1.

PROPRIETĂŢILE ROCILOR ACVIFERE

(Constantin Cârlan)

1.1. Comportarea rocilor faţă de apă

Prin comportarea lor faţă de apă rocile pot fi:

- acvifere (prin care apa circulă liber);
- acviclude (în care pătrunde numai ca apă higroscopică, peliculară sau
capilară) dar nu poate circula liber (ex. argilele);
- acvifuge, prin care apa nu poate pătrunde (granite, bazalte etc).

Fig.1. Apa în roci granulare

(Troianski et al., 1960 p..48)
1. granule solide; 2. apa de retenţie;
3. apa capilară; 4. apa gravitaţională.

Ţinând seama de forţele de retenţie pe care le exercită scheletul solid al

rocii granulare faţă de apa conţinută în interstiţii, se disting tipurile de ape
menționate în fig.1.

1.2. Caracteristicile fizice ale rocilor magazin

Proprietatea rocilor de a lăsa apa să circule prin porii sau fisurile

acestora se numeşte permeabilitate la apă.
 Rocile care cuprind ape subterane circulante se numesc roci magazin.
De caracteristicile rocilor magazin depinde procesul de infiltrare şi de
acumulare a apelor subterane şi de aceea aceste caracteristici mai pot fi
considerate şi proprietăţi hidrogeologice ale rocilor. Între aceste proprietăţi, se
menţionează: porozitatea, permeabilitatea, capacitatea de adsorbţie, gradul de
îndesare (tasare) etc.
Porozitatea rocilor exprimă ponderea golurilor în rocile granulare sau
fisurate (carstice sau fracturate).
Cea mai răspândită definiţie a porozităţii este aceea de raport între
volumul total al rocii (V) şi volumul total ocupat de goluri (Vg).
Porozitatea totală a rocii reprezintă procentul pe care îl deţine volumul
golurilor faţă de volumul total al acesteia:

(1)

Indicele porilor (e) reprezintă raportul dintre volumul golurilor (Vg) şi

volumul particulelor solide (Vs):
(2)

Porozitatea totală a rocilor carbonatice este în general redusă, totuşi

debitele mari ale izvoarelor carstice şi vitezele mari de curgere ale apelor
subterane carstice (determinate cu ajutorul trasorilor), se explică prin existenţa
căilor preferenţiale de curgere localizate pe sisteme de fisuri cu deschideri mari
(peșteri), din masivele calcaroase.
Pentru definirea stării de îndesare sau afânare a rocilor granulare, se
utilizează indicele denumit grad de îndesare (en), reprezentat de indicele
porilor, cu următoarea expresie:
(3)

unde: emax - indicele porilor corespunzător stării celei mai afânate;

emin - indicele porilor corespunzător stării celei mai îndesate;
en - indicele porilor corespunzător stării naturale de îndesare.

Determinarea porozităţii (N) se realizează în laborator, prin:

1) Metoda greutăţii specifice, care are în vedere diferenţa de greutate
specifică între roca din teren cu umiditate naturală (γna) şi aceeaşi
rocă uscată (γu):
 (4)

Această metodă se aplică la rocile argioase şi prăfoase.

2) Metoda absorbţiei, care se aplică la rocile granulare neconsolidate
(nisipuri, pietrişuri) sau consolidate (gresii, conglomerate).
Această metodă constă în cântărirea probei de rocă, după uscarea în
etuvă (γu) şi cântărirea acesteia din nou, după saturarea cu apă (γa), în care
caz:

(5)

