I.

P Centrul de Excelență în Viticultură și Vinificație din Chișinău

Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova

Importanța igienico-sanitară a apei

Studiu individual la disciplina: Microbiologie sanitară și igienă industrială

Realizat: Corețchi Daniela,

eleva grupei TPOV – 221
Coordonator: Minciuc Adriana,
profesoară discipline tehnologice
 LEGE Nr. 1515 din 16.06.1993 privind protecţia mediului înconjurător
Publicat: 01.10.1993 în Monitorul Parlamentului Nr. 10 Art Nr: 283
Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.
Protecţia mediului înconjurător (denumit în continuare mediu) constituie o prioritate naţională, care vizează
în mod direct condiţiile de viaţă şi sănătatea populaţiei, realizarea intereselor economice şi social-umane,
precum şi capacităţile de dezvoltare durabilă a societăţii pe viitor.
Codul apelor Nr. 1532 din 22.06.1993
Publicat: 01.10.1993 în Monitorul Parlamentului Nr. 10 art. nr: 287
Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezentul cod, care constituie cadrul juridic de bază pentru
elaborarea actelor normative speciale şi instrucţiunilor, ce reglementează relaţiile din domeniul folosirii
fondului apelor (denumite în continuare relaţii din domeniul apelor), în scopul:
a) asigurării folosirii raţionale a apelor pentru necesităţile populaţiei şi ale economiei naţionale;
b) protecţia apelor împotriva poluării, impurificării şi epuizării;
c) prevenirii şi lichidării efectelor distructive ale apelor;
d) ameliorării stării obiectelor acvatice şi păstrării lor pentru generaţiile prezente şi viitoare;
e) protejării drepturilor persoanelor juridice şi fizice;
f) consolidării legalităţii în relaţiile din domeniul apelor.
 În sensul prezentului cod, se definesc următoarele noţiuni principale:
fondul apelor - totalitatea obiectivelor acvatice în graniţele teritoriului Republicii Moldova, incluse sau care urmează a fi incluse în cadastrul apelor
ape de suprafaţă - apele care se află permanent sau temporar în obiectivele acvatice de suprafaţă;
ape subterane - apele care se află în obiectivele acvatice subterane şi constituieo resursă minerală utilă de subsol;
obiectiv acvatic - o concentraţie de apă la suprafaţă în formele reliefului terenului sau în subsol, care are graniţe, volum şi caracteristici de regim al apelor;
obiectiv acvatic de suprafaţă - o concentraţie de ape naturale la suprafaţa pămîntului (rîu, lac natural, lac artificial, izvor de apă etc.);
obiectiv acvatic natural - fluviu, rîu, pîrău, baltă, lac natural şi lac de acumulare creat în regim natural sau ameliorativ, cu zonele inundabile;
obiectiv acvatic artificial - iaz, heleşteu, lac de acumulare format prin îndiguirea apei;
obiectiv acvatic unic şi indivizibil - apele de suprafaţă, inclusiv terenul aflat sub ape, fîşia riverană de protecţie şi construcţiile hidrotehnice de regularizare,
precum şi apele subterane cu stratul acvifer şi roca impermeabilă care le limitează;
obiectiv acvatic separat (închis) - obiectiv acvatic artificial, cu o suprafaţă limitată, care nu are legătură hidraulică cu un alt obiectiv acvatic de suprafaţă;
obiectiv acvatic piscicol - orice curs de apă şi bazin (fluviu, rîu, afluent, lac, iaz, heleşteu, lac de acumulare) care este sau poate fi utilizat pentru
reproducerea, creşterea şi dobîndirea peştelui şi a altor organisme acvatice;
iaz (heleşteu) - lac artificial, format prin stăvilirea apei cu baraj de pămînt sau prin abaterea unui curs de apă, destinat pisciculturii, iriga ţiei etc.;
lac de acumulare - lac artificial care constituie o rezervă de apă, cu posibilă utilizare în diferite scopuri;
cuvetă - loc unde se cantonează apa, ca urmare a executării lucrărilor de barare a unui curs de apă, unde au loc fenomene specifice legate de proprietăţile
fizicochimice şi biologice ale apei, de apariţia unei flore şi faune specifice;
baraj (dig) - construcţie hidrotehnică de pămînt, de piatră sau de beton, realizată în scopul reţinerii unui volum de apă;
fîşie riverană de protecţie - teren amenajat de-a lungul malurilor obiectivului acvatic natural şi artificial, destinat protecţiei apelor;
activitate de gospodărire a apelor - activitate a persoanelor juridice sau fizice în vederea captării, folosirii şi protecţiei resurselor de apă;
folosirea apelor - activitatea persoanelor juridice sau fizice reglementată de lege şi orientată spre utilizarea obiectivelor acvatice;
beneficiar de folosinţă separată a resurselor de apă - persoană juridică sau fizică căreia i s-a atribuit în folosinţă un obiectiv acvatic (sau o parte a acestuia)
în baza hotărîrii autorităţii publice;
protecţia obiectivelor acvatice - activitate obligatorie a structurilor de gospodărire a apelor, organelor de protecţie a mediului şi a autorităţilor
administraţiei publice locale, orientată spre protecţia, menţinerea şi reabilitarea parametrilor iniţiali, cantitativi şi calitativi, ai obiectivului acvatic. cea mai
bună tehnologie disponibilă – cele mai actuale procedee, echipamente şi metode de exploatare care corespund anumitor măsuri de limitare a deversărilor
apelor reziduale, emisiilor şi cantităţilor de deşeuri
 FOLOSINŢA APEI

