DOMENIILE DE ALIMENTARE ŞI DRENARE NATURALĂ

(Constantin Cârlan)

Domeniile de margine funcţie de structura geologică şi litologie

În aria de răspândire a unui orizont acvifer se deosebesc: domeniul de

alimentare naturală, domeniul de curgere (de dezvoltare) şi domeniul de
descărcare (drenare naturală).
Poziţia domeniilor de alimentare şi descărcare depinde de structura
geologică regională şi de relief, precum şi de structura litologică.
În depozite de roci granulare, limitele respective depind de felul
acviferului (freatic, de adâncime), de extinderea sa, de tipul de curgere etc.

Fig. 28. Domenii caracteristice ale acviferelor

A-acvifer freatic; B-acvifer de adâncime sub presiune;
C-acvifer de adâncime cu nivel liber;
1- nisip; 2- argilă; 3- falie; 4- nivel liber; 5- nivel ascensional;
6- direcţia de curgere; 7- izvor
 Pentru orizonturile acvifere freatice, domeniul de alimentare se
suprapune domeniului de extindere a acestuia (fig. 28A), iar domeniul de
descărcare este un râu cu care vine în contact sau o linie de izvoare.
Orizontul acvifer de adâncime, are o limită de alimentare şi o limită de
drenare naturală (fig. 28B). Descărcarea poate avea loc şi printr-o linie de
izvoare, în cazul în care stratul acvifer respectiv se află deasupra bazei de
eroziune. În fig. 28C este ilustrată o curgere subterană cu nivel liber într-un
strat acvifer alimentat din râu, care se descarcă prin izvoare de mal.
Există şi cazuri când domeniul de alimentare sau de descărcare poate să
lipsească. Când lipsesc ambele domenii, acviferul este „închis” (fig.29). Lipsa
domeniului de drenare poate fi dată nu numai de o falie ci şi de efilarea
stratului nisipos acvifer.

Fig. 29
Orizont acvifer „ închis”

Fig. 30. Alimentarea din râu (A) sau descărcarea în râu (B)
(Troianski şi al.1960,p.90)

Un strat acvifer poate avea în aria sa de dezvoltare, un sector unde are

caracter freatic (fig. 6A), altul în care se manifestă ca orizont acvifer de
adâncime dar cu nivel liber (fig. 8B) trecând apoi într-un sector unde se găseşte
sub presiune, cu nivel ascensional (piezometric) la început (fig.6C), apoi
artezian (fig.6D).
Un astfel de acvifer poate alimenta prin drenanță orizontul acvifer de
adâncime sau acesta se poate descărca prin drenanță într-un acvifer freatic.
Acviferul freatic poate avea în râul care îl traversează, un domeniu de
alimentare (fig.30A) sau dimpotrivă un domeniu de drenare (fig.30B).
Legătura acviferului freatic cu râul poate genera şi alte situaţii
hidrodinamice care depind de panta hidraulică şi de direcţia de curgere, sau de
fluctuaţiile nivelului apei din râu.

Fig. 31 „Fereastră hidrogeologică” în aluviunile râului Jiu

1. Limitele luncii; 2. Râul Jiu; 3. argilă în patul râului;
4. nisipi în patul râului; 5. hidroizohipse;
6. direcţia de curgere; 7. hidroizohipse.
 Sunt cazuri în care orizontul freatic din lunca unui râu este alimentat
direct prin „fereastră hidrogeologică” de către orizontul acvifer de adâncime.
Un astfel de fenomen are loc în albia cursului mediu ai râului Jiu, unde
acviferul din aluviunile luncii, ia contact prin „fereastră hidrogeologică” cu
acviferul din nisipurile daciene, cu grosime mare şi presiune importantă, care
ridică local nivelul freaticului (fig. 31).
Hărţile culcuşului stratului acvifer pe care sunt reprezentate litologia şi
tectonica patului acestuia, permit să se depisteze existenţa unor „ferestre
hidrogeologice”, care sunt surse de alimentare ascunse.
O situaţie inversă, faţă de aceia din râul Jiu, o reprezintă râul Motru,
unde acviferul freatic din aluviunile luncii alimentează pe capetele de strat,
complexul acvifer dacian inferior care coboară spre sud-est (fig. 32).

