Capitolul 8 SURSE SI CAPTARI DE APE SUBTERANE Apele subterane, alimentate din precipitatii, din apele de suprafata sau din

ape le de condensare de la mari adncimi, pot constitui surse de apa potabila. Clasificar ea si descrierea acestora s-a facut pe larg n capitolele anterioare. Alegerea unei sche me de exploatare a apei subterane, n vederea folosirii acesteia ca apa potabila se face pe baza unor studii hidrologice, hidrogeologice si tehnico economice. Sursa de apa potabila aleasa trebuie sa satisfaca urrmatoarele cerinte: 1) Asigurarea debitului de apa necesar consumatorilor. 2) Asigurarea calitatii apei, necesare la consumator, utiliznd un minim de tratari. 3) Siguranta n exploatare (asigurarea debitelor minime si a calitatii admisibile) . 4) Eficienta economica maxima tinnd seama de costul minim pe metru cub de apa furnizata si de efectul economic general n cadrul gospodaririi apei. Captarea apelor subterane se poate face prin puturi sau foraje, drenuri si izvoa re. Pentru determinarea elementelor necesare proiectarii captarilor de apa subterana sunt necesare studii hidrogeologice. Acestea se ntocmesc prin efectuarea de foraj e si pompari experimentale, analize de laborator si calcule hidrogeologice. Datele necesare n proiectarea captarilor de ape subterane sunt: 1) Structura geologica a bazinului din care este alimentata sursa subterana. - modul de alimentare a acviferului, - ntinderea bazinului de alimentare, - caracteristicile rocii purtatoare de apa, - adncimea stratului impermeabil de baza. 2) Compozitia granulometrica si porozitatea efectiva a acviferului. 3) Caracteristicile hidraulice ale stratului acvifer: - nivelul hidrostatic, - permeabilitatea, - directia si panta de curgere, - debitul minim al acviferului, - posibilitati maxime de captare (lungimea de front si debit), - potentialul total al bazinului hidrogeologic, stabilit pe baza unui bilant general al debitelor intrate si iesite. 4) Influenta regimului de precipitatii sau a apelor de suprafata asupra nivelulu i apelor subterane, n vederea stabilirii nivelului minim pe timp de seceta ndelungata. 5) Nivelul de inundabilitate al zonei de captare. 6) Caracteristicile fizice, chimice, biologice si bacteriologice ale apei. 7) Stabilirea zonelor de protectie sanitara a sursei de apa subterana. Amplasarea captarilor de apa potabila trebuie facuta n amonte de centrele populate. n cazul n care nu este respectata aceasta conditie trebuie stabilite cor ect zonele de protectie sanitara. Sirul de puturi se amplaseaza perpendicular pe directia de curgere a acviferului iar captarile prin infiltratie din malul rurilor se amplaseaza paralel cu albia m inora. n cazul puturilor de mare adncime situate n zone populate trebuie realizata izolarea stratelor acvifere superioare, contaminabile. 8.1. CAPTARILE DE APA SUBTERANA PRIN PUTURI

Calculul captarii consta din determinarea debitului unui put, a numarului de puturi, a distantei ntre puturi si deci a lungimii captarii si a distantei de pro tectie sanitara pentru perimetrul de regim sever (STAS 2707 - 72). Zonele de protectie sanitara sunt delimitate n vederea prevenirii impurificarii apei de catre diversi factori exteriori. Pentru sursele de apa sunt stabilite tr ei perimetre: 1) perimetrul de regim sever, 2) perimetrul de restrictie, 3) perimetrul de observatie. Prin Decretul nr. 1059/67 privind delimitarea zonelor de protectie sanitara s-a admis ca timpul necesar de parcurgere de la limita perimetrului de regim sever pn a la punctul de captare a apei, este de 20 de zile iar cel corespunzator perimetrului de restrictie este de 50 zile. n interiorul perimetrului de regim sever se interzice construirea de locuinte si de canale. Zonele inundabile sunt protejate prin indiguiri. n zona perimetrului de restrictie trebuie mentionata permanent o stare de salubritate controlata, pentru evitarea modificarii calitatii apei si reducerii debitului. 