Apa ca resursă naturală este proprietate publică exclusivă şi poate fi atribuită doar în folosinţă, în
modul stabilit de legislaţia în vigoare.
Clasificarea folosinţei apei
Folosinţa apei se clasifică în funcţie de:
a) scopul folosirii apei;
b) parametrii obiectivelor acvatice;
c) condiţiile tehnice de folosire a apei;
d) condiţiile de atribuire în folosinţa a obiectivelor acvatice;
e) caracterul folosirii apei;
f) metodele de folosire a obiectivelor acvatice;
g) acţiunea folosirii apei asupra obiectivelor acvatice.
 • Folosinţa apei în funcţie de destinaţia ei specială de bază
Obiectivele acvatice se atribuie în folosinţă, cu condiţia respectării dispoziţiilor legii şi a cerinţelor autorizaţiei de folosinţă a
apei, pentru satisfacereanecesităţii de apă potabilă şi menajeră al populaţiei, în scopuri curative, de asanare, pentru
satisfacerea necesităţilor agricole, industriale, hidroenergetice, de transport, piscicole şi altor necesităţi de stat, publice,
sociale.
• Folosirea obiectivelor acvatice pentru deversarea apelor reziduale poate fi admisă numai cu condiţia respectării
prevederilor legislaţiei în vigoare.
Obiectivele acvatice pot fi atribuite în folosinţa pentru unul sau cîteva scopuri.
Folosinţa generală şi specială a apei
• În funcţie de condiţiile tehnice de folosire a apei se disting: folosinţa generală a apei, realizată fără aplicarea unor instalaţii
şi (sau) dizpozitive tehnice, care afectează starea apelor, şi folosinţa specială a apei, realizată cu aplicarea unor atare
instalaţii şi (sau) dispozitive tehnice. În unele cazuri, la categoria foloşinţei speciale a apei poate fi trecută folosirea
obiectivelor acvatice fără aplicarea instalaţiilor şi (sau) dispozitivelor tehnice, dacă procesul afectează în consecinţă starea
apelor.
Lista tipurilor folosinţei speciale a apei se reglementează de standardele de stat corespunzătoare.
Folosinţa comună şi separată a apei
Obiectivele acvatice se pot afla în folosinţă comună sau separată.
În folosinţa separată se află obiectivele acvatice (sau unele părţi ale acestora), atribuite beneficiarilor de folosinţă a apei în
baza hotărîrii autorităţilor administraţiei publice centrale.
În folosinţă comună se află obiectivele acvatice (sau unele părţi ale acestora) care nu sînt atrubuite în folosinţă separată.
Folosinţa primară şi secundară a apei
• Sunt consideraţi beneficiari primari de folosinţă a apei persoanele juridice şi fizice, cărora li s-au atribuit obiectivele
acvatice în folosinţă separată. În cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare, beneficiarii primari sunt în drept să elibereze
altor persoane juridice şi fizice în acord cu autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu şi organele de stat pentru
 Rolul apei in organism

Apa este un constituient fundamental al materiei vii, fara de care nu s-ar putea realiza procesele
metabolice vitale. Dupa oxigen, apa este considerata a doua substanta indispensabila existentei
formelor de viata pe Pamant. Supravietuirea speciei umane este dependenta de apa: daca fara
alimente se poate trai pana la 60 de zile, in lipsa apei viata este posibila doar 3-4 zile (maximum o
saptamana).