Pentru a obţine o saturaţie cât mai bună este necesar ca proba să fie
ţinută în apă până când să ajunge la un grad mare de umplere a porilor.
Porozitatea primară se referă la porii formaţi odată cu roca.
Porozitatea secundară se referă la porii formați ulterior, prin procese
mecanice sau fizico-chimice, cum ar fi fisurile formate prin dizolvarea
mineralelor de catre apă.
Porozitatea rocilor granulare prezintă mari variaţii, în funcţie de
dispoziţia particulelor, gradul de compactare, de cimentare, forma,
dimensiunile particulelor, gradul de rotunjire, sau gradul de neuniformitate.
Forma granulelor este foarte importantă pentru pietrişuri în masă de
nisip, deoarece golurile dintre granulele de pietriş pot fi opturate parţial de
granlele de nisip. Dimensiunea granulelor este importantă, deoarece
porozitatea este cu atât mai mare cu cât acestea sunt mai mari iar unoformitatea
particulelor dintr-o rocă influenţează şi ea pozitiv porozitea. Cu cât
neuniformitatea granulaţiei este mai mare, cu atât porozitatea este mai mică,
deoarece particulele mai mici, pot ocupa golurile dintre particulele mari.
În funcţie de marimea porior se disting următoarele porozități:
 macroporozitate sau cavernozitate, când porii au diametre mai
mari de 1,2 mm, iar circulaţia apelor este nelaminară;
 supracapilaritate, când porii au diametre cuprinse între 0,5 mm şi 1,2
mm, iar circulaţia apelor este laminară;
 capilaritate, când porii au diametre cuprinse între 0,5 mm – 0,002
mm, iar circulaţia apei în aceste condiţii este puternic influenţată de
forţa de capilaritate (adeziune la pereţii porilor) şi nu mai respectă
legile hidrodinamice;
  subcapilaritate, în cazul porilor cu dimensiuni sub 0,002 mm şi când
circulaţia apei este imposibilă. Apa pătrunde iniţial în aceşti pori, dar
 staţionează datorită forţei de adsorbţie.
Se deosebesc trei tipuri de porozităţi:
 de interstiţii care exprimă golurile din rocile granulare;
 de fisuri, formate de diaclaze sau prin fracturarea (falierea) stratelor în
procesul de evoluţie tectonică;
 de canale, provocate prin dizolvare de apele de infiltraţie în roci solubile
(calcare, dolomite, gipsuri, sare).
Elementele ce definesc comportamentul stratului acvifer funcţie de
condiţiile de existenţă şi de proprietăţile rocii magazin sunt:
- Coeficientul de cedare (sau de înmagazinare), adimensional (na), care
exprimă raportul dintre volumul de apă ce poate fi înmagazinat (sau eliberat)
dintr-un strat acvifer cu nivel liber, printr-o secţiune egală cu unitatea la o
scădere unitară a nivelului hidrostatic, sau ca volumul de apă înmagazinat (sau
eliberat) de o prismă verticală din acviferul sub presiune, de secţiune egală cu
unitatea, la o scădere unitară a nivelului piezometric.
Se foloseşte termenul de coeficient de înmagazinare, pentru rezerva de
apă ce intră în acvifer şi de coeficient de cedare, pentru cantitatea de apă ce
poate fi cedată de acesta.
Valorile coeficientului de cedare (na) sunt date în tabelul nr.1.

Valorile coeficientului de cedare (Enache, 1985a, p.11)

Tabel nr.1
Felul rocii Coeficientul de cedare (na)
Nisip prăfos 0,05 – 0,1
Nisip fin 0,1 – 0,18
Nisip mediu 0,17 – 0,35
Nisip grosier 0,25 – 0,35
Gresii 0,02 – 0,03
Cărbuni 0,02 – 0,05
Calcare 0,08 – 0,1

Pentru roci fisurate, capacitatea de cedare, depinde de densitatea

fisuraţiei şi de gradul de deschidere al fisurilor.
- Capacitatea filtrantă a unei roci porose, este proprietatea acesteia de a
lăsa să treacă apa gravitaţională (sau alt fluid) prin golurile ei.
 Mărimea acestei capacităţii se exprimă prin coeficientul de filtrare (k)
denumit şi coeficientul lui Darcy. Acest coeficient se determină în
permeametru, prin pompări de probă sau se calculează pe baza granulaţiei.
Gradul de îndesare (D) caracterizează starea naturală a rocilor
necoezive. Stabilirea gradului de îndesare a acestor roci are importanţă în
analiza porozităţii.
După gradul de îndesare rocile granulare se împart în:
- afânate;
- îndesate;
- foarte îndesate.