8.1.1. Alcatuirea puturilor Puturile de captare se pot realiza prin forare, prin sapare si prin nfigere. Puturile sapate au diametrele de 1 - 1,5 m si sunt folosite n gospodarii izolate, n special n cazul straturilor cu adncimi si grosimi relativ reduse. Captarea apei s e face n special prin fundul putului. Puturile forate (forajele) au n general diametre cuprinse ntre 100 si 1000 mm si se folosesc pentru captarea apelor din strate acvifere de grosime mare. Capta rea se face prin suprafata laterala. Puturile nfipte sunt utilizate pentru debite mici si adncimi mici ale nivelului hidrostatic (3 - 4 m sub nivelul terenului). Forajele pot fi folosite att pentru captare ct si pentru observatie. Puturile (fig.8.1) sunt alcatuite din: - capul putului (1), - coloana oarba (2), - coloana filtranta propriuzisa (3), - decantor (4), - filtru de nisip si pietris (filtru invers) (5), - gaura de foraj (6). Coloana filtranta este formata dintr-un filtru care poate fi din otel cu fante obtinute prin presare, din otel cu fante taiate, din material plastic, etc. Supr afata golurilor trebuie sa fie 15 - 30% din suprafata totala a coloanei. ntre coloana filtrata (3) si peretele gaurii de foraj (6) se introduce un materia l filtrant alcatuit din nisip si pietris marunt, margaritar. Acesta va forma un fi ltru invers (5). 8.1. a) Sectiune verticala printr-un put 1. - capul putului 2. - coloana oarba 3. - coloana filtranta propriuzisa 4. - decantorul 5. - straturile filtrului de pietris si nisip 6. - peretele gaurii de foraj

8.1.b) Sectiunea orizontala ( I- I) Dc-- diametrul coloanei filtrante Df diametrul gaurii de foraj Fig. 8.1.Schema constructiva a unui put a b c Fig. 8.2. Tipuri de puturi : a) Put total n acvifer sub presiune b) Put total n acvifer cu nivel liber c) Put partial n acvifer sub presiune Din punct de vedere al gradului de deschidere (patrundere n stratul permeabil), puturile pot fi: - cu patrundere totala (put total sau perfect), - cu patrundere partiala (put partial sau imperfect). Dupa modul de deschidere puturile pot fi: - put de apa cu filtru, (perfecte si imperfecte), - put de apa fara filtru sau put perfect. Din punct de vedere al pozitiei nivelului apei din jurul putului, n raport cu acoperisul impermeabil puturile pot fi: - put total n acvifer sub presiune (fig.8.2.a), - put total n acvifer cu nivel liber (fig.8.2.b), - put partial n acvifer sub presiune (fig.8.2.c). Un put perfect sau o sonda hidrodinamic perfecta ndeplineste urmatoarele conditii: 1) n timpul extragerii fluidului nu exista pierderi de presiune la intrarea apei prin filtru, 2) lungimea filtrului corespunde grosimii stratului. n primul caz sonda este hidrodinamic perfecta dupa modul de deschidere iar n al doilea caz, hidrodinamic perfecta dupa gradul de deschidere a stratului. O sonda este considerata hidrodinamic perfecta daca ndeplineste amndoua conditiile. 