I.

Apele subterane
1. Distributia apelor subterane pe verticala

In procesul de infiltrare a apei depozitele se prezinta in 2 situatii. :

a. saturatie completa - toti porii imbibati in apa
b. saturatie incompleta – apa ocupa numai porii capilari
Apa se mentine in roci datorita fortei moleculare fiind numita apa suspendata. Se
deosebeste astfel, in profil vertical o zona de aeratie si o zona de saturatie.
Sub aspectul proceselor chimice se deosebesc:
- zona de oxidare (a) sau alteratie corespunzatoare zonei de aeratie
- zona de cimentatie – intre cea de oxidatie si adancimea limita de patrundere a apei
in litosfera respectiv pana unde apa se disociaza in elemente componente

2. Izvoarele termale – sunt acelea care au temperatura tot timpul anului mai mare
decat cea a mediului inconjurator.
Dupa ecartul termic izvoarele se grupeaza astfel:
a. hipotermale – temperatura este intre 20 si 35°C ; in aceasta categorie intra cele
mai multe izvoare atat in Romania cat si pe Terra – exemple: Vichy, Brides, Royat,
Ischia, Lunca Barladului, Baile Olanesti, Mangalia etc.
b. izotermale – au temperatura apropiata de cea a corpului omenesc - 36°C-exemple:
Greoulx, Vinh Hao, Vata de Jos
c. mezotermale – temperatura este intre 38-42°C sau pana la 45°C – Vichy Etat, La
Monetier, Baile Felix
d. hipertermale – temperatura peste 45°C si care apar la suprafata, in cea mai mare
parte pe linii de falii de la adancimi apreciabile fiind si radioactive – Karloovy Vary,
Budapesta, Baden, Vichy izvorul Dome, Hakone – Park, Baia Diana, Sapte izvoare,
Baile Felix. Sunt renumite pentru tratamentul balnear.
Izvoarele radioactive – se clasifica dupa gradul de radioactivitate in mai multe grupe:
- foarte slab radioactive – au pana in 18,5urd. Exemple: Sancraieni, Madaras,
Lueta, Biborteni, Malnas Bai, Covasna etc.
- cu radioactivitate slaba – au intre 18,5-37 urd exemple: harghita, Carta, Vlahita,
Stana de Vale etc.
- cu radioactivitate moderata – au intre 37-185 urd exemple: Bilbor, Borsa, Valea
Vinului, Valea Mariei, Lipova etc.
- cu radioactivitate mare – au intre 185-370 urd – Borsec, Someseni, Jibou
- cu radioactivitate deosebita – au peste 370 urd – Sangeorz Bai, Tusnad, Baile
Herculane etc.-sunt folosite in balneoterapie

II. Potamologia – raurile

1. Tipuri de delte –
a. delte lacustre – are aspectul unui con de dejectie si este submersa. Cand panta
este mai mica, delta se extinde si devine emersa. Exemplu: Volga, Selenga
 b. delte marine – sunt cele mai reprezentative – si importante zone umede cu o
mare biodiversitate
Dupa forma:
a. triunghiulare, rezulta din activitatea unei singure artere, are frontul deltaic
mult mai inaintat in mare exemplu: Tibru, San Francisco;
b. rotunjite – frontul deltaic convex si cordoane litorale exemple: Niger, Yukon,
Lena
c. Sagitate – cu varful inaintat in mare - Ebro
d. digitale – cu cu un curs principal ce creeaza grinduri laterale care inchid
lagune, la care se adauga si activitatea bratelor secundare – exemple:
Mississippi
e. lobate – tipul clasic in forma literei grecesti Δ care are o evolutie uniforma a
frontului deltaic, fiind rezultatul activitatii mai multor brate exemple: Nil,
Dunare, Volga, Ron etc.

2. Tipuri de retele hidrografice: - forma retelei hidrografice este determinata in

principal de tectonica, litologie si configuratia geomorfologica. Dupa
configuratia in plan a retelei hidrografice se deosebesc: retea dendritica de
forma unui arbore (majoritatea raurilor), rectangulara – rezulta din asocierea
unghiulara a ramurilor (in regiuni cristaline – Raul Mare, Bistra-Muntii
Godeanu Tarcu), gratii-in regiunile cutate regulat gen obcine (Moldova,
Moldovita), radiara in regiunile vulcanice (Harghita), convergenta (Olt la
Raureni, Jiu la Filiasi, Arges la Pitesti), inelara in regiunile cutate-domuri
gazeifere.
3. Densitatea retelei hidrografice :
L
D= (km/km2)
F
Unde:
L – lungimea totala a arterelor de scurgere pe o anumita unitate de suprafata;
F – suprafata fata de care se raporteaza lungimea

4. Viteza apei se determina cu : flotori sau plutitori, tahobarometre, tuburi

piezometrice, moristi hidrometrice

5. Morisca hidrometrica – este aparatul de baza pentru masurarea vitezei apei in

rauri. Se foloseste la adancimi mai mari de 15 cm si la viteze de cel putin 3-5
cm/s. In ultima perioada prin realizarea unor moristi mici si cu sensibilitate
mare se folosesc si sub limitele mentionate. Prima morisca hidrometrica a fost
realizata in 1790 de catre Woltman si a fost folosita la masurarea apei in
canale.