1.3 Determinarea caracteristicilor rocilor acvifere

Compresibilitatea rocilor se determină în edometru (fig.2), pe probe

saturate şi imersate (STAS
8942/1,1989).

Fig.2
Edometru
p – presiunea aplicată;
h – diferenţă de nivel apă

Proba este introdusă într-un cilindru metalic pentru a se realiza tasarea

şi împiedica deformarea laterală a acesteia, iar pentru a se realiza drenarea apei
din pori, proba este intercalată între două placi poroase din ceramică.
Granulozitatea este o proprietate importantă a rocilor detritice care depinde de
dimensiunile granulelor şi de forma lor (rotundă, ovală, rotunjită sau
colţuroasă, etc.).
Determinarea granulozităţii se realizează în principal prin cernere pe
site cu ochiuri standard prin care se determină repartiția după dimensiuni a
particulelor dintr-o rocă granulară.
 Metoda cernerii se aplică la nisipuri și pietrișuri.
Mărimea standard a particulelor pentru fiecare tip de rocă granulară este
dată în tabelul nr.2.

Fig.3
Curba de
compresiune-tasare
(exemplu)

Curba descendentă se obţine prin încărcări cu greutăţi din ce în ce mai

mari, iar curba ascendentă prin revenirea rocii tasate după îndepărtarea
succesivă a greutăţilor aplicate.

Mărimea standard a particulelor rocilor granulare

(STAS 1913/5,1985)
Tabel nr. 2
Felul rocii Granulaţia (mm)
praf 0,005 – 0,05
nisip fin 0,05 – 0,25
nisip mediu 0,25 – 0,50
nisip mare 0,50 – 2
pietriş mic 2 – 20
pietriş mare 20 – 70
bolovani 70 – 200

Pentru pietrişuri şi nisipuri determinarea granulometrică se realizează

prin cernere (SR EN 14688/2,2005).
Rezultatele se prezintă într-un grafic cu coordonate semi-logaritmice,
printr-o curbă granulometrică (fig.4) în care:
y = n ((cantitatea în procente: %)
 x = lg.d (logaritmul diametrului particulelor în mm).
Curba granulometrică indică proporţiile de partitcole care corespund
argilei, prafului, nisipului şi pietrişului.
Alura acestei curbe dă de asemenea indicaţíi asupra gradului de
uniformitate a particulelor, respectiv asupra gradului de soprtare.
Cu cât granulele din care este alcătuită o rocă sunt mai uniforme cu atât
curba granulometrică se apropie de verticală.

Fig.4 Exemplu de curbe granulometrice

A - nisipuri fine, prăfoase cu grad diferit de sortare;
B - nisip medu bine sortat; C - nisip heterogen cu pietriş

