Prezentare fizico-geografică a județului Argeș

Așezarea geografică
Județul Argeș este situat în partea central-
sudică a României, pe cursul superior al
râului Argeș, fiind cuprins între următoarele
coordonate geografice:
- paralele de 44°22′ și 45°37′ lat. N.
- meridianele 24°25′ şi 25°20′ log. E.,
respectiv la intersecția paralelei 450 latitudine
nordică cu meridianul 250 longitudine estică.
Altfel spus, acest punct marchează jumătatea
distanței dintre Ecuator și Polul Nord, dar și
jumătatea distanței dintre Oceanul Atlantic
(vestul) și Munții Ural (estul Europei).
Cu o suprafață de 682.631 ha, respectiv
6.826,3 km2, reprezentând 2,9% din suprafața
totală a țării, ocupă locul zece ca mărime între
județele țării noastre.
Județul Argeș se învecinează:
• la nord cu județele Sibiu și Brașov
• la est cu județul Dâmbovița
• la județul sud Teleorman
• la vest cu județele Vâlcea și Olt.
Situat în partea central-sudică a României,
pe cursul superior al râului Argeș, în regiunea
Muntenia, județul Argeș este străjuit, la nord,
de înălțimile munților Făgăraș, din Carpații
Meridionali, care unesc Argeșul cu județele
Sibiu și Brașov. Crestele semețe ale
Masivului Leaota, dealurile din Podișul Getic
și o parte din Câmpia Română constituie
puntea de est cu județul Dâmbovița. Câmpia Găvanu-Burdea mărginește Argeșul, la sud și sud-vest, cu
județele Teleorman și Olt, iar cumpăna de ape, dintre râurile Argeș și Olt, îi conferă vecinătatea, spre
vest, cu județele Vâlcea și Olt.
Punctul nordic al județului este localizat în comuna Nucșoara, iar cel sudic în comuna Miroși. Pe
direcția est-vest, în punctele extreme, se află comunele Dragoslavele și Ciomăgești.
Reședința județului este municipiul Pitești (173 666 loc. la 1 iulie 2019), populația județului fiind, la
aceeași dată, de 634 234 loc. (reprezentând 2,87% din populația țării), din care 49,02% locuiau în mediul
urban și 50,98% în mediul rural (potrivit Direcției Județene de Statistică Argeș).
Județul Argeș are în componența sa 7 așezări urbane, din care 3 municipii: Pitești (municipiu reședință
de județ), Curtea de Argeș, Câmpulung. 4 orașe: Mioveni, Costești, Topoloveni, Ștefănești, 95 de
comune și 576 de sate.
Relieful
Principala caracteristică a
reliefului o reprezintă varietatea,
cuprinzând majoritatea formelor de
relief: munți, dealuri, podișuri,
câmpii, defileuri și chei. Este un relief
care coboară în trepte distincte,
asemenea unui imens amfiteatru, din
înaltul munților, de la altitudinea de
peste 2500 m, reprezentând crestele
cele mai înalte ale Munților Făgăraș,
spre dealurile subcarpatice, podișuri
și câmpie, până la 160 m în Câmpia
Română, de la N. spre S.
Unitatea montană-treapta înaltă,
care ocupă 25% din suprafața
județului Argeș, se desfășoară în
partea de N. a acestuia, pe direcție E-
V (circa 40 km), cuprinzând culmea
principală a Munților Făgăraș,
dominată de cele mai înalte vârfuri
din Carpații Românești (Moldoveanu
2 544 m. – altitudinea maximă a
întregului lanț carpatic românesc,
Negoiu 2 535 m., Dara 2 500 m.)
situate la limita cu jud. Brașov și
Sibiu, apoi, prelungirile vestice ale
masivului Leaota (Vârful Leaota –
2333 m.) și cele SV. ale Munților
Piatra Craiului, (Vârful Pietrei -
2086 m.), cele două masive fiind
despărțite de culoarul tectonic Rucăr
–Bran. În sudul Munților Făgăraș se întinde lanțul masivelor muntoase Iezer-Păpușa (Vf. Iezeru Mare
2 462 m), Ghițu (Vf. Ghițu 1 622 m), Frunţi (Vf. Frunți 1 534 m).
Partea centrală a județului Argeș este ocupată în proporție de 55% de regiuni deluroase aparținând
Subcarpaților Getici (Muscelele Argeșului) și de subunități ale Podișului Getic (porțiuni din Dealurile
Argeșului, Platforma Cândești și Platforma Cotmeana). Această unitate începe de la poalele munților şi
scade în înălțime până la joncțiunea cu Câmpia Română. La contactul dintre munți și dealuri, de-a lungul
râurilor apar depresiunile subcarpatice - depresiuni de contact tectonic – bine individualizate,
(Câmpulung - pe râul Bughea și Râul Târgului, Nucșoara - pe Râul Doamnei, Brădet - pe Vâlsan, Arefu
- pe Argeș, și Sălătruc - pe râul Topolog) și depresiunile intracolinare (Curtea de Argeș, Tigveni,
Domneşti, Slănic, Godeni, Schitu Golești, Boteni etc).
Regiunea de câmpie, din sud, reprezintă 20,0% din suprafața județului și cea mai joasă treaptă a
reliefului, care coboară de la 350 m la 160 m. Zona de câmpie a județului cuprinde două subunități ale
Câmpiei Române, respectiv Câmpia Piteștiului cu cea mai mare altitudine și Câmpia Găvanu – Burdea
cu o suprafață mai netedă.
Pe suprafața județului pot fi identificate următoarele unități de relief: Munții Făgăraș, Munții Frunți,
Munții Ghițu, Munții Iezer și parțial Munții Piatra Craiului, Munții Leaota și Culoarul Rucăr –Bran. Se
mai pot deosebi Subcarpații Getici dintre Valea Topologului în E. și Valea Dâmboviței în V., o porțiune
a Podișului Getic și partea nordică a Câmpiei Române, respectiv Câmpia Piteștiului și Nordul Câmpiei
Găvanu-Burdea:
• Munții Făgăraș – se desfășoară pe o distanță de aproximativ 40 de km. din întreaga culme, în
cadrul județului Argeș, cuprinzând cele mai înalte vârfuri: Moldoveanu 2 544 m., Negoiu 2 535
m., Dara 2 500 m., Bîndea 2 458 m. S-au format prin încrețirea scoarței terestre în orogeneza
alpină și sunt formați în întregime din șisturi cristaline cu intruziuni granitice, cea ce-i oferă o
masivitate accentuată. Creasta Munților Făgăraș este formată din roci metamorfice, denumite
șisturi cristaline. Distribuția generală a diferitelor varietăți de roci este în fâșii orientate de la est
la vest. Pe suprafața acestora se poate observa urme ale acțiunii ghețarilor: văi glaciare, circuri
(căldări), umeri glaciari și praguri, morene. După topirea ghețarilor, mai ales în în cadrul
circurilor glaciare, dar și în spatele morenelor, au luat naștere numeroase lacuri glaciare. Din
cele 25 de lacuri glaciare din acești munți 18 sunt pe versantul sudic, în limitele județului Argeș.
Din creasta principală (Munții Făgăraș) se desprind spre sud culmi secundare, cu altitudini din
ce în ce mai coborâte, constituind treapta joasă a Munților Făgăraș. La extremitatea lor sudică
se individualizează câteva masive ușor înălțate, dintre care pe teritoriul județului Argeș sunt
Munții Frunții și Munții Ghițu.
• Între râul Topolog și Vâlsan, în partea de sud a Munților Făgăraș, dar separat de aceștia prin
depresiuni, se înalță masivele Frunții și Ghițu, masive muntoase nu foarte înalte, dar cu zone
de mari denivelări, văi sălbatice (chei) parțial cunoscute, și priveliști spectaculoase. Sunt
alcătuite din gnaise, dar și roci sedimentare (gresii și marne) ce imprimă reliefului aspecte mai
domoale. Astfel în Cheile Argeșului (alcătuite din gnaise de Cozia) a fost construit barajul
lacului de acumulare Vidraru. Altitudinea maximă este mai redusă: în Munții Frunți – 1543 m
în Vf. Munțișor, în Munții Ghițu – 1 622 m în Vf. Ghițu. Între creasta principală a Munților
Făgăraș și masivele sudice ce formează cele două trepte, cu altitudini diferite, ale Munților
Făgăraș, se intercalează prelungirea estică, sub forma unui culoar, a Depresiunii Loviștei. Pe
teritoriul județului Argeș, această depresiune se dezvoltă pe direcția vest-est, între văile
Topologului și Vâlsanului, pe o lungime de 20 km. și o lățime medie de 2 km. Relieful acestei
depresiuni are aspectul unui platou înclinat spre sud, cu altitudinea de 1 400-1 200 m și este
fragmentat de apele curgătoare, dând naștere unor culmi și văi adânci (ce au evoluat pri eroziune
regresivă).
• Munții Iezer-Păpușa se întind între cursurile râurilor Dâmbovița la est și Râul Doamnei la vest.
În zona în care acestea izvorăsc se află culmea Mezea-Oticu, culmea prin care Munții Iezer-
Păpușa comunică cu Munții Făgăraș. Altitudinea maximă este atinsă în Vf. Roșu – 2 469 m. La
altitudinea de 2135 de metri, sub vârful Iezerul Mare, în interiorul masivului se află lacul Iezeru
Mare, un lac glaciar așezat într-o căldare păzită de culmi golașe și sălbatice. Rocile care intră în
alcătuirea acestor munți sunt tot din categoria celor metamorfice – șisturi cristaline. Prezintă
noduri orografice (Iezeru Mare, Bătrâna, Păpușa – cel mai puternic nod orografic) din care se
ramifică culmi muntoase.
• Masivul Piatra Craiului se deosebește geologic și geomorfologic de ceilalți munți fiind alcătuit
din roci sedimentare, în special roci calcaroase,
șisturile cristaline fiind prezente și ele insular.
Relieful carstic este bogat fiind reprezentat de
Cheile Dâmbovicioarei, cu adevărat monumentale,
Cheile Dâmbovicioarei
îmbinând îngustimea de pe anumite porțiuni cu
verticalitatea pereților uneori aplecați peste albie și
zgomotul vijelioaselor cascade care se reped
grăbite la vale. Mai amintim și prezența altor chei:
Cheile Brusturetului, Cheile Dâmboviței, Cheile
Rudăriței etc. Peștera Dâmbovicioara, un alt
element al reliefului carstic, folosită în trecut ca loc
 de refugiu pentru localnici și ca ascunzătoare pentru haiduci, prezintă un grad moderat de
umiditate și o temperatura de 10 – 120 C. Creasta zimțată a Pietrei Craiului cuprinde înlănțuite
cele mai mari înălțimi maxime – cea mai mare înălțime fiind atinsă în Vârful La Om (2 238 m),
pe teritoriul județului Argeș, continuându-se până la unghiul de confluență al Dâmboviței cu
Dâmbovicioara. Pe versantului vestic sunt Marele Grohotiș, o imensă adunătură de pietre
provenind din eroziunea stâncilor de deasupra și Moara Dracului, o grotă din care se scurge
pietriș roșiatic. Fenomenele nu au fost încă studiate din cauza instabilității calcarelor
sfărămicioase.
• Culoarul Bran-Rucăr – cuprins între Munții Piatra Craiului în nord-vest și Munții Leaota în
sud-vest – reprezintă o unitate geomorfologică de origine tectono-erozivă. Fiind orientat pe
direcția sud-vest – nord-est prezintă un relief de măguri și poduri calcaroase aflate cu aproape 1
000 m sub înălțimea munților din vecinătate.
• Situați în partea de est a județului Argeș, Valea Dâmboviței separa Munții Leaota de Muscelele