La omul adult, 60-65% din masa corporala este reprezentata de apa, dar distributia acesteia este
inegala: 40-45% intracelular, 15% in spatiile interstitiale si aproximativ 5% intravascular.
Majoritatea organelor sau sistemelor cu functii fiziologice si metabolice esentiale contin in
proportie de peste 75% apa.
In organismul uman apa participa la desfasurare optima a numeroase procese metabolice vitale:
• absorbtia si transportul nutrientilor si al oxigenului catre celule;
• excretie;
• osmoza, difuzie, dispersie moleculara, echilibru acido-bazic;
• elaborarea macromoleculelor;
• termoreglare;
• mentinerea tonusului muscular si tegumentar.
 Nevoile de apa individuale

Nevoile de apa individuale reprezinta cantitatea de apa necesara fiecarei

persoane pentru realizarea cerintelor fiziologice, igienice personale si
menajere.
Nevoile fiziologice In organismul uman, datorita interventiei
mecanismelor de reglaj neuro-endocrin (hipofiza, hipotalamus, hormon
antidiuretic, cortico-suprarenala), se asigura un echilibru stabil intre
aportul si eliminarile de apa (bilantul hidric). Scaderea cantitatii de apa
din organismul uman, sub 0,5-1 % din greutatea corporala, determina
aparitia senzatiei de sete.
Necesarul zilnic de apa al unui om adult este de aproximativ 2 500 ml.,
care este asigurat prin consumul de apa ca atare, de apa din compozitia
alimentelor si de apa rezultata prin metabolizarea trofinelor .
 Perturbarea eliminărilor sau retenția de apa dezechilibrează bilanțul hidric al organismului:

Bilanțul hidric pozitiv - prin diminuarea cantității de apa eliminată - poate apare atât în context patologic
(boli cu retenție hidrica), cat și în unele contexte situaționale fiziologice (perioadele de creștere și
dezvoltare, sarcina si lehuzie, convalescenta bolilor grave);
Bilanțul hidric negativ - prin creșterea marcata a cantității de apa care se elimina prin transpirație - apare
la persoanele expuse la acțiunea microclimatului cald excesiv, pierderile hidrice fiind mult accentuate de
prestarea eforturilor fizice intense și/sau de durata.
Nevoile igienice personale sunt reprezentate de cantitățile de apă indispensabile întreținerii curățeniei
corporale și pentru creșterea rezistentei individuale prin călire cu ajutorul apei.
Cantitatea optima de apa necesara nevoilor igienice este de aproximativ 40-60 de litri pe zi si persoana.
Nevoile menajere - cuprind apa folosita pentru curățirea alimentelor, prepararea produselor culinare,
spălarea veselei, întreținerea igienica a lenjeriei, a îmbrăcămintei si a locuinței.
Necesarul de apa pentru activitățile menajere curente este in medie de 40-60 de litri pe persoana si pe zi.
Organizația Mondială a Sănătății estimează că, pentru realizarea necesităților individuale, cantitatea
optima de apa trebuie sa fie de 100 de litri pe persoana si pe zi, iar consumul minim de apa pe zi de 5 litri
pentru fiecare locuitor.
In multe situații, consumul este de numai 10 pana la 15 litri de apa pe locuitor si pe zi, ceea ce sugerează
ca ar trebui adoptate nivele de consum care corespund mai bine cerințelor si resurselor disponibile.
 Nevoile de apa comunitare

