Ministerul Educatiei al Republici Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Biologie si Pedologie

Specialitatea:”Ecologie”
Disciplina: ”Analiza calitatii apelor ’’

Referat
Tema: Calitatea apelor de suprafata ale R.M

A efectuat: Vislovschi Alina

Averificat: Dobrojan Sergiu

Chisinau 2020
 PREFAŢĂ
Apa este nu numai cea mai răspîndită, dar şi una dintre cele mai utile
substanţe de pe Pămînt, avînd un rol deosebit de important în procesele de apariţie
şi întreţinere a vieţii pe Terra. Datorită creșterii populației mondiale și a altor
factori de origine naturală și antropică, tot mai puțini oameni beneficiază de apă
potabilă calitativă. Dezvoltarea intensă a ramurilor industriale, a agriculturii, a
serviciilor comunale etc., a condus la creşterea continuă a consumului de apă şi,
implicit, la degradarea resurselor acvatice. Astăzi nu există nici o ţară care să nu se
confrunte cu problemele legate de deficitul surselor de apă, în special al celor de
apă potabilă. Mai mult decît atît, circa 20 la sută din populaţia de pe glob nu are
acces la apă potabilă calitativă, iar în jur de 50% este lipsită de condiţiile sanitare
adecvate. La nivel mondial se înregistrează o cerere crescută de apă, datorită
creşterii populaţiei globului, dezvoltării activităţilor economice, accelerării
procesului de urbanizare şi creşterii confortului vieţii moderne. Este datoria noastră
să ne asigurăm ca apa să realizeze funcţiile sale de întreţinere a vieţii, de căi de
navigaţie, de integrare cu alte surse naturale, de materie primă şi de asigurare a
confortului oamenilor.
Pentru a proteja impactul negativ al apei asupra sănătăţii, nu este suficient
doar tratarea ei minuţioasă. Calea cea mai eficientă este prevenirea poluării
resurselor acvatice. Principalele surse de poluare ale apelor de suprafaţă şi din
pînza freatică sînt gunoiştile nesancţionate din apropierea localităţilor rurale şi de
lîngă fîntîni, complexele animaliere situate în apropierea resurselor acvatice,
depozitele de substanțe chimice din localităţi, veceurile neamenajate ş.a. Fracţia
lichidă din aceste surse de poluare, prin infiltrare, pătrunde în apele freatice şi
conduce la poluarea masivă ale acestora cu diverse substanţe nocive şi toxice (de
ex: nitraţii, sărurile de amoniu, bacteriile patogene etc.), care ulterior pătrund în
organismul uman.
În legătură cu integrarea standardelor naţionale pentru evaluarea calităţii
apelor de suprafaţă cu cele europene, este necesară implementarea treptată a unor
directive europene, în special, Directiva Cadru privind Apa, ce stipulează
optimizarea reţelei de monitoring şi divizarea ei în reţea: (i) operaţională; (ii) de
supraveghere și (iii) investigaţională.
În dependenţă de tipul de reţea este prevăzută şi o schemă în periodicitatea
prelevărilor probelor în programul de monitoring. Directiva Cadru privind Apa
prevede, în final, evaluarea stării ecologice a fiecărui corp de apă, clasificarea lui
după o serie de criterii, precum şi supravegherea stării lor sanitaro – ecologice de
către instituţiile abilitate în problemă.
Estimînd starea mediului la moment, menţionăm că resursele acvatice ale
Republicii Moldova sunt prezentate prin apele de suprafaţă şi cele subterane.
Bazinul hidrografic al Republicii Moldova este reprezentat prin 3621 rîuri şi
rîuleţe, inclusiv 7 cu lungimea de peste 100 km, alte 247 – peste 10 km, 57 de
lacuri cu suprafaţa oglinzii apei de 62,2 km2 şi circa 3000 iazuri şi bazine de
acumulare, cu un volum de 1,8 km3 şi suprafaţa oglinzii apei de 333 km2.
Republica Moldova dispune de 82 bazine artificiale de apă, cele mai mari fiind
Costeşti-Stînca pe r.Prut (735 mln.m3 apă) şi Dubăsari pe r.Nistru (277,4 mln.m3
apă). Aceste date reprezintă una dintre premizele importante necesare pentru
gestiunea resurselor acvatice şi menţinerea adecvată a stărilor ecologice, existenţa
unui sistem de supraveghere, furnizarea informaţiei privind cantitatea, calitatea,
starea, dinamica, interacţiunile în spaţiu şi în timp, predicţia înrăutăţirii sau
îmbunătăţirii calităţii acestora, etc.
În conformitate cu Regulamentul privind monitorizarea și evidențierea
sistematică a stării apelor de suprafață și a apelor subterane, HG nr. 932 din
20.11.2013, monitorizarea calităţii apelor de suprafaţă este realizată la nivel
naţional în cadrul Serviciului Hidrometeorologic de Stat (SHS), de către Direcţia
Monitoring al Calităţii Mediului, ce efectuează monitoringul sistematic asupra
stării de poluare a factorilor de mediu (ape de suprafaţă, aluviuni acvatice, aer, sol,
fondul radioactiv) pe teritoriul Republicii Moldova şi asigură organele de Stat şi
organizaţiile cointeresate cu informaţia privind starea de poluare a mediului
(anexele 7, 8, 9).
