ACCIDENTE LA

IAZURI DE
DECANTARE
Note de curs

Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA

Scurt istoric
Activitatea minieră este foarte veche
Extragerea substanţelor minerale utile
creează un dezechilibru în mediul natural,
atât în locul din care s-au extras cât şi în
locul unde s-au depozitat reziduurile.
Cantitatea de materii prime minerale
extrase, prelucrate şi folosite anual - 28
miliarde tone
Industria minieră extrage aproximativ 60
miliarde tone de masă minieră, din
care aproape 55 % o reprezintă masa
reziduală sau deşeuri (Fodor, 2001).
Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA
• Depozitarea deşeurilor sensibilizează factorii
responsabili şi publicul.
• Deşeuri - sursele poluării continue cu ape acide
(drenaj acid) care antrenează metalele grele,
• Depozitele de deşeuri miniere construite
necorespunzător,
• Depozitarea masei miniere reziduale se face în două
moduri, în funcţie de granulometria materialului:
– materialul grob care nu prezintă interes
economic este depozitat în halde de steril;
– materialul procesat cu granulometrie fină,
transportat sub formă de pulpă se depozitează în
iazuri de decantare.
Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA
CELE MAI GRAVE ACCIDENTE
Cele mai grave accidente care au avut loc la
iazurile de decantare sunt:
Chile, 1965 – peste 200 morţi, în urma unui
cutremur de pământ au cedat 22 de iazuri;
Zambia, 1970 – 89 morţi;
România, 1971 – 99 morţi şi mari pagube
materiale;
SUA - Virginia, 1972 – 125 morţi şi 4000 de familii
au rămas fără case, pagubele materiale au fost
evaluate la 62 milioane dolari;
Italia, 1985 – 268 morţi;
China, 1988 – 20 morţi; SUA – Colorado, 1992
distrugerea vieţii acvatice pe o lungime de 25 km
pe râul Alabama;
Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA
Ecuador, 1993 - 24 morţi;
Africa de Sud, 1994 – 17 morţi şi 80 de case
distruse;
Guyana, 1995;
Filipine, 1996;
Bulgaria, 1996 – 107 morţi;
Spania, 1998;
China, 2000 – 15 morţi, 50 răniţi şi peste 100
persoane dispărute;
România, 2000 – Baia Mare, Baia Borşa;
Suedia, 2000.
Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA
ACCIDENTE LA LA HALDELE DE
STERIL
În cazul haldelor de steril cele mai grave
accidente au avut loc în:
Marea Britanie, 1966 – 144 morţi din care
116 copii aflaţi într-o şcoală, accidentul s-a
produs la Aberfan pe râul Taff;
Indonezia, 2000 – 4 morţi (halda a avut o
înălţime de 400 m).

Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA

GENERALITĂŢI PRIVIND IAZURILE DE
DECANTARE ŞI HALDELE DE STERIL
 extracţia şi procesarea substanţelor minerale utile şi
depozitarea masei miniere reziduale + apă - Iaz de
decantare
 Depozitarea acestor sterile fine (nisip, praf si argilă)
rezultate in urma procesării minereului, se realizează în
spatele unor baraje care le reţin.
 barajele se construiesc din sterile de flotaţie prin
separarea părţii mai grobe (nisipul) de părţile fine (praf,
argilă).
 cu nisipul separat se construieşte barajul (dig)
permeabil (permite scurgerea apei din zona de lac) şi
stabil sub anumite unghiuri.
 partea fină este depusă în spatele digului unde se
sedimentează fracţiunea solidă.
 zona de sedimentare - iaz de decantare (seamănă cu
un iaz sau lac de munte)
Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA
 Schema simplificată a fluxului tehnologic
Steril de
mină
Halde
Dimensiuni 0… de
Mine
300 mm steril
Cariere
Concentrat
Procesare
Minereu Masă minieră
Iaz de
reziduală sub decantare
formă de pulpă
(solid + apă)

Decantare simplă
Dig
Hidrociclonare
Iaz

Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA

HIDROCICLONAREA - separarea, utilizând principiul forţei centrifuge,
între partea fină (nămol) şi partea grosieră (nisip)

