  În condi¡iile unei curgeri axial-simetrice determinatå de pomparea debitului Q,

viteza de filtrare radialå (efectivå) la o distan¡å r, este:

dr  Q
ne   = −  
dt   2πrM 
sau:
Q
 2rdr = − dt . (3.342)
π Mne

Presupunând cå dupå o perioadå t  de pompare resursa elasticå eliberatå la distan¡a r  
ajunge în foraj (r = 0), atunci integrând ecua¡ia (3.342) pe intervalul [( r,0 ), (0 , t )] , se
ob¡ine:

Q t 
 2 ∫0r rdt 
  =−   ∫0 dt . (3.343)
 Mn e
π 

Comparând rela¡iile (3.342) ¿i (3.343), rezultå urmåtoarea expresie pentru

componenta radialå a vitezei efective:

∂r  r 
=− . (3.344)
∂t   2t 
În aceste condi¡ii, deoarece:

∂h ∂h ∂r  ∂h ⎛  r 
= = ⎜− ⎟ ,
∂t  ∂r  ∂t  ∂r ⎝   2t  ⎠

ecua¡ia difuzivitå¡ii hidraulice (3.340) se poate scrie sub forma:

r  ∂h a   ∂ ⎛ r∂h
− = ⎜ ⎟ 
 2t  ∂r  r ∂r ⎝  ∂r  ⎠
sau:
∂ ⎛   ∂h ⎞
⎜ − r  ⎟
∂r ⎝  ∂r  ⎠ = ∂ ⎡ ln⎛ − r  ∂h ⎞⎤ = − r  ,
⎛   ∂h ⎞ ⎢ ⎜ ⎟⎥ (3.345)
∂r ⎣ ⎝  ∂r  ⎠⎦  2at 
⎜ − r  ⎟
⎝  ∂r  ⎠

care poate fi integratå prin r , pentru t fix, pe intervalul r = 0 la r   ¿i, respectiv, de la
⎛  ∂h   ∂h
lim⎜ − r  ⎟ = −  Q / 2πT la − r  , rezultând:
r →0⎝  ∂r  ⎠ ∂r 

213
 

⎡ ∂h ⎤
⎛   ∂h ⎞ ⎛   Q ⎞ ⎢ r  ⎥ r  2
ln⎜ − r  ⎟ − ln⎜ − ⎟ = ln⎢ Q∂r  ⎥ = −  
⎝  ∂r  ⎠ ⎝   2πT  ⎠ ⎢ ⎥  4at 
⎢⎣ 2πT ⎥⎦

sau:
r  2
∂h Q − 4 at 
= e , (3.346)
∂r   2πTr 
Pe de altå parte, ¡inând seama de (3.344) , se poate scrie cå:
 2
r 
∂h ∂h ∂t  ∂h ⎛   2  t ⎞ Q  − 4 at 
= = ⎜ − ⎟ = e ,
∂r  ∂t  ∂r  ∂t ⎝  r  ⎠  2πTr 

deci:
r  2
∂h   − Q   − 4 at 
= e . (3.347)
∂t   2πTt 
Deoarece:
 2
r 
∂h ∂h Q − 4 at ⎛  2dr   dt ⎞
dh = dr + dt = e ⎜ − ⎟, (3.348)
∂r  ∂t   4πT  ⎝  r  t  ⎠

dacå se foloseste nota¡ia:

r  2
  = u  (3.349)
 4at 
¿i se observå cå:

∂ u ∂ u  2 r  r  2 r  ⎛  2dr   dt ⎞ ⎛ 2dr   dt ⎞

du = dr + dt  = dr −  2 dt  = ⎜ − ⎟  = u⎜ − ⎟,
∂ r  ∂ t   4at   4at   4at ⎝  r  t  ⎠ ⎝  r  t  ⎠

rezultå:
 2dr  dt  du
− = ,
r  r  u

Deci ecua¡ia (3.349) poate fi rescriså în forma:

Q e −u
dh = du , (3.350)
 4πT  u

214
 

 
care urmeazå a fi integratå pe intervalul u  ¿i u = ∞ , ¡inând seama cå lui u  îi
corespunde h = h(u) = h(r,t), iar lui u = ∞  îi corespunde, potrivit condi¡iei ini¡iale h(r,0)
= H 0) ¿i condi¡iei la limitå h(∞  ,t) = H 0 (v.ec. 3.350):
 H 0 Q ∞ e −u
∫ dh
  =   ∫ du  
h  4πT  u u

rezultå solu¡ia (datå de Theis încå din 1935):

Q ∞ e−u Q
 H0 − h = s = ∫ du = W( u) , (3.351)
 4πT  u u 4πT 

 în care:
s este denivelarea înregistratå la timpul t  ¿i la distan¡a  r  de forajul experimental;
T  este transmisivitatea acviferului;
W o func¡ie exponen¡ialå integralå, denumitå ¿i func¡ia caracteristicå a forajului :
∞ e− u
W( u) = − Ei ( − u) =  ∫ du , (3.352)
u u

care poate fi explicitatå prin dezvoltarea:

∞ e− u ∞ 1⎡ ∞  ( − u)   ⎤
n ∞ ⎡1  
∞  ( − u)
n− 1 ⎤
∫ du  = ∫ ⎢ 1 + ∑ ⎥du  = ∫ ⎢  − ∑ ⎥du  =  
u u u u⎣ n= 1 n ! ⎦ u ⎣ u n=1 n ! ⎦
∞
⎡   ∞  (− u) n ⎤ ⎡ ∞  ( − u ) ⎤ ⎡
n
∞  ( − u) ⎤
n
= ⎢ ln u + ∑ ⎥   = lim ⎢ ln u + ∑ ⎥ − ⎢ln u + ∑ ⎥ 
n=1 n n ! ⎥
⎢⎣ ⎦ n→∞ ⎢⎣   n=1 n n ! ⎥⎦ ⎢⎣
u
n=1 n n ! ⎥
⎦

Deoarece:

⎡ ∞  ( − u) ⎤
n
− lim⎢ ln u + ∑ ⎥ = 0,5772...,  
n→∞⎣   n= 1 nn ! ⎦

reprezintå constantå lui Euler , solu¡ia (3.351) se mai poate scrie în forma:

Q ⎡ ∞  ( − u) ⎤
n
s= ⎢ −0,5772 − ln u − ∑ ⎥ =  
 4πT ⎣ n=1 nn ! ⎦

Q ⎡ 1 u 2 u 3 u4 u 5 ⎤
= ⎢ ln +u− + + + − ... ⎥ . (3.353)
 4πT ⎣ 178, u 4 18 96 600 ⎦

215
 

  În tabelul (3.3) se prezintå valorile func¡iei W(u). 

r  2
Pentru valori ale argumentului u = ≤ 0,1, func¡ia integralå exponen¡ialå poate fi
 4at 
aproximatå numai prin primii doi termeni ai dezvoltårii în serie, cu erori de maxim 6%,
rezultând formula de aproximare logaritmicå Jacob: 

Q  2,25at 
s= ln  2 , (3.354)
 4πT  r 

care reprezintå ecua¡ia unei drepte în coodonate s-lnt , având panta Q/4π T  ¿i
Q a
ordonatå la origine ln 2,25  2 .
 4πT  r 
Solu¡ia lui Theis, ecua¡ia (3.351), nu satisface cu exactitate condi¡ia la limitå la
peretele filtrului (la integrarea ec. 3.342 s-a admis cå raza forajului experimental este
zero), este aproximativå. Debitul care traverseazå suprafa¡a lateralå a unui cilindru de
razå r este:

  ∂h
Qr  = − 2πTr  , (3.355)
∂r 
 în care h este dat de ecua¡ia (3.351), deci:

Q ∂[ W( u)] Q  ∂u ∂[ W( u) ] Q  2r  e− u r  2 e − u

Qr  = − 2πTr  = r  = r  =Q .
 4πT  dr  2 ∂r  du 2  4at  u 4at  u
Pentru r = r 0 se ob¡ine expresia debitului forajului:

  − u0 r  20
Q0 = Qe ; u  0 =   (3.356)
 4at 
Rezultå cå debitul calculat cu rela¡ia Theis (Q) devine identic cu debitul teoretic Q0 
pentru t → ∞  , când u →  0.
Erorile introduse de rela¡ia Theis sunt pu¡in semnificative din punct de vedere
practic deoarece valoarea debitului calculatå cu rela¡ia (3.351) tinde rapid cåtre valoarea
ei limita Q0. Astfel, cu erori de maxim 1% (pentru valori ale argumentului u0  ≤  0,01)
timpul dupå care Q = Q0 este:

r  2 r 2 S
≤ 0,01 → t ≥ 25 ≥ 25 r  20 . (3.357)
 4at  a T 
Deoarece T>10m 2 /zi ¿i S<10-2, rezultå a>103m 2 /zi > 10-2m 2 /s. Pentru r 0  ≤   0,5m,  se
deduce cå timpul måsurat de la începutul pompårii, dupå care rela¡ia (3.351) poate fi
aplicatå, practic fårå erori, este de maxim 10 minute.

216
 

  3.4.1.3. Faze ¿i zone în evolu¡ia denivelårilor în zona de influen¡a a forajelor

 pompate cu debit constant. Regimul cvasista¡ionar. Pentru stabilirea fazelor ¿i zonelor
de evolu¡ie a sarcinii piezometrice în cadrul zonei de influen¡å a forajelor pompate cu
debit constant, se folosesc urmåtoarele aproximåri pentru func¡ia caracteristicå a
forajului:
W (u ) ≈ − ln( 178
, u), pentru u ≤ 0,1; (3.358)

W (u ) ≈ 0 pentru u ≥ 3 . (3.359)

Rezultå cå la o distan¡a oarecare r   de forajul pompat, în evolu¡ia sarcinii

piezometrice în timp se disting trei faze (fig.3.55,a):
- Faza I , în care nu se resimte efectul pompårii, pentru:

r  2 r 2
u= ≥ 3 → t ≤ 0,08 ; (3.360)
 4at  a
- Faza II , în care denivelårile cresc relativ rapid, pentru:
r  2 r 2
0,1 < u < 3 → 0,08 < t < 2,5   (3.361)
a a
-  Faza III , în care denivelårile cresc cu vitezå din ce în ce mai micå ¿i se apropie
asimetric de denivelarea maximå, pentru:

r  2
u ≤ 0,1 → t ≥ 2,5 , (3.362)
a
 în cadrul cåreia este aplicatå formula de aproximare logaritmicå Jacob (3.354).
Dupå o perioadå de timp t  de la începerea pompårii, în evolu¡ia sarcinii piezometrice
cu distan¡a, fa¡å de forajul pompat, se disting trei zone (fig. 3.55,b):
- Zona I  (u < 0,1) cu limitele:
0 ≤ r ≤ 0,6 at     (3.363)

 în care denivelårile au varia¡ii importante, în cadrul cåreia este aplicatå rela¡ia de
aproximare logaritmicå (ec. 354);
-   Zona II  (0,1 < u < 3), cu limitele:
- 
0,6 at < r < 3,4 at ,   (3.364)

 în care denivelårile sunt din ce în ce mai mici;

- Zona III  (u ≥  3), cu limita
r  ≥ 3,4 at , (3.365)

 în care nu se mai resimte efectul pompårii.

217
 

Fig. 3.55. Modificarea denivelårii în func¡ie de timp la o distan¡å datå (a)  ¿i în fun¡ie de

dista¡a dupå un timp dat (b)  – [40]

218
 

  Rela¡ia de aproximare logaritmicå (3.354) permite exprimarea denivelårilor

 înregistrate în forajul experimental (s0  ) ¿i într-un piezometru plasat în cadrul zonei I(s1)
dupå aceea¿i perioadå de timp t :

Q  2,25at 
s0 = ln  2 ;
 4πT  r 0

Q  2,25at 
s1 = ln  2 ,
 4πT  r 1

care scåzute membru cu membru conduc la:

Q r 
s0 − s1 = ln 1  ,
 4πT  r 0

ecua¡ie identicå cu formula lui Dupuit (3.14) stabilitå pentru regimul sta¡ionar.
Rezultå cå, în cadrul zonei I (u < 0,1), în care este aplicabilå rela¡ia de aproximare
logaritmicå, sarcina piezometricå scade cu acela¿i ritm (profilul piezometric coboarå
paralel cu el însu¿i - (v. fig. 3.56); iar graficul s = f(log t) din fig. 3.55,a, devine liniar.