Argeșului (subunitate a Subcarpaților Getici), între Cetățeni și Lunca Gârții, și de Munții Iezer-
Păpușa. Altitudinea maximă este atinsă în Vf. Leaota – 2 133 m. Munții Leaota sunt alcătuiți în
cea mai mare parte din șisturi cristaline, dar pe margini posedă și o cuvertură de roci sedimentare:
calcare, conglomerate, gresii, brecii.
• Muscelele Argeșului sunt situate între munți la nord și dealurile piemontane joase la sud și
reprezintă puntea de legătură dintre cele două unități de relief, cu trăsături asemănătoare celor
două formațiuni în special în zonele de contact. Altitudinea variază între 380 m în sud și 870 m
în nord. S-au format prin cutare și conțin șisturi cristaline, conglomerate, calcare, gresii șistoase,
marne și argile cu cărbuni. Deoarece din aceste conglomerate sunt clădite principalele masive
subcarpatice argeșene: Chicera, Toaca, Muncelele Râușorului iar în cuesta Mățăului, stiva de
pietrișuri cimentate este reprezentativă, au fost denumite ,,conglomerate de Mățău”. Aceste
dealuri cutate sunt puternic fragmentate de apele curgătoare și afectate de alunecări de teren.
Morfologic, Muscelele Argeșului au aspectul unor culmi prelungi, orientate nord-sud și separate
de culoare de vale cu lunci și terase – Topolog, Argeș, Vâlsan, Doamnei, Bughea, Târgului.
Versanții sunt frecvent afectați de alunecări de teren, ravenare și de o semnificativă eroziune de
suprafață.
• Depresiuni de contact tectonic – bine individualizate, (Câmpulung - pe râul Bughea și Râul
Târgului, Nucșoara - pe Râul Doamnei, Brădet - pe Vâlsan, Arefu - pe Argeș, și Sălătruc - pe
râul Topolog), s-au format acum 60 de milioane de ani prin prăbușirea unei zone de cristalin,
afundate astăzi la câteva mii de metri, de-a lungul unor planuri de falie. Relieful este format din
văile râurilor care străbat depresiunea și coline, sub forma unor dealuri prelungi. Aceste dealuri
sunt cunoscute în literatura geografică sub numele de ,,mușcele”.
• Plarforma Cotmeana, cunoscută și sub denumirea de Podișul Cotmeana este o subunitate a
Podișului Getic. Este delimitată de către Argeș la est, care o desparte de Platforma Argeșului.
La nord, față de Subcarpații Getici, pe o parte limita este dată de valea Topologului, iar spre sud,
contactul cu Câmpia Română este aproape insesizabil, fapt datorat culmilor care coboară lin spre
unitatea de câmpie. Altitudinea scade de la înălțimi de peste 500 m în nord, la 200 m în partea
de sud.
• Platforma Argeșului, cunoscută și sub denumirea de Dealurile Argeșului este o subunitate
fizico-geografică a Podișului Getic, cuprinsă între văile Argeșelului la est și Argeșului la vest,
aflată integral pe teritoriul județului Argeș. Altitudinal scad de la nord către sud și de la vest
către est. Aici se înregistrează cea mai mare înălțime din Podișul Getic (772 m).
• Platforma Cândești, cunoscută sub numele de Podișul Cândești este o unitate de relief în
cadrul Podișului Getic. Este localizată între Dâmbovița, la est, dincolo de care se întind
Subcarpații de Curbură și Argeșel la vest. Altitudinile scad de la nord la sud.
Toate aceste platforme s-au format prin depunerea de sedimente aduse de râuri din unitățile de
relief mai înalte. Sunt alcătuite din gresii, marne, argile (la adâncime) și pietrișuri, nisipuri (la
 suprafață), mai groase în Platforma Cândești – purtând astfel numele de ,,pietrișuri de Cândești”.
Aceste platforme poartă denumirea de piemonturi.
• Câmpia Piteștiului sau Câmpia înaltă a Piteștiului, unitate de câmpie, situată în partea central-
nordică a Câmpiei Române, între Piemontul Cotmeana (la Vest), Dealurile Argeșului (la Nord),
Piemontul Cândești (la Est) și Câmpia Găvanu-Burdea (la Sud). Este o câmpie înaltă,
piemontană, în formă de evantai, alcătuită din poduri de terase ale căror altitudini descresc de la
278 m în nord la 180 m în sud, la contactul cu Câmpia Găvanu-Burdea. Este puternic fragmentată
de cursurile superioare ale râurilor Cotmeana, Teleorman, Dâmbovnic, Neajlov ș.a. S-a format
prin depunerea de sedimente aduse de apele curgătoare din zonele înalte și cuprinde roci precum:
nisipuri, pietrișuri. argile și loess.
• Câmpia Găvanu-Burdea, parte componentă a Câmpiei Române, cuprinsă între Câmpia
Piteștiului, la N.-NV., râul Argeș, la E., Câmpia Burnas, la S.-SE., şi râul Vedea, la V. are
aspectul unei câmpii cu caracter piemontan în partea nordică și tabular în partea sudică.
Altitudinea coboară treptat de la N.-NV. către S.-SE., de la 170 m la 90 m. Ea apare ca o asociere
de câmpuri interfluviale largi, netede, intersectate de numeroase văi (Vedea, Burdea, Teleorman,
Dâmbovnic, Neajlov ș.a.) cu terase și lunci bine dezvoltate, cu aspect de văi-culoar în care râurile
meandrează puternic. Acoperită cu depozite groase de loess (5–12 m), în care procesele de tasare
au format numeroase crovuri, numite local găvane sau padine, unele ocupate de lacuri (Lacul lui
Dințică, Lacul Popilor, Lacul Țuțui ș.a.).

