R A

F E
OS
RE
TOA
Ă

R
RG
CU

D
LE

HI
PE
.A
A LE
E NT
IN
NT
CO
E
EL
AP
OBIECTIVE OPERAȚIONALE
O1. Să explice esența noțiunilor geografice, în baza studierii unu fragment de
text/dicționarului geografic;
O2. Să clasifice apele continentale, în baza completării schemei de reper;
O3. Să enumere elementele unui rîu, în baza imaginilor din manual;
O4. Să caracterizeze modurile de alimentare ale rîurilor, în baza completării
tabelului;
O.5 Să exemplifice dependenţa apelor de suprafaţă de 2 factori, în baza studierii
unui fragment de text.
O.6. Să dentifice rolul rîurilor pentru om și mediul înconjurător, în baza studierii
unui fragment de tex din manual;
CLASIFICAREA APELOR CONTINENTALE

După poziţia lor, în raport cu suprafaţa scoarţei terestre, apele continentale

sunt de două feluri: ape de suprafaţă
ape subterane.
Apele continentale de suprafaţă se prezintă sub formă de:
- ape curgătoare – pârâu, râu, fluviu;
- ape stătătoare – lacuri, mlaștini, bălți;
- gheţari – continentali, de calotă.
 I. APELE CURGĂTOARE

Apele curgătoare provin din apele de precipitaţie şi din izvoare, care curg
la suprafaţa scoarţei terestre concentrându-se pe anumite direcţii.
Elementele hidrografice ale unui râu sunt:
a. izvorul, care reprezintă locul de unde începe să se formeze cursul unui
râu; acesta poate fi punctul de ieşire naturală a apei dintr-un strat
acvifer subteran la suprafaţa scoarţei terestre sau locul de topire a unui
gheţar, ori chiar un lac.
b. cursul de apă, (albia râului) prin care se scurge apa râului între izvor şi
gura de vărsare. Acest curs este încadrat de maluri în care apa râului
are viteza de curgere cea mai mare.
În lungul cursului de apă se pot distinge trei sectoare distincte:
• cursul superior, în care de regulă, relieful este mai înalt şi accidentat, eroziune
accentuată, versanţii sunt proeminenţi, albiile sunt înguste şi cu praguri, iar
scurgerea apei se face vijelios, râurile formează repezişuri şi cascade, care
apar însă şi în celelalte sectoare;
• cursul mijlociu/mediu, caracterizat prin relief mai puţin înalt, cu fragmentare mai
redusă, cu lunci şi terase, iar scurgerea apei este mai bogată, dar mai puţin
tumultoasă;
• cursul inferior, în care altitudinile sunt reduse, relieful este slab fragmentat,
luncile şi terasele sunt bine dezvoltate, apa are viteză redusă; unele râuri
meandrează puternic.
c. gura râului, locul de vărsare într-un alt râu, un lac, o mare sau în ocean.
Locul în care un râu debuşează în altul poartă numele de confluenţă, râul
care se varsă în altul se numeşte afluent, iar râul care primeşte afluentul
se numeşte râu colector.
Râurile se varsă în mări şi oceane printr-o gură de vărsare simplă sau prin
estuare, delte, limanuri.
Delta este gura de vărsare a unui râu sau fluviu în mare sau lac, unde
aluviunile se acumulează, impunând o înaintare a uscatului în mare –
Delta Dunării, Delta Nilului ș.a.
Estuarul este gura de vărsare a unui râu sau fluviu în mări sau oceane, cu
maree puternică, cu aspect de pâlnie – Estuarul Elbei.
Liman – gură largă, în formă de pâlnie, la vărsarea unor fluvii, inundată de ape ca
urmare a ridicării nivelului marin sau datorită barării gurii de vărsare cu un
cordon marin – Limanul Nistrului.
d. lungimea râului, distanţa dintre izvor şi gura de vărsare, poate varia de la
câteva zeci de metri la mii de kilometri; cel mai lung curs de apă este
Nilul, care măsoară 6.671km.
e. bazinul hidrografic, suprafaţa de pe care un râu îşi adună apele. Are
mărime şi formă diferite, în funcţie de zonele de climă, de relief şi alţi
factori.
Un bazin hidrografic apare ca un sistem de cursuri de apă cu mărimi
variabile care se ierarhizează, fiecare având un izvor şi un punct de
vărsare cu poziţie altimetrică diferită.
 BAZINUL HIDROGRAFIC
Izvor