8.1.2. Viteza maxima admisibila de intrare a apei n gaura forajului. n practica viteza prin filtrul putului nu trebuie sa depaseasca anumite valori de ci debitul care poate fi captat este limitat. Pentru prelungirea duratei de exploatare a putului se recomanda reducerea vitezei de patrundere n put astfel nct miscarea apei n filtru sa ramna laminara. n caz contrar apar fenomene ce reduc capacitatea de captare a puturilor (colmatare , ncrustare). Viteza maxima de intrare a apei n gaura forajului poate fi calculata cu: a) Relatia lui Sichardt, n (m/s), (8.1) n care K este coeficientul de filtratie (conductivitatea hidraulica n m/s). Din practica hidrogeologica s-a constatat ca aceasta relatie conduce la valori prea mari ale vitezei admisibile. Pentru evitarea fenomenelor negative sunt recomandate, n practica, valori ale vitezei maxime admisibile de doua sau de trei ori mai mici: n (m/s). (8.2) b) Relatia lui Truelsen, in (m/s), (8.3) n care d10 este diametrul eficace (d10 din curba granulometrica) al nisipului din stratul acvifer, n mm. c) n [Pslarasu] sunt recomandate valorile vitezei admisibile n functie de granulozitate (tabelul 8.1). Debitul maxim ce poate fi extras din foraj va fi limitat: (m3/s), (8.4) unde r0 este raza putului iar hj este lungimea coloanei filtrante prin care patr

unde apa n gaura forajului. Tabelul 8.1 va (m/s) Caracteristici granulometrice 0,0005 40% din granule cu diametrul . 0,25 mm 0,001 40% din granule cu diametrul . 0,50 mm 0,002 40% din granule cu diametrul . 1 mm 8.1.3. Dimensionarea filtrului invers Filtrele inverse au rolul de a proteja pamnturile traversate de curenti de apa mpotriva antrenarii hidrodinamice. Rolul lor este: - sa opreasca particulele fine care sunt antrenate de curentul de apa, - sa evacueze rapid debitul de infiltratie, - sa reduca gradientul hidraulic. Filtrele inverse se realizeaza din mai multe straturi cu granulozitati diferite. Grosimea filtrului se calculeaza astfel nct sa se realizeze o reducere a gradientului hidraulic. Debitul prin filtru fiind egal cu cel prin stratul acvifer: , (8.5) gradientul hidraulic n filtru este: . (8.6) Alegndu-se o granulozitate mai mare pentru filtru, va rezulta Kf.K si deci if . i . Dimensionarea mai multor straturi ale filtrului se face astfel nct (if . icr ) gradientul hidraulic al filtrului sa fie mai mic dect o valoare critica, corespun zatoare antrenarii materialului. icr se determina experimental [Marchidanu, 1996] Fig. 8.3. Schema unui filtru invers n tabelul 8.2. este data grosimea stratului filtrant n functie de granulozitatea filtrului. Tabelul 8.2. Fractiunile granulometrice ale filtrului df (mm) Grosimea minima a stratului filtrant (mm) 0,75 4,0 60 4,00 12.00 70 12,00 35,00 80 Raportul dintre dimensiunile particulelor a doua straturi vecine reprezinta factorul filtrului. Acesta se alege astfel nct particulele fine sa nu poata trece prin porii stratului mai grosier. Pentru puturi se recomanda ca factorul filtrului sa fie f=4 (Normele germane DIN). Daca dc este diametrul de calcul al particulelor stratului acvifer, care se protejeaza, (dc = d90 . d95 ) iar df este dimensiunea pietrisului margaritar din filtru, atu nci: df = 4 dc (8.7) Daca filtrul are mai multe straturi: df1 = 4 dc df2 = 4 df1 ; df3 = 4 df2 (8.8) Daca gradul de neuniformitate al stratului: , diametrul de calcul,

dc = d90 . d95. Daca Un . 5, se corecteaza curba granulometrica prin eliminarea fractiunilor mar i pna cnd Un . 5 si se ia n calcul noul dc corespunzator procentului de 90%. n literatura de specialitate [Marchidanu p. 143] sunt recomandate si alte criteri i de dimensionare a filtrelor inverse. Tinnd seama de aceste criterii se recomanda respectarea urmatoarelor conditii: ; , Uf . 