Fig 5.
Histograma
(exemplu)
 Reprezentarea grafică a rezultatelor granulometriei prin clase şi fracţii
granulare se poate face și prin poligonul de frecvenţă sau histogramă (fig.5).
Pentru fiecare clasă de diametru inscrisă pe abscisă, corespunde pe
ordonata ponderea clasei respective.
Aceste rezultate fi prezentate și sub forma unei curbe cumulative în care
pe abscisă se trec diametrele particulelor in mm, iar pe ordonată procentele
(%). Pentru stabilirea ponderii parţii fine a rocilor granulare se aplică metoda
sedimentarii, care constă în măsurarea variaţiei în timp a concentraţei în
particule la un nivel de referinţă din vas.
Metoda urmărește viteza de depunere, înălțimea stratului de suspensie
din care are loc depunerea și a greutatea sedimentului depus. Se măsoară viteza
de depunere a sedimentul pe talerul unei balanțe hidrostatice. Notând greutatea
sedimentului (q) în funjcție de timp (t) se obține o curbă de sedimentare q =
q(t).
Metoda microscopică, se foloseşte dacă microscopul este prevăzut cu
un ocular cu reticul micrometric sau masa microscopului este prevăzută cu
dispozitive de translaţie cu şurub micrometric şi vernier.
Analiza se face bob cu bob, prin observarea şi măsurarea dimensiunilor
proiecţiei plane a particulei după două direcţii ortogonale. În felul acesta se
face o numărare a particulelor din mai multe părţi ale probei de pe lamă.
Urmează calculul fracţiilor granulometrice, pe baza numărului de granule,
pentru fiecare clasă. Eroarea de masurare este de cca 0,1 – 0,3 μm. O variantă
mai comodă este fotografierea imaginii probei de pe lamă şi examinarea
imaginii fotografice cu ochiul liber. In acest caz trebuie să se calculeze ordinul
de marire al particulelor in fotografie faţă de dimensiunile reale.
Diametrul eficace (d10) care corespunde la 10% din cantitatea probei
analizate, se citeşte pe curba granulometrică. Acesta reprezintă diametrul
minim al particulelor ce trebuiesc reţinute de filtrul forajului hidrogeologic.
Coeficientul de neuniformitate (SR EN ISO 14688/2-2005) a fost definit
de Hazen (1895) prin relaţia:

(6)

în care: C - coeficientul de neuniformitate;

d60 - diametrul corespunzător la 60 % din probă;
d10 - diametrul corespunzător la 10 % din probă.
 De obicei, pentru determinarea coeficientului de uniformitate se
foloseşte fracţia granulometrică masică (si), definită prin relaţia:

(7)

în care: mi - reprezintă masa granulelor din clasa granulometrică „i”,

m - masa totală de granule.
Terzaghi (1951, p.17) recomandă raportul d70/d20 pentru coeficientul de
neuniformitate care conform autorului reprezintă mai bine gradul de
neuniformitate.
Frecvenţa granulelor pe clase granulometrice poate fi cuantificată prin
masa, numărul sau volumul acestora.
Apa subterană poate antrena spre puţ particule de nisip, producând o
viitură de nisip. Cu cât viteza de curgere este mai mare şi nisipul mai fin, cu
atât cantitatea de particule antrenate este mai mare.
Cunoaşterea granulaţiei nisipului din roca magazin, permite alegerea
corectă a orificiilor sau fantelor coloanei filtrante şi a granulaţiei potrivite a
nisipului şi pietrişului filtrant dintre coloana de tubaj şi peretele găurii forate.
Permeabilitatea este proprietatea rocilor granulare de a permite
circulaţia apei prin porii lor.
Ea depinde de marimea granulelor, aranjarea acestora, dimensiunile
porilor, temperatura şi vâscozitatea apei.
Rocile cu granulaţie foarte fină (argile şi marne) deşi au o porozitate
mare (până la 50%) nu permit circulaţia apei din cauză că golurile au
dimensiuni subcapilare, determinând fenomene de reţinere a apei care aderă la
rocă prin adsorbţie. Aceste roci sunt practic impermeabile.
Permeabilitatea se măsoară şi în Darcy. Un Darcy reprezintă debitul de
1 cm /s al unui fluid cu vâscozitate dinamică 1 centipoise care se infiltrează
3

printr-un mediu poros cu secţiunea de 1cm2 sub acţiunea unui gradient de

presiune de 1 atm/cm.