HIDROCICLON

Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA

• Decantarea simplă - sterilul de flotaţie sub formă de pulpă este deversat
pe dig prin intermediul unei serii de robinete. Partea grobă se depune în
apropierea zonei de deversare, iar partea fină este transportată de apă spre
zona de lac unde se sedimentează – spigotting (engleză) spigotage
(franceză, spigot – robinet).
• Surplusul de apă ce provine din hidrotransport şi din precipitaţii va fi
eliminat printr-un sistem de evacuare - sondă inversă şi prin dig, datorită
permeabilităţii acestuia. Când are loc o distrugere a sistemului de evacuare
pe anumite porţiuni din cauza presiunilor, se produce o deplasare a
materialului din iaz, formând un gol care se propagă până la suprafaţă,
generand o surpare sub forma unui con, numită pâlnie de prăbuşire.
• înălţime de gardă - înălţimea dintre nivelul apei şi coronamentul digului
• plaja - porţiunea dintre coronamentul digului şi conturul exterior al apei
din lac şi are o pantă orientată dinspre coronament spre lac care permite
curgerea tulburelii şi sedimentarea sterilului funcţie de granulometria
acestuia şi viteza de curgere.
• înălţimea de gardă şi plaja fac parte din elementele de siguranţă ale unui
iaz de decantare.
Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA
 ELEMENTELE PRINCIPALE ALE UNUI IAZ DE DECANTARE
• Digul de amorsare - din rambleu permeabil (anrocamente, pietriş cu nisip, sol etc.)
cu o înălţime şi un volum care permit depozitarea sterilului în faza iniţială de
construcţie.
• Piciorul aval al digului (contradig) este construit din rambleu (anrocamente, pietriş
cu nisip, sol etc) dispus pentru a crea o extremitate netă şi ordonată a iazului de
decantare .
coronament
plajă

gardă
dig lac
apă
dig de nisip
amorsare
nămol < 75 μm

şanţ de sondă inversă

colectare a
apei

Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA

 Metode de construcţie a digului
• depind de o serie de factori, cum ar fi:
– granulometria sterilului;
– topografia terenului;
– caracteristicile geomecanice ale terenului de
fundare;
– seismicitatea zonei;
– condiţiile climatice, hidrologice şi ecologice
etc.
• Sunt cunoscute 4 metode de construcţie a
digului: metoda de ridicare spre amonte,
spre aval, pe verticală si mixtă.
Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA
 METODA CU RIDICARE SPRE AMONTE
- Construcţia digului spre amonte se realizează prin depunerea materialului grosier peste
cel fin pe măsură ce digul se înalţă
- Stabilitatea acestor construcţii scade cu înălţimea, necesitând limitarea înălţimii şi a
vitezei de înălţare
diguri
secundare

lac plajă

nisip

silt
argilă dig de
nivel amorsare
freatic

Metoda prezintă siguranţă în regiuni uscate şi cu climat arid. Pentru regiunile

temperate cu precipitaţii abundente în anumite perioade de timp precum şi în zone
seismice este considerată o metodă cu grad ridicat de risc.
Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA
 METODA CU RIDICARE SPRE AVAL
Construcţia digului se realizează diguri
secundare
prin mişcarea coronamentului spre
aval în timp ce acesta se înalţă.

lac plajă

nivel freatic
nisip
nămol hidrociclona
dig de
t
amorsar
e

Metoda cea mai sigură însă cea mai costisitoare, folosindu-se în picior aval al
digului
regiuni cu un grad ridicat de seismicitate. Construcţia prin această
metodă necesită o cantitate mare de nisip, care creşte o dată cu
înălţarea digului.

Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA

 METODA CU RIDICARE PE VERTICALĂ
plajă
lac

nisip
nivel freatic hidrociclonat

nămol

dig de
metoda axului central - poziţia coronamentului amorsare picior aval
nu se modifică în plan orizontal, mişcându-se al digului

pe verticală în timp ce se înalţă digul.

- din punct de vedere al siguranţei la seisme, această metodă este mai sigură
decât metoda cu ridicare spre amonte şi necesită mai puţin nisip decât metoda
cu ridicare spre aval.

Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA

 METODA MIXTĂ
diguri de înălţare
spre amonte

plajă
lac diguri de înălţare
spre aval
picior aval al
nivel freatic digului sau
contradig

dig de
amorsare

Metoda constă în ridicarea digului spre aval până la un anumit nivel, după care
construcţia continuă cu ridicarea spre amonte

Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA

 STABILITATEA FIZICĂ A IAZURILOR ŞI HALDELOR DE STERIL
Stabilitatea haldelor de steril şi a iazurilor de decantare
- stabilitatea haldei propriu-zise şi a iazului (digului)
- stabilitatea terenului de fundare.
Factorii principali care influenţează stabilitatea sunt:
- caracteristicile fizico-mecanice ale materialului din haldă sau iaz
- granulometria materialului din dig pentru iazurile de decantare;
- caracteristicile constructive ale haldei sau iazului;
- configuraţia suprafeţei terenului de fundare;
- caracteristicile fizico-mecanice şi elastice ale terenului de fundare;
- existenţa unor goluri sau lucrări vechi subterane în zona de influenţă
a haldei sau iazului;
- regimul pluviometric din zonă;
- gradul de seismicitate naturală sau indusă.

Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA

 Suprafeţele de alunecare a haldelor şi iazurilor pot avea forme circulare, plane
şi compuse. n

ALUNECĂRI CIRCULARE ∑dM (τ)

F = n
i =1

∑dM (alunecare)
i =1

Împărţirea în fâşii a volumului de material

Momentele forţelor: momentul motor (MM
= G⋅l - efectul greutăţii) şi momentul luat în studiu unde ADC este suprafaţa de
rezistent (MR = frecarea x R - efectul alunecare (circulară)
frecării)
Coeficientul de stabilitate F este:

momentul fortelor de rezistenta la forfecare
F=
momentul fortelor de alunecare
Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA
CALCULUL COEFICIENTULUI DE STABILITATE LA ALUNECĂRI CIRCULARE
Într-o alunecare circulară, miscarea materialul este una de rotatie,
studiindu-se echilibrul momentelor fortelor puse în joc.