Fig. 32. Zona de alimentare a complexului acvifer dacian

la vest de oraşul Motru

Alimentarea apelor din calcarele carstificate se face din precipitații

sau/și din rețeua hidrografică ce traversează masivul calcaros.
În calcarele carstificate drenajul natural al apelor subterane poate avea
loc prin:
 descărcare prin izvoare pe linii de falii, care aduc în contact calcarul
cu depozite impermeabile (fig.33a) când rămâne o zonă carstică
înecată;
 descărcare la contactul calcarelor cu roci impermeabile cutate aflate
 în culcuş, prin linii de izvoare, în ondulaţiile negative a depozitelor
cutate rămânând o zonă carstică înecată (fig.33b);
 când contactul cu depozite impermeabile orizontale este situat
deasupra bazei de eroziune, limita de descărcare este marcată tot de
linii de izvoare, dar nu se formează o zonă carstică înecată (fig.33c).
Acviferele din roci carstice au domeniul de alimentare pe suprafaţa pe
care se află masivul calcaros. Sursa de alimentare a acestora, este dată de
infiltraţii pluviale prin fisuri dar mai ales de tréaua hidrografică ce traversează
masivul respectiv.

Fig. 33. Exemple de limite de descărcare a apelor din masive carstice

(Enache, 1985a, p.64)
a-limită de descărcare pe o falie din culcuş;
b-aceiaşi limită când calcarul stă pe un srtat impermeabil ondulat;
c-calcar pe strat de rocă impermeabilă situat deasupra radiului

Izvoare

Atunci când un strat acvifer ia contact cu suprafaţa, dealungul liniei de

descărcare a apei subterane apar izvoare (emergenţe).
După felul de manifestare şi caracteristicile minerale ale acestei ape,
există mai multe clasificări ale izvoarelor.
Preda şi Marosi (1971, p.101) clasifică izvoarele după caracteristicile
hidrogeologice ale stratelor acvifere care le alimentează, astfel:
 izvoare din zona de aeraţie, cu existenţă temporară;
 izvoare din strate acvifere freatice;
 izvoare de eroziune (de depresiune), care sunt izvoare de pantă la
limita de drenare naturală a acviferelor interceptate de văi;
 izvoare de revărsare (a căror apariţie este provocată de realizarea
unor lunecri de teren) care pot proveni din acvifer cu nivel liber
(34A), sau din acvifer captiv sub presiune (fig.34B);
 izvoare de preaplin din acvifere sinclinale sub presiune în care apa
izvorăşte dint-o circulaţie subterană inversă pantei;
 izvoare de debordare, datorate accidentelor structurale, dar în care
stratul acvifer este orizontal sau înclinarea acestuia este concordantă
cu înclinarea taluzului;
 izvoare arteziene;
 izvoare descendente, care aparţin zonelor sinclinale asimetrice;
 izvoare de infiltraţie şi de scurgere, grupă în care sunt cuprinse
majoritatea izvoarelor din rocile solubile.

Fig.34 Izvoare de revărsare prin alunecarea depozitelor pe versant

A - izvor din acvifer freatic; B - izvor din acvifer de adâncime

Fig.35
Tipuri de izvoare
 Izvoarele descendente rezultă din descăcarea unor strate acvifere,
datorită a unor denivelări morfologice care le-a interceptat.
Ele pot fi:
- monoclinale (fig. 35A) , care provin din descărcarea unui strat acvifer
înclinat, prins între două strate impermeabile.
- de vale (fig.35B) care apar izolat sau ca linii de izvoare la baza
versanţilor, din descărcarea structurilor acvifere cvasi-orizontale, orizontale sau
uşor înclinate.
- de sinclinal (fig.35C), care apar din stratele acvifere, situate în
cuvetele sinclinale, aduse la zi prin eroziune.
- Ide anticlinal (fig.35D) de pe flancul unui anticlinal care are un strat
acvifer prins între două strate impermeabile.
- de terasă care apar la baza teraselor.
- de grohotiş (din material acumulat la baza pantelor) care se
întâlnesc la limita inferioară a depozitelor de grohotiş sau la baza conurilor de
dejecţie pe versanţii uşor înclinaţi.
- descendente din roci compacte care apar, în general, din rocile
calcaroase, după circularea lor prin reţele de fisuri şi canale.
Izvoarele ascendente care apar în cazul stratelor acvifere sub presiune.
Ele pot fi:

Fig.36.
Izvor ascendent de strat

▪ ascendente de strat (fig.36), care apar în zone cu relief cutat când

stratul acvifer are înclinare inversă faţă de versant.
▪ ascendente de falie care apar ca urmare a faptului că apa infiltrată
întâlneşte o falie şi se ridică, apărând la zi sub forma unui izvor de falie
(fig.37).
▪ arteziene din strate acvifere sub presiune interceptate cu foraje, la care
înălţimea de ridicare a apei depăşeşte suprafaţa terenului.
Pentru izvoarele din calcare, se foloseşte şi denumirea de resurgenţă iar
pentru cele care provin din acvifere situate în roci granulare se foloseşte şi
termenul de emergenţă.
După felul funcţionarii, izvoarele carstice, se grupează în:
 a) Izvoare efemere (ocazionale) care funcţionează după ploi sau
după topirea zăpezii şi sunt caracteristice numai carstului;
b) Izvoare periodice (cu sifonaj, intermitente), care sunt de mai multe
feluri:
- „izbucuri” care au la bază principiul sifonajului. În golurile carstice se
acumulează apă până la un anumit nivel (de evacuare), depăşirea
căruia face ca izvorul să debiteze apă.
- „estavele” care funcționează alternativ ca „ponor” (când apa este
puţină, apele de suprafaţă se scurg în subteran) şi ca „izbuc”, când apa
este multă şi debuşează pe orificiul fostului ponor, la suprafață, sub
formă de izvor.
c) Izvoare permanente din zona de profunzime.
În cadrul lor se disting:
- „izvoare voclusiene”: ascendente, cu un debit bogat (menţionate
prima dată la Vaucluse în Franţa);
- „izvoare submarine”, alimentate din râuri care debuşează sub nivelul
mării; larg răspândite în Peloponez şi Argolida (Grecia);
- „morile de mare”: tipice pentru ţărmul dalmatic şi în unele insule din
Marea Egee. Apele dulci, ascendente, utilizând linii de fisurare,
antrenează şi pe cele marine, care pătrund aici şi, amestecate, ies la zi,
sau ceva sub nivelul mării, sub forma de vârtejuri de mare presiune,
cu ape salmastre.

Fig.37.
Izvor de falie

Izvoarele de ape minerale se clasifică după mai multe criterii, (conţinut

mineral, grad de mineralizare, presiune osmotică, Ph, chimism, temperatură):
a) După mineralizaţie, componentul principal şi temperatură (Preda şi
Marosi, 1971, p.160-161) în:
- ape oligominerale (cu mineralizaţie slabă);
- carbogazoase;
- alcaline;
- clorosodice (muriatice);
- sulfatate (cu conţinut ridicat de SO4);
- sulfuroase (cu hidrogen sulfurat sau sulfaţi);
- feruginoase;
- radioctive.
b) Pe baza nivelului de mineralizare în:
- ape cu mineralizaţie medie (1-15 g/l);
- concentrate (15-35 g/l);
- foarte concentrate (până la 150 g/l);
c) Pe baza presiunii osmotice în:
- hipotone;
- izotone;
- hipertone.
d) Pe baza Ph-ului în:
- alcaline;
- acide;
e) Pe baza compoziţiei chimice în:
- alcaline şi alcalino-teroase;
- cloruro-sodice sau sărate;
- iodurate;
- sulfatate;
- feruginoase;
- ascensionale;
- sulfuroase;
- carbogazoase;
- radioactive.
f) După temperatură (conform STAS 461-54/1954) în:
- atermale sau reci, cu temperatura <20oC
- hipotermale, cu temperatura de 20 – 36oC
- izotermale, cu temperatura de 36 – 37oC
- mezotermale, cu temperatura de 37 – 42oC
- hipertermale cu temperatura > 42oC
 Tipuri de domenii de alimentare şi drenare naturală după poziţia faţă de
frontul de captare