10. (8.9) Dimensionarea filtrului invers se face astfel: - se traseaza curba granulometrica a stratului acvifer, - se traseaza curba granulometrica a materialului filtrului, paralela cu cea a m aterialului de protejat, astfel nct ea sa treaca prin punctul d50f = 10 d50, - se verifica daca sunt ndeplinite conditiile (8.9), - pentru urmatorul strat al filtrului se procedeaza analog, n functie de primul s trat al filtrului. Dimensiunile orificiilor coloanei filtrante trebuie sa fie mai mici dect dimensiunea minima a particulelor filtrelor. n practica, pentru ca materialul din filtru sa nu treaca n tubul de drenaj trebuie avute n vedere conditiile: d85f . 1,2 D, d85f . l , d85f . 2 .l , (8.10) unde D este diametrul perforatiilor de forma circulara, l este latimea sliturilo r n cazul tuburilor slituite iar .l reprezinta deschiderea rosturilor de mbinare a tuburilo r. Fig. 8.4. Tuburi de foraj 8.1.4. Constructia si exploatarea captarilor prin puturi Construirea unei captari de ape subterane prin puturi presupune: - realizarea forajului, - tubarea gaurilor de foraj, - testarea straturilor acvifere, - echiparea forajelor cu filtre, - echiparea puturilor cu pompe. Tehnologiile de executie a forajelor sunt diversificate n functie de echipamentele tehnice utilizate, de metodologiile de sapare a puturilor, de test are si exploatare a acviferelor. Tipurile de sisteme de foraj se pot clasifica: a) dupa modul de dislocare a rocii: - rotative, - percutante, b) dupa modul de evacuare a detritusului: - uscate, - cu circuit de fluid de foraj (hidraulic). c) dupa modul de actionare al instalatiilor de foraj: - manuale, - semimecanice, - mecanice. d) din punct de vedere al circulatiei fluidului de foraj pot fi: - foraje cu circulatie directa, cu noroi de foraj, cu aer, apa, noroi aerat, - foraj cu circulatie inversa prin absortie si prin aerlift. Tubarea gaurilor de foraj se face n vederea mentinerii stabilitatii peretilor

gaurii sau pentru izolarea straturilor acvifere. Testarea fiecarui strat se face prin pompari experimentale din acel strat. n timpul testarii stratul acvifer trebuie sa fie izolat de celelalte straturi. Dac a sunt mai multe straturi, testarea se face ncepnd cu stratul de jos. Echiparea forajelor cu filtre se face prin introducerea unei coloane filtrante (burlane de tabla de otel sau material plastic) n gaura de foraj. ntre coloana fil tranta si tubul de foraj se construieste filtru invers. La sfrsitul operatiei se scoate tub ul de foraj. Echiparea cu pompe a puturilor se face n functie de conditiile locale. Pompele utilizate pot fi: - pompe cu piston; - pompe centrifuge cu ax orizontal; - pompe centrifuge cu ax vertical; - pompe de adncime; - pompe cu aer comprimat (Mamuth). Schemele posibile ale captarilor cu puturi difera ntre ele n functie de tipul conductelor de colectare a apei din puturi si de amplasamentul pompelor. Pot exi sta urmatoarele tipuri de scheme: - cu conducta de sifonare si put colector, - cu conducta de aspiratie si rezervor de vacuum, - cu pompe individuale si conducta de refulare. n cazul puturilor cu debite mari de exploatare sau al celor pentru care nivelul hidrodinamic minim de exploatare este la adncimi mai mari de 8 - 10 m sub nivelul terenului se instaleaza o pompa n fiecare put. Pomparea se face ntr-o conducta com una pentru tot sirul de puturi. Fig. 8.5. Schema pomparii executate cu pompa amplasata la suprafata Fig. 8.6. Pompa submersibila cu aer lift, tip Mamuth Capatul inferior al conductei de aspiratie sau sorbul pompelor nu trebuie amplasate n dreptul coloanei perforate pentru a evita nnisiparea putului. Antrenar ea particulelor fine din stratul filtrant ar strica echilibrul exterior al nisipulu i, antrenndu-l n put. Capatul conductei