1 Darcy = 0,966x103cm/s (8)

În practica hidrogeologică, permeabilitatea este exprimată prin

coeficientul de filtrare (kf), denumit și coeficientul lui Darcy.
În hidrodinamică se folosește termenul de coeficient de conductivitate
hidraulică.care este definit ca un parametru complex determinat de:
 • permeabilitatea intrinsecă a rocii;
• proprietăţile fizice ale apei;
• gradul de saturare a rocii.
Capacitatea de adsorbţie (tabel nr.3) reprezintă proprietatea unei roci de
a reţine o anumită cantitate de apă higroscopică.
Adsorbţia reprezintă fenomenul de fixare şi acumulare a moleculelor
unui lichid pe suprafaţa unui corp solid.

Capacitatea de adsorbţie capilară funcţie de diametrul granulelor

(Troianski şi al.,1960, p.52)
Tabel nr.3
Denumirea rocii Diametrul granulelor Capacitatea maximă de
(mm) adsorbţie capilară (%)
Nisip mare 2 – 0,5 1,57
Nisip mediu 0,5 – 0,25 1,60
Nisip mărunt 0,25 – 0,10 2,73
Nisip prăfos 0,10 – 0,05 4,75
Mâl nisipos 0,05 – 0,002 10,18

Coeficientul de adsorbţie (c) a apei se defineşte prin raportul dintre

masa de apă reţinută de o probă de rocă în stare naturală şi masa aceleaşi probe
de rocă uscată la 105 oC (Troianski şi al.,1960, p.52):

(9)

în care: c – coeficientul de adsorbţie

ms – masa naturală saturată
mu - masa uscată

Tortuozitatea reprezintă fenomenul de traversare reală a unui fluid prin

porii rocior nu în linie dreaptă ci pe trasee sinuoase.
Cantitativ aceasta se exprimă prin coeficientul de tortuozitate, care reprezintă raportul
dintre lungimea unui parcurs sinuos faţă de lungimea în linie dreaptă a acelui parcurs.
Mediile poroase neconsolidate (nisipuri, pietrişuri) au coeficientul de tortuozitate 1,5-5
iar cele consoidate (gresii, conglomerate) au coeficientul de tortuozitate 5-70.
BIBLIOGRAFIE

Bindeman N. N. (1957) Opredelenie ghidrogheologiceskih parametrov po po

dannâm nabliudenâi otkacec. Rayv. I Ohr. Nedr nr.6.Moscova
Cârlan C., Popescu Maria (2009) Poluarea acviferelor cu nivel liber din
Câmpia Oltenieicu nitraţi şi alţi compuşi ai azotului.Hidrogeologia, 9,1. AHR
Bucureşti
Cârlan C, Enache C, Popescu Maria (2012) Studiul hidrogeologic preliminar
pentru alimentarea cu apă a grupului energetic nr.8 Işalniţa Arhiva S.C. TAM
TAM ADVERTISING S.R.L Bucureşti
Castany G. (1972) Prospecţiunea şi explorarea apelor subterane. Edit.
Tehnică, Bucureşti
Darcy H. (1856). Les fontaines publiques de la ville de Dijon. Edit. Dalmont,
Paris:
Dupuit J. (1863) Études théoretiques et pratiques sur le mouvement des eaux.
Edit. Masson, Paris
Enache C. (1976) Vitezele admisibile de intrare a apei în puţurile de drenare.
Mine, Petrol şi Gaze. nr. 9. Bucureşti, pag.220-222
Enache C. (1985a) Asecarea zăcămintelor. Edit. Scrisul Românesc, Craiova
Enache C. (1985b): Consideraţii privind asecarea unui zăcământ inundat cu
ape carbogazoase. Mine, Petrol şi Gaze. nr. 9, Bucureşti
Enache C. (1985c) Stabilirea metodelor de drenare cu eficienţă maximă
aplicabile la cariera Roşia de Jiu. Studiu. Arhiva ICITPML Craiova
Enache C., Ciobanu C. (): Intensificarea asecării cu filtre penetrante,
prin injecţie cu aer comprimat. Mine, Petrol şi Gaze. nr. , Bucureşti, pag. -