6. Debitul lichid (Q) – este cantitatea de apa care trece printr-o anumita sectiune
in unitatea de timp.

Q = wV (m3/s)
 7. Cheia limnimetrica
Q=f (H)

8. Scurgerea medie – dintr-un bazin hidrografic sau dintr-o anumita regiune geografica -
reprezinta sursa de apa a acestor entitati teritoriale, raportata la o perioada de timp cat mai
mare.

Aceasta valoare medie trebuie sa fie cat mai stabila pentru unitatea teritoriala analizata si
in conditiile geografice respective.

Scurgerea maxima – in regimul hidrologic al unui rau, in cursul unui an se pun in

evidenta faze, perioade, cu ape mari. Acest termen, notiunea de ape mari, se suprapune,
corespunde, fazei de scurgere maxima. Este similara , ca si in cazul scurgerii medie, cu
debitele maxime care se inregistreaza la un post.

Viitura – se deosebeste de faza apelor mari prin aceea ca scurgerea cu valori foarte
ridicate se produce pe un interval scurt de timp, cu crestere rapida, cu durata de un anumit
numar de ore si rareori cateva zile. Viiturile se produc pe fondul fazei apelor mari dar pot
sa se produca si pe cea a apelor mici ca urmare a unor ploi torentiale de mare intensitate
si de regula pe bazine hidrografice mici.

9. Sursele de alimentare din care se formeaza cursul de apa sunt: apele de

siroire, izvoarele, apele subterane, lacurile, mlastinile, zapezile,
ghetarii si, in deosebi, precipitatiile lichide. Aceste surse se grupeaza
in surse superficiale si subterane.
Tipuri de rauri dupa sursele de alimentare:- 38 de grupe in 11 tipuri
principale:
- Amazon – alimentare aproape exclusiv, din ploi, volum mare de apa tot timpul
anului, dar evidentiindu-se un maxim in lunile mai-iunie. Ex: Rio Negro, Nilul
Albastru
- Tipul Niger – alimentare din ploi, ape mari in septembrie si ape mici in mai.
Exemple: Lualaba, Nil.
- Tipul Mekong – alimentare exclusiva din ploi, ape mari in lunile august-
septembrie, ape mici in aprilie – exemplu: Maranon, Paraguay, Parana etc.
- Tipul Amur – alimentare predominant din ploi, ape mari vara determinate de
muson si ape mici iarna. Ex: Vitim, Iana.
- Tipul mediteranean – alimentare, aproape exclusiv, din ploi, ape mari iarna si ape
foarte mici vara, exemplu: Agri, Fulmendosa, Cheliff, Alma etc.
- Tipul Odra – alimentare, predominant, din ploi, ape mari primavara si ape mici la
sfarsitul verii – Odra, Pad, Tisa etc.
- Tipul Volga – reflecta climatul temperat continental, are o alimentare
predominant din zapezi, ape mari primavara-vara, ape mici vara si iarna – Don,
Ural, Tobol etc.
- Tipul Yukon – alimentare, predominant, din zapezi, ape mari vara si ape mici
iarna – Athabaska, Viliui, Indighirka etc.
- Tipul Caucazian – alimentare, predominant sau in jur de 50% din topirea
ghetarilor, ape mari vara si mici iarna – Kuban, Terek, Inn, Aar etc.
- Tipul groenlandez – alimentare, exclusiv, din topirea ghetarilor, cu scurgere de
scurta durata vara.
- Tipul Loa – alimentare, aproape exclusiv, din subteran, cu scurgere uniforma in
tot timpul anului – Loa, Ciu etc.