de aspiratie se va fixa fie n dreptul coloanei definitive pline a putului, n cazul n care nivelul hidrodinamic minim depaseste cu cel putin 1m parte a superioara a coloanei filtrante, fie n interiorul decantorului, la partea superio ara (decantorul trebuie sa aiba o lungime de minim 3m n acest caz). n cazul nivelelor hidrodinamice minime de exploatare aflate la cel mult 5-6 m sub nivelul terenului se pot folosi conducte sifon spre un put colector. Figura 8.7. Schema captarii din puturi cu conducta de sifonare de tip clasic 1- puturi de captare, 2- nivelul hidrodinamic al apei din pnza, 3- nivel hidrostatic, 4- conducta de sifonare, 5- put colector, 6- cap de aspiratie a aerului (pentru amorsare) 7- conducta de vacuum, de la pompa de vid, 8- conducta de aspiratie din putul colector. 8.2. CALCULUL PUTURILOR PERFECTE N CAZUL REGIMULUI STATIONAR, CONSERVATIV. Teoria hidraulica a puturilor perfecte a fost elaborata nca din anul 1863 de catr

e J. Dupuit, avnd la baza unele ipoteze simplificatoare: 1) Este valabila legea lui Darcy; 2) Stratul acvifer este omogen si izotrop; 3) Pentru nclinatii mici ale suprafetei libere a apei dintr-un sistem acvifer n miscare gravitationala, liniile de curent pot fi considerate orizontale, iar vit ezele asociate acestor linii sunt proportionale cu panta suprafetei libere si sunt ind ependente de adncime. Aceasta este ipoteza lui Dupuit; Aceasta ipoteza implica neglijarea componentelor verticale ale vitezei. Suprafetele echipotentiale pot fi asimilate cu suprafete cilindrice avnd generato arele verticale; 4) Debitul pompat provine din exteriorul razei de influenta a pomparii. Stratul acvifer este alimentat pe un contur circular avnd centrul n axul putului si raza e gala cu raza de influenta; 5) Suprafata de denivelare nu sufera discontinuitati la contactul dintre mediul poros si peretele putului; 6) Miscarea apei subterane catre putul pompat este permanenta. 8.2.1. Calculul puturilor perfecte n straturi acvifere sub presiune. Determinarea debitului maxim de pompare. Fig. 8.8. Put perfect n acvifer sub presiune Viteza radiala a miscarii, n toate punctele unei echipotentiale este: , (8.11) unde v( r ) reprezinta modulul vitezei ( directia ei fiind spre axul putului), h( r ) este sarcina hidraulica la distanta r de axul putului, K este conductivitatea hidraulica (coeficientul de filtrare) a stratului. Relatia dintre debitul pompat si gradientul sarcinii piezometrice este: (8.12) (8.13) Prin integrare ntre doua sectiuni curente ale domeniului de miscare se obtine relatia : (8.14) respectiv, . (8.15) Daca notam denivelarea creata prin pompare, la peretele putului , iar la distanta r de axul putului , , relatia (8.15) devine: (8.16) Din aceasta relatie rezulta ca exista o raza conventionala R pentru care denivelarea s = 0. Aceasta raza este numita raza fictiva de influenta a pomparii . Introducndu-se raza de influenta R n (8.16) se poate calcula denivelarea n put: . (8.17) Debitul putului s-ar putea calcula n functie de raza de influenta, de denivelarea din put si de transmisivitatea stratului , cu relatia: (8.18) unde (8.19) Deci n cazul unei pompari cu debit constant Q, relatia dintre denivelarea n put si debit este liniara (teoretic). Reprezentarea grafica a acestei dependente, , reprezinta curba caracteristica a putului (fig.8.8.b). Din punct de vedere economic ar rezulta ca exploatarea putului trebuie facuta cu denivelari ct mai mari dar pentru o functionare normala a putului nu este permisa depasirea unei viteze maxime admisibile, n vecinatatea peretelui putului.