Confluență

Cumpănă a
apelor Colectorul
principal

Gura de
vărsare
f. cumpăna de ape, linia marilor înălţimi ce separă două bazine hidrografice
vecine. Prin adâncirea mai rapidă a pâraielor dintr-un bazin ce determină
înaintarea izvoarelor lor, poziţia cumpenei de apă se poate modifica,
ceea ce face ca, în timp, un bazin hidrografic să se extindă treptat, iar
celălalt să se micşoreze.
MODUL DE ALIMENTARE ŞI REGIMUL DE SCURGERE A
RÂURILOR
1. Surse de alimentare
Apa râurilor provine din ape subterane, din ploi, din topirea zăpezii şi a
gheţii sau din lacuri şi mlaştini. La alimentarea râurilor participă de
obicei mai mult surse, distingându-se râuri cu alimentare pluvială (din
ploi), nivală (din zăpezi), glaciară (din topirea gheţarilor), subterană (apele
subterane), afluenții și mixtă.

În anumite regiuni predomină un anumit tip de alimentare: pluvială, în

regiunile ecuatoriale, nivală, în regiunile cu ierni aspre şi cu multă
zăpadă, subterană, în regiunile cu roci permeabile sau solubile.
2. Debitul
Debitul râurilor reprezintă volumul (cantitatea) de apă scurs într-o unitate de timp
prin albia râului, într-o anumită secţiune a sa, şi se exprimă în metri cubi pe
secundă (m3/s) sau în litri pe secundă (l/s). Această cantitate poate varia foarte
mult de la o zi la alta sau de la o lună la alta. Din acest motiv, se calculează
debitul mediu zilnic, lunar şi anual. Din necesităţi practice se iau în calcul şi
extremele: debitele minime şi maxime.

Variaţiile în curs de un an ale debitului şi nivelului râului reprezintă regimul de