Această activitate este reglementată de un şir de acte normative şi
legislative, printre care cele mai importate pot fi nominalizate:
Legile Republicii Moldova:
1. Legea apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011;
a) Regulamentul cu privire la cerinţele de calitate pentru apele de suprafaţă,
HG nr. 890 din 12 noiembrie 2013;
b) Regulament privind monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor
de suprafaţă şi a apelor subterane, HG nr. 932 din 20 noiembrie 2013;
2. Legea cu privire la activitatea hidrometeorologică, nr.1536-XIII din 25
februarie 1998;
3. Legea privind protecţia mediului înconjurător, nr.1515-XII din 16 iunie
1993;
4. Legea cu privire la zonele şi fîşiile de protecţie a apelor, rîurilor şi
bazinelor de apă, nr.440-XIII din 27 aprilie 1995;
5. Legea cu privire la resursele naturale, nr.1102-XIII din 6 februarie 1997;
6. Legea cu privire la apa potabilă, nr.272-XIV din 10 februarie 1999;
 7. Legea privind accesul la informaţie, nr.982-XIV din 11 mai 2000.
Hotărîrile Guvernului Republicii Moldova:
1. Cu privire la unele măsuri privind reglementarea utilizării bazinelor
acvatice, nr.1202 din 8 noiembrie 2001;
2. Cu privire la modul de elaborare şi aprobare a schemelor de utilizare şi
protecţie în complex a apelor, nr.747 din 3 noiembrie 1995;
3. Cu privire la măsurile de stabilire a zonelor şi fîşiilor riverane de protecţie
a apelor rîurilor şi bazinelor de apă, nr. 32 din 16 ianuarie, 2001.
Lunar în cadrul CMCAS se efectuează observaţii asupra calităţii apelor de
suprafaţă după o serie de indicatori ca: prametri fizico-chimici, parametri
organoleptici, elemente biogene, substanțe organice și micropoluanți organici.
Punctele de observaţii asupra stării de calitate a apelor de suprafaţă pe teritoriul
Republicii Moldova sunt stabilite în raliere cu cerinţele Directivei Cadru privind
Apa şi Acordurile Internaţionale unde se ia în consideraţie destinaţia obiectelor
acvatice, calitatea apei, nivelul apei şi alţi factori importanţi pentru economia
naţională.
Caracterizarea calităţii apelor de suprafaţă pe parcursul anului 2015 s-a
relevat conform datelor obținute în rezultatul observaţiilor efectuate în 72 de
secţiuni de monitoring situate pe 34 rîuri, 6 lacuri de acumulare, precum şi 2 lacuri
naturale (anexa 1). Astfel, pe parcursul anului s-au prelevat şi analizat 443 probe
de apă după 72 indicatori hidrochimici conform Programului de activitate şi
Convenţiilor internaţionale.
Gradul de poluare a apelor de suprafaţă în prezentul anuar s-a apreciat după
valoarea concentraţiilor medii pentru fiecare rîu şi bazin de acumulare în parte, iar
calitatea lor – conform celor 5 clase de calitate stipulate în Regulamentul privind
cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă pentru care s-a calculat
percentila 90. Rezultatele evaluării conform cerinţelor stipulate în regulamentul
menţionat mai sus sunt expuse în anexa 2. În prezentul anuar este reflectată atît
calitatea şi gradul de poluare, cît şi tendinţa schimbării calităţii apelor de suprafaţă
din Republica Moldova pentru ultimii 3 ani conform HG nr. 890. La pregătirea sa
au fost utilizate sursele bibliografice indicate la pag. 385.
Sesizînd importanţa şi complexitatea acestei lucrări pentru instituţiile,
departamentele şi ministerele cu tangenţă la problemă și funcţii de luare a
deciziilor, mizînd în continuare pe competenţă, generozitate şi entuziasm
profesional, aş dori pe această cale să aduc mulţumiri cordiale, cele mai înalte
consideraţiuni şi tot respectul echipei de profesionalişti, care au contribuit la
apariţia Anuarului dat.
Capitolul 1. Introducere
1.1. Infrastructura şi direcţiile prioritare în activitatea de supraveghere
a calităţii apelor de suprafaţă pe teritoriul Republicii Moldova
Direcţia Monitoring al Calităţii Mediului (DMCM) din cadrul Serviciului
Hidrometeorologic de Stat efectuează monitoringul ecologic privind calitatea
componentelor mediului (ape de suprafaţă, aer, sol, aluviuni acvatice, precipitaţii
atmosferice, nivelul fondului radioactiv) şi dispune de o reţea amplă de
laboratoare, posturi şi secţiuni de supraveghere amplasate pe întreg teritoriul
Republicii Moldova.