Instalaţiile de captare a apelor subterane, raportate la limitele naturale

de alimentare şi de drenare naturală a acviferelor pe care le exploatează se află
în diferite relaţii care dau caracterul specific al acestor limite.
În funcţie de poziţia lucrărilor de exploatare a acviferelor subterane faţă
de cele două limite, pot fi întâlnite următoarele cazuri tipice:
 Lucrările de drenaj se găsesc în apropierea limitei de drenare
naturală, acviferul fiind „semi-infinit” în acvifer freatic ( fig. 38) sau
în acvifer captiv, sub presiune.
 Dacă limita din apropiere este impermeabilă, acviferul este
semiînchis” (fig.39). În acest din urmă caz, când debitul extras este
mai mare decât afluxul dinspre domeniul de alimentare, diferenţa
este preluată dinspre limita impermeabilă, de unde curgerea are
regim nepermanent.
 În cazul unor acvifere freatice fără alimentare fig.40, acest tip de
acvifer este din punct de vedere hidrodinamic „închis”, exploatarea
făcându-se pe seama resuselor existente care scad în timp şi tind spre
epuizare. În acest caz, raza de acţiune (Rt1) creşte până ce ajunge la
limite (Rt2) după care la limite, înălţimea apei (H) scade în timp (Ht).
Când există ambele limite apropiate, stratul acvifer este considerat
din punct de vedere hidrodinamic „limitat” (fig. 40), afluxul spre
lucrările de drenare făcându-se atât de la limita de alimentare (H1)
cât şi de la limita de drenaj natural (H2).


Fig. 38. Acvifer „semi-infinit” în acvifer captiv, sub presiune

 L – distanţa până la limita de drenaj natural;
R – raza de influenţă spre limita „infinită”;
H1 – înălțimea inițială a acviferului;
H2 – înălțimea acviferului la limita de drenare în râu.

Fig. 39. Acvifer sub presiune „semiînchis”limitat de o falie

L – distanţa până la limita impermeabilă;
R – raza de influenţă spre limita „infinită;
M – grosimea stratului acvifer captiv.

Fig. .40. Acvifer freatic „închis”

(Troinski şi al., 1960, p.177)
Rt1 – raza de influenţă mai mică decît distanţa la limită
 Rt2 – raza de influenţă la limită;
H– înălţimea iniţială a acviferului
Ht – înălţimea acviferului după un timp (t) de drenare

BIBLIOGRAFIE

Bindeman N. N. (1957) Opredelenie ghidrogheologiceskih parametrov po po

dannâm nabliudenâi otkacec. Rayv. I Ohr. Nedr nr.6.Moscova
Cârlan C., Popescu Maria (2009) Poluarea acviferelor cu nivel liber din
Câmpia Oltenieicu nitraţi şi alţi compuşi ai azotului.Hidrogeologia, 9,1. AHR
Bucureşti
Cârlan C, Enache C, Popescu Maria (2012) Studiul hidrogeologic preliminar
pentru alimentarea cu apă a grupului energetic nr.8 Işalniţa Arhiva S.C. TAM
TAM ADVERTISING S.R.L Bucureşti
Castany G. (1972) Prospecţiunea şi explorarea apelor subterane. Edit.
Tehnică, Bucureşti
Darcy H. (1856). Les fontaines publiques de la ville de Dijon. Edit. Dalmont,
Paris:
Dupuit J. (1863) Études théoretiques et pratiques sur le mouvement des eaux.
Edit. Masson, Paris
Enache C. (1976) Vitezele admisibile de intrare a apei în puţurile de drenare.
Mine, Petrol şi Gaze. nr. 9. Bucureşti, pag.220-222
Enache C. (1985a) Asecarea zăcămintelor. Edit. Scrisul Românesc, Craiova
Enache C. (1985b): Consideraţii privind asecarea unui zăcământ inundat cu
ape carbogazoase. Mine, Petrol şi Gaze. nr. 9, Bucureşti
Enache C. (1985c) Stabilirea metodelor de drenare cu eficienţă maximă
aplicabile la cariera Roşia de Jiu. Studiu. Arhiva ICITPML Craiova
Enache C., Ciobanu C. (): Intensificarea asecării cu filtre penetrante,
prin injecţie cu aer comprimat. Mine, Petrol şi Gaze. nr. , Bucureşti, pag. -