Clima
Datorită poziției sale geografice și diversității reliefului, județul Argeș beneficiază de un climat
temperat continental cu influențe oceanice și submediteraneene.
Diversitatea formelor de relief, dispunerea acestora în trepte și orientarea lor spre sud determină o
varietate climatică corespunzătoare, respectiv: climatul montan, climatul de deal și climatul de câmpie.
Ca urmare, temperaturile variază de la cele mai scăzute medii anuale de până la -20 C, însoțite de vânturi
puternice, în zona alpină, 6–7°C în zonele deluroase și de podiș și 10,5°C în câmpie.
Temp. max. absolută (41,0°C) s-a înregistrat la stația Goleștii-Badii (Topoloveni), la 14 aug. 1946, iar
temp. minimă absolută (–31,0°C) la Câmpulung (24 dec. 1933). Precipitaţiile atmosferice însumează
cantități medii anuale variabile în funcție de unitățile de relief, atingând valori de 600 mm în câmpie,
800–1 000 mm în zonele de deal și podiș și peste 1 400 mm în regiunile montane înalte. Vânturile
predominante bat dinspre NV (18%) și V (14%) cu viteze medii anuale de 2,3 m/s pentru direcția NV și
1,8 m/s pentru cea V, viteze mai mari înregistrându-se pe culmile Munților Făgăraș, mai ales iarna, când
ating valori max. de 50–60 m/s. Precipitațiile medii anuale oscilează, de asemenea, între 1.200-1.400
mm/m2 în zona montană scăzând, în trepte, până aproape de 700 mm/m2 în zonele de câmpie.
 ,,Maxima medie zilnică” (linia roșie continuă) arată temperatura maximă medie a unei zile pentru
fiecare lună pentru Pitești. De asemenea, ,,minima medie zilnică” (linia albastră continuă) arată media
temperaturii minime. Zilele calde și nopțile reci (liniile punctate albastre și roșii) arată media celei mai
calde zile și a celei mai reci nopți ale fiecărei luni din ultimii 30 de ani.