Sistemul naţional de monitoring a fost înfiinţat în anii ’60 ai secolului trecut,
însă observaţiile cu caracter sistematic au început a fi realizate în anii ’80, avînd
drept obiective prioritare:
 monitorizarea calităţii mediului şi determinarea nivelului de poluare;
 prevenirea şi reducerea efectelor nocive a factorilor antropici pentru
mediul ambiant şi populaţie;
 informatizarea sistematică a publicului privind calitatea mediului;
 înştiinţarea în regim de urgenţă a organelor cu funcţii de luare a deciziilor,
privind gradul excepţional de poluare a componentelor de mediu;
Dispunînd de un potenţial uman şi tehnic adecvat, precum şi fiind
deţinătorul Certificatului de Acreditare LÎ-023 (Apă, Aer, Sol) în conformitate cu
cerinţele internaţionale, obţinute în baza evaluării de către Centrul Național de
Acreditare din Republica Moldova, DMCM include 7 subdiviziuni: patru Centre şi
o Secţie de monitorizare, un Centru de Monitoring Ecologic Integrat şi
Management Informaţional, precum şi Grupul de Expediţie elucidate în
organigrama Direcției Monitoring al Calității Mediului (figura 1).

Figura 1. Organigrama Direcţiei Monitoring al Calităţii Mediului

 1.2. Mediul înconjurător şi sănătatea umană în raport cu gradul de
poluare a apelor de suprafaţă
Apa este una din cele mai importante resurse pentru om. Ea reprezintă viaţa,
dar şi calitatea vieţii. Apa, element indispensabil vieţii, este, în acelaşi timp,
resursa naturală fundamentală, fără de care nu ar fi posibilă desfăşurarea
activităţilor omului. Calitatea apei se apreciază în raport cu utilizarea acesteia, prin
determinarea unor indicatori fizici, chimici şi biologici.
Poluarea apelor de suprafaţă de pe teritoriul Republicii Moldova produce o
influenţă negativă asupra florei, faunei şi sănătăţii populaţiei, întrucît este utilizată
în alimentare, irigare şi alte necesităţi tehnice şi casnice.
Nocivitatea apei se răsfrînge direct sau indirect asupra omului şi, de aceea,
este necesar să se cunoască mai bine aceste pericole, inclusiv efectele pe care le pot
avea asupra omului chiar cantităţile neînsemnate de substanţe chimice periculoase
din sursele de apă.
Ţinînd seama de capacitatea ei de dizolvare, apa poate extrage şi reţine din
sol, roci, materiale de construcţie, alimente şi chiar din veselă şi ustensilele
utilizate la pregătirea hranei, diferite microelemente, cît şi un şir de metale grele:
Cd, Co, Cu, Ni, Cr, Mn, etc. cu acţiune toxică, în funcţie de calitatea ei de a fi dură
sau moale. În acelaşi timp, factorul de duritate poate inhiba dizolvarea
microelementelor nocive, în timp ce acţiunea dăunătoare a apelor moi s-ar putea
datora raportului Mg/Ca sau uşurinţei de vehiculare și transport a microelementelor
toxice extrase din sol, canalizării, etc.
Oxigen dizolvat (O2) – reducerea oxigenului dizolvat la valoarea egală şi
mai mică de 2 mg/dm3 duce la pieirea în masă a faunei acvatice. Fiind în cantităţi
mai reduse, uneori lipsind complet din apă, devine un factor ecologic limitant în
dezvoltarea vieţii acvatice.
Consumul biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) – valori mai mari ale
CBO5 denotă prezenţa substanţelor organice biodegradabile care, contribuie la
reducerea concentraţiei de oxigen dizolvat din apă cu efecte negative asupra
ecosistemelor acvatice.
Consumul apei cu conţinutul ridicat de nitriţi (cea mai răspîndită substanţă
toxică în apele de suprafaţă din Moldova), poate duce la apariţia
methemoglobinemiei, de care sunt afectaţi în special copiii de 0-1 ani, mai ales cei
alimentaţi artificial; provoacă cancer la esofag, stomac, ficat, intestine, colon,
vezica urinară şi sporeşte impotenţa la bărbaţi. Nitriţii influenţează nociv asupra
sistemului nervos, provoacă şi restructurări (aberaţii) cromozomiale, iar în
rezultatul acţiunii lor apar dureri de cap, vîjîit în urechi, slăbiciuni, convulsii ale
muşchilor faciali, absenţa coordonării mişcării, pierderea conştiinţei, comă etc.
Consumul de apă cu nitraţi în concentraţii mari este unul din factorii care
condiţionează creşterea bruscă a afecţiunilor cronice ale ficatului, maladii ale
aparatului digestiv şi menţinerea lor în perioada vizată la nivel înalt. Sub influenţa
nitraţilor are loc dereglarea procesului de transportare a oxigenului spre ţesuturi.
Mineralizarea excesivă cauzată de conţinutul ridicat de sulfaţi, cloruri,
calciu, natriu, magneziu, hidrogencarbonaţi duce la creşterea morbidităţii
populaţiei prin litiaza urinară, precum şi a afecţiunilor digestive, maladii
urogenitale şi ale sistemului osteo-articular.