n paragraful 8.1.2. s-au dat formule pentru viteza admisibila, folosite n practica, astfel nct sa fie evitata antrenarea continua a particulelor fine de nis ip prin filtrul putului. Acest proces poate provoca distrugerea scheletului mineral al s tratului si colmatarea filtrului. Conditia de nenisipare a unui put este: , (8.20) unde va este viteza admisibila de intrare a apei n put. Debitul maxim (capabil) al putului rezulta din intersectia curbei caracteristice a putului (8.18) cu reprezentarea grafica a relatiei (8.20) (punctul B din fig. (8 .8.b). Relatia (8.20) se reprezinta grafic printr-o linie frnta. Pe grosimea stratului acvifer debitul variaza liniar ntre zero si valoarea . Din dreptul acoperisului stratului acvifer, pna la nivelul piezometric al stratul ui N.p., debitul ramne constant. Curba debitului n functie de denivelare se traseaza cu datele obtinute la probele de pompare, nsa raportate la nivelul piezometric al apei subterane dupa perioadel e de seceta (N.pmin), adica la nivelul Hmin fata de stratul impermeabil de baza. Se d uce o curba (O B C) paralela cu cea experimentala (O A D) (fig.8.8b). Punctul corespunz ator functionarii satisfacatoare este B. Lui i corespunde valoarea debitului Qmax.. n practica, la denivelari importante au loc pierderi de sarcina n filtrul putului, n coloana forajului si n mediul poros din imediata vecinatate a putului. Astfel de bitul nu mai este proportional cu denivelarea. (8.21) unde n . 2 (C.E.Jacob) Rezulta o variatie parabolica a denivelarii n put: . (8.22) Parametrii A si B depind de coeficientul de conductivitate hidraulica si de pierderile de sarcina la traversarea filtrului putului si a tubajului forajului. Determinarea parametrilor A si B se poate face experimental. Masurndu-se denivelarile corespunzatoare la doua pompari cu debite Q1, Q2. rezulta , (8.23) . (8.24) Raportul dintre debitul putului si denivelarea corespunzatoare reprezinta debitu l specific al putului: (8.25) n cazul straturilor acvifere sub presiune debitul specific este o constanta care depinde numai de natura litologica a stratului si este denumita capacitatea spec ifica a putului. - pentru nisipuri: q = 3 . 13 - pentru gresii: q = 0,5 - pentru calcare fisurate:q = 100 . 150 Dupa modul de variatie a debitului specific cu denivelarea, n practica pot apare urmatoarele situatii: a) Cresterea debitului specific odata cu denivelarea indica faptul ca datele

pomparii nu sunt corecte si ca pomparea nu s-a facut n regim permanent. b) Debitul specific constant indica regimul liniar de filtratie. Valorile rezistentelor hidraulice la curgerea spre put sunt neglijabile. c) Corelatii logaritmice, exponentiale si parabolice ntre debit si denivelare indica abateri de la situatia ideala, teoretica. Forma acestor curbe da indicati i privind procesele nepermanente si pierderile de sarcina din zona putului, colmatarea put ului. Suprafata piezometrica, n jurul putului, rezulta din (8.15): . (8.26) Tinnd seama de faptul ca la distanta R nu se observa nici o denivelare: , , (8.27) . Ecuatia suprafetei piezometrice n functie de raza de influenta R este: . (8.28) Eliminnd debitul ntre relatiile (8.26 ) si (8.27) se obtine: , (8.29) . (8.30) Relatia liniara (8.30) dintre sarcina hidraulica h(r) si (ln r/r0) fiind indepen denta de Q, permite calculul suprafetei piezometrice si n cazul puturilor de injectie. n acest caz sensul miscarii apei este invers celui creat n timpul pomparii. Curba denivel arii va fi imaginea rasturnata a curbei definite de (8.30), n raport cu suprafata piezome trica initiala. Raza r0 a putului este un termen conventional deoarece ntotdeuna n jurul putului se dezvolta n mod natural (ca urmare a unei pompari fortate sau alternate ) sau artificial (cnd solul natural este nlocuit cu un filtru de pietris margaritar), o zona cu conductivitate hidraulica ridicata care difera de cea a stratului acvifer adiace nt. Cresterea conductivitatii hidraulice n zona din exteriorul perforatiilor coloanei filtrante conduce la diminuarea denivelarii apei din putul pompat. Se defineste raza efectiva a putului ca fiind distanta la care denivelarea teore tica determinata de relatia: este