Comunitățile umane utilizează cantități variate de apa, principalele scopuri fiind cele urbanistice, industriale si
zootehnice.
Nevoile urbanistice - reprezintă consumul de apa pentru întreținerea salubrității localităților si a spatiilor verzi
sau pentru realizarea unor efecte arhitecturale decorative.
Cantitatea de apa necesara pentru realizarea acestor categorii de necesități este condiționată de gradul de
dotare urbana, nivelul de civilizație, caracteristicile climatice teritoriale si resursele economice
Nevoile industriale cuprind consumurile de apa pentru transportul materiilor prime sau a reziduurilor, pentru
desfășurarea proceselor tehnologice, întreținerea stării de salubritate a utilajelor și a spațiilor de lucru sau ca
agent de răcire a instalațiilor.
Cantitatea de apa folosita de întreprinderile industriale depinde de gradul de industrializare a localității, de tipul
industriei, de procedeele tehnologice utilizate si de dotările pentru reciclarea apei uzate.
Nevoile zootehnice - sunt constituite din cantitățile de apa necesare pentru adăparea si curățenia animalelor,
întreținerea salubrității adăposturilor si grajdurilor etc.
In general, cantitățile de apa consumate in unitățile zootehnice sunt foarte mari si depind de mărimea fermelor,
specia si vârsta animalelor domestice. Deseori aceste consumuri depășesc nevoile de apa ale colectivităților
umane din localitate.
Per ansamblu, nevoile de apa comunitare (condiționate de mărimea localității, tipul si gradul de industrializare,
mărimea unității zootehnice) sunt estimate la 100-500 litri pe zi si pe locuitor.
 Indicatorii consumului de apa

Uzual, pentru evaluarea gradului de asigurare a cantității de apa necesară cerințelor de

consum individuale sau comunitare, se apelează la doi indicatori:

consumul mediu zilnic- reprezintă cantitatea medie de apa, exprimata ăn m3 pe 24 de ore,

care este furnizata unei localități prin instalațiile de alimentare cu apă potabilă existente;

consumul mediu specific - reprezintă cantitatea de apa, exprimata în m3 pe 24 de ore și

persoana, care este furnizata în medie unei localități.

Utilizarea acestor indicatori permite supravegherea modului de acoperire a cerințelor de

apa și, după caz, formularea masurilor corective.
 Exigente igienice către calitatea apei potabile. grupurile de indici ai calității apei
potabile (după Normele sanitare):

Apa folosită de populație in scop de menaj si băut trebuie sa corespunda anumiți parametrii de
calitate:
apa trebuie sa posede calități organoleptice corespunzătoare
să aibă componenta chimica cuvenita din punct de vedere fiziologic
Compușii toxici vor depăși concentrațiile admisibile
apa nu trebuie sa conțină agenți patogeni sau alți agenți care pot pune sanatatea in pericol
parametrii microbiologic: escherechia – 0, enterococi (streptococi) – 0
parametrii chimici: arsen – 10 microg/l, benzen – 1, bor – 0,5.
parametrii cimici indicatori: aluminiu – 200 microg/l, amoniu – 0,5, bacterii coliforme – 0,
carbon organic – nici o modificare anormala, cloruri – 250, clor rezidual – 0,5, conductivitate –
2500, culoare – acceptabila consumatorilor si nici o modificare anormala, oxidabilitate – 5
mgO2/l, pH – 6,5-9,5, Na – 200 mg/l, sulfat – 250 mg/l, turbiditatea – 5 UNT, zinc – 3 mg/l,
radioactivitatea totala – 0,10 mSv/ran, alfa globala – 0,1 Bq/l, beta globala – 1 Bq/l.
 Compușii chimici- indicatori de poluare a apei cu substanțe organice