Pesticidele pot constitui cauza unor boli grave (cancer), tulburări
neurologice, afecţiuni ale glandelor endocrine.
Produsele petroliere provin de la rafinării, uzinele petrochimice, transportul
naval, auto şi conducte, şi acţionează negativ în rezultatul proceselor de evaporare,
sorbţie şi oxidare biochimică ce reduce mult calitatea apei, suportînd modificări
chimice.
Metalele grele au acţiune toxică asupra organismelor acvatice, inhibînd în
acelaşi timp şi procesele de autoepurare.
Metalele grele produc intoxicaţii grave ale organismului uman:
 intoxicaţia cu plumb duce la anemie, insomnie, iritabilitate, greaţă, gust
metalic, dereglarea funcţieiwsistemuluiwnervoswşiwlezează encefalul;
 intoxicaţia cu mercur are ca manifestări dureri de cap, ameţeli, insomnie,
oboseală, tulburări de memorie;
 intoxicaţia cu cadmiu se manifestă prin afecţiuni ale rinichilor, ficatului,
cordului, provoacă aberaţiiwcromozomiale care modifică ereditatea. Cadmiul
posedă acțiune cancerigenă;
 intoxicaţia cu arseniu are ca efect asupra organismului cefalee, ameţeli,
oboseală, dureri abdominale, reacţii cutanate.
Detergenţii reprezintă unul dintre poluanţii de bază ai apelor din natură,
unde produc spume ce se acumulează la suprafaţa lor limitînd schimbul de gaze
dintre apă şi atmosferă, contribuind astfel la distrugerea bacteriilor aerobe cu rol în
descompunerea deşeurilor organice și astfel împiedică autoepurarea apei.
Fenolul este pentru peşti un toxic nervos, el imprimă gust şi miros neplăcut
cărnii de peşte.
Riscul de a face o boală a organelor digestive, în condiţiile alimentării cu
apă de băut din surse descentralizate, este mai mare decît la populaţia care se
alimentează din surse centralizate de apă potabilă. Rezultatele obţinute denotă
faptul, că apa potabilă din sursele descentralizate, din care se alimentează
majoritatea populaţiei din mediul rural, este un factor de risc major care
compromite starea de sănătate a populaţiei, contribuind la dezvoltarea stărilor
prepatologice şi la apariţia maladiilor sistemului digestiv, în particular, a cariei şi
fluorozei dentare, anemiilor, nefro-şi urolitiazelor.
Se ştie, că duritatea apei se datorează în cea mai mare parte prezenţei
sărurilor de calciu și de magneziu, cît şi ionilor hidrogenocarbonaţi neîntîlniţi în
apele moi. Dacă apa este lipsită sau carenţată în săruri de Ca și Mg, mortalitatea
prin boli cardiovasculare este mult mai crescută. S-a stabilit astfel o corelaţie
inversă între duritatea apei şi mortalitatea cardiovasculară: cu cît duritatea apei
potabile este mai redusă, cu atît mai tare omul este supus pericolului îmbolnăvirii.
Deci, putem spune că în funcţie de spectrul conţinutului de săruri în apa
utilizată de către om un timp îndelungat, aceasta poate condiţiona unele stări
premorbide a organismului și, asociindu-se cu particularităţile genetice şi biologice
ale individului, contribuie la declanşarea patologiilor chimice de natură hidrică.

1.3. Îndrumări metodice

În scopul efectuării monitoringului calităţii apelor de suprafaţă sînt utilizate
atît ISO-uri internaționale aprobate în republică, cît și lucrările metodice incluse în
culegerea „Rucovodstvo po himicescomu analizu poverhnostnîh vod suşi”, red.
A.D.Semionova, Ghidrometeoizdat Leningrad 1977, precum şi alte îndrumări
metodice ce însoţesc echipamentul specializat.
Mostrele de apă de suprafaţă sunt prelevare în conformitate cu ISO 5667 și
ghidurile DCA. Programul de monitoring ce include parametrii monitorizaţi şi
frecvenţa acestuia a fost elaborat și aprobat la finele anului 2014 conform cu
Regulamentul privind monitorizarea și evidențierea sistematică a stării apelor de
suprafață și a apelor subterane, HG nr. 932 din 20 noiembrie 2013, DCA 2000/60
şi Ghidului european nr. 7 – Monitoringul în raliere cu Directiva Cadru a Apei1.
Analiza in-situ: Temperatura apei, pH, conductivitatea, concentraţia
oxigenului dizolvat, precum şi saturaţia acestuia sunt determinate cu ajutorul
analizatorului multifuncţional portativ Multi 350i. În scopul asigurării calităţii sunt
comparate periodic rezultatele obţinute în condiţii de cîmp cu cele obţinute în
laborator: pentru pH este folosită metoda potenţiometrică, utilizînd pH-metrul
Inolab.
Parametri organoleptici: Determinarea transparenţei (cm) se bazează pe
citirea, prin stratul de apă din cilindrul Snelen, a textului special fixat la 4 cm de el.
