Geomorfologic Sighetul apratine microdepresiunii Sighetului, inclusa in Depresiunea Maramuresului.

Aceasta zona este dominata de Dealul Solovan si de Dealurile Maramuresului (culmea Bagna), peste care se inalta piemontul Mara-Sapanta si Muntii Ignis (cu cel mai inalt punct de pe raza teritoriului administrativ al municipiului muntele Tiganu 1222m). Teritoriul localitatii este strabatut de Culoarul Izei si al Tisei, in care sunt inscrise Luncile Izei si respectiv al Tisei. Din punct de vedere geologic teritoriul municipiului este carcterizat prin intermediul unor depuneri cuaternare, care urca si in zonele de piemont vulcanic de la Iapa-Sugau, respectiv pe dealurile Maramuresului (in zona Valea Mare-Mociar). Pe Valea Ronisorii au fost gasite urme ale unui golf paleogen impreuna cu depozite tortoniene. Andezitele neogene caraterizeaza zonele montane ale orasului (apartinand muntilor Ignisului), iar pe varfurile Tiganu si Vacaru au fost identificate resturi ale unor aparate vulcanice acoperite de lave. Sighetul se incadreaza intr-o clima temperat continentala, cu o medie anuala de 9C. Cantitatea medie anuala de precipitatii este de 750 mm, cu o depasire a acestuia pe muntele Tiganu (1000 mm). Pe parcursul anului pot fi intalnite aproximativ 200 zile lipsite de precipitatii. Ceata si vanturile sunt rare, dar acestea aparand mai frecvent in zonele montane. Din punct de vedere hidrografic orasul este inconjurat de trei rauri, dintre care cel mai important este raul Tisa, cu un debit mediu de 80mc/s, acesta fiind urmat de raul Iza cu 16mc/s (confluenta dintre cele doua realizandu-se la Cearda), iar al treilea este raul Ronisoara (cel mai mic dintre cele trei, acesta avand un debit mult inferior celorlalte).

Depresiunea Maramures cuprinde un relief ncntator,variat ca morfologie si complex, ca alcatuire geologica. Geologia zonei studiate aproape ca se confunda cu cea a Depresiunii Maramures, dar exista evident o serie de mici diferentieri. Cuvertura sedimentara a zonei cristalino-mezozoice este formata din permian, triasic si jurasic, toate pe suprafete extrem de restrnse (ca sinclinale prinse n cristalin si petice de acoperire ale pnzei cristalino-mezozoice) si cretacic, mult mai dezvoltat n nord. Cretacicul s-a depus dupa cutarile austrice, formnd o cuvertura tabulara sau ocupnd sinclinale largi. Se compune din: calcare grezoase, gresii calcaroase, marne si argile, gresii fine.

Zona maramures-panonica (care include Sighetu si mprejurimile sale) a functionat ca geosinclinal pna n helvetian, cnd a avut loc inveriunea tectonica; dupa care peste stratele cutate au urmat cele transgresive din tortonian, sarmatian si panonian. Paleocen-eocenul ocupa bazinele mijlocii si inferioare ale Izei si Viseului si reprezinta un flis marno-grezos. Tortonianul este asezat discordant peste stratele cutate mai vechi ocupnd latura sudica a Depresiunii Maramures de la Dragomiresti la Sighetu Marmatiei, fiind compus din tufuri, marne, marno-argile salifere, gresii gipsifere, masive de sare, calcare, marne, etc. Din faza tortonianului (badenian) are loc o puternica fragmentare tectonica care conduce la eruptii vulcanice si formarea lantului eruptiv Oas-Guti-ibles care se continua pna n compartimentul nordic al Muntilor Persani (cel mai lung lant eruptiv din Europa) si implicit la aparitia platoului iganul. Eruptiile continua cu perioade de relativa liniste pna n post-pliocen ducnd la aparitia unor formatiuni vulcanice destul de complexe,aglomerate vulcanice si eruptive (andezite,dacite,bazalte si riolite). Despre zona depresionara se poate spune ca n urma acestei ultime faze, bazinul inferior si mijlociu al Tisei se manifesta ca si golf miopliocen,cnd se depun diferite formatiuni sedimentare, marne, argile, nisipuri si sare. Cea din urma, corespunznd pliocenului superior, este cea a modelarii subaeriene. Aceasta este perioada cnd se organizeaza cursurile si vaile principale de apa (Viseu,Iza) pentru ca n final sa primeasca aspectul din ziua de azi. Trebuie evidentiata originea complexa (tectonica, de baraj vulcanic si eroziune diferentiata) a unei zone att de restrnse ca si aceasta. Relieful din aceasta zona prezinta o diversitate care poate fi observata cu usurinta. Datorita trecerii aproape bruste de la nivelul de aproximativ 200 de metri fata de nivelul marii,pe care le atinge Sighetul si localitatile care l nconjoara, la altitudinea medie de 1000 de metri la care e situat platoul iganul. Limita nordica a suprafetei studiate o reprezinta albia de scurgere a rului Tisa, de la Craciunesti pna la Cmpulung la Tisa, fiind ngradita de acesta pe o distanta de aproximativ 25 km. Majoritatea partii vestice, este acoperita de piemontul Mara-Sapnta ale carui terminatii nordice se ntind de-a lungul drumului national 19, din Sighet pna n Cmpulung.