Enache C. (1987) Îndreptar pentru lucrări de asecare. ICITPML Craiova,
Tipogr. Oltenia
Enache C., Lupşoiu Marcela (): Influenţa asecării carierelor din bazinul
Rovinari asupra zonelor înconjurătoare. ICITPML Buletin de Informaţii
Tehnice. nr , Craiova.
Enache C. (1989) Sur la hydrogéologie du gisement carbonifère de Lupac.
Studia Univ. Babeş-Bolyai, Geol.-Geogr. XXXIV,1. Cluj-Napoca
Enache C., (2001) Studiul hidrogeologic pentru alimentarea cu apă a satului
Pogea, comuna Almăj (Dolj). Arhiva S.C. QUATRO INVEST CONSTRUCT
S.R.L. Craiova
Enache C. (2003) Studiu hidrologic si hidrogeologic pentru suprafaţa de teren
de 45300 mp.
situată pe Valea Cernei.,Univ. din Craiova – Fundaţia cultural – stiinţifică «Al.
Roşu»
Enache C. (2007) Studiul hidrogeologic preliminar pentru alimentarea cu apă
a comunei Logreşti. Arhiva S.C. .QUATRO INVEST CONSTRUCT S.R.L.
Craiova
Enache C, Ionuş Oana, (2008), Coborârea temporară a nivelului apei din
orizontul freatic al luncii Jiului în zona de vest a municipiului Craiova. Studiu
de caz: WEST GATE MALL, Anale.Univ.Craiova, Seria Geografie, Vol. XI,
Edit. Universitaria, Craiova
Enache C. (2009a) Studiu hidrogeologic pentru dolerite în perimetrul Obîrşia
Cloşani jud. Mehedinţi. Arhiva S.C. TAMTAM ADVERTISING
S.R.L.Bucureşti
Enache C., Cârlan C. (2009b) Studiul hidrogeologic necesar delimităriii
perimetrelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică privind captările de ape
subterane ale aglomerării umane urbane Motru. Arhiva S.C. TAMTAM
ADVERTISING S.R.L Bucureşti
Enache C, Popescu Maria, Cârlan C. (2010a) Întocmirea hărţii cu perimetrul
de protecţie hidrogeologică pentru captarea RUNCU-VÂLCEAUA, jud.
Gorj.Arhiva S.C. TAMTAM ADVERTISING S.R.L.Bucureşti
Enache C, Popescu Maria, Cârlan C. (2011) Studiul hidrogeologic necesar
delimitării perimetrelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică privind
captările de ape subterane ale aglomerării umane urbane Târgu Cărbuneşti
Arhiva S.C. TAMTAM ADVERTISING S.R.L.Bucureşti
Enache C, Cârlan C, (2013) Pliocene from Logreşti, “OLTENA” Studii şi
Comunic. Şt. Naturii. vol. XXIX/1 . Muzeul Olteneiei Craiova.
Enache C. (2009) Proiectartea unui puţ de alimentare cu apă la S.C. Three
Pharm SRL Tg. Jiu, Arhiva S.C. .QUATRO INVEST CONSTRUCT S.R.L.
Craiova
Ionuş Oana (2011) Potenţialul geoecologic al apelor de suprafaţă în bazinul
hidrografic Motru, Rezumat teză. Univ. Buc. Facult. Geografie. ISBN 978-973-
11368-6
Enache C., Cârlan C., Popescu Maria (2014) Studiul hidrogeologic privind
coborârea nivelului apei freatice pe traseul canalizării din Comuna POIANA
MARE, jud. DOLJ.Arhiva S. C. TAM TAM ADVERTISING. S.R.L. Bucureşti
Enache C, Cârlan C, Popescu Maria (2014) Studiul hidrogeologic definitiv
al captării de ape subterane Segarcea,judetul Dolj. Arhiva S. C. TAM TAM
ADVERTISING. S.R.L. Bucureşti