Diagrama temperaturii maxime pentru Pitești ( de mai jos) afișează câte zile pe lună ating o anumite
temperaturi.
 Diagrama precipitațiilor pentru Pitești arată în câte zile pe lună este atinsă o anumită cantitate de
precipitații.

Diagrama pentru Pitești, de mai jos, indică zilele dintr-o lună în care vântul atinge o anumită viteză.
 Roza vânturilor pentru Pitești arată câte ore pe an bate vântul din direcția indicată. Exemplu SV:
Vântul bate dinspre Sud-Vest (SV) spre Nord-Est (NE).
Rețeaua hidrografică
Județul Argeș este înzestrat cu o bogată rețea hidrografică formată din bazinele hidrografice Argeș,
Vedea și Olt. Principalele cursuri de apă pe teritoriul județului însumează 670 km (dintr-un total de 1106
km) și aparțin râurilor Argeș (142 km), Râul Doamnei (107 km), Cotmeana (92 km), Topolog (89 km),
Dâmbovița (81 km), Argeșel (80 km) și Vâlsan (79 km).
Cel mai mare colector de apă este râul Argeș, (are 350 km lungime iar suprafața bazinului
hidrografic este de 12.550 kmp) și drenează partea de nord și nord-vest a județului, având obârșia în
Munții Făgăraș, între vârfurile Negoiu și Moldoveanu. În aval de chei Argeșul primește ca afluent râul
Vâlsan (în dreptul localității Merișani), iar la Pitești primește Râul Doamnei – unul din cei mai importanți
afluenți.
Buda (izvorul principal al sistemului hidrografic Argeș) izvorăște de sub vârful Arpașu Mic, de la
2030 m altitudine, din lacul glaciar Buda, iar râul Capra izvorăște din lacul glaciar Capra, aflat sub vf.
Vânătoarea lui Buteanu. În aval de confluența pârâului Buda cu Capra, a fost construit barajul Vidraru
(465 mil. m.c. apă.
Dâmbovița – prezintă pe teritoriul județului Argeș aproximativ o treime din bazinul său hidrografic
(650 km) și o lungime de 75 km, bazinul său superior suprapunându-se integral zonei montane (Munții
Făgăraș, Iezer-Păpușa, Piatra Craiului și Leaota).
De la izvor și până în zona municipiului Pitești, râul Argeș are o direcție de curgere N-S, drenând
mai întâi pantele sudice ale Munților Făgăraș, străbate apoi Muscelele Argeșului și Dealurile Argeșului,
iar după ce separă Piemontul Cotmeana (în V) de Piemontul Cândești (în E), intră în câmpie, unde udă
multe subunități din Câmpia Română. Debitul mediu multianual variază între 19,6 mc/s în cursul
superior, 40 mc/s la ieșirea din zona piemontană și 73 mc/s la vărsare. Pe cursul superior al râului Argeș
s-a construit un sistem hidroenergetic constituit din 17 hidrocentrale (Argeș, Cerbureni, Oești, Albești,
Curtea de Argeș, Zigoneni, Băiculești, Budeasa, Merișani etc.).
Lacul Vidraru de care beneficiază întreaga cascadă de centrale hidroelectrice din aval. Pentru a putea
utiliza la întreaga capacitate acumularea Vidraru au fost făcute lucrări de captare ai unor afluenți ai
Argeșului (Râul Doamnei, Vâlsan, Limpedea, V. lui Stan) și chiar un afluent al Oltului (râul Topolog).
Aceste aducțiuni secundare însumează zeci de km. de canale, tunele, conducte, precum și alte construcții
hidrotehnice. Astfel s-a mărit gradul de utilizare a potențialului hidroenergetic economic, permițându-se
folosirea energiei cursurilor de apă a căror amenajare independentă în centrale de mică putere nu ar fi
fost economică.
Valea superioară a râului Argeș se încadrează într-o interesantă și neasemuită zonă turistică străbătută
de șoseaua națională Transfăgărășan. Afluenți principali: Vâlsan, Râul Doamnei, Sabar, Dâmbovița,
Neajlov.
Principala sursă de alimentare cu apă a râurilor județului Argeș o constituie izvoarele de munte și
precipitațiile abundente din zona montană ceea ce asigură o alimentare constantă a râurilor. Pentru zona
montană debitele maxime se înregistrează în luna mai, iar cele minime în luna februarie. Pentru zona de
deal și câmpie debitul maxim se înregistrează în luna martie. Viiturile maxime s-au înregistrat în iulie
1941 când Argeșul a atins valori de 1 500-1 600 mc/s.
Județul Argeș dispune de numeroase lacuri dintre care amintim:
• Lacul Călțun este un lac glaciar situat în căldarea Călțun (Lespezi), la 2 135 metri
altitudine, la poalele vârfului Călțun (2 510 m). Are o suprafață de 0.8 ha și este adânc de
11.8 m. Apele Lacului Călțun se varsă în râul Argeș.
• Lacul Capra este un lac glaciar situat la 2 241 m înălțime chiar în Munții Făgăraș.
Adâncimea lacului Capra măsoară circa 11 metri.
 • Lacul Pecineagu este un lac artificial
situat într-o depresiune dintre Munții Lacul Capra
Piatra Craiului și Munții Iezer-Păpușa,
pe cursul superior al râului Dâmbovița.
Barajul Pecineagu este un baraj de
anrocamente (îngrămădire de piatră,
bolovani, beton ce formează diguri sau
baraje) de 107 m înălțime.
Lacul Vidraru