Aceste dealuri cresc n altitudine catre sud-vest formnd n final o prelungire a Muntilor Ignis. Altitudinea lor nu este prea mare, situndu-se n jurul valorii de 1300 m.Priviti din zona Sighetului acestia par masivi, motivul fiind existenta unui abrupt stncos numit Creasta Pietrei. Diferenta de nivel fata de baza stncii este de 100 m, ajungnd pna la 170 m, iar lipsa vegetatiei pe anumite sectiuni de creasta a dus la denumirea populara Piatra Goala. Aceasta formasiune stncoasa este constituita n mare parte din andezite piroxenice, roci cenusiu-negricioase. Culmea Pietrei se ntinde ntre Vrful Vacarul (948 m) si Vrful Piatra Tisei (857 m), avnd o orientare nord-vest sud-est si o morfologie specifica, cu versantul nord-estic abrupt, adesea stncos, cel vestic fiind acoperit de ntinse pasuni. Deasupra acestei formatiuni se afla platoul vulcanic iganul. Zona a fost erodata de precipitatii si mici ape curgatoare, scotnd la suprafata unele formatiuni mai dure care impresioneaza prin pitorescul lor si dau un aspect salbatic, ca de exemplu Vrful Piatra Neagra "Biserica Vulpii" (1170 m) de la care spre nord-vest se poate observa Vrful Negru (1200 m) si Vrful iganul (1222 m). Este preyent n aceasta zona,un lac de mica ntindere, loc de scurgere a apelor provenite din precipitatii, n prezent colmatat, care se observa doar datorita vegetatiei specifice crescuta pe aluviunile depozitate.Altitudinea scade lent spre Valea Runcului aflata pe o directie aproape paralela cu cresta. De altfel aceasta zona a Muntilor Ignis este o zona de platou de naltime, usor ondulat, cu altitudini n general de peste 1000 m, cu pante line si ntinse , vai cu curs divagant, adesea mlastinos la obrsie, la iesirea din platou prezentnd cascade si mici defilee (Cascada Strungii, 15 m). De-a lungul crestei se evidentiaza vrful: iganul, Piatra Iepei (punct de belvedere), Vrful Pietrei (1114 m), iar ultimul la nord-vest de acestea este Vrful Vacarului. Paralel cu aceasta creasta se afla trei terase situate la nivel inferior cu aproximativ 100 m. Cea mai sudica dintre acestea este Piatra Tisei (1023 m) care se continua spre nord-est cu Cornul sorompaului, cu o altitudine maxima de 991 m. ntre acestea si dealul Crestei se afla Podisul Dmbului Mic. Ultima dintre terase poarta denumirea de Piatra Ciuroiului, cu o altitudine maxima de 839 m. La poalele crestei, n apropiere de Piatra Neagra se afla izvorul prului Poiana, care are confluenta cu rul Mara n localitatea Giulesti. Continund spre est, constatam existenta bazinului hidrografic Cosau, care se uneste cu cel al rului Mara la sud de localitatea Berbesti, la o altitudine sub 300 m.