Enache C. (1987) Îndreptar pentru lucrări de asecare. ICITPML Craiova,
Tipogr. Oltenia
Enache C., Lupşoiu Marcela (): Influenţa asecării carierelor din bazinul
Rovinari asupra zonelor înconjurătoare. ICITPML Buletin de Informaţii
Tehnice. nr , Craiova.
Enache C. (1989) Sur la hydrogéologie du gisement carbonifère de Lupac.
Studia Univ. Babeş-Bolyai, Geol.-Geogr. XXXIV,1. Cluj-Napoca
Enache C., (2001) Studiul hidrogeologic pentru alimentarea cu apă a satului
Pogea, comuna Almăj (Dolj). Arhiva S.C. QUATRO INVEST CONSTRUCT
S.R.L. Craiova
Enache C. (2003) Studiu hidrologic si hidrogeologic pentru suprafaţa de teren
de 45300 mp.
situată pe Valea Cernei.,Univ. din Craiova – Fundaţia cultural – stiinţifică «Al.
Roşu»
Enache C. (2007) Studiul hidrogeologic preliminar pentru alimentarea cu apă
a comunei Logreşti. Arhiva S.C. .QUATRO INVEST CONSTRUCT S.R.L.
Craiova
Enache C, Ionuş Oana, (2008), Coborârea temporară a nivelului apei din
orizontul freatic al luncii Jiului în zona de vest a municipiului Craiova. Studiu
de caz: WEST GATE MALL, Anale.Univ.Craiova, Seria Geografie, Vol. XI,
Edit. Universitaria, Craiova
Enache C. (2009a) Studiu hidrogeologic pentru dolerite în perimetrul Obîrşia
Cloşani jud. Mehedinţi. Arhiva S.C. TAMTAM ADVERTISING
S.R.L.Bucureşti
Enache C., Cârlan C. (2009b) Studiul hidrogeologic necesar delimităriii
perimetrelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică privind captările de ape
subterane ale aglomerării umane urbane Motru. Arhiva S.C. TAMTAM
ADVERTISING S.R.L Bucureşti
Enache C, Popescu Maria, Cârlan C. (2010a) Întocmirea hărţii cu perimetrul
de protecţie hidrogeologică pentru captarea RUNCU-VÂLCEAUA, jud.
Gorj.Arhiva S.C. TAMTAM ADVERTISING S.R.L.Bucureşti
Enache C, Popescu Maria, Cârlan C. (2011) Studiul hidrogeologic necesar
delimitării perimetrelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică privind
captările de ape subterane ale aglomerării umane urbane Târgu Cărbuneşti
Arhiva S.C. TAMTAM ADVERTISING S.R.L.Bucureşti
Enache C, Cârlan C, (2013) Pliocene from Logreşti, “OLTENA” Studii şi
Comunic. Şt. Naturii. vol. XXIX/1 . Muzeul Olteneiei Craiova.
Enache C. (2009) Proiectartea unui puţ de alimentare cu apă la S.C. Three
Pharm SRL Tg. Jiu, Arhiva S.C. .QUATRO INVEST CONSTRUCT S.R.L.
Craiova
Ionuş Oana (2011) Potenţialul geoecologic al apelor de suprafaţă în bazinul
hidrografic Motru, Rezumat teză. Univ. Buc. Facult. Geografie. ISBN 978-973-
11368-6
Enache C., Cârlan C., Popescu Maria (2014) Studiul hidrogeologic privind
coborârea nivelului apei freatice pe traseul canalizării din Comuna POIANA
MARE, jud. DOLJ.Arhiva S. C. TAM TAM ADVERTISING. S.R.L. Bucureşti
Enache C, Cârlan C, Popescu Maria (2014) Studiul hidrogeologic definitiv
al captării de ape subterane Segarcea,judetul Dolj. Arhiva S. C. TAM TAM
ADVERTISING. S.R.L. Bucureşti