Determinarea coloraţiei (grade) se efectuează prin metoda comparării vizuale cu
soluţia-etalon. Mirosul se determină prin metoda organoleptică și este redat în
puncte. Substanţele în suspensie se separă prin filtrare sau centrifugare, iar rezidiul
obţinut se usucă pînă la o greutate constantă la temperatura de 105°С.
Starea regimului de oxigen: Determinarea oxigenului dizolvat se
efectuează prin metoda iodometrică ce este bazată pe evaluarea cantităţii de oxigen
dizolvat în apa momentan prelevată (Metoda Winkler) în conformitate cu SM SR
EN 25813:2011. Determinarea CBO5 (consumului biochimic de oxigen la 5 zile)
se efectuează prin metoda iodometrică, bazată pe evaluarea cantităţii de oxigen
dizolvat în apă după păstrarea probei, timp de 5 zile în incubator, unde se menţine
o temperatură de 200 C. Determinarea CCOCr (consumului chimic de oxigen) este
bazată pe aplicarea oxidării cu К2Cr2O7 în mediu acid, în prezenţa catalizatorului
Ag2SO4. Excesul de К2Cr2O7 adăugat în proba de apă se titrează cu soluţia de
sare Mohr (sulfat dublu) de amoniu-fier (II).
Substanțele nutritive: Metoda colorimetrică de determinare a ionilor de
amoniu are la bază reacţia cu reactivul Nessler, ce se tratează cu soluţie de sarea
Seignette. Intensitatea culorii galbene este măsurată la spectrofotometru la
lungimea de undă - 425 nm. Metoda spectrofotometrică de determinare a nitriţilor
se bazează pe reacţia dintre sulfanilamida deazotată cu dehidroclorura N-(1- naftil)
etilendiamină în rezultatul căreia se obţine un compus de culoare roşie specifică.
Metoda de determinare a nitraţilor se bazează pe SM SR ISO 7890-3: 2006, şi
anume pe măsurarea spectrometrică a absorbţiei compusului galben format prin
reacţia acidului sulfosalicilic cu azotatul, urmată de tratarea cu soluţie alcalină.
Metoda de determinare a ortofosfaţilor se bazează pe reacţia lor cu molibdatul de
amoniu, în mediu acid cu formarea fosfomolibdatului de amoniu, care ulterior, sub
acţiunea acidului ascorbic, formează un complex de culoare albastră, cunoscut ca
albastru de molibden. Metoda de determinare a fosforului total se bazează pe
reacţia de oxido-reducere dintre compuşii fosfo-organici şi persulfatul de amoniu,
în mediu acid cu formarea fosfaţilor, ce ulterior sînt determinaţi prin metoda
spectrofotometrică.
Metale grele: Determinarea conţinutului de fier total se efectuează conform
SM SR ISO 6332:2001 cu ortofenantrolină şi se măsoară absorbţia complexului
colorat în roşu-oranj la spectrofotometrul UV-VIS Carry 100 - lungimea de undă
de 510 nm, mg/l. Metoda de determinare a metalelor grele (cupru, cadmiu, nichel,
plumb şi zinc) se bazează pe măsurarea valorii de absorbţie atomică a probei
analizate în conformitate cu indicaţiile metodice expuse în SM SR ISO 8288:2006,
la spectrometrul cu absorbţie atomică Solaar 969, utilizînd lămpile catodice
respective. Rezultatele sunt exprimate în µg/l.
Mineralizarea: Determinarea mineralizării (suma ionilor Cl - , SO4 2- ,
HCO3 - , Ca2+, Mg2+ , Na+ , K+ ) se efectuează prin evaluarea sumei cationilor şi
anionilor ce alcătuiesc baza minerală în proba de apă analizată, mg/l. Metoda de
determinare a calciului este bazată pe reacţia ionilor de calciu cu Trilon B în mediu
alcalin conform cu SM SR ISO 6058:2012, mg/l. Metoda de determinare a
magneziului este bazată pe metoda evaluării diferenţei dintre duritatea totală şi
conţinutul ionilor de calciu conform cu SM SR ISO 6059:2012, în mg/l.
Determinarea ionilor de clor este bazată pe metoda de titrare în scopul dozării
ionilor de clor cu soluţie de azotat de argint, în prezenţa cromatului de potasiu după
cum este stipulat în SM SR ISO 9297:2012, mg/l. Metoda de determinare a ionilor
de sulfați se bazează pe măsurare spectrofotometrică a turbidității probei de apă
analizate în prezenţa sărurilor de bariu, mg/l. Determinarea conţinutului de siliciu
se bazează pe reacţia dintre acidul tartric şi molibdatul de amoniu, ulterior se
determină densitatea optică a soluţiei de culoare galbenă obţinută la
spectrofotometru UV-VIS Carry 100 (lungimea de undă de 410 nm), mg/l.