10. Datorita conditiilor climatice caracteristice zonei temperate, se

individualizeaza doua anotimpuri de baza – vara si iarna – si alte doua
de tranzitie – primavara si toamna. In zonele tropicale se
individualizeaza doua sezoane, unul umed si altul mai uscat, iar in cele
polare, predomina un anotimp rece, cu o scurta perioada de asa zisa
vara. In ceea ce priveste Romania, se incadreaza in zona temperata cu
influente usor oceanice in vest si mai pregnante influentele
continentale in est si sud-est. In ambele situatii se evidentiaza cele
patru anotimpuri bine exprimate in procentul scurgerii medii specifice.
Iarna – cea mai mare cantitate de precipitatii cade sub forma de zapada
ramanand stocata in bazinul hidrografic mai mult in zona muntoasa si mai
putin in zona de campie. Daca se mai adauga si formarea podului de
gheata rezulta o diminuare a scurgerii in rauri marcandu-se perioada
apelor mici de iarna. Sunt situatii cand datorita patrunderii unor mase de
aer mai cald au loc topiri de zapada formandu-se apele mari de iarna.
Volumul de apa scurs iarna ajunge intre 20-30 % in regiunile de deal si
campie, intre 25-30% in Muntii Apuseni si 10-15% in Carpatii Orientali si
Meridionali.
Primavara – ca urmare a topirii zapezilor din partea muntoasa a bazinelor
hidrografice si a ploilor, se inregistreaza procentele cele mai mari din
volumul scurgerii anuale, intre 40-50%.
Vara se caracterizeaza printr-o diminuare treptata a volumului de apa de la
inceputul anotimpului catre sfarsit cand se contureaza si o faza a apelor
mici de vara.
Toamna – datorita combinarii a doua aspecte cu caracter deficitar din
punct de vedere al umiditatii alimentarea raurilor se bazeaza mai mult pe
componenta subterana, fapt ce determina aparitia apelor mici de toamna.

11. Durata si intensitatea fenomenelor de inghet sunt determinate de

gradul si durata temperaturii aerului sub 0°C. Aparitia fenomenului de
inghet pe rauri, pe langa scaderea temperaturii aerului sub 0°C si suma
acestora, mai este in functie si de viteza apei, gradul de mineralizare,
debitul de apa, ponderea alimentarii subterane si, in deosebi, izvoarele
din zonele carstice, de evacuarea unor ape calde de la obiectivele
industriale (termocentrale) etc. Din analiza fenomenelor de inghet si
suma temperaturilor negative la un numar important de statii
hidrometrice in Romania s-a constatat ca la o suma de 800-900°C
grosimea stratului de gheata este intre 50-60 cm si chiar mai mult.
 Formele de gheata: acele de gheata, gheata la mal, cristale de gheata, gheata
spongioasa sau superficiala, sloiuri de gheata, pod de gheata.

12. Componentele dizolvate in apa raurilor si care se gasesc sub forma

diferitelor saruri se numesc ioni, care in functie de sarcina, pozitiva
sau negativa, se impart in cationi – calciu, magneziu, sodiu, potasiu,
mai des intalniti si anioni- clor, sulfat, bicarbonatat, carbonatat, nitrat
etc. Totalitatea cationilor si anionilor care se gasesc in apa, sub raport
cantitativ, formeaza mineralizarea apei, exprimat in mg/l sau g/l.

13. Dupa valoarea PH apele se clasifica in: ape acide, ape bazice si ape
neutre.

14. Totalitatea ionilor dizolvati in apa definesc gradul de mineralizare. In

functie de gradul de mineralizare apele se impart in: ape dulci- < 1 g/l;
ape salmastre – 1-25 g/l; ape sarate – 25-50 g/l si ape suprasarate –
peste 50 g/l.

III. Lacurile:

1. Tipuri de lacuri dupa originea depresiunilor lacustre:

- lacuri tectonice
- lacuri vulcanice
- lacuri glaciare
- lacuri carstice, carsto-saline si de tasare
- lacuri de baraj prin surpare si alunecare
- lacuri in depresiuni eoliene
- lacuri de origine fluviatila
- lagune si limane
- lacuri antropice

2. Bilantul hidric – este estimarea cantitativa, la un moment dat sau pe o anumita

perioada de timp (de regula o luna, un sezon, un an sau mai multi) a tuturor
componentelor care contribuie la alimentarea sau pierderea unui volum de apa.

Tipuri de bilant: constant (V1=V2), excedentar (V1>V2) si deficitar (V1<V2)

Unde : V1-Volumul de apa intrat; V2- volumul de apa iesit.

3. Capacitatea de inmagazinare si cedare treptata de catre apa, in general, si de apa

lacurilor in cazul nostru, a energiei calorice primita de la Soare sau din scoarta
terestra prin fundul cuvetei lacustre, este una din particularitatile importante ale
regimului termic. Prin volumul de apa mai mic fata de cel al marilor si oceanelor,
lacurile sunt mult mai receptive la schimbarile climatice, inregistrandu-se
variatiile cele mai mici petrecute in decursul perioadelor de timp indelungate sau
 chiar de la o zi la alta. Exista totusi si un decalaj intre oscilatiile termice ale apei
fata de cele ale aerului deoarece apa manifesta o inertie in legatura cu
inmagazinarea si cedarea caldurii. Cu cat volumul de apa este mai mare, cu atat
gradul de independenta a lacurilor creste fata de climatul mediului inconjurator.