Are loc o scadere lenta de altitudine dinspre Piatra Tisei spre Berbesti si sugau, dealurile piemontane pastrnd o altitudine medie de 400-600 m, naltimea lor scaznd destul de brusc n apropierea localitatilor aflate pe valea Marei si apoi valea Izei, respectiv Berbesti, Vadu Izei, Sighetu Marmatiei. Acelasi fenomen se observa si de la Sighet pna la Cmpulung la Tisa. Se observa, la sud de valea Blonda, pe care se afla cartierul sugau (apartinnd Sighetului), o nivelare destul de constanta a solului, n timp ce la nord de aceasta are loc o crestere de pna la 612 m n Vrful Sighetu Marmatiei "Solovan". ntre sugau si Berbesti se afla un deal care culmineaza n Vrful Ciocza (509 m). De la piatra Ciuroiului nspre Cmpulung la Tisa, are loc o scadere de nivel de la 900 m, ajungnd la valea Tisei n apropierea careia se afla aceasta localitate, la o altitudine de aproximativ 250 m. Mergnd spre Sarasau si Iapa, aceasta panta putin abrupta este ntrerupta de o serie de vrfuri: Lunciu (615 m), Rupturile (543 m) si Dealul Secatura, aflat chiar lnga Sarasau, cu o diferenta de nivel fata de Piatra Ciuroiului de aproximativ 150 m. Desi aceasta este o mica sectiune a masivului Ignis, se poate observa varietatea mare de peisaje cauzate de diferitele tipuri de roci eruptive, determinnd un aspect mult diversificat al reliefului, care ofera multe optiuni de recreere turistilor aflati n cautare de elemente naturale absente n peisajul citadin. ntre valea Marei si valea Izei se afla o zona depresionara formata din depresiunea Marei, sugatag si Cosau, care sunt despartite de depresiunea Brsana si culoarul Oncesti, de extremitatea nordica a piemontului Varatec. Spre nord, de la confluenta Izei cu Mara se afla depresiunea Vadu Izei si depresiunea Sighetu Marmatiei. n majoritatea cazurilor altitudinea localitatilor aflate pe acest culoar depresionar se situeaza n jurul valorii de 200-300 m. Spre est se afla dealurile Maramuresului care nsotesc valea Izei pna la confluenta cu Ronisoara, de unde sunt strapunse de depresiunea Ronei. Urmeaza un mic interfluviu care desparte Ronisoara de Tisa si Rona de Sus de localitatea Bocicoiul Mare.Aceste dealuri au o petrografie caracterizata prin roci argiloase, gresii fine, conglomerate cretacice, etc.

Relieful de lunca este evident n suprafata studiata, deoarece este cuprins aici cursul inferior al Marei, Cosaului si Izei si ale multor afluenti ai acestora. Dealurile situate la est de valea Izei reprezinta subzona nord-vestica a dealurilor Maramuresului, o zona nu att de pitoreasca ca si sectiunea de la vest de Iza, dar avnd si aceasta punctele ei de atractie. Relieful acestei zone este relativ uniform, energia de relief iesind n evidenta mai ales pe valea Stejarului, n sudulcareia se afla o serie de vrfuri: Piciului (578 m), Magura Osoiului, Vrful Osoiului (723 m) etc. La nord de valea Stejarului care este drenata de ruletul Porcului iese imediat n evidenta, cu o altitudine de 664 mvrful Saratei. La nord-vest de aceasta, n imediata sa apropiere se afla vrful Sorbistei (603 m). n continuare spre nord se mai pot observa vrful Ursului (468 m) si vrful Bagna (648 m). Se poate observa altitudinea relativ constanta a vrfurilor mai sus enumerate. Limita nordica a acestor dealuri este valea Ronisoarei de la care altitudinea terenului se ridica pna la 300-400m, pentru ca apoi sa scada facnd loc cursului Tisei. Nu poate fi negata prezenta omului si influenta acestuia asupra habitatului sau natural cu toate efectele pozitive si negative pe care le provoaca. Trebuie mentionate aici defrisarile efectuate dupa 1989 n zona Agris de locuitorii cartierului Iapa cu multiple efecte negative asupra mediului nconjurator si turismului. Zona centrala a bazinului Maramures este caracterizata de prezenta depozitelor de tuf fin zeolitizat n zone ca: Brsana, Oncesti, Nneti, Clineti, Ocna ugatag, Slite, Vadu Izei etc