Determinarea alcalinităţii, (mol/l) şi a ionilor HCO3 - (mg/l) se efectuează prin
titrarea probei de apă, utilizînd echipamentul special БАТ –15, cu soluţie de acid
clorhidric după punctele de viraj - pH 4,5 şi 4,2. Punctele de viraj sunt determinate
prin metoda potenţiometrică utilizînd ionometrul ЭВ –74. Determinarea sodiului şi
potasiului se efectuează prin metoda fotometrică în flacără, utilizînd complexul de
gaze: aer-propan-butan, mg/l. Metoda de determinare a durităţii totale a apei se
bazează pe titrarea probei de apă cu acid etilendiaminotetraacetic (Trilon B) în
mediu alcalin cu indicatorul cromogen negru, mg·ech/l.
Substanțe organice: Metoda de determinare a agenţilor de suprafaţă
aniono-activi (detergenţi aniono-activi) se bazează pe acţiunea lor asupra
albastrului de metilen (MBAS) şi măsurarea ulterioară a valorii de absorbţie, ce se
efectuează la spectrofotometrul UV-VIS Carry 100 – lungimea de undă 650 nm,
mg/l. Metoda de determinare a fenolilor volatili la distilare se bazează pe reacţia
lor cu 4-aminoantipirina în mediu alcalin (pH 9,3). Măsurarea valorii de absorbţie
se efectuează cu spectrofotometru UV-VIS Carry 100 - lungimea de undă 460 nm,
mg/l. Metoda de determinare a produselor petroliere se bazează pe extragerea lor
cu N-hexan sau ciclohexan. După concentrare se analizează extractul la
spectrofotometrul UV-VIS Carry 100 - lungimea de undă 255 nm, mg/l.
Micropoluanți organici: Metoda de extragere și determinare a pesticidelor
organoclorurate se efectuează conform SM SR EN ISO 6468:2006 și
«Методические указания по определению галогенорганических пестицидов и
их метаболитов в поверхностных водах», şi se bazează pe metoda lichid-lichid
de extragere. După concentrarea componentelor cu un grad de volatibilitate scăzută
şi după toate treptele de purificare, se aplică analiza prin cromatografia în fază
gazoasă, utilizînd cromatograful НР 6890 - detectorul cu captură de electroni,
rezultatele sunt raportate în µg/l. Extragerea și analiza hidrocarburilor
poliaromatice se efectuează în conformitate cu metodele standardizate SM SR EN
ISO 17993:2012 și SM SR EN ISO 15680:2012 prin cromatografie în fază gazoasă
după extracție lichid-lichid.
2.1. Resursele de apă ale Republicii Moldova
Moldova dispune de toate tipurile de resurse de apă dulce (rîuri, lacuri şi apele
subterane). Cea mai mare resursă de apă dulce provine din r. Nistru şi r. Prut.
Apele de suprafaţă din rîurile Nistru şi Prut şi cele subterane sînt cele mai
accesibile, mai bine repartizate pe teritoriu şi cu o pondere mare în privinţa
valorificării economice.
            Apele de suprafaţă. Cel mai important parametru ce caracterizează
resursele de apă din rîuri îl constituie sumarul apelor de suprafaţă acumulate, care
are un volum de circa 1,32 miliarde m3/an.
Reţeaua hidrografică a Republici Moldova este formată din 4 bazine de
scurgere: rîul Nistru care constituie 67% de suprafaţă; rîul Prut care constituie circa
24% din suprafaţă, celelalte două bazine hidrografice care constituie 9% - afluenţii
Dunării care se revarsă direct în Marea Neagră.
            Reţeaua hidrografică a Republicii Moldova (fig. 1) este prezentată de circa
3621 cursuri de apă cu o lungime totală de circa 16000 km şi o densitate medie de
0,48 km/km2 în nordul ţării, pînă la 0,12 km/km2 în partea stîngă a Nistrului. Pe
lîngă cele menţionate, reţeaua hidrografică mai include 3500 lacuri naturale.
            Fig.1 Harta bazinelor hidrografice a R.M
            Apele curgătoare în teritoriul republicii sînt predominant de tranzit.
Frontierele de stat între Ucraina, România şi Republica Moldova le marchează
principalele artere - rîurile bogate în apă Nistru şi Prut.
            În ultimii 15 ani utilizarea apelor din aceste surse a scăzut brusc, îndeosebi
pentru necesităţi de irigare. Doar în ultimii ani acest proces se stabilizează uşor,
concomitent cu reanimarea economiei, inclusiv a industriei.
            Principala sursă de alimentare cu apă potabilă a Moldovei sînt sursele de
ape subterane, din care se alimentează 100 % din populaţia rurală şi 30% din cea
urbană sau 65% din toată populaţia ţării. Din sursele de suprafaţă cel mai important
este r. Nistru, căruia îi revin 32%, r. Prut – 2,8%, altor surse de suprafaţă - 0,2 %
(fig.2).
            Fig.2
            Calitatea apelor de suprafaţă.
Monitoringul apelor de suprafaţă este efectuat permanent de către Servicul
Hidrometerologic de Stat, prin intermediul unei reţele care include 49 de secţiuni
de supraveghere pe 16 rîuri, 6 bazine de acumulare şi un liman, la 49 indici
hidrochimici şi 5 grupuri de elemente hidrobilologice, şi de Serviciul Sanitaro-
Epidemiologic de Stat în 60 puncte de control la 11 bazine acvatice, la parametrii
chimici, microbiologici şi parazitologici.