• Lacul Vidraru – un lac de acumulare creat

în anul 1965 pe râul Argeș, pentru producția de
energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor.
De asemenea, lacul și instalațiile adiacente sunt
folosite pentru recreere, turism și sporturi.
Reprezintă cel mai înalt baraj din România -166 m,
având o suprafață de 870 hectare și o adâncime de
155 m.
• Lacul Râușor – lac de acumulare -
alimentat de Râușor și Râul Târgului.
• Lacul Budeasa - lac de acumulare pe Argeș folosit pentru alimentarea cu apă a Piteștiului.
Apele subterane freatice sunt prezente la mari adâncimi (100 m) datorită varietății reliefului cât și
structurii sale. În partea de nord-vest a bazinului Argeș, cât și la sud de Pitești se remarcă o regiune lipsită
de straturi acvifere permanente și cu debite importante. În lunca Argeșului, ca și în luncile râurilor din
sud-vest și sud, apa freatică se găsește la 10-20 m adâncime și poate fi captată prin puțuri al căror debit
este cuprins între 5-14 l/s, având uneori chiar curgere permanentă (fântâni arteziene).
Vegetația și fauna
Pe teritoriul județului vegetația este variată, fiind dispusă pe etaje, în funcție de treptele de relief și
influențele climatice. Datorită factorilor fizico-geografici vegetația este diferențiată în funcție de zonarea
altitudinală.
Vegetaţia etajului alpin superior – se desfășoară de la 2 000 până în vârfurile cele mai înalte și este
formată din pajiști primare, ierburi (graminee alpine)și tufărișuri pitice în subetajul superior. Se întâlnesc
plante precum: mierluța pitică, ochii șarpelui, rugina, rogozul roșu, garofița pitică, toporașul alpin floarea
de colț, ), limba cerbului, feriga de piatră, garofița Pietrii Craiului – singura planta care creste doar in
Romania.
În subetajul alpin inferior (altitudini de sub 2000 m) vegetația este formată din pajiști primare și
secundare - părușcă, țăpoşică, iarba stâncilor, însoțite de jneapăn, ienupăr pitic, afin, arin de munte,
smârdar, zâmbru. Aceste plante, și în special jnepenișurile, au un rol important în moderarea temperaturii
și a vânturilor, protejând pădurile, împiedicând eroziunea solurilor, viiturile și inundațiile.
Etajul pădurii de molid se desfășoară între 1 200-1 400 m), vegetația fiind formată din: molid în
asociație cu plante ca afinul, măcrișul, iar la altitudini mai joase brădișorul, mușchii de pământ.
Etajul pădurilor de foioase ocupă întreaga zonă a munților (sub 1 200 – 1 000 m) și o mare parte a
dealurilor subcarpatice, precum și a Podișului Getic. El se împarte în mai multe subetaje:
- Subetajul pădurilor de amestec – formate din molid, brad, fag, alături de care se mai
întâlnesc și ulm, frasin, scoruș;
- Subetajul pădurilor de fag – cu o mare extindere pe versanții sudici, alături de care se mai
întâlnesc platan de munte, mesteacăn, alun;
- Subetajul pădurilor de gorun (între 300 – 600 m) – cuprinde gorun, corn, alun, stejar,
carpen, tei alb.
 Vegetația naturală din zona Câmpiei Piteștiului aparține subetajului pădurilor de stejar, cuprinzând
pâlcuri de păduri alcătuite din stejar pedunculat în amestec cu carpen și tei, restul terenurilor fiind ocupate
de culturi agricole.
În cadrul vegetației aferente Câmpiei Găvanu-Burdea, prezentă pe teritoriul județului Argeș, se
disting două zone de vegetație:
- zona vegetației de silvostepă – formată din pajiști stepice și pâlcuri de pădure în care se remarcă
stejarul pufos și stejarul brumăriu. Vegetația de pădure este completată de arbori precum
gorunul, frasinul, teiul, arțarul tătărăsc, cornul, sângerul, carpenul. Vegetația ierboasă natural are
o component floristică săracă și este folosită, în general, pentru pășunat.