La acest grup de indici se refera substanțele organice si derivații descompunerii lor în apa:
Sărurile de amoniu nitriții si nitrații, din care doar nitrați prezinta un pericol pentru sănătate, ceilalți
compuși neavând o influență nocivă asupra organismului.
Prezenta sărurilor de amoniu si nitraților poate servi drept indice al prezenței lor in solul prin care sa
filtrat apa deci nu este exclus ca in apa concomitent au pătruns agenți patogeni din sol.
Sursa de apa poate fi considerate poluata in următoarele condiții:
1) in apa se determina câțiva indici de poluare;
2) concomitent in apa se determina si indici bacteriologici;
3) poluarea apei se confirma prin inspecția sanitară.
Drept indice de al poluării apei servește capacitatea de oxidare a apei care exprima cantitatea de O2
consumata la oxidarea substanțelor prezente in 1 l de apa.
In caz de poluare proaspătă a apei cu reziduuri sporește cantitatea de săruri amoniacale, nitrații fiind un
produs al oxidării ulterioare a sărurilor de amoniu într-o cantitate mai mare de 0,002 mg/l sunt un
indice important al, poluării sursei de apă. Nitrații sunt produsul final al oxidării sărurilor de amoniu .
prezenta lor indica o poluare mai veche a apei ajunsa la perioada de mineralizare complete.
Un indice relative sunt clorurile prezenta cărora poate fi cauzata de spălarea lor din soluri bogate cu
cloruri.
 Aprecierea igienică a metodelor de dezinfecţie a apei.
Pentru excluderea pericolului epidemiologic la stațiile de tratare a apei, după filtrare, apa trebuie să fie ulterior dezinfectată.
La filtrarea apei nu toate microorganismele sunt retinute şi o parte, rămânând libere in apă, trec prin instalațiile de curățare
şi se contin in apa filtrată. Astfel, pentru crearea unei bariere sigure, in căile hidrice de transmitere a infectiilor intestinale
apa se dezinfectează.
La folosirea apelor de suprafață, dezinfectarea este obligatorie, iar in unele cazuri e obligatorie şi pentru apele subterane.
Mai frecvent, in scop de dezinfectare a apei, in condiții de campanie e folosită clorinarea. in acest caz se folosesc două
metode: clorinarea cu doze normale de clor şi superclorinarea apei cu doze mărite de clor. Subsțantele utilizate in acest scop
vor corespunde unor condiția, dintre care:
- să nu modifice calitatea organoleptică a apei şi să nu lase urme de substrate nocive după tratare,
- utilizarea acestor substanțe să se facă prin metode cat mai simple, rapide, eficiente şi cu pret cât mai redus.
Clorinarea apei este efectuată prin diferite procedee, care ne permit a aplica această metodă atât la instalatiile de
aprovizionare centralizată cu apă, cât şi la aprovizionarea in campanie.
Pentru clorinare se utilizează diferici compuşi clorigeni. La dezinfectarea apei, in apeducte este folosit clorul lichid, care se
păstrează in cisterne on baloane de oţel sub presiune. La clori--narea unei cantităci mici de apă, in instalaţiile locale,
rezervoare etc,, este folosită clorura de var. Ea trebuie păstrată in butoaie închise in încăperi uscate, bine aerisite, deoarece
la păstrare, sub acciunea factorilor de mediu, clorura de var îşi pierde activitatea. Înainte de a fi întrebuincată, e necesar de a
controla activitatea ei (va concine nu mai pucin de 20-25% clor activ) in afară de clorul lichid şi clorura de var, pentru
dezinfectarea apei se mai folosesc un sir de substrate clorigene - hipocloritul de calciu sau sodiu, cloraminele etc.
 Caracteristica igienică a apelor subterane ca surse de aprovizionare cu apă. Cerințe
igienice către sistemul local de aprovizionare cu apă (fântâni)

Apele freatice sunt deseori întrebuințate de om pentru ca au colorație slabă si sunt transparente . cantitatea de săruri
minerale in ele crește odată cu adâncimea dar in majoritatea cazurilor rămâne mică.
Daca solul este impurificat cu diferite substanțe se poate întâmplă ca apele freatice sa conțină diferiți agenți patogeni
ai diferitor boli.
Apele freatice sunt folosite in scop de aprovizionare cu apa la sate in acest scop săpându-se fântâni. Daca apele
freatice nimeresc intre doua straturi de roci ele formează 2 straturi iar fântânile care ajung la o așa adâncimi se
numesc arteziene.
De regula aceste ape sunt transparente , incolore far gust si miros cu concentrație mineral constantă uneori apele din
fântâni se caracterizează prin duritate înaltă, nivel ridicat de săruri si fluor compuși de fier și hidrogen sulfurat.
Cerințe față de fântâni:
Locul pentru instalarea fântânii trebuie să fie la o înălțime adecvată distant cuvenita fata de sursele eventuale de
poluareferită de riscul inundațiilor sau înmlăștinirilor.
Pereții să fie impermiabili in jurul fântânii să existe un strat de argila sa fie exclusa impurificarea bacteriana din
exterior.
Diametrul de cca 1,2 m iar adâncimea de 30 m fundul fântânii impermiabil iar colacul bine ajustat..
 Bibliografie

 www.watermag.ro

 casaapei.md

 muhaz.org

 moodle-uasm.isa.utm.md

 www.scrigroup.com

 www.eco-tiras.org