Fig.3.56. Evolu¡ia denivelårii în func¡ie de timp ¿i de distan¡a fa¡å de forajul experimental.

Definirea regimului cvasista¡ionar.

219
 

  Regimul corespunzåtor acestei zone se spune ca este cvasista¡ionar . Extinderea

zonei cu regim cvasista¡ionar corespunde condi¡iei (3.363):

r cs  = 0, 6 at   (3.366)

Comparând rela¡ia de aproximare logaritmica a lui Jacob (3.354) scriså în forma:

Q 1,5 at 
s0 = ln , (3.367)
 2π T  r 0

cu formula lui Dupuit (3.13), stabilitå pentru regimul sta¡ionar, rezultå expresia razei
de alimentare, în concordan¡å cu ipotezele lui Dupuit, valabilå în condi¡iile regimului
cvasista¡ionar:

 R = 1,5 at . (3.368)

Raza de influen¡å a forajului (distan¡a pânå la care se resimte efectul pompårii)

rezultå din condi¡ia (3.365):

 R = 3,4 at . (3.369)

3.4.1.4. Foraje pompate în trepte de debit constant. În numeroase situa¡ii, condi¡iile

tehnice de efectuare a pompårilor experimentale determinå modificarea debitului extras
 în timp. Dacå varia¡ia debitului în timp poate fi schematizatå (aproximatå) în trepte (fig.
3.57), atunci, folosind rela¡iile deduse anterior pentru fiecare treaptå de debit constant ¿i
 însumând efectele, rezultå expresia denivelårii totale sn  într-un punct (piezometru)
plasat la distan¡a r  de forajul experimental, dupå timpul total de pompare t :

∆Q0   ∆Q ∆Q ∆Q
sn = W ( u 0 ) +   1 W ( u 1 ) +  2 W ( u 2 ) + .. .+ n W ( un ) , (3.370)
 4πT  4πT  4πT  4πT 
 în care:

r  2 r  2 r  2

u= ; u1 =   ; un =
; ... ;
 4at   4a( t − t 1 ) 4a( t − t n )

t 1, t  2, ..., t n  fiind perioadele de timp, måsurate de la începutul pompårii, dupå care
debitul pompat cre¿te cu ∆Q1 , ∆Q 2 , ... , ∆Qn (fig. 3.58).

220
 

 
Fig. 3.57. Dependen¡a s=f(t)  în cazul unei pompåri în trepte de debit constant.

Fig.3.58 Pompare efectuatå în trepte de debit constant.

221
 

 
Dacå pentru fiecare treaptå de pompare, la distan¡a r , s-a intrat în regim
cvasistationar, deci, conform criteriului (3.362):

r  2
t i − t i − 1 ≥ 2,5 , (3.371)
a
expresia (3.370) devine:

1 ⎡  2,25at    ,25a( t − t 1 )

 2  2,25a( t − t n ) ⎤
sn =   ⎢ ∆Q0 ln  2 + ∆Q1 ln + ...+ ∆Q1 ln ⎥ =  
 4πT ⎢⎣ r  r  2 r  2 ⎥⎦
1 ⎡  2,25a ⎤
= ⎢⎣ ln  2 ( ∆Q0 + ∆Q1 +...+ ∆Qn ) +  ∆Q0 ln t + ∆Q1 ln( t − t1 ) +...+ ∆Qn ln( t − tn ) ⎥⎦  ;  
 4πT  r 

1 ⎡  2,25a n ⎤
sn = ⎢⎣ Qn ln  2 + ∑ ∆Qi ln( t − t i ) ⎥⎦  (3.372)
 4πT  r  i= 0

unde Qn = ∆Q0 + ∆Q1 +.....+ ∆Qn este debitul final (maxim) de pompare.

Ecua¡ia (3.372) scriså în forma:

Q  2,25a 1 n
sn = ln  2 +    ∑ ∆Qi  ln( t − t i )   (3.373)
 4πT  r  4πT i=0
n
se reprezintå grafic printr-o dreaptå în coordonate sn ¿i ∑ ∆Qi ( t − t i ) , cu ordonata la
i= 0
origine:

Qn  2,25a
 A = ln   (3.374)
 4πT  r  2
¿i panta:
1
 B = , (3.375)
 4πT 
determinând grafo-analitic (sau prin metoda celor mai mici påtrate) panta  B, se
calculeazå transmisivitatea acviferului, dupå care, cunoscând ordonata la origine  A,
rezultå difuzivitatea hidraulicå a ¿i coeficientul de înmagazinare S = T/a.
Rela¡ia (3.372) scriså pentru cazul a douå trepte de debit constant se particularizeazå
 în forma (fig. 3.57):

1 ⎡  2 ,25 a ⎤
s=  ⎢( ∆Q0 + ∆Q1 ) ln  2 + ∆ Q0 ln t + ∆ Q1 (t − t 1 ) ⎥ ;
 4π T  ⎣ r  ⎦

222
 

Q1  2 ,25 a 1
s=
 4πT 
ln  2 +
r   4π T  [ ]
∆Q0 ln t + ∆Q1 (t − t 1 )  , (3.376)

care se rezolvå grafo-analitic dupå sistemul prezentat pentru cazul general.

3.4.1.5. Distribu¡ia sarcinii piezometrice dupå întreruperea pompårii efectuate cu

debit constant. Dupå întreruperea bruscå a unei pompåri, se intrå în perioada de
revenire, în cadrul cåreia nivelul dinamic impus de pompare are tendin¡a så revinå, în
timp, la starea corespunzåtoare sarcinii piezometrice ini¡iale a acviferului. Mi¿carea apei
subterane în cadrul zonei de influen¡å a forajului în perioada de revenire are caracter
nesta¡ionar - conservativ, deci este guvernatå tot de ecua¡ia (3.340).
În perioada pompårii propriu-zise (t 0, v.fig.3.59), forajul experimental func¡ioneazå
ca surså realå cu debitul Q (extras din acvifer).

Fig. 3.59. Semnifica¡ia nota¡iilor folosite la interpretarea diagramelor de revenire.

Se admite, imaginar, cå se continuå extragerea debitului Q ¿i dupå oprirea pompårii

(în perioada de revenire a nivelului piezometric t') ¿i cå se introduce, în forajul
experimental, în acela¿i timp debitul Q. ¥n acest fel se respectå starea de inactivitate  a

223
 

forajului experimental în perioada de revenire. Rezultå cå se poate admite cå forajul

func¡ioneazå în regim de pompare cu debitul Q, în perioada t=t 0+t' ¿i ca surså
absorbantå, cu debitul Q, în perioada t'. ¥n consecin¡å, denivelarea s, la distan¡a r , dupå
timpul t   de la începerea pompårii (st ) este datå de rela¡ia (3.370) scriså pentru douå
trepte considerând ∆Q0 = Q, ∆Q1 = -Q ¿i t 1 = t 0 (fig. 3.59):

Q
st = s0 − ∆st ' =
 4πT 
[ W( u) − W( u' )]   (3.377)

r  2 r 2
u= ; u' = ' ,
 4at  4at 
 în care:
st - este denivelarea remanentå la timpul t = t 0 + t';
s0 - denivelarea la sfâr¿itul pompårii (dupå perioada t 0);
∆ s't   - reducerea denivelårii în perioada t';
  r - distan¡a punctului de înregistrare fa¡a de forajul experimental (r = r 0 pentru
forajul experimental);
T  ¿i a - transmisivitatea ¿i difuzivitatea hidraulicå ale acviferului testat.
Pentru valori ale argumentului r  2 /4at ≤   0,1 adicå pentru t ≥ 2,5(r  2 /a) - (v.rel.3.362),
explicitând func¡ia caracteristicå a forajului în concordan¡å cu formula de aproximare
logaritmicå Jacob (3.354), rela¡ia (3.377) se scrie în forma:

Q ⎛   2,25at  2,25at '
st  = ⎜ ln  2 − ln 2 ⎟ ;
 4πT ⎝  r  r   ⎠

Q t 
st  = ln ' , (3.378)
 4πT  t 
care este ecua¡ia unei drepte care trece prin originea sistemului de coordonate st -
ln(t/t'). ¥ntrucât în perioada ini¡ialå aceastå varia¡ie este influen¡atå de volumul de apå
acumulatå în coloana pu¡ului, se traseazå graficul st   = f(ln(t/t')) ¿i se eliminå punctele
care nu pot fi interpolate cu o dreaptå care trece prin origine. Dupå determinarea grafo-
analiticå (sau folosind metoda celor mai mici påtrate) a pantei acesteia (B=Q/4π T),
rezultå transmisivitatea acviferului.
Deoarece procesul de refacere a sarcinii piezometrice a acviferului nu este influen¡at
de elementele constructive ale forajului (în perioada de revenire forajul experimental
este pasiv), rela¡ia (3.378) poate fi aplicatå ¿i în cazul forajelor imperfecte.
În situa¡iile în care testul de revenire se efectueazå dupå o perioadå îndelungatå de
Q
pompare, atunci t 0>>t', deci t  este practic egal cu t 0 (deci s0 ≈ W( u) ) rela¡ia (3.377)
 4πT 
se reduce la forma:

224
 

Q Q  2,25at '
∆st ' = W( u ' ) = ln  2 , (3.379)
 4πT  4πT  r 
care este structural identicå cu formula de aproximare logaritmicå Jacob (3.354).
Folosind aceastå rela¡ie se pot determina to¡i parametrii hidraulici ai acviferului.

3.4.1.6. Forajele imperfecte pompate cu debit constant. Considerarea regimului

neliniar de filtrare. Deoarece în zona din vecinåtatea forajului activ (experimental)
regimul cvasista¡ionar se realizeazå rapid, influen¡a rezisten¡elor hidraulice suplimentare
datorate modificårii permeabilitå¡ii zonei adiacente forajului, în condi¡iile unui regim
liniar de filtrare, se poate stabili, ca ¿i în cazul regimului permanent, pornind de la
formula de aproximare logaritmicå a lui Jacob, scriså în forma (3.367):

Q ⎛  1,5 at 
s0 = ⎜ ln   + ζ 2 ⎟⎟ , (3.380)
 2πT ⎜⎝  r 0  ⎠

 în care coeficientul rezisten¡elor hidraulice ζ2 se poate determina dupå sistemul de
lucru folosit la regimul sta¡ionar - (v.§ 3.2.8.2). Rela¡ia (3.380) se mai poate scrie în
forma:

s0 = A t Q + BQ = s acv + sf  , (3.381)

 în care:

1  2 ,25 at  ζ 
 A t =   =  2 ,
ln  2 ;  B (3.382)
 4π T  r 0  2π T 

ceea ce înseamnå cå denivelarea realå înregistratå în forajul experimental este suma

a douå componente:
- sacv , care este expresia pierderilor de sarcinå hidraulicå la traversarea acviferului
 în cadrul zonei de influen¡å. Aceastå componentå a denivelårii totale este denivelarea
teoreticå datå de rela¡iile stabilite anterior, putându-se calcula ca produs între debitul
(constant) de pompare ¿i factorul pierderilor hidraulice At   , care depinde de parametrii
hidraulici ai acviferului, diametrul forajului ¿i de timp (variabil în cazul pompårilor în
regim nesta¡ionar). Dependen¡a  At   = f(ln t)  este o dreaptå care trece prin originea
sistemului, având panta (1/4π T) ln 2,25a / r 0 2.
- s f , care este expresia pierderilor de sarcini suplimentare determinate de
imperfec¡iunile forajului experimental ¿i ale zonei adiacente acestuia ¿i se calculeazå ca
produs între debitul de pompare ¿i factorul B, functia directa de ζ  2.