- zona vegetației de luncă este prezentă în albiile majore ale văilor principale și luncile râurilor
din teritoriul Câmpiei Găvanu‐Burdea cuprinzând zăvoaie populate cu gârniță, corn, anin,
răchită, plop, arin și salcie. De asemenea, salcâmul s‐a adaptat foarte bine în această zonă.
Regăsim frecvent și arbuști cu valoare medicinală: porumbarul, păducelul, socul, măceșul și
gherghinarul.
Ca și zonă zoogeografică județul Argeș se încadrează în provincia dacică cu o faună diferențiată în trei
etaje: etajul montan, etajul de deal și podiș, etajul de câmpie, etajul apelor curgătoare.
- etajul alpin este format din capra neagră, acvila, marmota;
- etajul pădurilor montane cuprind specii variate având numeroși reprezentanți printre care:
cerbul carpatin, ursul brun, râsul, pisica sălbatică, veverița, mistrețul, lupul,
căprioara, cocoșul de munte. aspretele
- etajul de câmpie cuprinde rozătoare: șoareci,
iepuri, hârciogi, șopârle, păsări – prepelița,
potârnichea, dropia – tot mai rară, acvila de stepă
– pe cale de dispariție, uliul.
- vegetația intrazonală este constituită din păduri
de luncă, fânețe de luncă, stuf, papură, etc.
Apele prezente în cadrul județului sunt bogate în specii
de pește ca:
- în apele curgătoare de munte pot fi amintite speciile: păstrăvul, lipanul, mreana de munte,
porcușorul de munte, aspretele – considerat a fi cel mai rar pește din Europa și poate chiar din
lume, prezent doar pe cursul râului Argeș și al afluenților săi Vâlsan și Râul Doamnei.
- în apele curgătoare și lacustre din zonele de deal, podiș și câmpie sunt prezente mai multe
specii de pești: crapul, cleanul, știuca, somnul, dar și raci, moluște, păsări ca: rațele sălbatice,
gâsca cenușie, barza.
Solurile prezente pe teritoriul județului Argeș sunt deosebit de variate, începând de la solurile
pajiștilor alpine și până la solurile slab dezvoltate din luncă. Astfel, se disting următoarele categorii de
soluri:
- soluri montane din clasa umbrisolurilor, spodosolurilor - în nordul județului (la altitudini mai
mari de 1 800 m) de tipul solurilor brune acide, soluri humico-silicatice, soluri brune-podzolice,
solurile scheletice iar pe versanți solurile predominante sunt cele tinere de grohotișuri;
- soluri din etajul pădurilor de rășinoase sau de rășinoase în amestec cu fag din clasa
cambisolurilor – soluri brune acide montane, soluri podzolice – mai ales sub păduri de foioase;
- soluri din zona dealurilor piemontane și subcarpatice ale Argeșului din clasa argiluvisolurilor
– conțin soluri brune și soluri brun roșcate, soluri brune luvice;
- soluri din Câmpia Piteștiului din clasa argiluvisolurilor – soluri brun-roșcate de pădure și soluri
brun-roșcate podzolice;
- soluri prezente în Câmpia Găvanu-Burdea din clasa molisolurilor – cernoziomuri de diferite
categorii
 - soluri azonale – întâlnite pe calcarele din Munții Piatra Craiului – de tipul redzinelor sau soluri
slab dezvoltate de luncă – soluri hidromorfe și solurile de mlaștină în lunci, lăcoviști și sărături,
pe terase soluri aluviale (aluvisoluri).

Rezervații și parcuri naționale

Diversitatea mediului geografic a determinat crearea unor areale de protecție pentru diferite specii de
plante sau animale sau de peisaj. Cele mai reprezentative pentru județul Argeș sunt următoarele:

– Valea Vâlsanului este o arie protejată de interes

național (rezervație naturală de tip mixt), situată pe
teritoriul administrativ al comunelor Arefu, Brăduleț,
Mușătești și Nucșoara și se întinde pe o suprafață de
10.000 de hectare.

– Golul alpin Valea Rea – Zârna este o rezervație naturală

de tip mixt, situată în județul Argeș, pe teritoriul
administrativ al comunei Nucșoara, în bazinul râului
Doamnei și se întinde pe o suprafață de 6.480 hectare.