egala cu denivelarea dezvoltata n filtrul putului. Datorita dependentei logaritmice a parametrilor h(r) si Q, de r0, estimarea eronata a razei putului nu afecteaza esential valorile calculate ale sarcinii hi draulice si ale debitului pompat. n cazul n care n jurul putului conductivitatea hidraulica se reduce n raport cu aceea a stratului acvifer, ca urmare a proceselor de colmatare, raza efectiva a putului are o deosebita importanta n dinamica parametrilor h(r) si Q. Determinarea parametrilor hidrogeologici ai stratului acvifer sub presiune, K si T se poate face: 1) cu relatia: . (8.31) Aceasta relatie se obtine prin integrarea ecuatiei (8.31) ntre doua puturi de observatie amplasate la distantele r1 si r2 de putul central. Daca denivelarile masurate n cele doua puturi sunt s1si s2: si , deci cum ,

Rezulta conductivitatea hidraulica : si transmisivitatea stratului : . (8.32) 2) cu relatia : , (8.33) daca masuratorile se fac n putul de pompare (s0) si ntr-un singur put de observati e, situat la distanta r1, n care denivelarea este s1. , , , rezulta relatia (8.33) pentru conductivitatea hidraulica iar transmisivitatea va fi: (8.34) 8.2.2. Calculul puturilor perfecte n strate acvifere cu nivel liber. Determinarea debitului maxim de pompare. n cazul unui acvifer cu nivel liber suprafata piezometrica este chiar suprafata libera a acestuia. Ecuatia suprafetei libere se obtine pornind de la expresia de bitului: (8.35) (8.36) Prin integrare ntre un punct oarecare (h, r) si un punct de referinta (h1, r1) se obtine: . (8.37) Daca r1 = R, h1 = H, iar relatia (8.37) devine: (8.38) a. Schema putului b. Determinarea grafica a debitului maxim capabil Fig. 8.9. Put perfect n acvifer cu nivel liber. Daca integrarea se face ntre un punct oarecare si un punct aflat pe peretele putului se obtine ecuatia curbei de depresiune (a lui Dupuit). (8.39) (8.40) Denivelarea apei n putul pompat este: (8.41) Daca se considera un punct aflat la distanta R de axul putului (R = raza de influenta), pentru care h = H, ecuatia (8.39) devine: (8.42) iar debitul se va calcula cu formula lui Dupuit: (8.43) n functie de denivelarea s0 = H - h0, se poate determina h0 = H - s0 si debitul: (8.44) Ecuatia (8.44) reprezinta curba caracteristica a putului si este de forma . (8.45) Aceasta curba are doua zone. Prima zona, corespunzatoare denivelarilor mici (la nceputul pomparii), poate fi asimilata cu o dreapta (se confirma experimental). Exista un punct critic de la care, pentru variatii mici ale debit ului, denivelarile devin mult mai mari (variatie parabolica). Debitul furnizat de un p ut singular, aflat ntr-un acvifer cu nivel liber, este limitat. Pentru determinarea debitului optim de exploatare se utilizeaza o metoda grafica bazata pe pompari experimentale (asemanatoare celei prezentate n paragraf ul 8.2.1). Se intersecteaza curba caracteristica a putului (8.45) ridicata experimental cu curba de variatie a debitului n functie de viteza de intrare a apei n put (fig.8.9 .b). Punctul M, din aceasta figura, corespunde debitului maxim admisibil:

, (8.46) iar punctul N, debitului Q = 0, corespunzator denivelarii n put. n cazul puturilor de captare a apei subterane pentru alimentari cu apa, curba debitului n functie de denivelare se raporteaza la nivelul apei subterane dupa o perioada de seceta, adica la nivelul Hmin fata de stratul impermeabil de baza. Fig. 8.10. Schema de pompare cu doua puturi de observatie. Daca se fac masuratori n doua foraje de observatie, aflate la distantele r1, r2 d e axa putului pompat, debitul se poate calcula cu relatia.: (8.47) Integrnd ecuatia (8.36) ntre doua sectiuni cilindrice (r1, h1) si (r2, h2) se obti ne relatia: (8.48) Considernd denivelarile si , . (8.49) Aceasta ecuatie este cunoscuta sub numele de .formula Dupuit - Thiem (1906).. Ea poate fi folosita pentru determinarea coeficientului de conductivitate hidrau lica, K: . (8.50) Daca pentru determinarea conductivitatii hidraulice se folosesc masuratorile dintr-un singur put de observatie, amplasat la o distanta r1 de putul central, f ormula de calcul va fi: (8.51) Se poate demonstra teoretic [Ivan - 242] ca ipoteza lui Dupuit se poate folosi c u succes cu conditia de a utiliza, n calcule, conductivitatea hidraulica orizontala a stratului acvifer si sa fie ndeplinita relatia: (8.52) unde . este unghiul de nclinare a suprafetei libere a apei, fata de orizontala. n straturile acvifere sub presiune, formulele stabilite pe baza ipotezelor lui Dupuit sunt exacte fara restrictii. 