225
 

  Dacå pomparea se face cu mai multe trepte de debit constant (fig. 3.57) atunci
regimul de filtrare este liniar atât timp cât este respectatå dependen¡a liniarå s0=f(lnt) 
datå de ecua¡ia (3.381).
 Denivelarea înregistratå în foraj în timpul primei trepte de pompare este:

(s0 )1  = (st )1 = Q1A t + Q1B 1   (3.383)

care poate fi rescriså în una din urmåtoarele forme:

(s0 )1
= A t + B 1   (3.384)
Q1

sau:

Q1 Q  2,25 a
( s0 ) 1 =  ln τ + 1 ln  2 + Q1B1 , (3.385)
 4πT  4πT  r 0

 în care τ   sunt valori arbitrar alese ale timpului cuprinse între zero ¿i t 1. Ordonata la
origine a dreptei construita în coordonate s /Q 0
= f(Aτ ) este factorul  B1. Pe graficul de
asemånare liniar s0 = f(ln τ ), produsul Q1  B1 , reprezinta cre¿terea ordonatei la origine
fata de cazul forajului perfect.
Denivelarea inregistrata în foraj în perioada celei de-a doua trepte de pompare este:

( s0 ) 2 =  s1 + ( sτ ) 2 = s1 + Q2 Bτ + Q2 B 2  (3.386)

sau:
( s0 ) 2 s1
= Aτ + B 2 +   (3.387)
Q 2 Q 2

Q Q  2,25a
( s0 ) 2 =  ln τ + ln + Q 2B2 , (3.388)
 4πT  4πT  r  20

 în care s1 este denivelarea la sfâr¿itul primei trepte de pompare, la momentul t 1 , iar τ  
reprezintå valori ale timpului måsurate de la începutul treptei a doua de pompare (când
debitul de pompare devine Q 2=Q1+∆Q 2  ), acelea¿i cu cele considerate în treapta
anterioarå.
 Pentru o treaptå oarecare de pompare, denivelarea întegistratå în foraj  este:

( s0 ) i = s i−1 + ( sτ ) i = si−1 + Qi Aτ + Qi Bi   (3.389)

 în care Qi = Qi-1 + ∆Qi.

226
 

  Determinarea parametrului B (sau a lui ζ 2  ) dupå metodologia de mai sus presupune

calcularea prealabilå a parametrilor hidraulici ai acviferului.
Punctul începând de la care dependen¡a s0  = f(lnτ ) nu mai este liniarå marcheazå
momentul dupå care regimul de filtrare devine neliniar. ¥ncepând din acest moment,
expresia denivelårii înregistratå în foraj devine:

( s0 ) i = Aτ Qi + BQ pi   (3.390)

 în care (s0)i  este denivelarea înregistratå în foraj la sfâr¿itul fiecårei trepte de debit
constant Qi. Rela¡ia (3.390) mai poate fi scriså sub forma:

⎛ (s0 )  ⎞
⎜
log ⎜ i
− A τ ⎟⎟  = ( p − 1) log Q i + log B , (3.391)
Q
⎝  i  ⎠
⎡ (s0 ) ⎤
care se reprezintå grafic printr-o dreaptå în coordonate log ⎢ i − A τ  ⎥  - (log Qi) ,
⎢ Qi ⎥
⎣ ⎦
cu panta (p-1) ¿i ordonata la origine log  B. Trasarea acestei drepte presupune gåsirea,
prin aproximåri succesive a valorii constantei Aτ .
 Dacå în cadrul fiecårei trepte se pompeazå pânå la intrarea în regim sta¡ionar ,
atunci, în condi¡iile unui regim liniar de filtrare, denivelarea înregistratå în foraj va fi:

Qi ⎛   Ri
( s0 ) i = ⎜ ln  + ζ ⎟ = AQi + BQi = aacv + s f  ; (3.392)
 2πT ⎜⎝  r 0  2 ⎠⎟

1  Ri  ζ
 A = ln   ;  B =  2 . (3.393)
 2πT  r 0 2πT 

Respectarea ecua¡iei (3.392) presupune cå dependen¡a s = f(Q) så fie liniarå, deci

 A+B=const . Dacå se cunoa¿te transmisivitatea acviferului, ζ  2  se poate calcula pentru
fiecare treaptå de pompare rezultând ¿i valorile lui B. Determinând grafo-analitic panta
dreptei s = f(Q), egalå cu A+B, rezultå valoarea factorului A. Valoarea lui A , de regulå,
se modificå pu¡in de la o treaptå de pompare la alta deoarece raza de alimentare, care
cre¿te odatå cu mårirea denivelårii, intrå sub logaritm. Valorile lui B (sau ζ  2  ) exprimå
rezisten¡ele hidraulice suplimentare (fa¡å de cazul forajului perfect în raport cu modul
de deschidere) ale filtrului ¿i zonei adiacente acestuia. Dacå diferen¡ele între
denivelårile înregistrate în regim stationar sunt mici, valorile lui B pot suferi modificåri
pu¡in semnificative (proprietå¡ile filtrante ale filtrului ¿i zonei adiacente råmân practic
acelea¿i). ¥n caz contrar, valorile lui  B  cresc, dependen¡a s0=f(Q) nu mai este liniarå,
desi regimul de filtrare råmâne liniar. La forajele de exploatare valoarea lui B se måreste
 în timp datoritå fenomenelor de colmatare fizico-chimicå ¿i coroziune electrochimicå ¿i
biologicå.

227
 

  Apari¡ia regimului neliniar de filtrare presupune existen¡a unei dependen¡e s0=f(Q) 

de tipul:
 p
(s0)i = AQi + BQi  , (3.394)

sau:
 p-1
(s0)i /Qi = A + BQi   (3.395)

Dacå se dispune de måsuråtori fåcute într-un piezometru plasat la distan¡a r>M  

(grosimea acviferului), atunci denivelarea în acesta rezultå din ecua¡ia lui Dupuit
(pentru o treaptå de pompare oarecare):

Qi  Ri
( s1 ) i = ln , (3.396)
 2πT  r 1

scåzând din (3.394) pe (3.396) rezultå:

Qi r 
( s0 ) i  − ( s1 ) i = ln 1 + BQ pi   (3.397)
 2πT  r 0

sau:

( s0 ) i  − ( s1 ) i    p− 1
= A + BQ i , (3.398)
Qi

1 r 
 în care  A = ln 1  poate fi calculat.
 2πT  r 0
Prin logaritmarea rela¡iei (3.398), în forma:

⎡ (s0 )  − (s1 ) ⎤
log ⎢⎢ i i
+ A ⎥⎥ = ( p − 1) log Q i + log B , (3.399)
Qi
⎣ ⎦

⎛ ( s )  − ( s )
rezultå ecuatia unei drepte în coordonate log⎜⎜ i + A ⎟⎟ − log Qi  cu panta (p-
0 1 i

⎝  Q i  ⎠
1) ¿i ordonata la origine log B.

228
 

  3.4.2. Foraje perfecte izolate executate în acvifere sub presiune cu extindere

orizontalå limitatå.

Pentru a putea determina efectul func¡ionårii cu debit constant al unui foraj singular
 într-un punct oarecare  P(x,y)  al unui acvifer limitat în plan orizontal (de o limitå de
alimentare sau de o limitå impermeabilå) folosind rela¡iile deduse anterior, valabile
pentru un acvifer infinit, se transformå imaginar acviferul limitat în unul infinit,
hidrodinamic echivalent cu cel în care func¡ioneazå forajul.
-  În cazul prezen¡ei unei limite de alimentare (fig. 3.13), se considerå forajul real,
din care se extrage debitul Q, care determinå la distan¡a r , dupå timpul t , denivelarea:

Q   ⎛  r   2 ⎞
s r  = W  ⎜ ⎟ ,
 4π T  ⎝ 4at  ⎠

¿i un foraj imaginar (imaginea inverså a celui real în raport cu frontiera de

alimentare) în care se introduce debitul Q, care determinå la distan¡a   r', dupå timpul t ,
denivelarea:
  − Q   ⎛  r  ' 2 ⎞
s r' = W  ⎜ ⎟ ,
 4π T  ⎝ 4at  ⎠

denivelarea în punctul P rezultând din însumarea efectelor celor douå foraje:

Q   ⎡ ⎛  r   2 ⎞   ⎛  r  ' 2 ⎞ ⎤
s p = s r + s r ' = ⎢W  ⎜ ⎟ − W  ⎜ ⎟ ⎥ , (3.400)
 4π T  ⎢⎣ ⎝ 4at  ⎠ ⎝ 4at  ⎠ ⎥⎦

r  2 r '2
Când valorile argumentelor  ¿i  sunt mai mici de 0,1 , denivelårile induse de
 4at   4at 
cele douå foraje pot fi exprimate prin formula de aproximare logaritmicå Jacob (3.354),
deci:

⎛  r   2 ⎞   ⎛  r ' 2 ⎞  2 ,25 at  2 ,25 at  r ' 2

W  ⎜ ⎟ − W  ⎜ ⎟ = ln  2 − ln ' 2 = ln  2 ,
⎝  4at  ⎠ ⎝ 4at  ⎠ r  r  r 

rela¡ia (3.400) devenind:

Q r ' 2 Q r '
s= ln = ln , (3.401)
 4πT  r  2 4πT  r 
rela¡ie identicå cu solu¡ia ob¡inutå pentru regimul sta¡ionar de func¡ionare al
forajelor - (v. rel. 3.41). Aceastå ultimå observa¡ie se explicå prin faptul cå rela¡ia
(3.401) este aplicabilå dupå instalarea regimului cvasista¡ionar.

229
 

  -  În cazul prezen¡ei unei limite impermeabile, se considerå forajul real ¿i altul
imaginar, simetric cu cel real în raport cu frontiera impermeabilå (fig.3.11), denivelarea
 în punctul P rezultând din însumarea efectelor celor douå foraje:

Q   ⎡ ⎛  r   2 ⎞   ⎛  r  ' 2 ⎞ ⎤
s p  = ⎢W  ⎜ ⎟ − W  ⎜ ⎟ ⎥ , (3.402)
 4π T  ⎢⎣ ⎝ 4at  ⎠ ⎝ 4at  ⎠ ⎥⎦

r  2 r '2
care, pentru situa¡iile în care  ¿i  ≤ 0,1, devine:
 4at   4at 
Q  2,25at 
s p  = ln . (3.403)
 4πT  rr '
 Dacå forajul este amplasat între douå frontiere de alimentare (într-un interfluviu),
efectul acestora poate fi înlocuit prin imaginile succesive ale forajului real, ¿i ale
imaginilor acestuia, fa¡å de limitele acviferului. Rezultå un model hidrodinamic
echivalent celui real (fig. 3.30). Efectul func¡ionårii forajului real în orice punct, dupå o
perioadå de timp t , rezultå din însumarea efectelor forajelor din ¿irul constituit din
perechi de surse negative ¿i pozitive, care, dupå timpul t , au raza de influen¡å egalå sau
mai mare decât distan¡a pânå la acel punct.
 Dacå forajul este amplasat într-un acvifer tip bandå, limitat de douå frontiere
impermeabile, modelul hidrodinamic echivalent constå dintr-un acvifer infinit în care
lucreazå o linie infinitå de surse pozitive, imagini succesive fa¡å de cele douå limite,
care intrå în functiune odatå cu forajul real; influen¡a acestora într-un punct dat, dupå o
anumitå perioadå de timp de la începerea pompårii, rezultå din cumularea efectelor
forajelor a cåror razå de influen¡å este egalå sau mai mare decât distan¡a pânå la acel
punct.

3.4.3. Grupuri de foraje, pompate cu debit constant, executate în acvifere sub

presiune.