            Conform rezultatelor monitoringului efectuat, în ultimii ani nivelul de
poluare a rîurilor Prut, Dunărea şi Nistru n-a suferit schimbări esenţiale faţă de anii
precedenţi, cu unele mici excepţii.
            În general, apele acestor rîuri se consideră poluate moderat. Cazuri de
poluare înaltă n-au fost depistate. Conform indicilor hidrochimici, apele acestor
rîuri corespund claselor II—III (curată şi moderat poluată).
            Respectiv, reieşind din debitul şi calitatea acestora, aceste rîuri sînt utilizate
în calitate de surse potabile de alimentare cu apă.
            Rîurile mici rămîn a fi în continuare cu un grad înalt de poluare.
            Calitatea apelor subterane.
Supravegherea calităţii apelor subterane de către Serviciul Sanitaro-Epidemiologic
de Stat contribuie la asigurarea unei calităţi adecvate a apei de băut, a surselor şi
sistemelor de alimentare cu apă potabilă. Reţeaua de supraveghere şi control
include circa 3000 sonde arteziene funcţionale şi circa 112 mii de fîntîni tubulare şi
izvoare (publice şi individuale). Anual se cercetează 22-25 mii probe de apă la
parametrii microbiologici şi 18-20 mii probe la parametrii chimici. În anul 2005 s-
a menţinut un nivel ridicat de necorespundere a calităţii apei de băut din surse şi a
apei din sistemele de distribuire a apei. Ponderea probelor necorespunzătoare la
indicii sanitaro-chimici din sursele centralizate subterane în localităţile situate pe
malul drept al Nistrului a constituit 52,9%, faţă de 47% în anul 2004. Situaţia cea
mai gravă se înregistrează în raioanele Călăraşi, Glodeni, Basarabeasca, Taraclia,
Ceadîr-Lunga, Orhei, Comrat, Ungheni, Căuşeni, Cahul, Hînceşti, Anenii Noi,
Sîngerei, mun. Bălţi, unde necorespunderea constituie 65-100%. Starea
nesatisfăcătoare în alimentaţia cu apă potabilă a populaţiei în mun. Bălţi este
condiţionată în special de nefuncţionarea apeductului Soroca-Bălţi, în oraşele
Rîşcani, Nisporeni, Străşeni, Ceadîr-Lunga, Făleşti etc. - de calitatea sub nivel a
apei şi de deteriorarea considerabilă a sistemelor de apeduct. În anul 2005 n-au
corespuns cerinţelor igienice 53% din probele prelevate din sondele arteziene şi
84% din probele prelevate din fîntînile freatice la parametrii chimici, inclusiv 76 %
- conform conţinutului de nitraţi, iar la parametrii microbiologici – respectiv 11 şi
33%. Circa 44% din populaţia republicii nu are acces la surse sigure de apă
potabilă. Problemele principale, la scara întregii ţări, cu referinţă la apele de
profunzime, sînt conţinutul ridicat de fluor (2-16 mg/l) - în raioanele Glodeni,
Făleşti, Ungheni, Călăraşi, Hînceşti, Căuşeni, Criuleni, Nisporeni, unitatea
teritorială autonomă Găgăuzia (Gagauz-Yeri); sodiu (200-560 mg/l) şi amoniac (2-
10 mg/l) - în toate zonele, dar mai frecvent în centru; stronţiu (7-14 mg/l) - în or.
Orhei şi mun. Chişinău; hidrogen sulfurat (3-20 mg/l) – oraşele Ungheni, Hînceşti,
Căuşeni, mun.Chişinău şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia (Gagauz-Yeri);
fier (1-2,5 mg/l) - în mun. Bălţi, oraşele Făleşti, Edineţ, Sîngerei, Cahul, iar pentru
cele freatice – conţinutul de nitraţi, sodiu, reziduu sec şi duritate totală. Gradul
ridicat de mineralizare al apei este cauzat de prezenţa în concentraţii ridicate a
ionilor de calciu, magneziu, sulfaţi, sodiu şi cloruri: în raioanele Hînceşti, Străşeni,
Taraclia, Ungheni, mun.Bălţi, unde concentraţiile de cloruri ating valori de 350-
700mg/l (CMA-350mg/l), de sulfaţi - 500-800mg/l (CMA-500mg/l), sodiu – 220-
600mg/l (CMA – 200mg/l). Este ridicată ponderea probelor necorespunzătoare la
parametrii microbiologici, care constituie 9,4% din apeductele comunale urbane
(2004-9,8%) şi 16,2% din cele rurale (2004-19,2%). Persistă probleme serioase
privind calitatea apei din apeductele instituţiilor pentru copii, unde în anul 2005 s-
au înregistrat cei mai nefavorabili indici comparativ cu alte categorii de apeducte –
n-au corespuns 23,8% din probe la parametrii chimici şi 19% la parametrii
microbiologici.
            Sursele de poluare a apelor de suprafaţă şi celor subterane.