Aceste forţe sunt:

- partea activă sau motoare, greutatea materialului şi acţiunea apei

(împingerea apei dată de presiunea interstiţială);
- partea rezistentă, rezistenţa la forfecare a materialului pe suprafaţa
de alunecare.
Momentele forţelor:
- momentul motor (MM = G⋅l - efectul greutăţii)
- momentul rezistent (MR = frecarea x R -
efectul frecării)

Coeficientul de stabilitate F este definit ca:


momentul fortelor de rezistenta la forfecare
F=
momentul fortelor de alunecare
Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA
Împărţirea în fâşii a suprafeţei de alunecare
De-a lungul cercului de rupere, valoarea forţelor este variabilă, astfel
este necesară împărţirea volumului materialului luat în studiu în fâşii
şi calcularea momentele forţelor fiecărei fâşii:

∑ dM (τ )
F= n
i =1

∑ dM (alunecare)
i =1

Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA

 Determinarea suprafeţei critice de alunecare
În analiza stabilităţii, a priori, nu se cunoaşte raza cercului de
alunecare şi nici poziţia centrului cercului.

Metoda constă în realizarea de iteraţii asupra razei cercului luat în studiu

pentru un punct O fixat arbitrar şi căutarea cercului de alunecare cu
coeficientul cel mai mic. Se fixează limite pentru R şi pentru centrul
cercului O.
Cu ajutorul informaticii s-a optimizat numărului de
cercuri luate în studiu şi numărul fâşiilor, astfel:
- se studiază minim 100 de cercuri;
- se împarte masa de material din cercul de
alunecare în minim 10 fâşii; de la 20 de fâşii
precizia nu mai creşte; între "o singură fâşie" şi
20 de fâşii precizia diferă cu aproximativ 20%.

Pentru a determina valoarea minimă a coeficientului

de stabilitate F, utilizând algoritmul de mai sus, (100
de cercuri şi 10...20 de fâşii pentru fiecare cerc) este
Dr Ioan BUD,folosirea
necesară Dr Simonametodelor
DUMA numerice.
 Metode de calcul şi coeficienţi de siguranţă recomandaţi

- metoda Fellenius sau metoda suedeză;

- metoda Bishop;
- metoda Janbu;.
- metoda Spencer;
- metoda Lowe- Karafiath
Cele mai utilizate metode sunt ale lui Fellenius şi Bishop, pentru care există
numeroase programe de calcul.
Valorile coeficienţilor de siguranţă (coeficientul de stabilitate care conferă siguranţă
în condiţiile cele mai defavorabile) au făcut obiectul numeroaselor studii care s-au
materializat prin diferite recomandări. În general, aceste valori sunt recomandate în
funcţie de riscul pe care-l produce o construcţie şi gradul de incertitudine al datelor
introduse în metoda de calcul.
Valorile recomandate pentru coeficienţii de siguranţă sunt:
Fs >1,5
Experienţa a arătat că:
- taluzul rămâne stabil dacă Fs >1,5;
- riscul de rupere apare pentru 1< Fs <1,5
Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA
 Metode de calcul şi coeficienţi de siguranţă recomandaţi

- metoda Fellenius sau metoda suedeză;

- metoda Bishop;
- metoda Janbu;.
- metoda Spencer;
- metoda Lowe- Karafiath
Cele mai utilizate metode sunt ale lui Fellenius şi Bishop, pentru care există
numeroase programe de calcul.
Valorile coeficienţilor de siguranţă (coeficientul de stabilitate care conferă siguranţă
în condiţiile cele mai defavorabile) au făcut obiectul numeroaselor studii care s-au
materializat prin diferite recomandări. În general, aceste valori sunt recomandate în
funcţie de riscul pe care-l produce o construcţie şi gradul de incertitudine al datelor
introduse în metoda de calcul.
Valorile recomandate pentru coeficienţii de siguranţă sunt:
Fs >1,5
Experienţa a arătat că:
- taluzul rămâne stabil dacă Fs >1,5;
- riscul de rupere apare pentru 1< Fs <1,5
Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA
 Modificarea coeficientului de siguranţă

S-a determinat prin calcul că pentru a modifica un coeficient

de siguranţă de la valoarea 1,2 la 1,5 se îndepărteaza o
cantitate de material, de 10%, din partea superioară a
taluzului (unde momentul motor are valoarea pozitivă) şi se
amplasează la baza acestuia (unde momentul motor are
valoare negativă).

Modificarea coeficientului de siguranţă de la valoarea 1,2 la 1,5.

Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA
Dr Ioan BUD, Dr Simona DUMA