Efectul func¡ionårii unui grup de foraje în interferen¡å, pompate cu debite constante,

 într-un punct oarecare, rezultå din însumarea denivelårilor induse în acel punct de
func¡ionare a fiecårui foraj în parte.

Q1 Q Q
s= W (u1 ) +  2 W (u 2 )+.. .+ n W (un ) , (3.404)
 4πT  4πT  4π T 

 în care r 1 , r  2 , ... ,r n sunt distan¡ele de la fiecare foraj pânå la punctul de calcul, iar t 1 ,
t  2 , ... ,t n sunt perioadele de timp dupå care începe pomparea în fiecare foraj cu debitele
constante Q1 , Q 2 , ... ,Qn . 

230
 

  Dupå intrarea în regim cvasista¡ionar a tuturor forajelor (pentru ultimul foraj intrat în
func¡iune este îndeplinitå condi¡ia u ≤  0,1), rela¡ia (3.404) se scrie în forma:

Q1  2   ,25a (t − t 1 ) Q1  2   ,25a (t − t  2 ) Q  2   ,25a(t − t n )

s= ln  2 + ln  2 +...+ 1 ln , (3.405)
 4πT  r 1  4πT  r  2  4π T  r  2n

Qi
care, dacå se folose¿te nota¡ia α i = n , devine:
∑ Qi
i=1

1 ⎛  n   ⎞
 4π T  ⎝ i =1 i ⎠ [
s=   ⎜ ∑ Q ⎟  ln 2 ,25  a (α1 )+...+α n ] + α  1 ln (t − t 1 )+...    

...+α n ln (t − t n ) − 2 (α1 ln r1 +...+α n ln rn )  ;  

1 ⎛  n   ⎞  2 ,25 at 0
s=   ⎜ ∑ Q ⎟ ln  2 , (3.406)
 4π T  ⎝ i=1 i ⎠ r 0

 în care:

⎧α1 + α 2 +.. .+α n = 1

⎪
⎨α1 (t − t 1 )+...+α n (t − t n ) = ln t     (3.407)
⎪
⎩α1 ln r1 +...+α n ln rn = ln r 0

ceea ce înseamnå cå grupul de foraje în interferentå poate fi înlocuit cu un pu¡ mare 

h
, hidrodinamic echivalent, de razå r 0 , care func¡ioneazå în timpul t 0 , cu debitul ∑ Qi .
i =1
  Dacå forajele sunt pompate cu debite egale (Q1 = Q 2 =...= Qn = Q ), atunci:

⎧n 1
⎪i∑=1Q i =nQ  ; α i = α  = n
⎪
⎪
⎨t 0 = n (t − t 1 )(t − t 2 )... (t − t n ) ;   (3.408)
⎪
⎪r0 = n r1r2 ... rn  
⎪⎩

În cazul în care pomparea tuturor forajelor începe în acelasi timp, atunci t 1=t  2=...=t n 
= 0, deci t 0=t .
Se observå cå expresia razei  pu¡ului mare  este identicå cu cea ob¡inutå la regimul
sta¡ionar - (v. rel. 3.102).
Corectarea imperfec¡iunii forajelor se face dupå sistemul de lucru prezentat la
forajele izolate.

231
 

  3.4.4. Foraje perfecte izolate executate în acvifere cu suprafa¡å liberå, cu

extindere orizontalå mare.

În cazul mi¿cårii axial-simetrice, nesta¡ionare ¿i conservative, în acvifere cu

suprafa¡å liberå ¿i extindere orizontalå mare, patul impermeabil fiind practic orizontal (h
= H), dacå se neglijeazå componenta verticalå a vitezei de filtrare - (v. ec. 3.226),
 înlocuind pe  M cu h (h < M) ¿i coeficientul de înmagazinare (în regim elastic) S  cu
porozitatea efectivå ne (practic identicå cu capacitatea de cedare gravita¡ionalå), ecua¡ia
difuzivitå¡ii hidraulice devine:
1 ∂ ⎛  ∂h ne ∂h
⎜ rh ⎟ = , (3.409)
r ∂r ⎝  ∂r  ⎠  K  ∂t 

 în care: h este sarcina piezometricå (identicå cu grosimea acviferului) în raport cu

patul impermeabil, practic orizontal, iar K  este conductivitatea hidraulicå orizontalå.
∂h 1 ∂h 2
Deoarece h = , ecua¡ia (3.409) se rescrie sub forma:
∂r   2 ∂r 
 2ne  ∂h 1 ∂ ⎛  ∂h 2
− ⎜ r  ⎟ = 0 , (3.410)
 K  ∂r r ∂r ⎝  ∂r  ⎠

care este cunoscuta ecua¡ie a lui Boussinesq.

În condi¡iile unui acvifer cu suprafa¡å liberå, fårå dinamicå ini¡ialå, ecua¡ia (3.410)
se poate integra în acelea¿i condi¡ii ini¡iale ¿i la limitå, folosite pentru acviferele sub
 2
presiune - (v.rel. 3.341), la care se adaugå condi¡ia limr →∞ (-r ∂ H     /∂ r)=-Q/π 
 K . Se
admite cå: debitul cre¿te brusc, la momentul t = 0, de la zero la Q, råmânând constant în
tot timpul pompårii; admisia apei pe suprafa¡a filtrului este uniformå; raza forajului este
neglijabilå.
Folosind rela¡ia (3.344), se poate scrie [1]:

∂ h ∂ h ∂ r  r  ∂ h

= =− ,
∂ t  ∂ r  ∂ t   2t  ∂ r 

ecua¡ia (3.410) devenind:

ne r  ∂ h 1 ∂  ⎛  ∂ h 2  ⎞
− − ⎜ r  ⎟ = 0;
Kt  ∂ r  r  ∂ r  ⎜⎝  ∂ r   ⎠⎟
 
ne r  ⎛  ∂ h 2  ⎞ ∂  ⎛  ∂ h 2  ⎞
⎜ − r  ⎟+ ⎜ − r  ⎟ = 0;
2 Kt  h ⎜⎝  ∂ r   ⎠⎟ ∂ r  ⎜⎝  ∂ r   ⎠⎟

232
 

1 ∂  ⎛  ∂ h 2  ⎞ n r 
⎜
⎜ − r  ⎟⎟ = − e ;
⎛  ∂ h  ⎞ ∂ r  ⎝  ∂ r   ⎠
2
2 Kt  h
⎜⎜ − r  ⎟⎟
⎝  ∂ r   ⎠  
∂  ⎡ ⎛  ∂ h 2  ⎞⎤ n e r 
⎢ln⎜⎜ − r  ⎟⎟⎥ = −
∂ r  ⎣ ⎝  ∂ r   ⎠⎦ 2 Kt  h
care poate fi integratå, pentru t   fix, pe intervalul r=0  la r   ¿i, respectiv, de la
⎛  ∂h Q ∂h
lim⎜ − r  ⎟ = −  la - r  , rezultând:
r →∞⎝  ∂r  ⎠ πk  ∂r 

⎛  ∂h 2   ⎛  Q  ⎞ n r  dr 
ln⎜ − r  ⎟ − ln⎜ ⎟ = -   e ∫ ;
⎝  ∂r  ⎠ ⎝ πk  ⎠  2Kt 0 h

⎛  ∂ h 2  ⎞
⎜ r  ⎟ n dr 
ln⎜ Q∂ r  ⎟ = - e ∫0r  . (3.411)
⎜ ⎟  2Kt  h
⎜ ⎟
⎝  π k   ⎠

Pentru a putea rezolva integrala din membrul drept, se înlocuie¿te h cu hm (grosimea
medie a acviferului):

h (r, t) = hm  (3.412)

Observând cå:

 Kh T 
a~ = m =   (3.413)
ne ne

reprezintå difuzivitatea hidraulicå (coeficientul varia¡iei de nivel) pentru acviferele

cu nivel liber, din (3.411), se ob¡ine expresia derivatei par¡iale a functiei h 2 în raport cu
r: 
r  2
∂h 2 Q  − 4 at 
= e . (3.414)
∂r  π Kr 
Pe de altå parte, ¡inând seama de (3.344), se poate ob¡ine derivata par¡ialå a func¡iei
h 2 în raport cu t: 
r  2
∂h 2 ∂h 2 ∂t  ∂h 2 ⎛   2
  t ⎞ Q  − 4 at 
= = ⎜ − ⎟ = e ;
∂r  ∂t  ∂r  ∂t  ⎝  r  ⎠ π Kr 

233
 

r  2
∂h 2 Q  − 4 at 
= e . (3.415)
∂t  π Kt 
Deoarece:
 2
r 
 2∂h 2 ∂h 2 Q − 4 at ⎛  2dr   dt ⎞
dh = dr + dt = e ⎜ − ⎟, (3.416)
∂r  ∂t   2π K  ⎝  r  t  ⎠

dacå se folose¿te nota¡ia:

r  2 ~
~ = u 
 4at 
(3.417)

¿i se observå cå:

~ ∂u~ ∂u~  2r  r  2 ⎛  2dr   dt ⎞

du = + dt = dr −  2 dt = u~⎜ − ⎟,
∂r  ∂t   4 at  4at  ⎝  r  t  ⎠

rezultå:
du~  2dr  dt 
 = − . (3.418)
u~ r  r 

Deci ecua¡ia (3.416) poate fi rescriså în forma:

~
 2 Q e −u ~
dh = du , (3.419)
 2π K  u~

care urmeazå a fi integratå pe intervalul u~ ¿i u~ = ∞   , ¡inând seama cå lui u~ îi

corespunde h 2 = h 2 ( u~) =  h2 ( r, t ) ,  iar lui u~ = ∞  îi corespunde, potrivit condi¡iei ini¡iale
h(r,0)=H 0 ¿i condi¡iei la limitå h( ∞, t ) = H 0 , deci:

h 2 = ~lim [ h 2 ( u~)] = lim

  [ h 2 ( rt ) ] = lim
  [ h 2 ( rt ) ] = H 
  0 
u →∞ r→∞ t → 0

~
 H  20 Q ∞ e−u
∫ dh  =   ∫ ~ du~ ,
 2

h 2  2π K u~ u
rezultând:
~
Q ∞ e−u Q
 H − h =   ~∫ ~   du~ =
 2
0
2
W( u~) , (3.420)
 2π K  u
u 2π K 

234
 

 
 în care  func¡ia caracteristicå a forajului, W (~u ) are aceea¿i dezvoltare ca la
acviferele sub presiune, fåcând înlocuirea u( r, t ) = u~( r, t ) . 
Q
Pentru valori ale argumentului u~ = ~ ≤ 0,1 , func¡ia integralå exponen¡ialå poate fi
 4at 
aproximatå numai prin primii doi termeni ai dezvoltårii în serie (3.353), rezultând
 formula de aproximare logaritmicå: 