Sursele de poluare sînt cauzate, în cele mai multe cazuri, de sectorul gospodăriei
comunale (staţiile de epurare a apelor uzate, deversările din sistemul comunal al
apelor neepurate, managementul neadecvat al deşeurilor menajere solide în toate
localităţile), sectorul agrar (dejecţiile animaliere acumulate în acumulatoare, în
care sînt păstrate circa 3,9 mil. m3, şi sectorul individual din agricultură, depozitele
de pesticide inutilizabile şi interzise) şi sectorul energetic (bazele de produse
petroliere, staţiile de alimentare cu petrol, alte locuri poluate care reprezintă deja
focare de poluare continue).
            Utilizarea apei. În ultimii 10-15 ani utilizarea apelor subterane s-a redus
considerabil. Starea şi exploatarea bazinului artezian se apreciază la moment ca
fiind deplorabile, cu un grad înalt de poluare, datorită faptului că acest segment al
managementului apelor subterane a fost subapreciat, cu administrare inadecvată, în
care lipsesc măsurile de evidenţă, protecţie, monitoring, evaluare, cercetările,
proiectările şi resursele financiare necesare pentru dezvoltarea elementelor de
management.
            Pentru aprovizionarea cu apă potabilă, tehnică şi de uz gospodăresc, în
Moldova, în paralel cu apele de suprafaţă, sînt utilizate şi apele subterane din 10
orizonturi şi complexe acvifere (cu excepţia apelor freatice). Cele mai însemnate
(cantitativ) ape descendente, constituite în resurse permanente, sînt cele freatice,
situate în primul orizont acvifer. În funcţie de unităţile tectonice structurale,
denumite regiuni, acestea se caracterizează cu luarea în considerare a condiţiilor
morfostructurale.
            Apele freatice se află la adîncimi de 10-30 m şi constituie principala sursă
de apă în zonele rurale, unde nu există sisteme centralizate de alimentare cu apă.
Din punct de vedere calitativ, acestea nu întrunesc condiţiile de potabilitate din
cauza depăşirii indicatorilor specifici fizico-chimici şi microbiologici.
            Potenţialul resurselor de apă trebuie supus unei serii de consideraţii în
funcţie de specificul poziţiei geografice, reliefului, geologiei şi climei.
            Pentru ca exploatarea apelor subterane să nu conducă la modificări
ireversibile în regimul acestora (desecarea pînzelor acvatice, fluctuarea calităţii
apei), în Moldova se efectuează permanent lucrări hidrogeologice în vederea
calculării şi aprobării rezervelor de ape subterane. Recent, pe teritoriul republicii
au fost explorate şi aprobate rezervele de ape subterane pentru aprovizionarea a
263 sectoare, iar cu ape minerale – a 63 sectoare.
            Pe teritoriul Moldovei resursele de apă disponibile sînt puternic influenţate,
atît cantitativ, cît şi calitativ de activităţile umane.
            Potrivit situaţiei din 1 ianuarie 2006, în republică rezervele de exploatare a
apelor subterane sînt stabilite în volum de 3462,815 mii m3/24h din care:
            aprobate de Comisia de stat pentru rezerve – 2196,146 mii m3/24h,
inclusiv:
            aprovizionarea cu apă potabilă şi de uz gospodăresc – 2027,159 mii
m3/24h;
            aprovizionarea cu apă tehnică – 148,27 mii m3/24h;
            ape minerale – 20,717 mii m3/24h;
            aprobate la şedinţa Consiliului tehnico-ştiinţific – 1115,859 mii m3/24h,
inclusiv:
            aprovizionarea cu apă potabilă şi de uz gospodăresc – 860,847 mii m3/24h;
            aprovizionarea cu apă tehnică – 243,589 mii m3/24h;
            ape minerale – 11,4 mii m3/24h;
            rezerve probabile – 77,991 mii m3/24h, aprobate (cu estimare regională) –
72,82 mii m3 .
            Din cele menţionate rezultă că Republica Moldova are suficiente rezerve de
ape subterane ce corespund calităţii pentru aprovizionarea populaţiei cu apă
potabilă. În unele cazuri, însă, această resursă naturală este limitată pentru utilizare
în localităţile unde nu corespunde calităţii (Nisporeni, Făleşti, Ungheni, unde
conţinutul fluorului în ape este mărit). În unele localităţi apa potabilă de calitate
din aceste surse poate fi obţinută numai prin amestecul ei din diverse orizonturi
acvifere. Totuşi, problema asigurării cu apă a fiecărei localităţi urmează a fi
soluţionată numai prin elaborarea studiilor necesare de fezabilitate, ţinînd cont şi
de alternative.
            Apele minerale. Pe teritoriul republicii sînt atestate 27 tipuri de ape
minerale, fiind prospectate 47 resurse de apă de masă, curative de masă, precum şi
cu calităţi balneologice. Un interes deosebit îl au apele cu conţinut de iod, brom,
sulfuroase şi saramurile din sudul ţării, care se utilizează în tratamentul sanatorial.
La nordul republicii sînt prospectate ape naturale cu radon.