IV Oceanografie:

1. Tipuri de mari dupa pozitia geografica:

a. mari mediteraneene – situate intre continente, unele cu legaturi limitate

cum ar fi Marea Mediterana,Marea Rosie, Golful Persic si altele cu
deschidere mare la ocean, delimitarea facandu-se prin arcuri insulare,
Mediterana Americana sau Marea Caraibilor la care se mai include si
Golful Mexic, Mediterana Asiatica in care includem Marea Java, Marea
Timor, Marea Sulawesi.
b. Mari marginale – situate asa cum reiese si din denumire, la marginea
oceanelor, dar si a continentelor, care au o mai mare deschidere spre
Oceanul Planetar. In aceasta categorie includem multe bazine marine si
anume: Marea Labradorului, Marea Norvegiei, Marea Groenlandei, Marea
Scotiei, Marea Nordului etc.
c. Mari interioare – situate in interiorul continentelor cum ar fi Marea
Neagra, Marea Baltica, Marea de Marmura, Marea Egee.

Dupa criteriul genetic:

a. mari epicontinentale – situate pe platforma continentala, la marginea continentelor

si care s-au format prin transgresiune marina. Acestea au, cu unele exceptii, de
regula adancimi mici, pana la 200 m. In aceasta categorie mentionam: Marea
Baltica, Marea Nordului, Marea Irlandei, Marea Manecii.
b. Mari tectonice – formate prin prabusiri tectonice si care au adancimi mari, aici
incluzand multe bazine marine dintre care mentionam Marea Neagra, Marea
Mediterana, Marea Rosie, Marea Caraibelor.

2. Sub aspect morfohidrografic, in care se ia in considerare adancimea apei, pozitia,

depozitele si structura de fundament, fundul oceanic se poate divide in zona de
margine si bazinul oceanic. In zona de margine se include coasta si linia de tarm,
platforma continentala, panta continentala, piemontul oceanic.
a. Zona de margine :
- Coasta si linia de tarm – prin linia de tarm se defineste contactul dintre apa si
uscat, care variaza ca pozitie in functie de nivel, valuri, maree. Coasta marina
constituie deja mediul terestru din apropiere si care este reprezentat prin : faleze,
plaje, terase marine, dar care si acestea pot fi acoperite de apa.
- Plaja – forma de relief joasa constiuita din material nisipos, malos, pietris
neconsolidat, material de acumulare, sub forma unor mici campii alungite si care
sunt supuse spalarii apelor marine.
- Terasa marina – este o treapta provenind dintr-o veche plaja sau un fost tarm
constituit din roci apartinand uscatului continental si care se prabuseste deasupra
nivelului marin ca urmare a eustatismului negative sau a epirogenezei pozitive.
- Faleza – este o portiune de tarm marin constituit dintr-un abrupt cu inaltimi
variabile formate din roci coezive, loessuri, argile, marne, gresii, calcare, roci
eruptive si metamorfice.

b. Platforma continentala – este spatiul marin care margineste continentul, cu

un microrelief nesemnificativ, adevarata campie submersa, ce se intinde
pe sute de kilometri spre larg. Platforma continentala, dupa cum reiese si
din denumire, reprezinta o portiune a continentului care, datorita
eustatismului pozitiv sau a epirogenezei negative, a fost acoperita de apele
marine.
c. Panta continentala – este planul de acord intre marginea blocului
continental si bazinului oceanic. Sunt situatii cand povarnisul continental
este anulat de o tectonica (fosa marina).
d. Piemontul oceanic – are o inclinare de 0,5°, iar latimea intre 100-1000 km.
Aceste piemonturi oceanice sunt constituite din sedimente care uneori au
grosimi de ordinul kilometrilor. Pe panta continentala, se gasesc canioane
submarine. Cele mai cunoscute, ca urmare a cercetarilor efectuate, sunt
canioanele de pe coasta Californiei de Sud.

3. Valuri – valuri produse de vant – forma de miscare ondulatorie in orizontul de la

suprafata este starea normala, obisnuita a Oceanului Planetar. Aceste miscari
ondulatorii sunt determinate de vant, spre deosebire de alte valuri, produse de
cutremur.
- valuri de hula – pot afecta suprafata unui ocean, asa cum a observat Institutul
Oceanografic Scripps din California.
- Valuri de Resaca – se manifesta in aproprierea coastelor marine. Brizantii sunt
valurile de furtuna care se deferleaza la tarm.

Elementele unui val: lungimea de unda, perioada valului, inaltimea valului, viteza
valului.

Mareele – miscarea apei , provocata de forta de gravitatie provocata de Soare si Luna

asupra Pamantului, se caracterizeaza prin ridicari si coborari ale nivelului marin cu o
periodicitate zilnica. Perioada mareelor este de circa 12 ore si 25 de minute, cu o
lungime de unda de aproape jumatate din circumferinta Pamantului, 23.300 km.
Acestea se impart in maree de sizigii si maree de cvadratura.