Enache C. (2016) Studiul hidrogeologic preliminar, sistem de alimentare cu
apă Berzovia. Arhiva P.F.A. Pănoiu Liliana Craiova
Enache C. (2016) Studiul hidrogeologic preliminar, sistem de alimentare cu
apă Oravița. Arhiva P.F.A. Pănoiu Liliana Craiova
Gheorghe Al, Zamfirescu F, Scrădeanu D, Albu M. (1983) Aplicaţii şi
probleme de hidrogeologie, Edit. Universităţii Bucureşti.
Girinski N.K. (1953) Opredelenie coefițienta filtrații pescov i peskisupesei po
dannâm naliva v șurfî. Vopros Ghidrogheolog. I Injin. Geol. Gheologhizdat.
Moskva.
Jacob C. E. (1963) Determining the permeability of water-table aquifers.
Unitd States Geolog. Survey. Water-supply paper nr.1536-1.
Kusakin I. P. (1935) Iskustvennoe ponihenia gruntovâh vod. Edit. OHTI,
Moscova.
Macaleț Rodica, Rădulescu M., Minciună M.N. (2008), Consideraţii privind
corpurile de apă subterană din sudul României. GEO-ECO-MARINA
14/supliment nr.1, București-Constanța
Maximov V. M. și al. (1967) Spravocinoe rucavodstvo ghidrogeologa. Edit.
NEDRA; Leningrad.
Palcu M., Melinte Mihaela Carmen, Jurkiewicz A., Witek Gh., Rotaru A.
(2008), Inventarierea preliminară a structurilor acvifere din partea sudică a
României. GEO-ECO-MARINA 14/supliment nr.1, Bucure;ti-Constanța
Costache Gh., Găvan Gh. (1986) Carnet tehnic Forajul Geologic ;i
Hidrogeologic. Edit. Tehnică, Bucure;ti.
Pascu M, Stelea V. (1968) Cercetarea apelor subterane, Ed. Tehnică,
Bucureşti
Preda I, Marosi P. (1971) Hidrogeologie. Edit. Tehnică, Ebucureşti
Rădulescu Nicoleta, Popa H., Munteanu A. (2000) Fundații. Îndrumător de
proiectare. Edit. Matrik Rom București
Reynolds O. (1883) An experimental investigation of the circumstances which
determine wheter the motion of water shall be direct or sinuous, and of the law
of resistance in parallel channels. Phil. Trans. Roy. Soc. A 174. Londra
Schneebeli G. (1966) Hidraulque souterraine. Edit. Eyrolles, Paris
Scrădeanu D. (1997) Modele geostatistice în hidrogeologie, Edit. Didact. şi
Pedag., Bucureşti,.
Sichardt W. (1928) Das fassungsver mögen von Bohrbrunnen und
seine Bedeutung für die Grundwasserabsenkung, insbesondere für grossere
Absnkungstiefen. Columbia Univers. Press. New York.
Susea A, Chebeleu P, Enache C. (1977) O nouă metodă de determinare a
parametrilor curbei de depresiune reale în cazul puţurilor. Stud. Cercet.
Mecan. Aplic. tom 36, nr.1. Edit. Academiei, Bucureşti.
Susea A., Enache C. (1978) O nouă metodă pentru determinarea saltului de
nivella foraje şi puţuri pompate. Stud. Cercet. Mecan. Aplic. tom 37, nr.6. Edit.
Academiei, Bucureşti.
Troianschi S. V, Beliţkii A. C. , Cekin A.I. (1960) Obşaia i gornorudicinaia
ghidrogheologhia. Gosud. Naucino-Tehnizdat., Moscova
XXX (1972) Ground water studies. An internationel guide for researsch and
pratice. UNESCO, Paris.Arhiva Facult. Geogr. Niv. Craiova
I.G.G. Harta Hidrogeologică a României Sc.1/100.000, foaia 42C.