Q  2, 25at ~
s( 2hm − s) = ln  2 . (3.421)
 2π K  r 
În legåturå cu ipotezele care stau la baza deducerii rela¡iilor de mai sus, în
compara¡ie cu cele folosite la acviferele sub presiune - (v.§ 3.4.1.1), se fac urmåtoarele
observa¡ii:
- Ipotezele 3, 4, 5 ¿i 6 råmân valabile ¿i pentru acviferele cu nivel liber. Având în
vedere mecanismul deosebit de complex al cedårii apei în acviferele cu nivel liber, în
cadrul cåruia cedarea gravita¡ionalå a apei libere ¿i a unei pår¡i din cea capilarå are un
rol preponderent, anularea componentei verticale a vitezei de filtrare (ipoteza 5)
reprezintå o primå surså de erori.
- Ipoteza 1 este de asemenea acceptatå, cu toate cå în zona de alimentare a forajelor,
grosimea acviferelor cu nivel liber se mic¿oreazå. Pentru a rezolva integrala din
membrul drept al rela¡iei (3.411), s-a admis h(r, t) = hm  - (v.rel 3.412). Pentru ca
supozi¡ia acceptatå så nu conducå la erori semnificative, este indicat ca denivelårile de
lucru så fie mici. Aceastå concluzie este subliniatå ¿i de observa¡ia cå rela¡ia (3.411)
devine identicå cu solu¡ia Theis (pentru acviferele sub presiune), numai dacå h+H 0≅   2H 0 
(reducerile de nivel sunt pu¡in semnificative în compara¡ie cu grosimea ini¡ialå a
acviferului).
- Ipoteza 2 , conform cåreia debitul pompat este compensat în întregime din resursa
elasticå a acviferului, este valabilå numai pentru acviferele sub presiune; depozitele
permeabile care cantoneazå acviferul, råmân saturate în timpul pompårii, eviden¡ierea
resurselor elastice din interiorul zonei de alimentare fåcându-se rapid, printr-un proces
relativ uniform la scara întregului complex apå-rocå, detensionat.
În cazul acviferelor cu nivel liber, fårå dinamicå ini¡ialå, compensarea debitului
pompat se face, în principal, pe seama apei libere, cedatå gravitational, din depozitele,
ini¡ial saturate de deasupra suprafe¡ei dinamice (depresionate) din cadrul zonei de
alimentare. Procesul este deosebit de complex, implicând ¿i schimbarea stårii de eforturi
atât în zona ini¡ial saturatå, de sub nivelul hidrostatic, cât ¿i în cea de deasupra acestuia,
ocupatå de apa capilarå mobilå, fiind puternic influen¡at de compozi¡ia mineralogicå ¿i
de granulozitatea depozitelor. ¥ntrucât cedarea apei gravita¡ionale (libere) ¿i a unei pår¡i
din apa capilarå este un proces lent ¿i neuniform, este de a¿teptat ca ¿i coborârea
suprafe¡ei libere, urmare a unei pompåri cu debit constant, så traverseze mai multe
etape, expresie cumulatå a proceselor amintite.
La nivelul cuno¿tin¡elor actuale, pot fi delimitate urmåtoarele faze în desfå¿urarea
unei pompåri în regim nesta¡ionar în acvifere cu nivel liber:

235
 

  Imediat dupå începerea pompårii denivelårile cresc rapid, apa extraså provenind, în
cea mai mare parte, din resursele elastice ale complexului apå-rocå, eliberatå printr-un
proces similar cu cel descris la acviferele sub presiune (faza regimului gravita¡ional -
elastic).
 Faza regimului sta¡ionar fals, marcatå de o inflexiune pe diagrama denivelare -
timp (denivelårile au tendin¡a de stabilitate temporarå), este expresia cedårii intârziate a
apei libere ¿i a unei pår¡i din apa capilarå mobilå, urmare a depresionårii create în faza
anterioarå.
 Faza regimului gravita¡ional propriu-zis - în cadrul cåreia sarcina hidraulicå se
egalizeazå pe verticalå, apa extraså provenind, printr-un proces relativ continuu, din
rezerva staticå (gravita¡ionalå), a acviferului.
Rela¡iile (3.420) ¿i (3.421) se pot deduce direct din cele deduse pentru acviferele sub
presiune - (3.351) ¿i (3.354) - dacå se înlocuie¿te transmisivitatea T cu expresia valabilå
pentru acviferele cu nivel liber:

T=Khm=K(h+H)/2

 Fåcând aceasta înlocuire, în principiu, pot fi folosite pentru cazul acviferelor cu

nivel liber, toate rela¡iile deduse în paragrafele anterioare pentru acviferele sub
 presiune. 

3.5. CURGEREA ¥N REGIM NESTAºIONAR - NECONSERVATIV

Adaugând la ecua¡ia de continuitate scriså în coordonate cilindrice (3.224), aportul

pe verticalå din infiltrare sau din drenan¡å ¿i neglijând componenta verticalå a vitezei de
filtrare, ecua¡ia difuzivitå¡ii hidraulice (3.226) devine:

∂ H  1   ∂ ⎛  ∂ H 
S = ⎜ rKh ⎟ + W , (3.422)
∂t r ∂r ⎝  ∂r  ⎠

 în care:
S - este coeficientul de înmagazinare elasticå pentru acviferele sub presiune,
respectiv porozitatea efectivå (ne), pentru cele cu nivel liber;
 K  - conductivitatea hidraulicå orizontalå a acviferului deschis;
h - grosimea acviferului cu nivel liber (în cazul acviferelor sub presiune h= M );
 H  - sarcina piezometricå (dacå patul impermeabil este orizontal H  = h);
W  - debitul de alimentare verticalå pe unitatea de suprafa¡å, din infiltrare ( W i)
sau prin drenan¡å (W d ).

236
 

  3.5.1. Foraje perfecte executate în acvifere sub presiune

În cazul acviferelor sub presiune cantonate în depozite omogene ¿i izotrope cu

grosime relativ uniformå, practic orizontale, ecua¡ia (3.422) se scrie sub forma:

∂h 1   ∂ ⎛  ∂h
S = ⎜ rKM  ⎟ + W d 
∂t r ∂r ⎝  ∂r  ⎠
, (3.423)
1 ∂h 1   ∂ ⎛  ∂  h ⎞ W d 
= ⎜ r  ⎟ +
a ∂t r ∂r ⎝  ∂r  ⎠ T 

 în care a = T/S este difuzivitatea hidraulicå, T  = kM  fiind transmisiviatea acviferului.
Dacå se admite cå sarcina piezometricå a acviferului inferior  H 0 , cu transmisivitatea
mai mare, råmâne practic constantå în timpul pompårii (modelul lui Hantush) - (v. fig.
3.52,a), atunci debitul de alimentare prin drenan¡å pe unitatea de suprafa¡å a culcu¿ului
semipermeabil (modul de alimentare prin drenan¡å) la o distan¡å oarecare r de forajul
experimental (unde diferen¡a dintre sarcina piezometricå a celor douå acvifere este s),
este:

s T 
Wd = K ' = K d s =  2 s , (3.424)
 M '  B
 în care:
 K' este conductivitatea hidraulicå verticalå a stratului semipermeabil de
grosime M';
 K '
 K d  =   [ T −1 ]  este coeficientul de drenan¡å;
 M '
T 
 B = = const .  [ L] este factorul de drenan¡å.
 K d 
Deoarece s = H 0 - h ¿i ¡inând seama de (3.424), rezultå cå (3.423) se poate rescrie în
forma:

1 ∂ s 1  ∂  ⎛   ∂ s ⎞ s

− =− ⎜ r  ⎟ + ;
a ∂ t r ∂ r ⎝  ∂ r  ⎠  B 2
  (3.425)
1 ∂ s 1 ∂ s ∂  2 s s
− − =− 2,
a ∂ t r  ∂ r  ∂ r  2  B

cu condi¡ia ini¡ialå s(r, 0) = 0 pentru 0 < r  < ∞ ¿i condi¡iile la limitå s(0, t ) = s0 ( t )
¿i s(∞, t ) = 0 , precum ¿i lim r →∞ ( r∂s  / ∂r ) = − Q / 2π T  pentru
  t  > 0.

237
 

  Ecua¡ia (3.425) poate fi integratå prin metoda transformatei lui Laplace, operând în
raport cu variabila t , folosind urmåtoarele rela¡ii de transformare [1]:
  − pt 
L s(r , t ) = ∫0∞ s(r , t ) e dt = ℘(r , p )
∂ 
 s  
L =  p℘(r , t ) − s(r ,0)
∂  t 

unde s(r , 0) = 0 , prin condi¡ia ini¡ialå;

∂s ∞ ∂s  − pt   d ℘

L = ∫0 e  dt = ;
∂r  ∂r  dr 
 
∂ 2s ∞ ∂ 2 s − pt     2℘
d 
L  2 = ∫0  2 e  dt =
∂r  ∂r  dr  2
Tabelul 3.5.

Transformarea Laplace [1]

Func¡ia original   Func¡ia imagine  

1  F( p ) = L f ( t) = ∫0∞ f(t ) e − pt dt 
 f (t ) = L −1 F( p ) =     ∫σσ00−+i∞i∞ F( p ) e pt dp  
 2πi -de variabilå complexå p =σ+i τ,
- de variabilå realå t ; - satisface condi¡iile:
- satisface condi¡iile: F (p ) este analiticå în planul complex
f (t ) = 0  pentru t  < 0 ;   p  = s  + it  
f (t ) derivabilå pe por¡iuni ;   Λ
Λe
λ 0t 
 pentru t ≥0 , Λ>0  ¿i λ o ≥0 . 
lim F( p ) = 0   si F( p ) <  
 p →∞ σ − σ0
Coresponden¡e folosite în text  
1. d  f (t ) dt   pF (p ) - f (0 )
n-1 n 
2. t  /(n-1) pentru n întreg ¿i pozitiv   1/p 
- λ t 
3. (1/λ )(1 - e  )  1/[p (p  + λ )] 
n
t   e λ  pentru n  > 0
n-1 t  n 
4. (n -1)! (p -λ )=Γ (n )/(p -λ )
5. ⎛   α ⎞   ⎛ α   ⎞  2
− E i ⎜ − ⎟ = W ⎜ ⎟ =  K 0 αp
⎝   4t  ⎠ ⎝ 4t  ⎠  p
 
∞ 1   − x − λ  2 / 4 x 
= F( x ) = ∫α  / 4t  e dx 
 x 
6. ⎛ α   ⎞  2
W ⎜ , λ ⎟ = F( x , λ ) =  K 0 αp + λ 2  
⎝  4t   ⎠  p
1
= ∫α ∞ / 4t    e − x −λ  / 4 x dx 
 2

 x 

238
 

  prin intermediul cårora din (3.425) se ob¡ine ecua¡ia opera¡ionalå:

 p 1  d ℘ d    2℘ 1
℘− −  2 = − 2 ℘
a r  dr  dr B
 2
  (3.426)
 2 d  ℘   ℘
d   p 1
⎛    ⎞  2
r   2 + r  − ⎜ + 2 ⎟ r   ℘ = 0
dr  dr  ⎝ a  B  ⎠

având condi¡iile la limitå:

℘(0,p)=℘0(p) , ℘(∞, p)=0

¿i:

limr →0 ( rd℘/ dr) = − Q / 2πTp    

Dacå se noteazå cu  x   expresia (variabila) r ( p / a) + ( 1 / B 2 )  , ecua¡ia (3.426) poate

fi scriså sub forma:

d  2℘   d ℘  2
 x  2 + x  − x  ℘= 0 ,
dr  2 dr 
care este de tip Bessel modificatå, având solu¡ia:

℘(r,p)=C I 
1 o
( x )+C 2 K 0( x ),

unde  I 0( x ) ¿i  K 0( x ) sunt func¡ii Bessel modificate de ordinul zero ¿i spe¡a întâia ¿i,
respectiv, a doua.
Deoarece pentru r →∞,  I 0( x )→∞  , rezultå C1  = 0  pentru ca ℘(r,p) så tindå spre o
valoare finitå. Pe de alta parte, deoarece limr →∞  [rdK 0( x )/ dr ]=limr →∞  [-rK 1( x )]=1,
rezultå C 2 = Q / 2π T p  .
Deci solu¡ia ecua¡iei opera¡ionale (3.426) este datå prin func¡ia imagine: 

Q ⎛   p 1
℘( r, p ) =  K 0 ⎜ r  +  2 ⎟ , (3.427)
 2πTp ⎝  a B  ⎠

cåreia îi corespunde func¡ia original :

Q  - 1 ⎡ 1 ⎛   p 1  ⎞⎤
s(r, t ) =   L ⎢  K ⎜ r  + ⎟⎥ ,
 2πT ⎢⎣ p 0 ⎝  a B 2  ⎠⎥⎦

care mai poate fi scriså sub forma:

239
 

 
⎧ ⎡ ⎫
  ⎞ 2 ⎤⎥⎪
Q  - 1 ⎪ 2 ⎢ ⎛ r  2 ⎞ ⎛ r 
s(r, t ) =   L ⎨  K  ⎜ ⎟ p  + ⎜ ⎟ ⎬ . (3.428)
 2πT ⎪⎩ p 0 ⎢⎣ ⎝  a  ⎠ ⎝  B ⎠ ⎥⎦⎪⎭