Enache C. (2016) Studiul hidrogeologic preliminar, sistem de alimentare cu
apă Berzovia. Arhiva P.F.A. Pănoiu Liliana Craiova
Enache C. (2016) Studiul hidrogeologic preliminar, sistem de alimentare cu
apă Oravița. Arhiva P.F.A. Pănoiu Liliana Craiova
Gheorghe Al, Zamfirescu F, Scrădeanu D, Albu M. (1983) Aplicaţii şi
probleme de hidrogeologie, Edit. Universităţii Bucureşti.
Girinski N.K. (1953) Opredelenie coefițienta filtrații pescov i peskisupesei po
dannâm naliva v șurfî. Vopros Ghidrogheolog. I Injin. Geol. Gheologhizdat.
Moskva.
Jacob C. E. (1963) Determining the permeability of water-table aquifers.
Unitd States Geolog. Survey. Water-supply paper nr.1536-1.
Kusakin I. P. (1935) Iskustvennoe ponihenia gruntovâh vod. Edit. OHTI,
Moscova.
Macaleț Rodica, Rădulescu M., Minciună M.N. (2008), Consideraţii privind
corpurile de apă subterană din sudul României. GEO-ECO-MARINA
14/supliment nr.1, București-Constanța
Maximov V. M. și al. (1967) Spravocinoe rucavodstvo ghidrogeologa. Edit.
NEDRA; Leningrad.
Palcu M., Melinte Mihaela Carmen, Jurkiewicz A., Witek Gh., Rotaru A.
(2008), Inventarierea preliminară a structurilor acvifere din partea sudică a
României. GEO-ECO-MARINA 14/supliment nr.1, Bucure;ti-Constanța
Costache Gh., Găvan Gh. (1986) Carnet tehnic Forajul Geologic ;i
Hidrogeologic. Edit. Tehnică, Bucure;ti.
Pascu M, Stelea V. (1968) Cercetarea apelor subterane, Ed. Tehnică,
Bucureşti
Preda I, Marosi P. (1971) Hidrogeologie. Edit. Tehnică, Ebucureşti
Rădulescu Nicoleta, Popa H., Munteanu A. (2000) Fundații. Îndrumător de
proiectare. Edit. Matrik Rom București
Reynolds O. (1883) An experimental investigation of the circumstances which
determine wheter the motion of water shall be direct or sinuous, and of the law
of resistance in parallel channels. Phil. Trans. Roy. Soc. A 174. Londra
Schneebeli G. (1966) Hidraulque souterraine. Edit. Eyrolles, Paris
Scrădeanu D. (1997) Modele geostatistice în hidrogeologie, Edit. Didact. şi
Pedag., Bucureşti,.
Sichardt W. (1928) Das fassungsver mögen von Bohrbrunnen und
seine Bedeutung für die Grundwasserabsenkung, insbesondere für grossere
Absnkungstiefen. Columbia Univers. Press. New York.
Susea A, Chebeleu P, Enache C. (1977) O nouă metodă de determinare a
parametrilor curbei de depresiune reale în cazul puţurilor. Stud. Cercet.
Mecan. Aplic. tom 36, nr.1. Edit. Academiei, Bucureşti.
Susea A., Enache C. (1978) O nouă metodă pentru determinarea saltului de
nivella foraje şi puţuri pompate. Stud. Cercet. Mecan. Aplic. tom 37, nr.6. Edit.
Academiei, Bucureşti.
Troianschi S. V, Beliţkii A. C. , Cekin A.I. (1960) Obşaia i gornorudicinaia
ghidrogheologhia. Gosud. Naucino-Tehnizdat., Moscova
XXX (1972) Ground water studies. An internationel guide for researsch and
pratice. UNESCO, Paris.Arhiva Facult. Geogr. Niv. Craiova
I.G.G. Harta Hidrogeologică a României Sc.1/100.000, foaia 42C.