8.2.3. Forma reala a curbei de depresiune. Zona de izvorre de la peretele exterior al putului. Fig. 8.11. Forma reala a curbei de depresiune in jurul unui put Cercetarile experimentale au aratat ca n conditiile curgerii cu nivel liber a ape i spre un put de pompare, ntre nivelul apei n put si cel din exteriorul filtrului ex ista o diferenta, care depaseste valoarea pierderilor de sarcina prin filtru. Denivelarea de la peretele putului .hi, este denumita naltime de izvorre si reprezinta pierderea de sarcina la infiltratia apei prin mediul poros cuprins ntr e echipotentiala AB si peretele putului. Liniile echipotentiale reale se abat fata de cele teoretice, presupuse verticale (ipoteza lui Dupuit). Curba reala de depresiune se gaseste ntotdeauna mai sus dect curba Dupuit. Factorii care genereaza diferenta dintre suprafata libera reala si cea teoretica a lui Dupuit. Diferenta dintre curba de depresiune reala si cea teoretica depinde, n primul rnd, de valoarea gradientului hidraulic vertical, respectiv, de componentele vert icale

ale vitezei. Pe masura ce distanta de la axul putului creste, valoarea medie a gradientului hidraulic vertical se micsoreaza. G. Schneebeli, apreciaza ca ncepnd de la o distanta r , fata de axa putului, pentru care , curba reala de depresiune se apropie de curba Dupuit si poate fi determinata cu relatia: Curba reala de depresiune (8.53) Alti cercetatori apreciaza ca suprapunerea curbelor se face dupa o valoare r . 1,5h, h fiind nivelul piezometric real. Diferenta dintre suprafata libera reala si cea teoretica se poate datora si alto r factori, legati de structura si proprietatile filtrante ale zonei adiacente putu lui, de caracteristicile constructive si hidraulice ale filtrului si coloanei putului si de miscarea apei subterane catre put. Rezistenta hidraulica totala a unui put este suma urmatoarelor pierderi de sarcina: 1) Pierderea de sarcina la trecerea apei prin peretele perforat al putului (.hp) . 2) Pierderea de sarcina datorata miscarii apei prin coloana putului spre sorbul conductei de aspiratie, sau spre pompa, n cazul cnd aceasta este submersata (.hx). 3) Pierderea suplimentara de sarcina care apare n apropierea putului, daca miscarea iese din limita de valabilitate a legii lui Darcy (.hn). 4) Pierderea suplimentara de sarcina rezultata din reducerea lungimii active a filtrului, prin prezenta portiunilor de tub neperforat, la piesa de fund, la par tea superioara, uneori n dreptul pompei submersate, precum si pierderea suplimentara de sarcina produsa la puturile cu penetratie partiala n acvifer, cnd lungimea filtrul ui este mai mica dect grosimea stratului acvifer (.hs). 5) n procesul de exploatare se adauga pierderea de sarcina suplimentara .hc, datorata modificarii proprietatilor filtrante ale stratului din zona adiacenta p utului si modificarii structurii filtrului, ca urmare a proceselor de colmatare. n bibliografia de specialitate [Ivan, p 246] sunt date formulele pentru calculul naltimii de izvorre. Dintre acestea amintim: 1) Formula lui R. Ehrenberger (1928) (8.54) 2) Formula lui S.K. Abramov (1946) (8.55) unde . si n sunt coeficienti empirici experimentali. . = 15.....25 pentru filtre din pietris, . = 12.....22 pentru filtre metalice din bare, . = 6 .......8 pentru filtre cu orificii si fante, n . 0,5 este independent de tipul filtrului, .p este pierderea de sarcina n put 3) Formula elaborata de Institutul VODGEO din Moscova (1954) (8.56) Din prelucrarea a numeroase rezultate provenite din surse diferite se poate spun e ca exista o relatie de forma: (8.57) unde hc = h0 + .hi

Functia f poate fi aproximata printr-o dreapta [Pietraru pg. 262], rezultnd o formula de forma: (8.58) valabila pentru debite . (8.59) Pentru valori ale debitului mai mici dect cele date de (8.59) naltimea de izvorre se poate neglija.