– Golul alpin Moldoveanu – Capra este o rezervație

naturală de tip mixt: faunistică, floristică, geologică și
peisagistică), situată pe teritoriul administrativ al comunelor
Arefu și Nucșoara; are o suprafață de 5.000 de hectare și
reprezintă golul alpin ce se desfășoară între Vârful
Moldoveanu (2.544 m) și Vârful Capra (2.494 m).

– Poiana cu narcise Negrași este o arie protejată

de interes național (rezervație naturală de tip
floristic și peisagistic), situată pe teritoriul
administrativ al comunei Negrași și se întinde pe
o suprafață de 4,10 hectare
 – Cheile Dâmbovicioarei cu o lungime de chei
propriu-zise de 2 km, sunt situate în arealul
montan calcaros al „Munților Piatra Craiului”,
pe traseul „Rucăr-Bran”. Dâmbovicioara a săpat
în formațiunile de roci sedimentare, calcaroase,
și gresii, conglomerate un adevărat canion lung
de 8 km, care în unele porțiuni valea are pereți
verticali ce depășesc 200 de m înălțime.

– Lacul Bascov este o arie naturală cu o suprafață

de 162 hectare, se află în Câmpia Piteștilor, o
subdiviziune în partea nordică a Câmpiei
Române, în bazinul Argeșului.

– Lacul lui Bârcă este o arie protejată de interes

național (rezervație naturală de tip botanic), situat
pe teritoriul administrativ al comunei Davidești cu
o suprafață de 20,40 hectare.

– Microrelieful carstic de la Cetățeni este o

rezervație naturală de tip geologic și peisagistic,
situată pe teritoriul administrativ al comunei
Cetățeni. Rezervația naturală se află în partea de
sud a Munților Leaota, la o altitudine de 800 m,
în partea nordică a satului Cetățeni, în versantul
stâng al râului Dâmbovița și se întinde pe o
suprafață de 10 hectare. Aria naturală reprezintă
o zonă cu relief carstic rezultat din procesele de
eroziune, coroziune și alterare biochimică a
rocilor, alcătuit din abrupturi stâncoase, coloane,
vârfuri, calcare stâncoase, lapiezuri; de interes
geologic și peisagistic.
 – Locul fosilifer Suslănești (monument al
naturii) este o rezervație naturală de tip
paleontologic, situat pe teritoriul administrativ al
comunei Mioarele.

– Calcarul numulitic de la Albești este o arie

protejată de interes național (rezervație naturală
de tip geologic și paleontologic), situată pe
teritoriul administrativ al comunei Albeștii de
Muscel.

– Lacul Iezer (monument al naturii) este o arie

protejată de interes național (rezervație naturală
de tip mixt), situată pe teritoriul administrativ al
comunei Nucșoara, în partea sudică a Munților
Făgăraș, în bazinul râului Doamnei, în
apropierea râului Zârna, unul din cei doi
afluenți ai acestuia și are o suprafață de 0,50
hectare. Aria protejată reprezintă un lac de
origine glaciară alimentat de apele unor izvoare
și din cele formate prin topirea zăpezii.

– Peștera Dâmbovicioara este situată în partea de

sud a Masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al
văii Dâmbovicioara (afluent al Dâmboviței), la 1 km
nord de satul Dâmbovicioara, județul Argeș. Peștera
s-a format datorită acțiunii apelor pârâului
Dâmbovicioara, care au tăiat în calcarele de vârstă
jurasică ale Masivului Piatra Craiului.
 – Peștera de la Piscul Negru este o arie protejată
de interes național, rezervație naturală de tip
speologic), situată pe teritoriul administrativ al
comunei Arefu. Aria naturală reprezintă o
cavitate (peșteră) în abruptul Vârfului Piscul
Negru (2.248 m), străbătută de cursuri de apă, cu
cascade și galerii cu diferite forme concreționare
de ghirlande, coloane, pânze, cristale, stalactite,
baldachine.

– Lacul Galbena IV (monument al naturii)

este o arie protejată de interes național,
(rezervație naturală de tip mixt), situată în
județul Argeș, pe teritoriul administrativ al
comunei Rucăr. Aria naturală reprezintă un
lac de origine glaciară.

Unitate teritorial-administrativă cu condiții natural deosebit de variate și prielnice unei ample

dezvoltări economice, deși deține numai 2,9% din suprafața țării, județul Argeș dispune de un potențial
industrial, agricol și forestier considerabil. Principalele resurse naturale care caracterizează solul și
subsolul județului Argeș sunt: cărbuni, petrol, gaze naturale, calcare, argile comune, pietrișuri și nisip
din albiile râurilor, ape minerale sulfuroase cu valoare terapeutică, lemn de diferite esențe din fondul
forestier al județului ce însumează 110301 ha de pădure.