⎡   ⎞ 2 ⎤
 2 ⎢ ⎛ r  2 ⎞ ⎛ r 
Deoarece expresiei  K 0 ⎜ ⎟ p  + ⎜ ⎟ ⎥   îi corespunde func¡ia - (v. tab. 3.5,
 p ⎢⎣ ⎝  a  ⎠ ⎝  B ⎠ ⎥⎦
coresponden¡a 5):

⎛    r ⎞ 1 ⎛  r  2
W⎜ u, ⎟ = ∫u∞ exp
  ⎜ − x −  2 ⎟dx , (3.429)
⎝   B ⎠ x  ⎝   4 B x  ⎠

r  2 1 4at 
u= ; x  = =  2 ,
 4at  u r 

din ecua¡ia (3.428) rezultå solu¡ia stabilitå de Hantush ¿i Jacob (1955):

Q r 
s( r ,t ) = W (u, ) , (3.430)
 4πt   B
 în care W (u,r/B), func¡ia generalizatå a forajului are urmåtoarele aproximåri:

r  r 
W (u, ) ≅ W ( u )   pentru u ≥ ( ) 2 , (3.431)
 B  B
r   B r  r 
W (u, ) ≅ 2 ln(1,12 )   pentru u ≤ 0,1( ) 2 si ≤ 0,3. (3.432)
 B r   B  B
Justificarea aproximårii principalelor func¡ii ale forajului rezultå din graficele
prezentate în figura 3.60.
Modelul de lucru prezentat este aplicabil ¿i pentru situa¡iile în care acviferul studiat
este alimentat prin acoperi¿ dintr-un acvifer sub presiune sau cu nivel liber care î¿i
men¡ine sarcina piezometricå practic constantå în timpul pompårii.
Curgerea nesta¡ionarå - neconservativå radial planå sub presiune, într-un acvifer
omogen înså anizotrop, nu este axial simetricå, dar se poate asimila acesteia scriind
ecua¡ia (3.430) în forma:

Q  ⎛    r  ⎞
s= W ⎜u , ⎟ , (3.433)
 4π T e ⎝  r   B r  ⎠

 în care s-a introdus transmisivitatea echivalentå T e

  240
 

 
Fig. 3.60. Justificarea aproximårii principalelor func¡ii ale forajului

Dacå transmisivitatea acviferului variazå elipsoidal, conform rela¡iei:

(T r  cos Φ) 2 (T r  sin Φ) 2

+ − 1 = 0  (3.434)
T  x  2 T  y 2

 în care T  x   ¿i T  y  sunt valorile maximå ¿i respectiv minimå ale transmisivitå¡ii dupå
direc¡iile principale de anizotropie, iar Φ  este unghiul direc¡iei de transmisivitate T r  fa¡å

241
 

de direc¡ia cu transmisivitatea maximå (fig. 3.61), atunci transmisivitatea echivalentå

rezultå din condi¡ia ca aria cercului de razå T e så fie egalå cu aria elipsei cu semiaxele T  x  
¿i T  y'(π Te  2=π T x  T  y):

Te = T x T  y   (3.435)

Fig.3.61. Reprezentarea anizotropiei unui acvifer [1]

Expresia lui T r  rezultå direct din (3.434) iar argumentul ur  ¿i factorul de drenan¡å Br ,
dependen¡i de direc¡ie, se calculeazå cu rela¡iile:

r  2 T 
u r  = ;   a = r  ; B r = T r M'/ K '   (3.436)
 4ar t  r  S e

Se fiind coeficientul de înmagazinare eficace.

Acest sistem de lucru este aplicabil ¿i la celelalte tipuri de mi¿cåri radial - plane,
prezentate în subcapitolele anterioare.
Rela¡iile stabilite pentru curgerea nesta¡ionarå - neconservativå radial planå, pot fi
folosite ¿i în cazul forajelor experimentale imperfecte dupå gradul de deschidere, dacå
piezometrul în care sunt efectuate måsuråtorile este plasat la o distan¡a r , astfel încât:

r ≥ 1,5 M K z / K r  ,   (3.437)

Kz  ¿i Kr   fiind conductivitå¡ile hidraulice verticale ¿i respectiv orizontale ale

acviferului.

242
 

  Dacå acviferul sub presiune studiat este în contact, în acoperi¿ cu un acvifer cu

suprafa¡a liberå subordonat din punct de vedere hidraulic, care î¿i diminueazå sarcina
piezometricå prin propagarea întârziatå a scåderii sarcinii piezometrice a acviferului
principal (modelul este aplicabil ¿i în cazul unui acvifer cu nivel liber bistrate, stratul
⎛ ∂  s ⎞
inferior deschis fiind mult mai permeabil), astfel încât unei varia¡ii ⎜ ⎟ d τ  a diferen¡ei
⎝ ∂ t  ⎠
de sarcinå piezometricå dintre cele douå acvifere la un moment τ , anterior momentului
t , îi corespunde, cu întârzierea (t -τ ), o varia¡ie S'gla(t -t )[∂s / ∂t ]t dt   a modulului de
alimentare prin drenan¡å, unde [1]:
α λ 
γ λ ,α ( t − τ ) = ( t  − τ  ) λ −1 e −α ( t −τ )  
Γ ( λ )

reprezintå o familie de func¡ii cu parametrii α   ¿i λ   , ob¡inute prin derivarea

integralelor euleriene de spe¡a a doua incomplete, în care:

Γ ( λ ) = ∫0∞ t λ −  1e  −t dt = ∫0∞ ( t − τ  ) λ − 1e −( t −τ ) d( t − τ  )  

este func¡ia Euler de spe¡a a doua definitå pentru λ >0 , atunci modulul de alimentare
prin drenan¡å la momentul t se exprimå, pentru λ ≠1  (conform schemei propuse de
Canceill et al. 1974), sub forma:

α λ   s ⎞
t  ⎛ ∂ 
  λ −1 −α ( t −τ )
W d  = S' ∫ ⎜⎝   ⎠ ⎟ ( t − τ ) e d τ  . (3.438)
Γ ( λ ) 0   ∂ t  τ 

Dacå λ   = 1 ¿i implicit Γ (λ ) = 1, (schema Boulton 1954), ecua¡ia (3.438) ia forma
particularå:
  t  ⎛ ∂  s ⎞
W d  = S' α ∫ ⎜   ⎟ e −α ( t −τ )d τ  . (3.439)
0 ⎝ ∂ t  ⎠ τ 

Pentru cazul acviferelor sub presiune omogene ¿i izotrope, (T  = kM  = const. ) cu pat
impermeabil orizontal ( H   = h) , deoarece s  =  H 0  - h  (în care  H 0  = const. ), ecua¡ia
difuzivitå¡ii hidraulice (3.422) se scrie în forma:

S ∂ s 1 ∂ s ∂  2s S' α 

  α  t  ⎛ ∂  s ⎞
− −  2 = − ∫ ⎜  ⎟ (  t − τ  ) λ −1 e −α ( t −τ )d τ , (3.440)
T  ∂ t r  ∂ t  ∂ r  T  Γ ( λ ) 0 ⎝ ∂ t  ⎠ τ 

care poate fi integratå prin metoda transformatei lui Laplace, cu condi¡ia ini¡ialå s(r ,
0) = 0 pentru 0 < r  < ∞ ¿i cu condi¡iile la limitå s(0, t ) = s0 ( t ) ¿i s(∞ , t ) = 0, precum ¿i
  −Q
lim(r∂s / ∂r ) =   pentru t > 0, operând în raport cu variabila t potrivit rela¡iilor de
r →0  2πT 
transformare:

243
 

 
 Ls(r,t) = ∫0∞ s(r,t)e
 
  − pt dt = ℘( r, p);
∂ s  
 L = p℘(r, p) − s(r,o) ,
∂ r 

 în care s(r, 0) = 0 prin condi¡ia ini¡ialå

∂s ∞ ∂s  − pt   d ℘

L = ∫0 e  dt = ;
∂r  ∂r  dr 
 
∂ 2s ∞ ∂ 2 s − pt     2℘
d 
L  2 = ∫0  2 e  dt =
∂r  ∂r  dr  2

Corespunzåtor teoremei lui Borel (a produsului de convolu¡ie al originalelor ):

 f 1 * f 2 = ∫0t  f 1( τ )f 2 ( t − τ )dτ  = F1( p ) F 2 ( p )  

¿i ¡inând seama de coresponden¡ele 1 ¿i 4 din tabelul 3.5, rezultå cå:

t  ∂ s   ∂ s
L ∫0 (  )τ ( t − τ ) λ −1 e −α ( t −τ )d τ  = L L(t λ −1e −αt  ) = 
∂ r  ∂ t 
 
Γ ( λ ) Γ ( λ )
= [ p℘( r , p ) − s( r ,0 ) ]   = p℘( r , p )
( p + α ) λ ( p + α ) λ 

Ca urmare a acestor transformåri, din (3.440) , se ob¡ine ecua¡ia opera¡ionalå:

S   2℘ S'
1  d ℘ d  α  λ 
 p℘ − −  2 =  p(  ) ℘,  
T  r  dr  dr  T   p + α 

care se mai poate scrie în forma:

  ℘ r 2 p ⎡
r 2 d 2℘ rd  α λ⎤
+ − ⎢ S + S'( ) ⎥℘= 0
dr  2 dr  T  ⎣  p + α ⎦
  (3.441)
 x 2 d 2℘  xd 
  ℘  2
 2
+ − x  ℘= 0
dx  dx 

 p ⎡ α λ⎤
 în care s-a notat cu x  expresia (variabila) r  ( )⎢ S + S'( ) ⎥ , care este o ecua¡ie
T  ⎣  p + α ⎦
de tip Bessel modificatå, cu condi¡iile la limitå:

244
 

Q
℘( o, p) = ℘0 (∞, p ) ,    ℘(∞, p ) = 0 si lim(rd℘/ dr )  = − ,
r →∞  2πT 
având solu¡ia:

℘(r,p)=C I  x ) + C 2 K 0( x ),
1 0(

unde I 0( x ) ¿i K 0( x ) sunt func¡iile Bessel modificate de ordinul zero ¿i spe¡a întâia ¿i,
respectiv, a douå.
Deoarece pentru r →∞,  I 0( x )→∞, rezultå C1  = 0  pentru ca   ℘(r,p)  så tindå spre o
valoare finitå. Pe de alta parte, deoarece:

lim r →∞[rdK o( x )/ dr ]=limr →∞[-rK 1( x )]=-1, 

rezultå C 2=Q/2π T p . Deci solu¡ia ecua¡iei opera¡ionale (3.414) se exprimå prin func¡ia
imagine: 

Q  p ⎡ α λ⎤
℘( r , p ) =  K 0 r  ( )⎢ S + S'( ) ⎥  (3.442)
 2πTp T  ⎣  p + α ⎦

cåreia îi corespunde func¡ia "original":

Q -1 2 ⎧⎪ r 2 p ⎡ α  λ ⎤ ⎫⎪

s( r , t ) = L-1℘( r ,t ) = L  K 0 ⎨ S + S' ( ) ⎬, (3.443)
 4π T p ⎪ T  ⎢⎣  p + α  ⎥⎦ ⎪
⎩ ⎭

Fig. 3.62. Realimentarea prin drenan¡å dintr-un acvifer cu suprafa¡a liberå (modelul Boulton)

245
 

  În cazul particular al modelului lui Boulton - (fig. 3.62), λ  = 1 ¿i Γ (λ ) = 1, W d  este
dat de rela¡ia (3.439), deci ecua¡ia diferen¡ialå a mi¿cårii (3.413) se particularizeazå în
forma:

S ∂ s 1 ∂ s ∂  2s S'   t  ⎛ ∂  s ⎞

− −  2 = − α ∫ ⎜⎝    ⎠⎟ e − α ( t −τ )d τ , (3.444)
T  ∂ t r  ∂ t  ∂ r  T  o ∂ t  τ 

care, integratå în sistemul prezentat anterior, în acelea¿i conditii ini¡iale ¿i la limitå,

conduce la:

Q -1⎧⎪ ⎡⎢ 2 r 2 p ⎛    α  ⎞ ⎤⎫⎪

s( r , t ) = L ⎨ K 0  K 0 ⎜ S + S' ⎟ ⎥⎬ ,
 4π T  ⎪ ⎢ p T  ⎝   p + α  ⎠ ⎥⎪
⎩ ⎣ ⎦⎭

care mai poate fi scriså ¿i în forma:

Q -1⎧⎪ ⎡ r 2 S α  p ⎛  p S  + S' ⎞ ⎤ ⎫⎪

s( r , t ) = L ⎨ K  ⎢ ⎜  + ⎟ ⎥⎬ . (3.445)
 4π T  ⎪ 0 ⎢⎣ T   p + α ⎝ α  S  ⎠ ⎥⎦ ⎪
⎩ ⎭

Pentru valori mici ale distan¡ei r (raza forajului experimental sau distan¡a pânå la
piezometrul în care se întegistreazå varia¡ia denivelårilor în timp), solu¡ia (3.445) poate
fi aproximatå în forma (Boulton, 1954):

Q  ⎡ ⎛  4 at ⎞   S + S'   ⎛  1  ⎞ S ⎤
s=  F ⎜ ⎟ − ln + F ⎜ ⎟ − F , (3.446)
 4πT  ⎢⎣ ⎝  r  2  ⎠ S ⎝ α t  ⎠ ( S + S' )α t ⎥⎦

 în care:

  ⎛ 1  ⎞ ⎛    1 ⎞
 F( x ) = W ⎜ ⎟  = − E i ⎜ − ⎟ .
⎝  x  ⎠ ⎝   x  ⎠

Dacå timpul de pompare t  are valori mici (orientativ , t  < 15 minute), atunci func¡iile
 F(1/at ) ¿i  F[S/(S+Se)α t]  pot fi aproximate prin logaritmii naturali ai argumentelor lor,
deci:

1 ⎡ S ⎤ ⎡  ( S + S' )α t ⎤

 F( ) − F ⎢ ⎥  = W ( α t ) − W  ⎢ ⎥⎦ ≈
αt  ⎣ ( S + S' )α t ⎦ ⎣ S
 
1 S   S + S'
≈ ln − ln   = ln
αt  ( S + S' )α t  S

¿i solu¡ia (3.439) se reduce la:

246
 

Q  ⎛  4 at ⎞ Q  ⎛  r   2 ⎞
s≈  F ⎜ ⎟  = W ⎜ ⎟ , (3.447)
 4π T  ⎝  r  2  ⎠  4at  ⎝ 4at  ⎠

identicå cu solu¡ia lui Theis pentru cazul mi¿cårii axial - simetrice, nesta¡ionare -
conservative. Altfel spus, pentru perioade de pompare mici efectul alimentårii prin
drenan¡å este pu¡in semnificativ.
r  2 ⎛    r 2 ⎞
Dacå perioada de pompare este mare, astfel încât: ≤ 0 ,1  ⎜ sau t ≥ 2 ,5 ⎟ ,
 4at  ⎝  a  ⎠
atunci (v.rel. 3.357):
1 ⎡ S ⎤
 F ( ) ≈ F⎢ ⎥ ≈ 0 , (3.448)
αt  ⎣ (S + S')αt ⎦

⎛  4 at ⎞   ⎛  r   2 ⎞
iar func¡ia  F ⎜  2 ⎟  = W ⎜ ⎟   se poate aproxima prin primii doi termeni ai
⎝  r   ⎠ ⎝  4at  ⎠
dezvoltårii (3.357):

 4at  r  2 r 2

 F(  2 ) = W ( ) ≈ −0 ,5772 − ln , (3.449)
r   4at   4at 

atunci solu¡ia (3.446) se rescrie în forma:

Q ⎛   r  2   S + S' ⎞
s≈ ⎜ − 0 ,5772 − ln − ln ⎟ =
 4π T  ⎝   4at  S  ⎠
, (3.450)
Q ⎡ r  2 ( S + S' ) ⎤ Q  2,25 at 
= ⎢ − ln 178
, − ln ⎥ = ln  2
 4πT  ⎣  4at  ⎦ 4π T  r ( S + S' )

care, în concordan¡å cu formula de aproximare logaritmicå a lui Jacob - (v.rel.

3.354), exprimå curgerea axial - simetricå nesta¡ionarå - conservativå, într-un acvifer cu
transmisivitatea T ¿i coeficientul de înmagazinare (S+S').
Rezultå cå în prima fazå a pompårii, pânå la momentul t st  - (fig.3.63), curgerea spre
foraj practic nu este influen¡atå de prezen¡a acviferului cu nivel liber din acoperi¿, fiind
guvernatå de ecua¡ia (3.445), în concordan¡å cu modelul lui Theis.
Dupå momentul t α   curgerea poate fi, de asemenea, consideratå nesta¡ionarå -
conservativå într-un acvifer hidrodinamic echivalent cu coeficientul de înmagazinare
(S+S') - ecua¡ia (3.450). ¥ntre momentul t st  ¿i t α intervine
  un palier-efect al alimentårii
 întârziate, prin drenan¡å, din acviferul cu nivel liber subordonat - în care denivelarea are
varia¡ii mici (tinde så devinå sta¡ionarå). Denivelarea corespunzåtoare acestui palier (sst )
poate fi aproximatå cu rela¡ia (3.447) pentru t   = t st , folosind formula de aproximare
logaritmicå Jacob:

247
 

Q r 2 S Q  2 ,25 at st Q  2 ,25 at st  

sst  ≈ W ( )≈ ln  2 ≈ ln .
 4πT  4at st  4πT  rS  4π T  r 2

sau cu rela¡ia (3.448), în care t  = t α ,  deci:

Q  2,25 at st Q  2,25 at st  

sst  ≈ ln  2 ≈ ln ,
 4πT  rS  4π T  r 2 ( S + S' )

de unde rezultå:
  S + S'
ln t α  − ln t st  = ln   (3.451)
S

Fig.3.63. Dependen¡a s=f(t) în concordan¡å cu modelul Boulton

Momentul t α rezultå
  din intersec¡ia palierului practic orizontal cu curba reprezentând
dependen¡a s = f (t ), pentru valori mari ale timpului t . Din condi¡ia (3.449), scriså pentru
t  = t α,  rezultå legåtura dintre momentul t  ¿i coeficientul α : 

1
 F( ) =  W ( αt α ) = −0 ,5772 − ln( α t α  ) = 0  
α t α 

sau:

1
ln = ln(αt α ),
178
.
  (3.452)
0,561
t α =
α

248
 

 
3.5.2. Foraje perfecte executate în acvifere cu nivel liber

În cazul curgerii radial plane nesta¡ionare-neconservative cu suprafa¡å liberå spre un

foraj perfect (fig. 3.51), într-un acvifer omogen ¿i izotrop cu pat impermeabil orizontal
¿i întindere practic infinitå, ecua¡ia (3.422) se scrie în forma:

 2ne ∂h 1 ∂ ∂h 2 2
= (r  ) + Wi (r, t )  
 K  ∂t r ∂r  ∂r K 
sau:

ne ∂h 2 1 ∂h 2 ∂ 2h 2 2
= − + W , (3.453)
 Kh ∂t r  ∂r  ∂r K  i
 în care sarcina piezometricå h = h(r , t ) , identicå cu grosimea acviferului, satisface
condi¡ia ini¡ialå h(r , 0)= H 0, pentru r >0  ¿i condi¡ia la limitå h(0, t )=h0(t ) ¿i h(∞,t )= H 0 ,
precum ¿i lim( − r∂h 2 / ∂r ) = − Q / π T pentru
  t >0.
r →0
  ¥nlocuind în membrul stâng al ecua¡iei (3.453), h(r, t ) cu hm  = const.   (grosimea
medie a acviferului), observând cå  Kh m  / ne = ~a   (coeficientul varia¡iei de nivel) ¿i
admi¡ând cå H 0 este constant, (3.453) poate fi rescriså în forma:

1 ∂   2 2 1 ∂   2 2 ∂  2  2 2 2
~a ∂ t ( H 0 − h ) − r ⋅ ∂ r ( H 0 − h ) − ∂ r  2 ( H 0 − h ) +  K W i = 0   (3.454)

cu condi¡ia ini¡ialå ( H 0 2-h 2)t=0= 0 pentru r >0, ¿i condi¡iile la limitå ( H 0 2-h0 2)r=0=( H 0 2-

h )  ¿i ( H 0 2- h 2)r →∞  = 0, precum ¿i:
 2
0 t 

limr →∞ [ r∂(  H 20 − h 2 ) / dr = − Q / πK , pentru

  t  > 0.

Dacå a~ = const .,  ecua¡ia (3.454) poate fi integratå prin metoda transformatei lui
Laplace, operând în raport cu variabila t  potrivit rela¡iilor de transformare:

L( H 20 - h 2 )r,t = ∫0∞ ( H 20 -  h 2  )r,t e − pt dt = ℘∗ ( r ; p );

  ( H 20 - h 2 )
∂  ,
L = P℘∗( r , p ) − (H 20 - h 2 ) t=0
∂ t 

 în care ( H 0 2- h 2)t=0 = 0 prin condi¡ia ini¡ialå:

249
 

∂( H 20 − h 2 ) ∞ ∂ ( H 20 −  h 2 ) − pt     d ℘∗

L = ∫0   e dt = ;
∂r  ∂r  dr 
∂ 2 ( H 20 − h 2) ∞ ∂ 2  ( H 20   − h 2 ) − pt    d   2℘∗
L = ∫0   e dt =  
∂r  2 ∂r  2 dr  2
∞   − pt 
L Wi ( r, t ) = ∫0 Wi ( r, t )e dt = W∗ ( r, p)

 în conformitate cu care, din (3.454) rezultå ecua¡ia opera¡ionalå:

 p   2℘ 2
1  d ℘∗ d 
℘∗ − −  2∗ + W ∗ = 0 ,
ã r  dr  dr K 
care se mai poate scrie în forma:

d  2℘∗   d ℘∗  p  2  2
r  2  2 + r  − r  ℘∗ − r 2W ∗ = 0 , (3.455)
dr  dr  ã  K 
cu condi¡iile la limitå ℘*(0,p)=℘*0  ( p), ℘*(∞ ,p) = 0  ¿i limr →∞(rd ℘ /  )=-Q/π K  p 
* dr 
pentru W i = const. , W *= W  /p
i  , ecua¡ia (3.455) se rescrie în formele:

d  2℘∗   d ℘∗  p  2  2W 

r  2  2 + r  − r  ℘∗ − i r 2 = 0   (3.456)
dr  dr  ã  Kp
 2
⎛   p ⎞ d 2 (℘∗ + 2ãW i / Kp 2 )  ⎛   p ⎞ d(℘∗ + 2ãW i / Kp 2 )
⎜⎜ r  ⎟⎟  2 + ⎜⎜ r  ⎟⎟ −
⎝  ã ⎠ ⎛   p ⎞ ⎝  ã ⎠ ⎛   p ⎞
d ⎜⎜ r  ⎟⎟ d ⎜⎜ r  ⎟⎟
⎝  ã ⎠ ⎝  ã ⎠ , (3.457)
 2
⎛   p ⎞ ⎛    ãW  ⎞
 2
− ⎜⎜ r  ⎟⎟  ⎜℘∗ +  2 i ⎟  = 0
⎝  ã ⎠ ⎝   Kp  ⎠

care este o ecua¡ie tip Bessel modificatå, având solu¡ia:

 2ãW i ⎛   p ⎛   p
℘∗ + = C I
1 0 ⎜ r  ⎟ + C 2 0 ⎜ r 
K ⎟,
 Kp 2 ⎝  ã ⎠ ⎝  ã ⎠

⎛   p ⎛   p
 în care  I0 ⎜ r  ⎟  si K 0 ⎜ r  ⎟  sunt func¡iile Bessel modificate de ordin zero ¿i de
⎝  ã ⎠ ⎝  ã ⎠
spe¡a întâi ¿i respectiv a doua. Pentru ca limita func¡iei

250
 

⎛   p ⎛   p  2ãW 
℘∗ (r, p) = C1I0 ⎜ r   ⎟ + C2K 0 ⎜ r  ⎟ −  2i   så fie finitå pentru r →∞, adicå pentru
⎝  ã ⎠ ⎝  ã ⎠  Kp
⎛   p
 I0 ⎜ r  ⎟ → ∞ , rezultå cå C1 = 0. Pe de altå parte, deoarece:
⎝  ã ⎠

⎡ ⎛   p ⎞ ⎤ ⎡ ⎛   p ⎞⎤
lim⎢ rdK 0 ⎜ r   ⎟dr ⎥ = lim⎢ − rK 1⎜ r   ⎟⎥ = −1 ,
r → 0⎢
⎣ ⎝  ã ⎠ ⎥⎦ r →0⎢⎣ ⎝  ã ⎠⎥⎦

rezultå C 2=Q / π Kp.
Deci, solu¡ia ecua¡iei opera¡ionale (3.457) se exprimå prin func¡ia imagine: 

Q ⎛   p  2ãW 
℘∗ ( r, p) =  K 0 ⎜ r  ⎟ −  2i , (3.458)
π Kp ⎝  ã ⎠  Kp

cåreia îi corespunde func¡ia original: 

Q −1⎡ 2 ⎛   p ⎞⎤ 2ãW i −1⎛  1  ⎞

 H 20 − h 2 = L−1℘∗ (r, p) = L ⎢  K ⎜ r   ⎟⎥ − L ⎜  2 ⎟. (3.459)
 2π K ⎢⎣ p 0 ⎝  ã ⎠⎥⎦  K ⎝ p  ⎠

 ⎛  1 −1
Deoarece conform corespondentei 2 din tabelul 3.5, ⎜  2 ⎟ = t  ¿i întrucât, pentru
L
⎝  p  ⎠
W i  = 0,  solu¡ia (3.459) trebuie så devinå identicå cu (3.393) - deci transformarea
inverså:

⎡ 2  ⎛   p ⎞⎤
L
−1
⎢  K 0 ⎜ r  ⎟⎥ = W (u~ ) = − Ei (−u~ ) ;
⎢⎣ p ⎝  ã ⎠⎥⎦

prin intermediul unei transformåri de tipul celei înscrise la numårul 6 în tabelul 3.5,
rezultå:

Q ~
 2aW 
 H 20 − h 2 = s0 ( H − s0 ) = W (u~ ) − i
  (3.460)
 2π K   K 

251
 

  BIBLIOGRAFIE

1. ALBU, M., Mecanica apelor subterane, Editura Tehnicå, Bucure¿ti, 1981.

2. BEAR, J.,  Dynamics of fluids in porous media,  American Publishing Company

Inc., New York, London, Amsterdam, 1972.

3. BINDEMAN, N.N., Otenca exploatationîh zapasov podzemnîh vod.

Gosgheoltehizdat , Moscova, 1963.

4. BOCEVER, F.M., Ghidrogheologhiceskie rascetî vodozaborov podzemnîh vod i

vodoponizitelnîh ustanovok, Gosstroizdat, Moscova, 1963.

5. BOULTON, N.S., The flow pattern near a gravity well in a uniform water-
bearing medium, In: Journal of the Institution of Civil Engineers, vol. 36, p.534-500,
1951.

6. BOUSSINESQ, M.J.,  Recherches théoriques sur l'écoulement des nappes d'eau

infiltrées dans le sol et sur le débit des sources,  In: J. Math. Pures Appl., nr. 10, p. 5-78,
1904.

7. CASTANY, G., Traité pratique des eaux souterraines, Dunod, Paris, 1967.

8. CASTANY, G.,  Prospectiunea ¿i exploatarea apelor subterane trad. din l.

franceza, Editura Tehnicå, Bucure¿ti, 1972.

9. CEDERGREN, H.R., Seepage, drainage and flow nets, John Wiley, New York,
Londra, Sydney, Toronto, 1977.

10. CIARNÎI, I.A.,  Podzemnaia ghidrogazodinamika,  Gostoptehizdat, Moscova,

1963.

11. CRISTEA, N., Hidraulica subteranå, Editura Tehnicå, Bucure¿ti, 1956.

12. DAGAN, G.,  Linearized solution of unsteady deep flow toward an array of
horizontal drains, In: Journal of Geophysical Research, vol. 69, nr. 16, p. 3361-3369,
1964.

13. DAGAN, G., The general solution of the linearized equation of free-surface
 flow in porous media, Technion, Israel Institute of Technology, Hydraulics Laboratory,
Publication nr. 67, Haifa, 1965.

14. DAGAN, G., The generalization of Darcy's law for nonuniform flows, In: Water
Resources Research, vol. 15, nr.1, p. 1-7, 1979.

252
 

 
15. DARCY, H., Les fontaines publiques de la ville de Dijon, Victor Dalmont, Paris,
647 p, 1856.

16. DE WIEST, R.J.M., Free-surface in a homogeneous porous medium, In: Journal

of the Hydraulics Division, Proc., A.S.C.E., vol. 87, HY 4, p. 181-220, 1961.

17. DE WIEST, R.J.M., Geohydrology, John Wiley & Sons, New York, 1965.

18. DOMENICO, P.A. ¿i SCHWARTZ.,  Physical and Chemical Hydrogeology, 

John Wiley & Sons, New York, Brisbane, Toronto, Singapore, 1990.

19. DUPUIT, J., Etudes theoretique et pratiques sur le mouvement des eaux, Dunod,

Paris, p.364, 1963.

20. FETTER, C.W.,  Applied Hydrogeology, Macmillan Publishing Company, New

York, 1994.

21. GHEORGHE, AL.,  Prelucrarea ¿i sinteza datelor hidrogeologice,  Editura

Tehnicå, Bucure¿ti, 1973.

22. GHEORGHE, AL. ¿i BOMBOE, P.,  Hidrogeologie minierå, Editura Tehnicå,

Bucure¿ti, 1963.

23. GHEORGHI¡A, ST.I.,  Metode matematice în hidrogazodinamica subteranå, 

Editura Academiei R.S.R., Bucure¿ti, 1966.

24. GLOVER, R.E.,  Application of the Dupuit-Forchheimer assumption in ground-

water hydraulics, In: Transactions, A.S.A.E., vol. 8, p. 510-512, 1965.

25. GRAY, W.G., ¿i O'NILL, K., On the generalequations for the flow in porous
media and their reduction to Darcy'law, In: Water Resources Research, vol.12, nr.2,
p.148-154, 1976.

26. HANTUSH, M.S., On the validity of the Dupuit-Forchheimer well-dischatge

 formula, In: Journal of Geophysical Research, vol.67, nr.6, p. 2417-2420; vol. 68, nr.2,
p.593-595, 1962.

27. HANTUSH, M.S.,  Hydraulics of wells, In: Advances in Hydroscience, edited by

V.T. Chow, Academic Press, New York, vol.1, p. 281-442, 1964.

28. HANTUSH, M.S.,  Analysis of data from pumping tests in anizotropic aquifers, 
In: Journal of Geophysical Research, vol.71, nr.2, p. 421-426, 1966.

253
 

  29. HANTUSH, M.S., Wells in homogeneous anisotropic aquifers,  In: Water

Resources Research, vol. 2, nr. 2, p. 273-279, 1966.

30. HANTUSH, M.S. ¿i JACOB, C.E.,  Non-steady radial flow in an infinite leaky
aquifer, In: Transactions of the American Geophysical Union, vol. 36, nr.1, p. 95-100,
1955.

31. IVAN, C.,  Modele de calcul analogic în hidraulica subteranå, Editura Tehnicå,

Bucure¿ti, 1975.

32. IVAN, C., Calculul sistemelor de drenaj, Volumul I, Editura Tehnicå, Bucure¿ti,
1985.

33. JACOB, C.E., On the flow of water in an elastic artezian aquifer,  In:
Transactions of the American Geophysical Union, vol. 21, p. 574-586, 1940.

34. JACOB, C.E.,  Radial flow in a leaky artesian aquifer, In: Transactions of the
American Geophysical Union, vol. 27, nr.2, p. 198-208, 1946.

35. KAZDA, I.,  Finite Element Techniques in Groudwater Flow Studies, Elsevier,

Amsterdam, Qxford, New York, Tokyo, 1990.

36. LINDQUIST, E., On the flow of water through porous soils,  In: Premier
Congres des Grands Barrages, Stockholm, vol.5, p.81-101, 1933.

37. MATEESCU, CR.,  Hidraulica,  Editura de Stat Didactica ¿i Pedagogica,

Bucure¿ti, 1963.

38. MUSKAT, M., The flow of homogeneous fluids through porous media, 
McGraw-Hill Book Company, Inc., U.S.A, 1946.

39. NEUMAN, S.P. ¿i WITHERSPOON, P.A.,  Analysis of nonsteady flow with a

 free surface using the finite element method, In: Water Resources Research, vol. 7, nr.
3, p. 611-623, 1971.

40. PIETRARU, V., Calculul infiltra¡iilor, Editura Ceres, Bucure¿ti, 1977.

41. SCHEIDEGGER, A.E., The physics of flow through porous media, University

of Toronto Press, 1960.

42. SCHNEEBELI, G., Hydraulique souterraine, Eryolles, Paris, 1966.

43. SCHOELLER, H., Les eaux souterraines, Masson. Paris, 1962.

254
 

  44. SESTAKOV, V.M.,  Dinamika podzemnîh vod,  Izd. Moskovskovo Universiteta,

1973.

45. TAYLOR, B.S. ¿i BROWN, C.D.,  Darcy flow solution with a free surface, In:
Journal of the Hydraulics Division, Proc., A.S.C.E., vol. 93, HY 2, p. 25-33, 1967.

46. THEIS, C.V., The relation between the lowering of the piezometric surface and
the rate and duration of discharge of a well using ground water storage,  In:
Transactions of the American Geophysical Union, Washington, D.C., vol. 16, p. 519-
524, 1935.

47. TODD, D.K., Ground water hydrology, John Wiley & Sons, New York, Londra,
Sydney, 1967.

48. TROFIN, E.,  Zona de izvorâre la captårile de apå subteranå, In: Hidrotehnica,

gospodårirea apelor, meteorologia, vol.3, nr.2, Bucure¿ti, p. 57-65, 1968.

49. TROFIN, E.,  Alimentåri cu apå,  Editura Didacticå ¿i Pedagogicå, Bucure¿ti,

1972.

50. VLADIMIRESCU, I.,  Bazele hidrologiei tehnice,  Editura Tehnicå, Bucure¿ti,

1984.

51. WALTON, W.C., Ground-water resources evaluation,  McGraw-Hill Book

Company, New York, 1970.

52. WARD, J.C., Turbulent flow in porous media,  In: Journal of the Hydraulics
Division, Proc., A.S.C.E., vol. 90, HY 5, p. 1-12, 1964.

53. ZAHARESCU, E., IVAN, C. ¿i ANASTASIU, TH., Construc¡ii hidrotehnice, 

Fascicola I: Calculul ¿i modelarea infiltra¡iilor pentru construc¡iile hidrotehnice din
 îmbunåtå¡iri funciare, Institutul Agronomic "N. Bålcescu", Bucure¿ti, 1975.

54. ZAMFIRESCU, Fl.,  Linii de foraje în interferen¡å ¿i drenuri orizontale

hidrodinamic echivalente, Universitatea Bucure¿ti, 1987.

255