scurgere sau regimul hidrologic al râului.
FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ DEBITELE
- cantitatea de precipitaţii care cade în bazinul râului. De aceea cursurile de
apă cu cele mai mari debite se întâlnesc în regiunea ecuatorială, unde
plouă constant, aproape zilnic (Amazon, Congo);
- temperatura aerului, variabilă de la o zi la alta şi de la un anotimp la altul,
influenţează debitul după cum urmează:
a. temperatura ridicată face ca o parte din apa ploilor sau apa din sol să se
evapore şi să nu mai ajungă în râu, determinând producerea unor debite
mici;
b. - topirea rapidă zăpezii, datorită temperaturilor pozitive de la sfârşitul
iernii, favorizează debitele mari (viituri)
- temperaturile negative conservă zăpada şi gheaţa, nefavorizând
alimentarea râurilor;
c. vegetaţia influenţează mărimea debitului în mai multe moduri:
- constituie un ecran care opreşte, pe tulpini, crengi şi frunze, o parte însemnată
din precipitaţiile căzute, împiedicându-le să participe la scurgere;
- asimilează o parte din apa din sol, pe care o elimină prin evapo-transpiraţie.
d. - relieful este un factor care influenţează mărimea debitului prin două
caracteristici:
- altitudine, în zonele montane, cantitatea de precipitaţii este mai bogată decât pe
dealuri sau câmpii;
- panta, cu cât aceasta este mai mare, scurgerea apei este mai rapidă şi, ca urmare,
se reduc evapo-transpiraţia şi infiltrarea în sol.
e. suprafaţa bazinului, cu cât este mai mare, cu atât debitele vor fi mai mari;
(bazinul Amazonului 7.050.000 km2, bazinul Dunării (805.000 km2) Nistru (72.100
km2)
f. rocile, pot influenţa debitul prin proprietăţile lor după cum urmează:
 - în regiunile cu roci permeabile (nisipuri, pietrişuri, loess), infiltrarea apei din ploi se face rapid,
astfel încât concentrarea ei în albiile râurilor se produce mai încet şi ca urmare, debitele vor fi
reduse;
 - în masivele calcaroase, o mare parte din precipitaţii participă la circulaţia din interiorul
lor; aceasta va asigura izvoare cu debite bogate, numite izbucuri, ceea ce se va
reflecta şi în mărimea debitului râului.
- rocile impermeabile la munte
3. REGIMUL HIDROLOGIC AL RÂULUI
Regimul hidrologic al râului sau regimul de scurgere reprezintă variaţiile în curs de un
an ale debitului şi nivelului râului.
După modul în care se asociază fazele cu scurgere minimă cu cele cu scurgere
maximă se disting două tipuri de regim hidrologic:
a. regim hidrologic simplu, care se caracterizează, în timpul unui an, printr-o scurgere
a apei râurilor cu o creştere însemnată, urmată de o scădere. În funcţie de evoluţia
elementelor climatice (precipitaţii, temperaturi) se pot distinge mai multe subtipuri:
- tropical (musonic), cu scurgere bogată vara (sezon ploios) şi minimă iarna (sezon
secetos);
- mediteranean, cu scurgere bogată iarna (ploi) şi minimă vara (secetă);
- temperat continental:
 • de câmpie şi de dealuri joase (Volga), cu scurgere mare primăvara (ploi şi topirea
zăpezilor) şi minimă vara şi toamna (secetă prelungită);
 • de munte (Rhin, Rhon), cu ape mari primăvara şi la începutul verii (topirea prelungită a
zăpezilor şi ploi) şi ape mic toamna.
b. regim hidrologic complex, caracteristic râurilor care, desfăşurându-se în mai
multe zone climatice sau pe mai multe etaje, într-un lanţ muntos înalt,
dobândeşte influenţe diferite în evoluţia scurgerii. De exemplu, Nilul îşi are
izvoarele în zona ecuatorială (cu ploi bogate permanent) trece prin regiunea de
savană (cu un sezon ploios şi unul secetos) şi prin deşert (Deşertul Sahara, cu
uscăciune mare şi ploi foarte rare) şi ajunge la vărsare în regiunea climatului
mediteranean.
În funcţie de regimul hidrologic, râurile pot fi clasificate în trei tipuri:
- permanente;
- intermitente (seacă o dată la câţiva ani);
- temporare (seacă în fiecare an).
4. REVĂRSĂRILE ŞI INUNDAŢIILE
Râurile au oscilaţii sezoniere normale care determină revărsări ciclice, de
regulă moderate. Există însă şi creşteri mari de debite, excepţionale,
produse întâmplător şi de scurtă durată, numite viituri, care pot
determina inundaţii. În timpul inundaţiilor apa acoperă întreaga luncă şi
treptele înalte ale acesteia, rezultând pierderi materiale foarte mari.
Cauzele viiturilor care provoacă inundaţii de proporţii sunt:
- ploi îndelungate;
- ploi torenţiale;
- ploi bogate, concomitent cu topirea bruscă a zăpezii;
- îngustarea albiei, datorită unor condiţii naturale (un sector de chei
provoacă inundaţii în amonte, la o creştere bruscă a debitului râului) sau
artificiale (bararea parţială a unui sector din albie).
 ROLUL APELOR CURGĂTOARE
Rolul apelor de suprafaţă pentru natură:
- curăţă aerul
- absorb CO2
- reglează nivelul apelor subterane
- modifică relieful
- participă la circuitul apei în natură
- menţin viaţa animalelor
- menţin fertilitatea solului
 
Rolul apelor de suprafaţa în viaţa omului:
- asigură cu apă potabilă
- industrie
- transport
- pescuitul
- recreaţie (odihnă) şi turism
- irigaţia culturilor agricole
-producerea energiei electrice
-creșterea animalelor domestice